impact biodiv
TRANSCRIPT
MASTER: EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU
Evaluarea impactului asupra biodiversitatii
Conform Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (2012), termenul biodiversitate este o
exprimare mai concentrată a sintagmei diversitate biologică şi exprimă, în sens larg, numărul,
varietatea şi variabilitatea organismelor. Astfel, diversitatea biologică se referă la totalitatea
sistemelor biologice, individuale (cu diversitatea lor genetică) şi supraindividuale.
Biodiversitatea este sinonimă cu viaţa pe Terra, organizată ierarhic şi include următoarele
paliere sau nivele:
Diversitatea genetică – reflectă diversitatea genelor indivizilor fiecărei populaţii/specii;
foarte puţin cunoscută (fiecare individ uman are 30.000 gene, identice şi câteva miliarde
de perechi de nucleotide).
Diversitatea speciilor – singurul palier cuantificat acceptabil, cunoscându-se cel puţin
speciile descrise, nominate şi catalogate (în jur de 20 milioane).
Diversitatea ecosistemelor - este o mărime greu de exprimat cu exactitate având în
vedere complexitatea acestor structuri; totodată, abordarea habitatului sau al
comunităţii este o modalitate practică, o încercare de a simplifica metoda de cercetare.
Fig.1. Paliere de biodiversitate
Deşi ecosistemele nu sunt sisteme biologice ci sisteme ecologice au fost cuprinse în palierele de
biodiversitate datorită caracterului lor funcţional din care rezultă condiţiile actuale de viaţă ale
planetei. Proiectul Millennium Ecosytem Assessment, încheiat în 2005, a realizat, cu eforturile a
peste 1000 cercetători, un tablou al stării ecosistemelor planetei, reluînd ideea lui Odum că
acestea sunt sistemele-suport pentru viaţă (life support system) (Odum, 1989).
Peste cele trei paliere se suprapune diversitatea etno-culturala, expresia presiunii exercitate de
populaţia umnă asupra resurselor biologice şi asupra diferitelor categorii de ecosisteme
furnizoare de bunuri
CALITATEA MEDIULUI. CALITATEA BIODIVERSITĂŢII.
Calitatea mediului se poate defini ca un ansamblu convenţional de caracteristici fizice,
chimice, biologice şi de altă natură , care permit încadrarea acestuia într-o anumită categorie
sau poziţionarea pe o scară ierarhică. Pentru stabilirea calităţii mediului, din multitudinea
aracteristicilor fizice, chimice şi biologice, care pot fi stabilite prin diverse tehnici şi metode, se
utilizează practic un număr limitat, respectiv acelea care sunt considerate mai semnificative.
Există în literatura de specialitate două abordări în ce priveşte abordarea evaluărilor de mediu.
Una tratează mediul natural ca fiind format din componente sau factori de mediu (apă, aer,
sol/subsol, biodiversitate) şi în consecinţă evaluarea se va face analitic pe aceste subdiviziuni. O
alta abordare este aceea din perspectiva exploatării economice a resurselor naturale factorii de
mediu fiind consideraţi resurse exploatabile. Datele de mediu pot fi culese din diverse anchete,
din reţeaua de supraveghere şi măsurare sau pot proveni din surse administrative (Pricope,
2010)
Abordarea ecosistemică a mediului, recomandată încă din 1992, la Summitt-ul de la Rio de
Janeiro, a schimbat, într-o oarecare măsură, percepţia asupra mediului. Mediul este interpretat
ca un ansamblu complex de ecosisteme aflate departe de starea de echilibru si manifestând
capacităţi diferite de rezistenţă la presiunea exploatării din partea populaţiei umane. În acest
sens, se poate vorbi despre calitatea biodiversităţii ca fiind greu sau imposibil de măsurat dar
avînd componente sau proprietăţi măsurabile.
In abordarea „clasică”, factorii de mediu apă, aer, sol, sunt caracterizaţi prin standarde de
calitate. Dacă se poate vorbi despre un aer curat sau viciat, despre o apă potabilă sau încărcată
cu suspensii, despre un sol natural sau poluat cu petrol, în schimb, este greu de precizat dacă
biodiversitatea poate fi de calitate mai bună sau mai proastă. Pe de altă parte, calitatea
biodiversităţii se poate raporta numai la anumite zone geografice, comparate în privinţa
genofondului, numărului de specii şi tipurilor de ecosisteme iar, de exemplu, palierul
diversitatea speciilor poate fi abordat aproape exclusiv cantitativ – abundenţa indivizilor dintr-o
anumită populaţie.
Un mod de cuantificare a diversităţii speciilor îl reprezintă indicii de diversitate. Aceştia sunt
ecuaţii care încearcă să concentreze într-o singură valoare numărul de taxoni prezenţi şi
abundenţa relativă a acestora.
1. -diversitatea reprezintă diversitatea din cadrul biocenozei; se folosesc indici, cum ar fi
Shannon-Wiener, Simpson, numar specii, Margalef, Berger-Parker, McIntosh, Brillouin, Fisher ,
Menhinick , Strong.
2. -diversitatea reprezintă diversitatea dintre biocenoze.
3. - diversitatea reprezintă diversitatea la nivelul continentelor. Este de fapt un fel de -
diversitate, dar la altă scară spaţială, mult mai mare.
Măsurea şi monitorizarea palierelor de biodiversitate prezinta grade diferite de dificultate, cu
creştere de la palierul speciei la cel al ecosistemului. Astfel, se pune întrebarea dacă este
posibilă o monitorizare reală la nivelul ecosistemului sau dacă este suficientă/necesară
stabilirea unui sistem de referinţă bazat pe o comunitate de specii cu funcţii asemănătoare.
Definirea şi descrierea unui sistem de referinţă trebuie să înceapă cu analiza biogeografică (in
speţă zoogeografică) a principalilor taxoni identificaţi în aria protejată/habitat/ecosistem.
Această analiză va permite stabilirea unui fundament real pentru programele de
biomonitorizare, din următoarele motive: a) cunoaşterea istoriei ecosistemului asigură
selectarea taxonilor care sunt caracteristici pentru tendinţele de modificare ale sistemului
(lotic) în condiţiile date; b) cunoaşterea originii taxonilor analizaţi oferă posibilitatea clasificării
acestora în raport cu fragilitatea faţă de schimbările habitatului, inclusiv în raport cu eventualii
invadatori; c) evaluarea capacitatii sistemului de a suporta impactul antropic, mai ales impactul
eventualelor specii invazive.
Există din păcate tendinţa ca acţiunea în sine a monitorizării să devină formală, limitându-se la
relativ puţine specii care sunt mai uşor de identificat. Dar tocmai această „lejeritate” ascunde
lipsa abordării complete, multe din speciile uşor de găsit şi de identificat fiind oportuniste şi
nereflectând tendinţa comunităţii/ecosistemului.
Pentru un sistem de referinţă format din grupe funcţionale de efemeroptere (Insecta:
Ephemeroptera) habitatul funcţionează ca un şablon care determină o anumită strategie
reproductivă. Conform conceptului modelului de habitat, larvele de Rhithrogena semicolorata
(Insecta:Ephemeroptera) (de pildă) au un habitat cu o mare heterogenitate spaţială dar cu o
mică heterogenitate temporală, mai ales pentru sectoarele de râu modificate prin baraje;
datorită barajului (golirea neregulată şi viituri puternice) se reduce heterogenitatea spaţială dar
creşte heterogenitatea temporală. Viteza de reacţie a sistemului lotic este variabilă în raport cu
rata modificărilor şi se exprimă în dinamica de lungă durată a sistemului de referinţă stabilit.
Calitatea biodiversitatii trebuie raportata atat la un nivel de cunoastere actuala a speciilor cat si
la un nivel ipotetic, bazat pe corelarea datelor de biologie si ecologie cu datele paleoclimatice.
Prioritatile conservarii biodiversitatii
Un set de criterii propuse a fost elaborat pentru definirea priorităţilor de conservare a
biodiversităţii in Romania. Se propune alocarea unei priorităţi majore pentru ecosistemele:
Cu cea mai mare diversitate de specii;
Cu cel mai înalt nivel de endemism;
Care există numai în România;
Al căror nivel de dezvoltare este cel mai ridicat în România;
Care sunt cel mai puţin degradate;
Care sunt cele mai diminuate în comparaţie cu extinderea lor originară (acest lucru nu
este bine dezvoltat în Capitolul 2);
Care sunt cele mai ameninţate de tendinţele actuale şi preconizate (şi care pot fi în mod
real conservate);
Care au cea mai mare valoare economică.
România nu dispune de datele necesare pentru a aplica sistematic aceste criterii. Cu toate
acestea, ele sunt aplicate mai jos într-un mod subiectiv, folosind cele mai bune informaţii
disponibile:
Ecosistemele cu cea mai mare diversitate de specii;
a. Pentru ecosistemele terestre, padurile de foioase (broad-leafed forests) si
fâneţele (hayfields) au cea mai mare diversitate de specii
b. Zonele umede ale Dunarii au cea mai mare diversitate de specii dintre toate
zonele umede. Delta Dunarii este compusa dintr-un complex foarte mare de
ecosisteme.
c. Bălţile au o mare diversitate.
Ecosistemele cu cel mai înalt nivel de endemism;
d. Pesteri
e. Ecosisteme de la altitudine ridicata (High altitude ecosystems) -- Stancoase
(Rocky)
f. Fanete (Hay meadows) -- in mod special pentru plante si nevertebrate
g. Cursurile de apa (Water courses)
Ecosistemele care există numai în România;
h. Delta Dunarii
i. Pestera Moville
Ecosistemele al caror nivel de dezvoltare este cel mai ridicat în România
j. Stepele cu Stipa (exista şi in Ungaria)
k. Ecosisteme montane, roci calcaroase (calcare) (Mountainous, rocky calcareous
(limestone) ecosystems)
l. Ecosisteme lacuri glaciare
Ecosistemele care sunt cel mai puţin degradate;
m. Lacuri glaciare
n. Paduri virgine (Pristine forests) (unele din cele mai virgine din Europa)
o. Insula Sahaline – dune acuperite cu ierburi (ephedre)
Ecosistemele care sunt cele mai diminuate în comparaţie cu extinderea lor originara;
p. Padurile de stejari din Campia Romana din sud/sud-est – au ramas doar unele
petice de padure
q. Unele orase au in jurul lor paduri relicte (relict forests) (inclusiv fagete)
r. Cursuri de apa de altitudine joasa (Low altitude water courses) (Raul Tissa este
insa intr-o stare buna)
s. Pasuni (invadate de specii forestiere)
t. Ecosistemele din lunca inundabila a Dunarii (Floodplain)
Ecosistemele care sunt cele mai ameninţate de tendinţele actuale şi preconizate (şi care poate
fi conservate, la modul realist);
u. Toate cursurile de apa
v. Pasuni abandonate
w. Padurile de la altitudini joase din campii
x. Zonele umede din luncile inundabile ale raurilor (Wetlands on the river
floodplains)
y. Ecosistemele de coasta ale Marii Negre
Ecosistemele au cea mai mare valoare economică
z. Toate padurile
aa. Delta Dunarii
bb. Ecosistemele cu valoare turistica considerabila – fanete (hay meadows),
cc. Pasuni, ecosisteme montane
Urmatoarele sunt propuse ca ecosisteme carora ar trebui sa li se acorde (should have be
accorded) cea mai mare prioritate pentru conservare in Romania:
Complexul de ecosisteme al Deltei Dunarii este propus pentru cea mai ridicata prioritate
de conservare in Romania;
Padurile de foioase (broad-leaved forests) de la altitudine mica, din campie
Ecosistemele luncii inundabile a fluviului Dunarea – in special lacurile cu adancime mica
Limanele cu apă cu salinitate scăzută – Apele de tranziţie (Brackish water lagoons)
Amenintari Directe asupra Biodiversităţii
Dacă biodiversitatea nu ar fi ameninţată, nu ar fi nevoie de o strategie naţională de conservare
a acesteia. Din păcate, cea mai mare parte din biodiversitatea României este amenintata de o
varietate de ameninţări directe. Aceste ameninţări sunt rezumate în următoarele trei tabele:
Ameninţări directe ale biodiversitatii pentru ecosisteme terestre
Ameninţări directe pentru ecosisteme de apa dulce/acvatice
Ameninţări directe pentru ecosistemele marine si de coasta ale Marii Negre
Fiecare ameninţare este cotată in funcţie de importanţa acesteia sau severitatea ei pentru: a)
zonele protejate, şi b) zonelor din afara AP. În cele din urmă, sunt enumerate principalele
ecosisteme afectate de fiecare ameninţare.
Ameninţări directe ale biodiversităţii pentru ecosisteme terestre
Ameninţări Severitatea
pentru AP
Severitatea in
afara AP
Principalele
ecosisteme afectate
Pieredea ecosistemelor prin transformare
1. Constructia ilegala de
resedinte private
3
Paduri
2. Constructia de cabane şi pârtii
de ski & alte infrastructuri
turistice
1 Paduri
3. Constructia de drumuri 2 2 Paduri
4. Centrale hidroelectrice, baraje,
linii de înaltă tensiune,
conducte
1 1 Paduri
5. Invadarea păşunilor de speciile
forestiere
2 2 Pasuni
Fanete
6 Minerit 2 2 Toate
7 Conversia in terenuri agricole 0 2 Tufărişuri
8 IAS
3 3 Paduri
Stepe
Păşuni nepăşunate
Forme de utilizări nesustenabile
9 Tăieri de lemn nesustenabile şi
/ sau ilegale
1
2 sau 3
Ecosisteme forestiere
10 Suprapasunatul
Taierea de Pinus mugo pentru
imbunatatirea pasunilor
2 sau 3
3
2 sau 3
3
Pasuni
Paduri (1)
11 Vanatoarea excesivă AP 1
Delta Dunarii 2
1
12 Colectarea nesustenabila de
produse de biodiversitate ne-
lemnoase (medicinale,
ornamentale, fructe etc)
1 1
Alte ameninţări directe
13 Fragmentarea (drumuri) 2 3
14 Incendii 1 1 Paduri
15 Zgomot 1 1
16 Schimbari climatice
3 3 Toate ecosistemele
Ecosistemele de la
altitudini ridicate sunt
in special afectate
Amenintarea este la
nivel global in natura
17 Poluanti atmosferici (acum in
descreştere SO2)
NO
NOX
NO2
0 1
18 Praf (eroziunea vantului pe
terenurile agricole, constructii,
transport, emisii de particule
(particulate emissions) – (acum in
scadere)
2 2 Toate ecosistemele
Ameninţări directe pentru ecosisteme de apa dulce / acvatice
Ameninţări Severitatea
pentru AP
Severitatea în
afara AP
Principalele
ecosisteme afectate
19 Extractia de pietriş, nisip şi
piatră din albia raului
1 3 Râurile
20 Transformare
21 Desecare
Acoperirea terenului (Gropi de
gunoi, Halde de steril etc)
3
0
3
1
22 Schimbari hidrogeomorfologice
– dragare, tăieri de meandre,
bariere, construirea de canale,
baraje, rupturi in baraje (rift
dams)
AP 0
Delta Dunarii 3
2
23 IAS
Dreissena
Pseudorazbora parva
Azolla +
1
1
24 Turbiditate & sedimentare
Eroziunea cauzata de apă &
vânt
Dragare
Transportul pe râu
2 2
25 Poluare
Scurgeri din agricultură
(nutrienti si pesticide)
Canalizare
Substante chimice
3
3
26 Suprapescuitul 1 1
Vanatoarea excesivă, vidre, păsări, AP 1
Delta Dunarii 2
1
27 Fragmentarea
Baraje
Lipsa scarilor pentru pesti
2 2
28 Schimbari climatice
Schimbari in regimul
hidrologic
Cresterea
evapotranspiratiei
Secarea iazurilor temporare
3 3
29 Acidifierea 1 1
Toxicitate cu aluminiu
Ameninţări directe pentru ecosistemele marine şi de coastă ale Marii Negre
Ameninţări Severitatea
pentru AP
Severitatea in
afara AP
Principalele
ecosisteme afectate
30 IAS 3 Sever 3 Sever
31 Turbiditate & sedimentare
0 2 Sever Din Dunare si alte
râuri
De la traulere,
voloace
32 Scaderea intrărilor de nisip din
cauza barajelor şi dragării din
Sulina (determină eroziunea
plajelor)
1 2
33 Poluare
Scurgeri din agricultură
Canalizare
Substanţe chimice (cel mai
important)
1 3
34 Suprapescuitul
Pescuitul ilegal de calcani la
fundul apei de catre turci
0 1
35 Schimbari climatice
36 Acidifierea
Surse de informare privind starea biodiversitatii
EUNIS: SISTEMUL EUROPEAN DE INFORMATII DESPRE NATURA
Creat si dezvoltat pentru: Centrul European pentru Protectia Naturii si Biodiversitate, Agentia
Europeana de Mediu’ Reteaua Europeana pentru Informatii de Mediu
Biodiversitatea Romaniei:
Pentru diversitatea speciilor
• Volumele din seria Flora Romaniei
• Volumele din seria Fauna Romaniei
• Sunt doar strict informative de nivel general ca acoperire in teritoriu utile
pentru un “screening de birou”
Monografii si alte sinteze:
• Utile pentru regiuni/zone limitate
• Informatii cantitative si mai putin calitative
• Scopul elaborarii – listarea datelor obtinute in teren si comentarea strict stiintifica
• Prea putine corelatii de natura ecologica
Lucrari de stricta specialitate:
• Sistematica si taxonomie – liste floristice sau faunistice, descrieri sau revizii de taxoni,
metodologia taxonomica
• Biogeografie – pot avea o mai mare utilitate fiind mai apropiate de nevoile de evaluare a
biodiversitatii
• Vegetatie – foarte utile
• Domeniul silvic – cele mai utile
Probleme actuale in privinta cunoasterii biodiversitatii Romaniei:
1. Lipsa inventarului patrimoniului natural national.
2. Numar redus de specialisti în taxonomie.
3. Neregenerarea resursei umane specializate.
4. Lipsa de atractivitate pentru personalul înalt calificat precum si desconsiderarea activitatilor
de
inventariere si monitoring.
5. Migratia personalului calificat catre alte domenii sau înafara tarii.
6. Scaderea potentialului national de a raspunde unor cerinte, chiar limitate, referitoare la
nventarierea, monitorizarea, conservarea si utilizarea durabila a componentelor
diversitatii biologice.
Ce uitam atunci cand evaluam biodiversitatea
• Speciile care nu au un statut anume de protectie
• Consultarea literaturii cu adevarat relevanta si nu a
oricarui material elaborat in birou
• Considerarea diversitatii ecosistemelor
• Criterii clare de evaluare a “dimensiunilor” si
semnificatiei impactului
• Relatiile structural-functionale dintre sistemele ecologice
naturale si cele antropice
• Impactul potential, impactul cumulat si impactul masurilor de protectie
• Valoarea biodiversitatii pentru comunitatile locale
• Nevoia de monitorizare
Trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
• Nivele ierarhice de impact – bioregiune, complex de ecosisteme (peisaj), habitat,
comunitati, specii, populatii
• Atentie la conectivitate, fragmentare, perturbare!
• Focalizare pe specii/habitate cat mai relevante (receptori-cheie ai impactului)
• Dimensiunea sociala a impactului asupra biodiversitatii
• Criterii clare de evaluare
Criterii pentru evaluarea impactului de mediu
• In procesul de evaluare a impactului trebuie identificate ecosistemele si habitatele cu un
nivel deosebit al diversitatii speciilor si care contin endemite sau specii amenintate
• Ecosistemele/habitatele importante pentru migratii
• Ecosistemele/habitatele cu valoare economica, sociala, stiintifica
In privinta speciilor:
• Specii si comunitati amenintate
• Cu valoare medicinala sau agricola
• Cu valoare sociala, stiintifica
Tipuri de impact:
• Impactul asupra ariilor protejate (dar nu numai cele din Reteaua Natura 2000!!!)
• Impact la nivelul unor actiuni de conservare a ecosistemelor ori de refacere a unor specii
amenintate
• Impact la nivelul sanatatii oamenilor
• Impactul ce ar putea fi determinat de folosirea unor specii modificate genetic in
actiunile de diminuare a efectelor negative
DIRECTIVA HABITATE 92/43/EEC
Starea habitatelor:
• Zonele naturale pe care le include sunt stabile sau in crestere
• Structura specifică şi funcţiile specifice menţin habitatul pe termen lung
• Gradul de conservare a SPECIILOR TIPICE este favorabil
Starea speciilor:
• Dinamica populaţiilor este relativ stabilă
• Arealul speciei este nemodificat
• Habitate disponibile, în stare bună
STUDIU DE CAZ – PARCUL NATURAL MUNTII MARAMURESULUI
Biodiversitatea parcului. Zona Muntilor Maramuresului a suferit, de-a lungul timpului,
modificari importante determinate de exploatarea resurselor naturale. O harta a vegetatiei
Romaniei, din 1938, releva deja dominanta molidisurilor, in detrimentul fagetelor, prezente
doar spre extremitatea vestica a actualului parc. Exploatarea lemnului si pasunatul au fost cele
doua activitati principale care au directionat evolutia ecosistemelor spre stadiul pe care il
observam astazi.
Ca factori naturali putem mentiona variatiile climatice post-glaciare si schimbarile de structura
ale solurilor care au favorizat acum aproximativ 5-6000 ani dezvoltarea padurilor de fag
(Feurdean, 2004). Molidisurile au aparut mai devreme, fiind avantajate de perioadele mai reci.
Se apreciaza ca impactul antropic a inceput sa se manifeste cam de acum 2.300 de ani, cu o
accentuare puternica in ultimele 3 secole.
Tot ceea ce poate fi observat astazi, atat ca specii cat si ca habitate si comunitati/ecosisteme
reprezinta o “sinteza” biogeografica controlata de factori naturali, la o scara mare de timp si de
factori antropici, la o scara de ordinul a catorva sute de ani.
Diversitatea speciilor
Flora. Condiţiile fito-istorice ale Muntilor Maramureşului, determinate de poziţia geografică,
structura geologică, clima temperată, complexitatea geomorfologică zonală, expoziţiile diferite,
marea amplitudine a înclinaţiei versanţilor, de evoluţia diferitelor tipuri de sol şi de influenţele
antropozoogene, a favorizat dezvoltarea unei flore bogate şi diversificate, precum şi instalarea
unui covor vegetal variat. Se apreciaza ca numarul de plante superioare se apropie de 1300
specii la care se adauga cateva zeci de specii de licheni (Ardelean si Beres, 2000) si aproape 400
specii de briofite (cf. Raport I. Goia, 2007). Din punct de vedere fitogeografic predomina
elementele continentale, cele alpine si circumpolare. Pentru briofite, Goia (2007) mentioneaza
dominanta speciilor de origine boreala, urmate de cele temperate, suboceanice si subboreale
(structura determinata de umiditatea caracteristica climatului montan).
Fauna. In privinta vertebratelor se poate afirma ca exista un bun nivel de cunoastere, mai ales
la nivelul pasarilor si mamiferelor. De asemenea, ihtiofauna este bine cunoscuta, raurile
importante fiind sau avand zone salmonicole. Amfibienii si reptilele sunt cunoscute la nivel
taxonomic, ceva mai putin in privinta populatiilor.
Fauna de nevertebrate este, evident, mai putin conoscuta in detaliu. Mai multe date provin din
cecetarile entomofaunistice (colectivul de cercetare de la Muzeul National de Istorie Naturala
„Grigore Antipa”, cercetatori de la Universitatea din Cluj etc).
Pentru intrega zona a Muntilor Maramuresului putem aprecia ca diversitatea speciilor este cea
asteptata pentru conditiile abiotice locale cu mentiunea ca pentru perimetrele de impact
antropic evident diversitatea este variabila in raport cu taxonii cunoscuti/investigati: astfel,
fauna de diptere este foarte bogata in zonele ruderalizate (buruienisuri din jurul constructiilor
abandonate), in lungul caii ferate inguste de pe Valea Vaserului si in general in zonele cu
umiditate ridicata; de asemenea, Valea Vaserului este cea mai importanta zona de conservare
pentru pasari, desi structura actuala este evident rezultatul unei succesiuni ecologice
determinata antropic;
Diversitatea ecosistemelor
Considerand ca toata zona parcului apartine regiunii biogeografice alpine, propunem
urmatoarea clasificare a tipurilor principale de ecosisteme:
A. Ecosisteme terestre
Ecosistemele vailor cursurilor de apa
Pasuni
Paduri montane
Pajisti alpine si subalpine
Stancarii
Turbarii
B. Ecosisteme acvatice
Rauri, paraie si izvoare din sistemul hidrografic Viseu
Lacuri glaciare
Trebuie mentionat ca aceste tipuri includ fiecare diferite habitate. Conform clasificarii Natura
2000, pe teritoriul parcului se gasesc urmatoarele tipuri principale de habitate:
Tufărişuri uscate europene
Tufărişuri alpine şi boreale
* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium
Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios
* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase
Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)
Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi
alpin
Fâneţe montane
Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării
silicioase
Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane
Tufărişuri cu specii sub-arctice de Salix
Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase
Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase
* Turbării active
Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane
(sunt marcate cu * habitatele cu prioritate pentru protectie)
Vegetatia. In ansamblul parcului, vegetatia este repartizata astfel:
Pajisti naturale 9%
Pasuni 5%
Paduri de foioase 12%
Paduri de conifere 43%
Paduri de amestec 25%
Paduri in tranzitie 6%
Vegetaţia acoperă şapte unităţi zonale pe altitudine : pajişti şi tufărişuri subalpine ( Pinetum mughi
carp, Campanulo – Nardo – Festucetum ) : păduri de fag, brad şi molid ( Pulmonariuo – Abieti-
Fagetum ; pajişti montane secundare (Agrosti – Festucetum montanum) ; păduri montane de fag :
Symphyto fagetum ; păduri de fag şi carpen : Carpino – Fagetum, Hieracio – Luzulo – Fagetum ; pajişti
colinare secundare cu iarba vântului şi păiuş roşu (Festuco – Agrostietum) şi terenuri agricole ; păduri
de stejar. ( Atlas RSR, 1974 - 1978 )
Jumatatea vestica a parcului pastreaza inca etajele naturale de vegetatie in timp ce jumatatea
estica este dominata de molidisuri care s-au extins dupa replantare ca urmare a exploatarii
complete a fagetelor (cel mai bun exemplu este Valea Vaserului).
Diversitatea etno-culturala
Muntii Maramuresului, ca sector important al regiunii maramuresene reprezinta un spatiu
limitat de locuire dar mai ales o concentrare de resurse naturale intens exploatate.
Concentrarile umane s-au format pe vaile principalelor rauri, cu precadere pe Repedea-Ruscova
(Poienile De sub Munte) si pe Viseu (Bistra, Viseul de Jos, Viseul de Sus, Moisei, Borsa). Pe Valea
Viseului sunt 2 localitati cu peste 2000 locuitori fiecare, 3 localitati cu peste 4000 locuitori, 1 cu
peste 6000, 2 care se apropie de 10.000 si una care depaseste 10.000 locuitori (Boar, 2005). Din
punct de vedere etnic, populatia de nationalitate romana este dominanta, urmata de
ucrainieni.
Ocupatiile traditionale sunt dependente de resursele naturale regenerabile – pasunile, padurile
dar si de cele neregenerabile – minereuri neferoase.
O alta resursa naturala a parcului o reprezinta apele minerale – au fost identificate pe teritoriul
parcului 185 izvoare – carbogazoase-feruginoase, sulfuroase-sulfatate si oligominerale. Cele mai
multe sunt cantonate in perimetrele Viseul de Sus si Borsa. Deocamdata, exploatarea acestei
resurse este localizata si nu pare a determina probleme de mediu.
Ca un fenomen recent trebuie amintit ca migratiile sezoniere in cautare de locuri de munca spre
alte regiuni ale Romaniei tind sa fie inlocuite cu migratii spre alte tari ale spatiului European.
Pentru biodiversitatea naturala a actualului perimetru al parcului, exploatarea resurselor a avut,
de-a lungul timpului, mai multe efecte:
o Inlocuirea fagetelor cu molidisuri (Valea Vaserului)
o Transformarea pajistilor naturale in pasuni
o Deteriorarea calitatii cursurilor de apa ca urmare a mineritului
o Abandonarea unor suprafete folosite pentru pastorit
Biodiversitatea PNMM in context national si european poate fi interpretata avand in vedere
o Reprezentativitatea pentru regiunea biogeografica alpina
o Mozaicul de habitate
o Zona de refugiu pentru specii criofile, stenoterme, ombrofile
o Concentrarea de specii de origine eurasiatica
o Posibila zona de retragere pentru speciile sensibile la tendinta de incalzire
o Conservarea unor traditii culturale, inclusiv cele legate de exploatarea locala a
resurselor
PNMM trebuie inteles ca element integrat in macrocomplexul regional de ecosisteme al
euroregiunii carpatice - euroregiunea Maramuresului, inclusiv in cadrul unei rezervatii a
biosferei transfrontiera. O evaluare facuta in 1995-1996 privind calitatea mediului in bazinul
Tisei Superioare (Hamar, Sarkany, 1997) a evidentiat, prin analiza unor cracteristici biologice si
ecologice ale raului, mentinerea habitatelor acvatice intr-o stare apreciata ca fiind destul de
apropiata de cea naturala (Galdean, 1997). Ori, calitatea ecosistemelor acvatice reflecta foarte
bine calitatea ecosistemelor terestre adiacente.
Scopul programului de monitorizare. Cine este interesat de informatiile oferite prin
programul de monitorizare?
Construirea unui sistem de culegere si prelucrare a informatiilor privind starea diversitatii
speciilor si ecosistemelor va asigura baza stiintifica a managementului parcului. Informatia
trebuie sa serveasca drept resursa, instrument de actiune si sa fundamenteze strategia de
actiune pentru conservare (Umminger, 1996).
Realizarea unui “canal” informational intre nivelele de biodiversitatea si infrastructura ariei
protejate ofera 6 avantaje pentru actul decizional: 1) capacitatea de a investiga conditiile de
mediu prezente, trecute si viitoare, la scara locala si chiar la o scara regionala; 2) capacitatea de
a pregati actiuni alternative de conservare; 3) date despre capacitatea zonei de a oferi resurse
naturale; 4) idei pentru minimizarea efectelor negative si imbunatatirea starii populatiilor
naturale; 5) constituirea unei baze de date privind calitatea mediului; 6) sursa de cunostinte si
baza pentru fundamentarea studiilor si cercetarilor ulterioare.
Monitorizarea trebuie efectuata ritmic si dezvoltata permanent astfel incat sa ajute
administratia parcului sa identifice la timp tendintele de modificare in structura biodiversitatii
ariei protejate.
Monitorizarea trebuie corect evaluata si inteleasa ca un instrument vital pentru managementul
unei arii protejate. Cunoasterea permanenta a dinamicii populatiilor, comunitatilor si
ecosistemelor va asigura baza de cunostinte necesara construirii actiunilor eficiente de
management.
Aspecte manageriale si stiintifice; factori care determina modificari si factorii de stress pentru
biodiversitatea parcului – naturali si antropici
Factori de stress (Sau factori cu potential de modificare - denumiti astfel deoarece nu
reprezinta efectele unui impact antropic bine localizat; aici pot fi incadrate efecte de tipul celor
Biodiversitatea parcului
Prevedere si atentionare
Observatii, culegere de date
Evaluare
Adaptarea deciziilor
Impact antropic
Alte informatii privind starea
mediului
generate de tendintele de incalzire a climatului sau cele induse de actiuni generalizate pe o arie
intinsa)
Dominanta speciilor de tipul ecologic al briocamefitelor arata ca aceste organisme depind in
mare masura de mentinerea unui climat montan tipic, rece si mai ales umed; deocamdata
Maramuresul nu pare a fi afectat semnificativ de tendinta generala de incalzire dar, in
perspectiva, ne putem astepta la o reducere a umiditatii, fapt ce ar putea afecta populatiile de
briofite. De asemenea, pentru insecte o posibila reducere a umiditatii ar putea afecta
populatiile higrofile (coleoptere, diptere).
Schimbarea folosintei unor terenuri poate determina, lent, modificari in structura comunitatilor
de organisme vegetale si animale.
Factori care determina modificari directe pentru biodiversitatea parcului – grupe taxonomice
studiate
Pentru flora si vegetatie in general – invadarea pajistilor secundare cu vegetatie lemnoasa;
modificari structurale fundamentale in structura unor arborete; amplificarea viiturilor si a
eroziunii versantilor; initierea unei succesiuni ecologice in pajistile alpine (invadarea acestora cu
vegetatie arbustiva) datorita reducerii pasunatului; prezenta haldelor de steril si a infrastructurii
miniere aflata intr-un stadiu avansat de degradare, ceea ce favorizeaza dezvoltarea speciilor
ruderale; gospodarirea necorespunzatoare a fondului forestier aflat in proprietate privata
Pentru entomofauna – taieri intensive insotite de actiunea mecanica a utilajelor care distrug
substratul necesar pentru dezvoltarea insectelor; poluarea-contaminarea solului (mai ales
pentru coleoptere); esentele caracteristice padurilor secundare care au inlocuit padurile
primare exploatate; suprapasunatul a schimbat structura in specii a comunitatilor de artopode
edafice; reducerea padurilor ripariene; impadurirea deschise; fragmentarea habittelor naturale
Pentru herpetofauna – amfibienii sunt dependenti de micile acumulari de apa formate prin
activitatea antropica (santuri de scurgere, urme de tractor, gropi etc) iar colmatarea si/sau
disparitia acestora poate duce la disparitia populatiilor locale; atitudinea negativa directa a
localnicilor si probabil a turistilor fata de serpi; heterogenitatea redusa a habitatelor.
Pentru pesti – infiltratiile de la haldele de steril; amenajari hidrotehnice; fragmentarea
habitatelor/sectoarelor de rau; depunerile de rumegus; deranjarea patului albiei (tarare
busteni, traversare utilaje) – aceste efecte se repercuteaza si asupra macronevertebratelor
bentonice
Pentru avifauna – taierile rase de padure; suprafata insuficienta a padurilor din zonele de
conservare, considerata a nu putea sustine populatiile de pasari; abandonarea pasunilor si
fanetelor; reducerea numarului de copaci batrani, scorburosi (habitat pentru cuibarit si
adapost); dezvoltarea turismului care poate afecta direct, prin deranjare sau zgomot, pasarile.
Pentru chiroptere – reducerea suprafetei padurilor batrane de foioase; schimbarea modului de
viata in localitati, cu impact asupra sigurantei adaposturilor acestor animale; diminuarea
vegetatiei riverane; fragmentarea vegetatiei este un factor puternic perturbator, chiropterele
evitand sa zboare in spatii deschise.
Modelul conceptual. Ecosisteme relevante pentru monitorizare. Investigarea biodiversitatii
parcului.
Evaluarea rezultatelor cercetarilor efectuate in anul 2007, lunile iunie si august
Cele doua campanii de lucru au avut ca prim rezultat o imagine de ansamblu a diversitatii la zi,
pentru cateva grupe taxonomice relevante pentru biodiversitatea parcului: briofite, plante
superioare, insecte (coleoptere, lepidoptere si diptere), amfibieni, reptile, pasari si mamifere
(chiroptere) – ecosisteme terestre; macronevertebrate bentonice cu valoare de bioindicatori si
pesti – ecosisteme acvatice. Desi desfasurate in timp scurt, aceste campanii au avut avantajul
reunirii unui grup de cercetatori si vizitarea unui numar mare de habitate/ecosisteme ceea ce a
permis conturarea urmatorului tablou al biodiversitatii:
1. Muntii Maramuresului reprezinta un mozaic remarcabil de habitate naturale si
antropizate. Gradul de naturalete difera, per ansamblu, intre partea vestica, ceva
mai apropiata de starea “salbatica” datorita mentinerii fagetelor si cea estica,
mai afectata de extinderea molidisurilor. Totusi, la nivelul grupelor sistematice
investigate se remarca diferente destul de importante acestea fiind insa
determinate si de conditiile obiective de desfasurare a celor doua campanii.
2. Zonele puternic antropizate/transformate nu sunt neaparat sarace ca
biodiversitate ci mai curand ele reflecta tendinta succesiunii ecologice care a fost
determinata prin defrisare si replantare, construire si abandonare de
infrastructuri, modificarea raportului dintre padurile aproape naturale si cele
exploatate, suprapasunat urmat de scaderea semnificativa a pasunatului,
abandonarea unor terenuri. Pentru avifauna se apreciaza ca o treime din specii
sunt cantonate in aceste habitate.
3. Padurea de molid care a inlocuit, in urma cu aproape 100 de ani, padurea de fag
(cazul Vaii Vaserului) este o padure inchegata, cu o brioflora caracteristica, clar
etajata (“perne” de muschi si licheni doboraturi si vegetatie ierboasa
padure compacta). Valea Vaserului este foarte importanta si pentru avifauna
fiind o zona deosebit de valoroasa pentru conservare.
4. In prezent se pot identifica atat habitate/zone sensibile (in sensul reactiei rapide
fata de modificarile mediului), cu ritm rapid de transformare (Valea Vaserului,
fanete, pasuni, unele turbarii) si habitate/zone cu evolutie lenta sit imp
indelungat de reactie (stancariile cu Leontopodium si Pinguicula, zona subalpina
in general). Acestea din urma sunt, in acelasi timp si cele mai vulnerabile la
impactul antropic.
5. In parc se manifesta trecerea de la domeniul nemoral la cel boreal si la domeniul
alpin; din acest punct de vedere putem aprecia ca in zona nemorala este mai
semnificativ aspectul cantitativ al diversitatii specifice in timp ce in zona alpina
este mai semnificativ aspectul calitativ.
6. Pot fi considerate a fi habitate mentinute in stare apropiata de cea naturala
(“pristine conditions”) fagetele, molidisurile de zone inalte (de exemplu,
molidisul de sub Vf. Toroiaga), jnepenisul, arinisurile cu Salix.
7. Existenta unor bariere si situatia coridoarelor de legatura intre habitate. In cazul
ecosistemelor terestre putem vorbi despre un mozaic de habitate care comunica
intre ele prin coridoare naturale, neexistand bariere puternice care sa impiedice
schimburile de indivizi. Cu alte cuvinte, zonele terestre sunt heterogene dar
aceasta heterogenitate determina o structura relative compacta, la nivelul
complexului de ecosisteme. In schimb, ecosistemele acvatice lotice (apele
curgatoare) sunt clar fragmentate, in principal existand o bariera de origine
antropica ce separa cursul (sectorul) superior de cel mediu si cel inferior.
8. Se observa tendinta de schimbare a structurii habitatelor de tip pajiste urmare a
diminuarii pasunatului, cu efecte negative asupra comunitatilor de nevertebrate
dar si de vertebrate (mai ales pasari).
9. Ecosistemele acvatice lotice sunt foarte sensibile la schimbarile conditiilor de
mediu din intreg bazinul, ele receptand direct efectele activitatilor antropice
(turbiditatea este puternic influentata de defrisari, de transportul bustenilor, de
corhanit; structura sedimentelor este modificata de depunerea rumegusului si
de viituri; caracterul torential al cursului, mult mai frecvent decat in urma cu 30-
40 de ani, induce modiicari in compozitia – abundenta si frecvente –
comunitatilor bentonice).
Monitorizarea ecosistemelor acvatice
Componente Obiective Elemente de monitorizat
Macroneverte-
brate
bentonice si
pesti
Starea actuala si tendinte Plecopterele mari (Perla), carnivore,
numar exemplare pe suprafata
inferioara a bolovanilor nefixati in
patul albiei
Prezenta exemplarelor de Cinclus
cinclus (mierla de apa sau pescarelul
negru) in habitatul riparian (se hranesc
cu larve de trichoptere in casute)
Specii
vulnerabile
Impactul braconajului si
defrisarii zonelor riverane
Lostrita – semnalarea exemplarelor
Monitorizarea ecosistemelor terestre
Componente Obiective Elemente de monitorizat
Peisaj –
complexe de
ecosisteme
Mentinerea legaturii intre
habitate – vegetatie putin
fragmentata
Coridoarele de comunicare; prezenta
chiropterelor este relevanta pentru
existenta vegetatiei compacte;
Habitate
naturale
Bogatia in specii
Faneata cu Trollius europaeus si Arnica
montana
Valea Repedea – coleopterul Lucanus
cervus
Indicatori de paduri
seculare/virgine
Coleopterul Melandrya dubia, specie
sapro-xilofaga in paduri seculare de
foioase (in Saua Vajii) si specia
xilobionta Sinodendron cylindricum
Coleopterul buprestid Buprestis
rustica, specie xilofaga-xilobionta, in
paduri virgine de conifere (Faina)
Mentinere sau extindere Suprafata tau (luciu de apa) grad de
colmatare
Habitate din poienile montane (Piciorul
Polonincai) cu arbori cazuti, favorabile
speciilor heliofile, xerofile si rezinofile;
procentul de arbori batrani, scorburosi;
paduri batrane, inchegate;
Specii pradatoare Habitate ripiculo-silvice din padurea de
foioase, cu Carabus variolosus
Mediul edafic din padurea de foioase -
speciile de Carabus
Habitatul edafic din padurile de
amestec si conifere – speciile de
Carabus
Habitatul lito-reofil din sectoarele de
rau – specii de plecoptere mari,
Perlidae si specii de trichoptere din
fam. Rhyacophilidae
Mentinerea conditiilor
abiotice
Umiditatea populatiile de briofite
Cladopodiella fluitans
Habitate acvatice de gol alpin (tauri)
favorabile amfibienilor (saua
Pietriceaua-Tau Vinderel-Valea
Vartopului)
Impactul unor fenomene
globale (tendinta de incalzire
globala)
Asociatiile de briofite din zone
montane inalte – Vf. Farcau, Mihailecu,
Pop Ivan Pleuroclada albescens
(distributie spatiala)
Zone umede –
mlastini,
turbarii, pajisti
umede,
habitate
ripariene
Mentinerea unor populatii
sensibile, dependente de
conditiile locale
Lepidopterele Lycaena helle,
Maculinea nausithous, Boloria
aquilonaris si Nymphalis xanthomelas
Terenuri
cultivate si alte
terenuri
folosite in scop
economic
Rata de extindere sau
transformare
Nardus stricta, indicator de
suprapasunatponderea acestei
specii in pasunile cu diversitate
normala
Mlastina mezo-oligotrofa cu
Sphagnum, Eriophorum, Vaccinium si
Carex ponderea speciilor de Carex
in raport cu celelalte specii
Gradul de renaturare al terenurilor pe
care au fost stane si care sunt
dominate de specii de Rumex,
Veratrum si Urtica pajistea
secundara din preluca Magura
Cataramei, ca stadiu mai avansat de
renaturare
Fanete, pajisti, vacaristi din zona
localitatii Poienile de sub Munte, cu
mare varietate de habitate
Zona de varsare a Viseului in Tisa, cu
habitate cu potential mare pentru
amfibieni
Potential de refacere
naturala
Zona defrisata rata de refacere
Jnepenis rata de extindere
Populatii de amfibieni si reptile in
zonele afectate de minerit
Potentialul Vaii Vaserului-
obiectiv complex de
monitorizare
Habitatele cu vegetatie ruderala,
bogate in specii de diptere
Populatia de Lacerta vivipara
Plante invazive Starea actuala, distributie,
impact
Reynoutria japonica (troscotul mare
japonez) in habitatele de tip vegetatie
de zona umeda ripariana a paraielor de
munte
Daunatori ai
padurilor
Estimarea impactului Molidis cu atac de Ipidae efectele
igienizarii
Specii
importante
pentru
conservare
Starea actuala, tendinte Cochlearia officinalis subsp. pyrenaica
Trollius europaeus
Rhododendron myrthifolium
Hucho hucho
Carnivorele mari
Pasari: berzele, rapitoarele, toate
speciile dependente de paduri batrane,
scorburoase.
Raportul specii
tipice pentru
habitate
naturale /
specii ruderale
Mentinere sau modificare
intr-un sens sau altul (cu
predominanta unei
categorii)
Lepidoptere: specii prezente in
habitate degradate care, prin frecventa
si abundenta lor releva intensitatea
modificarilor de origine antropica
Metodologia de monitorizare are in vedere
a. nivelul intregului parc
b. zonele de interes special pentru conservare, inclusive siturile propuse pentru Natura
2000
c. locatii speciale sau specii cu statut deosebit
Rezultatele cercetarilor din campaniile iunie-august 2007 reprezinta o baza de date ce permite
realizarea unui sistem de referinta la care se vor raporta atat actiunile de monitorizare de rutina
cat si cercetarile viitoare.
Trebuie astfel subliniata valoarea acestor cercetari care, pe de o parte , au evidentiat bogatia
naturii Muntilor Maramuresului iar pe de alta parte au caracterizat in mod unitar, spatio-
temporal, habitatele parcului.
Sistem de referinta privind starea biodiversitatii PNMM la nivelul anului 2007
Nivel/taxon de
investigare
Obiectul monitorizarii Trasee/
zone
recomandat
e
Protocol de lucru
Briofite Functionarea sistemului
hidrologic local padure de
molid-molhas
Cladopodiella fluitans,
extindere spatiala
Taul Baita Transecte in raport
cu un punct
central de pe care
se fac ridicari cu
rama metrica
Cartare lemne
putrede
Utilizare planse
foto prezente in
anexa raportului
Goia
Habitat alpin, rece si umed
Myurella julacea, Sauteria
alpina
Mihailecu,
Farcau
Habitat alpin cu concentrare
de specii rare, periclitate,
vulnerabile
Vf. Pop Ivan
Habitat total ferit de
impactul antropic, cu
Cladopodiella
Mlastina de
sub
Jneapanul
Hanchii
Productia si descompunerea
necromasei vegetale
Buxbaumia viridis
Vaile
Comanu
Mic,
Mihoaia,
Lutoasa
Plante superioare/
vegetatie
Mentinerea populatiilor de
Leontopodium alpinum si
Pinguicula alpina
Cheile
Stevioarei
Transecte
transversale pe
etajele de
vegetatie , de la
zona umeda
ripariana la
pajistile alpine
Mentinerea zonelor umede
cu relictul glaciar Cochlearia
officinalis
La Sesuri
(cele 2
statiuni)
Bonitatea pajistilor - bogatia
in specii in comunitatea cu
Trollius si Arnica
Poienile de
pe Valea
Repedea
Efectele suprapasunatului
ponderea populatiei de
Nardus stricta
Valea
Pietriceaua
Dinamica (tendinta )
mlastinilor mezo-oligotrofe
ponderea/extinderea
speciilor de Carex in raport
cu celelalte specii
Sfagnetul
din Poiana
Stanchii
Potentialul e regenerare
naturala a parcelelor
forestiere exploatate
Valea Rica
Extinderea si compactarea
jnepenisului
Poiana
Stanchii
Coleoptere –
carabide
Habitatul ripiculo-silvic din
padurile de foioase
Tocarnia;
Certina
Capcane Barber cu
etilen-glicol
pradatoare, de
dimensiuni mari
Mediul efafic din padurile e
foioase
Valea
Tocarnia;
pajiste la
liziera
padurii de
foioase,
Muntele
Tocarnia;
montate pe
transecte
Habitatul edafic din padurile
de amestec si de conifere
Sub Certina;
arinisuri cu
Telekia pe
Valea
Vaserului
Lepidoptere Gradul de naturalete a
habitatelor
Repartitia pe gradient
altitudinal si pe tipuri de
vegetatie - gorunete, fagete,
molidisuri, zone subalpine
Observatii directe
in teren
Fisa de observatii
in teren (Dorel
Rusti) si ghidul de
tren cu planse foto
Diptere Mozaic de habitate umede
Valea
Vaserului
Cosire cu fileul
entomologic in
vegetatia ierboasa
si arbustiva
Cheia de
determinare
pentru familii
Macronevertebrate Repartitia longitudinala Viseu, Observatii directe
bentonice Vaser,
Ruscova,
Repedea,
Tisla
asupra
bolovanisului din
albia raului
Pesti Viseu,
Vaser,
Ruscova,
Repedea,
Tisla
Pescuit
experimental
Culegere de date
de la localnici
Amfibieni, reptile Habitate de tip zona umeda
Vegetatie ripariana
Stancarii
Habitate
umede de
gol alpin
Valea
Vaserului
Fanete
Varsarea
Viseului in
Tisa
Observatii directe
in teren, capturare
exemplare,
masurare si
fotografiere
(conform
metodologiei
indicate in raportul
Cogalniceanu);
eliberarea
exemplarelor
capturate.
Pasari Toate tipurile de habitate
intalnite in transectele
comune
Transectele
comune
Observatii directe
in teren
Chiroptere Adaposturile de vara Biserici din
localitatile
de pe vaile
principale
Inregistrarea
ultrasunetelor
Adaposturile de hibernare Pestera din
dealul
Tocarnia,
pestera
Coreniuc
Habitatele de hranire Padure de
foioase,
vaile
raurilor
principale
Diversitatea
ecosistemelor
Raportul padure-habitate
deschise-lastaris-lunca
Drumuri
auto
Observatii
efectuate pe
drumurile
accesibile pentru
mijloace auto
Diversitatea
peisajelor
(complexelor de
ecosisteme)
Raportul dintre tipurile
principale de habitate
Perimetrul
parcului
Harti ale parcului,
harti ale
amenajamentelor
silvice, harti
cadastrale,
strategia de
dezvoltare
turistica a
judetului
Maramures