Este necesară implicarea organizaţiei în dezvoltarea socială durabilă?

Controlul evoluţiilor sociale se poate concepe în două orizonturi: diferenţiem între schimbarea întru adaptare şi dezvoltarea durabilă.

Schimbarea întru adaptare este una care decurge din decizii orientate spre acomodare la noile situaţii încât organizaţia să supravieţuiască oricare ar fi situaţiile con-juncturale; deci este o schimbare pe termen scurt, în care decidenţii nu iau în considerare consecinţele care pot să derive din poziţiile adoptate.

Dezvoltarea durabilă devine posibilă numai când se diferenţiază între evoluţii realmente favorabile omenirii şi modificări care se pot dovedi, prin consecinţele lor, dău-nătoare social. Se promovează dezvoltarea durabilă când decidenţii au în vedere ca obiectivele şi programele care le concretizează să fie favorabile în acelaşi timp tuturor organizărilor implicate.

Deciziile care au generat situaţii sociale conflictuale, chiar situaţii critice, sau care au produs consecinţe poluante ilustrează utilitatea diferenţierii pe care o aducem în atenţie şi oportunitatea promovării dezvoltării durabile. Numai ea poate să susţină devenirea existenţei sociale a oamenilor spre cea ce putem numi existenţa socială benefică oamenilor. Spre exemplificare, numai schimbările sociale care susţin dezvoltarea durabilă pot fi favorabile şi oamenilor şi U.E.

Diferenţierea introdusă este esenţială pentru aprecierea schimbărilor sociale în modalităţi realmente relevante.

Aşadar, utilitatea socială a organizaţiilor şi contribuţia lor la orientarea socioorganizărilor care le înglobează în direcţii realmente favorabile omenirii sunt criterii relevante. Când astfel de evoluţii se realizează, ele sunt contribuţii la dezvoltarea durabilă a socialului. Din concepţie rezultă, spre exemplificare, că o organizaţie comercială care nu explorează pieţele pentru a identifica viitorii posibili, care nu concepe şi nu implementează strategii de dezvoltare internă întru valorificarea posibililor favorabili omenirii şi strategii de piaţă care să fructifice dezvoltările realizate induce treptat presiuni disfuncţionale şi, chiar, dezorganizante în mediul lor.

Modificările reale atestă că dezvoltarea durabilă încă nu constituie reperul principal pentru majoritatea organizaţiilor, de la cele politice la cele comerciale. De aceea schimbările sunt divergente şi pe parcurs se dovedesc a fi disfuncţionale.

Organizaţii puternice pot fi doar cele care îşi gestionează viitorul promovând dezvoltarea durabilă. Organizaţiile preocupate doar să fie funcţionale pe termen scurt şi care nu iau în considerare consecinţele rezultatelor sunt inevitabil vulnerabile. Rezultatele lor, fiind expresia unor capacităţi de acţiune care evoluează numai ca urmare a unor presiuni disparate, aşa cum pot fi ele sesizate şi soluţionate prin raporturile concrete pe care le întreţin, în funcţie de conjuncturi locale, nu pot să întreţină dezvoltări în direcţii şi în ritmuri sincronizate cu cele ale socioorganizărilor care le înglobează.

Din considerentele menţionate, dar nu numai, o orga-nizaţie poate fi realmente performantă numai dacă îşi propune să-şi gestioneze viitorul pe baza acelei înţelegeri a evoluţiilor în domeniile ce

o condiţionează care fac posibile decizii orientate realmente spre susţinerea dezvoltărilor sociale durabile.