DESPRE PARALOG I S M ELE RATI U N I I PURE

pentru a aplica eu lu i ca fi inţă gânditoare conceptul de substanţă , adică acela de subiect care există pentru sine: � i o dată cu rea l i tatea obiectivă

a conceptu lu i cade cu totul şi s impl icitatea substanţe i . legată de aceasta, � i se transformă într-o simplă uni tate logică �i cal i tativă a con�ti.inţei de sine în gândi rea în genere , indiferent dacă subiectul este compus sau nu .

RESPI NGEREA ARGUMENTULU I L U I MENDELSSOHN DESPRE PERMANENTA SUFLETULU I

Acest fi losof perspicace �i-a dat curfmd seama că argumentul obi�nui t , care încearcă a dovedi că �utletul (dacă se admite că este o fi inţă

s implă) nu poate înceta de a exista prin descompunere, este insuficient

pentru a asigura continuitatea necesară a sufletul u i , întrucât ar mai putea fi admisă o încetare a ex istenţei l u i prin dispariţie. În lucrarea sa

Phaedon, el a căutat să pună sutletul la adăpost de această fragi l i tate, care ar însemna o adevărată an ih i lare . încumetându-se să demonstreze că o

fi inţă simplă n-ar putea să înceteze de a exista , deoarece - dat fi ind că

ea nu poate fi d im inuată �i deci nu poate pierde puţ in câte puţ in d in ex istenţa e i � i astfe l să se transforme treptat în n im ic (nea vând în s ine

părţi şi deci nici plural itate) - între o c l ipă în care ea există şi ceala l tă cl ipă. în care nu mai există. n-ar mai ex ista t imp. ceea ce este imposibi l .

raţionament care pare s ă reziste chiar examenu lu i ce lu i mai sever ş i

cercetări i celei mai scrupuloase. Iată- 1 !

Orice substanţă compusă este un agregat de mai multe, iar acţ iunea

unu i compus sau ceea ce este inerent acestu i compus ca atare este un

agregat de mai mu lte acţ iun i sau accidente , care sunt repartizate între

mu l ţ imea de substanţe . Dar un efect care rezultă d in colaborarea mai

mu l tor substanţe în acţ iune este pos ib i l dacă acest efect este numai

exterior (aşa cum de exemplu mişcarea unui corp este mişcarea unită a

tuturor părţ i lor l u i ) . Însă cu ide i le , ca acc idente care ţ in de structura

internă a unei fi inţe gândi toare . l ucrur i le stau altfe l . Căc i presupuneţi că

compusul ar gând i : atunci fiecare parte a acestu i a ar conţine o parte a

idei i şi numai toate împreună întreaga idee. Dar aici este o contradicţie .

Căc i , dat fi ind că reprezentări l e repart izate între d i ferite fi i nţe (de

309

TEOR I A ELEM . Pi\RT. I I . D I Y I Z . , CART. 2 . C A P . 1

Dar e l nu s-a gând i t d �i dacă admi tem natura s implă a sufletu lu i , din e<tuLă că el m 1 cuprinde un d ivers de elemente exterionre unele fi1!fî de

;�/telt', deci n ic i mărime extens ivă , nu i s-ar putea totu�i contesta, ca

oricăru i lucru ex istent , m;îrimc intcnsiviL ad ică un grad de re:.� l i tate cu

priv i re la toate facu l tăţ i l e l u i , ba In genere cu pr iv ire la tot ceea ee

const i tu ie ex istenţa: d acest grad poate descre-:;te printr-o mul ţ ime de grade i n fin i t mai m ic i �i astfe l pret insa subst:.�nţă ( l ucru l , a cărui

permanenţă nu este încă b ine stab i l i tă ) po:.�te fi prefăcută în n imic . nu prin descompunere In părţ i . ci prin pierderea (remissio) treptată a f(H1elor

ei (a�adar. prin consumare. dadi Imi este permis să mă servesc de această expresie ) . C;ici "insă� i con�ti inţa are totdeaun:.J lln grad C<.Jre mai poate ri

mereu dim inuat · . prin urmare ::;i facu l tatea de a fi con�t ient de sine �i la

C'laritatl' n u ÎllSL'i.llllll ă . cum spun log icicn i i . l'll11 �l i inţa u ne i reprezentări: căci un

anumit grad de con�t i in!ă. carc in"l c prea 'lah pcnlru a n i - l ;unint i . t rcbuic ,J "� întol lnca'di

chiar in unek rcpre1.cnt:1ri ol"curc. deoan:cc I"JrJ nici un pic uc con�t i in!ă n-:1 111 racc n ic i

o d i kren!(l în legarea unor rcprc/cntări obscure. ceea ce lolusi pulenl race când c Yorba de

C<lr:lck'rist !cik unor nmccpte (nun 'lllll c-ck de· drcpl �i cchitale sau cele ale ntu;.icianului

c CmJ gru pca;:ă concomitent mai m u l te not� în l"antL'I. ic) . c i o rcpre;L'Iltare L' d�1rJ atu nL' i

dnd con�t i i n t a despre ca ('sic dest u l de fllll�rnid pcnlru a avea totod:1tă con,l iin(:l

dih'rcnţci e i d� <l l tek. Dac:i acea,ta estc su l"icientii pentru a racc d ikrcn!<t . dar nu pentru a

a vc�t cun�t i i np.l d i h;renţc i . rcprc;en l arca Lrd1uic .-..[1 J'ie numit ii ind! obscură. Există del·i

i n l"i n i l de •nul te grade de con,l i i ntil pomii 1:1 disp:1riti;1 c i .

exempl u . d i feritele cuv inte a le unu i vers) nu alcătuiesc nicimbtă o idee

înt reagă (un vers ) , atunci nici idee:.� nu poate fi i nerentă unui compus ca

atare . Ea nu este deci posibi lă dedt Intr-o .'iillf!llriî substan!ă, care nu este

un agregat de mai mu l te . prin urmare este :.�bsolut s implă* .

A�a-numitu l ner\ius prohandi :.�1 acestu i argument se află In

judecata : mu lte reprezentări trebu ie să fie cuprinse In un itatea absolută

a suhiectulu i gânditor, pentru a const i tu i o idee. Dar din concepte nimeni

nu poate doved i această judecată. Căc i de unde să înceapă, pentru a face

o asemenea dovadă? J udecata: o idee nu poate fi decât efectul un i tăţ i i

E'te foarte· 1"or s ă dai acestei do\"l'l.i prcl' i;.arca formei diuacticc ohisnuite. Oar

pentru se<>flul nostru este su l"ic· icnt ,J <IVL'Ill înainlc·a ochilor s i mrla dovadă . chiar numai

într-o li>nnă popularii.

3 1 0

DESI'RF PAR.'\LOGISMELF InTIL' N I I PU RI:::

fe l toate ce lela lte facu ltăţ i . A�aJar. permanenta sufletu l u i ca s implu

obiect a l s imţu l u i i n tern rămâne ncdoved ită � i ch iar indemonstrab i l ă .

de�i permanenta l u i î n viaţă . unde fi i n ţa giind it oare ( C�l nm) este totodată un obiect al s imţuri lor externe . este clară în s ine: dar cu aceas ta nu se

l asă sati sfăcut rsi hologul raţ iona l . care se strădu ie0te o.;ă dowdească d i n .o.; i mp le conccple pcrm�1ncnţa ahsol u t::i a su l'letll l u i chiar dincolo de vi aţi\ '' .

Dacă luăm judecăţ i le noast re de mai sus într-o în l i\n ţu i rc silllt:lidi

- a)a cum � i trebu ie l uate . ca J'i i nd va lab i l e pent ru to<J tc fi i ntL'I�­

giindi toarc . în psihologia raţ ional :\ ca s i stem - )i dal'i\ . plecând de la

categoria de relaţie cu judecata: toate f'i i nţele g<1nJ i toarc .'>unt . ca <�tare .

''' Cei care. pc n l ru a pune Î l l c i rnd a l ic o nou:i P'" i h i l i la lc , ncJ . 1 ri i":lL' lll dc,lul

c�înd �c l'i xcaz� cu înt.·�·p�q �·ulare pc pot i � i a c:i i n ipotc/dc lor nu l i "'-' poat� ar�t.:� ! l Î�o: i o

contri.ld i c ţ ic ( c u m s u n t toţi an:i�1 Lan: 1.:rcd î11 posi h i l i t<.ltca g��t n d i ri i . ,.:h i .tr d u ptt lncetarc�t

v i q i i . dc�i n u a u ali exemplu dcdl în i ll l u i ! i i lc e m p i rice din v i : q a O lllL'nca>d l . pot ri

pu�i în mare încurcătură prin ahc po,i h i l i W� i . ;.:a r� nu :-.l l l lt m;li put in �.:u t:..·Jilloarc . .\:-.t k l

e s t e ro:-. i h i l i t a k a d i v i 1 i u n i i u n e i ... ull ... l�111!L' .'l ii iJJJic In m< � i m u l t e ... uh,t; ; l ) \c � i . i n h .' r :-. .

reu n i rea (coa l i ! i a ) n t a i l l lu hor s u b , i a n i L' i n u n a ' i n ;p l cL C:ki d e s i d i ' i t i h i l i l :l lcd

pn:\upu llL' u n conlpu .... . �a tntu) i n u rcc l a m �1 î n IIH)d l�l'l'C\�Ir u n L'lllllJlli" dL' :--.Uh\l;m�c . l· l lllllll:li d e !!rade ( a l e di fcri1o:lor racu llJ! i ) a k uoK· i a � i acc kia)i ,U[hial o\c . Oar ;;,a cum

pu te m �OilCL'pC IUi.l te ['orţc lc � Î f.ac u ( tii � i le :-. U I"it.' t ll f l l i . c h i ar � j pc .. lCL'L'�I i.i !.'011 \" t Î i ll [C I .

d i \prrru tc fK' j u mo1Iatc . " s t fc l încât <."[\ rămf111 C1 mcr..:u s u h s t a n t :, . t o t a \ l rc l n e put t.' 11l rcprc/L'n l a Llr[o COll lradiL'! ic accaslă j u măl a lc d i ,p:-oru l � ca fi i n d p;hlr. o t � . dar 1111 in

absol ute a fi i nţei giindi toare nu poate fi tratată ca fi ind anal i t ică . Căc i un itatea ide i i . care constă d in mu lte rcpre1.entări . este colect iv il �i �e

poate referi din punctu l de vedere al s imple lor concepte tot atât de hine

la uni tatea colecti v:\ a su bstanţelor care o produc (după cum m i�carea

unu i corp este m i şcarea compusă a tu turor părţi lor l u i ) . cJt �i la un i tatea

absolută a subiectulu i . După regula identităţ i i . neces i tatea supoziţiei une i

substante s imple nu poate f i deci sesizată într- o idee compus:\ . D a r că aceeaşi judecată trebuie să fie cunoscută s intetic � i complet a priori

numa i d i n concepte n imen i nu va i ndrăzn i să sus ţ ină . dacă sesi zează princip iu l pos ib i l ităţ i i judecăţi lor s intet ice a priori a�a cum l -am expus

mai sus.

Dar este ş i i mposibi l sil deducă d in experienţă aceasti\ un i tate

necesară a subiectu l u i drept condi ţ ie a posib i l ili\! i i oricărei ide i . Căci

� I l

TEOR I A ELE M . PART . I I . DIYIZ. 2. CART. 2 . CAP. 1

substanţe , parcurgem îndărăt seria lor până când se înch ide cercu l , aju ngem în ce le d i n urmă la existenţa acestor fi i nţe. În acest s istem. nu

suflet . ci î n afara l u i : numai d . deoarece a i c i tot ceea c e este totdeauna real î n e l � i î n

consecinţă are un grad. prin urnwn: întreaga c x istenp a sunetului �� fost înjumiltiiţ i tă. fără

a l ips i ceva din ca. ar apărea imediat o substanţă part inl lară în afara l u i . Căc i plural i tatea

care a fost d iv i�:ată a existat �i mai înainte . dar mt c·a plural itate de substanţe . ci ca cuantum

de ex istenţă în orice realitate: iar unitatea substanţei a fost numai un mod de a exista. care

numai prin această div i�:iune s-a transformat într-o pluralitate de sub;. istenţe . Dar tot �1st fcl

mai multe substan(e s i mple s-ar putea reuni în una s ingură . fărfl a se pierde n imic Jedt plura l i tatea subzisten(ci. fiindcă aceasti"t un ică substanp ar con t i ne în sine gradul de

rea l i tate al tu turor celor preceucntc: �i poate că substan (elc s i mple , care ne um1 fenomenul

unei materi i (desigur nu printr-o i nfluenţă mecanică sau ch im ică rcciprocfl. dar totu�i

printr-o influenţă nccunosnuă nouă. fată Je care i n rlucn(a mec�m icfl sau chi mid este

numai fenomen ) . ar pwduce su llctele copi ilor printr-o �1semcnea d i v iziune dinamicii a

su rlctclor pflrinţ i lor ca m;lrimi inrcnsive. prin aceea c[l e le �i-ar repara pierderea lor prin

unirea cu o nouă materie Je accla�i fe l . Departe de m ine de a acorda cea mai m id valoare

sau valabil i tate acestor rantasmagori i . iar principi i le de mai sus d i n Anal i t ică ue -au

porunc it îndeajuns să nu dăm categori i lor (cum este cea de substanţă) altii întrebu i n ţare

deci\t una emp irică . Dar Jad raţ ionalistul este Jcstul de cutezător pentru a face Jin s impla

facu l tate Jc g;înu i rc. fără ajutoru l unei in tu i ţ i i constante prin care ar fi dat un obiect. o fiinţă

care ex ist[\ în sine. numai fiindd un itatea apcrcepţ iei în gândire nu-i permite o explicaţie

Jin compus, în loc să fad bine să mflrturiscasc:i d nu poate explica posib i l i tatea une i naturi

gânuitoare . de ce nwrcrialisllll. desi poate tot atât Je puţin invoca cxperien\<1 în sprijinul pos ib i l ităţilor lu i . n-ar fi îndreptăţ it sil arate accea�i cutezanţă Jc a se folosi de princ ip iu l lu i

pentru o intrebu intare opusfl. mcnţin.înd unitatea formal[! ; 1 celui d i ntâi"1

experienţa nu ne poate face sii cunoaştem nic i o necesitate, ca să nu mai

vorb im de faptul că conceptul unitiiţ i i absolute depiişeşte cu mul t sfera

experien ţe i . De unde luăm atunci această judecată , pe care se sprij ini!

întregul raţionament psihologic?

Este evident că atunci când v rem sii ne reprezentăm o fi inţă

gânditoare trebu ie să ne instalăm în locu l ei �i deci să subst i tu im propriu l

nostru subiect obiectulu i asupra căruia vrem sii reflectăm (ceea ce nu este

caz u l în n ic i un alt gen de cercetare) . �i că postulăm pentru orice idee

unitatea absolută a subiectu lu i numai fi indcă altfel n-am putea spune: eu

gândesc (d iversul într-o reprezentare) . Ciici de�i întregul ide i i ar putea

fi d iv izat şi d istribu i t între mai mul te subiecte . totuşi eul subiectiv nu

poate f i d iv i zat ş i distr ibuit � i totuş i pe acesta î l presupunem în orice

gândire.

3 1 2

DESPRE PARALOG ISMELE RAŢI U N I I PURE

numai că ele au conşt i i nţa aceste i a i stenţe , i nJepcndent Je lucruri

externe, dar o pot şi Jetermina prin ele însele (în raport cu permanenta.

care aparţine în moJ necesar caracteru l u i substanţei ) . Dar Je aici

urmează că idealismul este i nevitabil în acest s istem raţ ional ist, cel puţin

iJeal ismul problematic , ş i că Jacă ex istenţa l ucrurilor externe nu este

necesară pentru determinarea proprie i noastre existente în t imp, atunci

este i n u t i l să o presupu i , dacă nu poţ i aduce nic iodată o Jovadă în

sprij i nu l e i .

Dacă, dimpotrivă, urmăm proceJeu l mwliticîn care eu gândesc este

dat ca o judecată care i n c l ude o e x i stenţă , prin u rmare are la bază

modal itatea . şi analizăm judecata . pentru a cunoaşte conţ inutu l e i , anume

dacă şi în ce fel acest eu îşi Jetermină numai prin aceasta e x i stenţa l u i în

spaţiu sau în t i m p . atunci judecăţ i le psihologie i raţionale ar începe nu de

la conceptu l unei fi inţe gfmd itoare în genere . ci de la o real itate şi d i n

moJul c u m este gfmdită ea . după ce s-a făcut abstracţie d e tot ceea ce este

emp i ric a ic i . ar deduce ceea ce aparţ i ne une i fi inţe gând itoare în genere , aşa cum arată tabe lu l următor.

Aşadar ş i a ic i , ca ş i în paralogismul anterior, judecata formală a

a percepţ ie i eu g<îndesc rămâne întregu l fundament pe care ps ihologia

raţ iona lă se încumetă a-şi lărg i cunoşt inţe l e e i , judecată care nu este

desigur o experienţă, ci forma apercepţie i , ineren tă oricărei experienţe

ş i precedând-o, deşi ea nu trebnie considerată, în raport cu o cunoşt inţă

posibi lă în genere. decât ca o condiţie pur subiectivă a acesteia, pe care

noi pe nedrept o transformăm într-o cond iţ ie a pos i b i l i tăţ i i unei

cunoaşteri a obiectelor, adică un concept despre fi i n ţa gândi toare în

genere, căci pe aceasta noi n-o putem reprezenta fără a ne instala pe noi

înşine , cu form u l a conşt i i nţei noastre, în l ocu l oricărei a l te fi i nţe

i ntel igen te . Dar s imp l ic i tatea eulu i meu (ca suflet ) nu este de fapt dedusă din

judecata eu gândesc, ci d i m potrivă, cea d i ntâi se află deja în orice idee.

3 1 3

TEORII\ El .EM . PART. IL D I V I Z . 2. CART. 2. CAP. 1

2 }

ca subiect. ca suhic·ct simplu,

4 ca .�ubiect identic.

în orice stare a g<îndi ri i melc .

Cum , în a doua propoziţ ie , nu este determi nat Jad\ eu pot c x i .�ta si

pot fi gând i t numai ca subiect �i nu cumva �i ca prcu icat al a l tui subiect . conceptu l uc subiect este l uat aic i numai logic �i r{unâne nedetermi nat dacă prin el trebuie înţeleasă sau nu substanţa. Numai în a treia judecată un i tatea absolută a apercepţ ic i . eu l s implu , în reprezentare . la care se

referă orice unire sau separare , care const i tu ie gând irea . dev ine i mportantiî � i pentru s ine. chiar dacă n-am stabi l i t n imic cu pr iv i re l a

natura sau suhzi stcnţa subiectu l u i . Apcrccpţ ia este ceva rea l , iar s impl ic i tatea ci este deja impl icată în pos ib i l itatea e i . Dar în spaţ iu nu

ex istă n im ic real care siî fie s imp lu ; căc i punctele (care const i tu ie s i nguru l l ucru s i mp l u în spaţ iu ) sunt numa i l i mite . iar nu ceva care servc�te ca parte la const i tu i rea spaţ iu l u i . De aic i urmează dec i

Judecata: eu .';unt simplu trebu ie consideratii ca o expresie nem i j locită a

a percepţiei . a�a cum pret insul raţionament al l u i Descartes: cogito. ergo

sum, este ue rapt tauto logie , întrucât acest cogilo (swn mgit<llls)cxprimă

nemij locit rea l i tatea. Eu sunt simplu nu înseamnă însil ni mic mai mul t

decât că această reprezentare eu nu cupri nde în sine n ic i cea mai mică

d i versitate ::>i că este unitate absolută (de::>i numai logică) .

Astfel dovada psihologică. at<ît d e renumită . este hawtă exclus iv

pe un i tatea indiv izibi liî a unei reprezentări . care nu face decât să dirijezc

verbu l cu priv i re la o s ingură persoană . Este însil ev ident că subiectu l

inerenţci nu este desemnat dedt transcendental prin eu l legat de idee.

fără a observa nici cea mai neînsemnată proprietate a l u i . fără a cunoaşte

sau a şt i în genere ceva despre e l . El înseamnă un ceva în genere (subiect

transcendental ) . a cărui reprezentare trebuie să fie desigur simplă, tocmai

3 1 4

DESPRE PARALOG ISM ELE RATI U N I I P U R E

imposib i l itatea unei expl icaţi i a naturi i mele numai ca sub iect gânu itor.

Jin princ ip i i le materialismului. Dar cum în pri ma judecată ex istenţa mea

este consiuerată ca fi inJ dată. căc i ea nu spune: orice fiinţă gânuitoare

ex istă (ceea ce ar însemna totouată necesitatea absolută a acestor fi inţe

�i Jcci ar spune prea mu l t despre e le) . ci numai : eu ex ist gilndinJ.

juuecata este empi rică �i conţi ne determinarea ex istenţei mele numai cu

priv ire la reprezentări le mele în t imp. Dar. pe Je a ltă parte. fi indcă eu am

nevoie aici mai întâi de ceva permanent , l'arc . întrucât mă gândesc pe

mine. nu-mi este dat în intui ţ ia intemă. nu este posibi l să determin . prin

această s implă con�t i inţă de s ine . modul în care ex i s t , dacă ex ist ca

substanţă sau ca acc ident . Dacă deci nwteria/isnwl este incapab i l să

expl ice ex istenţa mea. spiritualismul este tot atât de insuficient în această

priv inţă; iar consec inţa este c5 noi nu putem cunoa�te n imic . în nici un

moJ. oricare ar fi e l . despre natura sufletu l u i nostru . care prive�te în

genere posibi l i tatea existenţei lu i separate.

Şi cum ar fi pos ib i l să Jepă� i m experienţa (ex i stenţa noastră în

v iaţă) prin un itatea con�t i inţci , pe care noi în�ine n-o cu noa� tem decât

prin aceea că avem absolută nevoie de ea pentru posib i l i tatea experienţe i .

ba ch iar să lărgi m cunoaşterea noastră asupra naturi i tuturor fi i nţclor

gfmditoarc în genere prin juuecata empirică, Jar nedeterminată cu priv ire

Ia orice fel de intuiţ ie : cu gândesc?

fi i nucă nu determi năm n imic în e l . precu m e desigur cert că n imic nu

poate fi reprezentat mai s implu decât prin conceptul de un s implu ceva .

Dar simpl ic i tatea reprezentării despre un subiect nu înseamn�l totouată

�i o cunoaştere a s impl ic ităţ i i subiectu l u i însu�i . căci se face abstracţie

cu totul de proprietăţ i le l u i , atunci când �ste Jesemnat prin expresia

complet l i ps i tă de conţ inut : eu (pc care o pot apl ica oricăru i subiect

gânditor).

Atât este cet1, că prin eu gândesc totdeauna o unitate absolută, dar

logică, a subiectu lo i ( s impl ic itatea) , iar nu că prin aceasta a� cunoaşte

s impl ic i tatea rea lă a subiectu l u i meu . A�a cum j udecata : eu sunt

substanţă n-a însemnat altceva decât categoria pură , cu care nu pot face

in concreta o ic i o întrebuinţare (empirică) , tot astfe l îmi este permis să

spun: eu sunt o substanţ:i s implă , ad ică o substanţă a cărei reprezentare

3 1 5

TEORIA ELEM . PART. I l . D I V IZ. 2. CART. 2 . CAP. 1

Nu e x i stă deci o psihologie raţ ională ca ductrin:i, care să adauge

ceva la cunoa�terea de noi în�ine . ci numai ca Jisciplin;l. care pune

raţ i u n i i specu lat ive, în acest câmp. hotare de nedepă� i t , pe de o parte

pentru a nu se arunca în braţe le material ismu l u i fără suflet , pe de altă

parte pentru a nu se pierde hoi nări nd în spiri tual ismul care pentru noi

este l i psit de fu ndament în v i aţă; c i mai cu rfmd ne avert izează să

considerăm acest refuz al raţ i u n i i noastre de a da un răspuns mul ţum itor

la întrebări le p l i ne de curiozi tate care depă�esc această v iaţă ca un semn

din partea ei de a întoarce cunoa�terea de sine de la speculaţ ia

extravagantă infructuoasă la o fecundă folos ire practică. care . chiar dacă

este îndreptată totdeauna numai asupra obiectelor experienţei . totu� i îşi

ia princ i p i ile de la ceva mai înalt � i ne determină purtarea astfe l . ca )i

când menirea noastră s-ar înti nde infi n i t d i ncolo de experienţă �i prin

urmare d i ncolo de această v iaţă.

Se vede din toate acestea că numai o înţelegere gre�ită a dat na�tere

psihologiei raţ ional e . U n itatea conşti inţe i . care se află la baza

categori i lor, este l uată drept in tu i ţ ie a subiectu l u i ca obiect �i i se apl ică

categoria substanţe i . Dar ea nu este decât u n itatea în gândire. prin ea

s i ngură nefi ind dat n ic i un obiec t . deci asupra e i nu poate fi apl icată

categoria de substanţă, care presupune totdeauna o intuiţie dată. şi prin

urmare nu poate fi cunoscut acest subiect . Subiectul categori i lor nu poate

deci dobândi un concept despre sine însuşi ca despre un obiect al

nu conţine nic iodată o sinteză a d i vers u l u i ; însă acest concept sau ch iar

� i această judecată nu ne învaţă n i mic cu privire la mine însumi ca obiect

al experienţei . căci conceptul de substanţă nu este el însu�i folosit decât

ca funcţie a s inteze i , fără a avea la bază o intuiţ ie. prin unnarc fără obiect.

ş i este valab i l nu mai despre condiţ ia cu noaşteri i noastre . iar nu despre

vreun obiect pe care l-am putea indica. Să încercăm să vedem preti nsa

u t i l i tate a acestei judecăţ i .

Oricine trebuie să mărturisească că afirmaţia despre natura s i mplă

a sufletu lu i nu are valoare decât întrucât pri n ea pot d i st i nge acest subiect

de toată materia şi prin urmare pot pune sufletul în afara cad u c i tăţi i ,

căre ia materia îi este oricând supusă. Pentru această folos i re este de fapt

�i dest inată judecata de mai sus. de aceea şi este de cele mai mul te ori

expri mata astfe l : sufletu l nu este corporal . Dacă pot arăta acum că �i

3 1 6

DESPRE PARALOG ISM ELE RATI U N I I PURE

categori i lor, prin aceea că el gândeşte aceste categori i ; căci pentru a le

gândi trebuie să pună la bază conşt i i nţa l u i purrt de s ine, care a trebui t

totuş i s ă fie expl icată . Tot astfel s ubiect u l . î n care îşi are ori g i nar

fundame ntu l reprezentarea de t i m p . nu poate determ i n a prin aceasta

propria l u i e x i stenţă în t i m p . ş i dacă acest u l t i m l ucru nu este posi bi l ,

atunci n ic i pri mu l . anume determ i narea de s i ne însuşi (ca fi i nţă

gânditoare în genere) n u poate avea loc cu ajutorul categori i lor''' .

.. Eu !!ilndcsc·· este. c um s · a spus d e j a , o ju decată e m pirică �i con ( i nc în s i ne

judecata : cu ex ist . D<�r L' U n u pot spune: tot ce g;'mdqtc e x i s t D : căci atunci proprietatea

g;'mdirii a r racc din toate l"i i n(clc care o posedă n i�tc l"i in(e necesare. De aceL'a. c x i sten(a

mea n ic i nu poate l " i consideratD ca dedusă din j udecata : c u giindesc cum crcdc<�

Descartes ( dk i a l t m i nteri prem i sa majoril: tot ce gândc�te ex istă ar trchu i ..;5 prec�ad ă ) ,

c i e s t e ident id cu C<l . E a cxprimrt o i nt u iţ ie c m p iricrt nedctcrm i na t rt . adică percepţie

t prin mmarc . ca demonstrează cii ueja senzat i a . care aparţ i n e deci scnsi b i l i tă( i i . stă la

ba1.a aL·cstc' i judccă(i cx istcn ( i a k J . dar preced:, c x pcricn(a. carc t rchuic să determ i ne

ohiectu l percep( i c i . cu ajutoru l catcgor ie i . cu pr iv ire la t i mp : iar cx istcn(a în<:ă nu cste

a i c· i o catcgoric . ca atare nu sc rcl"cră la un ohiect dat în mod nedeterm inat. ci n u m a i l a

u n u l despre c·arc ave m u n concept si despre care vrem s ă s t i m dacă e x i stă sau n u � i în

a l"•ml acestui concept . O perccp( ie nedeterm i nată înseamnă a ic i nu mai ceva rea l . care a

ro�t d;.J t . �i ;mlllllL' n umai pentru �fm d i n: în gcnl: n: . a�adar IHI ca fcnomt:n -:;i nici ca lucru

în \ Î ilc ( 110lii11CIIOII ). c i ca ceva care e x i \ t ă de fapl � � care este dc\emnat c1 aran.· în

judecata: L'U gilndcsc . Căci este de notat că a t u nc i când •un n u m i t judecata eu p:Îndesc o judecată empirică. prin aceasta cu nu am vrut s:t 'pun d eu/ în aceast:l judccati\ este

o n:pretcntarc em pirici� : mai cur;'md ea c'tc pur i ntelect u a l ă . l"iindd apartine gfmd ir i i în

acordând acestei judecăti card inale a psi hologiei raţ ionale. în

semn i ficaţia pur:1 a unei s i mple juJediţi raţ ionale (din categori i pure ) .

toată valabi l itatea obiectivă (tot c e gfmJeşte este substanţă s implă) . totuşi

această judecată nu poate avea n ic i o întrebuinţare în ceea ce pri veşte

eterogenei tatea sau omogeneitatea suflet u l u i cu materia. aceasta

înseam nă tot atât ca şi cum aş fi e x i lat această pret i nsă cu noa�tere

psihologică în câmpul simplelor lde i . cărora le l ipseşte rea l i tatea folosiri i

obiective. În Estet ica transcendentalii am demonstrat incontestabi l că

corpurile sunt s imple fenomene ale s imţului nostru extern şi n u l ucruri în

s i ne . În consec i nţă, putem spune c u drept cu vânt că subiectu l nostru

gândi tor nu este corpora l , ceea ce înseamnă că , fi ind reprezentat de noi

ca obiect al s i m ţ u l u i in te rn . el nu poate fi . în măsura în care gândeşte.

3 1 7

TEOR I A ELEM. PART. I I . D I V IZ. 2. CART. � . CAP. 1

Astfel , dec i , o cu noa� tere încercată d i ncolo de hotarele experienţei

pos i b i l e �i care totu�i e.�te de cel mai mare i n teres pentru ome n i re . în

măsura în care cerem această c u noa:5terc fi losofie i speculat ive . se

preface într-o speranţă i l ut.orie; totu�i severitatea cri t ic i i , pri n faptul că

dovede:5te în acela�i t imp i mposi b i l i tatea de a dec ide dogmatic despre

un obiect al experienţei ceva care trece d i ncolo de hotarele experienţe i ,

aduce raţ i un i i , î n această preocu pare a e i , u n servi c i u care nu este l ipsit

de importanţă . anume de a o pune de asemenea în s iguranţă împotriva

tuturor afirmaţ i i lor pos i b i le contrare; ceea ce nu se poate efectua altfel

decilt f ie doved i nd apod ictic judecata e i . fie , în cazu l că acest l ucru n u

reu?e�te , căutând izvoarele <t<.:estei neputi nţe care . dacă s e atlă î n l i m i tele

necesare ale raţ i u n i i noastre. trebu ie să supună atunci pc orice adversar

aceleia�i legi de ren unţare la toate pretenţ i i le u nei a fi rmaţ i i dogmatice.

Totu� i . prin aceasta, dreptul . ba chiar necesitatea de a admi te o v iaţă

v i itoare. potriv i t princ i p i i lor folosiri i pract ice a raţi u n i i . care este legată

de folosirea speculat ivă, nu sunt prin aceasta dtu�i de puţ in p ierdute:

căci � i a�a dovada pur speculativă n-a putut avea nic iodată vreo i n fl uenţă

asu pra raţ i u n i i comune a oame n i lor. Această dovadă este a�et.ată pe

��nt:-rc. Oi.lr l'ără vn:-o rcprL�t.entarc empiridL care oferă g:ân U i rii materia. actul cu �:Îndcsl·

n-ar avea tolll�i loc. iar empiricul tw este decât cond i ţ ia apl il'iirii '"u folosir i i facultJt i i

int<:'kctualc pure.

obiect al s i mţuri lor externe. adică nu poate fi fenomen în spaţ i u . Aceasta

în-;eamnă că nu putem întâ ln i nic iodată printre fenomenele externe fi i n ţe

gândi toare ca atare sau că nu putem i n t u i d i nafară gându r i lc lor,

con�t i i nţa, dori nţele lor etc . : căci toate aceste<t apaq i n s i m ţ u l u i i ntern .

De fapt . acest argument pare a fi firesc �i popular, d in care cauzii însu�i

s i mţ u l comun pare sil-I fi descoperit încă de m u l t . � i în fel u l acesta a

început foarte de t i mpuriu să considere sufletele ca e x istenţe total

dist incte de corpuri .

De-:;i întinderea. impenetrabil itatea. compoziţia � i mişcarea, pe scurt

tot ceea ce ne pot procura s i mţuri le ex terne . nu sunt � i n ic i nu vor

cuprinde ide i , sentiment , înc l i naţie sau dec i 1. ie . acestea nefi i nd n icăieri

obiecte ale intuiţ iei ex tL·rne . totu::;i acel ceva care stă la baza fenomenelor

e xterne �· care afectează s i mţul nostru în a:5a fe l încât el primeşte

1 1 8

DESPRE PARALOGI SMELE RAŢI U N I I P U R E

v;îrful unui fi r de păr. încât ch i ar ş i şcoala o poate menţine pe acest vârf

numai atât t i m p cât o face să se învârte neîncetat în juru l ei ca un t i t i rez

� i nu const i tu ie a;;adar nici c h i ar în och i i şco l i i o bază solidă pe care s-ar

putea constru i ceva . Dovezi l e . care pot fi folosite de l ume. î�i păstrează

<.� i c i toate valoarea lor nem iqorată ş i , prin în lăturarea acelor pretenţ i i

dogmatice, mai curând cftşt igă în c l aritate ş i î n putere naturală de

convi ngere , punând raţ i unea în propri u l e i domen i u . adică în ord inea

scopuri lor. care este totodată o ord i ne a naturi i . Dar atunc i , ca facultate

practică în s ine , fără a fi l im i tată la cond i ţ i i l e acestei de-a doua ordin i ,

este îndreptăţ i tă să ext indă prima ord i ne -:;i cu ea propria noastră existenţă

d i ncolo de l i m i te le experienţei -:;i ale v ieţ i i . J udecfmd i"n unalogie cu

li;Jtl/ra fi i nţe lor v i i d i n această lume. unde raţ i unea trebuie să adm ită în

mod necesar pri nc i p i u l că nu se găseşte n ic i un organ . n ic i o facul tate.

n ici un impuls . deci n i mic inut i l sau d isproporţ ionat cu folosirea ş i prin

u rmare contrar scopu l u i , c i totul este exact adaptat meni ri i lui în viaţă.

omul . care totuş i s ingur poate conţine în e l scopu l final a l tuturor acestor

l ucruri . ar tre b u i să fie s i ngura creatură care să facă excepţ ie . Căci

d ispozi ţ i i le l u i n at urale - nu n u m a i în ceea ce pri ve�;te talentele şi

impulsuri le de a le folos i , c i mai a ies legea mora l ă din e l - trec atât de

mult d incolo de orice folos � i avantaj pe care I-ar putea avea de aici în

această v i aţă . încât cea din urmă îl învaţă să preţ u i ască mai presus de

orice s impla conşt i i nţă a unei a t i t u d i n i juste în paguba tuturor

reprezentări le de spaţ i u . materie , formă etc . . acest ce v a . considerat ca

nou menon (sau mai b i ne-zis ca obiect transcendenta l ) , ar putea fi

totodată -:; i subiect u l idei lor, deş i prin mod u l în care este afectat s imţul

nostru extern noi nu pri m i m nici o intu iţ ie despre reprezentări . voinţă

etc . . c i numai despre spaţ iu ş i determ i nări le l u i . Dar acest ceva nu este

înt ins. n i c i impenetrab i l . n ici compus , căci toate aceste pred icate privesc

numai sen s i b i l i tatea ::; i i n t u i ţ i a e i , în măsura în care suntem afectaţi de

astfel de obiecte (de a l tfe l . necunoscute nouă ) . Aceste expres i i n u ne fac

însă să cunoa::;tcm ce fel de ob iect este, c i numai că l u i ca atare ,

cons iuerat î n s ine c a fi ind fără re laţ ie cu s i mţur i le externe , n u - i pot fi

atribui te aceste predicate ale fenomenelor externe. N u ma i că predicatele

s imţu l u i i ntern . reprezentări ş i idei , nu- i sunt contradictori i . Prin urmare,

chiar dacă se admite s i mpl ici tatea naturi i l u i , sufletul omenesc nu este, cu

3 1 9

TEORI A ELEM . PART. I I . DI VIZ. 2 . CART. 2. CAP. 1

avantajelor. chiar � i a i l uziei !,doriei postume. �i omul se s imte chemat lăun tric să se facă . prin condui ta l u i d in această lume ş i renunţând la mu l te avantaje. demn de a fi cetăţean al unei lumi mai bune despre care

are Idee . Această puternică dovadă. care nu poate fi răsturnată niciodată. însoţ ită de cunoa::;tcrea mereu crcscândă a f inal i tăţ i i în tot ce vedem

înaintea noastră �i de o perspect ivă a imensităţ i i creaţ ie i . prin urmare însoţită ş i de conşt i inţa unei anumite nel i mitări în ext inderea pos ib i lă a cunoşt i nţelor noastre. împreună cu un impuls corespunzător cunoaşteri i . rămâne încă î n picioare . ch iar dacă a r trebui s ă renunţăm d e a sesiza

durata necesară a ex i stenţei noastre d in cunoaşterea numai teoretică

despre noi înş ine .

CONCLUZIA SOLUŢIONĂR I I

PAR ALOGISMULUI PSI HOLOGIC

Aparenţa d ia lectică în psihologia raţ ională se întemeiază pe

confuzia unei Idei a raţ i un i i (a une i in te l igenţe pure ) cu conceptu l

i ndeterminat î n toate privinţele despre o fi inţă giind i toare în genere. Eu mă gândesc pe mine însumi în vederea une i experienţe posibi le ş i mai

fac şi abstracţie de orice experienţă reală ş i conchid de aici că pot fi

------ ---·------

pri v i re la substratu l l u i . suficient Jc deosebi t de materie, dacă o

considerăm numai ca fenomen (aşa cum trebnie să facem) .

Dacă materia ar f i un l ucru în s i ne . atunci în cal i tate de ex i stenţă

compusă ea s-ar deosebi cu totu l de suflet ca ex istenţă s implă . Dar ea nu

este decât fenomen extern . a l cărui substrat nu poate fi cunoscut pri n nici

un fe l de predica te: prin urmare, eu pot admi te că substratu l în s ine este

s implu . deşi prin modul în care afectează s imţuri le noastre e l produce în

noi intuiţ ia de înt ins şi prin urmare de compus şi că deci substanţa . care ,

priv i tă prin simţul nostru extern . are întindere impl ică în sine ide i . care

pot fi reprezentate cu conşt i i nţa prin propri u l lor s imţ i ntern . În fe l u l

acesta, acelaşi l ucru care într-o priv inţă s-ar num i corporal . a r fi totouată

în altă pri v inţă o fi inţă gând itoare . a le cărei ide i , ce e drept , noi nu l e

320

DESPRE PARALOG ISMELE RAŢI U N I I PURE

con::;tient de ex i stenţa mea chiar ::;i în afara experienţei şi a cond i ţ i i lor e i

empirice. Prin urmare. e u confund abstracţia pos i b i l ă de existenţa mea

empiric determi nată cu presupusa conşti inţă a unei existente pos ib i le a

eul u i meu gânditor izo/iit şi cred că cunosc substanţialul d in mine ca fi ind

subiectul transcendenta l . neavând în gând ire dedt uni tatea conşt i i nţei .

care se află l a baza oricărui act de determ inare considerat ca s i mplă

formă a cunoa::;teri i .

Problema d e a expl ica comunitatea dintre suflet ş i corp n u aparţine

de fapt acestei psi holog i i despre care este vorba a i c i , căci ea are i ntenţ ia

să dovedească personal i tatea sufletu l u i ch iar ş i în afara acestei

comun i tăţ i (după moarte) şi este deci transcendenW în înţelesul propriu

al cuvântul u i , de::;i se ocupă cu un obiect al experienţe i , dar numai

întrucât el încetează de a fi u n obiect al experienţe i . Dar ş i la aceasta se

poate da, potri v i t doctrinei noastre . un răspuns satisfăcător. Dificul tatea

care a dat na::;tere acestei probleme constă. după cum se ştie. în presupusa

etcrogeneitate d in tre ob iectu l s i mţ u l u i i ntern (sufletu l ) ::;i ob iectele

s i m ţuri lor externe . deoarece pri m u l i mp l i că numai t i mpu l , pc când

celelalte ş i spaţ i u l drept con d i ţ ie formală a i nt u i ţ i e i lor. Dtu· dacă ne

gând i m că ambele spec i i de obiecte nu d i feră între ele din punct de

vedere intern , ci numai întrucât unul apare cel u i la l t ca exterior ::; i că prin

urmare ceea ce stă l a baza fenomenulu i materiei ca l ucru în s i ne poate

că nu este chiar atât de eterogen . atunci d ispare această dificultate ::;i n u

putem intu i . c i numai semne le l o r în fenomen. Pri n aceasta s-ar înlătura

expresia că numai sufletele (ca spec i i particulare ue substanţe) gândesc;

ar fi mai bine să se spu nă, cum se obişnu ieşte, că oamen i i g:ândesc . cu

a l te cuvi nte că acelaşi l ucru care. ca fenomen extern . este înt ins . interior

(în s ine) este un subiect. care nu este compus . ci s implu. ::;i care g:ândeşte.

Dar fără a îngăd u i astfe l de ipoteze, se poate observa în general că

dacă prin suflet înţeleg o fiinţă gânditoare în s ine, însăşi întrebarea dacă

sufletul este sau nu de aceeaşi natură cu materia (care nu este un l ucru în

s ine, ci numai o specie de reprezentări în noi) este greş i t pusă; căci se înţelege ue la s i ne că un l ucru în s ine are a l tă natură decât determ inările

care-i consti tu ie numai starea.

Dacă însă comparăm eul gând i tor nu cu materia , c i cu i ntel ig ib i lu l

care se află la baza fenomenulu i extern pe care îl numim materie, atunci ,

32 1

TI :ORIA ELE M . PM<T. I I . DIVIZ. 2 . CART. " · CAP. 1 - --- --------

m a i rămâne a l ta decftt aceea de a � t i cum este pos i b i l ă în genere o comun itate între su bstanţe: dar soluţ ia acestei probleme �e află cu tot u l în afara ci\mpu l u i psi hologie i � i . a�a cum va aprecia lesne c i t itorul , după cele spuse în Anal i t ică de�pre forţe const i tut ive �i facultăţ i , se atl ă fără nici o îndo ia i ;! în afara cfunpn l u i oricărei cunoa�teri omcne�ti .

NOTĂ GENER A LĂ PR I V I N D TRECEREA DE L A PS I H OLOG I A R ATIONALĂ LA COSMOLOG I E

Judecata: e u gi\ndcsc sau : cu exist gfmdind este o judecat:\ empiric:\ . Dar o astfel de j udecatJ arc la bazJ i n t ll iţ ic empir ică. prm u rm are � i obiectu l gi\nd i t ca fe nome n : �i astfe L pare d , pot r i v i t teorie i noastre . s u fletu l ar fi transformat cu totuL ch iar în gi\ndire , în fenomen �i în fel u l ace�ta însăsi con�t i inţa noastrJ. ca s i mp l ă aparenţJ. a r trebui sJ s e reducă în real i tate la n i m i c .

CifmJ i rc a . l uatJ î n s i ne . este n u m a i fu nqia l og i c J . pr in urmare spontanei tate a legJri i d i vcrsu l u i u n e i i n t u i ţ i i n u m a i posi b i l e � i n u prezint:\ in n i c i un c a z subiect u l con�t i i nţei ca fenomcll . n u mai fi i ndcă ca nu ia în considerare modul intuiri i . dacă este sensibi lă sau i ntelectuală . Pr in aceasta eu n u mJ repraint m i c însumi n i c i a�a cum sunt . n ic i a�a cum îmi apar. ci mJ gilndesc pc mine numai ca pe un obiect oarecare. de

dar fi i n d d despre i utc l i g ibi l nu �t im n i m i c . noi nu putem n ic i spune d

sufletu l se d is t inge iutrinsec de el prin ceva. Pri n u rn 1 arc . con�ti i nţa s i mpiJ n u este o cunoa�terc a natu ri i sm1plc

a subiect u l u i nostru . întruc{it prin ca subiectul trebuie sJ fie deosebit de materie ca de o e x i stenţJ compu s:\ .

Dar dad în singurul caz în care acest concept este u t i l izab i L ad ică in compararea e u l u i meu cu obiectele e x perienţei e x terne. n u este apt

�pre a Jetermina caral.'t cnt l propriu si d is t inct iv al nat ur i i l u i . oricilt am p n: t i ndc cC1 ,, t i m d eu/ gtt n d i t o r. � u lk t u l ( o denum i re pentru obiectul

transcendental al s im!t l lu i intcrn ) . este � i m p l u . totu�i această e x presie n u arc n ic i o înrrebu i n!arc care s;l poatJ fi e x t i nsă la obiecte rea l e � i Li c aceea

nu poate 1 < 1rgi c;îtu�i de puţ in cunoa�terea noastră .

322

DESf'RE PJ\RALOG I S M ELE RATi t : N I I l'l J R E -----

al căru i mod de intuire fac abstracţie . Dacă mă reprezint aici ca subiect al ide i lor sau �i ca principiu al gândiri i , aceste moduri de reprezentare

nu înseamnă categor i i le substanţei sau cauze i , căci acestea sunt ace le funcţi i ale gândir i i (actu l u i judecăţi i ) , apl icate deja la intu i ţ ia noastră

sensib i lă . care fără îndoială ar fi necesare, dacă a� vrea să mă cunosc pe mine. Dar eu vreau să fiu con�tient de mine numai ca gând ind; las la o

parte modul cum este dat în intu iţ ie propriu l meu eu; si atunci el ar putea fi pentru mine care gftndesc , dar nu întrucftt gfmdesc . numai renomen ; în con�ti i nţa pe care o am despre m ine în s impla gând ire eu sunt fiin{a

îmii,�i. dar despre care, desigur. încă n imic nu-mi este dat prin aceasta

pentru gfindire .

Dar judecata: e u gftndesc , î n măsura î n care �pune numai atât: eu exist g:îndind, nu este s implă funcţie logică, c i determină subiectul (care însă este totodată obiect) cu priv ire la ex istenţft !ji nu poate avea loc fără s imţul intern , a cărui intuiţ ie oferă totdeauna obiectu l nu ca lucru în sine.

c i numai ca fenomen . În această judecată nu mai este deci s implă spontane i tate a gftndiri i , c i � i receptiv i tate a intu i ţ ie i , adică gând irea

despre mine însumi , apl icată la intuiţ ia empirică a ac�?lu ia�i subiect. În

aceasta d in urmă eul gând i tor ar trebui să-�i caute conu i ţ i i le folos ir i i

funcţ i i lor lu i logice în categori i le substanţei , cauzei etc . , nu numai pentru a se desemna pe s ine ca obiect doar prin eu , ci �i pentru a determina modul ex istenţei l u i , ad ică pentru a se cunoa�tc pe s ine ca noumenon:

Astre t , Întreaga psihologie raţ ională caue o dată cu princ ipa lu l e i

punct de sprij in � i nu putem spera nici aic i . n i c i a l tundeva. s ă ex t indem

cuno�tinţele noastre prin s imple concepte (cu atât mai puţ in încă prin

simpla formă subiectivă a tuturor conceptelor noastre , con�ti i nţa) fftră

relaţie cu experienţa pos ib i lă , deoarece însu�i conceptul fundamental al

unei natllri simple este astfe l , încât e l nu poate fi întft ln i t n icăieri în

experienţă � i prin urmare nu există nici o cale pentru a ajunge la e l . ca la

un concept obiect iv valab i l .

3 . PARALOGISMUL PERSONALITĂŢII

Ceea ce este conştient de identitatea numerică a eu lu i său în d iferite

t impuri este , în această cal itate , o persoaml.

TEOR I A ELEM . PART. I I . DIVIZ. 1 . CART. 2 . CAP. 1

ceea ce e însă imposibi l , deoarece intui ţ ia empirică internă este sens i b i l ă

� i nu oferă n i m ic altceva decât date a le fenomenulu i , care nu procură

n i m i c obiect u l u i con!itiinţei pure pentru cunoaşterea ex i s tenţe i l u i

separate , c i poate servi n u ma i c a sprij in experienţe i .

Presupuneţi însă că s-ar găsi mai târz iu nu în experienţă . ci în anumite legi ale folosir i i raţ iun i i pure care pri vesc existenţa noastră ş i

care ex i stă i l priori (� i nu s u n t regu l i pur logice) . pri lej u l de a n e

presupune pe n o i complet a priori c u privire la propria noastră existenţ:I

ca lepislatori ş i determinând această e x i stenţă însă�i . atunci s-ar

descoperi prin aceasta o spontaneitate , prin care realitatea noastră <Jr fi

determinabi lă , fără <1 avea nevoie pentru aceasta de cond i ţ i i le intui ţ ie i

empirice; �i atunci ne-am da seam<J că în con�t i i nţa ex istenţei noastre e

conţ inut a priori ceva ce poate servi totuşi pentru a determ i na existenţa

noastră . care nu este complet determ inab i l ă decât sens ib i l , cu pri v i re l a

o a n u m i tă fac u ltate i n ternă, î n raport cu o l u me i n te l i g i b i l ă ( desigur

numai gând ită) .

Dar acest lucru n-ar face să progreseze cu n imic toate experimentele

în ps i hologia raţional ă . Căc i prin acea facu ltate ad m i rabi l ă , pe care abia

con�t i inţa legi i morale m i -o reve lează . eu a� avea în adevăr un principiu

al determ inări i e x i stenţei mele. care este pur intelectuaL dar prin ce predicate'? Nu prin altele decât prin acelea care trebu ie să- m i fie date în

intu i ţ i a sen s i b i l ă : ŞI astfe l eu a� aj unge iarăşi acolo unde eram în

Dar sufletu l este etc .

Dec i . el este o persoană.

Critic;/ celui de-al treilea paralogism

al psihologiei tmnscendenwle

Dacă vreau să cunosc prin experienţă identitatea numerică a unui

obiect extern . îmi voi îndrepta atenţia asupra a ceea ce e permanent în

acest fenomen , la care, în cal i tate de subiect. se raportează tot restul ca

detenninări . ş i voi remarca identi tatea acestui subiect în t i mpu l în care tot

restul se sch i mbă . Dar eu sunt un obiect al s i mţ u l u i i ntern ş i orice t i m p

este n u m a i forma s i mţu lu i i ntern . P r i n urmare, eu raportez fiecare d i ntre

determinările mele succesive şi pe toate împreună la eul nu meric-identic

324

DESPRE PARA LOG ISM ELE R AŢ I U N l l PURE

psi hologia raţ ionali:\ . anume la nevoia de a avea i n t u i ţ i i sens ib i le . pentru

a procu ra o semni ficare conceptelor melc i n telectuale de substanţă,

cauză etc ., fără care n u pot avea cunoa�tere despre m i ne: acele i n t u i ţ i i

însă nu m ă pot ajuta niciodată s ă dcpă�esc câmpul experienţe i . Totu� i ,

cu pri v i re la folosirea pract ică, care totdeauna este îndreptată �pre

obiecte ale experienţei . eu aş fi autorizat să apl ic aceste concepte la

l ibertate � i la subiectul e i , potr iv i t sens u l u i analogic d i n folosirea

teoret ică: nu înţeleg prin aceasta decât funcţ i i le logice ale subiect u l u i � i

predicatulu i , a le principiu lu i �i consec inţe i , con form cărora acţ iun i le sau

efectele sunt determ i nate potriv i t acestor legi , astfel încât aceste acţ i u n i

� i aceste efecte pot f i expl icate oricfmd , ca ş i l e g i l e naturi i , potr iv i t

categori i lor de substanţă -:;i de cauză, de� i ele izvorăsc d i n tr-un cu tot u l

a l t princ i pi u . Acest lucru trebuia s p u s . pentru a preîntâmpina confuzia

l a care este u�or expusă doctrina noastră despre i ntu i ţ ia de noi înşine ca

fenomen. În cele ce urmează vom avea ocazia să folosim aceste noţiun i .

în orice t i m p , adică î n forma intui ţ ie i i n terne despre m i ne însum i . S u b

ace�t raport , persona l itatea sufletu lu i n ic i măcar n-ar trebui considerată

ca fi i nd dedusă, ci ca o judecată abso l ut identică a conşt i inţei de s ine în

t imp; aceasta este şi cauza pentru care ea este valabi fă il priori. Căci ea nu

spune în real i tate n i m i c a ltceva decât că în tot t impul în care sunt

con�t ient de m i ne însu mi sunt con �t ient de acest t i m p ca aparţinând

unităţ i i eu lu i meu; ş i este tot una dacă spun: acest timp întreg ex istii în

mine ca un i tate i n d iv iduală sau : eu mă aflu în tot acest t i m p cu o

ident i tate numerică.

Identi tatea persoanei se găseşte deci i nev itabi l în propria mea

conşt i inţă. Dacă însă mă privesc pe m ine din punctul de vedere al altuia

(ca obiect a l i n t u i ţ ie i l u i externe) . atunci acest observator extern mă

examinează pe mine în pri mul rând în timp, căci în a percepţie timpul nu

325

TEO R I A ELEM . Pi\RT. I I . DIVIZ. 2 . CART. 2 . CAP. 1

este propriu-;is reprezentat decât În mine. Chiar dacă am ad m ite eul care însoţe�te în con�t i i nţ<l mea toate reprezentări le în tot t impu l . �i anume cu

totală identitate , totu�i el nu va deduce d i n el � i pennanenţa obiet:t ivă a

eu l u i me u . Cki , cum atunc i t i mpu l în care observatorul mă plasează pc m i ne nu e�tc ace la care se găse�te în propria mea sensibi l i tate , ci în aceea

a lu i . identi tatea. care este legată necesar cu con::;t i i n ţa mea. nu este în

accla::;i t i m p legată cu a l u i . adică cu i ntu itia externă a subiect u l u i meu . Ident i ta tea con::;t i i n ţc i de m i ne însu m i în d i feri te t i mpuri nu este

deci dedt o cond i ţ ie formală :.1 idei lor melc ::; i :.1 conex i u n i i lor, dar ea nu dovedeste n ic idecum identi tatea n u merică a subiect u l u i meu, în care , în

c i uda iden t ităţ i i logice a e u l u i . poate să fi surveni t o asemenea schimbare . care să nu perm i tă să-i menţ i nem identitatea , dc�i permi te încă s<"l - 1 n u m i m tot cu . �i care . î n oricare a l t ă stare . ch iar într-o tota lă

transformare a sub iectu l ui . ar putea totu � i pftst ra mereu ideea subiectu l u i precedent ::;i ast fe l să o transm i t::\ ::;i celu i următor'' .

Desi j udecata unor ::;co l i ant ice d totu l este cur ... l!âtoqi n i m i c în

lume nu e pemwnent ::;i nu durează n u rămâne în v igoare . îndată ce se

admit su bstanţe . lotu �i ea nu este respinsă de uni tatea con�t i in ţei de s ine .

Cuci noi in::;ine nu putem judeca . prin conşt i i nţa noastră . dad suntem

sau nu permanenţi ca sufle t , fi i n dd noi considerăm ca ţ i nând de eul nostru identic numai ace le e lemente de care suntem nm st ienţi ) i că astfe l , negre� i l . trebuie în mod necesar să j udecăm că suntem ace iaş i în tot t i mpul în care su ntem con::;tienţi de noi . Dar d i n punctul de vedere al

u n u i �tră i n , noi nu putem dec lara acest l ucru ca valabi l . căc i . întrucftt n u

O b i lă <:lastică . care se i t t>qte de una s i m i lară in l i nie dreaptă. transmite acesteia

înt reaga ei mi�care �i prin urmare inlrcaga ei star� (dacă nu considerăm dcc�1t pot.i�i i le Îll spat i u ) . i\dmilc! i . în an.do�ie cu astfel de corpu ri . substan!c care t ransm i t Ulla a l te ia

rcpre7L'IIf;Jri , in1prcunil cu con�t i in�a c�m.� le însoţc�lc: se va putea concepe ast fel o întrc\lt!ă

-.;crie de "uhstan!c. d i ntre care prima ar comunica celei de-a doua starea ei împreun:i cu

con s t i in!a despre această stare. aceasta ar comunica ce lei de-a treia propria ci stare plus

.-. t<.lrca :-.uh..,lilllţl'i precede nil:. iar cc�l lk'-�1 treia � tr coniuniL·a. la rfmUul ei . �tări le tuturor celor

prece<knte. împreună cu propria ci stare ) i con�t i i n!a acestor stări . U l t i m a substan!ă ar ri

deci nlllsticntă de toate stările suhst;m!clor care s-ar fi sch imbat inaintea ci . ca � i când ar

t"i fost ale ci propri i . J"iimkă acele stări ar fi trecut în ca împreună cu consti inta lor. � i cu toale ace:-.tc:.I ca nu v;,1 ! ' i rost una �i aceca�i persoan[J în toate aceste �lări.

326

DESPRE Pi\ R i\ U Ki i S rvl ELF R i\TI U N I I 1'\!Rf:

în tâ ln im în �uflet n ici u n fenomen perman e n t . în afară de repre/entarea

eu . care le însoţe�te şi le leagă pe to<J tc . nu putem �ti n i c iodată dacă llll

cumva acest cu (o s i mplă idee) curge ca �i ce le la l te ide i . care sunt

înlănţui te intre de prin acesta.

Dar demn Je notat este cii personal itatea o;i supoziţia ei. perman<.:n(a.

prin urmare substa n t i a l i tatca suflet u l u i . a/JiiJ :1cum trebuie dovcd it;1 .

Că<.: i . Jad a m putea-o pre�upu nc, n-ar rc:.u l ta d i n ca. este adevărat .

cont i n u i tatea con�t i inţ<.: i . tolu�i ar rc ie� i posibi l i tatL�a unei con�t i i n te

<.:<mtinuc Îlllr-un subiect durabi l . <.:c<.:a ce este destu l pentru personal itate .

care nu încetează imediat de a ex ista prin faptul că acţ iunea ei este

întreruptă cfttva timp. Dar <�ceastă permanenţă nu ne este prin n imic dată

în<Jintea ident i tăţ i i n u meri<.:e a e u l u i nostru . pe care o deduce m d i n

aper<.:epţia ident ică, ci abia d e aici este conch isă ( � i abia aceste ia a r trebui

să-i urmeze conceptu l de substanţă. care nu este u t i l i t:abi l decât empi ric.

dacă l ucruri le ar merge a�a cum se cuvine ) . Dar fi i ndd această ident i tate

a persoane i nu decu rge n icidecum d i n ident i tatea eu l u i în con�t i i nţa

oricăru i t imp, în care mă cunosc pe m i ne . substanţ ia l i tatea sufletu lu i n-a

putut ri inleme i ată mai sus pc ca .

Totu!) i . ca ::;i conceptul substanţei !)i al s implu lui . poate rămfmc în

pic ioare �i conceptu l perso n a l i tăţi i (În măsura în care este numai

transcendenta l . adică este u n itate a subiect u l u i . care de all ld nnuf1 ne este

necu noscut . dar în ale cărui determ inări este o legătură completă pri n

apercepţ i e ) . � i astfel acest concept este necesar � i sufic ient , ::;i pen tru

folosirea pract ici.\ ; dar cu el nu ne putem mândri ca Je u l f1rg i re a

cunoa::;teri i noastre de noi în�inc prin raţ iune pură. care ne dă i l uzia unei

cont i n u itii( i neîntrerupte a subiect u l u i . din s i mp l u l concept al e u l u i

identic, fi i ndcă aceq concept d e substanţă se învârte mereu în jurul l u i

însusi !:' i n u n e face s ă progresăm i n n ici o problemă care este in teresată

in cu noa�terea sintetică. Ce fe l de l ucru în sine (obiect t ranscendent a l )

este mater ia ne este comp let necu noscu t ; tot u � i , pennanenţa e i ca

fenomen poate fi observată. fi indcă ea este repret.entată ca ceva extern .

Dar fi i ndcă atunci când v reau să observ s implu l eu în sch i mbarea tuturor

reprezentări lor nu am al t corelat al comparaţi i lor mele decât tot pe m i ne

însu m i . cu cond i ţ i i le generale ale con�t i i n(ei mele . n u pot da decât răs­

punsuri tautologice l a toate întrebări le . pentru că subst i tu i proprietăţi lor

TEORIA ELEM . PART. 1 1 . DI VIZ. 2. CART. 2. CAP. 1

care îmi rev i n mie însu m i ca oh iect concept u l meu �i u n i tatea l u i � i

presupun ceea c e se cerea s ă se �t ie .

4. PARALOGISMUL IDEALITĂŢII (al raport u l u i extern )

Acel ceva. a căru i existenţă poate fi dedusă numai ca o cauză a unor

percepţii date , nu are decât o existenţă îndoiel n ică .

Dar toate fenomenele externe sunt de a::;a natură, încât e x istenţa lor

nu poate fi percepută nemijloc i t . c i poate fi numai conchisă ca o cauză a

percepţi i lor date .

Dec i , ex istenţa tuturor obiectelor s i mţuri l or e xterne este

îndoiel nică . Eu nu mesc această i ncert i tud ine idea l i tatea fenomenelor

externe . iar teoria acestei ideal ităţ i se nu meşte idenlism, în comparaţie

cu care afirmarea unei cert i tud in i pos ib i le a obiectelor s imţuri lor externe

se nume::;te dualism.

Criticii celui de-ill patru/ei! paralogism

al psihologiei trnnscendentnle

Mai intâi să supunem exam i nări i prem isele. Putem afirma cu bună

dreptate că numai ceea ce există în noi poate fi perceput nemij loc it ş i că

numai propria mea existenţă poate fi obiectul unei s imp le percepţ i i . Deci

existenţa u n u i obiect real d inafara mea (dacă luăm acest cuvânt în sens

intelectu a l ) nu este niciodată dată d i rect în percepţie, ci poate fi numai

adăugată prin gândire la aceasta ::; i , prin urmare , dedusă drept cauză

externă a percepţie i . care este o modificare a s imţu l u i i utern . De aceea

�i D e s c a r t e s a l i m i tat, cu bună dreptate, orice percepţie în sensul cel

mai strict la judecata: eu (ca fi inţă gânditoare) sunt. Este clar că, deoarece

extemul nu este în m i ne , nu-l pot găsi în apercepţia mea, prin unnare nici

într-o percepţie, care nu este propriu-zis decât determi narea apercepţie i .

Eu , dec i , n u pot percepe propriu-zis lucmri externe , ci nu pot decât

deduce e x i stenţa lor d i n percepţia mea i nternă, eonsiderând această

percepţie ca un efect , a cărui cauză i mediată este ceva e x tern . Dar

328

DESPRE PARALOGISMELE RAŢIUNI I PURE

raţ ionamentul care conch iue Je la un efect Jat o cauză anu m i tă este

totdeauna nes i gur . fiindcă efectul poate să rezulte d i n mai multe cauze .

Pri n urmare . în relaţ ia dintre percepţie � i cauza ei este totueauna

îndoielnic Jacă aceasta este internă sau externă. Jacă dec i a�a-numitele

percepţi i externe nu sunt decât un s i mplu joc al s i m ţ u l u i nostru interu

sau dacă se raportează la obiecte externe reale ca la cauza lor. Cel puţin

ex istenţa acestor obiecte nu este decât conch i s ă �i e supusă r isc u l u i

tuturor conc l u z i i lor. pe cânu , J i mpotr ivă. obiectul s i mţu lu i i n tern (eu

însumi cu toate reprezentările mele) este perceput nemij locit . iar

existenţa l u i nu suferă n i c i o îndoială.

Prin idealist nu trebuie să înţelegem pe cel care neagă ex istenţa

obiectelor externe ale s imţuri lor, ci numai pe acela care nu admite că ea

este cunoscută prin percepţie nemijlocită , i ar Je aici deduce că noi nu

putem fi n ic iodată dep l i n s iguri de rea l i tatea obiectelor prin nici o

experienţă pos i b i lă .

Dar înai nte de a prezenta paralogismul nostru sub aspect u l

aparenţei l u i în�elătoare, trebuie să remarc m a i întâi c ă trebuie în mou

necesar să dist i ngem Jouă fel uri Je iueal ism: ideal ismul transcendental

�i ideal i smu l empir ic . Prin idea/i.-;m transcendental al tuturor feno­

menelor eu înţeleg însă doctrina potr i v i t căreia considerăm toate

fenomenele ca s i m ple reprezentări �i nu ca l ucruri în s ine �i după care

t i mpul şi spaţ i u l nu sunt decât forme sensibi le ale intui ţ ie i noastre . iar nu

Jeterminări Jate prin ele însele sau cond i ţ i i a le obiectelor considerate ca

l ucruri în s ine . Acestu i ideal ism i se opune un reuli.�m transcendental,

care cons ideră t i mpul şi spaţ i u l ca ceva dat în s i ne ( i nuepenuent de

sens i b i l i tatea noastră ) . Real is tu l transcendental î�i reprezintă deci

fenomenele externe (dacă li se admite real i tatea) ca l ucruri în sine, care

ex istă i ndependent de noi şi de sensibi l i tatea noastră. care dec i , chiar ş i

după conceptele pure ale i n telectulu i . ar f i în afara noastră . Acest real ist

transcendental este propri u-zis acela care, apo i , joacă rol u l ideal istu lu i

empiric şi care . după ce a presupus î n mou fals c ă obiectele s imţuri lor ,

pentru a fi externe , ar trebu i să aibă şi ex istenţa lor în s i ne, independent

de s im ţu ri , şi d i n acest punct de vedere găseşte că toate reprezentăr i le

noastre sunt insuficiente pentru a face certă real itatea lor.

329

TEORIA ELEM. PART. I I . Dl\' 17.. 2 . CART. 2 . CAP. 1

Idea l i stul transcendenta l . d i mpotri vă , poate fi un real ist emriric .

pr in urmare . a::;a cum este el numi t . un dualist. au id poate adm i te

ex istenţa materie i fără a ie�i d in s impla con�t i i nţă de s ine �i fără a admite

ceva mai mu l t decât cert i tudinea rerrezentări lor în mine. prin urmare

dedt cngito. ergo .'illm. Căc i d i n moment ce el nu cons ideră această

materie. ha chiar � i posibi l i tatea ci in ternă decât ca fenomen care. scrarat

de sensi b i l itatea uoastră . nu este n imic . ea nu este pentru el decât un fe l

de rerrczentări ( i ntuiţ ie) , care sunt numite externe . nu fi i ndcă s-ar rap011a

la ob iecte ex tcme în sine. ci fi i ndcă rapo11ează percepţ i i l e la spaţ iu , în

care fiecare lucru este în afara celorl alte. pe când spaţ iu l însu� i este în

110 1 .

N o i ne-am Jeclarat încă J e l a început pentru <leest idea l i sm

t ranscendental . Astfe l . cu teori a noastră d i spare orice d i ficu l tate Je a

accepta ex istenţa materiei prin mărturia s i mp le i con�t i i nţe de s ine � i de

a o declara prin aceasta ca Jovedi tă . întocmai ca �i ex istenţa me�l Insumi

ca fi inţă gânditoare . Căci eu s u n t totu�i con::;t ient d e reprezentări le melc;

deci acestea există. precum ':,i cu însumi . care am aceste reprezentări . Dar

obiectele externe (corpuri le) nu sunt decftt fenomene , pri n urmare n imic

altceva dedt un mod al rerrezentări lor melc , a le L·Ctror obiecte nu sunt

ceva dedt pri n aceste reprezentări . iar separate de ele nu sunt n imic .

Există dec i atât lucruri le externe , după c u m ex ist �i eu . � i anume ambele

pc mărtur ia nemij loci tă a prnpriei melc cnn�t i i nţe de sine. cu s i ngura

deosebire că reprezentarea eu lu i meu ca subiect gânditor se raportează

numai la simţul intern . pc când reprezentări le care desemnează e x i stenţa

înt i nsă se raportează �i la s i mţu l extern. Eu am tot atftt de puţin nevoie

să fac deducţ i i cu priv i re la real i tatea obiectelor externe ca �i cu priv i re

la rea l i tatea obiectu l u i s imţu lu i meu intern (a idei lor mele); căc i ambele

nu sunt a l tceva decât reprezentăr i . a căror percepţie nem ij loc i tă

(con�t i inţă) este totodată o dovadă sufic ientă a real i tăţ i i lor.

Astfel , ideal istul transcendental este un real i st empiric �i rccunoa�te

materie i . ca fenomen, o real i tate care nu are nevoie să fie dedusă, ci este

percepută nemijloc i t . D i mpotr iv ă . rea l i s m u l transcendental ajunge în

mod necesar în încurcătură ::;i se vede constrâns să facă loc ideal ismu lu i

empir ic , deoarece e l cons ideră ob iecte le s i mţuri lor externe c a ceva

d i st inct de s i mţ u r i le însele �� s i mple le fenomene drept e x i stenţc

330

DESPKE PA K A LOG I S M ELF RATI U N I I P U R E

i ndependente , care se află în afara noastră ; cu toate că, fără îndoia lă .

oricât ue bună ar fi con�t i i nţa reprezentării noastre despre aceste lucruri .

n ic i pe departe nu este s igur că atunci când ex i stă reprezentarea există � i

obiectu l care î i corespunde : pe când . u i mpotri vă . în s i stemul nostru ,

aceste l ucruri externe. auică materia cu toate formele ::;i sch imbări le e i .

n u sunt altceva decât si mple fenomene. auică reprezentări în n o i . d e a

căror real i tate suntem nemij loc i t con�tienţ i .

Dar fi indcă . după câte ::;t i u , toţi psiholog i i care aderă la ideal ismul

empiric sunt rcal i�t i transcendenta l i . e i au procedat . des igur, absolut

consecvent când au atribu i t mare importanţă idea l i smulu i emp iric . ca

uneia d i ntre problemele d i n care cu greu se poate descurca raţ iunea

omenească. Căci de fapt . uacă cons iderăm fenomenele externe ca

reprezentăr i . care sunt determinate în noi dc obiecte le lor ca lunuri în

s ine aflate în afara noastră , nu se întreveuc cum am putea cunoa�tc

această ex istcnţă a lor a l t fe l decât prin deducţ ia de la efect la cauză .

rămânfmd totdeauna îndoieln ic dacă aceasta u in urmă este în noi sau în

afara noastră . Se poate admite că, ce- i drept . cauza intu i ţ i i lor noastre

ex terne este ceva care. în sens transcendentaL poate fi în afara noastră;

dar nu acesta este obiectul pe care îl înţelegem noi prin reprezentăr i le

materiei �i ale lucruri lor corporale: căci acestea nu sunt decf1t fenomene ,

adică si mple moduri de reprezentare care se găsesc totdeauna numai în

noi �i a căror rea l i tate se bazează pe con�ti inţa nemij locită. la fel ca � i

con�t i in ţa propri i lor mele ide i . Obiectul transcendental este egal de

necunoscut atât cu priv i re la intu i ţ ia i nternă cât � i cu priv ire la cea

externă. Dar nici nu este vorba despre e l , ci despre obiectul empiric, care

se nume�te obiect extem când este reprezentat în spaţiu ::;i obicei intern

când este reprezentat într-un rnport de timp; dar spaţ iul şi t impul nu se

găsesc decât în noi.

Dar fi indcă expresia: în nhm1 nonstd impl ică un echivoc inev itabi l ,

dat fi ind că ea înseamnă cfmd ceva care ex istă ca lucru în sine deosebit

de noi . cfmd ceva care aparţine numai fenomenului extern , pentru a pune

în afara i ncert i tud in i i acest concept în u l t ima semni ficaţ ie , aceasta fi ind

de fapt cea în care este l uată problema psiho logică priv ind rea l i tatea

intuiţ ie i noastre externe, vom deosebi obiectele empiric externe de cele

33 1

TEORIA ELEM . PART I I . O IV IZ. 1 . CART. 2. CAP. 1

care pot ri numi te astfel în sens transcendental . pri n aceea că le vom numi de-a dreptul l ucruri care se g;lsesc în spaţiu.

Spaţ i u l şi t impul sunt , fără îndoiu lă , reprezentări a priori c are se găsesc în noi ca forme ale intuiţ iei sensib i le încă înuinte ca un obiect real să fi determinat , prin senzaţie , si mţul nostru spre u-1 reprezentu sub aceste raporturi sens ib i le . Dar acest ceva material sau rea l , acest ceva care trebuie intuit în spaţ i u , presupune în mod necesar percepţie ş i , i ndependent d e această percepţie care ind ică real itatea u n u i ceva în spaţiu . nu poate fi născocit sau produs de nici o imag inaţ ie . Senzaţia este deci ceea ce desemnează o reul i tatc în spaţ iu şi în t imp. după cum este raportată la o specie sau alta de intu i ţ ie sens ib i lă . O dată ce senzaţ ia este dată (care, dacă este apl icată la un obiect în genere. fără a-1 determina, se nume�te percepţie), prin d ivers itate<.� e i pot fi plăsmu ite în i maginaţie unele obiecte care. în afara i mag inaţie i , nu au u n loc empiric în spaţiu sau în t imp. Acest lucru este indubitabi l cert: fie că e vorba de senzaţ i i le de plăcere ş i de durere sau ch iar şi de cele a le s imţurilor externe. cum ar fi culori le , căldura etc . , percepţia este aceea prin care trebu ie dată mai întâi materia, pentru a gândi obiecte a le in tu i ţ ie i sens i b i l e . Această percepţie reprezintă deci ( pentru a rămâne de data aceasta numai la in tu iţ i i le externe) ceva real în spaţ i u . Căci . mai întâ i , percepţia este reprezentarea unei rea l i tăţ i , după cum spaţ iu l este reprezentarea unei s imple pos ib i l ităţi a coex istenţc i . În a l doilea rând, această real i tate este reprezentută de către s imţu l extern . adică în spaţ i u . În a l tre i lea rând , însuşi spaţ iu l nu este ultceva decât s implă reprezenture; prin urmare, în el nu poate ti valabil ca real decât ceea ce este reprezentat* în e l , şi invers , ceea ce este dat în e l . adică reprezentat prin percepţie, este şi real în e l ; căci dacă n-ar f i real în e l , adică dat nemijloc it pr in intui ţie empirică, n-ar putea fi n ic i născoc i t , fi i ndcă rea lu l in tu i ţ i i lor nu poate fi i maginat a priori.

' Trehuie să rcţiucm a..:eastă jmlcc�tă paradoxală. dar exactă: în spaţiu uu există ded\t ceea ce este reprezentat în e l . Căci spaţ iul insusi nu este nimic altceva Jecât reprezentare. � i în spaţiu nu există absolut nimic decât în măsura în care este realmente reprezentat în e l . O judecalfl c�re. desigur. trebuie ,;, sune c i uuat: un lucru nu poate ex ista dcciit în repre;.cntarca Jespre e l . judecată care însă pierde aici caracterul ci ciud;l l . deoarece lucrurile cu care avem de-a face nu sunt lucruri în s ine, ci numai fenomene. adid\ reprezentări.

332

DES PRE Pi\RALOGISMELE RAŢI UNI I PUR E

Orice percepţie externă dovedeşte deci nem ij loc it cevu real în

spaţiu sau este mai curând realul însuşi , �i în acest sens real ismul empiric

este deci în afara îndoie l i i , adică intu i ţ i i lor noastre le corespunde ceva

real în spaţ i u . Fără îndoi ală. spaţi u l lnsu� i . cu toate fenomenele l u i ca

reprezentări , nu este decât în mine, dur în acest spaţ i u . rea l u l sau materia

tuturor obiectelor in tu i ţiei externe este totu�i dat real � i independent de

orice ficţ iune. �i este �i imposibi l ca În acest .<;paţiu să fie dat ceva În afim1

noastr<l (în sens transcendenta l ) , fi indcă spaţi u l însu�i nu este n i m ic în

ufara sensib i l ităţ i i noastre. N ic i cel mai riguros ideal ist nu poate cere deci

să doved i m că percepţiei noastre îi corespunde obiectul în afara noastră

(în sensul strict al cuvântu l u i ) . Căci dacă ar ex ista astfe l de obiecte , e le

n-ar putea fi reprezentate ::;i i nt u i te ca fi iDd în afara noastră . fi i ndcă

aceasta presupune spaţ iu l . iar reali tatea în spaţ iu . ca simplă reprezenture,

nu este al tceva decât percepţi u în săş i . Rea l u l fenomenelor externe nu

este deci real decât în percepţie �i nu poate fi real în nici un alt mod .

Cunoaşterea obiectelor d in percepţi i poate fi produsă fie printr-un

s implu joc al imaginaţ ie i , fie . de asemenea, pri n intermed i u l experienţei .

Ş i atunc i pol rezul ta , desigur. reprezentări în�el ătoare, cărora n u le

corespund obiecte le şi unde amăgirea se datorează când unei i l u zi i a

i maginaţiei ( în v is ) , când unui v ic iu al judecăţi i (în a�a-numita Îll\ielare

a si mţuri lor) . Pentru a ne sustrage aici false i aparenţe, procedăm după

regula: ceea ce se aconlii cu o percepţie dup;l /egi empirice e.�te real. Dar

această în�elare, cftt �i apărarea împotriva e i , privc�te atât ideal ismu l . cât

�i dualismu l . fiindcă aici nu este vorba decât de forma experienţei . Pentru

a respi nge ideal i s m u l empiric ca o fa lsă i ncert i tu d i ne cu pri v i re I a

rea l i tatea obiec t i vă a percepţi i lor noastre externe este suficient ca

percepţia externă să dovedească nemij loci t o rea l itate în spa ţ i u . care

spaţ i u , de�i în sine nu este decftt forma reprezentărilor. are totuşi real itate

obiectivă cu pri v ire la toate fenomenele externe (care nici nu sunt altceva

decât si mple reprezentăr i ) ; tot aşa este suficient ca, fără percepţie.

ficţ i u nea însăş i ş i v is u l să n u fie pos i b i l e , dec i . ca s i mţuri le noastre

e xterne, potri v i t d utelor d i n care poate rezulta experienţa, să a i bă în

spaţ i u obiectele lor reale corespunzătoare.

J33

TEOR I A ELEM . PART. I I . D I V I Z . � - CART. 2 . CAP. 1

Idealismul dogmatic ar fi acela care neag;l e x istenţa materiei , iar

idealistul sceptic acela care o pune la îndoia/;T, fi indcă o consideră

i ndemonstrabi l ă . Cel d i n tâi poate fi ideal ist nu mai fi i ndcă crede că

găse�te contrad icţi i în po�ib i l i tatea unei materii în genere; acu m nu avem

încă de-a face cu e l . Secţ i u nea următoare , despre raţ ionamentele

d i a lect ice , care prezintă raţ i u nea în confl ictu l ei in tern cu priv i re la

conceptele despre pos i b i l i tatea a ceea ce aparţ ine nex u l u i experienţe i .

v a în lătura � i această d ificu lwte . Dar idea l i st u l sceptic . care atacă numai

princ i p i u l afi rmaţiei noastre �i care declară ca insu fic ientă încercarea noastră de a ne convinge despre exi�tenţa materiei , pe care noi credem că

o înteme iem pe percepţia nem ij l oc ită, este un binefăcător al raţ i u n i i

omene�ti , în măsura î n care e l n e constrânge s ă desch idem b i n e och i i .

chiar la cel mai mic pas a l experienţei comune, ş i să nu acceptăm imediat

în posesiunea noastră ca pe un l ucru b ine dobândit ceea ce nu am obţinut

poate decât pe ascuns �i i l icit . Folosul pe c are îl aduc aici obiecţ i i le idea l i ste este acu m eviden t . Ele ne constrâng, dacă nu vrem să ne

încurcăm în afirmaţ i i le noastre cele mai comune . să considerăm toate

percepţ i i l e , fie că se numesc interne, sau externe. numai ca o con�ti inţă

a ceea ce aparţ i ne sensib i l i tăţ i i noastre, iar obiectele externe ale acestor percepţ i i nu ca lucruri în s ine, ci numai ca reprezentăr i . de care putem deveni conşt ienţ i în mod nem ij loc i t , ca de orice a l tă reprezentare . dar

care se numesc externe. fiindcă aparţin acelu i simţ pe care noi îl numim

simţ extern , a cărui intu i ţ ie este spaţ i u l , care însă el însuşi nu e a l tceva ded1t un mod i ntern de reprezentare , în care anumite percepţ i i se leagă

între e le .

Dacă acordăm obiectelor externe valoare ue lucruri în s ine. atunci

este absolut impos i b i l de conceput cum am putea aj unge la cu noa�terea

real ităţ i i lor d i nafara noastră . căci noi ne sprij i n i m n u m a i pe

reprezentarea care este în noi . Căci nu putem doar simţi în afara noastră.

c i numai în noi înş i n e . � i de aceea întreaga nm�t i i nţă de s i ne nu oferă

decât numai propri i le noastre determ inări . Idea l is m u l sceptic ne constrânge deci să recurgem la s ingurul refu giu care ne mai rămâne ,

anume la ideal itatea tuturor fenomenelor. pe care am expus-o în Estetica

transcendentală. i ndependent de aceste consecinţe . pe care atunci nu

puteam să le prevedem . La întrebarea dacă, în consecinţă, dual ismul are

loc numai în ps ihologie, rftspu nsul este: negre�i t 1 dar n u m a i în sens

334

DESPRE PARALOGISM ELE RAŢI U N I I PURE

empiric, adică în conex iunea experienţei materia este în adevăr dată simţu lu i extern ca substanţă în fenomen, după cum eul gânditor este dat s imţului i ntern de asemenea ca substanţă în fenomen: �i, de o parte ::;i de a l ta , fenomenele trebuie să fie legate între ele după regu l i le pe care această categorie le introduce în conex i unea percepţ i i lor noastre , atât externe , cât ;;i interne. pentru a face din ea o experienţă. Dar dacă am vrea să lărgim conceptul de dual ism. cum se întâmplă de obice i , � i să-I luăm în sens transcendental , atunci nici acest concept , nici pneumatismul

opus l u i , pe de o parte, nici nwterialismul, pe de altă parte, n-ar avea nici cel mai slab temei . deoarece în acest caz s-ar gre�i determinarea conceptelor l u i �i s-ar cons idera d i ferenţa modu l u i de reprezentare a obiectelor, care ne rămân necunoscute în ceea ce sunt e le în s ine, drept o d iferenţă a acestor l ucruri însele . Eul , reprezentat de s imţul intern în t imp. �i obiectele în spaţ iu în afara mea sunt , ce-i drept , fenomene specific complet distincte . dar prin aceasta ele nu sunt gândi te ca lucruri d i feri te . Obiectul transcendental, care se află la baza fenomenelor externe , ca ::;i acela care stă la baza intu iţ iei in terne, nu este nici materie . nici o fi inţă gfmditoare în sine, ci un princ ipiu al fenomenelor necunoscut nouă. care ne procură conceptul empiric atât al primei spec i i , cât ::;i al celei de-a doua .

Dacă dec i . cum ne constrfmge în mod ev ident Cri t ica de faţă , rfunânem cred incio�i regul i i stabi l i te mai sus de a nu împinge întrebări le noastre mai departe . decât atât cât experienţa pos ib i lă ne poate pune la d ispoziţ ie obiec tu l e i , atunci n ic i nu ne va trece prin minte să întreprindem cercetări despre obiectele simţuri lor noastre cu pri v ire la ceea ce pot fi ele în s ine. adică fiiră nici o raporwre la s imţuri . Dar dacă psiho logul ia fenomenele drept l ucruri în s ine . el poate sii accepte în doctrina l u i fie , ca materia l is t . numai materia . fie , ca spiri tual is t , numai fi inţele gândi toare (anume potriv i t formei simţu lu i nostru intern) . fie , ca dual i s t , pe amândouă ca lucruri ex istente în s ine, e l este mereu ţ inut de o înţelegere greş i tă să raţioneze subt i l asupra modu l u i cum poate să ex iste în s ine ceea ce totu� i nu este un lucru în s ine, c i numai fenomenul unui l ucru în genere .

335

TEO R I A ELE M . PART. l l . DIV IZ. 2. CART. 2 . CAP. 1

Reflecţie asuprn ans;unblu/ui psihologiei pure

Î11 umw acestor paralogisme

Comparând psihologia ca fiziologie a s imţul u i i ntern cu sonwto­

logia ca fiziologie a ob iectelor s imţurilor externe , găs im totu�i , în afara

faptu l u i că în ambele �ti inţe mu l te lucruri pot fi cunoscute empir ic.

această d i feren ţă remarcab i l ă că în cea de-a doua �ti i n ţă m u l te pot fi

totuşi cunoscute il priori din s implul concept despre o existenţă întinsă �i

impenctrab i lă . pe cânt! în pri ma n i mic nu poate fi cunoscut s intetic

a priori ti i n conceptul unei fii nţe gândi toare . lată din ce cauză: de�i

amândouă sunt fenomene . totu�i fenomenul care se pre z i ntă înaintea

s i mţului extern arc ceva fix �i permanent , care oferă un substrat ce se atlă

la baza determinărilor sch imbătoare �i prin urmare un concept s intet ic ,

anume acela de spaţ iu sau de fenomen în spaţ iu . pe când t impu l , care este

singura formă a intuiţ iei noastre interne. nu are ni mic fi x �i în consecinţă

nu ne face să cunoa�tem tlecât sch imbarea determi nărilor. iar nu obiectul

determinab i l . Căci în ceea ce numim noi suflet tot u l este în curgere

continuă şi nu este nimic permanent. afară doar (uacă vrem cu orice preţ)

de eu , care nu este atftt de s implu decât fi i ndcă această reprezentare nu

are nici un conţinut şi pr in urmare n im ic divers , d i n care cauză ea � i pare

să reprezinte sau mai b ine-zis să desemneze un obiect s imp lu . Acest eu

ar trebu i să fie o intui ţie care. fi indcă ar fi presupusă în gândi rea în genere

(îna intea oricărei experienţe ) . ar oferi ca i ntu i ţ ie il priori judecăţi

s i ntet ice . pentru a fi pos i b i l să efcctuet.e o cunoa�tere raţ ionali\ pură

despre natura unei fi inţe gfmditoare în genere . Dar acest cu este tot atât

de puţin intui ţ ie . cât � i concept despre vreun obiect. c i este simpla formă

a con�ti inţei care însoţe�tc ambele spec i i de reprezentări . � i prin aceasta

le poate ridica la rangul tic cunoştinţe , în măsura în care în intu i ţ ie mai

este dat şi a l tceva , care oferă materie pentru o reprezentare despre un

obiect. Întreaga psihologie raţionali\ cade dec i . ca o �t i inţă care depăşeşte

toate forţe le raţ iun i i omene�ti . �i nu ne rămâne altceva decât să stud iem

sufletu l nostru călăuziţ i de experienţă ş i să ne menţ inem în l im itele

problemelor care nu merg mai departe decât atât cât experienţa i nternă

posib i lă le poate oferi conţ inutul e i .

336

DESPRE PARALOGJSMELE RATI U N I I PURE

Deşi ea nu are nici un folos în ce prive::;te ext inuerea cunoa�teri i . ci

este compusă ca atare numai uin paralogisme. totu� i nu i se poate

contesta un important foloo; negativ . chiar uacă nu are altă valoare decât

ca un examen crit ic al raţ ionamentelor noastre u ialectice. �i anume al

raţ iuni i comune şi naturale .

Pentru ce avem nevoie de o psihologie întemeiată numa i pe

princ ip i i pure ale raţ iuni i ? Fără îndoială. în special în scopul de a asigura

eul nostru gând i tor împotri va perico lu lu i materia l i smu lu i . Dar acest

lucru îl real i zează conceptul raţ ional pe care l-am dat noi despre eul

nostru gânditor. Căc i , după acest concept. nici vorbă să mai rămână vreo

teamă că. dacă se înlătură materia . ar fi suprirnată impl ic i t orice gând ire

şi însăşi ex istenţa fi in ţe lor gândi toare . ci d impotrivă. este uemonstrat

clar că dacă înlătur subiectul gânditor trebuie să u ispară întreaga lume

corporală . ca nefi ind altceva uecât fenomen în sensibi l itatea subiectului

nostru şi un mod de reprezentări ale acestui subiect .

Fără înuoială că prin aceasta nu cunosc mai bine proprietăţ i le

acestu i eu gânui tor şi n ic i nu pot sesiza permanenta l u i , ba chiar n ic i

i ndependenţa ex istenţei l u i de un eventu:..l substrat transcendental a l

fenomenelor externe. căci acesta din urmă îmi este tot atât de necunoscut

ca şi cel dintâ i . Dar fi indcă este posib i l ca eu să scot u in altă parte decât

d in princ ip i i pur speculat ive raţ iunea de a spera pentru natura mea

gânu i toare o ex i stenţă inuependentă şi care se menţine de-a lungul

tuturor sch imbări lor posi bi le ale stări i mele . s-a câ::;tigat deja mult prin

aceea că, mărturisind de bunăvoie propria-mi ignoranţă. pot totuşi să

resping atacuri le dogmatice ale unui auversar speculat iv şi să-i arăt că.

pentru a contesta posib i l i tatea speranţelor mele, e l nu poate şti niciodată

despre natura subiectulu i meu mai mult decât ştiu eu . pentru a mă sprij in i

pe aceste speranţe.

Pe această aparenţă transcendentală a conceptelor noastre psiho­

logice se întemeiază apoi încă trei probleme dialectice, care constituie

adevăratul scop al psihologiei raţionale şi care nu pot fi rezolvate altfel

decât prin cercetări le de mai sus. anume: 1 ) uespre pos ib i l i tatea

comuni tăţ i i sufletu lu i cu un corp organic . auică despre pos ib i l i tatea

an imal i tăţ i i şi a stări i sufletu lu i în v iaţa omu lu i ; 2) uespre începutu l

acestei comun ităţ i , aui că al sufletu lu i în �i înainte ue na::;terea omu lu i ;

337

TFOR I A ELioM . PART. I I . DIVIZ . 2 . CART. 2. CAP. 1

------------·

3 ) despre s i":tr) i tu l acestei comunităţ i , adică al sufletu l u i în �i după moartea omu lu i ( problema nemurir i i ) .

Eu afirm însă cii toate d i l"icu l tăţ i l e , pe care un i i cred cii l e g:ilse�c în aceste probleme �i pe care le folosesc ca obieq i i dogmatice . căutând sil dea impresia unei pătrunderi mai ad<lnci în natura lucruri lor dec:Jt cea pe care o poate avea i ntelcctul comun , se bazează pe o simplă i luzie. potriv i t căre ia se ipostaziazii ceea ce nu ex i stă decât în g:înd ire , � i în această cal i tate i se dă accepţ ia de obiect rea l în afara subiectu l u i gând i tor. anume se con.-; ideril înt i nderea. care nu este decât fenome n . ca o proprietate a lucruri lor externe care subzistă �i făril sensibi l i tatea noastră. i ar m i)ctrea ca un efect a l lor, care are loc � i ea în s ine în mod real în afara s i mţuri lor noastre . Cilc i mater ia , a căre i comun itate cu sutletul tre1.e�te d ificultăţi atât de mari . nu e a l tceva decât o s implii formă sau un anumit mod de reprezentare a unui obiect necunoscut , cu ajutoru l acele i intu i ţ i i care se numqte s imţ ex tern . Poate deci s:'1 ex i ste ceva în afara noastră căru ia îi corespunde acest fenomen pe care îl numim materie; clar în aceast:i cal itate de fenomen . acest ceva nu este în afara noastril, ci nu este Jec:ît ca o idee în noi . de�i această idee îl reprezintă, cu ajutoru l � imţu lu i amin t i t . ca afl flndu-sc în afara noastrt1 . Muteria nu înseamnft deci o spec ie de substanţe atftt de complet d i ferite �i eterogene de obiectu l s imţu lu i intern (�uflet) . ci numai eterogenei tate a fenomenelor unor ohiec,e (care ne sunt necunoscute în s ine ) , a le cilror reprezentări noi le numim externe în comparaţie cu cele utribu i te simţu lu i intern . deş i e le aparţ in tot numai subiectu lu i gânditor. ca şi toate celelalte idei , atâta doar că ele au în sine acest caracter în�elător: că reprezcntfmd obiecte în spaţ i u . ele par să se desprindă de suflet � i să plutească în afara l u i , cu toate cii spaţ iu l însu� i , în cu re ele sunt i ntu i te, nu e a ltceva decât o repret.entarc , al căre i core lat de aceeaşi cal i ta te nu poate fi întâ ln i t în afara sufletul u i . Acum nu se mai pune problema comun ităţi i sufletu lu i cu a l te substanţe cu noscute � i eterogene d inafura noastră , c i numai a legări i reprezentări lor s imţu lu i intern cu mod i ficilr i le sensib i l i tăţ i i noastre externe �i a modulu i cum pot f i ucestea legate între e le după legi constante, astfel încflt ele să se înlănţuie într-o experienţă.

Atâta vreme cftt legăm între ele fenomene interne şi externe ca s imple reprezentări în experienţă. nu gilsim n im ic absurd şi care ar face

338

DESPRE PARALOGISMELE RAŢI U N I I PURE

stranie comunitatea celor două speci i de s imţuri . Dar de îndată ce ipostaziem fenomenele externe � i nu le mai raportăm la subiectu l nostru gânditor ca reprezentări . ci şi ca lucruri în sine cnre exist;} În nfim1 noastră

În acee<l.�i calitate În care exist;/ În noi � i la fe l raportăm !:ii efectele lor. care le arată ca fenomene în raport unele cu a l te le . atunci avem un caracter a l cauzelor efic iente d inafara noastră care nu concordă cu efectele lor din noi . fiindcă e l se raportează numai l a s imţurile externe. pe când efectele se raportează la s imţu l i ntern , s imţuri care , de�i reun i le într-un subiec t , sunt totu�i complet eterogene. Astfel noi nu mai avem atunci alte efecte externe decât sch imbări de loc �i n ic i alte forţe decât numai tend inţe care sfâr�esc în raporturi în spaţiu ca efecte ale lor. Dar în noi efectele sunt ide i , în care m1 are loc nic i un fel de raport de loc .

mi�care , figură sau determinare de spaţiu în genere . �i noi pierdem cu totu l firul călăuzitor de la cauze l a efectele lor, care ar trebu i să se man ifeste în s imţul intern . Dar ar trebui să reflectăm că corpuri le nu sunt obiecte în s ine care sunt prezente. ci un simplu fenomen al cine �t ie căru i obiect necunoscut: că mi�carea nu este efectul acestei cauze necunoscute. c i numai fenomenul influenţei ei asupra s imţuri lor noastre . că pri n urmare ambele nu sunt ceva în afara noastră, c i numai reprezentări în noi , prin urmare că nu miscarea materiei produce în noi repre;.entări . c i că ea însă�i ( pr in urmare �i materia care se face astfel cognoscib i lă) este s implă reprezentare; !i i . în sfâr� i t , că întreaga dificultate, pe care ne-am creat-o s inguri . constă în a �ti cum � i datorită cărei cauze sunt legate între e le reprezentări le sens ib i l i tăţ i i noastre. încât cele pe care le numim intuiţ i i externe pot f i reprezentate. după legi empirice . ca obiecte în afara noastră ; această problemă nu i mp l ică deloc pretinsa d i ficultate de a expl ica orig i nea reprezentări lor unor cauze eficiente cu totul eterogene şi care se află în afara noastră. luilnd fenomenele unei cauze necunoscute drept o cauză d inafara noastră, ceea ce nu poate provoca decât confuzie . Este i mpos ib i l să corectăm 'indată judecăţi le în care se întâlne�te o interpretare gre�i tă , îmădăci nată printr-o lungă obi�nu in ţă, cu aceea�i c laritate care se cere în alte cazuri în care conceptu l nu este întunecat de o asemenea i l uzie i nev i tab i lă . De aceea, această e l iberare a raţ i un i i noastre de teori i sofi st ice va avea cu greu claritatea necesară pentru a satisface depl i n .

Cred c ă pot promova această c laritate î n felu l următor:

339

TEO R I A ELEM . PART. I l . DIVIZ. 2. CART. 2 . C'AI'. 1

Toate ohiec{ii/c pot fi împărţ i te în dogmatice. critice �i sc.:eptice.

Obiecţ ia dogmatică e�te îndrepta ta împotriva unei judedţi, pe când

obiecţia critică este îndreptată împotri va unei ciove7i a unei judecăţi .

Pri ma are nevoie de o cunoa�tere profundă a const i tuţ iei naturi i

ob iectu lu i . pentru a putea afi rma contrarul a ceea ce enunţă judecata

despre acest obiect: de aceea , ea însă� i este dogmatică �i pret inde a cunoa�te natura const i tu t i vă de care este vorba mai b ine decât partea

adversă . Obiecţia crit ică. fi indcă lasă neatinsă judecata în valoarea sau

l i psa ei de valoare �i atacă numai dovada . nu are nevoie să cunoască mai

bine obiectu l sau să -�i aroge o mai bună cunoaştere a l u i ; ea arată numai

că afi rmaţia este fără fundament . dar nu că nu este justă . Obiecţia

sceptică opune alternat iv teza �i antiteza ca obiecţ i i de aceea::;i valoare .

pe fiecare d intre ele alternat i v ca dogmă )i ca obiecţ ie . este aşadar

aparent dogmatică de ambele părţi opuse . pentru a n imici complet orice

judecată asupra obiectu lu i . Atât obiecţ ia dogmatică , cât �i cea sceptică

trebuie să-::;i aroge ambele cel puţin atâta cunoa�tere a obiectului lor cât

e necesară pentru a face o aserţ iune despre e l . fie afirmativă, fie negat ivă.

S ingură obiecţ ia crit ică este de a�a natură, încât numai arătând că se

invocă în sprij inul aserţ iun i i ceva care nu este n imic �i care este numai

fic t i v . teoria se prăbuşeşte prin faptul că ea îi sustrage pret insu l fun­

dament . fără a voi , de a l t fe l . să decidă ceva despre natura obiectu lu i . După conceptele obişnu ite a l e raţ iun i i noastre . suntem dogmatici

în ce pri ve�te comerţ ul d i ntre sub iectu l nostru gfmd i tor ::; i l ucruri lor d inafara noastră. ::; i considerăm lucrurile ca obiecte adevărate, care ex istă independent de noi, potriv i t unui anume dual ism transcendenta l . care nu vede în acele fenomene externe n işte reprezentări ale subiectu l u i , ci. aşa cum ni le oferă intuiţ ia sensibi lă , le transpune în afara noastră ca obiecte ::;i le separă complet de subiectu l gândi tor. Această subrepţ iune este fundamentul tuturor teori i lor asupra relaţiei d intre suflet � i corp ::;i nu se pune niciodată întrebarea dacă această real i tate obiectivă a fenomenelor este în întregime justă , ci este presupusă ca fi ind admisă �i se raţionează suht i l numai asupra modulu i cum trebuie ea expl icată şi înţeleasă . Cele trei s isteme obi�nu ite . imag inate în această privinţă , �i de fapt singurele pos ihi le. sunt : si stemul influenţei fizice. s istemul armoniei prestabilite

şi s istemul asistentei supranaturale.

340

DESPRE PARALOGISM ELE RATI U N I I PURE

Ultimele două moduri de expl icare a relaţiei d intre suflet � i materie sunt întemeiate pe obiecţ i i împotriva cel u i d intâ i , care este modu l de expl icare a in telectul u i comun, anume, că ceea ce apare ca materie nu poate fi , pr in infl uenţa lu i nemij locită, cauza unor reprezentări , acestea fi ind efecte de o specie complet eterogenă. Dar atunci ele nu pot lega conceptul de materie cu ceea ce înţeleg ele prin obiect al s imţuri lor externe. materia nefi ind decât fenomen . care prin urmare chiar � i în sine nu este decât simplă reprezentare , produsă de oarecare obiecte externe; căci al tminteri ele ar spune că reprezentări le ob iectelor externe ( fenomenele) nu pot fi cauze externe ale reprezentări lor d in s imţ i rea noastră, ceea ce ar fi o obiecţie complet l ips ită de sens . căci n imănui nu i -ar trece pr in minte să considere drept o cauză externă ceea ce a recunoscut o dată ca s implă reprezentare. Potriv i t princ ip i i lor noastre, ele trebuie dec i să-�i orienteze teoria în sensu l că ceea ce este obiectu l adevărat (transcendental) al s imţurilor noastre externe nu poate fi cauza acelor reprezentări ( fenomene) pe care le înţelegem sub numele de materie. Dar cum n imeni nu poate pretinde cu temei că e l cunoaşte ceva despre cauza transcendenta lii a reprezentări lor s imţuri lor noastre externe , afi rmaţ ia lor este complet neîntemeiată. Dar dacă pret in� i i amel ioratori ai teoriei despre influenţa fizică ar considera materia ca atare, după modu l obişnu i t de reprezentare al unu i dual i sm transcendental . ca un lucru în sine ( � i nu ca s implu fenomen al unui l ucru necunoscut) şi şi-ar îndrepta obiecţia în sensul de a arăta că un astfel de obiect extern , care nu indică altă cauzal i tate decât pe aceea a mişcări lor în s ine , nu poate fi n ic iodată cauza efic ientă a reprezentări lor , ci că trebuie să interv ină o a treia fi inţă. pentru a funda între amândouă, dacă nu o acţiune rec iprocă, cel puţin o corespondenţă şi o armonie; atunci ei � i-ar începe atacul prin a accepta în dual ismul lor acel npWTOV \jJE� al intluenţei fizice �i ar resp inge astfel prin obiecţia lor nu atât influenţa naturală, cât propria lor supoziţie dual istă. Căci toate d ificu ltăţi le care privesc legătura naturi i gânditoare cu materia rezultă fără excepţie numai din acea reprezentare dualistă strecurată pe ascuns şi i l ic i t : că materia ca atare nu este fenomen , adică si mplă reprezentare a s imţ iri i , căreia îi

corespunde un obiect necunoscut, c i este obiectul în s ine, aşa cum ex istă în afara noastră ş i i ndependent de orice sensib i l i tate .

34 1

TEO R I A ELEM . PART. I l . DIVIZ. 2 . CART. 2. CAP. 1

Nu se poate face deci nici o obiecţie dogmatică împotriva influenţei fizice . acceptată în mod obitmu i t . Căci dacă adversarul presupune că materia �i m i)carea ei nu sunt decât s imple fenomene �i deci numai reprezentări , el m1 poate face să constea d i ficul tatea decât în aceea că obiccrul necunoscut al sens ib i l i tăţ i i noastre nu poate fi cauza reprezentărilor din noi . dar n imic nu-l îndreptăţeşte să afirme acest lucru . căci nimeni nu poate spune despre un obiect necunoscut ce poate sau nu poate face e l . Dar în urma dovezi lor noastre de mai su� . e l trebuie să admită in mod necesar acest idea l i sm transcendentaL dacă nu vrea să i postazieze reprezentări ::; i să le transpună în afara lui ca lucruri adevărate .

Totu�i . împotriva concepţiei comune a influenţei fizice se poate face o obiecţie critic;i întemeiată. O astfel de pretinsă relaţie între două spec i i de substanţe . cele gând itoarc ::; i cele întinse. are drept fundament un dual ism grosolan ::;i face din cele din urmă. care nu sunt a l tceva decât

si mple reprezentări ale subiectu lu i gânditor, lucruri care ex istă pentru �i ne . AstfeL falsa teorie despre inilucnţa fizică poate fi complet zăuărnicită. dacă se arată că fundamentu l dovezi i ei este nul � i s trecurat pc ascuns ::;i i l ic i t .

Faimoa�a problemă a relaţiei dintre ceea ce gânueşte ş i ceea ce este

înt ins . dacă se !'ace abstraqie de tot ceea ce este imaginar. s-ar reduce dec i pur � · si mplu la aceasta: cum este posibilii Într-un .�ubiect gânditor

în genere o intuiţie cxlern;i, anume aceea a spaţ iu lu i (a ceea ce îl umple. figura ::; i m işcarea) . Dar n ic i unui om nu- i este posibi l să găsească un răspuns l a această întrebare . i ar această lacună a cunoaşterii noastre nu poate fi n i ciodată acoperită . c i poate fi numai ind icată prin aceea că

fenomenele externe sunt atribu ite unui obiect transcenuenta l . care este cauza acestei speci i de reprezentări . Jar pe care noi nu-l cunoaştem deloc �i n ic i nu vom dobândi vreodată un concept despre e l . În toate pro­

blemele care pot surveni în câmpul experienţei tratăm acele fenomene ca obiecte în sine, fără să ne interesăm de primul princip iu al pos ib i l i tăţi i lor (ca fenomene) . Dar dacă depă� im hotarele experienţe i . atunci conceptu l de obiect transcendental dev ine necesar.

D in aceste remarci cu pr iv ire la re laţ ia dintre fi inţa gând i toare şi ex istenţa întinsă urmează nemij loc i t soluţ ia tuturor d i sputelor sau

342

DESPRE PARALOG ISMEI .E RATI U N I I Pl/RE

ob iecţ i i lor care pri vesc starea naturi i gânu iloare înainte de acest raporl

(îna inte de viaţi:i) sau dupi:i încetarea acestu i comerţ (în moarte) . Piirerea

cii subiectu l gândi tor ar fi putut gândi înaintea orici:in:i relaţ i i cu corpuri le

s-ar ex pri ma ast l'e l : anterior începutu lu i ace�tei spec i i de sens ib i l i tate . prin care ne apare ceva în spaţ i u , acelea�i obiecte transcendentale. care în starea prezenti\ apar drept corpuri . au putut fi in tu i te într-un mod cu totu l d i feri t . I ar pi:irerea cii suflet u l . după încetarea oricăre i re la ţ i i cu lume<.l corpora li:i , ar putea si:i cont i nue înci:i a gfmdi . s-ar enunţa în accasti:i

formă: atunci când modul sens ib i l i tăţ i i . pri n care obiectele trans­cendenta le , care acum ne sunt complet necunoscute. ne apar C<.l l ume mater ia lă , ar urma să dispari:i , nu ar li supri mată totu� i orice i n tu i ţ i e a acestor obiecte ::;i este cu totul pos ib i l ca ace lca�i obiecte necunoscute să cont inue a l'i cunoscute de subiectu l gânditor. dar desigur nu in ca l i tate de corpuri .

N i meni într-<.ldevi:ir JHI poate scoate d in princip i i specu lat i ve n ic i cea ma i neînscnmati:i raţ i une în favoarea unei asemenea afirmaţ i i . ba nu poate demonstra n ic i măcar pos ib i l i tatea e i , c i nu poate Jecftt S-0

prcsupună: dar tol atftt de puţ in poate aduce c ineva vreo obiecţie dogmat ică valabi lă împotriva e i . Căci oric i ne ar fi acesta, el �tic tot atât

de puţ i n despre cau;.a absolută ::;i i nternă a fenomene lor externe ::; i corpora le ca ::;i mine sau oricare a l tu l . El nu poate deci pret i nde cu temei cii ::;tic pe ce se ba;cază rea l i tatea fenomenelor externe în starea :•ctua lă ( în v iaţă) . prin urmare n ici s ă afirme că condiţ ia oridrei in tu i ţ i i externe sau ch iar � i subiectul g<înd itor însu�i ar înceta după starea actuală ( în moarte ) .

Toatii d i sputa asupra naturi i fi i nţe i g.ând itoarc �i a legături i e i c u

lumea corpora lă este ueci numai o consec inţă a fapt u l u i că . c u pri v i re l a

ceea c e n u �ti m n im ic , umplem lacuna cu para logisme a le raţ i un i i . transformând ide i le noastre î n l ucmri � i i postaz i indu- le : ceea ce dă na�tere unei �t i i nţe i maginare atât cu pri v i re l a cel ce afirmi\. cfit ::; i la cel ce neagă, fiecare pret inzând fie că ::;t ie despre obiecte ceva despre care nic i un om nu are vreun concept. fie fi:icând din propri i le l ui reprezen tăr i obiecte �i se învârte astfel într-un cerc etern de echivocuri �i contradicţi i .

Numai sobrietatea unei cr i t ic i severe. dar drepte. poate e l i bera d e această

i l uzie dogmatică. care . pri n atracţ ia unei fericiri i maginare . îi reţ ine pc mul ţ i oamen i în teor i i �i s isteme , şi poate l im i ta toate pretenţ i i le noastre

343

TEORII\ ELE M . PART. I I . OI V IZ. 2 . CART. 2. CAP. 1

speculat ive numai la câmpul experienţei posibi le; şi aceasta , nu printr-o fadă l uare în râs a încercări lor atât de des quate sau prin suspine p ioase cu priv i re la l im itele raţ iun i i noastre , ci printr-o determinare a hotarelor raţ iun i i , potriv i t unor principi i certe, determinare care leagă cu cea mai mare cert i tudine propriu l ei nihil u/terius de coloanele l u i Hercule , pe care natura însăşi le-a fixat, pentru a cont inua călătoria raţiun i i noastre numai atât de departe cât ajung hotarele perpetue ale experienţei , pe care nu le putem părăsi fără a ne hazarda pc un ocean fără ţărmuri , care , prin

privel işti mereu înşelătoare , ne constrânge în cele din urmă să renunţăm , ca l ipsită de speranţă, la orice trudă anevoioasă şi lungă .

* * *

Am rămas încă datori cu o expl icaţie clară şi generală a aparenţei transcendentale şi totu� i naturale , care se produce în paralogismele raţ i un i i pure , precum ş i cu just ificarea orându ir i i lor s istematice ş i paralele cu tabe lu l categori i lor . N-am fi putut-o face la începutu l acestei secţi un i fără pericolu l de a fi obscuri sau fără să ne ant icipăm în mod neconvenabil pe noi înşine. Vom încerca acu m să ne îndep l inim această obl igaţie .

Se poate spune că orice aparenţă constă în a lua condiţ ia subiectivă

a gând ir i i drept cunoaştere a obiectu l u i . Apo i , în i ntroducerea la Dialectica transcendenta lă , am arătat că raţiunea pură nu se ocupă decât cu total i tatea s in teze i condi ţ i i lor pentru un condiţ ionat dat . Dar cum aparenţa d ialectică a raţiun i i pure nu poate f i o aparenţă empirică ce se găseşte într-o cunoştinţă empirică determinată . ea va pri v i genera l i tatea cond i ţ i i lor gândiri i , şi nu există decât trei cazuri de folosire d ialectică a raţ iun i i pure:

1 . Sinteza condi ţ i i lor unei idei în genere. 2 . S inteza condi ţ i i lor gândiri i empirice. 3. Sinteza condiţ i i lor gândir i i pure. În toate aceste trei cazuri , raţ iunea pură se ocupă numai cu

total i tatea absolută a acestei s inteze , adică cu acea condiţie care ea însăşi este necondiţionată. Pe această d iv iz iune se bazează ş i tripla aparenţă transcendentală . care dă loc la trei secţ iuni ale dialect ic i i şi oferă ideea

344

DESPRE PARALOGISMELE RAŢI U N I I PURE

pentru tot atâtea �t i in(e aparente. izvorâte d in raţ iunea pură, psihologia

transcendentală, cosmologia transcendentală ş i teologia transcendentalii Aici nu avem de-a face decât cu prima.

Cum în gândirea în genere facem abstracţie de orice relaţ ie a gândir i i cu un obiect oarecare ( fie al s imţurilor , fie al i ntelectului pur) , s inteza condiţ i i lor unei idei în genere (nr. 1 ) nu este nicidecum obiectivă, c i este numai o s inteză a ide i i cu subiectu l . dar care este considerată în mod fals drept o reprezentare s intetică a unui obiect.

Dar de a ic i mai rezu ltă că raţ ionamentul d ialect ic care conch ide condiţ i i le oricărei gândiri în genere. care ea însăşi este necondiţionată, nu comite o eroare de conţinut (căci el face abstracţie de orice conţinut sau ob iect) , ci că el păcătuie�te numai în formă şi trebuie să fie numit paralogism .

Apoi , cum s ingura cond iţie care însoţeşte toată gândi rea este eul în judecata generală: eu gândesc , raţ iunea are de-a face cu această condi ţ ie . în măsura în care ea însă� i este necondiţ ionată. Dar ea nu este decât condi ţ ia formală , adică un i tatea logică a fiecărei idei , în care fac abstracţie de orice obiect şi totuşi este reprezentată ca un obiect pe care îl gândesc, anume eu însumi şi uni tatea necond iţ ionată a acestui eu .

Dacă c ineva m i-ar pune în general întrebarea: de ce natură este un

lucru care gândeşte? n-aş şti a priori să dau nic i un fel de răspuns, fi indcă răspunsul trebuie să fie s intetic (căc i un răspuns anal i t ic expl ică poate gândi rea, dar nu lărgeşte cunoaşterea ace lu i l ucru pe care se bazează pos ibi l i tatea acestei gând i ri ) . Pe de altă parte, orice soluţie s intetică reclamă intu i ţ ie , care într-o problemă atât de generală a fost complet omisă. Tot astfe l , n imen i nu poate răspunde la întrebarea pusă în general i tatea ei: de ce natură trebuie să fie un lucru care este mobil ? Căci întinderea i mpenetrabi l ă (materia) nu este dată în acest caz. Deşi în general eu nu cunosc un răspuns la această întrebare. totuşi îmi pare că îl pot da, în cazul part icu lar , în judecata care exprimă conşti inţa de sine: eu gândesc . Căc i acest eu este prim u l subiect , adică substanţă, este s implu etc . Dar acestea nu ar fi atunci decât s imple judecăţi de experienţă care, fără o regu lă generală care ar exprima condiţ i i le pos ib i l ităţi i de a gândi în genere şi <1 priori, n-ar putea conţine astfel de predicate (care nu

sun t empirice) . În fel u l acesta, pretenţia, in i ţ ial atât de plauzib i lă , de a

345

TEORIA ELEM . PART. l l . DIVIZ. 2. CART. 2. CAl'. 1

judeca despre natura unei fi i nţe gfmdi toare numai d i n concepte îmi

devine suspectă , de�i nu i -am descoperit încă vic i u l .

Dar cerce tarea u l terioară a origi n i i acestor atr ibute. pe care m i le

a tr ibui mic ca unei fi inţe gândi toarc în genere . poate descoperi acest

v i c i u . Ele nu sunt al tceva decât categorii pure. prin care eu nu gândesc

niciodată un obiect determinat , ci numai unitatea reprezentărilor. pentru

a defini obiectu l lor . Htră o i ntu i ţ ie care îi serve�te de fu ndame n t .

categoria s ingură n u - m i poate procura n ic i un concept despre un obiect;

căc i n u m ai prin in tu i ţ ie este dat obiectul , care apoi este gândit în conformi tate c u categori a . Când definesc un l ucru: o su bstanţă în

fenomen . trebu ie să-mi fie date mai di nai nte pred icatele intui ţ ie i l u i , la

care d i st ing permancntul de sch i m bător � i substratul ( l ucrul însu� i ) de

ceea ce îi este numai inerent . Când spun că U I J lucru este simplu în

fenomen . înţe leg prin aceasta că in tu i ţ ia l u i este în adevăr o parte a

fenomenului , dar că el Î11Su�i nu poate fi Ll i v i zat � .a .m .d . Dar dacă ceva

este cu noscut ca s i mplu în concept �i nu în fenome n . prin aceasta eu nu

a.m de fapt n ic i o cuno::;t i nţă despre obiect , c i nu mai despre concept u l

meu , p e care m i - I făuresc despre ceva î n genere, care nu este suscept ibi l

de o i ntuiţ ie propriu-zisă. Eu spun numai că g.ilnJesc ceva ca total s implu .

căci în real i tate nu pot afirma mai mul t decât că este ceva.

Dar s i mpla apercepţ i e (eul) este substanţă în concept . s i mplă în

concept etc . . �i astfel toate aceste teoreme psihologice î�i au justeţca lor

i ncontestabi l ă . Totu�i . prin aceasta noi nu cunoa�tem despre suflet ceea

ce propri u-zis vrem să �t i m ; căci toate aceste predicate nu sunt valabi le

despre i nLuiţ ie � i de aceea nu pot avea consec inţe care ar f i apl icabi le la

obiecte le e x perienţei : pri n u rmare , ele sunt complet goale . Căci acest

concept de substanţă nu mă învaţă că sufletul durează prin e l însu�i . n ici

că este o pm1e d i n intu it i i le externe. care ea însăşi nu mai poate fi d iv izată

� i care deci nu poate să se nască sau să moară pri n sch imbările naturi i : tot

proprietăţi care îmi fac cog.nosc i bi l sufletul în nex u l experienţei ş i care

mi-ar putea deschide perspective asupra origi n i i lu i şi a stări i lu i v i i toare.

Dacă însă a firm . bazându - mă pe s i mpla categorie, că sutlet u l este o

substanţă s implă . atunci este c l ar că dat fi ind că s i m p l u l concept

i n te lectual de substanţă nu conţine al tceva decât că un l ucru trebuie

reprezentat ca subiect în sine, fără a fi la rându l lui pred icat a l a l t u i

346

DESPRE PARALOG ISMELE RATI U N I I PURE

subiect, este clar că de aici nu urmează n im ic cu priv i re la permanenţă,

că atributu l de simplu nu poate desigur adăuga această permanenţă � i că. prin urmare. prin aceasta nu suntem deloc instru i ţ i cu pri v ire la ceea ce se întâmplă cu sufletul în schimbările lumi i . Dacă ni s-ar putea spune că el este o parte simp/;1 a milteriei. atunci am deduce . d in ceea ce ne învaţă despre ea experienţa . permanenţa c i � i o dată cu natura s implă , �i indestruct ib i l itatea e i . Dar conceptul de cu din principiul psihologic (eu gfmdesc) nu ne spune n ici un cuvânt despre aceasta .

Însă faptul că fi inţa care gândc�te în noi crede că se cunoa�te pe s ine

prin categori i pure , �i anume prin acele categori i care exprimă unitatea

absolută sub fiecare t i t lu al lor. provine d in următoarele. Apercepţia este

ea însă�i princ ip iu l pos ibi l i tăţi i categori i lor. care la rândul lor nu

reprezintă al ice va decât s inteza diversulu i intuiţ ic i , întrucât acesta î� i are

un i tatea în apercepţie. De acet:a. con�t i in ţa de s ine în genere este

reprezentarea a ceea ce este condiţ ia oricărei unităţ i . el însu�i fi ind totu�i

ncconu i ţ ionat . De aceea. se poate spune despre eu l gând i tor (despre

suflet ) . care se gânde�tc pe s ine ca substanţă , ca s imp lu . ca numeric­

identic în toate t i mpurile � i ca fi ind corelat a l oricărei ex istenţc , din care

orice allă existenţă trebuie dedusă. că În loc de a se cunm1.�te pe el Însuşi

prin categorii. el cunoa�te categori i le � i . pr in e le , toate oh iectele în

un i t�1tea absolută a aperccpţ iei . �i prin urmare prin el in�ll8i. Este în

adevăr foarte evident că ceea ce trebu ie să presupun. pentru a cunoa�te

în genere un obiect . nu pot cunoa�te ca obiect �i că eu l determi nant

(gând i rea) este dist inct de eu l determinabi l (subiectul gânditor) . a�a cum

este distinctă cunoa�terea de obiect. Totu�i . n im ic nu este mai natural � i

mai seducător decât aparenţa care ne face să cons iderăm un itatea în

s inteza idei lor drept o un itate percepută în subiectu l acestor ide i . Această

aparenţă ar putea fi numi tă subrcpţi unea con�ti i nţei ipostaziate

(appcrceptioncs substantiatac).

Dacă vrem să dăm un titlu logic paralogismului din raţionamentele

d ialectice ale psihologiei raţ ionale , înt rucât au totu�i premise corecte,

atunci el poate trece ca o sophisma figurae dictionis. în care premisa

majoră dă categorie i , cu privi re la condi ţ ia e i , o întrebuin ţare numai

transcendentală . pe când premisa minoră ş i concl uzia dau. cu priv i re la

347

TEORIA ELEM . PART. I I . D I VIZ. 2. CART. 2. CAP. 1

suflet . care este subsumat acestei cond iţ i i , o întrebu inţare empirică a

ace leia�i categori i . Astfe l , de exempl u . conceptul de substanţă în

paralogismul s impl ic i tăţ i i este un concept intelectual pur. care , fără condiţi i le intuiţ iei sens ib i le , are numai o întrebuinţare transcendentală ,

adică n ic i o întrebu in ţare. Dar în premisa minoră, ace la�i concept este

apl icat la obiectul oricărei experienţe i nterne , fără a stab i l i totu�i în

prealabi l �i a pune ca princ ip iu cond iţ ia apl icări i lu i in concreta, ad ică permanenta obiectul u i , şi prin urmare s-a făcut o întrebuinţare empirică,

i nadmis ib i lă aic i . Pen tru a arăta în sfârş i t l egătura si stematică d in tre toate aceste

aserţ iuni Jialectice ale unei psihologi i aşa-zis raţ ionale într-o conexiune a raţ iun i i pure, prin urmare în total i tatea lor, trebu ie observat ca apercepţia să treacă prin toate c lasele categori i lor. Jar să nu se oprească decât la acele categori i care în fiecare d intre c lase servesc celorlalte ca fundament al unităţi i într-o percepţie posib i lă , prin urmare la categori i le de subzistenţă, rea l i tate , un i tate (nu plura l i tate) şi ex istenţă: numai că raţ iunea le reprezintă aici pe toate drept cond i ţ i i ale posib i l i tăţ i i unei fi

.i n ţe gând itoare . cond i ţ i i care sunt e le însele necondi ţ ionate . Astfe l .

sufletul cunoa�te în e l însuşi

Uniwtea necondiţimwtâ a relaţiei. adică pe s ine, nu ca inerent . ci ca sub:âstent

2

Unitatea necondiţionată a calităţii, adică nu ca întreg rea l . ci ca simplu"'

3 Unitatea necondiţionat:1 în pluralitatea în t imp , adică nu numeric d i ferită în t impuri d iferite, ci ca unul .�i ace/a.�i subiect

4 Unitatea necondiţionat;/ a existenţei În spaţiu, adică nu în cal i tate

de conşt i inţă a mai mu ltor l ucruri în afara e i , ci numai a existenţei ei proprii, iar a altor lucruri numai ca reprezentări a le e i .

* A<:um n u pot îndi arăta în c e fel s implul <:orcspunde. l a rrtntlu l l u i . categoriei tie

real i tate: acest lucru va fi cxpli<:at în capitolul urmfttor. cu ocazia unei alte folosiri ra!ionale

a aceluia�i concept .

34S

A NTINOMIA RAŢ I U N I I PURE

DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ

Car1ea a doua

C1pitolul al doilea

ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

În introducerea l a această parte a operei noastre am arătat că toată aparenţa transcemlenta lă a raţ iun i i pure se bazează pe raţ ionamente d ia lcct ice. a căror schemă ne-o pune la îndemână Logica în cele tre i spec i i formale de raţ ionamente în genere . cam a�a cum categori i le î�i găsesc schema lor logică în cele patru funcţ i i ale tuturor judecăţ i lor. Prima .�pecic a acestor raţionamente sofi st ice t indea t:ătre uni tatea necond i ţ ionată a cond i ţ i i lor subiective ale tuturor reprezentărilor în genere (ale sub iectu lu i sau sufletu l u i ) în corespondenţă cu raţionamen­

tele c a t c g o r i c e . a căror premisă majoră. ca princ ip iu , exprimă raportul unui pred icat cu un subiect. A (/oua specie de argumente d ialect ice va avea deci drept conţ inut . în ana logie cu raţ ionamentele i p o t e t i c e , un i tatea necondiţionată a cond i ţ i i lor obiective în feno­men . Cea de-il treia specie, de care va fi vorba în capito lu l următor, are

Raţiunea este facu l tatea princ i p i i lor. Aserţ iun i le psihologie i pure

nu cuprind pred icate empi rice despre suflet . ci predicate care . atunci

când au loc , trebuie să determine obiectul în sine, iudepenJent Je

experienţă , prin urmare prin simplă raţ iune. Ele ar trebui deci , cum e ::;i

just . să fie îlltemeiate pe princ ip i i �i concepte genera le despre namri

gânditoare în genere. În loc de aceasta, găs im că reprezentarea s ingulară:

eu sunt le domină pe toate celelalte , care, tocmai fi indcă exprimă formula

pură a întreg i i mele experienţe ( nedeterminat ) , se dă drept j udecată

un iversală , valab i lă pentru toate fi inţele gând itoare, şi fi indcă totuşi este

individuală în toate priv inţe le , ea poartă în s i ne aparenţa unei un ităţ i

absolute a cond i ţ i i lor gândir i i în genere � i prin aceasta se întinde mai

departe decât poate ajunge experienţa posibi l ă .

349

TEORIA I:LE M . PART. l i . DIVIZ. 2 . CART . 2 . Ci\P. 2

ca temă uni tatea necondiţ ionată a cond iţ i i lor obiect ive care fac posib i le obiecte le în genere.

Dar este demn uc remarcat că paralogismul transcenuental n-a

produs decât n aparenţă un i latera lă cu priv ire la I deea despre subiectul gând ir i i noastre �i că pentru aserţ i unea contrară nu se poate găsi n ic i cea

mai neînsemnată aparenţă provenită d i11 concepte raţ iona le . Avantaju l

este cu totu l de partea pneumatismu l u i . de�i acesta nu poate nega v ic iu l

originar. care face ca accast;\ teorie să se prefacă în scrum la proba de foc a Crit ic i i , în c iuda aparenţei care îi este favorabi l ă .

Cu totu l a l tfe l stau lucrur i l e când apl icăm raţ iunea la sinteza

obiectiv;l a fenomenelor, unde ea crede că î�i impune. în aucvăr cu multă

aparenţă, princ ip iu l ei de uni tate necondi ţ ionată . dar curând se încurdl în astfe l de contradicţ i i . încât este s i l i tă să renunţe la pretenţ i i le pe plan

cosmologic .

A ic i se prez intă un nou fenomen a l raţ i un i i omene�t i , anume: o

antitet ică foarte naturală , pe care nu e nevoie să o născocească cineva �i

să întindă abi l curse spre ea. c i în care raţ iunea cade ue l a s ine ţ; i

i nev i tab i l : pr in aceasta, ea e fer i tă , desigur. de adorm irea într-o con­

v ingere imaginară. pe care o produce o aparenţă numai un i laterală, dar totodată este i sp it ită fie să se lase pradă unei d isperări sceptice , fie să ia

o at i tudine de suficienţă dogmatică �i să stăru ie cu încăpăţânare în

anumi te afirmaţ i i . fără a acorda ascultare � i a da dreptate argumentelor

contrare . . \mândouă înseamnă moartea unei filosofi i sănătoase . uc�i prima ar mai putea fi numită eventual e u t a n a s i a raţ i uni i pure.

Înai nte de a înfăţi�a d i scord i a ::; i d istruger i le pe care le provoacă

acest conflict al legi lor (antinomia) raţ iun i i pure . să Jăm câteva expl icaţi i

care pot lămuri �i justifica metoda de care ne serv im în tratarea obiectu lu i nostru . Numesc concepte cosmologice toate Ide i le transcendentale, întrucât privesc total i tatea absolută în s inteza fenomenelor, pe ue o parte.

d in cauza tocmai a acestei total ităţi necondiţionate pe care se bazează �i

conceptul un iversu lu i , care el însu�i nu este decât o Idee; pe de a l tă parte,

fi indcă ele se raportează numai la s in teza fenomene lor. prin u rmare la s inteza empirică , pe când . d impotrivă , tota l i tatea absolută în s inteza

condi ţ i i lor tuturor lucruri lor posibi le în genere va da naştere unui ideal al

raţ i un i i pure , care este complet d i ferit de conceptu l despre l u me , deşi

este în relaţie cu el . De aceea, aşa cum paralogismele raţ iun i i pure au pus

350

SECT. 1 . SISTEMUL I DEILOR COSMOLOGICE

baza unei psiholog i i J ia lectice. tot astfe l ant inomia rat iun i i pure va prezenta princ ip i i l e transcendentale ale unei pret inse cosmolog i i pure

(rationale) nu pentru a o găsi valab i l ă � i a � i-o însu� i . c i , a�a cum arată înstl�i denumirea de confl ict al raţiun i i , pentru a o prezenta ca o I dee care, în �trălucirea ci orbitoare, dar falsă. nu se poate conc i l i a cu fenomenele .

ANTINOMIA RA ŢIUNll PURE

Scqiunca întâi

S ISTEM UL I DEILOR COS MOLOGICE

Pentru a putea enumera aceste Ide i , după un principiu . cu precizie s istematică, trebuie să observăm m a i î n t â i că numai intclcctul este acela d in care pot izvorî concepte pure � i transcendentale, că rat iunca nu produce propriu-z is n ic i un concept, ci că cel mul t elibereazâ numai conceptul ime/ectLifui de l i m i tări le inevitabi le ale unei experienţe pos ib i le �i caută deci să-I ext indă d incolo de l i mi tele cmpiricu l u i , Jar totu�i în legătură cu e l . Aceasta are loc prin aceea că pentru un condiţ ionat dat raţ iunea reclamă total itatea absol ută de partea condi ţ i i lor (sub care i ntelectul supune un i tăţ i i s intetice toate fenomenele) �i astfel face d in categorie o Idee transcendentală , pentru a da s intezei empirice tota l i tatea absolută prin continuarea ci până la necond iţ ionat (care nu se

întâlnc�te niciodată în experienţă , ci numai în Idee ) . Raţ iunea rec lamă aceasta după princ ipi u l : dac5 e.�te dat condiţionatul. i.ltunci este datli �i

Întreaga sum;1 a condiţiilor. prin urmare necondiţionatul absolut, care e l

singur face posib i l cond it ionatu l . Astfe l , mai Înt;îi. Ide i le transcendentale nu vor fi altceva decât categorii extinse până la necondi ţ ionat �i ele vor putea fi cuprinse într-un tabel sistematizat după tit luri le categori i lor. Dar, î n a 1 d o i 1 e a r â n d , trebuie să se observe că nu toate categori i l e sunt bune pentru aceasta, c i numai cele în care s in teza const i tu ie o serie de cond i ţ i i subordonate (nu coordonate) între e le în raport cu un cond iţionat. Total i tatea absolută nu e recl amatii de raţ i une decât întrucât prive�te seria ascendentă a cond i ţ i i lor pentru un cond i ţ ionat dat , prin urmare nu atunci când e vorba de 1 in i a descendentă a consec inţelor �i

35 1

TEORIA �LEM . PART. I I . DIV IZ. 2 . CART. 2 . CAP. 2

nic i de ag:regatu l condiţ i i lor coordonate faţă de aceste consec i nţe. Căc i , cu priv i re la condiţ ionatul dat . condi ţ i i le sun t deja presupuse � i trebuie

considerate ca date o dată cu aceasta; în t imp ce , având în vedere că

consecinţele nu fac posib i le cond i ţ i i le lor, c i mai curând le presupun, în mersu l spre conseci nţe ( sau în coborârea de la cond i ţ ia dată spre

condi ţ ional) putem fi fără grijă cu privire l a faptul dacă seria încetează

sau nu �i în genere problema cu priv ire la tota l i tatea lor nu este deloc o

supoziţ ie a raţ iun i i .

Astfe l . gândim în mod necesar ca dat (ch iar dac:i nu detenninabi l de către noi ) un t imp complet scurs până în momentu l prezent . Dar în ce

prive�te t impul v i i tor. deoarece acesta nu este condi! ia pentru a ajunge la

prezent . este cu totul indiferent. pentru a-1 înţelege , cum tratăm t impu l

v i itor. dacă î l vom face să înceteze la un moment dat sau î l vom lăsa să curgă la infin i t . Fie �eria m. n, o, în care n este dat ca fi inJ conJiţ ionat

cu priv i re la m, Jar totoJată ca o condiţ ie a l u i o; să presupunem că seria

merge ascenJent de la conJi ţ ionatul n la m (1. k. i etc .) � i . Je asemenea.

JcscenJent de la cond iţ ia n la cotH.I i ! ionatu l o (p. q. r etc .) ; atunci cu trebuie sit presupun prima scrie , pentru a considera pe n ca dat, iar 11 nu

este pos ib i l . potr iv i t raţ i un i i ( tota l i tă ţ i i cond i ţ i i lor) , decât cu ajutorul acestei seri i ; Jar posibi l i tatea ei nu se întemeiază pe seria următoare o. p.

q. r. care, prin urmare, nu poate fi considerată ca dată, c i numai ca dabilis.

Voi numi regresiv:l sinteza unei seri i orientată spre condi! i i . Jeci pe aceea care porne�te de la conJiţ ia cea mai apropiată de fenomenul dat şi

urcă până la cond i ţ i i le mai îndepărtate . iar progresiv:l pe aceea care coboară. orientată spre cond iţionat. de la consecinţa cea mai apropiată

la consec inţele cele mai îndepflrtate . Cea J intâi merge in ;mtecedentia.

cea de-a doua in com;equentia. !Jei le cosmologice se ocupă Jeci cu

total i tatea sintezei regresive � i merg in antecedentia. nu in consequentia.

Când se întâmplă invers, atunci este o problemă arbitrară, �i nu necesară.

a ra! iun i i pure , căci pentru înţelegerea Jepl i nă a ceea ce este dat în

fenomen avem nevoie de princ ip i i , iar nu de consec inţe . Pentru a întocmi tabelu l I de i lor după tabe lu l categori i lor, s ă luăm

mai întfti cele Jouă cuante originare ale oricărei intu i ţ i i a noastre , timpul

şi spaţiul. Timpul este în s ine o serie ( ş i conJ i ţ i a forma lă a tuturor

seri i lor) � i Je aceea în e l trebuie d istinse n priori, în raport cu un prezent

dat , antec.:edentin, în cal i tate de cond i ţ i i ( trecu tu l ) , de consequentibus

352

SECŢ 1 . SISTEM U L I DEILOR COSMOLOGICE

(v i itoru l ) . Prin urmare . Ideea transcendentali"i a total ităţi i absolute a seriei

condiţ i i lor pentru un condiţ ionat dat nu prive�te decât tot t impul trecut .

După Ideea raţ iun i i , tot t impul scurs va fi gând i t în mod necesar drept

condiţ ie a momentu lu i dat . Iar în ce priveste spaţ iu l , în el nu există vreo

deosebire în s ine între progres �i regres. căci el constituie un agregat. iar

IILI o serie. căci părţ i le lu i ex istă toate s imu l tan . Eu nu pot considera

momentul prezent . în raport cu t impul trecut , decât numai ca fi ind

cond i ţ ionat, dar n ic iodată drept condi ţ ie a acestui t imp. căci acest

moment ia na�tere abia numai prin t i mpul scurs ( sau mai curând prin

scurgerea t impu lu i precedent ) . Dar fi indcă părţ i l e spaţ i u l u i nu sunt

subordonate între ele, c i coordonate , o parte nu este condiţia posibi l ităţ i i

celei l<tlte � i ea nu const ituie în sine. ca t impuL o serie . Cu to<tte acestea ,

s intez<t părţ i lor d iverse ale sp<tţ i u l u i , cu ajutorul căre ia îl aprehendăm,

este succesivă, are deci loc în timp �i conţ ine o �erie. Ş i fiindcă în această

serie a spaţ i i lor agregate (de exempl u , a palme lor într-o prăj ină ) .

începând cu un spaţiu dat , cele pe care l e ma i adăugăm prin g[indire sunt

totdeaun<t condiţii! limitei celor precedente. m:lsurareil unui spaţiu

trebuie considerată -:;i ca o s inteză a une i ser i i a cond i ţ i i lor pentru un

condi ţ ionat dat: numai că partea cond i ţ i i lor nu este d iferită în s ine de

partea în care se află cond i ţ ionatuL prin urmare rcgres.'ius �i progrcssus

par să fie ident ice în spaţ i u . Dar fi indcă o parte a spaţ iu lu i nu este dată,

c i este numai l im itată de alte le , trebuie să considerăm orice sp<tţ iu l imitat

ca fi ind ::;i condiţ ionat. deo<:�rece e l presupune un alt spaţiu drept cond iţ ie

a l imi te i l u i . � i a�a mai departe . Din punctul de vedere al l im itări i .

progresul în spaţ iu este deci � i un regres. � i I deea transcendcntală a

total i tăţ i i absolute a s intezei în seria cond i ţ i i lor prive�te �i spaţ iuL �i eu

pot pune problema total ităţ i i absolute a fenomenului în spaţ iu tot atât de

bine ca ::;i pe aceea a total ităţ i i absolute în t impul scurs. Vom vedea însă

mai târziu dacă este posib i lă ::;i o soluţ ie a <:�cestei probleme. În a l doi lea rând, rea l i tatea în spaţ i u . adică nwtcriil, este un

conuiţ ionat ale cărui condi ţ i i interne sunt părţ i le l u i . i <:�r părţ i le păt1i lor sunt condi ţ i i le înJepărtate, astfel încât aici are loc o sinteză regresivă , a

cărei tot<:�l i tate absolută este cerută de raţ iune , care nu poate avea loc

al tfel decât printr-o Jiv iziune completă, prin care real i tatea materiei se

reduce fie la n i mic, fie la ceea ce nu mai este materie . ad ică la ceea ce

353

ITOR I A FLF.:Vf . P ·\RT. I l . D I V IZ . �. CART. � . CAP. �

este s impl u . Prin urmare , �i a ic i e x i st<! o scrie de cond i ţ i i � i un progres

�pre necond i ţ ionat . În a l t re i lea r;înd . în ce pri ve�te categori i le raportu l u i real d in t re

rcnon tcnc , catcgori :t substanţei cu acc identele ei nu este propice pentru

o I dee transccndcntal�i . ad i d . in raport cu an:astă categoric . raţ i unea nu

<tn: n ic i u n mo t i v S:i se intoard regres i v la cond i ţ i i . Cici acc idente le

( intrudt sunt inerente unei substan ţe un ice ) sunt coordonate înt re e lt: � i

n u constituie o scrie . Dar i n c e pri vc�te suhst<�nţ a . c k n u sunt propriu-L.is

subordona te acestei a . ci -.unt modu l de a ex ista a l su hstan ţe i însă)i . Ceea

CL" a ic i <t r m a i pu tea <:i pară a fi o I dee a r:.�ţ i u n i i t ranscendenta le ar fi

conn:ptul d.: su/Js/;1/]ţia/. Dar ri i mld acesta nu înseamnă a l tceva dedt

conccpt t d dt• oh icc t în genere . c·are suhzis tă întrucJt gfl nJ i m în el n uma i

-;ub iect u l t ranscemlcntal . i ndepe ndent de orice predicate . iar a i c i nefi ind

vorba decît de necondi ţ ionat în scria fenomene lor. e clar că substanţialul

nu poate const i t u i un membru în această scrie . Acela� i l ucru este valabi l

s i cu pri v i re la substante în com u n i unea lor. care sunt n u m a i agregate ) i

n u < L U un ex ponent al u ne i scri i . fi indcă e l e n u s u n t s uhordonate între e l e

i n c a l i tate d e cond i ţ i i a le po�i h i l i tăţ i i l or . ceea c e se putea spune desigur

de spre -..paţ i i . a căror l i m i t�t I L L I es te n i c iodată determ i nată în �ine. ci lotdc�l llna de u n a l t -..paţ i u . N u rJ m:îne dec i dedt categoria cauzalitilţii.

�·arc okrCt o \eril.' de cauze la un efect dat . i'n care �c poate urca de la el\:ct. ea de la cond i ţ ionat . sprL' c : tUIC. în ca l i tat e de cond i ţ i i , �i se poall: da răspuns l a întn:harea raţ i un i i .

În al patru lea d nd . conccpk le dl' pos i b i l . real �i ncce�ar n u duc la

n i •. · i o scrie dcd t n u t n a i în t rudtt contingentul în e x i s tenţă trebuie

con,idcrat tot dcaun;t C<l fi i nd l"lliHi i ţ ionat ) i în trud\1 . după regu l a imelcct u l u i . el indic:! totdeauna o cond i ţ i e . care în mod necesar ne tri m i tl' la o L·ond i ţ ie mai în;t l t ă . pflnCJ cfllld raţ i u nea găse�tc n lllm i în total i tatea

:tL·cstei seri i rJrxcsitatca necond i ţ i onată .

N u ex. i -;t1 dL·ci decît patru Idei cosmologicc . după cele patru t i t l uri

:t ic cate�·ori i lor. dad scoatem în re l i e f pe ace lea care i m p l ică în mod

necesa r o serie în s i nto.a d i v,•rsu l u i .

354

SECT. 1 . SISTEMUL I DEILOR COS MO LO( i iCI'

Total itatea absolu t;:\ a c o 111 p u n c r 1 1

întreg u l u i dat al tu tu ror fenomenelor

2

Total i tatea absolută a d i v i z i u n i i unui întreg dat în domen i u l

fenomenelor

-1

' '

Total i 1atc;1 a h�•1 i u 1 a :1 � t' ' ' c z L: 1

un u i k! l()! l li..' l i i 1 1 ::c' l � : :r,·

Total i tatea absolut::î a d e p e n d e n ! e i c x i �. l L' 11 1 c 1

a ceea ce c�te M.: h i mbător în kno11 1cn

Mai întâi trebuie s::i se observe a ic i cii l lkea de hlt�d i l a l l' : t lbl l l u r:·,

nu prive)te a l tceva dec:ît expunerea fenomctwlor. p n n urmare nu con­

ceptul pur al intelectului despre un întreg al lucrur i lor în gen er.: . Ft:llLl­

menc le sunt deci considerate aic i ca dale �i ra! i u nea rn.: L I I ll:l lol : i l itl lc: l absolută a condi ! i i lor pos i b i l i t::iţ i i lor . în t rucflt :k'L'�Ic;l cons l i t u i c o seri,· .

prin urmare rec la mă o si n1e1.iî abso l u lă (ad i d î n orice pri v i np ) .

completă, prin care fenomenul să poatil fi exp! i,; dup:î leg i le i n l c kct u l u i

În a l doi lea rând . ceea c e caută ra! i U J tc a î n acc"� ' :1 :' i n 1 o :1 a

condi ţ i i lor. cont inuată în serie . �i anume regrL·, iv . es iL' pmpri u -;, i -; l l l l l llaJ

necondiţ ionatu l . precum �i total i tat�a în scria prl' l ll isL'Ior. c:m· imprt' l l l l ;l

nu mai presupun n ic i o altă premi,;ă. Acest necotJdili • Ji l : JI L' "'k dlpri l l ',

wtdcauna în totalitatea ahso/uul a scri�·i. c i n d ne-o n:prcJ,· n t ;1 m în

i maginaţie. Dar această s i n teză ahsolut complct;î csiL' la r:lnd u l ,_· ! n u m�t :

o Idee ; căci nu se poate �t i . cel puţ i n de mai în:1 i n t c . dad P : l,t fc l de

si nteză este � i pos i b i l ă în fenomene . Dad ne reproen t :t m t ot u l pr in

s i mple concepte pure ale in te lectu l u i . independent dL' ,·ond i t i i k i :H u i t ! c J

sensib i le , atunci s e poate spune de-a dre ptu l c ă pc nt ru PII cond i t ionat lbt

este dat::! ::;i întreaga scrie �� cond i ţ i i lor su bordonate între c k : dci el'!

d i ntf1i nu este dat decflt prin cea d i n urmiî . Dar la fenomene ·'l"" fni:l lne�IL'

o restricţie part icularii a mod u l u i în care sunt date cond i ! i i le . fi i ndd1 L'lc

sunt date de s inteza succesivi! a d iversu l u i i n t u it il� i . s i n lcd care t rd1u ic

să f ie completă în regresi u n e . Dacă accastă total i tate e�te pos i ll i l ;î d i n punct d e vedere sensibi l . este încă o problem�1 . Dar Ideea ace� l e i tuta l i tii ! i

.:155

TEORI A ELE M . PART. I l . D I V IZ. � . CART. 1 CAP. 2

se află totu� i în raţ i u n e , i nd i fere n t de pos i b i l i tatea sau impos i bi l i tatea de

a lega de ca conn: ptc e m pir ice adecvate . Dec i , fi i ndcă în tota l i tatea

absolută a s i ntezei regres i ve a d ivcrsu l u i în fenomen (după îndrumarea

catcgori i lor care î l rcpre;. i n ti'i ca pc o scr ie de cond i ţ i i pentru un

nmdiţ ionat dat ) este cupri ns în mod necesar necondi ţ ionat u l � i fi i nucă

pllatc fi IC1sată nedcc i să problema dacă � i cum poate fi rea l i zată această

total i tate , raţ i u nea ia a ic i hoti'irârea de a porn i de la I deea ue total itate.

desi ea a re ca i n tenţ ie fi n a l ă propr iu-z is necondiţioJwtul, fie al scriei

întregi . fie al unei părţi a ci . Acest neconu i ţ ionat poate fi gând i t fie ca constând numai în seria

în treagă. în care dec i toţ i membri i fără e xcepţ ie sunt conu i ţ iona ! i � i n u ma i în tregu l l o r ar f i abso l u t necond i ţ i onat . � i î n cat-ul acesta '

regrcsi unea se nu mes te i n fi nti'i . f ie că nccon d i ţ ionat u l abso l ut nu este

decf1t o parte a scrie i . căre i a ce i l a l ţ i membri ai scriei îi sunt su boruonaţ i . dar ca însă�i n u este supusă n ic i unei cond i ţ i i ' . Î u primu l c<.�z, scria este

a parte priori l "i:iră l i m i te ! făril începu t ) . ad ică infi n i til �i tot u � i dată în întregime. dar regres i unca în ea nu este n ic iodată încheiată � i nu poate fi

n u m ită infi nită uecât potentialitcr. În al doi lea caz, ex i stă un termen pri m

� � � scr ie i care . în raport cu t impul scurs. se nume�tc i'nceputul lumii: în

raport cu spaţ i u l -- marginea lumii: în raport cu părţ i l e u n u i tot dat în

l i m i tele l u i - -- simplul: în r<.�port cu cauzele - sponuneitatea abso l ută

( l i bertatea ): în raport cu existenţa l u crur i lor sch i mbătoare -- necesitatea

natura /;/ ahso lu t<l .

Awm două ex pres i i : 1 u m e �i n a t u r ă , care u neori s e con ru ndă.

Pri ma înseamnă într.;>gul matematic al tuturor fenomenelor � i tota l i tatea

s i n teze i lor i'n mare . ca �i în m i c , adică atât în dc;.vo l tarea progresivă a

acestei s in te;.c pri n compunere . dlt ) i prin <.li v i z i une . Aceea� i l ume se

nu mc�te natură"' ' . întrucât c priv i tă ca un întreg d inamic s i nu se ia în

În tregul al >.,olut " ' ·'LTiei de concl i t i i pentru un concl i ţ ionat dat csle totdeauna

ncnuHi i ţ i<Hl�IL l·�tc i în a far<l lui nu mai ex istă C<'nd i , i i . în raport cu c�1rc el \ă poală fi

cond i t iona ! . Dar an•st întn:� """•lut al unei asl l'cl de sc' r i i nu c'ic dec:ît o ldL'C sau mai

curfmd u11 concept prohlemal iL·. a drui posi h i l i t:1tc trebuie ccn.:etatJ � i cu pri v i re la ntmlul

cum poate l ' i .·un ţ i nut in L' l nL'Cond q ionat ul ca adevărata Idee t ransccndcntaiJ, <.Jcspre care

l'Slc vurha.

N atura . l u: t tJ adjcL· t i val (/Cm1ialiler) înseamnă conex iune:! dctcnni ni1ri lor u n u i

l u cru du p:1 1 1 1 1 pri nc ip iu i ntern al cau1.a l i tăţi i . Di mpotri vJ , pri n natură luată substantiv:tl

(matcriulitcr! se in(L' Ic�c ansa m b l u l l'enomcndor. întrudt ele. datori tJ u n u i prin c i p i u

356

SECŢ. 1 . S I STEMUL I DEILOR COSMOLOG lCE

considerare agregarea în spaţ iu sau în t imp . pentru a o rea l i za ca o

cant i tate . ci se ia în considerare u n i tatea în ex i.-renţa fenomenelor.

Comli ţ i a a ceea ce se întâmplă se nume� te atunci cauză, iar cauza l i tatea

necond i ţ ionată a cauzei în fenomen se nume)te l i bertate , în t i mp ce

cauza! i tatea cond i ţ ionată se numeşte cauză naturală în sens restrftn s .

Cond iţ ionat u l î n e x i stenţa î n genere s e nu me� te conti ngent , iar

necondi ţ ionatu l , necesar. Necesi tatea necondiţ ionată a fenomenelor

poate fi numită necesi tate natura l ă .

Ide i le de care n e ocupăm a c u m l e - a m n u m i t mai sus Ide i

cosmologice , în pat1e pentru că prin termenu l lume se înţelege ansambl u l

tuturor fenomenelor ) i pentru c ă Ide i le noastre n u s u n t îndreptate dedt

asupra necondiţ ionatu l u i printre fenomene. în parte �i pentru d termenul

lume înseamnă în sens transcendental tota l i tatea absol ută a ansamb l u l u i

l ucruri lor ex istente . i ar noi ne îndreptăm atenţ ia numai spre tota l i tatea

s intezei (de�i propriu-zi s numai în regresiunea ciltre cond i ţ i i ) . Dacii �e consideră că, în afară de acea�ta. ldcile sunt toate transcendente )i de�i nu

depă�esc obiectu L adic5. fenomenele ca .�pecic. ci au de-a face numai cu

l u mea sens ib i lă (nu cu noumene) . împing totuşi s inte1.a pfmă la un J!.r;ul

care dep�t�c�te orice experienţ5 posi b i l 5 : e le pot fi num ite toate , după

părerea mea, foarte just c o n c e p t e c o s m o 1 o g i c e . Din punctul

de vedere a l deosebiri i d i ntre neeondiţ ionatul matemat ic � i necondi­

ţ ionatu l d i namic , spre care t i nde rcgresi unea. cu a� n u m i tolu� i pe pri mele două. în sens mai restrâns . concepte cosmologice (despre lume în mare � i în m i c ) , iar pe celela lte dou ă . c o n c e p t e t r a n s c e n d e u t e d e s p r c n a t u r ă . Acea�tă deosebire n u este deocamdată de mare

importan ţă, dar poate deveni mai i mportantă în cele ce nrmeat.ă .

intem al cauzod i tuţ i i . se înlnnţuic univers a l . În pri m u l sens. se vorhe�te despre natura

materiei lluidc. a focu l u i etc .. �i nu ne servim cJe aL·est cuvfmt decftt adjcctivod: d impot rivă.

dind vorbim de lucrurile naturi i . gând i m u n întreg 'ubzistcnt .

357

1 1 -JJI< I ,\ EI D\1 1' ;\IU I I D I Y I L 2 CART. 2 . CAP. 2

ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

A i\ T ITETICA RAŢI U N I I PURE

D�tl"ii 1c 1 id inseamnft urice ansamblu de doctrine Llogmat i ec . prin

: 1 1 t t i l c l i d in te le� nu afi rmat i i le Jogmat ice (thcsis cum antithcsi). fără ca

i t n : t să :: i h:·i 1 1 11 d rt.:pt de în tâ ie ta te faţi\ de ceala l tă la aprobarea noastră .

:\ l l l i lct i,·;, dec i 1 1 1 1 <.:c ocupi\ n i c idecum cu afirmaţ i i un i laterale � i n u

COihidcr:t l'l \ 11 \ l)t Î i l \ e k gcm�ra Jc a le raţ i u n i i Jecât SUO raportu l eonfl ic­l l l l l l i d i n l r,· ,· k si a l c: t ll t.<.' l or l u i . A n t i tet ica transcendenta l ii este o

LT I L"L'I : t rc : I S l tpr: t < t l l t i nom ic i raţ i u n i i pure . asupra catuelor �i rczultatu lu i

L' l . D:k·ă 1-P!osi i l l r:t ţ i unca noast r:i nu numa i la ap l icarea princ i p i i lor

i n kkL t u i u i Li •.> h i eL"lc: :de n pcricnţe i � i dac:ă îndrfizn i m s[t c x t i ndem

:tCL'>IC t > t i i i L i p i i d i nc o l o Lk l i m i tc: l e experienţe i . atutu: i riisar j udecJţ i

'oii'> IIer:. ,·at\: t t ic t 1 1 11 spcră C(lll l"irman; in experienţJ . nic i nu au a se teme

de u • n l r:v.in: rt.: . � i fiecare d i n tre ele nu n u mai cii este în s ine fără

conl t ad ic i JL' . C Î g:-tsc.�le chiar în natura raţ i u n i i cond i ţ i i le neces itiiţ i i ei .

J l l l ! l l a J , ă . d ! ll nckriL· i re . aserţ i unca contrari u l u i arc de partea c i temeiuri

de :bcrt i u n,· tot a l <.t l de va lahi le � i necesare .

l n t rc! J:n· i k c;n·,· se pn.:; i ntă în mod firesc într-o astfe l de d ialect ici\

: 1 r< t ţ i u n i i pt l l l' s u n t dec i : 1 ) carl' suut propr i u -z is juuecăţ i le în care

r�!( i l l lll':t pur;t c'tc de l "apt supus:\ în mod incv i tahi l unci anti nomi i ? 2 ) pe

ce c :tu ; c "'-' i n lcmc iazJ aceas tii a n t i nomie? 3 ) Jad �i în ce mou îi

r:-ull:"mc IOIU' I desc h is;! raţ i un i i . î n accastJ contrad icţ ie . o cale spre

ccrt i ludi nL· ·'

O to:ft d ia lectică a raţ i un i i pure trebu ie deci să a ibJ în sine ceva care

'> · o d i s t i ni!-�' de toate judecăţ i le sofi st ice : mai înt a i , ea n u prive�te o

35X

SECT. �- .\NTITETICA RATIL: N I I P U R I :

problemă arbitrară, pc care ne-o punem de plăcere . ci o prob lemă de care

trebuie să se izbească în mod necesar orice raţ i une umană în rner� u l c i

înainte; în a l doi le.t r;înd. ca. l: LI judecata contrarii. n u este o s i m p lă

aparenţă art i fi c i a l ă l:arc d i spare dc ind�1 t f1 ce o ses i ză m , ci o aparenţă

naturală � i i nev i ta b i l ă care . ch iar dad nu ne mai 1 ;-IS:nn pi:k:î l i ţ i de ea .

de-:;i nu ne mai în�eaiC! . nc mai cret>al.fl mcreu i luz i i �i dec i poate fi făl:ută

In adevăr inofl'n� ivă . dar nu poat.: fi n ic iodat;l d istrusă .

O ast fe l de doctri nă d ia lect ică nu se va raporta ia u n i tatea

i n telectu l u i în concepte ale ex per ienţei . ci la u n itatea raţ i u n i i în s i m p k

I d e i ; cum u n i tatea raţ i u n i i trebuie sf1 se acorde mai intf1 i cu intc lectu l , c a

s intez.ă după regu l i . dar � i cu raţ i u nca. ca u n i t ate abso l u t ă ; 1 aL·estei

si ntc1.e. cond i ţ i i le uni tăţ i i , In cat. el s in let.a este adcl:vată unit:i! i 1 rat i u n i i .

vor f i prea mari pentru intelect , iar dacă vor fi conforl lle inte lect u l u i . vor

fi prea mic i pentru rat iune ; de unde ret.u l tă în mod necesar un confl ict

care nu poate fi ev i tat . oricum am proceda .

Aceste ase q iu n i sofist ice desch id dcL· i 1> arenă d i a kct id. în care

fiecare parte care arc perm is iunea de a ataca are c;îst ig de caut.;! . iar <IL\: la

care este s i l i t să procedeze numai defens i v este îm· i ns . [ } : aceea .

cava leri i gata de l u p l ă , i nd i ferent că i n te rv i n pen t ru CIUta bunC1 sau

pentru cea rea . sunt siguri de c u mm:1 b iru i n ţe i . dacă se îngri_jesc s:î <.� ibă

pr iv i legiu l de a da e i u l t i m u l al<lc � i dac[l l lU sun t obl iga ! i ,;\ re; istc unu i

nou asal t a l adversaru l u i . Ne putem lesne închipui că acca:,tă arenii a fost

încă de muh călcată destu l de des . că mu l te victori i au fost rcpurtatc de

ambele părţ i . dar că. pen tru u l t ima . care era decis ivă. s-a avut l otdcauna

grijă ca apiirătorul GIUI.e i drepte să riim<lnă sin�ur pc tere n . pr i n raptu l că adversarul u i său i se i n terzicea stt mai ia arme le în mflll{l . C:1 arhitr i

nepărt in i tor i a i l uptei trebu ie să l ăsăm de o parte problema dacă e hun[t

sau rea cauza pentru care combat l uptători i � i să-i lăsăm să-� i rezo l ve

mai întâi între c i d ispu ta . Poate că. după ce m<.�i m u l t s-au obosit dec;'1t

� i -au provocat rec i proc răn i . vor sesiza s i nguri tădărn icia ccrtei lor �i se

vor despărţi ca buni prieten i .

Această metodă de a asista la o l uptă de aserţ iun i sau mai cu rfmd de

a o provoca . nu pentru a decide In ce le d i n urmă în avantaju l uneia sau

al te ia din părţi . ci pentru a cerceta dacă nu cumva ob iectu l l uptei n u este

TEORIA ELEM . PART. I I . D IVIZ . 2 . CART. 2. CAP. 2

poate decât o s implă i l uz ie . pe care fiecare o urmăre�te în zadar �i în

care nu poate câ�tiga n imic , chiar dacă n-ar întâmpina n ic i o opoziţ ie .

acest procedeu , z ic . poate f i numi t m e t o d ă s c e p t i c ă . Ea este cu

totu l d i ferită de 8cepticism. princ ip iu a l unei ignoranţe art i fic ia le � i

� t i in ţ i fice care subminează fundamentele oricărei cunoa�teri , pentru a

nu lăsa n icăieri . pe cât pos ib i l , n ic i o încredere �i n ic i o s iguranţă în

cunoa�tere . Căci metoda sceptică t inde spre cert i tudine. prin aceea că

ea caută să descopere într-o astfel de luptă, purtată de <.�mbele părţi loial

� i i nte l igent . punctu l neînţe legeri i . pentru ca, a�a cum fac legi u i tori i

înţelepţ i , d i n nedumerirea judecători lor în procese , s ă se instruiască pe

ei înşi � i d in ceea ce este defic ient �i i mpreci s determinat în legile lor.

Ant inom ia care se revelează în apl icarea legi lor. este , pentru

înţe lepc i unea noastră l im i tată . cea mai bună p iatră de încercare a

nomotct ici i , pentru a face prin aceasta atentă raţ i unea, care în specu laţie

abstractă nu observă uşor paş i i greş i ţ i asupra momentelor în

determinarea princ ip i i lor e i .

Dar această metodă sceptică nu este esenţ ia l proprie decât

fi losofiei transcendentale. �i în oricare alt câmp de cercetare ne putem

eventual d ispensa tie ea, numai în aceasta nu. În matematică , folosirea

ei ar fi absurdă. căci în ea nu ex i stă aserţ i un i fa l se care să se poată

ascunde ş i să poată fi făcute i nv iz ib i le , tleoarece dovezi le trebuie să

urmeze tottleauna fi ru l i ntu i ţ ie i pure . ş i anume pri ntr-o s inteză

tottleauna ev identă . Î n fi losofia experimental ă . o îndoia lă prov izorie

poate fi desigur ut i l ă . dar totuş i cel puţin nu este posib i l ă nici o

neînţelegere care să nu poată fi uşor în lăturată . şi în experienţă trebuie

să se găsească în cele d in urmă u l t imele m ij loace pentru a dec ide

d iferenduL ind iferent că ele sunt descoperite mai tlevreme sau mai

târz iu . Morala poate da � i ea toate principi i le e i in concreta, împreună cu

consec inţele practice , cel puţ in în experienţele pos ib i le . ş i astfe l poate

evita neînţelegerea abstracţiei . D impotrivă , aserţ iun i le transcendentale .

care au pretenţ ia l a cunoa�teri care se extind d incolo de câmpul tuturor

experienţelor pos ib i le . nu sunt , ch iar în cazul în care s inteza lor

abstractă ar putea fi dată a priori într-o intu i ţ ie . astfel const i tuite. încât

neînţelegerea să poată fi descoperi tă cu ajutorul vreunei experienţe.

360

SECŢ. :?.. ANTITETICA RATIU N I I PU R E

Raţiunea transcendentală nu permite deci n ic i o altă piatră de încercare .

decât pe aceea de a uni între e le aserţ iun i le ei ş i . prin urmare. a lăsa mai

întâi r iva l i tatea d i ntre ele l i beră ş i fără obstaco le . Această r iva l i tate vrem s-o prezentăm acum* .

' Antinomi ilc ' e 'ucccd î n ordinea Ideilor tran,cendcnlale indicate m a i ,u,.

36 1

TEORi i\ ELE M . Pi\RT. I I . DIVIZ. ::!. CART. � - Ci\P. �

ANTINOMIA

PRIMUL CONfLICT

TEZĂ

Lumea are un început în t imp ::;i este tie asemenea l im i tată în spaţ iu .

Dacă se atlmite că l umea nu are început în t imp, atunci pf111ă la

fiecare moment ual s-a scurs o etern itate �i . prin urmare. s-a scurs o serie

infinită tie stări succesive ale l ucruri lor în l ume . Dar infinitatea unei seri i constă tocmai în aceea că ca nu poate fi n ic iotlatrl terminată printr-o s inte1.ă succes ivă . Dec i o serie i nfin ită scursă în lume este i mpo� ib i l rt .

prin urmare un început al lumi i este o cond iţie necesară a ex istenţei ci ,

ceea ce trebu ia dovedit mai întâ i . În c e privc::ae ;t/ doilea punct . dacă se admite contrariu l , lumea v a fi

un întreg i nfin i t dat de lucruri ex i stente s imul tan . Dar noi nu putem

concepe mărrmea unu i cuantum . care nu este dat* în anumite l i mite

oricărei intu i ţ i i . altfe l decât cu ajutoru l s intezei părţ i lor. iar tota l i tatea

unui astfel de cuanturn decât prin s inteza completă sau prin adăugarea

repetată a unităţ i i la un itate'' '' . Prin urmare. pentru a concepe ca un întreg

lumea care umple toate spaţi i le , ar trebui ca s inteza succesiv[t a părţi lor

unei l umi in i.inite să fie considerată ca terminată. adică un timp infin i t ar trebui cons iderat ca scurs în enumerarea tuturor lucruri lor coex istente , ceea ce este i mpos ib i l .

' Putem intu i un cuantum nedeterminat c a u n întrL'!! · dacă este închis î n l im ite. fiiră a avea nevoie' să construim tota l itatea lu i mJ,ur:înd u - 1 . adid prin s into.a 'uccesivCJ a

părţ i lor l u i . Căci l im i tek determină dc_ja totalitatea. !fiind tot ceea ce este în plus. ' · Conceptul de totalitate nu este în acest c11. altceva Jedt rcprn.entarca 'into:ci

.:ompletc a părţilor lui. deoarece. ncputiind scoate conceptul Jiu intuiţ ia între!!ulu i ( care în

acest cat. este imposibil�). nu-l putem sesiza. cel puţ in în Idee. decât cu ajutorul , intezl'i păq ilor. împinsă rflnă la inf in i t .

362

SECŢ. 2 . ANTITETICA RAŢIU N I I PURE. ANTINOMIA 1

RAŢIUNII PURE

AL IDEILOR TRA NSCENDENTALE

ANTITEZĂ

Lumea nu are nici început . n ic i l im i te în spaţ iu . ci este in fin ită atât

în t imp. cât ::; i în spaţ i u .

J)()VADĂ

Să admitem că ea are un început . Cum începutul este o ex istenţă precedată de un t imp în care lucrul nu este . trebuie să fi precedat un t imp

în care l umea nu era, adică un t imp v i d . Dar într- u n t i mp v id nu este

pos i b i l ă na�terea vreunui lucru; căci n ic i o parte a unui astfe l de t imp nu

are în sine faţă de o allă parte vreo condi ţ ie d istinct ivă a existenţei mai curând decât a nonexistenţci ( fie că admitem că lumea se na�te de la s ine.

fie că admitem că se na�te pr intr-o altă cauză) . Astfe l , în lume pot începe

în adevăr multe serii de l ucruri . dar lumea însă::;i nu poate avea început � i

este dec i infin i tă In raport cu t impul trecut. Î n ceea ce priveşte al doi!e<J punct , dacă se admi te mai întâi

contrariu l , anume că lumea este finită şi l i mi tată în spaţ iu . atunci ea se

afl ă într-un spaţ i u v i d , care nu e�te l imitat . Nu ar exi�ta deci numai un

rap011 al l ucruri lor Î1l 8paţiu. ci ş i un raport a l lucruri lor h1ţli de spaţiu.

Dar cum lumea este un întreg absolut . în afara căru ia nu se întâ lneşte un

obiect al intuiţ ie i � i prin urmare un corelat al lum i i . cu care ea să stea In

raport. raportu l lumii faţă de spaţ i u l v id nu ar fi un raport al ei fi1ţ:l de un

obiect. Dar un astfel de raport . prin urmare şi l i mi tarea lumi i de către

spaţiu l v id . nu e n imic ; lumea nu este deci l i m i tată spaţia l , adică este in finită în ce pri veşte întinderea* .

' Spa!iul este numai fonna in tui ! ici externe ( i ntu i ! ic formală). uar nu un !unu real care poate ri i nt u i t u inafară. Spa! iu l . inaintea tuturor lucrurilor care il uctermină (il umplu sau il l i mileaz�) sau care mai curând î i dau o intuiţie cmpirid corespunzătoare formei l u i .

nu este. s u h numele d e spa!iu absolut. altceva decât s impla posib i l i tate a fenomenelor

363

TEOR I A ELEM . PART. I I . DIVIZ. �- C,\RT. 2. CAP. 2

Prin urmare . un agregat infin i t de l ucruri reale nu poate fi considerat ca un tot dat , deci n ic i ca dat în acela,�i timp. Prin urmare . o l ume nu este infinit;/, ca întindere în spaţ i u . ci este înch isă în l im itele e i , ceea ce era punctu l al doi lea de demonstrat .

Not;/ la

I. LA TEZĂ

În aceste argumente care se opun unele altora n-am ci.\utat mij loace înşel ătoare pentru a aduce (cum se spune) o dovadă avoci.\ţească. care s..: serveşte în avantaju l ci de imprudenţa adversaru l u i şi admi te bucuros apel u l acestu i a la o lege ech ivocă, pentru a clădi propri i l e ei pretenţ i i nejusti ficate pe respingerea acestei leg i . Fiecare d in aceste dovezi este scoasă d in natura lucru l u i şi s-a lăsat la o parte avantaju l pe care I-ar putea oferi paralogismele dogmatic i lor din ambele părţ i .

A� f i putut dovedi î n aparenţă teza ş i prin aceea că aş fi pus înainte . după obi�nui nţa dogmatic i lor. un concept vic ios despre infin i tatea unei mărimi date . O milrimc este infiniti1 când nu este pos ib i lă a l ta mai mare deasupra ei (adică deasupra mul ţ i m i i de un i tăţ i date , conţinută în ea) . Dar nici o mul ţ ime nu este cea mai mare, căci i se mai pot adăuga mereu una sau mai multe unităţ i . Deci o mărime infin ită dată, prin urmare �i o l ume infinllă (atât ca serie scursă, eât �i ca întindere) este imposib i lă : ea este deci l im itată de ambele părţ i . Aşa a� fi putut eu expune dovada mea: dar acest concept nu se acordă cu ceea ce se înţelege printr-un tot i nfinit .

Prin e l nu se reprezintă cât de mare este , prin urmare conceptu l lui nu este conceptu l unui maxim, ci pr in el este gând i t numai raportu l l u i faţă de o un itate l uată arbitrar. cu pri v ire la care el este mai mare decât orice număr. După cum se va lua un itatea mai mare sau mai m ică . infin i tu l ar fi mai mare sau mai mic : dar infin i tatea. const:1nd numai în raportu l fată de această unitate dată, ar rămâne mereu aceea�i . deşi , negre� i t , mărimea absolută a întregulu i nici n-ar fi cunoscută prin aceasta: despre aceasta nici nu este vorba a ic i .

Adevăratu l concept (transcendenta l ) a l infin ităţ i i este c ă s inteza succesivă a un ităţ i i în măsurarea unu i cuantum nu poate fi n ic iodată

364

S ECT. 2. ANTITETICA RAŢI U N I I PURE. ANTI NOM I A 1

prima antinomie

Il. LA ANTITEZĂ

Dovaua pentru infin itatea serie i date a l um i i � i a ansamblu lu i l um i i s e întemeiază pe aceasta: dl, î n caz contrar, un t imp v iu � i tot astfel un spaţiu v iu ar trebui să constitu ie l i m ita l umi i . Dar nu-mi este necunoscut că se caută subterfugi i împotriva acestei consec in ţe , pret inzându-se că este foarte pos ib i l să ex i ste o l im i tii a l um i i în t imp � i în spaţ i u , fiirii a fi nevoie sii se accepte un t imp absolut înainte de inceputul l umi i sau un sjxtţiu absolut care se înt inde In afara lumi i rea le , ceea ce este imposib i l . Eu sunt cu totu l de acord cu u lt ima parte a acestei păreri a filosofilor d in �coala l u i L e i b n i L . . Spaţ iu l este nu mai forma intu i ţ ic i externe. iar nu un obiect real . care să poatrt f i intuit d i nafară . � i nu este un core l at a l fenomene lor. c i fornw fcnomenelor tnse le . Spaţ i u l nu poate ex i sta deci absolut (pentru sine) ca ceva determ inant în ex i stenţa l ucruri lor. fi i ndcă e l nu este obiect . ci nu mai forma obiecte lor pos ib i l e . Lucruri le dec i . ca fenomene. determ ină desigur spaţ i u l . adică e le fac ca d intre toate pred icatele pos ib i le ale acestuia (miirime si raport) unele sau al te le sii aparţ i nă rea l i tii ţ i i ; dar. i nvers . spaţiu l . ca ceva care ex i stii în s i ne , llll

poate determ ina rea l i t atea l ucruri lor cu pri v i re la mărime sau rormă,

externe. înlrucfll pol fie �•l cxi�lc în �inc. fie s fi �c adaoge l a fenomene date. I ntui t ia empirică

nu �'te deci wmpu'ă din l"cnomcnc �i din 'Pa! i u ( d i n pcrccp!ie � i d i n i ntu i ! ic oidă) . Unul

nu este corclatul sintezei celu i lalt . ci sunt numai legate în una �i accca�i inlll i ( ic empirică.

ca nwtc·ric· �i formă a ace, lei intui! i i . Dacă vrem ,;, pun�m unul din aee,tc elemente in afara

c�l u i la l t hpa! i u l în a rara t u t u ror 1\:nomcndor). atunci ret.ul tii d in :JCcasta tot fel u l de

detcrminări vide ale i n t u i ! i e i externe. earc tot u � i n u 'unt percep! ii pos i b i le ; de exemplu.

m i�carca '"u n:pausu l l u m i i in 'P"! i u l i n fi n it 'i vid. o determi nare a raportu lu i d i n tre

amhclc . care nu poate fi n iciodat� perceputii �i care tlcci �i ca c'tc prcuicatu l u n u i lucru

numai g{ind i l .

165

TEORIA ELE M . I'ART. I I . O I V IZ. 2 . CART. 2. CAP. 2

termi nată* . De aici urmează foarte sigur că nu poate să se fi scurs o

etern i tate <.le stări reale care se succed până la un moment dat (cel

prezent) , că <.leei lumea trebuie să aibă un început . Cu pr iv ire la partea a doua a teze i . d i ficu ltatea re lat ivă la o scrie

infin ită ::;i dec i scursă cade în adevăr; căc i d iversul unei lumi infinite ca

întindere este dat simultan. Dar pentru a gând i tota l i tatea unei asemenea

mulţ i m i . deoarece nu ne putem referi la l im ite care constituie de la sine

această total itate în intu iţ ie , noi trebuie să dăm socoteală de conceptul

nostru . care în asemenea caz nu poate merge de la întreg la o mul ţ ime

determinată de părţ i . ci trebuie să demonstreze pos ib i l i tatea unui întreg

prin s inteza succesivă a părţi lor. Dar cum această s inteză ar trebui să

formeze o scrie care nu se încheie n ic iodată. nu poate fi gândită o

tota l i tate înaintea ei ::;i prin urmare n ic i prin ea . Căc i însu�i conceptu l

total ităţ i i este în acest caz reprezentarea unei sinteze terminate a părţilor

::;i această termi nare . prin urmare �i conceptu l despre ea, este imposib i lă .

' Acesta contine astfel o mul ( imc ( a uni tă(i i date) care este mai mare <kdt orice

număr, ceea ce este conccpt u l matetuatic al inl "in i tu l u i .

366

SECT 2. ANTITETICA RATIU N I I PU RE. ANTINOMIA 1

fi indcă în sine el nu este n imic rea l . Un spaţ iu ( fie el p l in sau vid*) poate

fi deci l imitat de fenomene, dar fenomenele nu pot fi Jimitnte de 1111 spnţiu

vid în afar<J lor. Accla�i lucru este valabi l �i despre t imp. Admiţând toate acestea, este totu�i incontestabi l că trebu ie să admitem aceste două absurdi tăţ i , spatiu l vid în <Jfara l umi i ş i t impul vid înaintea lumi i . dacă

admitem o l im ită a l umi i , fie în spaţ iu , fie în t imp . Cki în ce prive�te subted"ugiu l . prin care se caută a evita consecinţa

potr iv i t căreia noi zicem că , în caz că lumea are l i m i te (în t imp � i în spaţ i u ) , vidul i n fin i t trebuie să determine existenţa lucruri lor reale în ce

pri veşte mărimea lor. acest subterfugiu nu constă decât în aceasta: că în locul une i lumi semibi/e gând im c i ne ştie ce lume inte l ig ib i l[! ş i că în

locul primulu i înn:put (o existenp precedată <.le un t imp al noncxistenţei) gftnd im în genere o ex i stenţă care nu presupune nici o n/t;'i condiţie în lume ; că în locul l im i te i înt inderi i gândim hotilre ale un iversu lu i � i în

felu l acesta ocol im timpul si spaţiu l . Dar aici nu e vorba decât de mundus

plwcnomenon şi de mărimea ei . la care nu se poate face abstracţie în nici

un caz de amint i tele cond i ţ i i a le sens ibi l ităţi i . fără a-i suprima esenţa .

Dacă l u mea sens ib i l ă este l i m itată, ca se al1ă în mod necesar în v idu l infin i t . Dacă lăsăm la o parte spaţ iu l vid � i . pr in urmare, spaţ iu l în genere

ca condiţ ie il priori a posib i l i tăţ i i fenomenelor, atunci dispare întreaga

lume sensib i l ă . În problema noastră, numai aceasta ne este dată. Mwulus

intdligibilis nu este a l tceva decât conceptu l un iversal despre o l ume în

genere, în care se face abstracţie de toate condi ţ i i le intuiţiei acestei lumi

şi cu priv ire la care nu este. prin urmare, posibi lă nici o judecată s intetică ,

n ic i afirmativă. n ic i negat ivă .

" Se ohserv:i u�or d prin an:asla vrem s:i spunem: ·'P"{iul vi<l. intrudt c limit:�t <le

fcnorncnc. a�ad;1r spaţ i u l el i n intaiorul lumii llll conlrazi.:c <:el puţ in prin.: i p i i le

lransccndcntale � i ar pulca ri deci admis în raport cu aceste principi i (de�i prin aceasta nu

se afirmă �i posih i l italca l u i ) .

367

TEORIA ELEM . PART. I l . DI VIZ. 2. CART. 2 . CAP. 2

ANTINOMIA

AL DOILEA CONFLICT

TEZĂ

Orice substanţă compusă , în l ume, constă d in părţ i s i mple \'i nu

ex istă n icăieri absolut nimic decât s implul sau ceea ce este compus din s implu .

/JOVriD;\

Dacă admiteţi că substanţele compuse n-ar consta d in părţi s imple.

dacă orice compunere ar fi suprimată în gâm.l , n-ar mai rămfme nici parte

compusă �i ( fi indcă nu ex istă părţi si mple) n ic i parte simplă, prin urmare

n-ar mai rămâne n im ic , în consec inţă nici subswnţa n-ar mai fi fost dată. Dec i . sau e imposibi l să se .-;upi"ime în gând orice compunere sau , după

supri marea e i . trebuie să rămână ceva ex i stent fără nici o compunere . adică s impl u l . Dar. în primul caz. compusul n-ar consta la rânuu l lu i d in substanţe (căci pentru acestea compunerea este numai o re laţ ie

accidenta lă . fără care ele trebuie să ex iste ca ex istente subzistând prin

sine) . Dar fi indcă acest caz contrazice supozi ţ ia , nu mai rămâne decât cel de-al doi lea caz: anumt: cii compusul substanţial în lume e format din părţi s imple .

De aici urmează nemij loc i t că toate l ucruri le d in l ume sunt cx is­

tenţc si mple . că compunerea nu este decât o stare externă a lor �i că. deşi

nu putem niciodată scoate complet ? i izola substanţele e lementare d in această stare de legătură, totuş i raţi unea trebuie să le gândcască ca

subiecte prime ale oricărei compoziţ i i ş i , prin unnare. ca existente s imple anterioare e i .

36X

SECŢ 2. ANTITETICA RAŢI U N I I PURE. ANTINOM IA 2

RAŢIUNII PURE

AL IDEILOR TRANSCENDENTALE

ANTITEZĂ

Nic i un lucru compus, în lume, nu constă d in părţi s imple �i n u

există nicăieri absolut n imic s implu î n l ume.

DOVADĂ

Presupuneţi că un l ucru compus (ca substanţă) ar consta d in părţi

s imple. Fi indcă orice re laţie externă. prin urmare � i orice compunere d i n

substan ţe . nu este pos ib i l ă decât în spaţ iu . atunci � i spaţ iu l trebu ie să

constea d in tot atâtea păr! i câte are compusu l care ocupă spaţ i u l . Dar

spaţ iu l nu constă Jin părţ i s i mple . ci din spaţ i i . Deci fiecare parte a

com pusu lu i trebuie să ocupe un spa ţ iu . Dar părţ i l e absolut prime ale

oricărui compus sunt simple . Simplul deci ocupă un spaţ i u . Dar fi indcă

orice real care ocupă un spaţiu cuprinde în sine e lemente d iverse .

atlându-se unele în afara celorlalte . fi ind prin urmare compus , �i anume

ca un compus rea l , nu d in accidente (căci acestea. fără substanţă . nu pot

fi externe unele faţă de a l tel e ) . ci d in substanţe. urmează că si mplu l ar fi

un compus substanţ ial : ceea ce este contradic toriu .

A doua judecată a ant i tet.ei . anume că î n lume n u ex istă n imic

si mplu . trebu ie să însemne aici numai atât: că existenţa a ceva absolut

s impl u nu poate fi dovedită de n ic i o ex perienţă sau percepţ ie , n ic i

externă , n ic i internă. � i că deci absolut s implul nu este decât o Idee . a

cărei rea l i tate obiect ivă nu poate fi demonstrată nic iodată în vreo

experienţă pos ib i lă . prin urmare este fără n ic i o apl icaţ ie )i fără obiect în

expunerea fenomenelor. Căci să admitem că s-ar găsi pentru această Idee

transcendentală un obiect al experienţei : atunci intuiţia empirică a unui

obiect oarecare ar trebui să fie cunoscută ca o intuiţie care nu cuprinde

absolu t n ic i un fe l de elemente d iverse. unele aflându-se în afara

ce lorla l te şi fi ind legate într-o un i tate . Cum din faptul că nu a vem

369

TI'O R I A ELEM . PART. I I . D I V IZ . ::! . C A RT . 2. CAP. 2

Oh.�et-var ie la

!. LA TEZĂ

Cftnd vorhes,· de un î n t reg. care constă în moJ necesar J i n părţi s i m ple . înţeleg pri n aceasta n u ma i un întreg substanţ ia l ca un

C<llnposiilllll propr i u - t i s . adid u n i tatea acc itknta lă a d i versu l u i . d i vers

care . dat separat (cel puţ i n în gând ). este pus într-o legătură rec iprocă ::; i r r i n ace;tsta formează un tot . Spaţ i u l n-ar trehui n u m i t rropriu-zis

cotnp(lsitum. c i tolllm. fi i ndcă părţ i le lui sunt pos ih i le numai în întreg ::;i

n u întreg u l prin păr( i . El �-ar putea n u m i cel mult un n11nposittml ideale.

i a r nu rt>a/e. Dar aceasta e numai o subti l i tate . Cum s paţ i u l nu este un

compus d i n su bstanţe ( n i c i chiar d in acc idente rea l e ) . dacă supri m în e l

orice compu nere . nu trebuie să mai răm;înă nimic. n ici c h i a r punctuL

căc i acesta nu esle rosi b i l decât ca l i mită a unui spaţiu ( pri n urmare a

u n u i compu s ) . Spaţ i u l �i t i mpul nu constau deci d in părţ i s imple . Ceea ce aparţ ine n u mai stări i unei suhstanţe . de�i arc o m::trime (de exempl u .

sch i m barea). n u constă d i n s implu ; adicii u n anumit grad d e sch imbare nu se na�te pr in acu mularea m a i multor s c h i mbări s imple . Concluzia noastră de la compus la s i mplu n u este valabi lă decât pentru lucruri

sub1.istand în s ine. Dar accidente ale stări i nu sub1.istă în sine. Se poate

deci d i s t ruge u::;or dovada despre nece s i tatea s implu l u i . ca parte

:no

S ECŢ. 2. ,\ NTITETICA RATI LI N I I PU R E . ,\ NTI NOI\I J .\ 2

con�tiinţa unui astFel de di �·ers nu se poate conchide· impo.,ihilitaiL'il lui

tata/ii Într-o intuiţie a obiectului. iar c u m acesta d i n u rm iî este abso l u t

necesar pentru s impl ic i tatea absolută. urmeat.il cir ace<tsl ;l s i m p l i c i tate

nu poate fi dedusă d in n ic i o pe n.:epţ ie . oricare ar fi e<t . Fi indd deci nu

poate fi dat n iciodată ceva ca un ob iect abso l u t s i m p l u i"n t r-o cxpericrl l:, pos ib i lă . iar fi indcă l u me;� sens i b i l ă t rebuie con., ickTc�t:l ca fi i n d

ansilmbl u l tuturor exper ienţe lor posi b i le . ;rt u nu P rdi;:rJ in ca n u csll' d a t

nimic s impl u .

Această a doua judecată a antitczci me rge c u mult 111ai dcp;�rtc decît

cea d i nt5 i . care n u e x c l ude s i mp l u l dedt din i n tu i t i :r cOlll J H r s u i u i . pc

când. d impotrivă, aceasta o exc lude din In treaga r w t m:r ; de acL'C<� ea n i c i

n-a putut fi demonstrată d in conceptul unu i obiect dat ; d i n t u i ţ i e i t"\ !crnc

(a compusu lu i ) . c i din raportul lui cu ( > cxpcricn!J pos i h i l [i i n �e nt·rc .

a doua antinomic

ll. LA ANTITEZĂ

Împotriva ;�cestei judecăţ i despre o d i v i; iunc i n i.i i t i t :i a m dlcric i . a l

căre i princip iu a l dcmon stril ţ i e i este pur m atema r ic. IIIO/Iutfi,iiJ ;r. l u t·

obiecţ i i . care sunt suspecte ch iar prin aceea d nu vor �:i a d m i t ;'r c;l

valab i le n i c i cele mai c l are dovezi rnatl' lllat ice d rept c u no�r�!cri <d e

naturi i spaţ i u lu i . in măsu ra In care e l este de fapt cond i ţ i a forrn <r l [r a

pos ibi l it:iţ i i oric:irei materi i . c i nu l e consider:! dedt n i stc C< llhec i nţc�

scoase d i n concepte abstracte. însă arbitrare , care nu pot fi :-a port;lle la

l ucruri reale . Ca ) i c u m ar fi pos ib i l s[r ne inch i pu i r n un al t fd de i n t u i ţ ie

decât aceea care este dată In i ntu i ţ i a or ig i n ;r r:i a spaţ i u l u i si l'a si c u m

determi nările a priori a le ilces tu i. spa [ iu n -ar pri v i în acela�i t i n rp lot ceea

ce nu este pos ib i l dedt cu cond iţ i i! de a umple acest spaţ iu . Dad le d:inr

ascultare . atunci pe lângă punct ul matemat ic . care este s i mp lu . dar n u c

parte , c i numai l i mita unui spat i u , ar tre b u i să lll<li gân d i m punc te fi;.ice

care. ce e drept . sunt )i ele simp le . dar ca p[irti a le spaţ i u l u i au avanta j u l

de a- 1 umple prin s impla lor agregare . Fără a repeta respingeri le mmune

�i dare ale ill'este i absurd i tăt i . care se întâlnesc cu d u i u m u l . după cum

este cu tot u l i n u t i l să vre i să atac i � u bt i l e v i denţa matemat i c i i prin

.1 7 1

TEOR I A EU C:M. PART. l l . DIVIZ. 2. CART. 2. Ci\P. 2

con s t i tu t i v ă a oricăru i compus substanţ i a l . �i astfel se poate pierde în genere cauza l u i . dacă înt i ndem prea departe această uovadă ::;i vrem s-o apl icăm fără deosebire la tot ce este compus . cum �-a � i întâmplat de fapt de mai m u l te ori .

De altfe l , eu vorbesc a ic i de .-; i m p l u numai întrucât e dat în moJ necesar în compus . acesta put�înd fi d i t.olvat în e lementele s imple ca în părţ i le l u i consti tut ive . Sensul propriu-zis al cuvântu l n i moJws ( a�a cum i l întrebu i nţează L e i h n i z) ar trebu i desigur să se refere numai la :-. i m p l u . care este dat ( de exempl u . în con�t i in ţa de s i ne ) nemijlocit ca

su h:-.tanţă s i m pl ă . � i nu ca e lement al compusu l u i . pe care l - a m putea n u m i mai h i ne atom . �i fi mdcă n u vn:au să demon strez substanţele

s i mple dedt în raport cu compusu l . ca e lemente ale l u i , a� putea numr te;.a ce le i de-a doua ant inom i i atomistil.:;"i t ranscenJcnta l ă . Dar fi i ndcă acest cuvânt a fost intrebui ntat încă de mu l t pentru de n u m i rea unui mod spec ia l de e x pl icare a fenomenelor corporale (mo/cculawm) �i presu­pune deci concepte empirice. poate fi numit princ i p i u l d i a lectic al monadolog iei.

372

SEC'f. 2. ANTITETICA R AŢ I U N I I PURE. ANTINOMIA 2

concepte pur d iscursive. observ numai că dacă fi losofia face aici şicane

matematic i i . se datorează faptu lu i că ea u i tă că în această problemă e

vorba numai de fenomene �i de cond iţ ia lor. Dar nu e suficient să găsi m

pentru conceptul intelectual pur al compusului conceptul d e simpl u . c i

trebuie să aflăm pentru intuiţia compusu l u i (a materie i ) i ntu i ţ ia

s implu lu i . iar acest lucru este absolut imposib i l după legi le sens ib i l ităţi i ,

prin urmare � i l a ob iectele simţuri lor . S e poate deci ad mite totdeauna

despre un în treg d in substan ţe . care es te gamlit numai de intelectul pur,

că trebu ie să avem simplul anterior oricărei compuneri a l u i . totu::;i acest

l ucru nu este vala b i l despre totum suhstantinlc phaenomenon care . ca

intuiţie empirică în spaţiu . are în s ine proprietatea necesară că nici o parte

a lui nu este s implă , fi indcă nici o parte a spaţ iu lu i nu este s implă . Totu�i

monad işt i i au fost destul de abi l i . încercând să se sustragă acestei

d ificu ltăţi prin aceea că nu presupun spaţ iu l ca o cond iţ ie a pos ib i l i tăţ i i

obiectelor intuiţ ie i externe (corpuri ) . c i pe acestea ::; i raportul dinamic al

substanţelor în genere drept condi ţ ie a posibi l i tă ţ i i spaţ i u l u i . Dar noi

avem un concept despre corpuri numai ca fenomene . iar ca atare , e le

presupun în mod necesar spaţ iu l ca o cond i ţ ie a pos ibi l i tă ţ i i oricăru i

fenomen extern; subterfugiu! este dec i zadarnic, după cum am ::;i arătat

suficient mai sus în Estet ica transcendenta lă . Dacă ele ar l'i l ucruri în

sine, dovada monadi::;t i lor ar fi incontestabi l valabi lă .

Cea de-a doua aserţ iune d ia lectică are part icu lar faptul că are

împotriva ei o aserţiune dogmatică , care d intre toate aserţ iun i le sofistice

este s ingura care încearcă să dovedească în mod evident la un obiect al

experienţei real i tatea a ceea ce noi mai sus socoteam că ţine de Ide i le

transcendentale , anume simpl icitatea absolută a substanţei , încercând să

demonstreze că obiectul s imţu lu i in te rn , eu l care gânde�te , este o

substanţă absolut s implă . Fără a intra aici în amănunte ( fi i ndcă mai sus

a fost examinat pe larg) , observ numai că atunci cand ceva este gândit

numai ca obiect, fără a adăuga vreo determinare sintetică a intuiţ ie i l u i

(cum s e întâmplă acest lucru prin reprezentarea absolut nudă: eu), atunc i ,

negreş i t , nu poate fi perceput n imic J ivers � i n ic i o compunere într-o

astfel de reprezentare. Pe lângă aceasta , cum predicatele prin care gândesc acest obiect sunt numai i ntu i ţ i i a le s imţu lu i in tern , nu poate

apărea aici n imic care să dovedească un d ivers de e lemente exterioare

unele a l tora, prin urmare o compunere rea lă . Numai con::;ti i nţa de s ine

373

TU JR J c\ FU: M . PAI<T. I I . D I V I /. 2 . CART. 2. CAl'. 2

ANTINOMIA

A L TREIL EA CONFLICT

TEZĂ

C:tL! I ; l i i la ll'a d u pil k g i l e n at u r i i nu c�le s i ngura d i n care pot fi

d n i v ;_l ll' toale knomcncle l u m i i . Pentru e x p l i carea lor este necesar să l t l ; t i < td l l l i t,� i l l t> ctu;a l i tat<: pr in l i bertate .

S �l ad m i l t� ll1 că 1 1 ! 1 t'X Î 'i t ;\ < t J t i\ cau;aJ i tate dec;ît după Jcg i aJc natur i i ; a�t k l . to l ce se lnt;Îil lf1/;/ pn:supune o �tare an terioară . căreia î i urmeaziî i n<:v i t: tb i l . după " reg u l ă . Dar s tare;t anteri oară tre b u i e sii fie ea însă�i

Ct' V a care s-a înt :·un p lat (care să fi de , c n i t în t i m p . ciîci mai înai nte m1

era ) . deoan:cL' dacă ar fi fost întotdeauna. atunci n ic i consecinţa ei n u ar

n � e1 i fi i lKt'put -.:1 fie . ci ar fi e x i stat întotdeaun a . Astfe l . cauzal i tatea

,·a u tc i rri n care se întft m p l ă ceva este ea însă�i ceva Întâ111plat care .

potr i v i t legi i naturi i . rresupune l a rfl ndu l c i o stare anterioară � i

ctu;.a l i tatca e i . iar accast[L stare . l a fel . presupune o alta m a i veche etc .

Dad dec i toiU l se înti\mpl{t nurnai dupft legile s imple ale naturi i . atunci

nu cx 1stă totdeauna dcci\t u n început subal tern . dar n i c iodată un prim

Inceput � i deci în genere nu ex istă o tota l i tate a seriei de partea cauzelor

t�arc deri vii u nde din a l te l e . Dar tocmai In aceasta constă legea natu ri i : că

:174

SE(T 2. ANTITHICA RAŢI U N I I PURE. A NTINOM I,\ .1

arc deci această part icu laritate: deoarece subiectul care gfmdcşte este

totodată propri u l l u i obiect . el nu se poate d i vi za pe s i ne însu�i (dqi

poate d i v i za determ inări le care î i sunt inerente ) . căci în rapon cu e l însu� i . orice obiect este u n i tate absolută . N u este mai pu ţ in adevftrat că

dacă acest sub iec t es te priv i t ex terior. ca un obiect al i n tu i ţ iei . el ar

prezenta totu� i o compunere în renomen . Dar astfel trebuie considerat

totdeauna, <�lunci când vrem să �t im dacii in el există sau nu un d ivers dl' e lemente c.\ tc:rionrc unele altora.

RAŢIUNII PURE

AL IIJE/LOR TRA NSCENDENTA LE

ANTITEZĂ

Nu ex isti\ l i bertate . c i totu l în l u me se întâmplă numai după leg i ale naturi i .

/JO\ 'AD •\

Presupuneţ i cii ex istă o lihertatc în sens transcendenta l . ca o specie

particu lară de cauza l i tate. po triv i t căre ia ar putea stt se desfti�oare even imente le lum i i . anume o racul tate de a începe în mod absolut o stare . prin urmare �i o serie de urmări ale ace'itei stări : atunci . în v i rtutea acestei

spontaneităţ i , va începe nu numai o serie . ci va începe în mod ah•;olut determ i narea aceste i spontaneităţi însiî!;<i de a produce seri a . ad iciî cauza l i tatea. astfel încât n i mic nu preeedă care să determ ine după legi constante această acţ i une care se întftmplă . Dar orice înccrmt Je acţ iune presupu ne o stare a cauze i care încă nu aCţionează. � i un pri m început d i namic al acţ i u n i i presupune o stare care nu are n ic i o legătură de cauzal itate cu starea anterioară a acelcia�i cauze , adică nu rezul tă în nici un mod d i n ea . Libertatea transcendental il este deci contrară leg i i cauzale

� i este o astfel de legi.1turi.1 a sti.1ri lor succesive a cauzelor eficien t . Jupi.i care nu e posib i l i.\ n ic i o un i tate a experienţe i � i care deci nici nu se

întftl neşte în nici o ex perien(J . prin urmare nu este decât o fiqi une goală .

375

TEORIA ELEM. PART. I I . DIVIZ. 2. CART. 2. CAP. 2

n imic nu se întâmplă fără o caută sufic ient determinată a priori. Deci judecata că orice cauza l i tate nu este posibi lă decât după legi ale naturi i

se contrazice pe s ine în general i tatea e i nel im itată , �i această cauza l i tate

nu poate fi deci acceptată ca s ingura . În consecinţă, trebu ie admisă o cauza l i tate , prin care se întâmplă

ceva fără ca propria lui cauză să fie determinată mai departe de o altă cauză precedentă după legi necesare , adică o spomaneitate abso/util a

cauzelor. având capacitatea de a începe de la sine o serie a fenomenelor care decurg după legi naturale . prin urmare l ibertate transcendentală, fără care. chiar în cursul naturi i . seria succesivă a fenomenelor nu e nic iodată

completă de partea cauzelor.

Observaţie /a

I. LA TEZĂ

I deea transcendentală a l i bertăţi i nu cuprinde , desigur, n ic i pe departe tot conţinutu l conceptul u i psihologic cu acest nume, care în cea

mai mare parte este empiric, ci numai pe acela de spontaneitate absolută

a acţ iuni i ca fundament propriu-zis pe seama căruia poate fi pusă acţiunea. Dar ea este totu�i adevărata piatră de încercare a fi losofie i , care găse�te

d i ficu l tăţ i de neînvins în a admi te o asemenea spec ie de cauza! i t a te

necond i ţ ionată . Deci ceea ce în problema l ibertăţi i voinţei a pus încă de la început raţ i unea speculat ivă într-o atât de mare încurcătură nu este propriu-zis decât o d ificultate mmscendentaliî � i se reduce pur � i s imp lu

l a prob lema de a ş t i dacă trebuie admisă o facul tate capab i lă să înceapă de la ea în��l.�i o serie de lucruri sau de stări succesive . Cum este posibi lă

o asemenea facu ltate nu este tot atât de necesar să poţi răspunde , căci ş i

376

SECŢ. � . ANTITETICA RATI U N I I PURE. A NTINOMIA 3

Nu avem deci decât natura. în care trebuie să căutăm înlănţuirea ::;i

ord inea evenimentelor l u m i i . Libertatea ( inuepenuenţa) faţă de leg i le naturi i este în auevăr o eliberare de constrângere. dar şi de firul

conduc:ltoral tuturor regul i lor. Căci nu se poate spune că în locul legi lor

naturii se instalează în cauzali tatea cursu lu i lumi i legi ale l ibertăţ i i , căci dacă l ibertatea ar fi determinat;/ după leg i . n-ar fi liherwte. ci ea îns:l.�i

n-ar fi altceva dec:ît natură. Deci natura şi l ibertatea transcendentală se deosebesc între ele ca legitatca şi absenţa legităţ i i . Cea dintâi determină desigur intelectu l cu J ificu l tatea de a căuta mereu mai sus în seria cauzelor originea eveni mentelor. deoarece cauza l i tatea lor este totdeauna cond i ţ ionată . dar promite. ca despăgubire . o uni tate de

experienţă un iversa lă ::; i conformă legilor. pe când . d i mpotrivă. i l uzia

l ibertăţ i i promite. negre::; i t , i ntelectu lu i cercetător un punct de repaus în lanţul cauzelor. conducându- 1 la o cauzal itate necondi ţionată . care începe să acţioneze de la s ine. dar fi i mică această cauzal i tate este oarbă. rupe firul călăuzi tor al regul i lor. singuru l care face posibi lă o experienţă universal coerentă.

antinomia :1 treia

II. LA ANTITEZĂ

Apărătorul atotputerniciei naturi i (fiziocraţia transcendentală ) . în

opoziţ ie cu doctrina despre l ibertate. şi-ar afirma judecata împotriva raţionamentelor sofistice ale acestei doctrine în fe lu l următor: DaCi/ nu

admiteţi în lume nimic matematic prim. sub mportul timpului. atunci nici

rw aveţi nevoie s:l c:luwţi ceva dinamic pri11 1 , sub raportul cauzalit:lţii.

Cine v-a poruncit să i maginaţ i o stare a l umi i absolut primă şi prin

urmare un început absolut a l seriei de fenomene care se scurge succesiv şi să puneţi l im i te naturii nemărginite , pentru a procura astfel un punct de repaus i maginaţiei voastre? Deoarece substanţele au existat totdeauna în

lume. ce l puţ in uni tatea experienţei face necesară o asemenea supoziţ ie . nu este nici o dificultate nici de a admite că schi mbarea stărilor e i , adică o serie a sch imbări lor ei , a ex istat totdeauna ş i , prin urmare . nu trebuie

377

TEORIA ELEM. I'ART. I I . Dl\' 1/ . . 2. CART. 2. CAP. 2

în ce prive�te cauzali tatea după l eg i naturale trebu ie să ne mul!umim prin a recunoa::;te a priori că o astfel de cauza l i tate trebu ie să fie presupusă, de::;i noi nu înţelegem în n i c i u n fel cum este pos ib i l ca o anumită e x i stenţă să fie pusiî tk o al tă c x i s tenţft � i în cazul acesta trebuie să ne

ţ i nem exc l u s i v de e xperien ţă . Dar noi nu am demonstrat propriu-zis această necesitate a unui pri m început al unei ser i i de fenomene d i n l i bertate decât într-atât înlrucftt e necesar pentru înţelegerea une i orig in i a lumi i , în t imp ce toate stările succesive pot f i luate ca o succesiune după

si mple legi natura le . Dar fi i nucă prin aceasta este o dată totu�i doved ită (de�i nu sesizată în ea însă::;i ) facu l tatea tle a începe cu totu l spontan o serie în t imp. ne este permis acum. de asemenea . ca în mijlocul cursu lu i l um i i s ă facem s ă îuceapă spon t an . î n ce pri ve�te cauz;� l i tatea. d iferite seri i ::;i să atribu im substanţe lor lor o facu ltate de a acţ iona în v irtutea l i bertăţ i i . Să nu ne lăsăm ţ inuţ i în loc de neînţe legerea că d i n moment ce o serie succesivă în l ume nu poate avea tlecât relat iv un început pri m ,

căci tottlcauna î n l u me precedă o stare a l ucrur i l or . n u este pos ib i l în t impul cursu lu i lumi i nici un început absolut prim al �eri i lor. Căci noi nu vorbim aici despre începutul absolut prim în ce prive�te t i mpu l . c i în ce privqte cauza l itatea. Dacă eu mă scol acum (tle exempl u l de pe scaun complet l iber � i fără o influenţă necesar tleterminantă a cauz.c lor naturale.

atunci cu acest eve n i ment ::;i cu toale consecinţele lui naturale l a i nfi nit

începe o nouă scrie. de::;i în raport cu t impul acest even iment nu este

decilt cont inuarea unei seri i precedente. Căc i această dec izie ::;i această faptă m• �e află în succesiunea unor simple acţ iuni naturale ::;i nu este o s i m p l ă continuare a lor; ci cauzele naturale detcrmi nantc încetează complet îna i n tea lor. în raport cu acest even i ment. care ce c drept le succede . dar nu decurge d i n e l e ::; i de aceea trebuie n u m i t un început absolut pri m al unei �eri i de fenomene. dar nu în raport cu t i mpul . ci în raport cu cauza l i tJtea.

Ceea ce confirmă în mod strălucit nevoi;� raţ i u n i i de a face apel în seri a cauzelor naturale l a un pri m început . prove n i nd d i n l i bertate. e faptu l că toţ i fi losofi i antichităţ i i (cu excepţ ia �co l i i epicure ice) s-au

văzut s i l i ţ i , pentru a expl ica mi�ci:iri le lum i i . să ad mită un prim motor.

adică o cauză care acţicmcazil l i ber. care a început prima �i de la ea însă�i această serie de stări . Cilci ci nu au cuteza! să facă concepti b i l un prim început făcut de simpla naturii .

378

SEC'Ţ. 2 . ANTITETICA RAŢIU N I I PURE. ANTINO M I A 3

căutat n ic i un pri m începu t . n ic i matematic. n i c i d inamic . Nu se poate concepe cum este pos ib i l ă o astfel de derivare i n fi n i t ă fără un prim

membru . în raport cu care toate celelalte n u sunt decât succesi v e . Dar dacă din acest mot i v voi vreţi să respi ngeţ i aceste e n i gme ale n aturi i .

atunci vă veţi vedea s i l i ţ i s ă respingeţi mul te proprietăţi fundamentale sintetice ( forţe fundamentale), pe care le puteţi concepe tot atât de puţin � i c h i ar pos i b i l i tatea unei sch i m bări în genere trebu ie să vă pară su părătoare. Cle i , dacă nu aţi găs i prin e x perienţă că ea este real ă , nu v-aţi putea i magina a priori niciodată cum este pos i b i l ă o asemenea succesi une perpetuă de e x i stenţă �i none x istenţă.

Chiar dacă s-ar admite eventual o facu l tate transcendentală a l i bertăţ i i . pentru a începe sch imbări le lumi i . această facu l tate nu ar trebui să fie decftt cel puţ i n în afara l u m i i (deş i rămâne totdeauna o pretenţie

temerară de a adm i te în afara tuturor i nt l l i ţ i i lor pos i b i l e încă un obiect care nu poate fi dat în n ic i o percepţie pos ib i lă) . Dar a atribu i . chiar în lume . o astfel de facul tate substanţe lor nu poate fi perm is niciodată. căci atunci ar d ispărea în cea mai mare pm1e în lănţuirea fenomenelor care se

determină nece�ar u nele pc al tele după legi un iversale. înlănţu i re care se nume�te natură . �i cu ca ar d ispărea �i caracterul adevărul u i empiric. care dist inge experienţa de v i s . Căci alături de o astfel de facu ltate a l i bertăţ i i . l ipsită u e legi . c u greu mai poate fi gândită natura. fiindcă legile e i s-ar mod ifica neîncetat sub i n fl uenţa l i bertăţ i i , i ar jocul fenomenelor. care

după s i mpla natură ar fi regulat şi un i form . ar fi astfel t u lburat � i făcut incoerent .

379

TEORI A ELEM . PART. I I . DIVIZ. 2. CART. 2. CAP. 2

ANTINOMIA

AL PA TR ULEA CONFLICT

TEZĂ

Lumea i m p l ică ceva care , fie ca parte sau cauză a e i . este o fi i nţă

absolut necesar;/.

/)O VADA

Lu mea sen s i b i l ă , ca ansamblu al tuturor fenomenelor. con ţ i ne

totodată o serie de sch i mbăr i . Căc i fără acestea nu ne-ar fi dată n i c i

reprezentarea seriei t impu l u i ca o condiţie a posibi l i tăţ i i l u m i i sensibi le* .

Dar orice sch i m bare este supusă cond i ţ ie i e i . care o precedă în t i m p �i a l

cărei efect necesar este. Orice condi ţ ionat. care este dat , presupune . cu

pri v i re l a e x i stenţa l u i . o serie completă de cond i ţ i i până la

necondiţ ionatul abso l u t . care s ingur este absolut necesar. Dec i trebuie

să ex iste ceva absolut necesar. dacă există o schi mbare ca o conseci nţă a l u i . Dar acest necesar aparţ ine el însu�i l u m i i sens ib i le . Presupuneţi că

el este în afara e i ; atunci seria sch i mbări lor l u m i i �i-ar deriva începutul

de l a e l . �ără ca tot u � i această cauză necesară însă�i să aparţ ină l u m i i

sensib i le . Acest lucru este însă i mposibi 1 . Dat f i ind c ă începutul unei serii în t imp nu poate fi determ inat decftt pri n ceea ce precedă în t imp, condiţ ia

supremă a începutului unei scr i i de schimbări trebuia să ex iste în t i m pul

în care această serie nu era încă ( căci începutul este o ex i stenţă pe care o

precedă un t i m p în care l ucrul care începe nu e x i sta încă) . Dec i cauza l i tatea cauzei necesare a sch i m bărilor, prin urmare �i cauza însăşi .

aparţi ne t i mpu l u i . prin urmare fenome n u l u i ( în care t impul este pos i b i l

numai ca formă a l u i ) : p r i n urmare , ea n u poate f i gftndită separată de

l u mea sensibi lă, de ansamblul tuturor fenomenelor. Dec i , în l u mea însăşi

'· Timpu l . în calitate de .:ond i!ie form� l[l a posibi l i tăt i i schimbărilnr. este în adevăr ohî�ctiv ant�rior acl'stora: dar subiect iv � i în realitatea con�ti in�ei . acca�tă reprezentare . ca

micare alta. nu este totu�i dat� decât cu oca1.ia per,·cp\ i i lor.

380

S ECT. 2 . A NTITETICA R AŢI U N I I PURE. A NTINOMIA -f

RAŢIUNII PURE

AL IDEILOR TRANSCENDENTALE

ANTITEZĂ

Nu există n icăieri o exi stenţă absolut necesară n i c i în lume, n ici în

a fara l u m i i . ca fi ind cauza e i .

lJOVADĂ

Presupuneţi că lu mea însă::;i sau în ea este o fi i nţă necesară: atunci

sau în scria sch i mbări lor ei ar fi u n început absolut necesar, prin u rmare

fără cauză , ceea ce contrazice legea d i nam ică a determ i nări i tu turor fenomenelor în t i m p . sau seria însă�i ar fi fără n ic i un început � i . Jc�i cont ingentă � i condiţionată în toate părţ i le e i . ea ar fi totu) i , în întregime. absolut necesară :; i necondiţ ionată , ceea ce este contrad ictor iu în s ine. căci ex istenţa unei mulţ imi nu poate f i necesară, dacă nic i una d i n părţ i le ei nu posedă o e x i stcnţ5 necesară în s ine .

Presupuneţ i . d i mpotr ivă, că ex i stă în afara l u m i i o cauză a l u m i i absolut necesară; această cauză . ca membru su prem î n seria cauzelor

sch i m bări lor l u m i i . ar începe mai întâi e x i stenţa acestor sch i mbări :; i

seria lor''' . Dar ea ar trebui atunci să � i înceapă a acţ ion a . :;i cauza l i tatea ei s-ar integra în t i m p . dar tocmai de aceea în ansamblu l fenomenelor. adică în lume: în consec inţă, ca însă:)i . cauza. n-ar fi în afara lumi i , ceea ce contrazice supoz i ţ i a . Dec i . nici în lume . nici în afara c i ( dar în legătură

cauzală cu ea) nu ex istă vreo fi inţă absolut necesară.

Cuvânt u l . . a iu�cpe .. se ia in uou;i sensuri . Pri mul este activ. deoarece cau1.a începe

(in/It) o scrie uc stări . ca efecte ale c i : al doilea este pasiv. deoarece caut.ali tatea incepe

(!il) în cauza ins[l�i . Eu conchid aici uc la pri mul sens la cel de-al doilea.

3 8 1

TEO R I A ELEM . PART. l l . DIVIZ. 2 . CART. 2. CAP. 2

este cuprins ceva abso l u t necesar ( fie dt acest ceva este însă�i se ria

întreagă a l u m i i sau o parte a e i ) .

NotJ. In

I. LA TEZĂ

Pentru a dovedi ex istenţa u n e i fi i nţe necesare. n u trebuie s ă m ă

folosesc a ic i decât d e argumentul cosmologic. care urcă d e l a

cond iţ ionatul î n fenomen l a necondiţ ionatul î n concept . considerânt!

acest necondiţ ionat ca fi ind cond i ţ i a necesară a tota l i tăţ i i absolute a

seriei . Încercarea de a da dovada d i n simpla Idee a u nei fi i n ţe supreme

între toate fi inţele în genere aparţ ine u n u i alt prim: i p i u a l raţ i u n i i � i de

aceea o astfe l de dovadă va trebu i prezentată separat.

A rgumentul cosmologic pur nu poate demonstra al tfe l e x i stenţa

u ne i fi i n ţe necesare decât lăsând totodată nedecis dacă această fi i nţă este

l u mea însăşi sau un lucru d i st inct de ea . Căci pentru a rezolva această

problemă sunt necesare pri n c i p i i care nu mai sunt cosmologice ş i n u

cont inuă seria fenomenelor; sunt necesare concepte d e fi inţe conti ngente

în genere (întrucât ele sunt considerate n umai ca obiecte ale in telectul u i )

şi u n principiu care leagă prin simple concepte aceste fi inţe d e o fi inţă

necesară; toate acestea aparţ i n unei fi losofi i ll�I/Jscetufellte, pentru care

nu este încă locul a ic i .

Dar de îndată ce am început să ne servim de dovaua cosmologică.

punând l a bază seria fenomenelor ş i regresiunea în ea după legi empirice

ale cauzal i tăţ i i , nu mai putem apoi să ne abatem brusc Je la ea ş i să

trecem la ceva care n u mai aparţi ne scriei ca un membru . Căci o cauză

trebuie considerată drept condiţ ie în aceeaşi semnificaţie în care a fost

l uată relaţia cond i ţ ionat u l u i faţă Je condi ţ i a l u i în seria care trebuia să

conducă la condi ţ ia supremă în progresie cont inuă. Dacă însă această

relaţie este sensib i lă şi aparţ ine folosir i i empirice pos ib i le a i ntelectu l u i ,

atunci condiţ ia supremă sau cauza n u poate încheia regresia decât după

legi ale sensibi l ităţi i , prin urmare decât ca aparţ i nând seriei t impu l u i , şi

fi i n ţa necesară trebuie considerată ca membru s uprem al seriei l u m i i .

382

S ECT. 2 . ANTlTETlCi\ RATI U N l l PURE. ANTINOMIA 4

antinomia a patra

II. LA ANTITEZĂ

Dacă. urcând seria fenomenelor. credem cit întâmpinăm d i ficultăţ i

în acceptare•t exi stenţei unei cauze supreme absolut necesare . e le n ic i nu

trebuie să se intemeieze pe s i mple concepte despre ex istenţa necesară a

utmi lucru în genere �i pri n urmare nu trebu ie să fie ontologice , ci trebuie

să rezu ite din legătura cauzală cu o serie de fenomene. pentru a ad m i te o

condiţ ie a e i . care ea insă�i este necondi ţ ionată. în consecinţă ele trebuie

să fie cosmologice � i deduse după legi empirice . Trebuie să se arate că

regresia în seria cauze l or (în lumea sens ib i lă) nu poate n iciodată sfâr�i

cu o cond iţ ie necondiţ ionată empiric � i că argumentul cosmolog ic . scos

d i n wnti ugcnţa stări lor l u m i i . este . din cauza sch i mbări lor e i , coutrar

supoziţ ie i unei c.tuze prime �i care începe absolut ser ia . În această ant inomie este însă u n cont rast c iudat: anume că d in

acela�i argument d i n care în teză s-a conchis e x i stenţa u nei fi inţe prime

se conchide m ant iteză nonex istenţa e i . � i anume cu aceca�i rigoare. Mai

întâ i s-a spus: ex iMii o fiinţ;l necesar;/, fi i ndcă întreg t i mpul trecut

cupri nde în s i ne seria tuturor cond i ţ i i lor. �i cu aceasta deci � i

nccond i ţ ionatu l (necesaru l ) . Acum s e spune: n u exist;! o fiinţ<'i necesar:!.

toc mai fi i ndcă întreg t i mpul scurs cupri nde în s ine seria tuturor

cond i ţ i i lor (care , prin u rmare . sunt toat e , l a rându l lor, cond i ţ ionate ) .

Cauza acestu i lucru este următoarea. Pri mul argument nu priveşte decât

totalitatea ab.mlut<1 a seriei condi ţ i i lor, care se determ ină una pe alta în

t i m p . şi pri meşte prin aceasta ceva necond i ţ ionat ş i necesar. Cel de-al

doi lea ia în considerare. d impotri vă. contingenţa a tot ce este determ inat

in seria timpului (deoarece anterior oridtrei determ inări ex istă un timp în

care cond i ţ i a însăşi trebu ie să fie la rândul ei determ i nată ca fi i nd

cond i ţ ionată) . ceea ce face ca orice necondi ţ ionat �i orice necesitate

absol ută să J ispară complet . Totuşi , modul de a conchiue este în ambele

absol ut ..:onfonn raţ i u n i i u mane com une , care aju nge Je multe ori în

3lD

TEO R I A ELE M . PART. I I . DIVIZ. 2. CART. 2 . CAP. 2

Totu�i un i i � i -au luat l ibertatea să facă un astfel de sa l t (J.lETcij3acru;; etc; âA.Ao y€voc;J . S -a conch i s anume de la sch imbări le din lume la cont i ngcnţa empir ică . adică l a dependenţa e i de cauze empir ic determinante � i s-a obţinui o serie ascendcntă a coml i t i i lor empirice . ceea ce era foarte corect . Dar l'i i ndcă aici nu se putea giisi n ic i un Inceput prim

� i n ic i un membru suprem. s-a făcut brusc o abatere de l a conceptu l empir ic de contingenţă �i s-a l uat categoria pură . care a dat na�terc apo i unei seri i pu r intel ig ih i lc . a cftrci total i tate se baza pe ex istenţa unei cauze abso lut necesare care . nefi i nd legată de cond i ţ i i sens i b i l e . era acum e l i berată �i Je cond i ţ ia cronologică Je a începe e a însă�i cauza l i tatea ei . Dar acest procedeu este cu totul i leg i t im . cum se poute conch ide din cele

ce urmează . Cont ingent . în sensul pur al categorie i . este acel lucru al cărui opus

contrad i ctoriu este pos i b i l . De l a conti ngenţa empi rică nu se poate conch ide deloc la cont i ngenţa i ntel i g i b i l ă . Contrari u l ( stări i ) a ceea ce

se schi mbă este real i'n a l t t i m p . pri n u rmare şi pos i bi l ; dec i . acesta m1

este opusu l cont radictor iu al stăr i i preceden te . căci pentru aceasta s-ar cere ca . în accla� i t imp în care era starea precedentă . să fi putut li în locul

ei opusul e i . ceea ce nu poate fi conch is d in sch imbare . Un corp care era

în mi �care = A ajunge în repau� = non A . Dar d i n faptu l că o stare opusă stări i A îi urmează acesteia nu se poate conchide că opusu l contradictoriu al lui A este posibi l . prin urmare că A este cont ingent . căci pentru aceasta s-ar cere ca. în acelaş i t imp în care era mi�carea. repausul să fi putut fi în locul e i . Noi nu �t im n i mic mai m u l t decât că repausul a fost real . prin

urmare �i pos ibi l . în t impul următor. Dar m i�carea într-un t imp � i repausul în a l t t i mp nu sun t contradictori i între e le . Deci succes iunea determinări lor opuse . ad ică sch i m barea. nu dovede�te câtu� i de puţ in cont i ngen ţa după concepte ale in te lectu lu i pur �i dec i nu poate duce n ic i

l a e x istenţa u ne i fi i n ţe necesare după concepte pure <de i nte lectu l u i . Schimbarea dovedc�te n u ma i conti ngenţa empirică . cu a lte c u v i nte că potriv i t leg i i cauLal ităţ i i noua stare n ic i n-ar fi putut avea loc prin sine . îi:ir[l o cauză care aparţ i ne t i mpu l u i precedent. Această cauză, chiar dacă

este ad m i să ca absol u t necesară. trebuie totu� i să se găsească în fe l u l acesta î n t i mp � i s ă aparţ ină scriei fenomenelor.

3�4

S ECT 2. ANTITETICA RAŢI U N I I PURE. ANTINOMI A 4

situaţia de a se contrazice pe s ine , atunci când consideră obiectul ei d in

doui\ puncte de vedere d i ferite. Domnul d e M a i r a n a cons iderat

d isputa a doi astronomi vest i ţ i , care s-a născut d intr-o dificultate analogă cu priv i re la alegerea punctu lu i de vedere , ca un fenomen destu l de

remarcab i l , pentru a scrie despre aceasta un tratat special . Unul raţ iona

astfe l : Luna se în v;Îrte în jurul axei ei. fi indcă arată Pi\mântului mereu

accea�i parte: celălalt : Luna nu se în v:îrte în jurul axei ci. tocmai fi i ndcă ea arată Pământu lu i acee<.��i p<.�rte . Ambele conc luz i i erau juste . după

cum se a legea punctul de vedere d in c<.�re voiau să observe mi�cări le

Lun i i .

TEO R I A ELEM . PART. I I . D I V I Z . 2. CART. 2. CAl' . 2

ANTINOMIA RAŢIUNIT PURE

Secţiunea a treia

DESPRE I NTER ES U L RAŢI U N I I ÎN ACEST CONFLICT CU S I N E ÎNSĂŞI

A vcm acum între�i.rl joc d ia lectic al Idei lor cosmologice . care n u permit ca llll obiect corespunzător s ă le fie dat într-o experienţă pos ib i lă . ha n i c i chiar ca raţ i u nea să le gfmdească în acord cu legile u n i versale a le e.\ perienţe i ; totu � i . aceste Ide i n u sunt i magi nate în mod arbitrar . c i raţ i u nea este condusă către ele î n mod necesar î n progresul continuu al si ntezei empirice . atunci dind ca vrea să se el ibereze de orice cond i ţ i i � i să cupri ndă în tot a l i tatea c i necondi ţ ionată ceea ce . după regu l i le experienţe i . nu poate fi determ i nat n iciodată decât condiţ ionat . Aceste aserţi un i sofist ice sunt tot atâtea încerdiri de a rezolva patru probleme naturale �i iuev i tab i lc ale raţ i u n i i . probleme care nu pot fi decât exact patru . n ic i mai mu lte . n ic i mai puţ i ne , fi indcă nu ex istă mai mul te seri i de supozi ţ i i s i ntet ice care să l i m iteze a priori si nteza empirică .

Am expus pretenţ i i le strălucik ale raţ iun i i . care î�i înti nde domeniul d i ncolo de 10ate l i m i te l e e x perienţe i . numai în formule sec i . care nu c upr i nd dedt baza prete n ţ i i lor c i leg i t i me � i . a�a c u m se cuvine unei fi losofi i Transce ndenta le . le-am dezbrăcat de tol ce este e mpiri c . de�i

întreaga sple ndome a aserţ i u n i lor raţ i u u i i n u poate stră l uci decât în

legătur[i cu acest empi ric . Dar în această apl icare � i în această ext indere progresivă a folos i r i i raţ i u n i i . fi losofi a . porn i nd de la câmpul experientelor � i în;l l ţându-se treptat până la aceste Ide i sub l i me . prezi ntă o demn i tate care . dacă �i-ar putea susţ ine pretenţ i i l e . ar lăsa departe în

urma ei valoarea oricărei a l te �t i i nţe omenc�t i . fi indcă ea pro m i te să ne

dea fu ndamentu l pentru speran ţe l e noastre ce le mai mari � i să ne Je-;chidă perspect ive spre scopuri l e u l t ime. în care trebu ie să se reunea'-ocă în ce le d i n urmă toah� eforturi le raţ i u n i i . Dacă lu mea are un început � i o l i m i tă a înt inderi i e i în spaţ iu; dacă undeva �i eventual în eu l meu g:înd itor ex istă o uni tate ind iv iz ib i lă � i indestruct i b i lă sau nu ex i stă decât ceea ce este di viz ib i l �i trecător; dacă sunt l i ber în acţ i u n i l e mele sau sunt condus, ca a l te fi in ţe , de firu l natur i i �i al dest i n u l u i ; dacă . în

.186

SECT. J . DESPRE I NTERESUl . R ATI U N I I

sfârşi t , ex istă o c;JUză supremă a l umi i s a u l ucruri le naturi i ::;i ordi nea lor

consti tuie u l t i m u l obiect la care trehuie sf1 ne oprim în toate consi deraţ i i le

noastre , toate acestea s u m probleme pen tru a căror rezo l v are matc ..

maticianul �i-ar Ja bucuros toată � t i i nţa l u i , dci ace;tsta n u - i poate

procura n i c i o sat isfacţ ie în priv i nţa scopuri lor cel or mai inalte si nw;

i mp011ante ale omeniri i . Însii)i demni tatea proprie a matcllwt i c i i 1 ;tccaq;1

mândrie a raţ i u n i i omene�t i ) se întemei adt pe l apl u i ,·;î . d:md ra t i u n i i o

călăuză pentru a înţelege natura în mare . ca �i în mic . în Prd i l iL'<: ::o i

regul ari tatea e i , precum � i în adm i rahi la u n i t ate 0 1 forţe lor Gll"c' o p u n î 1 1

mi�care . c u m u l t d i ncolo de orice a�teptan: a fi losol"ie i care L'l'nst ru ie� IL'

pe experienţa comună. face a�tfel pos ib i l ::i �i încma jea:;;] c h i a r fu los irca

r..tţ iun i i care depă::;este orice exper ie n ţ [t . proL·u rCl llJ în acel ;h i t i m p

fi lo.-;ofi e i , care s e oc upă d e aceste cercetări . c e k m a i bune mate r i a k .

pentru a- i spr ij i n i i n vest iga ţ i a . î n măsura î n care 'fi per m i tL' p ropri a- i

natură, prin intu i ţ i i adecva te .

D i n neferi c i re pen t ru spec u laţ ie (dar po;tle d i n l"er ic i re Jll' n t ru

men i rea pract ică a omu l u i ) . raţ i unea se ved e . ch iar în sper;m!clc ei cek

mai mari . atflt de încurcată în argumente �i contr:t:trg u mente . încf1t nu

poate , at<Ît pentru mot i ve de onoare . cât s i pe n t ru st�cu ritatca c i . să se

retragă �i să privească indiferenti\ l a aceast�t dispută c ;i la un s i mp l u j<lL·

�i cu atftt mai p u ţ i n să i mpună pur �i s i m p l u pce . dco01 rccc o h i cd u l

d isputei i nteresează foarte mult . ei nu - i m a i ri'unfute a i !L'e v; � dcc:'i l ;.;i

renecteze asupra orig in i i acestei luple a raţ i u n i i cu s i ne însă� i . pen tru a vedea d acă nu c u m v a ar purta-o o s i mplă neînţel cgcrL' . d u p;i a c;"\ r,: i lămurire ar di spărea poate . de amhele părţ i . prete n ţ i i l e orgol ioa se . dar în

sch imb ar începe o domnie calntă. durab i l ă , a raţ i u n i i ; tsupr<l i n t ckcw l u 1

� i a si mţurilor.

Deocamdată să mai amânăm puţin acea.•;tă exp l il'arc f"undament:l l ă

� i s ă examirlăm m a i în tâ i d e care parte am trece foarte hucuro� i . d01că am

fi s i l i ţ i să l uăm at i tud ine . Cum în ace"t caz n u con s u lt:l m !' iatr:1 de

încercare l og ică a adevăru l u i . c i n u m a i i n teresu l nostru . o a :. t k l de

cercetare , de�i n u dec ide n i m ic cu privire la drepl u l l i t ig io:-; al amhclor părţ i . va avea totu�i avantajul de a face să se în!e leagă de ce part ic ipan! i i

la această lu ptă au trecut m a i curând d e o parte decât J e al ta . U\ră ca

moti v u l să fi fost tocmai o cunoa�tere mai aprofundată a ohiectu l u i : de

asemenea , va avea avantaju l de a e x p l ica ) i a l te l ucrur i secu ndare . de

exemplu zelu l arzător al uneia d in p[trţi �i afi rmaţ ia rece a ce lei la l te . de

387

TEORIA ELEM . PART. I l . D I V IZ . 2 . CART. 2. CAP. 2

ce part ic ipanţ i i aplaudă bucuros o part idă . iar faţă de cea la l t;l sunt de mai

înai nte i reconc i l iabi l potrivn ic i .

Dar ex is tă ceva care . în această apreciere prov izor ie . determi nă s i ngurul punct de vedere d i n care poate fi făcută această aprec iere cu

teme i n i c i a cuven i t ă . iar acesta este compararea princip i i lor de l a care p leaci:\ cele două părţ i . Se observă în aserţ i u n i le ant i tezei o perfectă

un i form i tate a modu lu i de gfmdire � i o u n i tate dep l i nă a max i me l or .

anume un pr inc ip iu al empirismului pu r nu numa i î n expl icarea

fenomenelor d i n l u me , ci �i în rezo lvarea Ide i lor t ranscendentale despre

u n i versul însw � i . D i mpotri vă. a�erţ i u n i le tezei pun l a bază . în afară de

mod u l de exp l icaţ ie emp iric în cadru l seriei fenomenelor. � i începuturi

i n le lectuale . �i asl fc l max ima nu este s implă . După caracteru l ei esenţial

dist i nct i v . voi numi această max imă dogmacism al raţ i un i i pure .

De partea dognwtisnwlui In determ inarea Ide i lor cosmo log ice a le

raţ i un i i sau de partea tC7ei se găsesc dec i : În primul rflml. u n a n u m i t interes practic. la car�: ia parte d in toată

in ima orice om bine intenţionat . dacă î�i înţelege adevăratul lui fo los . Că

l u mea ar�: un începu i . că eul meu g<înd itor arc o nateră simplă �i de aceea

incoruptibi li\. că el este în ace la�i t i mp l iber în acţiun i le lu i voluntare �i

deasupra constdngeri i naturi i s i că. în sf<1r� i t . toată ord i nea lucruri lor .

care const i tu ie l umea. desc inde d in tr-o fi i nţă primă. de la care totu l î�i împru mută un i lalea � i înl:lnţu irea în acord cu scopuri le . acestea sunt tot

atftka p i etre fundamentale ale mora l e i �i re l i g i e i . Ant i teza ne răpe�te

toate aceste suporturi sau cel puţ in pare a ni le răp i . În al Joi/ea r:Înd. de partea aceasta s e man i festă � i u n interes

spcculalil' al raţ iun i i . Căc i . dacă admitem )i în trebu i n ţăm în fel u l acesta

Idei le transcendentale. atunci pute m îmbrăţ i)a tota l il priori întrcgu l lanţ

al cond iţ i i lor s i putem concepe deri varea condiţionatu lu i , fiindcă pornim

de l a necond i ţ ion at : ceea ce n u e capab i lă să facă ant i teza , care se recomandă foarrc rih1 prin faptu l că la întrebarea cu pri v ire la cond iţ i i le

s inteze i c i nu poate da nici un răspuns care să ne scu tească de a întreba mereu . fără sfâr)i t . Du pă ea , t rebuie să ne r idicăm de la un început dat Ia

unu l mai îna l t . fiecare parte duce la o parte �i ma i m ică . fiecare even i ment are mereu drept cauză u n a l t even i men t deasupra l u i . �i

coml i ţ i i le ex istenţe i în genere se sprij ină la rândul lor mereu pe al tele.

3H8

SECT . .1. DESPRE I NTERES U L RAŢI U N I I

fără a dobfmdi vreodată suport � i sprij in necondiţ ionat într-un lucru

independent. ca fi inţft primă. În al erei/ei/ r;înd, această parte are �i avantaju l popuhlriciiţii care,

des igur. nu const i tuie t i t lu l cel mai mărunt a l recomandări i ei . S i mţu l

comun nu găsqte n ic i cea mai mică d i ficu l tate în Ide i le începutu lu i necondi ţ ionat al oricărei s in teze . căci �i f"ără aceasta e l este mai obi�nu i t să coboare spre consecinţe decât să urce spre pri n c i p i i � i are î n con­

cepte le unei fi i nţe absolut prime (a dre i pos ib i l i tate e l nu o sondează) un sent iment de comoditate �i totodată un punct fi x . pentru a lega de el firul călăuzitor al pa�i lor l u i . pe dind . di mpotri v ă . în urcu�ul făr:t răgaz

de la condi ţ ionat la necond iţ ionat. mereu cu un picior în aer. el nu poate găsi n ic i o p lăcere .

De pa11ea empirisnwlui în determinarea Idei lor cosmologice sau a antitezei nu se găse�te mai Înt;Îi n ic i un interes pract ic d in principi i pure

ale raţ iun i i , ca ace la pe care îl posedă morala �i re l ig ia. D impotrivă .

. ..; i mplul cmpirism parc a răpi amiindurora orice forţă �i in1luenţi1 . Dacă

nu ex istă o fi in ţă primă dist inctă de lume. dacă lumea este fără început �i

deci � i fără creator . dacă voinţa noastră nu este l i beră . iar sufletul este

d iv iz ib i l �i coruptib i l ca �i materia . atunc i idei le mora/e �i princ i p i i le lor

pierd orice valab i l i ta te ::;i cad o dată cu Idei le transcendenwlc. care const i tu ie sprij inu l lor teoret ic .

În schimb. emp irismul oferă interesu lu i spec u l at i v al raţ iun i i

avanta je , care sunt foarte ademeni toare �i care depă::;esc cu mult pe cele pe care le poate promite învăţătorul dogmatic a l Ide i lor raţiuni i . Potr iv i t

empirismu lu i , i ntelectul se află întotdeauna pe propr iu l lu i teren, adică numai pe cflmpul experienţelor posibi le, ale căror legi pot fi cercetate de el �i cu ajutorul lor î�i poate ext inde la nesfiir�it cunoa�terea lui s igură �i intel ig ib i lă . A ic i i ntelectu l poate � i trebuie să prezin te obiectul atfll în

sine, cât �i în relaţ i i le lu i . cu ajutoru l intuiţ iei sau cel puţ in al conceptelor .

a căror imagine poate fi expu să c lar � i d i sti nct în intui ţ i i analoge date .

Nu numai că e l nu arc nevoie să părăsească acest l an ţ al ord in i i naturale ,

pentru a s e agăţa u e Idei . a l e căror obiecte n u le cu noa� te , deoarece . ca

lucruri imaginare . ele nu pot fi n ic iodată date , ci nu-i este n ic i măcar permis să-�i părăsească îndeletn ic irea �i. sub pretextul că a isprăv i t , să treacă în domen iu l raţ iun i i idea l izatoare ş i la concepte transcendente .

unde nu mai are nevoie să observe ::;i să cerceteze potriv i t legilor natur i i .

c i numai să gândem;cii � i să invemeze, sigur că n u poate fi contrazis de

389

TFOR I A f'LE!\1 . 1':\RT. I I . D IV IZ. � . CART. 2 . CAP. 2

l ;t pte k nat u r i i . ri i ndd nu este le�at Je mărtur ia lor. ci o poate J ispreţu i

sau ch i :n· '>Upune unei autoritil ţ i '-l lpcrioarc . anume celt:i a raţ iun i i pure .

De aceea. cmpir isl u l nu va perm ite n ic iouatil sit adm itil o epocă a

n ;t turi i l·:t fi i nd . t iN l l u l pri ma �au �il considere vreo l imită a perspectivei

lu i în în t i t u.krca natu r i i ct fi ind u l t ima: n i c i să treacă de la obiecte le

n; � t mi i . p e ,·;trc Il' po;tte ana l it.<� prin observaţie si matematică . -:;i le poate

dc: t:n n i n;� � i ntet ic i'n i n tu i ! i c (de l a Int i ndere ) , la acelea pl' care nic i

' Î 1 1 1 \ Li r i k . n i L· i imaginaţ ia nu le poa te prezenta vreodată in concrctu ( l a

s i t np l u l : n il· i n u 1·a perm i te s:i se pună l a baza naturii însă� i o facu l tate

de ;1 ;�cţ ion; t i ndependent Jc legi le naturi i ( l i bertatea) �i pri n aceasta să

îngu sro.,: preoc u parea i ntelectu l u i de a cerceta originea fenomenelor cu

a_i u toru l fi ru lu i diCtuli tor a l regu l i lor necesare: în sfâr� i t . n ici nu va

pc n n i tc s;1 se caute î n afara natur i i ctu/a u n u i l ucru oarecare ( fi i nţa

pr i m ;) ) . fi i ndd no i nu cunoa�lem n i m ic mai mul t deci\t natu ra , dci

nnm:t i c;t ne okră ohicc tc � i poate să ne instruiască Lkspre leg i le lor.

htc d rept d dacă fi losofu l emp i rist n u are altă intenţie cu ant i teLa

lu i dcdt de :1 doborî curiot itatea i nd i sc retii �i prL'I.umţia raţ iuni i care î�i

ig1 1orcadi adc1 [t rat a ,· i mc:n i re . care se împăunca1.ă eu p:ltrunderc -:;i

-;tiin[:/ :tco l < l u n,k de fapt i nce leaâi pătrunderea � i ::;t i i n[a �i care vrea să

prl'l. in tt: l' <t o promo\' are a i n ll'resu l u i specu lat i v ceea ee nu poate fi

l'a l a b i l d.:L·Jt din punc tu l de \ euerc al interesu lu i prac t ic . pentru a rupe .

ae• 1 l o i l i iUC col l \ i ne comodi tăţ i i e i , l'i rul cercl'lări lor fi zice � i , sub

prL'!C \ t u l ntmdcri i cunoa�teri i , <.t - I lega Jc Idei transecnde11tak. prin care

nu cunoa�tem propr iu-1 is a l tceva dedt c;/ nu cunoa.�tem n imic; dacă ,

l. i ,.· . e m p i ri . ., t u l �-ar mul ţumi cu atât . atunci pri ncipiu l l u i a r fi o maximă

a c u m p:t t ă r i i în prete nţ i i . a modcst ie i în afi rmaţ i i ::; i în ace la� i t imp a

l ărg i r i i ,·;it m a i mul t po.s i b i l a i ntelect u l u i nostru , sub conducerea

î n ,·:"i ţătoru l u i care ne este dat propriu-zis : experienţa . Căc i . în acest caz,

n u n i � <tr t ăpi ·'llf)(JLiţiilc intelectuale � i ae(/inţa. necesare i nteresu l u i

llO�t ru prac t i c : n u ma i că nu le-am putea prCLCnta sub t i t l u l �i pompa Je

� t i i nţft �i cu noa�tere raţionali\. fi i ndcă �tiinţn specu l at i vă propriu-zisă nu

pu<ttc avea a l t obiec t decftt pc ace l a a l experien ţe i � i că, uaeă Jepă�e�te

l i m t tl' lc e i . s i nto.a care caută cuno�tinţe noi �i i ndependente de

npcrienţii nu arc un substrat :.�1 in tui ţ ie i la care să poată fi apl icată.

390

SECŢ. -� - DESPRE I NTERES U L RATI U N I I

Dar dacă empir ismul dev i ne e l însu� i dogmatic cu pri v i re l a Ide i (cum se întâmplă de ce le mai mu lte or i ) � i neagă cu îndrăznea lă ceea ce este d incolo de sfera cuno�tinţelor lu i in tu i t ive . cade e l lnsuşi în gre::;eala l i psei de modesti e . care aici este cu atât mai blamabi l ă . cu dt prin aceasta i se cauzează i nteresu lu i practic a l raţ i u n i i un prejudic iu ireparabi l .

Aceasta este opoz iţ ia d in tre epicureism"' � i platonism.

Fiecare d in cele două concepţ i i spune mai mul t decât �tie . dar astfel încât cea dinuli încurajează şi promovează � t i in ţa . deşi în dauna i nteresu l u i pract ic. cea de-a doua pune la îndemână principi i excelente pentru pract ică. dar tocmai prin aceasta . cu pri v i re la tot ceea ce nu îngăduie deciit o cunoaştere speculat ivă. ea permi te raţ i un i i să se dedea expl icaţ i i lor idea l i ste ale fenomenelor naturi i şi să negl ijeze cercetarea fizică.

În s fârş i t . în ce pri ve�te cel de-a/ treilea moment . care poate fi considerat în alegerea provizorie între cek două părţ i în confl ict . este absolut c iuuat că cmpirismul nu se bucură Je n ic i o popu lari tate . Jeşi am fi înd inaţ i să credem că s imţul comun ar trebui să accepte cu avid i tate un proiect care promite să-I satisfacă numai cu cunoştinţe experimentale � i cu în lănţu i rea Jintre ele con formă raţ i un i i . în t imp ce dogmat ica transcendentală îl constrânge să se riu ice la concepte care depăşesc cu mult perspicaci tatea şi facult atea raţ ională a capetelor ce lor mai exerci tate în gfmdire . Dar tocmai acesta este mobi l u l s imţu lu i comun . Căci e l se găse�te atunci într-o stare în care n i c i ce l ma i mare savant nu

'· Este totu�i prohkmati<.: lbdt "picur a prl"lentat vreo,blii aceste princ ip i i c a ai'irnw!ii

obiective. Daci\ ele n-au fost cumva dedt ma.x i 1 nc ale rolosiri i specu lat ive a ra!iuni i . atunc i

el a arătat în aceasta L111 spiri t fi loso l 'ic mai autent ic dcdt oricare alt înţelept al antichităţ i i .

C ă î n exp l icarea l'cnollll' l lclor trebuie s ă procedăm c a s i d ml c:împu l cercetări i n-ar l'i

m[trgini l dt: nici o g.ran i �ă sau început al l u m i i : l'fl tn:huic �ă LH.lmi h:.·m lll�llcria l u m i i a�a cum trebuie si'1 Jic ca. dad vrem să fim inst 111 i ! i despre ca prin cxpcril'll!i'>: că nu trchuic să căutăn>

:.ilt;J origine a cv('n imclllelor <kGÎI aceea l'al'l� C\h: dclcrminală de legile imuahilc a le naturii

�i că. i'n sf:.îr� i t . llll lreh11ÎC s� r�..�curg�..·m la u i�-.·i o caută di .... t i nctă Llc lume. acestea �unt principii

înd s i az i rom·tc ju ste . dar puţin ohscrvatc. în st;u·e să lărgcasl'ă filosofia specu lativă �i

totodată să descopere princ ipi i le mora le . independent de a_1utoan: strfl ine. fără ca . din această

pricină. acela care cert• să ipru,r/inJ ace le priJK ipi i •J)gmalicc ;.ttflta t i mp ci'il suntem ocupa�i

<.:u simpla speculatie să fie a<.:uzat c:t vrea să le ncţe.

39 1

TEORI A ELEM . PART. I l . D I V I Z . 2. CART. 2 . CAP. 2

poate avea vreo superioritate faţă de el . Dacii el nu înţelege deciit puţin sau ch iar n im ic d in toate acestea. nici n imeni altul nu s-ar putea totu�i lăuda că înţelege cu mult mai mult, ş i de�i nu poate vorbi despre aceasta atiit de doct ca al ţ i i , totu�i poate raţiona subt i l infin i t mai mul t , deoarece

el răti:ice�te numai printre Ide i , unde este foarte vorbăreţ , tocmai fi indcă

IJU �tie nimic despre ele. în t imp ce cu priv i re la cercetarea naturi i ar

trebui să amuţească complet ş i să-ş i mărturisească ignoranta. Comoditatea � i vani tatea sunt deci o puternică recomandare a acestor principi i . Afară de aceasta , de�i unui filosof îi v ine foarte greu să admită

ceva ca principiu fără a-�i pute<� da socote<Jiă sic însu� i . cu atiit m<Ji mult

să i nt roducă concepte a căror real i tate obiect ivă nu poate fi sesizată , totu� i pentru s imţu l comun n im ic nu este mai obişnuit c<J acest lucru . E l vrea să aibă ceva. de unde să poată porni cu încredere. Dificultatea de a

concepe o astfel de supoziţ ie nu-l nel in i�te�te, deoarece lui (care nu �tie

ce înseamnă a concepe) nici nu-i trece prin giind vreodată � i consideră ca fi ind cunoscut ceea ce , printr-o folosire frecventă, i-a devenit fami l iar. Dar în cele din urmă, pentru el orice interes speculat i v d i spare înaintea

ce l u i practic � i î�i înch ipu ie că sesizeadt �i �tie ceea ce temeri le sau

speranţele lu i îl îndeamnă să admi tă sau să creadă. Astfel . empirismul raţ iun i i transcendental - ideal izante este l ipsit cu totul de orice populari­

tate � i , oriciit de multe dezavantaje ar cuprinde împotriva princ ip i i lor practice supreme, totu�i nu trebuie să ne temem că va depă�i vreodată săl i le şcol l l ş i că va dobândi în societate o autoritate e<Ît de cât importantă

şi oarecare favoare în riindul mulţ im i i . Raţ iunea omenească are o natură arhitectonică, adică e a consideră

toate cunoşt inţele ca aparţ inând unu i s i stem pos ib i l şi de aceea nu

permite decât princip i i care nu împiedică cel puţin ca o cunoşt inţil dată

să se alăture <�!tora într-un s istem oarecare . Dar judecăţ i le ant itezei sunt

de aşa natură, înciit ele fac absolut i mposib i lă terminarea unui edificiu

de cunoştinţe . Potrivit lor, d incolo de o stare a l umi i există totdeauna una

�i mai veche: în orice parte ex istă totdeauna a ltele . d iv iz ib i le l a riindul lor: înaintea oricărui eveniment ex istă un altu l , care la rândul lu i e produs de un altu l ; şi în existenţă orice este . în genere, totdeauna cond i t ionat,

fără a se putea recunoa�te vreo existenţă necondiţionată şi primă. Fi indcă

deci antiteza nu admite n icăieri un termen prim şi un început , care să poată serv i absolut ca teme l ie a construcţ ie i , un edific iu complet al cunoaşteri i este absolut i mpos ib i l cu asemenea supozi ţ i i . De aceea,

392

SECŢ .:1. DESPRE SOLUŢIONAREA PROBLEM ELOR RAŢI U N I I

in teresul arh itectonic al raţ iun i i (care cere nu o un i tate empirică, ci o

uni tate pură a priori) posedă în s ine o recomandare naturală în favoarea

afirmaţ i i lor teze i . Dar dacă un om s-ar putea e l ibera de orice i n teres �i a r l ua în

considerare aserţ i un i le raţ i un i i , ind iferent de orice consec inţe , numai

după conţ inu tul principi i lor lor, un astfe l de om . presupun;înd d n-ar

cunoa�te n ici o ie�ire din încurcătură decftt să se dec lare pentru una sau pentru alta din doctrinele în l itigi u , ar fi într-o stare de perpetuă osci laţ ie .

Astăzi i s-ar părea convingător că voinţa u mană e Iiber/1; mâine . dacă ar

lua în considerare lanţul indisol ubi l al naturi i . ar susţine că l i bertatea nu e dedit o înşelare de sine � i că totu l e numai natur;/. Dar când s-ar ajunge

la faptă � i acţ iune . atunci acest joc al raţ iun i i pur specu lative ar dispărea

ca fantomele unu i v i s �i � i - ar a lege princip i i l e numai dupi\ interesul pract ic . Cum se cade însă unei fi i nţe care reflectcază �i cercetează să

consacre anumite momente exclusiv examinări i propriei ei raţ iun i , dar

dezbrăcfindu-se complet de orice pilrt in i re � i astfel să comunice publ ic al tora spre apreciere critică observaţ i i le ei . n imănui nu i se poate l u a în

nume de rău �i cu atftt mai puţin nu i se poate interzice să prezinte tezele �i antiteze le . a�a cum pot fi ele apărare . fără teamă de amen i n tare ,

înaintea jura ţ i lor care aparţ in propriu lu i l u i rang (anume rangu lu i oamen i lor slabi ) .

ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

Scqiunc<J n pnlr<J

DESPRE PROBLEMELE TRANSCENDENTALE ALE

RAŢIUNI I PURE. ÎNTR UCÂT TREBUIE SĂ POATĂ FI SOLUŢIONATE ÎN MOD ABSOLUT

A voi să rezolvi toate problemele � i să răspunzi la toate întrebări le

ar fi o fanfaronadă neru� inată ş i o prezumţ ie atât de extravagantă, încât

prin aceasta ne-am pierde i mediat orice încredere . Există totuşi şt i i nţe a

căror natură este astfe l , încât fiecare în trebare care surv ine aici trebuie

să poată primi în mod absolut un răspuns din ceea ce şt im, căci răspunsul

393

TEOR I A ELEM . PART. l l . DIVIZ. � - CART. 2. CAP. 1

trebuie să provină d in aceleaşi izvoare d in care provine întrebarea �i în

care nu este deloc permis a pretexta o ignoranţă i nevitabi lă . ci poate fi

cerută rezolvarea. Ceea ce este just sau ir�just în toate cazuri le posib i le

trebuie să putem �t i potrivit rcgu l i i . deoarece prive�te ohl igaţia noastră.

�i noi nu putem avea n ic i o obl igaţ ie faţă de ceea ce nu putem .�ti. În

expl icarea fenomenelor naturi i trebuie totlt�i să ne rămfmă mu lte lucruri

i ncerte şi unele probleme nerezolvate . fi i ndcă ceea ce şt i m noi despre

natură n u este n ic i pe departe suficient în toate cazuri le pentru ceea ce

trebuie să expl ică m . Se pune acum în trebarea dacă în fi losofia trans­

cendenta lă ex istă vreo problemă priv i nd un ohiect propus raţ iun i i care

să rămână insolubi lă tocmai pentru această raţ iune pură şi dacă ne putem

cu drept sustrage de a da un răspuns decis iv prin aceea că obiectul e i fi ind

absolut nesigur (d in lot ceea ce putem noi cunoa�lc) îl inc ludem între

acelea despre care avem. desigur. o noţiune . dar numai atât cât e necesar

pentru a pune o întrebare . însă ne l ipsesc complet mij loacele sau

facul tatea de a răspunde vreodată.

Eu afirm că fi losofia transcendentală are . între toate cunost inţele

specu lat ive . această caracterist ică: n ic i o problemă care priveşte un

obiect dat raţ i un i i pure n u este inso lub i lă pentru aceea�i raţ i une

omenească şi n ici un pretext de ignoranţă i nev itabi lă �i de profunzime

insondahi lă a problemei nu poate scuti de obl igaţia de a răspunde la ea

temein ic ş i complet; căc i acela�i concept care nu pune în stare de a

întreba tresuie să ne facă şi absolut capab i l i de a răspunde la această

întrebare . pentru că obiectul nici nu se găseşte în afara conceptulu i (cum

c cazul cu justul ş i in justu l ) . În filosofia transcendental[t însă nu ex istă decât probleme cosmo­

logice . pentru care se poate cere pe drept un răspuns sati sfăcător. care se

referă la natum obiectu l u i . fără ca fi losofu lu i să-i fie permi s si:i se

sustragă de la acest răspuns , prelextfind o obscuritate de nepătruns; � i

aceste probleme nu s e pot raporta decât l a Idei cosmologice . Ci:ici

obiectul trebuie să fie dat empiric � i problema nu se raportează decât la

conformi tatea lu i cu o Idee. Dacă obiectul este transcendental �i deci e l

însu�i necunoscut . de exemplu dacă acel ceva, al cărui fenomen (în noi

în� ine) este gând irea (sufletu l ) , este în s ine o ex istenţă s implă . dacă

ex istă o cauză a tuturor l ucruri lor, care este absolut necesară etc . , atunci

trebuie să căutăm pentru Ideea noastră un obiect . despre care să putem

394

SECŢ 4. DESPRE SOLUŢION AREA PROBLEM ELOR RAŢI U N I I

mărturisi că ne este necunoscut, dar fără a f i totuşi d in această cauză

i mposibi l ' ' . Idei le cosmologice au s ingure această particu laritate, că pot

presupune ca date obiectul lor şi s inteza empirică necesară pe care o cere

conceptu l l u i . iar întrebarea care izvoră�te d in e le nu prive�te decât

progresu l acestei s inteze . întrucât el trebuie să conţ ină total itatea

absolută. aceasta din urmă nemaifi ind ceva empiric , căci ea nu poate fi

dată în n ici o experienţă . Cum aici e vorba numai despre un lucru ca

obiect al unei experienţe posib i le �i nu ca lucru în s ine, răspunsul l a

problema cosmologică transcendentă n u s e poate atla decât în ldee, căc i

ea nu se ·raportează la un obiect în s ine: cu priv ire l a experienţa posibi lă ,

nu se pune întrebarea despre ceea ce poate f i dat in concreta într-o

experienţă oarecare . ci despre ceea ce se află în Idee , de care s inteza

empirică trebuie numai să se apropie: ea trebuie deci să poată fi

soluţionată numai d in Idee , căci aceasta este o simplă creaţie a raţ iun i i ,

care deci nu se poate eschiva s ă dea un răspuns, invocâJl(.l c a pretext u n

obiect necunoscut .

Nu este <ttât de extmordinar, cum pare l a început , că o şt i inţă poute

pretinde -:.i aşteptu numai soluţ i i certe cu privire la toate problemele care

aparţ in domeniu lu i ei (questiones domesticae), deşi poate că pentru

moment ele nu au fost încă găsite. În afară de filosofia trunscendentulă ,

mai există două şti inţe raţionale pure , una cu un conţinut pur speculat iv .

al tu cu un conţinut practic: matenwtica pun! � i morala pur;'i. S-a mu i auzit

vreod<ttă cu cincvu, sprij in indu-se oarecum pe ignorarea necesară a

cond i ţ i i lor, să dea ca incert ruportu l exact al d iametru lu i faţă de

circumferinţă în numere raţionale sau iraţionale? Cum acest raport nu

poutc fi dat în mod corespunzător prin numere raţion<tle , i<tr prin numere

iraţionale n-a fost încă găsi t , s-ujudecat că cel puţin imposibi l i tatea unei

,. La întrebarea: ce natură ;1re un obic<.:t tran,<.:cndcntal . anume <'C este efi nu se poate da . d..:'i�ur. un răspun'. dar se· poate foarte b ine spune <.:ă intrebarea însă�i nu c nimic. J'i indd n-a rost dat un obie..:t al c i . De aceea. toate întrebările psihologiei t ransc-cndt'lliak pot primi �i au primi t de fapt un răspuns: că<.: i ele prives<.: suhicctul transcendental al tuturor fenomenelor interne. el însu�i nefiind fenomen �; deci ncfi inJ dat ca obiect �i la ..:are ni..:i

una din categori i ( la ..:are totu�i se referă propriu-t. i' intrebarea) nu găse�tc wndiţi i pentru aplicarea ei . Ai<.:i este dcci c·at.ul în care este valahilă cxpre,ia comună cii l ipsa răspunsulu i c'tc � i ca un răspuns. anume că o întrebare privind natura acdui ceva <.:arc nu poate fi gfindit prin nici un predicat determinat . fi indcă este pus cu totul în afara sferei ohiectclor ..:arc ne pol fi date. este cu totul nulii s i vidă.

.395

TF:OR IA ELEM . PART. I I . DIYIZ. 2. CART. 2. CAP. 2

<.�semenea solu ţ i i poate fi cunoscută cu cert i tudine. �i L a m b c r t

a doved i t acest lucru . În princip i i l e generale a le morale i n im ic nu poate

fi i ncert . fi i ndcă judecăţ i le sau sunt complet nule �i l i ps i te de sens. s<Ju

trebuie să decurgă numai d in conceptele noastre raţionale. Dimpotrivă .

în �t i i nţele naturi i ex istă o i n fi n itate de ipoteze , în pri vinţa cărom nu ne

putem a�tcpta n ic iodată l a cert i tud ine . căci fenomenele naturi i sunt

obiecte care ne sunt date independent de conceptele noastre . a căror

cheie deci nu se atlă în noi � i în gândi rea noastră pură . ci în <.�fara noastră,

�i tocmai de aceea , în multe c<.�zuri . nu poate fi găsită şi prin urmare nu

po<.�te fi sperată o soluţie certă. Nu mă refer aic i la problemele Anal it ic i i

transcendentale , care pri vesc deduqia cunoaşteri i noastre pure . căci

acum nu tratăm decât despre cert i tudinea judecăţi lor cu pri v i re la

obiecte. � i nu cu priv ire l a originea conceptelor noastre însele .

Nu ne vom putea dec i sustrage obligaţ ie i de a da cel puţ i n o soluţie

crit ică problemelor raţ ionale expuse , plângându-ne de l i m itele înguste

ale raţ i un i i noastre �i mărturis ind. cu aparenţa unei umi le cunoa.-:;teri de

noi în� ine . că e mai presus de raţ iunea noastră de a decide dacă lumea

ex i stă din eternitate sau arc un început; dacă sp<.�ţ iu l cosmic este plin de

ex istenţe la infin i t sau este închis în anumite l imi te : dacă ex istă undeva

în lume ceva simplu sau dacă totul trebuie d iv izat l a infin i t : dacă ex istă

o creaţ ie � i o producţie d i n l i bertate sau dacă totul depi nde de lanţul

ord in i i natura le : în sfâr�i t . dacă ex istă vreo fi inţă complet necond iţ ionată

�i necesară î:� sine sau dad totul este condi ţ ion;H în ex istenţa l u i � i prin

urmare este dependent de ceva d inafară �i contingent în sine. Căci toate

aceste probleme pri vesc un obiect care nu poate fi dat n icăieri în altă

parte decât în idei le noastre , anume tota l i tatea absolut necondi ţ ionată a

s intezei fenomenelor. Dacă d i n propri i l e noastre concepte n u putem

afirma � i decide n im ic cert asupra acestor probleme. nu avem voie să

aruncăm v ina pe obiect. care ni se ascunde . căci un asemenea obiect n ic i

nu poate să ne f ie dat (f i indcă n u se întâ lnc�te n icăieri în afara Idei i

noastre) . c i trebuie să- i căutăm cauza în Ideea noastră însă�i , ceea ce este

o problemă care nu permite n ici o soluţ ionare �i totu�i noi admitem cu

încăpăţânare că Ide i i i-ar corespunde un obiect rea l . O e xpunere c lară a

d ialectic i i , care este cuprinsă în însuşi conceptu l nostru . ne-ar conduce

curând la depl ină cert i tudine cu pri v i re l a ceea ce trebuie să gând im

despre o asemenea problemă.

396

SECŢ. 4 DESPRE SOLUŢION A R EA PRO BLEM ELOR RATI U N I I

Prete xtn l u i vostru d e ignoranţă c u pri v i re la aceste probleme i se

poate opu ne mai întâi întrebarea următoare , la care cel puţin trebuie să

răspundeţ i în mod clar: de unde vă vin I de i le a căror sol uţ ionare vă pune

a i c i într-o ase menea d i fi c u l tate? S u n t oare fenomene pc care aveţi

nevoie să le expl icaţ i � i pen tru care . în conform i ta te cu aceste Idei , nu

trebuie Je căutat decât princip i i le sau regul i le expunerii lor? Adm iteti că

natura ar r i complet dezvă1 uită în faţa voastră; că nimic n-ar fi ascu ns

s i mţuri lor vo;t�tre �i const i intei despre tot ceea ce se prezintă intuiţ iei

voa�tre; totu� i . pr in n i c i o s ingură ex perien ţă n u veţ i putea c u noa�te

i11 CO/h.:rcto obiec t u l Ide i lor voastre (căc i . în a fară Jc această i n t u i ţ i e

comp le tă . s e m a i ce rc o s in teză completă �i con� t i i nţa tot a l i tă ţ i i e i

abso l ute . ceea c e nu este pos ib i l pri n n i c i o cunoa�terc empi rică); prin

urmare , întrebarea voastră nu poate fi în n ic i un caz necesară pentru

exp l i carea vreun u i fenomen care v i se prezintă �i deci nici dată oarecum

de obiectu l însu� i . Căc i obiectul n u vi se poate prezenta nic iodată .

deoarece c i 1 1 U poate fi dat prin n ic i o exper ien ţă pos i b i lă . Voi rămâneţi

totdea u n a . în toate perce pţ i i le posi b i l e . stăpân i ţ i de co11diţii. fie în

spaţ i u . fie în t i m p . !;'i n u aj u ngeţi l a n im ic neconu i ţ ionat, spre a decide

dad acest necond iţ ionat trebuie situat într-Lm început absolut al s intezei

sau într-o tota l i tate absolută a seri e i , fără n i c i un începu t . Dar totu l . în

�ens e m p i ri c . nu este n ic iodată decât comparat i v . Tot u l absolut a l

mări m i i ( u n i vers u l ) . a l d i v i z i un i i . a l deri vaţi e i , a l cond iţ iei ex istcnţe i în

genere . împre u nă cu toate probleme le , a n u me Jacă poate fi rea l i zat

printr-o si nteză fi n i tă sau prin una care se cont inuă l a infi n i t , llll prez i ntă

n i c i un i n t eres pentru e x per ienţa pos i b i l ă . V o i n-aţi putea e x p l i ca

nic iuecum ma i b i ne �i n i c i c h i ar în a l t mou . Jc exempl u fe nomenele

u n u i corp , fie că adm iteţi că e l se compune d i n părţ i s i mple . fie că

adm i teţ i d se compune totdeauna din părţ i compuse; căci nu v i se poate

prezenta n iciouată un fenomen s implu �i tot atât de puţin o compunere

i n fi n i tă . Fenomenele nu cer să fie e x p l icate decât în măsura în care

cond i ţ i i le lor Je ex pl icare sunt date în percepţ ie: dar tot ceea ce poate

fi dat în e le. auunat într-un Întreţ absolut. nu este el însu�i o percepţ i e .

Dar toc m a i acest tot este propri u-z is ceea ce se cerc a fi e xp l icat în

problemele transcendentale ale raţ i u ni i .

Dec i , fi indcă sol u ţ i a însă�i a acestor prob leme nu poate apărea

n iciodată în experientă. nu puteţi spune că nu se ştie ce trebuie atri buit

397

TEORIA ELEM. PART.II. DIVIZ. :1. CART. 2. CAP. 2

a ici obiectului. Căci obiectul nu este decât în capul vostru �i. în afara lui.

nici nu poate fi dat ; de aceea voi trebu ie să purtaţi de grijă să fiţ i n u mai

de acord cu voi în�ivă !ii să evitaţi amfibolia care face d i n Ideea voastră o pret i nsă reprezentare a unui obiect dat empiric �i deci a unui obiect care

poate fi cunoscut �i după legile experienţei. Soluţia dogmatică nu este

deci numai i ncertă. ci este impos i bi l ă . Iar sol u ţ i a cr i t ică. care poate fi

abso lu t certă, nu consideră problema obiectiv , ci în raport cu

rundamentul cunoa�terii pc care se întemeiază.

ANTINOMIA RA ŢIUNll PURE SL'cţiune;:l a cincea

REPREZENTAREA SCEPTICĂ A PROBLEMELOR

COSMOLOGICE PRIN TOATE CELE PATRU

IDEI TRANSCENDENTALE

Am renunţa bucuro�i la pretenţ ia de a avea răspunsuri dogmat ice

la problemele noastre , dacă am înţelege încă de mai înai nte că. oricare

ar fi răspunsu l . el n-ar face decât să sporească �i mai mult ignoranta

noastră �i ne-ar arunca d i ntr-o incomprehensi bilitate în a l ta . dintr-o obscuritate în alta şi mai mare şi poate chiar în contradicţii . Dacă

problema noastr5 nu reclamă decât o afirmaţie sau o negaţ ie. atunci este

prudent să lăsăm deocamdată la o parte pre t i n sele argumente ale

răspunsului şi să reflectăm mai întâi la ce s-ar câştiga în reali tate dacii

răspunsul ar fi într-un sens şi ce dacă ar fi în sens opus . Dar dacă se

întâmplă ca în ambele cazuri să rezulte pure absurd i tăţi ( nonsensur i ) ,

atunci avem u n mot i v întemeiat pentru a cerceta critic însăşi întrebarea

noastră ş i pentru a vedea dacă nu cumva ea însăşi se bazează pe o

supoziţie lips i tă de fundament şi se joacă cu o Idee, care î�i trădează

falsi tatea mai bine în apl icaţie şi în consecinţe decât în reprezentarea

abstractă. Aceasta este marea u t ilitate care rezu l tă d i n mod u l sceptic de

a trata problemele puse raţ i u n ii pure de către raţi unea pură şi prin care .

fără multă osteneală. ne putem ridica deasupra unui mare haos dogmatic ,

398

SElT 5. REPREZENTAREA SCEPTICĂ A PROBLEMELOR COSMOLOCIICE

pentru a-i substitui o critică sobră, care , ca un adevărat catharcticon. va

îndepărta cu succes prezumţia împreună cu urmarea ei, pol imat ia .

Dacă. prin urmare, aş putea şti mai dinainte că o Idee cosmologică,

indiferent de care parte a necond i ţ ionatu lui sinteJ:ei regresive a

fenomenelor s-ar înc l ina. ar fi totuşi pentru orice concept al inte/ectLtlui

fie prea mare. fie prea mid. atunci aş concepe că această Idee . nea vând

totuşi de-a face decât cu un obiect al experienţei. care trebuie să fie

adecvat unui concept intelectual posibi l . trebuie să fie complet goală ş i

lipsită de sens . fi i ndcă obiectu l . oricum l -am considera. nu poate f i pus

în acord cu ea. Şi în realitate acesta este cazu l cu toate conceptele

cosmologice. care tocmai de aceea aruncă raţ iunea atftta t imp cftt le

rămftne ataşată, într-o antinomie inevitabi lă . Dacă admiteţi. mai întiîi. că

lumea m1 are un inceput, atunci ea este pre:1 mare pentru conceptu l

vostru; căci acesta , constând într-o regresie succesivă. nu poate atinge

n ic iodată întreaga eternitate scursă . Dacă admiteţi că lumea are un

inceput. atunci ea este iarăş i prea miCii pentru conceptu l vostru inte­

lectua l . în regresia empirică necesară . Cum începutul presupune tot­

deauna un t imp care precedă. el nu este încă necondi ţ ionat . iar l egea

folosirii empirice a intelectu lu i vă impune să căutaţi o condiţ ie de timp

încă mai îna l tă şi lumea este evident prea mică pentru această lege .

La fe l stau lucrurile cu cele două răspunsuri la întrebarea care

prive�te mărimea lumi i în spaţ iu . Căc i , dad este infinit;! �i nelimitată,

atunci ea este prea mare pentru orice concept empiric posibi l . Dac;! este

linitli şi l i mitată , atunci cu bună dreptate vă întrebaţi mai departe: ce

determină această l im ită? Spaţ iu l vid nu este un corelat a l l ucrurilor

ex istent în s ine şi nu poate fi o condiţ ie l a care aţi putea să vă opriţ i , cu

atât mai puţin o condiţie empirică care ar constitui o parte a unei

experienţe pos ib i le . (Căc i c ine poate avea o experienţă despre vidu l

absolut?) Dar tota litatea absolută a sintezei empirice reclamă totdeauna

ca necondiţionatul să fie un concept experimenta l . Astfel, o lume limitat;!

este prea mic;/ pentru conceptul vostru .

În al doilea rând. dacă orice fenomen în spaţiu (materie) constă din

infinit de multe piirţi, atunci regresia div iziunii este totdeauna prea mare

pentru conceptu l vostru; iar dacă diviziunea spaţiului trebuie sJ înceteze

la un membru oarecare al e i ( la s implu) . atunci regresia este prea mid

399

TEORIA ELEM. PART. 11. DIVIZ. 2. CART. 2. CAP. 2

pentru Ideea necon d i ţ ionatulu i . Căci acest mem bru permite mereu o

regresie spre a l te mul te părţi cuprinse In e l .

În ni treilea dind. dacă adm i teţ i c ă n i m i c n u se întâmplă în l u m e

decflt în acord cu legile naturii. atunci cauzalitatea cauzei este i a r tot ceva

care se întflm plă �i face necesară regres ia voastră spre o cauză �i mai

i'naltă , pri n urmare prelungirea fără încetare a seriei de cond i ţ i i a parte

priori. S i m pla natunl eficientă este deci prea mare pentru orice concept

pe care-I folosiţ i în s inteza eveni mentelor l u m i i .

Dacă alegeţ i , în anumite cazuri, eveni mente produse spontan. prin

urmare creaţ ie liber;}, atunc i . potr i v i t unei legi naturale inev i tabi le . vă

urmăre�te întrebarea d i n ce cauză � i vă constrftnge să depă�i( i acest

punct . după legea cauzală a experienţe i . � i găs i ţ i că o astfel de totalitate

a conex i u n i i este prea mic;} pentru conceptul vostru empiric necesar.

În al patrulea dnd. dacă ad m i teţ i o ex i stenţă absolut necesanl ( fie

lumea însă� i . sau ceva în lume . sau cauza lu m i i ) . atunci o plasaţi într-un

timp i n fin i t de îndepărtat de orice moment dat; căci altfel ar f i dependent

de o a l tă e x i stenţă mai veche . Dar atu nci această e x i stenţă este

i nacces ib i lă �i prea mare, pentru conceptu l vostru empiric. ca să puteţi

ajunge vreodată la ea pri ntr-o regresie cont inuă .

Dacă însă , după părerea voastră . tot ceea ce aparţ ine lumi i ( fie In

cal i tate de cond iţ ionaL fie în cal i tate de cond i ţ ie ) este contingent, atunci

orice e x i stenţă care vă este dată este prea mic;/ pentru conceptul vostru .

Căc i ea "ă constrftnge să căuta ţ i mereu înd o altă ex istenţă , de care

depi nde .

Î n toate aceste cat.uri am spus că Ideea cosmologic;'i este f ie prea

mare . fie prea m ică pentru regresia empi rică . pri n urmare pentru orice

concept pos ib i l al intelectu l u i . De ce nu ne-am expri mat i n vers �i n-am

z is că în pri mul caz conceptul empi ric este totdeauna prea mic pentru

I dee . iar în al doilea. el este prea mare �i pri n urmare v i n a o poartă

regresia empirică. în loc să acuzăm Ideea cosmologică că se abate de la

scopul e i . adică de la experienţa posib i lă, prin prea m u l t sau prea puţi n ?

M ot i vu l a fost următorul: ex perienţa pos i bi lă este s i ngurul l ucru care

poate da realitate conceptelor noastre; fără ca, orice concept este numai

Idee, fără adevăr � i fără raportare la u n obiect . De aceea. conceptul

e mpiric posi bi l era măsura, potr iv i t căreia trcbu iajudecată Ideea. pentru

a şti dacă ea este doar Idee �i ficţ i un e sau dacă î�i găseşte obiect u l în

400

SECT. 6. CHEIA PENTRU SOLUTIONAREA DIALECTICII COSMOLOGICE

lume . Căci numai despre acel lucru se z ice că e prea mare sau prea mic în raport cu un a l tu l . dtnd el este acceptat numai din cauza acestuia djn urmă �i trebuie să fie oriindu i t pe măsura lu i . De jocul vech i lor �co l i dialectice ţinea � i această întrebare: dacă o b i l ă nu trece printr-o gaură. ce trebuie să spunem: este b i la prea mare sau gaura prea m ică? În acest caz , este ind iferent cum vreţi să vă exprimar i ; căci nu �t i ţ i care d in cele două lucruri există pentru celălalt . Dimpotrivă, nu veţi spune: omul este prea lung pentru haina lui . ci haina este prea scut1ă pentru om .

Suntem deci cel puţ in condu�i să suspectăm cu temei că I de ile cosmologice . �i cu ele toate aserţ iuni le sofist ice în con1l ict între ele, au poate la bază un concept v id �i pur imaginar despre modul în care ne este dat obiectu l acestor Idei ; �i această suspiciune ne poate pune pe urmele adevărate . pentru a descoperi iluzia care ne-a făcut să rătăcim atâta t imp.

ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

Secţiunea a �a�ca

I DEALISMUL TRANSCENDENTAL CA CHEIE PENTR U SOLUŢION AREA DIALECTICI I COSMOLOGICE

În Estetica transccndcntală am doved it sufic ient că tot ceea ce este intu i t în spaţ iu sau în t i mp, prin urmare toate obiecte le unei experienţe pos ib i le nouă nu sunt altceva decftt fenomene, adică s imple reprezentări care , a�a cum sunt înfăţ i�ate . ca ex i stenţe înt inse sau seri i de sch i m bări . nu au , în afara gând i ri i noastre , o existenţă întemeiată în s ine . Această doctrină eu o numesc idealism tr<lll.'iCt'lldemal' . Real is tu l în sens transcendental face d in aceste modificări a le sens ib i l i tă ţ i i

·Uneori a m m a i numit-o � i ideal ism formal. rcntru a o dcoschi d e cel materia/. adică de cel comun . care pune la îndoială sau ncal!ă existenta lucrurilor externe însele. În unele cazuri. parc a fi prudent să ne servim mai cur,1nd de a<.:eastă expresie dcdt de cdc amintite mai sus. pentru a evita orice ncinţclcl!crc. l Această oh,crvaric lipsc·stc in eJtţia 1.1

401

TEOHt..\ ELEM. PAHT.II. DtVtZ. 2. CART. 2. CAP. 2

noastre lunuri subzistiind în sine �i deci din .... ·implc repreLent;lri.

lucruri în sine. Am fi nedreptăţiţi Jad ni s-ar atribui idealismul empiric, atât de

def5imat încii de multft vreme. care, admiţând realitatea proprie a spaţiului. neagă existenţa fiinţelor cuprin�e în el sau cel puţin o găse�te înJoielnică ::-i care nu admite. în acest punct, între vis �i adevăr. nici o diferenţă suficient dcmonstrabilă. În privinţa fenomenelor în timp ale simţului intern.el nu gă�e::;tc nici o dificultate în elc,ca lucruri reale; ba afirmă chiar că această experienţă internă dovede::;te ea singură suficient existenţa reală a obiectului ei (în sine însu�i. inclusiv toată această determinare de timp).

Dimpotrivă. idealismul nostru transcendental admite că obiectele intuiţici externe, a::;a cum sunt intuite în spaţiu. sunt �i reale ':'i că toate �chimbărilc în timp sunt a�a cum le repret.intă simţul intern. C:.\ci. cum spaţiul este el însu�i o formă a acelei intuiţii pe care noi o numim externă ':'i cum. fără obiecte în eL n-ar exista nici o reprezentare empirică. noi putem ::;i trebuie să admitem ca reale fiinţele existente din el: şi tot astfel stau lucrurile şi cu timpul. Îns:l spaţiul însuşi. ca şi timpul. ::;i o dată cu ele toate l'cnomenele. nu sunt totu�i în ele însele lucruri. ci numai repret.enti1ri. �i nu pot exista în <tfara simţirii noastre. ::;i însăşi intuiţia internă şi sensibilrt a simţirii noastre (ca obiect al conştiinţei). a cărei determinare este repret.entată prin succesiunea diferitelor stări în timp. nu este :1ici eul adevărat. a�a cum există în sine. sau subiectul transcend�ntal.ci numai un fenomen care a fost dat sensibilităţii acestei fiin!e necunoscute nouă. Existen!:.t acestui fenomen intern. ca lucru existent în sine. nu poate fi admisă, deoarece condiţia lui este timpul. care nu poate fi o determinare a vreunui lucru în sine. Dar în spaţiu �i in timp, adevărul empiric al fenomenelor este suficient asigurat şi destul de diferit d� înrudirea cu visul. dacă cele două feluri de fenomene se inlăn!uie între ele exact �i complet, după legi empirice, în experien!ă.

Obiectele experienţei nu sunt date. prin urmare, niciodalLI în ele

Îm;cfc. ci numai în expericnţri, �i nu există în afara ei. Că ar putea exista locuitori În lună. de�i nici un om nu i-a văzut vreodată, trebuie frtră îndoială admis. dar acest lucru Înseamnă numai atât: că în progresul posibil al experien!ei noi am putea da peste ei. Căci tot ceea ce se aflrt într-o conexiune cu o percepţie după legi ale progresului empiric este

402

SECT h. CHEIA PENTRU SOLUTIONAKF.\ DL\LH.TJ( 'Il COS\10UJ( ;1( ·1-.

reaL Ei sunt Jeci real i atum:i cfmd �tau într-o lcp.fllltr<l cmpiridt cu

con� t i inţa mea reală , dc�i d i n acest motiv ei nu SLIIll r,�,d 1 în sine. adică în

afara acestu i progres al experienţei .

Nouă nu ne este dat real Jedt percepţia �i progresul cmpinc de l:t

ea la alte percepţii posibi le . Căc i in ele însele. fenomenele . c.t �implc

reprezentări . nu sunt reale decât în percepţie. care dt i;1.pl1lll e"lc al!ccva

decât realitatea unei rcpreLcn tflri e mp irice. <�didt lcn'.lm,·it. ,\ nutlll.

înainte de percepţie , lucru real un fenomen . in�e.tmn;i sau din pmg.rcsul

experienţei noi trebu ie să întJ i n i m o a"tfel de pcrn:pţ 1e. �;tu d nu are nici

u n sens. Că el e x istă în sinL', fărrt raportare la s imţur ile no;tslrc si la

experienţa pos ibilă, s-ar putea desig ur afirm;t. dal'fl ;,r ti vurb;, de un

lucru în sine. Dar nu este vorba decât de un knun1cn in spaţiu .'->i 111Limp.

care amândouă nu sunt detcrm i nări ale lucrunlur in sine. L'l numa i ale

sensibilităţ i i noastre: astfel îndt. ceea ce este în ele ( ft:nomenc l nul' c·c·va

în sine, ci s imple reprezentări care . dacă nu sunt d;tte in noi (în percepţie).

nu se întâlnesc nicăieri.

Facultatea intui ţ ie i sensibile nu este propriu ;:;.. dcc. ;Îl o r�:n:ptivitatc

de a fi afectat într-un anumit mod de c;Hrc reprc iCIII:u 1. ;1 c·iirur reia! ic

reciprocă este o intu i ! ic pură de spa(iu �i de ti111p (.-.intplc fo;·lllc' ;de

sensibilităţii noastre ) �i care se num�.:sc obit'cfc. i11 nt:"t-.;ura î11 care -,unt

legate şi determinabile în această relaţie (de sp:11iu )i tk· timp) dup[t k�i

ale un ităţ i i experienţei. Cauza nonscnsihi!:t a acestor rcpreLent :iri ne c�le

complet necunoscută. �i de acee<1 nu putem siî o in1ui111 c1 ohiect : c;iL·i

un asemenea obiect n-ar trebu i să fie repreLcntat ni,·i in -,p;t!iu. n ic i in

t i m p (ca s i mple cond i ţ i i ale rcpn:t.entăr i t st:n-.;ibile); iar l:tr:i aceste

cond i ţ i i nu ne putem i magina n ic i o intuiţie. Tolu::-i. puiL:rn numi oh icc t

transcenden ta l cauza nu mai intel igibilă a ft'notnenelor in genere . dar

numai pentru a avea ceva care corespunde sensibilităţii. considerati'! ca o

receptivitate. Acest u i obiect transcendental îi putem atrihui înlrcaga

sferă şi întreaga conex i u ne a percepţii lor noastre posihtle si pulcm spune

că este dat în sine înaintea oricărei experiL'nţe. Dar fenomenele

corespu nzătoare lu i nu sunt date în s i n e . ci numai în acea:,tă experi enţă .

fi i ndcă ele sunt s i m ple rcpre1.entări. care n u ma i ca percepţii inseamni1

un obiect real, a n u me atunci când acea•;tă percepţie se kagă cu toate

celelalte. Jupă regulile un i titţii exper i enţei. Astfel, se poate spune:

lucrurile reale ale t i mpului trecut sunt date în obiectul tnlllSL'endcntal al

403

TEOKit\ ELEr-L PAKT. I I . D I V IZ. 2. CAKT. 2. Ci\P. 2

experienţei: însă ele nu sunt obiecte pentru m i ne �i nu sunt reale în ti mpul trecut decât in măsura în care îm i reprezi nt ci o serie regresivă de perccpţi i pm;ibi le ( urmiiml fie firul dlăuzitor al istoriei. fie urmele

cauzelor �i efectelor). după legi empirice. cu un cuvânt. cursul lumii. ajungem la o scrie de t i mp scur�ă ca f i i nd con d i ţi a timpului prezent. Această �erie nu esll' totusi repreZL·ntată ca reală dedtt în conexiune cu o cxpcricntil posib ilă �i nu în sinc.astfel încât toate întâmplările petrecute din timpuri i memoriale înainte de existenţa mea nu înseamnă altceva decât posibilitatea de a prelungi lanţul experienţei. plecând de la perceptia prezentă în sus. spre cond iţi ile care o determi n ă în t i mp.

Dacă. prin urmare. îmi reprezint toate obiectele si mţurilor. existente în toate timpurile �i in toate spaţiile. nu le plasez în ele înaintea experienţei. ci aceastrt reprezentare nu e altceva decât ideea unei experienţe posibile în totalitatea ei ahsolu!Ct. Numai în ca sunt date acele obiecte (care nu sunt decât simple reprezentări\. Dar dacă se spune că ele existrt înaintea oricărei experienţe proprii.nu înseamnă Jcdt d ele

pot fi întâlnite în acea parte a experienţei spre care trebuie să urc. pornind de la percepţie. Cauta condiţiilor empirice ale acestu i progres. prin urmare ce membri pot întâlni �i chiar până unde îi pot găsi în regresie. este ceea ce-i transcendental. �i de aceea îmi rămâne în mod necesar necunoscut. Dar nici nu e-;te vorba despre aceasta. ci numai despre regula progresului experienţei. în care îmi sunt date obiectele. adică fenomcnLic. În cele d i n urmă. este de altfel tot una dacă spun: în progres ia empirică pol întâ lni în spaţiu stele care sunt de sute de ori mai îndepărtate decât cele mai îndepilrtate pe care le vătl. sau dacă spun: astfel de s1ele pot fi evenlual întâlnite în spaţiul cosmic. chiar d acă nicimh1til nu le-a văzut sau nu le va vedea vreun om: chiar dad ar fi date ca lucruri în sine. frtră relaţie cu experienţa posihilă în genere. ele nu sunt totu�i n i mic pentru mi ne. prin urmare nu sunt obiecte decât întrucât sunt conţinute în 'cria regresiei empirice. Numai într-o altă relaţie. anume

când aceste fenomene urmează să tie folosite ca Idee cosmologică despre un tol absolut �i deu cfmd e vorba de o prohlemă care depă�e�te l imitele experienţei pos1hile. numai atunci este i mportant să d isti ngem cum admitem realitatea acestor ohiecte ale simţurilor. pentru a preveni părerea în�elătoare care trehuie să rez.ulte inevitabil din înţelegerea gre�ită a propriilor noastre concepte de experienţă.

404

SECŢ. 7. DECIZIA CR ITICĂ A CONFLICTU L U I COSMOLOG IC

ANTINOMIA RA ŢIUNll PURE

Sectiunea" saplea

DECIZIA CRITICĂ A CONFLICTULUI COSMOLOGIC AL RAŢIUNII CU EA ÎNSĂŞI

Întreaga antinomie a raţiunii pure se hat.ează pe argumentu l dialectic: dacă este dat cond i ţ ionatu l, atunci este dată ::;i întreaga serie a tuturor condiţiilor lui: dar obiecte le simţurilor ne sunt date ca fiind condiţionate, prin urmare etc. Prin acest raţionament. a căru i premisă majoră pare atît de naturală �i evidentă. sunt introduse . după diversitatea conuiţiilor (în sinteza fenomenelor). în trudt ele constituie o serie. tot atâtea Idei cosmologice care postu lează tota l i tatea absolută a acestor serii . �i tocmai de aceea pun i nevitabil raţiunea în conflict cu ea însă::;i. Înainte Je a descoperi partea în�elătoare a acestui argnment sofis t ic . trebuie să ne pregătim pentru acest l ucru prin corectarea �i determinarea anumitor concepte care se prezintă aici.

Mai întâi. următoare<.�judeL:ată este clară �i indubitabil certă: atwKi când wndiţionatul este dat, ch iar prin aceast<.J ne este J a l ă c a p r o b 1 e mă (ilufgcgchcn) o re gresie în scria tuturor cond i ţ i i lor spre e l : căci însu::;i conceptul de condiţionat implică acest !unu. anume L:ă prin el ceva este raportat l a o condiţie , iar dnd aceasta este condiţionată la rânuu l ei. ea este raportată la o condiţie mai îndepărtată . )i la fel stau lunurile cu toţi membrii seriei . Această juuecată este deci analitică ş i este în af<.�ră d e orice teamă î n faţa unei critici transccnuentale . Ea este un postu lat logic a l raţiunii care constă în a urmări )i a continua cât ma i departe posihil acea legătură a unui wncept cu condiţiile l ui . legătură inerentă conceptu lu i însu� i .

Apoi:daeă atât condiţionatul,cât � i condiţia lui sunt lucruri în sine .

atunci dacă cel dintâi a fost dat. este d a t ă c a p r o b 1 e mii nu numai regres ia spre cea de-a doua. ci pri n aceasta este d a t ă real si ea. ::;i

fiindcă acest lucru este valabil despre toţi membri i seriei. seria completă

a condiţiilor, prin urmare �i necondiţionatu l . este în acela�i timp dată sau

mai curând presupusă , prin aceea că este dat condiţionatul , care nu a fost

posibil Jecât prin acea serie . Aici s inteza condi!ionatu l ui cu conui!ia lui

este o sintezi.l a simplu l ui intelect, care reprezintă lucrurile <l.�a cum sunt.

405

I'HWL\ FLLM. l'ART.II.IJIVI/.2. CART.�. CA1'.2

h1r{l a-�i pune pmhlclna dacă si cum putem ajunge la cunoa�lcrea lor.

Di mpotri v�1. dad am de-a face cu fenomene care . ca simple reprezentări ,

nu �u111 dci<K' dak. dac:i 1111 :ljllll!,'.la cunoa�tcre:1 l or ( adică la ele însele.

cki L'il' nu �lllil altceva dL·c:it curw�tinţe empirice). atunci eu nu pot .'-'pune 111 aL-clasi scn�: dacă este d:11 condiţionatu l . sunt date �i toate

un1dipik (L\1 !enomcnc 1 spn: el. �i prin urmare nu pot conchide în nici un c:utotalit:Jtca ah�oluW a -:criei lor. Ciici fenomenele nu sunt ele însele. în

:1prchen�iunc. aitccva dcciit o sinteză empirici\ (în spaţiu )i în timp) ::;i

deci nu sunt date dcc[lt în ca. Dar nu unncaziî deloc că atunci cfmd este

Jat nllldiţionatul (În l"enomcn) este dată implicit �i este presupusă �i

-;intcla.L·arL' constituie condiţia ei emp ir ică. ci aceasta arc loc ahia în rc;;res ic· �.: n il·illdat�1 J'ără de ca. Dar într-un astfel de caz se poate foarte

h111c �runc că o rc_!!rcsic spre condiţii. adică o sinteză empirică continuă

pc :!l·cast:i !attn·;, -;c impune sau este d;lt;/ c:1 prohlem;/ şi că nu pol lipsi

cond il i i lc. care �unt date prin această re�rcsie.

DL· :lil·i reiese clar că premisa majoră a silo�ismului cosmolo�ic ia

c<mdiţi,lll<lltd în �cns transcendental de categoric pură. pe când premisa

minur::î il1,: in «cnsul empiric de concept al intelectului aplicat la simple

knotnen�·. ,-;, prin urmare aici �l' întâlne�tc acea eroare dialectică numită

'(lflhi.•;rn;� fipurac dictioni.'i. Dar această l'roare nu este creată artiJ'icial.

,·i este o iltttiL' absolut nalural::i a raţ i unii comune. Căci prin ca noi

prcsupunclll (in prL·misa majorft). oarL·cum /i/r;l s;/ ne c/;lm .'iC<IIIW.

cnndi!iik si �<Ti:J ior atunci dnd ceva este dat ca fiind condiţional .

ltindc:.l :�cc�t<l nu L"stc altcc\ a dcdt postulatul logic Jc a admite premise

complete l<1 o conclulic dată; �i eum în legarea condiţionatulu i cu

cotHIHi;l lui nu .-.c intitlnc�lc o ordine în timp, ele �unt presupuse în sine

'"ii ind dale .�inwlran. ;\poi e�te tol at<Îl de natural ( în premisa minoră) <;;i nm�idcr::i;n ti.·rtometlele c:� luc ruri în si ne �i tol astfel ca ohiecle date

�1111plului i n ll.:lect , cum -;-a făcut în premisa m:�joră. unde am făcut

abstr;tcţie de toate condi!iilc intui(iei în care. numai. pol fi date obiecte.

Dar aici om;«cscm o Jistincţic remarcabilă între concepte. Sinteza

condrti<Hwtuitll cu condi(ia lui si întrcaf!:a scrie a celei din urmă (în

premisa majoră) nu con(inea în sine nici o limitare în timp şi nici un

concept de -;ucccsiunc. Di111polriv:l. sinteza empirică şi seria condiţiilor

în fo.:nPmcn (care e�te -;uhsumată în premisa minori:i) sunt în mod necesar

<>uccesi\'c �i date nunwi succesiv în timp: prin urmare . eu nu puteam

SFCT. 7. DECIZIA CRITICA A CONFLICTUI.l:I COSMOI.O<IIC

presupune a ic i , ca ::;i d i ncolo, totalitatea absolut:! a sinte1.ci ::;ia scriei

reprezentate prin ea. căci acolo toţi membrii �eriei sunt daţi în sine ( fărCI

condi ţ ie de timp), pe cflnd aic i ei sunt posibi l i numai pr in regresi a

suceesivCI, care este datCinumai prin :1n:ea do d"cctufun real.

După dovedi rea unui astfel de vic i u al argumentulu i pe care se

bazează în comun aserţiunile cosmologice, pot fi respi nse cu drept

cuvfmt ambele pCirţi . ca atare. ca nefundflndu-::; i pretenţia lor pe nici un

t i tlu solid. Dar disputa lor nu e�te încă terminată prin aceea d l i s-ar fi

dovedit că amflndouă sau una din ele nu are drepta te în cau;.a însă::; i pe

care o afi rmă (în concluzie). pclllru că n-m1 �tiut sCI o intemeieze pe

argumente valabile. Totu::;i, nimic nu pare mai clar decftt cii din cele două

părţi, d i ntre care una afirm:\ că lumea are un începu t . i ar cealaltă că

lumea nu are un început . ci există din eternitate. una trebuie să a ih:itotu) i

dreptate. Dar dad e a�a, totu::;i fiindcă claritatea este egală de ambele

părţ i . este impos ibil a afla vreodată de care parte este dreptatc:t. iar

dispu ta persistă acum ca ::;i mai înainte. dc.�i părţile au fost îndenmate de

către tribunalul raţiunii să se linistcască. Nu mai rămfme deci alt mi jloc

de a termina defi ni t i v disputa ::;i . spre sat i s facţia ambelor părţi . dedt să

fie aduse în sfflr�it la convingerea că ele. combătflndu-sc reciproc atftt de

bine. se ecart:\ pentru nimic ::;i că o anumită aparenţă transcendentală le-a

tugrăvit o realitate aco l o u nde nu există nic i una. Pc această ca lc de

aplanare a unei dispute. care llll poate fi terminată printr-o sentinţă . vrem

să pă::;im noi acum.

Zen o n din Elea. un dialect ic ian subti l . a fost foarte criticat. ca

sofist temerar. încă de către P 1 a t o n. pentru faptul că spre a-�i arăta m1a

încerca pri n argumente aparente să demonstreze una �i aceea�i judecată

�i îndată după aceea să o răstoarne prin altele tot atât de ruternice. El

af irma că Dumnezeu (care. pentru el. nu era probabil decflt lumea) nu

este n ic i f i n it. n ic i i n f i n i t. nu este nici în mi::;care. nici în repaus, nu este

nici asemănător, nici neasemănător u n u i alt lucru. Celor care voiau să- ::; i

facă o părere despre el după aceste afirmaţi i l i se părea că ar fi vrut să

nege complet două judecăţi contradictorii, ceea ce este absurd. Dar nu

găsesc că se poate pune pe drept în sarc i na lui acest lucru. Pe prima d i n

407

TEORIA ELEM . PART. IL DIVIZ .:!. CART. 2. CAP.:!

aceste judecăţi voi lămuri-o curând mai îndeaproape . Î n ce prive!:'te cele l a l te . dacă sub cuvântu l Dumnezeu el a înţeles un i versul. atunci trebu ia , fără îndoialrt. să spună că acesta nu este nici permanent prezent la locu l l u i (în repaus) . n i c i nu-�i sch i mbă locu l ( se m i!:'că) . căci toate locur i le nu sunt decât în un ivers, deci că acesw însu�i nu este în nici un

loc. Dacă un iversul cuprinde în s i ne tot ce există . atunci el nu este ca atare n ic i asemănător.nici neasemănător cu nici L/11 nit lucru. fi i ndcă în afara lui nu ex istă nici un nit lucm cu care ar putea fi comparat. Când două judecăţi opuse între ele presupun o condiţie inadmis ib i lă . ele cad amândouă, cu toată opozi ţ ia lor (care totu::;i nu este propriu -z i s o contradicţ ie), fi indcă dispare condiţ ia în care, numa i , u rma să fie valabilă fiecare din aceste judecăţi.

Dacă cineva ar spune: orice corp miroase ori plăcu t . ori neplăcut. atunci e posib i l un al t re i lea caz, anume că el nu mi roase (exală) deloc . şi astfe l ambele judecăţi contrar i i pot fi false. Dacă însă spun : el e�te ori plăcut m i rositor. ori nu este plăcut m i rositor (ve/ suaveolens ve! 11011

sunveolens), atunci ambele judecăţi sunt opuse. contrad ictori i �i numai pr ima este falsă, pe când opusa e i - contrad ictorie , anume: unele corpuri nu sunt plăcut mirosi toare cuprinde în sine �i corpurile care nu nu

nici u11 miros. În opoziţia anterioară (per dispnrata), condiţia accidentală a conceptu l u i de corpuri (m irosu l ) n r;lmas încă , cu toată judecata contrară, �i deci n-a fost suprimată de această judecată. u l t ima judecată n-a fost (�eci opusa contradictorie a cele i d in tii i .

Când spun. prin urmare: l umea , în ce prive�te spaţ i u l , este ori i nfin i tă , ori nu este i nfin i tă (11o11 est infi11itus), atunci , dacă prima judecată este falsă , judecata contradictorie opusă ei: l u mea nu este infinită, trebu ie să fie adevărată. În felu l acesta n-a� face decât să înlătur o l u me i nfin i tă , fără a pune în loc al ta, anume pe cea fin i tă. Dacă însă s-ar spune: l u mea este ori i nfi n i tă, ori fin i tă (non infi n i tă) , ambele ar putea fi false . Căci în acest caz eu consider lumea ca ti ind determinată în s ine în pri v in ţa mări m i i . fi i ndcă în judecata opusă nu suprim n umai i n finitatea �i. o dată cu ea, poate întreaga e i existenţă proprie, c i adaug o determinare l umi i,ca unu i l ucru real în s ine; ceea ce de asemenea poate fi fal s , dacă l umea n-arfi dată nicidecum ca un /ucm în sine. prin urmare n ic i ca inf in i tă , n ic i ca fin i tă în priv inţa mărimi i. Să-mi fie permis să numesc dia/ectic;l o astfel de opoziţie. iar pe cea a contrad icţ ie! să o

408

SECŢ. 7. DECIZIA CRITIC;i, A CONFLICTULUI COSMOLOGIC

numesc opoziţie analitidi. Deci două judecăţi opuse dialectic între ele pot fi ambele false. fiindcă nu numai că una contrazice pe cealaltă. ci spune ceva mai mult decât c necesar pentru contradicţie.

Dacă se consideră ca opuse contradictoriu între ele cele două judecăţi: lumea este infinită ca mărime.lumea este finită ca mărime. se presupune că lumea {Întreaga serie a fenomenelor) este un lucru în sine. Căci ea răm<lne, chiar dacă suprim regresia infinită sau finită în seria fenomenelor ei. Dacă însă înlătur această supoziţie sau această aparenţă transcenuentală şi dacă neg că ea este un lucru în sine. atunci opoziţia contradictorie a celor Jouă aserţiuni se preface într-o opoziţie numai dialectică, ::;i fiindcă lumea nu există uicidecum în sine (independent de seria regresivă a reprezentărilor mele). ea nu există nici ca un tot infinit

În sine. nici ca un tot finit ÎIJ sine. Ea nu se găse� tc decât în regresia empirică a seriei fenomenelor ::;i nicidecum în sine. Dacă. prin urmare. această serie este totdeauna condiţionată. ea nu e tolll!ii niciodată în întregime dată. !ii lumea nu este deci un tot necondiţionat �i nu există ca atare nici cu mărime infinită. nici cu mărime finită.

Ceea ce s-a spus aici despre prima Idee cosmologică. anume despre totalitatea absolută a mărimii în fenomen. este valabil �i despre toate celelalte. Seria condiţiilor nu se găse!ite decât în sinteza regresivă însă!ii, nu însă în sine în fenomen ca un lucru propriu, dat înailltca oricărei regresii. Va trebui deci să mai spun: mulţimea părţilor într-un fenomen dat nu este în sine nici finită, nici infinită. căci fenomenul nu este ceva existent în sine. iar părţile sunt date abia prin regresia sintezei de descompunere \ii în această regresie, care niciodată nu este dată absolut Întreagă nici ca finită, nici ca in finită. Acela!ii lucru este valabil !ii despre ser ia cauzelor subordonate între ele sau a existenţei condiţionate până la

cea necondiţionat necesară, care nu poate fi niciodată considerată nici ca finită în sine. în privinţa totalităţii ci, nici ca infinită, fiindcă ea, ca serie de reprezentări subordonate, nu constă decât în regresia dinamică, iar înaintea acesteia, �i ca scrie de lucruri subzistentă în sine. ea nici nu poate exista.

Prin urmare, antinomia raţiunii pure în Ideile ei cosmologice este înlăturată prin aceea că se arată că ea nu este decât dialectică şi un

conflict al unei aparenţe, care rezultă din aceea că ideea totalităţii absolute, care este valabilă numai ca o condiţie a lucrurilor în sine, a fost

409

TEORIA ELEM. PART. II. I J IVIZ. 2. CART. :2. CAP. 2

aplicată la fenomene. care nu existi\ decât în reprezentare �i atunci dnd

ele constituie o serie în rcgresie succesivă. iar nu altfel. În schimb. însă.

se poate scoate din această antinomie un folos real. desigur nu dogmatic.

ci critic �i doctrina!: anume de a dovedi prin ca. indirect. idealitatea

transceru.lentală a fenomenelor. Jacă cineva n-ar fi fost cumva satisfi:icut

cu dovada directă din Estetica transcendentală. Dovada ar consta în

această dilemă. Dacă lumea este un tot existent în sine. ca este sau finită.

sau infinită. Dar atât prima cât �i a doua judecată sunt ralsc (potrivit

dovezilor prezentate mai sus. ale antitezei, pc de o parte. ::;i ale tezei, pe

de altă parte). Deci este de asemenea fals că lumea (ansamblul tuturor

fenomenelor) este un tot existent i'n sine. De unde urmează deci că

fenomenele în genere nu sunt nimic în afara reprezentărilor noastre, ceea

ce tocmai am vrut să spunem prin idealitatea lor transcendcntală.

Această remarcă este importantă. Din ea se vede ci:\ dovezile de mai

sus ale celor patru antinomii n-au fost iluzorii. ci întemeiate. dacă se

presupune că fenomenele sau o lume sensibilă care le cuprinde pc toate

ar fi lucruri în sine. Dar conflictul judecăţilor scoase de aici descoperă

că supoziţia conţine ceva fals �i ne conduce astfel la des�o:operirea

adevăratei naturi a lunurilor ca obie�o:te ale simturilor. Deci Dialectica

transcendentalii nu dă vreun sprijin s�o:epticismului. dar fărft îndoială

metodei s�o:eptice. care poate arăta ai�o:i un exemplu al marii ei utilităţi,

punând faţă în faţă, în �:ea mai mare libertate, argumentele opuse ale

r:.tţionii, care. de�i nu ne vor procura în cele din urmă ceea ce am căutat,

ne vor da totu�i oricând ceva util �i apt pentru a servi la corectarea

judecăţi lor noastre.

ANTINOMIA RAŢIUNll PURE

Secţiunea a opta

PRINCIPIUL REGULATIV AL RAŢIUNII PURE

CU PRIVIRE LA IDEILE COSMOLOGICE

Pentru că prin principiul cosmologic al totalităţii nu este dat un

maximum al seriei de condiţii într-o lume sensibilă, considerată ca lucru

în sine, ci că acest maximum nu poate fi dat ca problemă decât în regres ia

4 1 0

SECŢ. X PRI NCIPI U L REGU LATI V AL R AŢIUNI I PURE

acestei serii, amintitul principiu al raţiunii pure, în sensul astfel corectat, î�i păstrează totu�i valoarea deplină, desigur nu ca axiomii, spre a concepe ca reală totalitatea în obiect, ci ca pmblerml pentru i ntelect, deci pentru subiect, servind spre a începe ::;i a continua, conform totalităţii în Idee. regresia în seria condiţiilor spre un necondiţionat dat. În sensibilitate, adică în spaţiu �i în timp. orice condiţie. la care putem ajunge în expunerea fenomenelor date, este la rândul ei condiţionată; dci aceste fenomene nu sunt lucruri în sine. în care eventual ar putea avea loc necondiţionatul absolut , ci numai reprezentări empirice , care trebuie să-�i găsească condiţia totdeauna în intuiţie. care le determină în ce prive�te spaţiul sau timpul. Principiul raţiunii nu este propriu-zis decât o reguhi. care ordonă o regresie în seria condiţiilor fenomenelor date �i

căreia nu- i este niciodată permis să se oprească la un necondiţionat absolut. El nu este deci un principiu al posibilităţii cxpcrien!ei �i al cunoa�terii empirice a obiectelor simţurilor. prin urmare nu este un principiu al intelectului; căci orice experienţă este închisă în limitele ei (potriv it intuiţiei date); el nu este nici un principiu constitutiv al raţiunii. care să extindă conceptul lumii sensibile dincolo de orice experienţă posibilă. ci este un principiu de continuare ::;i de extindere a experienţei

cât mai mult posibil. rotrivit căruia nici o limită empirică nu trebuie considerată ca o limită absolută; deci un princiriu al raţiunii care, ca

reguhl, postulează ceea ce trebuie să facem în re gresie. dar nu anticipcazii ceea ce este dat în sine în obiect înaintea oricărei regresii. De aceea, eu îl numesc un principiu regulativ al raţiunii. pe când, dimpotrivă, rrincipiul totalităţii absolute a seriei condiţiilor. ca dată în sine în obiect (în fenomene), ar fi un principiu cosmologic constitutiv, a cărui nulitate am vrut să o arăt tocmai prin această distincţie ::;i astfel să împiedic, ceea ce se întâmplă de altfel inevitabil (prin subrepţiune transcendentală), de a atribui realitate obiectivă unei Idei care nu serve�te decât ca regulă.

Pentru a determina adecvat sensul acestei reguli a raţiunii pure, trebuie remarcat mai întâi că ea nu poate spune ce e!ite obiectul. ci cum

trehuie instituit;/ regresia empirică. spre a ajunge la conceptul complet al obiectului. Dacă ar avea loc primul caz, ea ar fi un principiu const i tut iv , ceea ce niciodată nu este posibil din raţiune pură. Cu aceasta nu intenţionăm deci să spunem că seria condiţiilor unui condiţionat dat este în sine finită sau infinită, căci în felul acesta o simplă Idee a totalităţii

411

TEORI A ELE M . P,\RT. I I . DI VIZ. �-CART. 2. CAl'. 2

absolute, care nu există decât în această Idee însă.-:;i. ar gândi un obiect care nu poate fi dat în nici o experien�ă. pentru că s-ar atribui unei serii de fenomene o realitate obiectivă independentă de sinteza empirică. Ideea ra�ională nu va prescrie deci decât sintezei regresive în seria condiţiilor o regulă. potrivit căreia ea înaintează de la condiţionat. prin intermediul tuturor condi�iilor subordonate. spre neconuiţionat, ueşi acesta nu este niciouată atins. Căci necondiţionatul absolut nu se întâlneşte în experienţă.

În acest scop, mai întâi trebuie determinată exact sinteza unei serii. întrucât ea nu este niciodată completă. De obicei se folosesc în această privinţă două expresii care tind să stabilească aici o distincţie. fără ca totu�i să putem indica exact principiul acestei distincţii. Matematicienii vorbesc numai de un pro&res.\Us in infinitum. Cercetătorii conceptelor (filosofii) vor să-i substituie. ca singură valabilă, expresia de pro&ressus

in indefinitum. Fără a mă opri la examinarea scrupulelor care le-a sugerat acestora o atare distincţie �i la utilitatea sau inutilitatea ei, vreau să încerc a uetennina exact aceste concepte în raport cu �copul meu.

Despre o linie dreaptă se poate foarte bine spune că poate fi prelungită la infinit. �i aici distincţia între progresie in finită �i progresie indetenninat de mare (progressus in indefinitum) ar fi o subtilitate de�artă. În adevăr, atunci când se spune: prelungiţi o linie este negrqit mai corect dacă se adaugă in indefiniwm decât dacă se spune in infinitum. Prima expresie nu înseamnă decât: prelungi ţi-o cât de mult voiţi, pe când cea ue-a uoua: nu trebuie să încetaţi niciodată a o prelungi (ceea ce nu se intenţionează aici); totu�i. dacă e voroa numai de putinţ;/,

prima expresie este foarte justii, căci puteţi să o prelungi ţi din ce în ce mai mult până la infinit. Şi tot aşa stau lucrurile �i în toate cawrile în care nu se voroe�te uecftt de progresie. adică ue înaintarea de la condiţie la condiţionat; această înaintare posibilă merge la infinit în seria feno­menelor. PleLând de la un cuplu de strămo�i. voi puteţi înainta fără sfftr�it pe linia descendentă a procreaţiei şi puteţi foarte hine gândi că realmente a�a se continuă ea în lume. Aici raţiunea nu are nevoie niciodată de totalitatea absolută a seriei, fiindcă ea nu o presupune ca fiind condiţie şi ca fiind uată (u;ltum), ci numai ca ceva condiţionat, care ar putea fi numai dată (dabilehi care se adaugă fără sfârşit.

4 1 2

SECT. X. PRINC'II'IUL REGULA TIV AL RATIUNII PURE

Cu totul altfel se prezintă problema : dt de departe se întinde regrcsia care urcă . într-o serie . de la condi ţ ionatul dat la cond iţii. dacă pot spune: este o r e g r e s i e 1 a i n f i n i t sau numai o re gresie care merge ind etinit de departe (in inddinitum) �i dacă deci . pornind de la oamen i i care trăiesc în prezent, pot urca la i nf in i t în ser ia strămo�ilor

acestora sau dacii nu se poate spune decât că oridt de departe voi fi mers îndărăt , nu voi întâ ln i n ic iodată un temei empir ic . pen tru a considera scria ca fiind undeva limitată. astfel încât sunt îndreptăţit �i totodată obl igat , dadt nu să presupun, totu� i să caut tot ma i departe pc strămo�i i fiecăruia d intre strămo�i .

Prin urmare. eu spun : dacă întregul a fost dat în intuiţia empirică . regresia în seria condiţi i lor lu i interne merge la infinit . Dacă însă n-a fost dat decât un membru al scriei, de la care abia trebuie să plece regrcsia spre totalitatea absolută, atunci arc loc numai o re gresie în mod indefini t (in indcfinitum). Astfel , despre d iviz iunea unei materii date între l im itele ci (a unu i corp) trebu ie să se spună: ea merge la infinit . Căci această materie este dată întreagă . prin urmare cu toate păr! ik ci posib i le . în i ntui ţia empi rică . Cum condiţia acestui întreg este partea lui , iar condiţ ia acestei părţi este partea păr! i i etc .. �i în această re gresie de descompunere llll se întâl ne�te niciodată un membru necondiţ ionat (indivizibi l ) al

acestei serii de condi ţ i i, nu numai că nu există nicăieri tUl temei empiric

de a înceta d iv iziunea , ci membrii u l teriori ai d iv it iun i i care urmează să fie cont inuată sunt ci în�i�i daţi empiric îna intea acestei div i;.iuni continue, ceea ce înseamnă că diviziunea merge la infinit. Dimpotrivă. seria strămo�ilor unui om dat nu este dată . în totalitatea ci absolută . în nici o experienţă posibi lă . însă regresia merge totu�i de la f iecare membru al acestei procrcaţii la unul superior. astfel încât nu se întâlne�te nici o limit;l empirică care să rcprezinte pe un memhru ca abso lu t necorH.liţionat . Cum însii nici membrii care ar putea constitui condiţia nu se află, în intuiţia empi rică a întregului. înaintea regres ici . aceasta nu merge l a intinit (în d iv iziunea datulu i ) . ci merge pe o întindere i ndefin ită în căutarea a cât mai mul ţi membri la cei daţi, care la rândul lor nu sunt n iciodată daţi decât cond i ţionat .

4 13

TEORIA ELEM . PART.II. DIVIZ. 2. CART. 2. CAP. 2

În nici unul din cele două cazuri, nici în regres.�u.� in infinitum, nici în cel in indefinitum, seria conditiilor nu este considerată ca rnfinit dată în obiect. Nu avem aici lucruri care sunt date în sine, ci numai fenomene care, în calitate de condiţii ale altor condiţii. nu sunt date decât în regres ia însă!:'i. Deci nu se mai pune problema ci\t de mare este în sine această serie a condiţiilor, dacă este finită sau infinită, căci ea nu este nimic în sine, ci cum trebuie să instituim regresia empirică �i cât de departe să o continuăm. Şi aici trebuie făcută o distincţie importantă cu privire la regula acestei înaintări. Dacă întregul a fost dat empiric, atunci este posibil să mergem la infinit în seria condiţiilor lui interne. Dar dacă întregul nu este dat, ci abia prin regresia empirică urmează să fie dat. atunci nu pot spune decât că este posibil in infinit să înaintăm spre condiţii tot mai înalte ale seriei. În primul caz, putem spune: ex.istă totdeauna �i sunt daţi în mod empiric mai mulţi membri decât pot eu să-i ating prin regresie (de descompunere): pe când în al doilea caz. cu pot merge mereu tot mai depa11e în regresie. fiindcă nici un membru nu este dat empiric, ca absolut necondiţionat, !:li permite deci mereu ca posibil un membru mai înalt. �i prin urmare căul<.lrca lui devine necesară. În primul caz, era necesar si! Întâlnim tot mai mulţi membri ai seriei. iar în al doilea, este totdeauna necesar sJ ciiut;lm tot mai mulţi. căci nici o experienţă nu pune limite în mod absolut. În adevăr, una din două: ori nu aveţi nici o percepţie care limitează în mod absolut regres ia empirică, �i în cazul acesta nu trebuie să consideraţi această regresie ca închei;Jtă, ori. dacii aveţi o astfel de percepţie care limitează seria voastră, ea nu poate fi o parte a scriei parcurse (căci ceea ce limitcaz;l trebuie să fie diferit de ceea ce este limitat). deci voi trebuie să continuaţi mai departe regresia voastră de asemenea spre această condiţie, şi aşa mai departe.

Secţiunea următoare va pune aceste note în lumina cuvenită, prin aplicarea lor.

4 1 4

SECT. 9. FOLOSIREA EMPIRICĂ A PR I NCI PIULUI REGU LATIV

ANTINOMIA RA ŢIUNll PURE Sectiunca a noua

DESPRE FOLO S I REA EMPI RICĂ A PRI N C I PIULU I REGULATIV A L RATI U N I I CU PRI V I R E L A TOATE

I DEILE COSMOLOG ICE

Cum nu ex istă, a�a cum am arătat de mai mu l te ori , o folos ire transcendentală n ic i a conceptelor pure ale inlelect u l u i , n ic i a con­ceptelor raţ iun i i , cum total i tatea absolută a seri i lor cond i ţ i i lor J in l umea sensibi lă se bazează numai pe o folosire transcendentală a raţ iun i i , care reclamă această total itate necond iţ ionată de Ia ceea ce ea presupune a fi

lucrul in s ine , iar cum l umea sensib i lă nu cuprinde o astfel Je tota l i tate, nu mai poate fi vorba nic iodată despre mări mea absol ută a seri i l or în acea�tă l ume. ind i ferent dacă ca este l im i tată sau nel i m i tată în sine, ci numai cât de departe trebuie să mergem îndărăt in regres ia empirică, în reducerea experienţei la condi ţ i i le e i . pentru a nu ne opri . potr iv i t regul i i raţiun i i . la n ic i o a l tă sol uţ ie a acestor probleme decât la cea corespunzătoare obiectu l u i .

N u ne rămâne deci a l tă valnbilitate a principiului mţiunii decât aceea a unei regu l i de continuare �i m::irimc a unei experienţe posib i le . după ce a fost sufic ient doved ită l i psa de valabi l itate a lu i ca princ ip iu const i tut iv al fenomene lor l ea l ucruri în sine l . Dacă putem pune acea valabi l itate în afară de orice îndoialrt . se pune capăt �i confl ictulu i raţiuni i cu s i ne însă� i . fi indcă. prin aceasW soluţ ie cr i t ică , nu numai că s-a înlăturat aparenţa care dezbinase raţ iunea cu sine însă�i , c i în locu l e i se Jezvălu i se sensul în care raţiunea concordă cu sine însă�i . sens a cărui neînţelegere. numai . a provocat confl ictul . � i un princ ip iu altfel dialt•ctic

se preface într-un princ ip iu doctrina/. În adevăr. Jacă acesta se poate jus t i fica în semn i ficaţ ia l u i subiect ivă Je a determina max imum de folosire pos ib i lă a inte lectu lu i în experienţă, conform obiectelor acestei experienţe. e tocmai ca �i când el ar determina a priori, ca �i o axiomă, obiectele în s ine (ceea ce este i mpos ib i l d in raţ iune pură) : căci � i o

ax iomă n-ar putea avea. cu priv i re Ia obiecte . o influenţă mai mare în extinderea �i corectarea cunoa�tcri i noastre Jecât doved indu-se act ivă în cea mai largă folos i re empir ică a in telectulu i nostru .

4 1 5

TEORIA ELEM. PART. II . DIVIZ. 2. CART. 2 . CAP. 2

1. SOL UŢIONA REA IDEII C'OSMOLOGICE DESPRE

TOTALITA TEA COMPOZIŢIEI FENOMENELOR ÎNTR- UN UNIVERS

Aic i . ca � i în ce le la l te prohleme cosmologicc. fumJamentu l pri n ­

c ip iu lu i regu lat iv al raţ i un i i este judecata că în regrcs ia emp i ri că nu se

poate găsi nici o experienţ;l despre o limifi1 ah.�o/ut;l, prin urmare despre o cond i ţ ie care . ca atare . să fie empiric absolut necondiţionatLI. Iar cauza

este următoarea: ci1 o astfel de experienţă ar trebu i să cuprindă în s ine o

l im i tare a fenomenelor prin n i m ic sau prin v id . la care regres ia cont inuă

ar putea ajunge pri ntr-o percepţi e , ceea ce este imposihi 1 . Dar această judecată . care n u spune decât că î n regres ia e mpirică

eu nu ajung n ic iodată decât l a o cond i ţ i e care , l a rându l c i . trehu ie

considerată ca empiric cond i ţionată. cuprinde regula in terminis că oricât

de departe a� fi a juns în scria asccndentă trchuie să caut mereu un

membru mai înalt al scriei . ind iferent dacă acesta îmi este cunoscut prin

experienţă sau nu .

Pentru soluţ ionarea pr imei probleme cosmolog ice nu ma i este

nevoie decât de a decide dacă în n.:grcsia spre mărimea necond i ţ ionată a

un iversu lu i (în t imp �i în spaţ iu ) această ascensiune. n ic iodată l i m i tată .

poate fi numi tă o reţresie în infinit sau num,li o regresie contimwt;l

imlefinit (in indcfinitum).

S i mpla reprezentare generală a seriei tuturor stări lor trecute ale

lumi i . precum �i a lucruri lor care sunt s imu l tane în spaţ iu l lum i i . nu este ca însă�i dcci\t o rcgrcsic empirică pos ib i l ă . pc care o gândesc. de�i încă

i mletcrminat . si prin care . numa i , poate lua na�tere conceptul despre o

atare scrie de condiţ i i a percepţ ie i date'' . Eu m1 am nic iodată u n i versul

decnt în concept . iar n ic idecum (ca un tol) în i n tuiţ ie . Deci nu pot

conch ide de l a mărimea lui la mări mea regresie i � i să o determ i n pe

· Aceasl[l �cric a l u m i i n u poate dec..: i s:J fi� nici mai mare. nici nwî m icf1 dcc;ÎI

regres ia empi r ică po-.. ih i l ă . J1L' car�..· nu 1 11ai �c ha1.ca1.� nmccplu l ci . �i cum această rcgrcsic nu poate da u n i n l"i n i t dclc'nni nat s i tot atf•t d..: puţin un f"init dc·tcrminat (un l imitat absolu ! l .

urm�azil în mud clar crl noi l l l l pu lcm admit..: mJrimea l umi i n ic i ca fin i tă . n ic i ca i n l'i n i tă.

f"i i ndd rc�rcsia (L"u a jutorul drcia ..:.stc n:prctcntată miirimea l u m i i ) nu permite pc n ici

una d in ck

4 1 6

SECŢ Y FOLOSIREA EMPIRICA A PRINCIPIULUI REGULATIV

aceasla din urmă în funcţie de cea dintâi . ci trebuie să-mi rac mai întâi un concept despre mărimea lumii prin mărimea regresiei empirice. Dar despre această regresie nu �tiu niciodată ceva mai mu l t decât că trebuie să înaintez empiric de la fiecare membru dat al seriei de condiţii mereu spre un membru mai înalt (mai îndepărtat) . În fel u l acesta . mărimea ansamblu lu i fenomenelor nu este deci abso lut determ i natl , prin urmare nu se poate spune nici că această regresie merge la infinit. căci aceasta ar anticipa membrii la care regresia încă n-a ajuns , şi ar reprezenta atât de mare mul ţimea lor . încât nici o sinteză empirică nu poate ajunge acolo,

prin urmare ar determina mărimea lumii înainte de regresie (deşi numai negativ ) , ceea ce este imposibi l . Căci lumea nu-mi este dată prin nici o intuiţie (în totalitatea ei ) . deci nici mărimea ei înainte de rcgresie . Prin urmare, noi nu putem spune nimic despre mărimea l umii în sine. nici măcar că în ea are loc un rcgressus in infinitum. ci trebuie să căutăm numai conceptul despre milrimea ei , după regula care determină regres ia

empirică In ca . Dar aceasti1 regulă nu spune mai mul t decât că. oricât tie departe am fi ajuns în seria contliţii lor empirice. nu trebuie să admitem nicăieri o limită absolută , ci să subordonăm fiecare fenomen ca fiind condiţionat u nui a l t fenomen . ca fiind condiţia l ui . că deci t rebuie să înaintăm mai departe spre aceasta, ceea ce mscamnă regre.'isus in

indefinitum care, fiindcă nu determină vreo mărime în obiect. se distinge destul de clar de regrc.'isus in infinitllm.

Prin urmare, eu nu pot spune: lumea este infinit;} ca timp scurs sau ca spaţi u . Căci un astfel de concept de mărime , ca infinitate dată . este

absolut imposibil din punct de vedere empiric . prin urmare şi în raport cu lumea ca obicei al simţuri lor . Nu voi spune nici că regrcsia de la o percepţie dată spre tot ce o limitează într-o scrie , atât în spaţiu , cât �i în timpu l trecut . merge la infinit, dci aceasta presupune mărimea infinită a l u mii; �i nu voi spune nici că ca este finit;1, căci limita absolută este de asemenea imposibi lă din punct de vedere empiric . Prin urmare . nu voi pu tea spune nimic tlcsprc întregu l obiect al experienţei (al l u mii sensibi le) . ci numai despre regu la potrivit căreia trebuie să fie instituită tii continuată experien !a . corespunzător obiectu lui ei.

Deci primul răspuns. �i anume negativ , la problema cosmologică cu privire la mărimea lumii este: l umea tiU are un prim început în timp şi nici o limită extremă în spa!iu .

4 1 7

TEO R I A ELErvl . I'ART. I l . D I V IZ . 2 . CART. 2. CAP. 2

Căl:i în l:azul wntrar, ea ar fi l i m i tată de t i mpul v id , pe de o parte,

de �paţ i u l v id. pe de altă parte. Dar cu m ea. ca fenomen , nu poate fi în

s i ne l imi tată n ic i de unul. n il:i de altul, fi i ndd fenomenul mi este lucru

în si ne. ar trebu i să fie posi bilă o percepţie a l im ite i formate de t impul

sau spaţ i u l absolut v ide. percepţie prin care aceste l imi te ale lumi i ar fi

dale într-o experienţă posibi lă . Dar o astfel de experien\ă . f i i nd total vidă

de con ţ i n u t . este impos i b i l ă. Del:i o l i m ită absolută a lumii este

imposib i lă d i n pw1ct de vedere empiric prin urmare �i în mod absolut*.

De a ic i urmează totmlată răspunsul afimwtiv. că regresia în seria

fenomene lor lumi i, ca determ i nare a mărimi i lu m i i . merge in indefi­

nitum. ceea ce înseamnă că l umea sens ib i lă nu are o mărime absolută. ci

că regres ia empi r i că ( prin care. numa i , ea poate fi dată pc latura

cond i ţ i i lor c i) î�i are regula ci. anume de a înainta mereu de la fiecare

membru al scriei. ca de la un condi ţ ionat. spre unul �i mai îndepărtat (fie

prin experienţă proprie. fie prin f i ru l călăuzi tor al istoriei. fie pri n lanţu l

efectelor ) i c�m:t.elor lor) �i ue a nu ne d ispensa n iciodată de a extinde

folosirea empirică pos ib i lă a intelectulu i nostru . ceea ce . de altfel. este

îndeletn ic irea propri u-zisă �i unică a raţ i u n i i, în principi i le e i .

O regrcsie e m p i rică determi nată, care să înai nteze fără încetare

într-o a n u m ită specie de fenomene, nu este prcscrisă prin aceasta: de

exemplu că de la un om v i u trebuie să urcăm mereu într-o serie de

sirămo!:'i, l'ăr;l a ne a�tepta la u n prim cuplu, sau în seria corpurilor l u m i i .

fără a adm i te u n soare e xtrem, c i s e ordonă n u mai inai ntarea de la

fenomene la Fenomene, ch iar dacă acestea nu procură n i c i o percepţie

reală (dacă ea este prea slabă, ca grad, pentru con�t i inţa noastră, spre a

deven i experienţă), fiindcă ele aparţin totu�i ex perienţei posi b i le.

Orice început este în t imp �i orice limită a ceea ce e întins se a n ă în

spa ţ i u. Dar spaţ i u l �i t impul m1 sunt dedt în l u mea sens i b i l ă . Pr i n

urmare. numai fenomenele din lume sunt l i m i tate î n mod cond i ţ i onat ,

' Se v:1 nota d dovada e'le r�culă a ic i cu lolld a lifei decflt cea do!!matid de mai su'

în : 1nti lc1a pri lnL· i antinom i i . Acolo noi prezcntasem lumea sen sihi l il . potr iv i t modu l u i de

rcprc/cntarc comun �i do�m:1t i c . c a un lucru care era ual în sine în ce privc)le lotal italca l u i .

înaintt..�a oril':irei rcgrl'S i i. � i î n caz c ă nu ar ocupa to�1te t i mpurile :oj Î toatl' spaţ i i le . îi

rl•i'u/.ascriim în �cncrc vreun loc determinat în timp � i în spat i u . De aceea � i concluzia a

fost alta dccc1l ai,· i . :1numc s · a conchis la inl' ini latca reală a lum i i .

4 1 R

SLCT 'J. FOLOS I R EA EMPIRICA i\ PR I NC I PI U L! ; ! R H i l ! l ,\T I V ----------------------------------- -

pe cflnJ lumea însă::;i nu este l i m itată n i c i L'O n d i ţ i onat . n i c i

necond iţ ionat.

Tocma i d in acest mot i v . �i fi i ndcă l u mea rw poalc fi dat;! n i c iodată

intreag;l � i n ic i seria cond i ţ i i lor unui con d i ţ ionat dat . c:1 serie a l u m i i .

concept u l despre mări mea l u m ii n u este dat deci\! d e rc:g resie �i nu

îna i n tea e i într-o i n t u i ţ ie colect i v ă . Dar accas l ii r,�grcs ic J I U comtă

n iciodată dedt în determinarea mări m i i � i nu prucură dec i un concept

determinat� i nici un concept despre o mări me can� ar fi in fi n i tă în raport

cu o anumită măsură; ea nu merge deci la i n fi n i t ( L·a .� i cum ar fi dat ) . c i

la o depărt;Jre i ndetcrmi nată . pentru a d a ( e.x pericntei ) o m;1ri mc care abia

prin această regres iune devine rea l ă .

Il. SOL UŢIONA REA IIJEJ/ COSMOLOGIC/:· DESPRE

TOTALITA TEA DIVIZIUNII UNUl TOT DA T iN INTfT[IE

Când d i vid un tot care este dat în i ntu i ţ ie merg de la un coudiţionat

la cond i ţ i i l e pos i b i l i t ăţ i i l u i . D i v i z i u nea pă q i l or (�u/J(/il'isio sau

decompo.�itio) este o regres ie în ser ia acl'stor cond i ţ i i . Tot : d i ta tca

abso l u tă a aceste i .'>t'rii n-ar fi dată deciit atunci dnd rcgn:si; J ar putea

ajunge la păq i l e simple. Dar dacă roate pf1rţ i lc sunt la rC111du l lor iar�t�i

d i v i z i b i l e într-o descompunere car�: se cont i nuă 11 1er�: u . atunci

J i v iz i.unl'a. ad ică regres i a . merge in inllnitu m de la coiHI Î \ i on;Jt l a

cond i ţ i i le l u i : c u m cond i ţ i i le ( părţ i l e ) s u n t conţ i n u te în cond iţ ionatltl însu(ii � i cum acesta este dat în treg într-o in tu i ţ ie înc h i să Intre li mi le le

lui . ele sunt de asemenea date toate < 1 dată cu el . Oeci regres ia nu trebuil·

numită numai o regres ie in indefinitum. s inguru l lucru pe care îl penn i tL·a

Ideea cosmologică anterioară , căci trebu ia ca eu sf1 înaintcz de l a

cond i ţ ionat l a cond i ţ i i le l u i . care erau date î n afara l u i . pr in u rmarc nu o

dată cu e l . ci se adăugau abia în regres ia empirică. Cu tome aL·e.� tca . nu

este deloc permis �ă spunem despre un astfd de Intreg care este d i vizibi l

la infini t că el const;1 din infinit de multe p:1rţi. Căci de�i toate părţ i l e sunt

conţinute în i nt u i ţ i a întregu l u i . totu�i în ea n u este cuprins;! Întreaga

diviziune. care nu constă decât în descompunerea cont inu�t sau în

regres i a însă�i care face abia rea lă seria. Cum accast<1 rcgresic e.-, tc

i nfinită , toţi membri i ( părţ i l e ) la care ea aj unge s u n t . t:l"rii Îndoiai<) ,

conţinuţi ca agn:g:lfe în întregu l Jat. dar nu întreaga scrie a di�·iziunii.

4 1 9

TEORIA FLEM . I'ART. 1 1 . D IV IZ. 2. CART. 2. CAP. 2

care este infi n i t�i succes iv � i n i c iodată Îlltrcag;l, prin urmare nu poate

reprezenta mu l ţ imea infi n i tă � i s inte/a ei într-un tot .

Această remarcă generală poate fi apl icată foarte u�or mai întâ i la spat i u . Orice spaţ iu intu i t în l i m i te le lui este un ast fe l de tot, a le căru i

părţ i , oricât le-am descompune. sunt la r[muul lor tot spaţ i i �i prin urmare

e l este div iz i b i l la i n fin i t .

De a i c i urmcad în mod firesc � i a doua ap l icaţ ie largă la un

fenomen extern (corpl inch is în l i m itele lu i . Div iz i b i l i tatea acestu i corp

se fu ndeaLi:i pc J i v i z i b i l i tatea spaţ i u l u i . care const i tu ie pos ib i l i tatea corpu l u i ca un tot în t i n s . Acesta este dec i d i v iz i b i l la i n fi u i t , fără să

constea totu�i d in părţ i i n fin i t de mul te .

Pare în adevi"ir că d in moment ce un corp trebuie să fie reprezentat

ca substanţă în spaţ i u , e l t rebu ie să fie d i s t i ns de spa ţ i u în ce pri ve�te

legea divizibi l ităţ i i spaţ iului . dlc i se poate eve n tual admite că în spaţ iu

descompunerea nu poate înlătura n i c iodată orice compozi ţ ie . pentru că

atunci ar înceta ch iar orice spaţ i u . care a l t fel nu arc n i mic independent

( ceea ce este impos ib i l l : dar dacă ar fi supri mată în gând orice

compoziţ it· a ma ter ie i . n-ar trebu i să mai rămână n i mic . pare să nu concorde cu conceptu l unei su bs t�m ţe . care este propri u -1. is subiec t u l

or icăre i compoz i ţ i i � i ar t rebui să sub�:iste în elementele ei . de� i ar fi

d i spărut leg�ltura lor în spaţiu . prin care e le constitu ie un corp. Dar cu ceea ce se numeste substan ţă Îtl fenomen lucruri le nu stau a�a cum le-am gândi despre un lucru în s i n e . pri ntr-un concept pur al i n te lectu lu i .

Accast;1 substanţă nu este s ubiect absol u l . ci i mag i ne permanen tă a scnsib i l i t::iţ i i si n imic dcC:Il intu i ţ i e . în care nu se găse�te n ic::iieri n i mic

necond i ţ ionat .

Dar desi această regulă a rrogrcsie i la i nfin i t are loc . fără n ic i o

îndoia lă . la subd iv iz iunea unui ICnorne n . considerat ca o simp lă umplere

a �paţ iu l u i , totu�i ea l l ll poate fi valabi l ::\ atunci când vrem să o ext indem

ş i la mul ţ i mea piirţ i lor deja separate într-un anumit mod în întregul dat ,

prin care ele const i tu ie un LJUantum discrctum. A admi te dt în orice tot

organ izat fiecarL' parte la rându l ei este tot organizată �i că . d iv i1.ând în

felu l acesta pflrt i lc la i n fi n i t . întfl ln im mereu noi pilrţ i organizate . într-un

cuvânt că totu l este organizat la infi n i t , acest l ucru nu poate fi conceput . c i numai d părţ i le materiei ar putea fi organiL.ate în descompunerea lor

la i nfi n i t . Căci i nfi n i tatea diviziunii unui fenomen dat în spaţ iu se

fundează n u mai pc aceea că prin ea este dată numai divizibi litatea . auicil

420

SECT. 9. FOLOSIREA EMPIR ICĂ A PR INCIP IULUI R EGU LATI V

o mulţime de părţi absolu t neuetenninati."i în sine. pe cftnd pi."irţ i le însele

sunt date � i sunt ueterminale numai pr in subd iv iz i une . într-un cuvfmt că

întregul nu este Jeja uivi zat în sine . D iv iz iunea poate dec i determina în

acest întreg o mulţime , care merge atât de departe cât vrem să îna i ntăm

în regres ia d i v iz iun i i . D impotr ivă, într-un corp organic, organ it.at la

infin i l , întregul este reprezentat , prin acest concqH , ca fi ind deja div izat

ş i se găse�te în el, înaintea oricărei regres ii a diviziunii, o multitudine de

părţi Jeterminată în sine. dar infinită. ceea ce este contradictoriu; întrucât

această de�:voltare infinită este con siderată ca o serie care nu poate fi

terminată niciodată ( in finită) ::;i care totu�i t:ste terminată într-o sinteză.

Div iziunea inf i nită nu desemnează decât fenomenul ca un qtwntul11 continuu111 �i este inseparabilă de ceea ce umple spaţiul , căci tocmai în

ceea ce umple spaţiul se atlă pr incip iu l d iv iz ibi l i tă ţ i i infi n i te . Dar îndată

ce adm i tem ceva ca quantum di.,cn:·tllm. mu l ţi mea un i tăţ i lor l u i este

determi nată , prin urmare ea este totdeauna egală cu un număr. Numai experienţa poate decide cât de departe poate merge organizarea într-un corp organ izat ; �i ch iar dacă ea n-ar ajunge cu cert i tud ine la o parte neorganicJ, astfel de părţ i trehuie totu�i să se atlc cel puţ in în experienţa

posihilă . Dar cât de departe în genere se înt i nde d i v iz iunea transcen­

dental ii a unui fenomen nu este o prohlemă a experienţe i , c i un princ ipiu

al raţ i un i i de a nu considera n ic iodată ca absolut term inată regres ia

empirică în descompunerea a ceea c e este înt ins , conform natur i i acestui

fenomen .

Notă fmalll la soluţionarea Ideilor matematico-transcendentale şi notă

preliminarll la soluţionarea Ideilor dinamico-transcendentale

Reprezent<lnd într-un tabel antinomia raţiunii pure la toate Ideile

tran�cendentale şi arrttând principiul acestui confl i ct si singurul mijloc de a-1 în lătura . m ij loc care consta în aceea crt ambele aserţiuni opuse au

fost dec larate ca false, am reprezentat pretut inuen i cond i ţ i i l e ca

aparţinând condiţionatului lor. după raporturi de spaţiu şi de ti mp, ceea ce este supoziţia obişnuită a simţului comun, pc care se .)i baza în

întreg ime acel con Oict. În această privinţă, toate reprezentări le dialectice ale tota l i tăţ i i în seria cond i ţ i i lor unu i cond iţ ionat dat erau absolut

42 1

' I I'O R I /\ FU'.I\·1 . 1'/\IH_ I L Dl\' 1 7 . 2. CART. 2. CAP 2

tic an·ca . ..;i 'IJL'cir:. Era totdea u11a o scrie în care cond i ţ i a era legată cu

L'Oi ld i ţ ionatu l . ca mem br i a i c i . � i pr in urmare erau ele aceea.�i specie,

rcgrcs ia nefi i nd n ic iodată concepută ca terminată sau. dacă s-ar fi

înti' u np lat aceq lucru . atunc i tl l l membru cond i ţ ionn t în s ine ar fi fost

con�idnat în mod l'als cn un membru pri m . prin urmnre ca necond iţ ionat . Dec i . r:îră îndoială. nu s-a luat în wnsidcrarc totdeauna obiect u l . adică collll i t ionatu l . c1 snia cond i ţ i i lor l u i . numai d in punctul de vedere al

mări 1 n i i e i . si astfe l d i ficu l tatea. care nu putea fi înlăturată prin n ic i un comprorn i s . c i numai pr in tiberea totală a nod u l u i . consta în aceea că

r;I ţ i unca făce;J ca rentru i nte lect obit'ctu l să fie sau prcn lung sau prea

'curt. a.•; tkl indt intelectul nu putea egal a n ic iodată I deea raţ iun i i .

Dar a ic i am trecu t cu vederea o d ist incţ ie esenţ ia lă care domină

pr intre ol,iectc . ;11.i ică prin tre con.:eptcle i ntelectul u i , pc care raţiunea se

sn;ldu icslc si:\ le r id ice la rangul de Ide i . nnume ci:\ . pot r iv i t tahcl u l u i

nmtru d e categor i i d e m a i s u s . două d i n e l e desemnează o s in teză

nwtcmatil·;l a fenomene lor . iar celelalte două , o sinteză dinamic:/. P:'mă

acum . acest lucru putea fi foarte hine lăsat la o parte. fi indcă a�a cum în reprel\.' n t area genera lă a t u tu ror Idei lor transcendentale rămâneam

totdeauna nu r11 a i la cond i ţ i i în fenomen. tot a�a �i în cele două Idei matemat iL·o-transcendcntale nu aveam ;i l t obiect dedt pe cel din kiHml c n . Acum însă . dnd trecem l a conceptele dinamice ale

i l l te lee t u l u i . întrudt ele t rebuie si:\ se mlaptcze I de i i raţ i un i i . acea

d i s t i ncţ ie de,· i n e importantă si ne desch ide o perspect ivă cu totu l nouă cu pri\ i rc la procesul în care este anga jată raţ iunea . Acest proces a fost

t'L'.-pin_., nui îna i nte. ca fi i nd ba1.at pe supozi t i i false de amhclc părt i : : 1Clllll în.-;[I . cfuld in ant inomia d i nam i că arc poate loc o astfel d e supo;i ţ ie

c;•r•: po:1te fi cornpat i h i l ă cu pn:ten ţia rat i un i i . din acest mot i v . precum

, j fi i ndcă judec ;1toru l compll:tca;ă l ipsa de mot ivaţ ie , pc care amhelc p:\rţi au ignorat-o . proce�ul poate f i aplanat spre sati sfacţia amhelor părţ i :

L·,;c:a c e nu era real iLab i l î n confl ictul ant inomic i matematice .

Seri i l e cond i ţ i i lor sunt desigur toate omogene. întrucât s e ia în

considerare numai intinderea lor. pentru a vedea dacă sunt adecvate Ide i i sau dacă sun t prea mari sau prea m i c i pentru ea . Dar conceptul

i ntelectu l u i , care �erve�tc de fundament acestor I dei , conţ ine sau numai o .� intez:1 a omogcnului ( ceea ce este presurus în orice măr ime . atât în

422

SEC)'. lJ . FOLOS I R EA EMPIRICĂ A PR I N C I P I U L U I R I:GULATI V

compoziţ ia. cât ::;i în diviziunea e i ) , sau �i o sinteză a etemgenului. ceea ce poate fi cel puţ in admis în sinteza dinamică. at:Jt cea a lcgi:lturi i cauzale. dt ::;i cea a legăturii d intre necesar � i cont ingent .

De aici rewltă că în legătura matematică a seri i lor fenomenelor nu poate interveni a l tă condiţ ie dec:Jt una scnsibiW. adică o astfel d e cond i ţ ie

care ea însă�i este o parte a serie i . pc cJnd. dimpotrivă, scria d inamică a condiţi i lor sensibile permite totu::;i �i o cond iţie eterogenă. care nu este o parte a seriei . ci care. fi i nd pur inteligibil;/. se află în afara seriei ; astfe l se dă satisfacţie raţ i unii �i se plasează nccondiţ ionatu l în fruntea feno­mene lor , fără ca prin aceasta să se tu lbure scria acestor fenomene . ca fiind totdeauna cond i ţionată . �i făr{t a o întrerupe . contrazicând principi i le intelectu l u i .

Dar prin faptul că Ideile dinamice permit o condiţie a fenomenelor în afara seriei lor. adică o astfel de condiţ ie care ca însă�i nu este fenomen . �e înt;împlă ceva ce este cu totul d ist inct de consecinţa antinomici matematice . Aceasta a fi:lcut ca cele două aserţ iun i d ialcctice opuse să trebuiască a fi declarate ca fa lse . Di mpotri vă. cond i ţ ionatul un iversal al seri i lor d inam ice . care este inseparabil de ele ca fenomene . legat de cond iţia desigur empiric necondiţionată. Jar totodată ncsemibihi. dă sati s facţie pe de o parte illlelectului. pe de alta. wfiunii" ; ::;i în t imp ce argumentele dialectice . care într-un fel sau a l tu l căutau totalitatea necondiţionată în si mple fenomene , d ispar. princip i i l e raţionale . într-un sens corectat în modu l acesta. pot f i . d impotrivă. amândou;l adev;lratc. ceea ce nu se poate înt:Jmpla ni<.: iodată cu Ide i le

cosmologice care privesc numai unitatea matematic necondiţionată. dtci în e le nu se întft l nc�te altă condiţie a scriei tenomcnelor dcdt cea care ea însi:l�i este fenomen �i ca atare const i tu ie şi ea un membru al serit:i .

·" În adcv�r. intelcctul nu permite Între Jenotncnc o condiţie care ar ri ea în:-.fi�i

n�cond iţ ională empir ic . Dar dacă s-ar put�a concepe la un COIH.l iţ ional ( in IL·nomcn) o

condiţie intdi,!!i/Jihl. car� deci n-ar apaqinc în seria fCnomenelor ca mcmnru . fără ,·a prin

aceasta să întn:rupl'nl dt ue puţin scria conu i ţ i i lor empirice . o �1strel ue conditie ar putea ti admisă ca necotldiţionat:l empiric. astre ! îndt prin aceasta rcgresia empi rică continuă

Il-ar r i Îlllreruptă nicăieri .

423

TEORIA ELEM . PART. I I . O I V IZ. 2. CART. 2. CAP. 2

l/1. SOLUŢIONAREA IDEILOR COSMOLOGICE DESPRE TOTALITA TEA DERJVĂRII EVENIMENTELOR L UMII

DIN CA UZELE LOR

Cu privire la ceea ce se întâmplă nu se pot concepe decât două fel uri de cauzalitate: sau cauzalitatea potrivit IWlllrii sau cauzalitatea din libertate. Cea dintâi este legătura, în lumea sensibi lă. a unei stări cu alta precedentă . căreia îi .�u ccede după o reg u l ă . Cum c:wznlitatea fenomenelor se bazează pc condiţi i de t imp, iar starea precedentă , dacă ar fi ex i stat totJeauna . n-ar f i produs un efect care apare abia în t imp. cauzalitatea cauzei a ceea ce se întâmplă sau începe a început �i ea �i . potrivit principiu l ui intelec tu lui . are ea însă�i nevoie la rândul ei de o cauză .

Dimpotrivă , înţeleg prin l i bertate , în sens cosmologic. capacitatea de a începe de la sine o stare , a cărei cauzalitate nu se a tlă deci l a rândul c i , potrivit legii naturi i , sub o a l tă cauză . care a determinat-o în t imp. Libertatea este în acest sens o Idee transccndentală pură care . mai întâi . nu conţine nimic împrumutat de la experienţă , în al doilea rând . al cărei obiect nu poate fi dat în mod determinat în nici o experienţă , fi i ndcă este o lege un iversală. ch iar a pos ib i lităţii oricărei experienţe , că lot ce se întâmplă trebuie să a ibă o cauză . prin urmare şi cauzal i tatea cauze i . care .<;-a înt:împlat ca îmfi.�i sau a început să ex iste . trebuie să aibă. la rândul ei , o cauză; în felul acesta , întregul câmp a l experienţei. oricât de departe s-ar întinde. se transformă într-un tot în care nu există decât natură . Dar fi i ndcă în felul acesta nu se poate ajunge în raportu l cauza! la total i tatea

absolută a cond i ţi i lor. raţ iunea î�i creează Ideea despre o spontaneitate care poate începe de la sine a acţ iona, fără a fi nevoie să fie precedată de o a l tă cauză , care să o determi ne la acţ i une , potrivit legii legătur i i cauzate .

E de remarcat îndeosebi că pe această Idee tmnscendenfil/:1 de liberwe se întemeiază conceptul practic de l ibertate � i că această Idee constituie propriu-zis momentu l dificu l tăţi lor în conceptu l practic de l i bertate, dificul tăţi care au înconjurat întotdeauna problema posib i l i tăţii e i . Libertatea Îll sens practic înseamnă i ndependenţa voinţei de con­

strJngerea impu lsuri lor sensibilităţii . Căci o voinţă este sensihi/:1 când este nfectatfî patologic (de către mobile le sensibi lităţii) ; ea se numeşte animalicJ ( nrhitrium brutum). când poate fi necesitat;l patologic. Voinţa

424

SECŢ l)_ FOLOSIREA EMPIR ICĂ A PRI NCI P I U L U I REGU LATI V

umană este fără îndoială un arbitrium sensitivum, dar nu bmtum , c i liberum, fiindcă sensib i l itatea nu face necesară acţ iunea voinţei , ci în om se află o putere de a se determina de la s ine , independent de con­strângerea impulsu ri lor sens ib i l i tăţ i i .

Se vede lesne cii dacă orice cauza l i tate din lumea sensib i lă n-ar fi decât naturii . orice eveniment ar fi determinat de un a l tul în t imp. după legi necesare ::; i . prin urmare, cum fenomenele, întrucât determină voinţa . ar trebui să facă necesară orice acţ iune ca efect natural al lor. suprimarea l i bertăţ i i transcendentale ar desfi inţa totodată orice l ibertate pract ică. Căci :.�ceas ta presupune că de::;i o acţ i unc nu s-a întâmpla t , ea ar f i trebuit

totu�i să se întâmple şi că , prin urmare , cauza ci în fenomen n-:.1 fost atât de determinantă încât să uu ex iste în voinţa noastră o cauza l i tate care. i ndependent de acele cauze naturale şi chiar împotri v:.� puteri i ş i influenţei lor . să producă ceva determinat în ordinea t i mpu l u i , după legi empirice, prin urmare să înceapă ;1bsolut de la sine o serie de evenimente.

Aici se întfunplă deci cee:J ce se întâlneşte în genere în confl ictul unei raţiuni care cutează să depăşească l im itele experienţei pos ib i le , că problema nu este propriu-zis fiLiologic:1. ci tnmscendcm:J/:1. Problema posib i l i tăţ i i l ibertăţ i i interesează. fără îndoială, ps iho logia , dar fiindcă se bazează pe argumentele d ialectice :.�le raţ iuni i pure , ea ş i soluţ ionarea ei trebuie să preocupe numai fi losofi:.� transcendenta lii . Pentru a o f:.�ce pe aceasta capabi lă să dea un răspuns sati sfăcător, pe care nu- l poate refuza, trebuie mai întâi să încerc să determin mai îndeaproape , printr-o notă, procedeul ei în această problemă .

Dacă fenomenele ar fi l ucruri în s ine , dacă prin urmare spaţ iu l � i t impul ar f i forme a le ex i stenţei lucrur i lor în s ine . condiţ i i l e � i cond iţ ionatu l ar aparţine totdeauna. ca membr i , uneia � i aceleia�i seri i ş i de aici ar rezulta ş i în cazul de faţă ant inomia care este comună tuturor Idei lor transcendentale, anume că această serie ar trebui să fie , în mod inev i tab i l . prea mare sau prea m ică pentru intelect. Dar conceptele d inamice n le raţ i un i i , de care ne ocupăm sub acest număr ) i sub cel următor, au part iculari tatea că nea vând de-a face cu un obiect considerat ca mări me , ci numai cu ex istenţa l u i . se poate face abstracţ ie , de asemenea . de mărimea seriei condi ţ i i lor, luându-se în considerare numai raportu l d inamic al condiţiei faţă de cond i ţion:�t , astfel că în problema despre natură ş i l ibertate întâln im dificultatea de a �ti dacă l i bertatea este în genere măcar pos ib i lă ş i , în caz afirmat i v , dacă ea poate coexista cu

425

TEOR I A ELEM. PART. I I . DIVIZ. ] CART. 2. CAP. 2

universalitatea legi i naturale a cauzalităţi i ; prin urmare, dacă e o judecată corect disjunctivă că orice efect în lume trebuie să rezulte sau din natură. s;w din libertate. sau mai curând dacă nu cumva ar putea avea loc amândou;l în acela)i timp. însă sub raporturi di ferite Intr-unul �i acela�i even iment . Justcţea acelui princ ipiu despre conexiunea neîntreruptă a tuturor evenimentelor lumii sensibile, după legi imuabile ale naturii. este stabilită ca un principiu al Analiticii transcendentale �i nu suferă nic i o excepţie. Se pune deci numai întrebarea dacă totu�i. chiar �i în privinţa aceluia�i efect care este determinat după natură. poate avea loc �i libertatea, sau aceasta este complet exclusă prin acea regWă inviolabilă. Supoziţ ia. fără îndoială comună , dar în�elătoare. a realităţii absolute a fenomenelor îşi arată aici innuenţa ei dăunătoare de a Incurca raţiunea. În adevăr. dacă fenomenele sunt lucruri i'n s ine. l ibertatea nu poate f i salvată. În cazul acesta. natura este cauza determinantă completă �i suficientă i'n sine a oricărui eveniment. iar condiţia lui este conţinută totdeauna numai în seria fenomenelor care. împreună cu efectul lm. se află în mod necesar sub legea naturii . Dacă, dimpotrivă. fenomenele nu sunt considerate decât ca ceea ce sunt ele de fapt, anume nu ca lucruri în s i ne. ci ca s imple reprezentări, care se înlănţuie după legi empirice. atunci ele însele trebuie să aibă cauze care nu sunt fenomene. Dar o astfel de cauză inteligibilă nu este determinată cu privire la cauzalitatea ei de către fenomene. de�i efectele e i apar ca fenomene �i astfel pot fi determinate de alte fenomene. Ea este dec i. i'mpreună cu cauzalitatea c i , i'n afara serie i ; dimpotrivă. efectele e i se întâlnesc în seria condiţiilor empirice. Efectul poate fi deci considerat ca liber cu privire la cauza lui inteligibilă �i totu�i. totodată. cu privire la fenomene. ca efect al lor, potrivit neces ităţ i i naturii - o distincţie care trebuie să pară extrem de subtilă ::;i obscură atunci când este expusă în general �i foarte abstract. dar care se va c larifica în aplicare. Aici n-am vrut decât să notez că înlănţuirea neîmreruptă a tuturor fenomenelor într-un context al natur i i f i i nd o lege inflex ibilă, ar trebui să răstoarne în mod necesar orice libertate, dacă ţ inem cu încăpăţânare la realitatea fenomenelor. Şi d in această cauză, ce i care urmează aic i opinia comună n-au putut reuşi niciodată să conc ilieze natura şi l ibertatea .

426

SECT. 9 . FOLOS I REA EMPIRICĂ A PR INCIPIULUI R EGULATIY

Posibilitatea cauzalităţii prin libertate în unire cu legea universală a

necesităţii naturii

Numesc inteligibil acel ceva care într-un obiect al s imţuri lor nu este el însu::;i fenomen . Dacă . prin urmare . acel ceva. care în l umea sensibi lă trebu ie considerat ca fenomen . mai are în sine � i o putere care nu este un obiect a l i ntu i ţ ie i sens ib i le , dar prin care e l poate fi totu� i cauza fenomenelor. putem privi cauzalitatea acestei fiinţe sub două aspecte: ca inteligihiW. d i n punctu l de vedere al acţiunii ei ca l ucru în s ine, �i ca sensibihl, d in punctu l de vedere al efectelor ei , ca fenomen în l umea sensib i lă . Prin urmare. despre facultatea unui astfe l de subiect noi ne-am face un concept empiric � i totodată unul in telectual despre cauzal itatea lui . concepte care se întâlnesc împreună i'n unu l şi acelaşi efect . A gândi facu l tatea unu i obiect al s i mţuri lor ca av<1nd două laturi nu vine în contrad icţ ie cu n ic i unu l d in conceptele pe care trebuie să ni le facem despre fenomene �i despre o experienţă posib i lă . Căc i . cum aceste fenomene , nefi ind lucrur i în s iuc. trebu i e să a ibft la bază un obiect transcendental care le determ ină ca simple reprezentări . n im ic n u ne i'mpiedică să atribu im acestu i obiect transcendental , în afară de proprietatea prin care e l apare ca fenomen , o cauzalitate care nu este fenome n . de�i efectul ei se întâlneşte în fenomen . Dar orice cauză eficientă trebuie să aibă un c a r a c t e r. ad ică o lege a cauzal ităţi i e i , fără de care ea nici n-ar ti cauză. Şi astfe l . într-un subiect al lumii sensibi le am avea mai întâi un Cill<lcter empiric. prin care acţ iun i le lui ca fenomene s-ar îulăn ţu i total cu a l te fenomene , după legi constante ale naturi i . ar putea fi derivate d i n ele ca din condiţ i i l e lor şi ar const i tu i dec i , în legătură cu e le . membri ai unei ser i i un ice a ordin i i naturi i . În al doi lea rând. ar trebui să i se conceadă şi un caracter inteligibil. prin care e l este. fără îndoială, cauza acelor acţ iun i ca fenomene, dar e l însu�i nu se atlă supus condi ţ i i lor sens ib i l ităţ i i �i nu este el însuşi fenomen . Pe primu l l-am putea numi !:'i caracter al unu i astfe l de l ucru î n fenomen , iar pe a l doi lea. caracter a l lucru lu i î n s ine.

Acest subiect al acţ iun i i n-ar fi . în ce prive�te caracterul intel ig ibi l . supus condi ţ i i lor d e t imp. căci timpu l n u este decât cond i ţia fenomenelor. iar nu a lucruri lor în sine. În e l nu s-ar naşte, n ic i n-ar dispărea nic i o acţiune. prin urmare nici n-ar fi supusă legii oricărei determinări de t imp. oricărui l ucru sch i mbător, anume că tot c e s e

427

TEORIA ELE M . PART. I l . OlVIZ. 2. CART. 2. CAI'. l

î n t â m p 1 ă î�i găse�te cauza În fenomene (ale stării precedente) . Într-un

cuvânt , cauzali tatea lu i . întrucât este i ntelectuală, nu s-ar a fla în seria

condiţ i i lor empirice care fac necesar even imentul în lumea sensibilă .

Acest caracter i ntel ig ib i l n-ar putea fi , Jes igur. n ic iouată cunoscut în

mod direct , fiindcă noi nu putem percepe nimic decftt în măsura în care

este renomen . dar el ar trebui totu�i să fie g;lndit conform caracterulu i

empiric , a�a cum în genere trebuie să punem , în idee , la baza

fenomenelor un obiect transcendental, de�i în realitate nu �t im n i mic

despre el . anume ce este el în sine.

Potrivit caracteru lui lui empiric , acest subiect, ca fenomen. ar fi deci

supus tuturor legi lor detenninări i cauza le ş i ca atare n-ar fi decât o parte

a lumii sensibile, ale cărei efecte ar decurge în mod inevitabil din natură.

ca orice alt fenomen . Aşa cum fenomenele externe i ntluenţează asupra

lui �i aşa cum caracterul lui empiric . adică legea c:.lllzalităţ i i . ar fi

cunoscut prin experienţă. toate acţ iun i le lui ar trebui să poată fi expl icate

după legi ale naturi i şi toale mij loacele pentru o determinare a lor

perfectă �i necesară ar trebui să se găsească într-o experienţă pos ib i Ei .

Dar potrivit caracterului lui inteligibil (dc�i despre el nu putem avea

în realitate decât un concept general ) , acelaşi subiect ar trebui declarat

l iber de orice influenţă a sensibi l i tăţ i i şi de orice determinare prin

fenomene; ş i cum în el . întrucftt este nou mei/OII, nu se ÎntJmpW nim ic.

şi cum nu se întâlneşte n ic i o schimbare care reclamă o determinare

dinamică de timp şi, prin urmare , n ici o legătură cu fenomenele în

cal itate de cauze, această fi i nţă act ivă ar fi . în acţ iun i le ei . independentă

şi liberă de orice necesitate a naturii . care se întâlneşte numai în lumea

sens ibi lă . Despre ca s-ar spune foarte just că îş i începe de In sine efectele

în l umea scnsibilrt , fără ca acţiunea să înceapă în acenst:l fiinţ:1 însrt� i ; � i

acest lucru ar f i valabil lără ca , d in această cauză. efectele să poată incepe

de la sine în lumea sensibilă, fiindcă a ic i ele sunt totdeauna determinate

de mai înainte Je condiţ i i empirice în timpul precedenl . totu�i numai prin

intermediu l caracterului empiric (care nu este decât manifestarea celui

intelig ib i l ) �i care nu sunt posibi le decât ca o continuare a seriei cauzelor

naturi i . Astfel , libertate �i natură , fiecare în sensul ei depl i n , s-ar înt1ilni

concomitent şi fără nici o contradicţie în aceleaşi acţiuni, după cum le

raportăm la cauza lor i nteligib i lă sau sens ib i lă .

428

SECŢ . '>. FOLOS IREA EMPI RICĂ A PRINCIPIULUI REG U I .ATIV

Lămurirea Ideii cosmologice a unei libertăţi in unire cu necesitatea

universală a naturii

Am socot i t că c bine să trasez mai întfti sch iţa solu ţ ionării problemei

noastre transcendenta le , pentru a putea vedea astfe l mai b ine mersul

raţ iun i i în soluţ ionarea acestei prohleme . Acum vrem să descompunem

momentele dec izie i c i . care in teresează propriu-zis. !5 i să examinăm pe

fiecare în parte.

Legea natur i i că tot ce se întâmplă are o cauză. că !5 i cauza l i tatea

acestei cau1.e . adică acţiunea. nu poate să fi fost ea însă�i totdeauna .

fi indcă precedă în t imp �i î n raport cu un efect care ii iÎlccpLit s;1 existe. ci

că trebuie să se f i înt:împlilt. că ş i ea îş i are cauza c i printre fenomenele

de care c�te determi nată ş i d1 . pri n urmare . toate întâmp l ări le sunt

determ i nate empiri c într-o ord ine natura l ă . această lege . prin care .

numa i . fenomenele pot const i t u i o naWd !5 i pol deven i ohiectc a le

experienţei , este o lege a i ntelectu l u i . de l a care llll este permis sub n ic i

un pretext să ne ahatcm sau să exceptăm vreun fenomen: al tfe l l-am pune

în afara oricărei experienţe posibi le . d is t ingându- 1 în fe l u l acesta de toate

obiectele experienţei pos ib i le . � i l-am face un l ucru pur imagi nar şi o

h imeră .

De�i a ic i parc c ă avem de-a face numai c u un lanţ de cauze . care n u

permi te o totalitntc abso/ut:1 în rcgresia spre cond i ţ i i le lor, totu!5i această

d i ficul tate nu ne reţ ine , căci ea a fost înlăturată în aprecierea generală a

an t inomie i raţ i u n i i . când aceasta t inde spre necondi t ionat în scria

fenomenelor. Dal'ă vrem să cedăm i l uziei rea l i smulu i transcendental . nu

mai rămâne n ic i natură. n ic i l i bertate. Aic i se pune numai problema dacf1 .

nerecunosdnJ în întreaga serie a tuturor evenimentelor decât necesitate

a naturi i . este totuşi posib i 1 să considerăm această necesi tate care . pe de

o parte . nu c decât s implu efect n atura l . ca fi ind totu � i . pe de a l tă parte ,

un efect din libertate sau dacă între aceste două specii de cauza l i tate se găse�te o con traJ icţic d irectă .

Pri n tre cauzele d in fenomen nu poate ex ista, desigur. ceva care să poată începe în mod absolu t �i de la s i ne o ser ie . Orice ac ţ i une . ca fenomen . întrucât produce un eveniment . este ea însă�i eveniment sau

întâmplare . care presupune o altă stare . în care se găse�te cauza , �i astfe l

tot ce se întâmp lă nu este decât o continuare a serie i � i în ea nu este

429

TEORIA ELEM. PART. l l . IJI V IZ. � . CART. � . CAP. �

pos ib i l n ic i un început care să se producă de la s ine . Astfel . toate

acţiunile cauzelor natura le în succesiunea în t imp sunt la rândul lor

efecte . care şi ele î�i presupun propri i le cauze în seria în timp. O acţiune

origin;m1, prin care se întâmplă ceva care mai înainte nu exista. nu este

tle a::;teptat de la legătura cauzată a fenomenelor.

Dar este oare l:'i necesar ca, tlacă efectele sunt fenomene. ca uzal i­tatea cauzei lor , care (atl ică cauza) ::;i ea este fenomen, să fie numai empirică? Şi nu este oare mai curântl posib i l ca, tlel:'i fiecare efect în

fenomen reclamă neapărat o legătură cu cauza lu i . tlupă legi ale

cauz:J i i tăţ i i empirice. această cauzal i tate empirică însă�i , fără a întrerupe

câtu�i de puţi n conex iunea cu cauzele naturale. să poată fi totu::;i un efect

al unei cauza l ităţi nonempirice, inteligibile? Adică al unei acţi uni originare a une i cauze. care ca atare nu e tleci fenomen , c i este

inte l ig ib i lă . potriv i t acestei facu l tă ţ i , tle::;i altfel ea trebuie socotită ca

aparţ inând cu totu l lumii sensibile , ca un inel în lanţul naturi i . Avem nevoie d e princ ipiul cauzal i tăţii fenomenelor între ele pentru

a putea căuta �i arăta condiţ i i le naturale , cu a l te cuvinte cauzele în

fenomen, ale evenimentelor natura le . Dacă se admite acest punct de vedere ::;i nu se atenuează prin nici o excepţie , atunci intelectul , care, în

folos irea lui empirică . nu vede ::;i este �i îndreptăţ it să m1 vadă în toate

fenomenele decât natură, are tot ce poate pretinde , iar expl icaţiile fizice

î�i urmează fără obstacole cursul lor. In telectu lu i nu i se aduce nici un

prejudic iu atunci când se admi te , ch iar tlacă n-ar fi decât imaginar, că

printre cauzele naturale ex istă unele care au o facu ltate pur intelig ib i lă , determ inarea acesteia spre acţ iune nebazându-se niciodată pe condiţii

empirice . ci pe simple princ ipii ale intelectu lu i . totusi astfel încât acţiune;� În fenomen a acestei cauze este în conformitate cu toate legile

cauzal i tăţ i i empirice. În adevăr, în felu l acesta subiectul . acţionând în calitate de causn philenomenon, ar fi . în toate acţiunile lui. legat de natură printr-o dependenţă indisolubi lă: numai phaenomenon-ul acestui subiect

(cu toată cauzal itatea lui în fenomen) ar conţine anumite condit i i care . tlacă vrem să urcăm tle la obiectul empiric la cel transcendental, ar trebui

să fie considerate ca pur in tel ig ib i le . În adevăr, dacă urmăm regula naturii numai în ceea ce poate f i cauză printre fenomene, atunci putem să

nu ne preocupăm ce fel de principiu al fenomenelor �i al înlănţuirii lor este gântlit în subiectul transcentlental. necunoscut nouă d in punct de

vedere empiric. Acest principiu inte l ig ib i l nu prive�te deloc problemele

430

SECŢ. 'I . FOLOSIREA EMPIRICĂ A PRINCIPIULUI REGULATIV

empirice , ci prive�te oarecum numai gând i rea în intelectu l pur; �i de�i

efectele aceste i gând iri � i acţ iun i ale intelectu lu i pur se găsesc în

fenomene . totu�i ele trebuie să poată fi expl icate perfect prin cauza lor

din fenomen . după legi ale naturi i , pentru că se urmează caracterul lor

pur empiric ca princip iu suprem de expl icaţie � i pentru că lăsăm de o

parte cu totu l . ea necunoscut . caracteru l in te l ig ib i l care este cauza

transcendentală a celui d intfti , afară de cazu l că el este indicat numai prin

cel empir ic. ca semnul lui sensibi l . Să apl icăm aceasta la experienţă .

Omul este unul d in fenomenele lumi i sensibi le �i ca atare el este totodată

una din cauzele naturale, a căror cauza l i tate trebuie să fie supusă legi lor

empirice. Ca atare , el trebuie să aibă, � i un caracter empiric, la fel cu toate

cele la l te lucruri d in natură . Observăm acest caracter pri n forţele � i

facultiiţi lc pe care le manifestă în efectele lu i . În natura neînsufleţ ită sau

în cea însufleţită numai animal ic nu avem n ic i un mot iv să concepem

vreo facultate altfel decât ca fi ind condiţionată pur sensib i l . S ingur omul ,

care d e altfel n u cunoa�te întreaga natură decât numai prin s imţuri , se

cunoa�te pe s ine � i prin si mplă apercepţie. �i anume în acţ iun i �i

determ inări i nterne , pe care nu le poate socoti printre impresi i le

s imţurilor, �i este pentru el însu� i . fără îndoia lă . pe de o parte fenomen .

iar pe de a l tă parte , anume cu priv i re la anumite puteri , un obiect pur

inte l ig ibi l . căc i acţiunea lui nu poate fi atribu i tă reccpt i v i tă! i i

sensib i l i tăţ i i . Aceste facultăţi noi le numim intelect � i raţ iune, în spec ial

cea de-a doua se d i st inge în mod cu totu l propriu �i eminent de toate

forţele cond i ţ ionate empi ric . fi i ndcă nu-�i examinează obiectele decât

după Idei � i . în conformitate cu acestea, determină intelec tu l . care apoi

dă conceptelor lu i (desigur tot pure) o folos ire empirică .

Că această raţ iune are cauzal i tate sau cel puţ in noi ne reprezentăm

o cauza l i ta te în ea rezultă în mod clar d in imperativele pe care le

propunem forţelor act ive , în domeniu l practic. ca regul i . Trebuie (Sollen) exprimft un fel de necesi tate � i de legătură cu princ ip i i le , care nu mai

apare de altfel în întreaga natură . Intelectul nu poate cunoa�te d in natură

decât ceeu ce este, a fost sau va fi . Este i mpos ib i l ca ceva în natură s;l

trebuiascJ (soli) s<1 fie altfe l decât este de fapt în toate aceste raporturi

de t imp; ba chiar trebuie (Sollen) nu are absolut n ic i un sens, dacă avem

înaintea och i lor numai cursu l naturi i . Noi nu putem întreba: ce

trebuie( sol/) să se întâmple în natură?. după cum nu putem întreba: ce

4J I

TEORIA ELE M . I'ART. II. DIVIZ. 2 . Ci\RT. 2. CAl'. 2

proprietăţi t rebuie (soli) să a i b ă un cerc ? ci numai : ce se întâm p l ă în natură sau ce proprietăţi are cercu l?

Acest trebuie (So//cn) expr i mă o aqinne posib i lă . al cărei princip i u

nu e altceva decât un s i mplu concept . pc când . d i mpotri vă, princ i p i u l

unei s i mple act iun i naturale trebu ie (mms) să fie totdeauna un fenomen .

Acţiunea trebuie (IIIL/ss). des igur . să fie posibi lă în condiţ i i natura le , cftnd

i se adreseazJ un trebuie (Sollen); dar aceste condi ţi i naturale nu pri vesc

determ i narea voinţei însă� i . ci numai efectul �i conseci nţa ci în fenome n . Oricât d e nu meroase ar fi determ inările naturale care mă incită spre actl/1

de voin{:i �i oricât de mu l te excilaţ i i le senmriale . ele nu pot produce un

trehuit• (Sol/en). ci numai o voi nţă care n ic i pe departe nu este necesară .

ci totdeauna condi ţ ională �i căre ia acel t rebuie (So/len). pc care-I

exprimă raţ i unea. î i opune o măsură � i un scop, ba ch iar o i nterd icţie �i

o autoritate . Fie că c un obiect al s i mplei sens i b i l i tăţ i ( p lăcut u l ) , fie că e

unul al raţ i u n i i pure ( binele) . raţiunea nu cedează acelui mot i v care este

dat empiric �i nu urmeat.ă ord inea lucruri lor. a�a cum se înfăţi�ează în

fenome n , ci ca î�i face cu depl i n ă spontaneitate o ord ine proprie după

ldci . l a care adaptează cond i ţ i i le emp i r ice � i pot r i v i t c[trora declară ca

necesare chiar acţ iuni care totu�i m 1 s-au ÎIIC<Împla c � i poate nici nu se vor

întfunpla . presupu nând totu�i despre toate că raţ i u nea poate avea

cauwl i tate în rapor1 cu e le . căc i altfel ea n-ar a�tepta de la Ideile ci e rec te

în e x perienţă.

Să ne oprim aici � i să admitem cel puţin ca pos ibil că raţ i unea are în

adevăr cauzalitate cu pri v ire la fenomene : oricât de mult ar fi ca raţ i une .

trebuie totu� i să prezinte un caracter empiric . căci orice caut.i\ presupune

o regulă , potri vi t căreia an u m i te fenomene urmează ca efecte . � i fiecare

regulă reclamă o u n i form itate a efectelor care întemeiază conceptul de

cauză (ca o putere ) . Acest caracter. întrucât t rebuie să iasă la iveală d i n

s i m p le feno mene . e ceea c e p u tem n u m i caracter empi ric , care este

constant . pe dind efectele lui apar în forme sch i m bătoare. după

di vers i tatea condi ţ i i lor care le însoţesc � i în parte le l i m i tează .

Astfe l . voinţa oricărui om are un caracter empiric , care nu e altceva

decât o an u m i tă cauzal i tate a raţ i u n i i l u i , întrucât aceasta i nd ică în

efectele ei o regu lă în fenomen. din care putem deduce natura şi gradu l

princ i p i i lor, � i ale actelor raţ iun i i . �i putem j udeca princ i p i i le subiecti ve

432

SECT. 9 . FOLOS I REA EMPI R ICĂ A PRI NCIPI U L U I R EGULATI V

ale voinţei lu i . F i indcă acest caracter empir ic trebuie el însu�i scos, ca

efect, din fenomene � i din regula lor. pe care o procură experienţa , toate

acţ iun i le omului în fenomen sunt determinate d in caracterul lu i empiric

� i din alte cauze concomitente . potr iv i t ord in i i naturi i : � i dacă am putea

scruta până la fund toate fenomenele voinţei lu i . n-ar exista nici o singură

acţ iune omenească pe care să n-o putem prevedea cu cert i tud ine �i pe

care să n-o putem cunoa�te ca necesară d in condi ţ i i le ei precedente . Din

punctu i de vedere al acestui caracter empir ic nu ex istă deci l i bertate. � i

totu�i numai d in <Jcest punct de vedere putem considera omul atunci când

vrem sii - 1 o b s e r v ă m, pur � i s implu �i când vrem să cercetăm

fiziologic. ca în antropologie, cauzele detcrminante ale acţ iun i lor l u i .

Dar dacii examinăm acelea�i acţ iun i d i n punctu l d e vedere a l

raţ i un i i , � i anume nu a l celei specu lat ive, pentru a explica origi nea

acţ iun i lor, ci exc lus iv a l raţ iun i i . întrucât ea însă�i este cauza c<Jre le

produce, într-un cuvânt . dacă le comparăm cu raţ iunea în sens practic.

găsim cu totul o altă regulii �i ord ine decât ordinea natur i i . Căc i <Jtunci

tot ceea ce s-a Întâmplat totu�i după cursul natur i i � i ceea ce trebu ia

(musstc) inevitabi l sii se întâmple. potr iv i t cauzelor lu i empirice , trebuia

(.mi/te) poate s;l nu se ÎJJt<Împle. Dar uneori găs im sau cel puţin credem

că găs im cii Ide i le raţ iun i i <JU uovcdit realmente cauza l i tate cu priv ire la

acţ iun i le omului ca fenomene � i cii aceste acţ iun i s-au întâmplat fi i ndcii

au fost ueterminate nu ue cauze empirice. ci de princ ip i i ale raţ iun i i .

Presupuneţi cii s-ar putea spune cii raţiunea are cauzal itate c u priv i re

la fenomen; ar putea oare acţ iunea ei sii se nume<Jscă liberii. dnu este

foarte exact determinată �i necesară în caracterul ei empiric (al modu lu i

ue s imţire)? Acesta. l a rfmuul lu i . este uetcrminat în caracterul intel igibil

(al mouulu i ue gânu ire ) . Pe acesta din urmă noi însii nu-l cunoa�tem. c i

îl desemnăm prin fenomene . care propriu-zis nu ue fac s ă cunoa�tem

nemijloc it decât modul de s imţ i re (caracterul empir ic)" . Acţ iunea ,

· Moralitatea propriu-zis� a aq iuni lor ( meritul �i vina). chiar cea a propriei noastre

conduite. ne r�mfme deci complet ascuns�. Răspunderile noastre nu pot ri raportate dcdt

la caracterul empiric. Cftt însă din ele este ekctul pur al l ibertă!i i �i dt trebuie atrihuit sim­

plei naturi si gre�cl i i lipsite Je vină a temperamentului sau unei constitu!i i rcricite a acestuia

(meriro fi>rtwwe) nimeni mo poate cunoa�te �i deci nici jm.leca în mod absolut just.

433

TEORI A ELEM. PART. I I . DIVI7.. 2 . CART. � - CAP. 2

întrucât trebuie atribu ită modului de gândire , ca fi ind cauza e i , nu rezu/t;/

d in acesta după legi empirice, adică astfe l încât condi ţ i i le raţ iun i i pure

sii-i precead;l. ci nnma i efectelor ei în fenomenu l s imţu lu i i ntern .

Raţ i unea puri:\. C<t o facu l tate numai inte l ig ib i lă , nu este supusă formei

t impu lu i şi prin urmare nic i cond i ţ i i lor succes iun i i în t imp. Cauzal itatea

raţ iuni i în caracterul in te l ig ib i l nu se na,o;te sau nu începe oarecum într­

un anumit moment , pentru a produce un efect. Crtc i a ltfel ar fi ea însă�i

supusă leg i i naturale a fenomenelor, întrucât această lege determină seri i

cauza le în timp . şi în cazul acesta cauzal i t<Jtea ar fi natură şi nu l ibertate.

Astfe l , vom putea spune: dacă raţ iunea poate avea cauza l i tate cu priv i re

la fenomene . ea este o facultate prin care abia începe condi ţ ia sensib i lă

a unei seri i empirice de efecte. Căci cond i ţ ia care se află în raţ iune nu

este sensibilă � i deci ea însă�i nu începe . Prin urmare. a ic i se găseşte ceea

ce ne l ipsea în toate seri i le empirice, anume condiţia unei ser i i succesive

de even i mente putea fi ea însi:işi empiric necond i ţ ionată . Căci a ic i

condiţ ia este În atim1 scriei fenomenelor ( în intel igibi l) şi prin urmare nu

este supusă unei cond i ţ i i sens ibi le şi une i determinări în t imp printr-o

cauză premergătoare.

Totuş i , acec a) i cauză aparţ ine , sub alt raport , şi seriei fenomenelor.

Omul este el însu�i fenomen. Voinţa lni are un caracter emp iric , care este

cauza (empirică) a tuturor acţ iun i lor l u i . Nu ex istă nic i una d in condiţi i le

care determ ină pe om. conform acestui caracter, care si:i nu fie conţ inuti:i

în seria efectelor naturale �i care să nu ascu l te de legea lor. potriv i t căreia

nu se întâlnc�te n ic i o cauza l i tate empiric necond iţionată a ceea ce se

întâmpl i:i în t imp. De aceea . nici o acţ iune dată ( fi indcă nu poate fi

percepută dccftt ca fenomen) nu poate începe de la sine în mod absolut .

Dar despre raţiune nu se poate spune că înaintea acele i sWri , în care ea

determină vo i nţa , preccdi:i o al ta în care este determinată această stare

însi:iş i . Ci:ici în raţ i unea însăşi . nefi ind fenomen �i ne fi i nd supusă

cond i ţ i i lor sensibi l i ti:iţ i i . nu se găse�te succesiune în timp, cu pri v ire la

cauzal i tatea e i . ş i deci nu i se poate apl ica legea u inamică a naturi i , care

determină succesiunea după regu l i .

Raţiunea este ueci condiţ ia permanentă a tuturor actelor d e voinţă

prin care se man ifestă omu l . Fiecare d in ele este de mai înai nte

Jetenn inat în caracterul empiric al omu lu i , chiar înainte de a se fi

înt:împlat . În ce pri veşte caracterul i n te l ig i bi l , faţi:i de care caracteru l

434

SECŢ. LJ. FOLOSI REA EMPI RICĂ A PR I NCIPI U L U I RE( iU ,\TIV

empiric nu este decât �chema sens ib i lă . nu ex i stă o antcet'(/cnţii �au 1 1

succesiune. şi orice acţ iune, indiferent de raportu l în t imp î n care � e a t'lă

faţă de celelalte fenomene . esk efectul nemij loc i t al caracteru lu i

inte l ig ib i l a l raţ i un i i pure . care pri n urmare aqionează l i ber , fără a fi

determinată dinamic în lanţul cauzelor naturale de către pri nc i p i i externe sau interne , dar care preccdă î n t i m p : ::;i această l i lx:rtate a e i poate fi cons iderată nu numai negat i v . ca i ndependentă de nmd i t i i k L' l ll p i r i cc

(căci în felu l acesta facu l tatea raţ i un i i ar înce t a s:1 fiL· o c a u t.;'i a

fenomenelor) , c i poate fi dcscm n:Jtă ::;i puz o t i v . pri n i r-o rac u l late de a începe de la s ine o scrie de even i mente . astfcl .lnc:ît in ea i n�ă-;i ll l l înc"C)k' n imic , c i . în cal i tate de condi ţ ie necond i ţ ionat:! a oric:llll i act (.k \ Oi n t :\ .

nu permite deasupra ci nic i una di n cond iţ i i le care P preced:\ in t o mp . dc-;i efectu l e i începe totu::;i în seria fenomenelor, dar nu poate n 1 c i\>dat�1 , ;-i consti tuie în această scrie u n început abso l u t pri m .

Pentru a lămuri principiu l regu l at i v a l rat i u n i • pri n l r · U il l' \C ll l )l l u

d i n folos irea l u i empirici:\ . m i pentru a-1 confi rma t c:-Jc i ;Jst fc l de dovez i

sunt impropri i pentru afirmaţ i i le t ra nsccnde n t a k l . <i l u ă m un act de

voinţă , de exemplu o minciună răutik ioa�:l . pri 1 1 c'al"t� Li l l om :1 adu� i n

societate o anumită dezordine. ş i să o cxa m in :·un m:1 i i lllfl i in mob i lc lc

care au produ s-o �i apo i să judecăm cum po:il� � a . i m p rc u n i:I c u consec inţele . să-i fie atribuită l u i . Î n primul r.înd . ;m; l l u;'un c:Jractcru l l u i emp i ric până la surse le sale . pc care l e d u t ă m Î 1 1 educa ţ ia grcs i t J . î n ambianţa soc ială rea. în parte î n răutatea unei f i r i i n scns ihile b oprobri u . î n parte le punem pe seama fri voi i tă ţ i i � i ncc h 1 bzu i n ţe i . ndăs:înd 1 : 1 o

parte n i c i cauzele ocazionale care au determ i na t m iuc i un a . În to;t tc acesteu se procedează aşa cum se ohi�nu ie�te în i,!Cnere în e x a m i narea

scriei cauzelor determinante ale un u i efect natural dat. Dc�i credem d

acţiunea a fost determinată în felul acesta. lolu.-:; i îl reprohi1 111 pt' t:-lpl ll i tor. � i anume nu pentru firea lui neferici tă. nu pentru c ircumst;mţele c:1rc I-au i n tl uenţat, ba chiar nici pentru condu ita lui anterioar:\. căci se presupune

cii poate fi lilsat cu totul la o parte c u m a fo.\t acca.q;1 condu i r:I -; i d se poate considera ca neîntâmplată seria cond i ţ i i lor scu rse . iar fapta ca fi ind

în întregime necondi ţ ionat:\ cu pr i v i re la starea anterioară . ca � i cum

fiiptuitoru l ar începe cu aceasta absolu t de la s ine o serie de consecinţe.

Această reprezentare se bazează pe o lege a raţ iun i i . considerfmd-o pc

aceasta ca o cauz:\ care ar fi putut ş i ar fi trebu i t să determine al t fe l

comportarea omulu i . indiferent de toate condi ţ i i le empirice amint i te . Ş i

435

TEORIA ELEM. PART. I I . DIVIZ . � - CART. 2. CAP. �

anume , cauLal itatea raţ iun i i nu se cons ideră oarecum numai ca un ajutor,

ci ca fi ind în s i ne completă. de�i impulsur i le sen s i h i le n-ar fi în favoarea

e i , ci mai curând potr ivn ice; acţ iunea este atrihu i tă caracterulu i in te l ig ih i l

a l autorul u i ; e l e�;te acu m . în mome n t u l în care m inte, complet v inovat,

pri n urmare . in c i uda tuturor cond i ţ i i lor empi rice ale fapte i , raţ iunea a

fost complet l i heră �i fapta trehu ie atr ihu i tă în în treg i me neg l ijen ţe i e i . În acca�tă j udecată d e i m putare s e vede lesne c ă . gf1 1 1dind-o,

raţ i u nea nu c�te a fectată de toată acea sensi b i l i tate , că nu se mod ifică

(dc�i fenomenele c i , ad ică modu l în care se manifestă în e fectele e i . se

sch i mbă) , că în ca nu precedă o stare care determi n[! pc cea u rmătoare,

că, pri n urmare , ea nu face parte d i n seria cond i ţ i i lor sens ib i le . care fac

necesare fenomenele după legi naturale. Ea. adică raţ iunea . este prezentă

�i identică în toate acţ iuni le omu l u i . în toate c ircu mstanţele de t imp , dar

ea î nsă::.i n u este în t imp �i nu ajunge în vreo stare nourt , în care n-a fost

mai înai nte; ca este determinant;"!. dar nu dctenninabihl cu pri v i re la orice

st <lrc nouă. De aceea . nu se poate pune întreharea: de ce raţ i unea nu s-a

determ inat pc s i n e a l tfe l '1 , ci numa i : de ce ea n-a determ i n at . prin

c:tuza l i tatea ci , al tfel fenomenele'? Dar la această întrehare nu e posib i l un

răsp u n s . În Jdevăr , Ll l l alt caracter i nte l i g i h i l ar fi dat un a l t caracter

empir ic . � i când spunem c ă , ind i l"ercnt de modu l de v iaţă du� pftnă acu m .

frtptu i toru l �-ar f i putut totu� i abţine d e l a m i nc iună, aceasta înseamnii

pur � i s i mplu că m i nci una se află în mou nemij loc i t �ub puterea raţ i un i i

� i că raţ i unea. în cauzal i tatea e i . m1 este supu�ă condi ţ i i lor fenomenu l u i

� i curs u l u i t i mpu lu i � i că d i ferenţa d e t imp . de�i importantă pentru

fenomene le re�pectivc, dar fi i ndcă fenomenele nu sunt lucruri în s ine � i

pri n urmare n ic i cauze în s i ne . n u poate con�t i t u i n ic i o d iferen ţă a

acţ iun i lor în raport cu raţ i u nea .

Nu putem urca deci în judecarea acţ iun i lor l i hcre , în ce prive�te

cauza! i talea lor. decflt pană la cauza intdigibi/:1, dar nu din('olo de ea:

putem cu noa)te că este liber Jeterminată. adică i ndependent de

sens i b i l i tate . �i că i n modu l acesta ea poate fi cond i ţ i a sens ib i l

necond i ţ ionat[! a fenomene lor . Dar Je ce caracterul inte l ig ib i l Jă exact

aceste fenomene �i acest caracter empi r ic în c ircumstanţele prezente;

aceasta depfl�e�te c u mult orice putere a raţ iun i i noastre de a răspunue . ba

ch iar � i or ice drept al e i de a întreba . E ca � i cum am întreba: de ce

obiectul t ranscendental a l in tu i ţ ie i noastre sensib i le externe nu dă dedt

436

SECT. LJ . FOLOSIREA EMPIRICĂ A PRI N C I P I U L l l l REGU LATIV

tocmai intuiţia în spnţiu � i nu o altă intu i ţ ie oarecare'l Dar problema pe

care trebuie să o rezolvăm nu ne obl igă să dăm un răspuns. căci ea n-a

fost decât aceasta: dacă l i bertatea se opune necesităţ i i naturale în una �i

aceea� i acţ iune, iar la această intrebare noi am răspuns suficient dnd am

arătat că, din moment ce cu pri v ire la l i bertate este pos ib i lă o raportare la

cond i ţ i i de o spec ie cu totul d i ferită decât cele a l e necesi tăţ i i naturale.

legea aceste i a d in urmă nu afecteazii pe cea d i ntâi . pri n urmare

amândouii pot avea loc , independent una de a l ta �i fiirii a se tu l bura una

pe alta.

* ,, *

Trebu ie desigur notat C<1 pri n aceasta n-am vrut să demonstrăm

rea/itare;1 l ibcrtăţ i i . ca una din facu ltăţi le care conţin cauza fenomenelor

l u m i i noastre sens i b i l e . Căc i , în afară de faptu l că aceasta n-ar fi fost o

consideraţie transcendentalii , care are de-a face numai cu concepte , dar

n ic i n-ar putea reu ş i , fi indcă din experienţă noi nu putem n iciodată

conch ide ceva care n u trebu i e sii fie gândit după legi ale experienţe i .

Apo i , n-am vrut s ă doved i m n i c i măcar posibilitatea l i bertiiţ i i ; nic i

aceasta n-ar f i reu � i t , fi i ndcă î n genere nu putem cunoa�te, d i n s i m p l e

concepte a priori, posi b i l itatea u n u i princ i p i u real )i a u n e i cauzal ităţi .

L i bertatea n u este tratată a ic i decftt ca I dee transcendentalii, rrin care

raţ i unea gândeşte să înceapă în mod absolut seria cond i ţ i i lor în fenomen

prin necond i ţ ionatul sens i bi l . dar ea se încurcă într-o ant inomie cu

rropri i le ei leg i . pc care le prescrie folos i r i i emririce a in telectu l u i . Că

această ant inomie se bazează pe o s implă aparenţă � i că natura cel puţ in

nu contrazice cauzalitatea din l ibertate , acesta este singurul lucru pe care

1 -arn putut face �i care ne-a i n teresat exc l u s i v .

I V. SOLUTIONAREA IDEII COSMOLOGICE DESPRE TOTALITATEA DEPENDENTEI FENOMENELOR CU PRIVIRE LA EXISTENTA LOR ÎN GENERE

La n u mărul precedent am considerat sch i mbări le l u m i i sens i b i l e în

seria lor d inamică, în care fiecare este supusă a l te ia , ca fi ind cauza e i .

Acu m , această serie a stări lor nu ne serve�te decât c a d i recţi e , pentru a

ajunge la o existenţă, care poate fi condiţ ia supremă a tot ce e schi mbător,

437

TI-.OR I A El. F l\1 . PART. I I . l l 1 V I 7 . 2. CI\RT. 2. CAP. 2 -------- --- -------- - - ---------

------ -----

adi.:ii la fiinla lllYCsnr;l . A ic i nu este vorba de cauza l i tatea

neco1 ld i l iona1;1. ci de ex istenţ a necondi ţ ionatii a substanţei însă�i . Deci

�eria pc ,·are o avem înai ntea noastră nu este propri u -1.is decât aceea a

,·onCl'ptclor �i Il li o serie a i n t u i ţ i i lor. întrucftt u n a este condiţia celei l a l te .

Dar se vcdl' lesne cii Lkoarecc totu l în ansamhlul lcnomcnelor este

.,c i i i mhiitor. pr i n urmare eond i ! ionat în ex i stcnţă . nu poate e x i sta n icăieri

î n seria e x i s te nte i cond i t iona te un membru necondiţionat . a căru i

�.· x i sten!i"t ar fi ahso l n l necesară �i că. deci . dacă fenomenele ar fi l ucruri

Îll s i ne -, i dac:i. prin accasta . n•nd i t ia lor ar aparţ ine totdeauna împreună

l'U cond i ţ iona t u l uneia .) i acc l c i a� i seri i de i n tu i ţ i i . n-ar putea e x i sta

n i c iodatii o fi i nţf1 nl'Cl'sară . ca condi ţ ie a e x i stenţei fenomenelor l u m i i 'iCll S i h i l l' .

Dar rCi,' l't� s i a d i nam ică arc î n s i ne această part icu l aritate care o d i st i nge de regrc"i" ma te ma t ică . în t i m p ce aceasta d i n u rmă ncavând

dc-: 1 face propri u - l i s dedl cu compu nerea părţ i lor înt r-un tot �au cu

dc�compu ncrea u n u i l l l l în pă rţ i l e l u i . condi ţ i i le acestei .seri i t rebu ie

c·on , idc• rate totdea u na Gl păq i a le e i . pri n urmare ca omogene. în

L"<ll l�cc i n ţ;I ca knomenl'. pc cJnJ în ceea ce prive�tc regrcs ia dinam ică. ncavfllld de-a face cu pos i b i l i ta tea u nu i tot necond i ţ ionat din părţi date

�au a unei piiq i necond i ţ ionate faţă de un tol dat. ci cu dcriv�trca u nei sti'tri

d i n cau1.a e i sau a n i � d c n ţ e i con l i ngcn le a su b.�tan ţe i în�il�i d i n e x i stenţa

nL'L't'Sar:i . con d i ţ i a n u t rebuie s:t const i t u ie în mod necesar o ser ie

L' l n p i ri c ii îm prcun[t c u cond i ţ i on atu l .

Î n : � n t i n < l m i a apare n t ă pc care o avem îna intea noastră ne mai

d n "lnc desch i�:1 o ic� i rc . anume d am�îndouă juded:lţ i le contradictor i i

pot ri i !dev;iratc î n accla� i t i mp sub raporturi d i ferite . astfe l încât toate

l uc ru ri k l u m i i sensi b i l e sunt abso lul con t i ngente. pr in urmare a u

l otdcau na o e x i stenţfi n u m a i emp i r ic con d i ţ i onată . d a r tlltodatii e x i stă

pc n l ru In treaga scr ie � i o cond i ţ ie nonem p i ricii. adică o fi i n ţt1

necpndi ţ ional ncL·esaril . Căci aceasta. fiind condiţie inteligibilă , n-ar

aparţ ine scriei ca 1 n 1 membru a l ci ( n ic i măcar ca membru suprem) �i nici n-ar fau: empi ric necond iţ ionat pe unul din membri i seri e i . c i ar lăsa

intreaga l u me 'cm, i b i l ii în e x i stenţa c i empiric cond i ţ ionată . a�<J cum se

a flă în toţ i membri i e i . Acest mod de a pu ne l a baza fenomene l or o

cx istenţiî necond i ţ i on ată s-ar d i st i nge Je cauz<�l i tatea necond i ţ ionată

( l i berlate ) din art icolu l preceden t prin acec<J că în caw l l i bcrtăţi i lucrul

4.\H

SECŢ. '! . FOLOS I R EA EMPIR ICĂ ;\ PR I NC I PI ULUI REGULA TIV

însu�i în cal i tate de c<.�uză (substilll(iil ph;1enomenon) făcea �i el parte d in

seria condi ţ i i lor. ::; i numai cauzaliwea lu i a fost gflmlită ca inteligibi lă . pc

când aici fi inţa necesară ar trebu i giindită cu totul în afara seriei l umi i

sens ib i le (ca ens extranwnd;mum) ::; i pur i ntel igibi lă , prin care. numa i .

s e poate evita ca e a însă�i s ă fie supus:\ legi i cont ingcnţe i ::; i dependen ţei

tu turor fenomenelor . Principiul reguliltiv al raţ i un i i este dec i . în ce pri ve::;te problema

noastră . că totul în lumea sens ib i lă are existenţă empiric condiţ ionată � i

c:l n icăieri î n c a . cu priv i re la n i c i o proprieta te . nu ex ist:\ o necesi tate

necondi ţ ionată : c:t nu ex istă n ic i un membru în seria cond i ţ i i lor căruia

să nu trebni ască să-i a�teptăm totdeauna condi ţ i a empirică într-o

experienţă pos ib i l ă ::; i pe dt se poate să i -o căutăm . ::; i că n imic nu ne

îndreptăţe::;te să derivăm o ex istenţă oarec<.�re d intr-o cond iţ ie d inafara

seriei emp irice sau ::; i să o considerăm în seria însă::;i ca fi i nd absol u t

independent:\ ::;i subzistând p r i n ea însă�i . fără a nega însă că întreaga

serie ::; i-ar putea avea fundamentul într-o fi inţă inte l ig ibi lă oarecare (care .

prin aceasta , e l i beră de orice condiţ ie empirică ::;i care . mai curând .

conţine principiu l pos ib i l i tăţ i i tuturor acestor fenomene) .

Dar a ic i nu intenţionăm n ic idecum să demonstrăm ex i stenţa

necondiţionat necesară a une i fiinţe sau să fundăm pe ea chiar ::;i numai

pos ib i l i tatea unei cond i ţ i i pur intel ig ihi le a ex istenţei fenomenelor lumi i

sensib i le . ci numai . a::;a cum l im ităm raţ iunea ca să nu părăsească fi rul

cond iţ i i lor empir ice ::;i să nu se rătăcească în principi i de explicaţii tr:mscendentc ::;i care nu sunt susceptibi le de o prezentare in concreta. tot

astfel să l im i t ăm. pe de altă parte . legea folos ir i i pur empirice a

i ntelectu lu i , în sensul ca această lege să nu dec idă asupra posib i l i tăţ i i

l ucruri lor în genere �i să nu declare intel ig ibi l u l ca imposibil. de�i act: sta

nu poate fi folos it de noi la expl icarea fenomenelor. Prin aceasta nu se

arată deci decflt că contingcnţa absolută a tuturor lucruri lor d in natură � i

a tuturor condi ţ i i lor lor (empirice) poatt: foarte bine coexista cu supoziţ ia

arbitrară a unei condi ţ i i necesare. de�i pur in te l igib i lă , deci că între aceste

aserţ i un i nu se găse�te o adev[trată con trad icţ ie , prin urmare că

amândouJ pot fi ;Jdevărate. S-ar putea ca o astfe l de fi inţă i n tel ig ibi lă

absolut necesară să fie în s ine imposib i lă . totuşi acest lucru nu poate fi

conchis în n ic i un caz d in contingenţa u n iversală şi din dependenţa a tot

439

TEO R I A ELEM. PART. 1 1 . DI VIZ. 2 . CART. 2. CAP. 2

ce aparţine lumi i sensib i le . de asemenea n ic i d in princ ipiu l care cere să nu ne opr im la n ic i un membru al l u m i i sens ib i le . întrucât este contingent , ::;i să apelăm la o cauză d inafara l umi i . Raţiunea î::; i urmează drumu l ei în folosirea empirică şi dru mul ei aparte în folosirea transcendentalii.

Lumea sensibi lă nu conţ ine decât fenomene , iar acestea sunt s imple reprezentări , care la rândul lor sunt totdeauna cond i ţ ionate sensibi l . ::;i fi i ndcă aici nu avem n ic iodată ca obiecte ale noastre lucruri în s ine, nu este de mirare că nu suntem niciodată îndreptăţi ţ i ca de la un membru al seri i lor empi rice . oricare ar fi e l . să facem un salt în afara în lănţuir i i sensi b i l ităţ i i , ca ::; i cum ar fi l ucruri în sine care ar exista în afara princ ip iu lu i lor transcendental ::;i pe care le-am putea părăs i . pentru a căuta în afara lor cauza ex istenţei lor; ceea ce. des igur. la lucrurile

conti ngente ar trebu i . îu sfârş i t , să se întâmple . dar nu la s imple reprezentări de l ucruri . a căror cont ingenţă nu este ea însăşi decât fenomen şi care nu poate duce la n ic i o altă regresie decât la aceea care determină fenomenele, care este adică empirică. Dar a gândi un principiu inte l ig ib i l al fenomenelor, ad ică a l l umi i sens ib i le . ş i anume e l iberat de contingenţa lor. nu este contrară n ic i regresiei empirice ne l i m i tate în seria fenomenelor, nici contingenţei ei un iversale. Acesta este însă de a ltfel s i nguru l lucru pe C<.He îl avem de făcut pentru înlăturarea ant inomiei aparente �i care nu se putea face decât în acest mod . Căc i . dacă fiecare cond iţ ie pentru fiecare cond i ţ ionat (cu privire la ex istenţă) este sensibi lă şi, tocmai de aceea, aparţine serie i . atunci ea însă::;i este , la rându l c i . condi ţ ionată (cum dovedeşte antiteza ant inomie i a patra ) . Trebuie deci sau s ă s e lase s ă subziste un confl ict cu raţ iunea . care rec lamă necond i ţ ionatu l , sau ca acesta să fie plasat în afara seriei . în i ntel igib i l . a căru i necesitate nu cere. n ic i nu permite o condiţ ie empirică şi care este deci necondiţ ionat necesar în raport cu fenomenele .

Folosirea empirică a raţ iun i i (cu priv ire la condi ţ i i le exi stenţei în lumea sens ib i l ă ) nu este afectată prin admiterea unei fi i n ţe pur i n te l ig ib i le , c i merge . după princ ip iu l contingenţei un iversale . de la condiţ i i empirice la condiţ i i mai înalte , care sunt . de asemenea. totdeauna empirice . Dar �i acest principiu regulat iv exclude tot atât de puţ in adm iterea unei cauze inte l ig ibi le care nu este în serie . când e vorba de folos irea pură a raţ iun i i (în raport cu scopuri l e ) . Căci a ic i cauza inte l ig ib i lă nu înseamnă pentru noi decât princ ip iu l pur transcendental

440

SECT 9. FOLOSI REA EMPI R I CĂ A PRINCIPIULUI REGU LATI V

şi necunoscut al pos ib i l i tăţ i i seriei sens ib i le în genere . iar ex istenţa

acestei cauze, independentă de toate condiţ i i le seriei sensibi le ::; i necesară

necond i ţ ionat în raport cu această serie. nu este n ic idecum contrară

contingenţei nel i mitate a acesteia d in urmă şi prin urmare nici regres iei ,

n ică ieri terminate, în seria condiţ i i lor empirice .

Notă finală la întreaga antinomie a raţiunii pure

Atftta t imp cât noi . cu concepte le noastre raţ iona le , nu avem ca

obiect decftt total i tatea conuiţ i i lor în l umea sensibi lă �i ceea ce. cu privire

la această lume. se poate întâmpla spre folosul raţ iun i i . ldei le noastre

sunt . desigur. transcendentale. dar totuş i cnsmologice. Dar de îndată ce

plasăm necond iţ ionatul (de care propriu-zis este vorba) în ceea ce se află

cu totul în afara l um i i sensib i le , prin urmare în afara oricărei experienţe

posib i le , Idei le dev in trnmcendcnte; ele nu servesc numai pentru

completarea fo losir i i empirice a raţ iun i i ( folosire care rămfine totueauna

o Idee niciouată real i zabi lă , Liar pe care totu�i trebuie să o urmărim) . c i

se separă complet de ea ş i se transformă în obiecte , a căror materie nu

este l uată d in experienţă �i a căror reali tate obiecti vă nu se bazează n ic i

ea pe completarea seriei empir ice . ci pe concepte pure n priori.

Asemenea Idei transcendente au un obiect pur inte l ig ib i l care . fără

îndoială. e permis si\ fie admis ca un obiect transcendental , despre care

de altfel nu ::;t im n i mic: însă pentru a-1 gfmdi ca un l ucru determinabi l

prin predicatele lu i d istinctive !ji i nterne. nu avem de partea noastră nici

princi pi i ale pos ib i l i tăţ i i (ca fi i nd independent de toate conceptele

experienţe i ) , nici cea mai neînsemnată just ificare de a admite un astfel

de obiect . deci e l este un l ucru imaginar. Totu� i . d intre toate Ide i le

cosmologice , cea care a dat naştere antinomiei a patra ne împinge să

cutezăm acest pas . Căci ex istenţa fenomenelor. care nu este deloc

fundată în s ine. c i totdeauna cond i ţ ionată . ne inv i tă să căutăm ceva

dist inct de toate fenomenele, prin urmare un obiect intel ig ib i l , la care să

înceteze această cont ingenţă. Dar cum , atunci cflnd ne-am luat

permisiunea de a adm i te o real itate subzistând în sine. în afara câmpu lu i

întreg i i sens i b i l i tăţ i , ş i de a nu considera fenomenele decât ca moduri

conti ngente de reprezentare a obiectelor i ntel ig ib i le de către astfe l de

fi inţe care ele însele sunt i ntel ig ib i le , nu ne mai rămflne decât ana logi a .

potri v i t căreia folos im conceptele experienţei pentru a ne face totuşi un

44 1

TEORIA ELEM . Pi\RT. I L DIVIZ. 2. CART. 2 . CAP. �

concept oarecare despre l ucrurile i ntel ig ib i le . despre care în s ine nu avem n ic i cea mai neînsemnată cuno�t inţă. Fi indcă nu cunoa�tem contingentul decât prin experienţă . i ar aici este vorbu de lucruri care nu sunt obiecte a le experienţe i . va trebui să derivăm cunoa�terea lor d in ceea ce este necesar în sine. d in conceptele pure despre lucruri în genere. Primul pas pe care îl facem în afara lumi i sens ib i le ne constrfmge dec i să începem noile noastre cuno::;tinţe cu cercetarea fiinţei absolut necesare �i să derivăm d in conceptul ei conceptele despre toate l ucruri le. întrucât ele sunt p ur i ntel ig ib i le : această încercare o vom face în capi tolu l următor.

DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ Cartea a douu

Capitolul al treilea

IDEALUL RA ŢIUNll PURE

Secţ iunea lmJi

DESPRE I DEAL ÎN GENERE

Am văzut mai sus că pr in concepte pure ale intelectului.

independent de orice cond i ţ i i ale sens ib i l i tăţ i i . nu pot fi reprezentate n ic i u n fel de obiecte, căci l i psesc cond iţ i i le real i tăţ i i lor obiective � i în e le nu se găse�tc n im ic decât s impla formă a gând iri i . Totu� i . ele pol fi prezentate in concrcto. dacă le apl icăm la fenomene: căci [n acestea ele au propriu-zis materia pentru conceptul de experienţă. care nu e a ltceva decât un concept al i ntelectu lu i in concreta. Dar Ideile sunt ::;i mai îndepărtate de rea l i tatea obiectivă decât categoriile, căci nu se poate găsi n ic i un fenomen în care ele să poată fi prezentate in concreto. Ele conţ in o anu m i tă total i tate la care n u ajunge n ic i o cunoaştere empirică. iar raţiunea nu vizează a ic i decât o un i tate sistematică de care încearcă, fără a reu�i vreodată pe depl i n . să apropie un i tatea empirică pos ib i lă .

Dar � i mai îndepărtat de real i tatea obiectivă decât Ideea pare să fie ceea ce numesc eu ideal, înţelegând prin el Ideea nu numai in concreta,

442

SECŢ. 1 . DESPRE I DEAL ÎN GENER E

c 1 m individuo. adică un l ucru ind i v iduaL determinab i l sau c h i ar

determinat n u mai pri n Idee .

Uman itatea , în întreaga ei perfecţ i u n e , cuprinde n u numai

potenţarea tuturor însu�i r i lor esenţ ia le care aparţi n acestei nar uri , ceea

ce const i t u i e conceptul nostru despre uman i tate , până la concordanţa

depl ină cu scopurile ei , ceea ce ar const i tu i Ideea noastră de u manitate

perfectă . ci cuprinde ş i tot ceea ce . d i ncolo de acest concept , ţine de

determi narea completă a Idei i : căc i d in toate predicatele opuse nu este

decât unu l s ingur care să poată con veni I de i i de om perfect . Ceea ce

peutru noi este un idea l . pentru P 1 a t o n era o Idee a intelectului divin,

un obiect part icular în intu i ţ ia pură a acestui i ntelect , cea mai perfectă

din fiecare specie de c x i stenţc pos ib i le � i prototipul tuturor cop i i lor d i n

fenomen .

Dar fără a ne înălţa atât de sus , trebu i e să mărtur is im cil raţ i unea

umană cuprinde n u numai Idei , ci ş i idealuri care, fără îndoia lă , nu au

forţă creatoare ca cele pbtonice. dar c<.�rc au totu�i [orţ;/ pr:lctic;/ (ca

pri ncip i i regulat i ve) � i se află Ia baza pos i b i l i tăţ i i perfecţ ie i unor anumite

acţiuni. Conceptele morale nu sunt concepte ubsolut pure ule intelectu lu i .

căci la baza lor s e află ceva empiric (plăcerea sau neplăcerea) . Totu::; i .

având în vedere princ ip iu l prin care raţ iunea pune l i m ite l i bertăţ i i anar­

h ice în s ine (deci dacă dăm atenţ ie numai formei lor) . conceptele morale

pot serv i ca exemple de concepte pure ale raţ i un i i . V i 11utea � i . cu ea, Îllţe­

lcpeiunca on lcnească în toată puritatea lor sunt Ide i . Dar înţeleptul ( stoi­

c i lor) este un idea l , adică un om care nu ex istă decât în gândire . dar care

concordă pe depl i n cu Ideea de înţelepci une. A�a cum Ideea dă reguln.

tot astfe l idea lu l servc�te. în asemenea caz, ca prototip pentru detenn i­

narea completă a copie i : � i nu avem al t criteri u ul act iun i lor noastre decât

comportarea acestui om d i v i n d in noi . cu care ne comparăm . ne judecăm

� i , prin aceasta, ne corectă m . deş i n ic iodată nu putem să-i at ingem

perfecţ iunea . Aceste ideal uri , deşi n u le putem atribui realitate obiectivă

(ex istenţă) , n u trebuie totu� i să fie considerate ca h i mere: e le oferă un

îndreptar indispensabi l raţ i u ni i . care are nevoie de conceptu l a ceea ce

este absolut perfect în fel u l l u i , pentru a aprecia � i a măsura în raport cu

acestu gradul ş i l ipsuri le celor ce sunt i mperfecte . Dar a voi să real i zezi

idealu l într-un exemplu , adică în fenome n , oarecu m ca pe înţelept într-un

roman . este i m practicabil şi are, în afară de aceasta, ceva absurd şi puţ in

edificator în s i ne , deoarece l i mitele naturale, care a tentează pennanent la

443

TEORIA ELE M . PART. II. DIVIZ. �- C,\RT. �- CAP . . >

Ideea de perfecţiune, fac imposibi lă orice i l uzie într-o astfel de încercare

ş i , prin aceasta . binele. care se află în Idee . devine el însu�i suspect şi

asemănător unei s imple ficţ i un i .

Aşa stau lucrur i le cu idea lu l raţ iun i i . care trebu ie să se bazeze

totdeauna pe anumite concepte şi să servească drept regulă şi protot ip

fie pentru acţ iune , fie pentru judecată . Cu totu l al tfel stau l ucruri le când

e vorba de creaţ i i ale imaginaţie i . despre care n imeni nu poate da

expl icaţ i i ş i un concept intel igibi l ; acestea sunt ca n işte mo11ogmme. care

nu sunt decât trăsături i zolate, şi anume nedetenninatc de nici o pretinsă

regu lă , şi care const ituie mai mul t un fel de desen vag în mij locu l unor

experienţe d i verse decât o imagine determ inată , cam în fe lu l în care

pictor i i ş i fizionomişt i i pretind că au în capu l lor. şi care ar fi fantoma

necomun icabi lă a producţ i i lor şi chiar a judecăţi lor lor crit ice . Ele pot fi

numite , deşi numai impropriu, idealuri ale sensibi l ităţi i . căci trebuie să

fie modelu l de neatins al in tu i ţ i i lor empirice posib i le şi totuşi nu oferă

nici o regulă suscept ibi lă de defin i ţ ie şi examinare.

Ceea ce raţiunea îşi propune cu idea lu l ei este . d impotri vă.

determinarea completă Jupă regu l i a priori; de aceea, ea gândeşte un

concept care trebuie să fie complet determinabi l după princip i i . de�i

cond i ţ i i le suficiente pentru aceasta l ipsesc în experienţă şi conceptu l

însuşi este de�:i transccndent .

Capitolul <1/ treile<1

Seq iunea a <loua

DESPRE IDEALUL TRANSCENDENTAL

( Prototypon transcendent:tle)

Orice concept este nedeterminat în ce priveşte ceea ce nu este

conţ inut în el însuşi şi se atlă sub princip iu l determin<lbilitilţii, în sensul

că din două predicate opuse contrad ictoriu numai unul s ingur poate să-i

fie atribui t . ceea ce se bazează pe principiul contrad iqiei ş i de aceea este

un principiu pur logic, care face abstracţie de orice conţinut al cunoaşterii

ş i nu are în vedere decât forma ei logică .

444

SECT. 1 . DESPRE llJEALUL TRANSCENDENTAl .

Dar orice lucru mai este supus. In ce pri veşte pos ib i l itatea l u i ,

pri ncipi ului dctcrminări i complete. Jupă care d i ntre toate preu icatele

posibile ale l ucruri lor. întrucftt sunt comparate cu contrar i i le lor. unu l

s ingur trebuie să- i con vină . Acest principiu nu se bazează numai pe acela

al contrad icţ ic i . căci el consiueră fiecare l ucru nn numai sub raportu l a

Jouă pred icatc contradictori i între e le . c i ::;i în raportu l fa!ă de

posihilitMca întreagii. ca ansamblu al tuturor pred icatelor l ucrurilor în

genere; �i cum presupune această pos ib i l itate ca fi ind condiţie a priori. el

îşi reprezintă fiecare lucru ca deri vându-::;i propria posibi l i tate din

part iciparea la pos ib i l i tatea întreagă"" . Principiu l Jeterminării complete

prive�te deci conţinutul ş i nu numai forma logică. Este principiul sintezei

tuturor predicatelor care trebuie să constituie conceptu l integral al unui

lucru şi nu numai al reprezentăr i i ana l i t ice pr in unul d in două prcdicate

opuse şi cuprinde o supoziţie transcendentală . anume pe aceea a materiei

oricifrci posibilit;lţi. care trebuie să cuprindă n priori Jate le pos ib i l i tăţi i

particulare a fiecărui lucru .

Judecata : tot ce ex is/;1 este complet determinat nu înseamnă numai

că din fiecare cuplu Je prcd icate opuse date. ci că şi d in toate pred ica tele

po;;ibile. unul s ingur îi conv ine totdeauna: prin această j udecată nu se

face numai o comparaţie a predicatelor Intre ele d in punct de vedere

logic . ci se compară transcenuental lucrul însuşi cu ansamblu l tuturor

pred icatelor pos ib i le . Ea vrea să spună că pentru a cunoaşte complet un

lucru trebuie să- i cunoaştem toate pos ib i l i tăţ i le ş i prin aceasta să- I

determinăm fie afirmat i v , fie negat i v . Determ inarea completă este prin

urmare un concept . pe care noi nu putem n i c i odată să-I prezentăm în

tota l i tatea lui in concreto. şi ;.e bazea1.ă deci pc o Idee care nu-şi arc

sed iu l dedlt In raţ iune. ce prescrie intelectu l u i regula folos ir i i l u i

complete .

Deşi această Idee despre ansamblul oric;lrei po.�ibilitiiţi, întrucât

const ituie condiţia care stă la baza dcterminării complete a fiecăru i lucru ,

Priu i\Ct:st pri ucipi u . orice lucru este ucci raportat la un c·orrc/attun c·oJ n u u . adică la

posi h i l itatca întrcal,!ă . care (adid materia tuturor prcdicatclor posihi le) . pri n ra ptul că s-ar

l,!iisi în Ideea unui s i ngur lucru . ar dovedi o at in i tate a oricărui pos i b i l prin ident i tatea

princi p i u l u i detcrmi nf1ri l or lui complete . Dctcrmirwbilitatc;l l"icdrui concept este

subordonat ă u n i v e r s a 1 i t ii ! i i (univasa/it;rs) principiului exc luderi i unui llll!ui u între

două preu icatc opuse. dar dctcrmill;lrca u n u i lucru este subordonată t o t a 1 i t ă ! i i

(unil·cr.,·iras) sau an,;unhlului tu turor predicate lor pos ib i le .

445

TEORIA ELEM . PART. l l . DIVIZ. 2. CART 2 . CAP. 3

este ea însăşi nedeterm inată cu priv i re la pred icate le care pot s-o

alcătu iasdi şi deşi prin această Idee nu înţelegem decflt un ansamblu al

tuturor pred icatelor pos ib i le în genere, totuşi , la o examinare mai

îndeaproape , găs im că această Idee exclude, în cal i tate de concept

originar, o mul ţ ime de predicate care sunt date prin a l tele ca deri vate sau

care nu pot coex ista. şi că ea se purifidt până la a deveni un concept

determinat complet a priori, devenind prin aceasta conceptul unui obiect

particu lar, care este complet determinat prin simpla Idee , prin urmare ea

trebuie numită un ideal ul raţ iun i i pure .

Dacă examinăm toate predicalele pos ib i le nu numai d in punct de

vedere logic . c i ş i din punct de vedere transcendental , adică d upă

conţ inutul lor. care poate fi gândit n priori în e le . găsi m că prin unele din

ele este reprezentată o ex istenţă , iar prin a l tele o si mplă nonex. istenţă .

Negaţia logică, care este indicată numai prin micul cuv::int nu , nu priveşte

propriu-zis nic iodată un concept , ci numai raportul dintre două concepte

în tr-o j udecată şi deci nu este nicidecum suficientă pentru a desemna un

concept cu priv i re la conţ inutul l u i . Expres ia nemuritor nu ne poate face

să cunoaştem că prin ea este reprezentată în obiect o simplă nonex.istenţă.

ci l asă neat ins orice conţinu t . O negaţie transcendentală înseamnă

di mpotr ivă nonex istenţa în s ine , căreia îi este opusă afirmaţia

transcendentală, cure este ceva a l cărui concept exprimă deja în s ine o

ex istenţă şi de aceea se numeşte real itate (Sachheit), căci numai prin ea,

ş i atât cât se ext inde sfera ei , obiectele sunt ceva ( l ucruri) . pe când

negaţia opusă înseamnă dimpotrivă o simplă l ipsă, iar acolo unde aceasta

este gând ilă singură , este reprezentată suprimarea orici:irui l ucru .

Dar n i men i nu poate gând i determinat o negaţ ie fără a avea l a bază

afirmaţ ia opusă . Orbu l din naştere nu-ş i poate face n ici cea mai

neînsemnată reprezenture despre întuneric, fi i ndcă nu are oici o

reprezentare despre l umină; sălbaticol nu urc nici o reprezentare despre

siirăcie. fi i ndcă nu cunoaşte bunăstarea* . l gnorantul nu are un concept

despre ignoranta l u i . fi indcă nu arc nici unu l despre şt i inţă etc . Deci şi

·' Ohscrv:J \ i i lc � i calculele astrouomilor ue-au înv5\at m u l te lucruri minunate, dar lucrul cel mai important este că ci uc-au descoperit prăpast ia ignorw1ţei. pc care ratiunca

omcncasdl. fără acest.: cuno�t i n\e . n u si-ar fi putut-o înch ipu i n iciodută atât de mare:

retlectarca asupra acestei i�noranţe trchu ie să aduci\ o mare sch i m hare în determ i narea

scopurilor finale în folosirea raţ iunii no:1strc.

446

SECŢ. 2. DESPRE I DEALUL TRANSCENDENTAL

toate conceptele despre negaţ i i sunt derivate, iar rea l i tăţ i le conţin datele

ş i . a�a-zidnd , materia sau conţinutul transcendental pentru posib i l itatea

�i pentru determinarea completă a tuturor l ucruri lor.

Dacă deci determinarea completă are ca bază în raţ iunea noastră un

substrat transcendenta l , care conţine oarecum întreaga proviz ie de

materie d in care pot fi l uate toate predicatele posib i le ale lucrurilor, acest

substrat nu e a ltceva decât Ideea despre un tot al real i tă ţ i i (omnitudo

realitatis). Toate negaţ i i le adevărate nu sunt atunci decftt limite, ceea ce

nu s-ar putea spune despre ele, dacă nu ar avea la bază neli m itatu l (totul ) .

Dar � i prin această posesiune i ntegrală a real ităţi i conceptu l de lucm

în sine este reprezentat ca fi i nd complet determinat , iar conceptu 1 de cns

realissimum este conceptul unei fi i nţe part icu lare , căci d intre toate

predicatele opuse posib i le găsim în determi narea l u i unul s ingur, anume

ceea ce aparţine ex istenţei ca atare. Este deci un ideal transcendental care

stă la baza determi nării complete. ce se întâlneşte în mod necesar la tot

ce ex i stă �i const i tu ie cond i ţ i a materială supremă ş i completă a

pos ib i l i tăţ i i l u i . condi ţ ie la care trebu ie redusă orice gândire a obiectelor

în genere cu priv ire Ia conţi nutul lor. Dar el este şi si ngurul ideal adevărat

de care este capabi l ă raţ iunea omenească, căci numai în acest caz unic

un concept un iversal în s ine despre un lucru este complet determinat prin

s ine însuşi �i este cunoscut ca reprezentare despre un i nd iv id .

Determinarea logică a unui concept prin raţ iune se bazează pe un

s i logism disjunct i v . în care premisa majoră conţine o d iv iz iune logică

(d iv iz iunea sferei unu i concept genera l ) , premisa m inoră l i m i tează

această sferă la o s ingură parte . iar concluzia determină conceptul prin

această parte. Conceptul un iversal al unei real it[tţi în genere nu poate fi

d iv izat a priori. căci fără experienţă nu se cunosc speci i determinate de

real i tate care ar fi cuprinse sub acel gen . Deci premisa majoră

lranscendenta lă a determinări i complete a tuturor lucruri lor nu este

a l tceva decât reprezentarea ansamblu lu i oricărei real i tăţi ; ea nu e numai

un concept care cupr inde sub el toate pred icate le . în ceea ce priveşte

conţ inutu l lor transcendenta l , ci un concept care le cuprinde în el; iar

determinarea completă a fiecărui l ucru se bazează pe l im i tarea acestu i

tot al real ităţ i i , întrucât ceva d in această rea l i tate este atribu ită lucru lu i ,

i a r restul este exclus. ceea ce concordă cu acel s<w-sau al premisei majore

447

TEOI<IA ELEM . PART. II. DIVIZ. 1 . C ART. 1 . CAP. 3

disjunctive �i cu determ inarea obiectulu i prin unul d in membrii acestei

d i v iz iun i în premisa minoră . Prin urmare . folosirea raţ i un i i . prin care

aceasta pune idea lu l transcendental la b;ua dcterm inări i tuturor

l ucruri lor pos ib i le . este analogii aceleia potriv i t ciire ia procedeazii în

s i logismele d isjuncl i ve: acesta a fost princ ip iu l pe care l-am pus mai sus

la baza d iv iz iun i i sistemat ice a tuturor luei lor transcendentale �i potr ivi t

ciiru ia aceste Idei sunt produse paralel � i corcspunziitor celor trei feluri

de si logisme.

Se înţelege de la s ine că raţ iunea. în aceastii intenţie a e i . anume

numai de <H;; i reprezenta determinarea completă �i necesară a lucruri lor.

nu presupune exi stenţa unei astfel de fi i n ţe care este conformă idealu lu i .

c i numai Ideea ei . pentru a deri va d i ntr-o total i ta te necond i ţ ionată a

determinări i complete pe cea condiţ ionată . adică pe cea a l i m i talu l u i .

Deci pentru ea idealul este prototipul (prototypon) tuturor lucruri lor. care

toate . fi ind copii imperfecte (ectypn ). î� i scot de aici materia posib i l ităţ i i

l or � i . apropi indu-se ma i mu l t sau mai puţ i n de protot ip . rămân totw;; i

totdeauna infin i t de Jeparte de e l . pentru a- 1 ajunge.

Astfe l . orice pos ib i l i tate a l ucruri lor (a s intezei d iversu lu i în ce

prive�te conţinutu l ) este considerată ca deri vată . �i numai pos ibi l i tatea

lucruri lor care conţ ine în sine toată rea l i tatea este aprec iati\ ca originară .

Căci toate negaţ i i le (care totuşi sunt s ingurele pred icale . prin care tot

restu l poate fi d ist ins de fi i nţa reală prin excelenţă) sunt simple l im i tări

ale unei real ităţi mai mari � i în sfâr� it a celei supreme . prin urmare ele o

presupun �i sunt numai deri vate d in ea în ce prive�le conţ inutu l . Toată

d iversitatea lucruri lor nu este decât un tot atât de divers mod de a l imita

conceptu l rea l i tăţ i i supreme . care este substratul ei comun . după cum

toate figuri le nu sunt posibi le decât ca moduri d iferite de a l im ita spaţ iu l

i n fi n i t . De aceea. obiectul i dealu lu i lor , care î�i are seu iu l numai în

raţ iune. se nume�le �i fiinţa originar;/ (ens originarium). iar întrucât nu

are n ic i o a l tii fi inţă deasupra ei . se numeşte fiinţa suprem;! (ens

summum). s i întrucât tot i se subordonează , ca fi ind cond i ţ ionat . se

nume�te fiinţn fiinţe/ar (ens entium). Dar toate acestea nu desemnează

un raport obiect iv al unui obiect real cu alte lucruri , ci raportul /deiifaţii

de concepte, şi ne lasă în totală ignoranţii în ce priveşte ex istenţa unei

fi in ţe de o superioritate atât de em inentă .

448

SECŢ. 2. DESPRE I DEALUL TRANSCEN DENTAL

Cum nu se poate n ic i spune că o fi i n ţă originară constă d in mai

multe fi inţe derivate , căc i fiecare din ele o presupune pe aceasta � i prin

urmare nu o poate const i tu i , idealu l fi inţei originare trebuie gândit � i ca

s impl u .

Derivarea oricărei al te posibi l i tăţ i d in această fi inţă originară nu

poate fi , exact vorbind, n ic i considerată ca o limitare a rea l i tăţ i i e i

supreme � i oarecum c a o diviziune a e i , deoarece atunc i fi i nţa originară

ar fi considerată ca un s i mplu agregat de fi inţe derivate, ceea ce. după

cele de mai sus, este imposibi l , deşi i n i ţ ia l am reprezentat-o astfel într-o

primă schiţă grosolană . Rea l i tatea supremă ar sta mai curând la baza

pos ibi l ităţ i i tuturor lucruri lor ca un principiu �i nu ca un amamblu, iar

d iversitatea l ucru ri lor n u s-ar baza pe l i mitarea fi i nţei originare însăşi ,

ci pe desfă�urarea ei completil, căreia i-ar aparţ ine �i toată sen s i b i l i t:�tea

noastră . împreună cu toatit real i tatea d in fenomen, care nu poate aparţine

Ide i i de fi inţă supremă , ca un ingred ient.

Dacă urmărim mai departe această Idee . i postazi i nd-o . vom putea

determ ina fi inţa originară prin s implul concept de realitate supremă . ca

o fi inţă unică , s implă , atot�ufic ientă . eternă etc .. într-un cuvânt . în

plenitud inea ei necond i ţ ionată , prin toate pred icate le . Conceptul unei

astfel de fi inţe este acela de Dumnezeu. gând i t în sens transcendenta l ; � i

astfel idealul raţ iun i i pure este obiectul unei teologii transcendentale , a�a

cum am arătat �i mai sus.

Totu�i această folos ire a Idei i transcendentale ar depă�i l i m itele

determi nări i � i admis ib i l i tăţ i i e i . Căci raţ iunea n-a pus-o la baza

determinări i complete a l ucruri lor în genere decât în cal i tate de concept

al întregi i real ităţ i . fără a cere ca toată această real i tate să fie dată obiectiv

�i să constituie ea însă�i un lucru . Acesta din urmă este o s implă ficţ iune.

prin care reun im ş i real i zăm d iversu l lde i i noastre într-un ideal . ca într-o

fi inţă part iculară , fără a fi autorizaţi . nea vând nici măcar pos ibi l i tatea de a admite o astfel de ipoteză, precum � i consec inţele care decurg d intr-un

astfel de ideal ; e le nu privesc în tru nimic ş i nu infl uenţează câtuşi de

puţ in determinarea completă a lucrurilor în genere , în vederea căre ia

numai a fost necesară Ideea .

Nu este suficient să descriem procedeul raţ iun i i noastre �i dialectica

e i , ci trebu ie să căutăm să descoperim şi izvoarele e i , pentru a putea

explica această aparenţă însăşi ca un fenomen al intelectulu i ; căci idealul

despre care vorbi m este întemeiat pe o I dee naturală. � i n u numai

449

TF.ORIA ELEM. PART. I I . DI V I Z . 2 . C A RT . 2 . CAP. 3

arbitrară. De aceea întreb: cum se face că raţ iunea ajunge să considere

orice pos ibi l i tate a lucruri lor ca derivată d intr-o pos ib i l i tate un ică ce îi

stă la bază , anume cea a rea l i tăţ i i supreme, � i apoi să o presupună pe

aceasta ca fi ind conţ inută într-o fi i nţă originară part icu lară?

Răspunsul se oferă de la s ine d i n expuneri le Anal i t i c i i trans­

cendentale . Posib i l i tatea obiectelor simţuri lor este un raport a l acestor

obiecte faţă de gând i rea noastră , în care ceva (anume forma empirică)

poate fi giind it a priori, iar ceea ce const i tuie materia , rea l i tatea în

fenomen (ceea ce corespunde senzaţiei ) , trebuie să fie dat, fără care acel

ceva nic i n-ar putea fi gândit �i prin urmare pos ib i l itatea lu i n-ar putea fi

reprezentat:i. Dar un obiect al s imţuri lor nu poate fi determinat complet

decât atunci când este comparat cu toate predicatele fenomenulu i � i este

reprezentat prin ele afirmat iv sau negat iv . Dar cum ceea ce const i tuie

lucrul însu�i (în fenomen) . adică realu l , trebuie să fie dat , făr:i care nic i

n-ar putea f i gfmdi t . � i cum realu l tuturor fenomenelor este dat numai în

experienţa un ică. atotcuprinzătoare. materia pos ib i l i t:iţ i i tuturor

obiecte lor s imţuri lor trebuie presupusă ca dată într-un ansambl u , pe a

cărui l im itare numai se pot baza orice pos ib i l i tate a obiectelor empirice .

diferenţa dintre e l e � i determinarea lor completă . Într-adevăr. nouă n u

ne pot fi date alte obiecte decât ce le a l e simţuri lor, � i n icăieri î n a l tă parte

dedt în cont.extul unei experienţe posib i le . prin urmare n imic nu este un

obiect pentm noi, d:.1că nu presupune drept cond i ţ ie a posib i l i tăţ i i l u i

ansamblul întregi i real i tăţ i empirice . Printr-o i luzie firească, considerăm

aceasta ca pc un principiu care trebuie să fie valabi l despre toate lucrurile

în genere , în timp ce el nu este propriu-zis valabi l decât pentru cele care

ne sunt date ca obiecte ale simţuri lor noastre . Prin urmare , vom considera principiul empiric al conceptelor noastre despre pos ib i l itatea lucruri lor

ca fenomene, după supri marea acestei restricţ i i , ca pe un princ ip iu

transcendental a l posibi l i tăţi i l ucruri lor în genere.

Că ipostaziem apoi această Idee despre ansamblu l întregi i real i tăţi

v i ne de acolo că noi transformăm d ia lectic un i tatea distributi v{i a

folosir i i experimentale a in te lectu lu i într-o un i tate colecti v;! a unu i tot

al experienţe i , �i în acest întreg al fenomenelor gândim un lucru particu­

lar care cuprinde în srne întreaga rea l i tate empirică, care apo i , datorită

subrepţ iun i i transcendentale amint i te , este confundat cu conceptul unu i

450

SEC'Ţ. 3. AROUMENTELE fN SPRIJ I N U L EXISTENTEI

l ucru care se află în vârfu l pos ib i l i tăţ i i tuturor lucruri lor. pentru a căror

determinare completă el oferă cond i ţ i i l e reale" .

Capitolul al treilea

Secţiunea a I re i a

DESPRE A RGUMENTELE RAŢI UNI I S PECU LATIV E ÎN SPRIJ INUL EXISTENŢEI UNEI FI I NŢE S U PREME

Cu toată această trebuinţă urgentă a raţ iun i i 1.k a presupune ceva

care să poată sta pe depl i n la baza intelec LU iu i pentru determinarea

completă a conceptelor l u i , raţ iunea observă tot u�i prea u�or caracteru l

ideal �i pur fict i v al unei astfe l de supoziţ i i . pentru ca să se lase con v insă

nu mai prin aceasta de a accepta i mediat ca pc o fi in tă reală o s i mplă

creaţie a gânui ri i ei , dacă n-ar fi împinsă de a l tce va să-� i caute undeva

starea de repaus în regresia de la conu i ţ ionatu l care este dat spre

necond i ţionat, care fără îndoială, în sine �i potr iv i t s implu lu i l u i concept.

nu este dat ca rea l , dar care poate completa seria cond i t i i lor duse până la

principi i le lor. Acesta este mersul firesc pe care îl urmează orice raţ iune

omenească, ch iar cea mai comună. Jqi nu fiecare se menţ ine pe această

cale . Ea nu începe de la concepte . ci de la experienta comună. �i pune

deci la bază ceva ex istent . Acest teren însf1 se scufundă . dacă nu se

spri j i nă pe stânca i mobi l ă a abso l u t necesaru l u i . Dar �i aceast::i stiind

p l ute�te fără sprij i n , dacă în afara ei ::; i sub ea este spaţ iu v id ::;i dacă ea

însă�i n u umple totu l , nemai l ăsând astfe l loc pen tru întrebarea de ce.

adică dacă ea nu este infirrită ca rea l i tate .

. , Acesl ideal al fii nici suveran reale eslc dec i . de'i nu t' dcci'ol o s impl:i rt'proc nlart• .

mai înti'o i realizat. adică lransformm în ohicct. apo i este ipo.,ta;ial � i . în fi n e . printr-un

progres natura l a l raţ i u n i i ci.îtn: completarea uni t :\� i i . este �.:h iar pcr . .,onillc:.lf. cum vom

arăta în curfmd . dt:oarccl.:' u n i tatea rcgu lal iv:i a cxpcricll[�i n u se întcmei�ut1 pc fcnumc­

ncle însele (n uma i pc ;.t•ns i h i liialc) . c i pc legarea d i wrs u l u i lor d� dirt· intt'lcl'f (înlr-o aperccpţic); pri n urmare unita lea rca l i t[o ţ i i suprl'mt• �i dciCnni nahi l i lalea complci<i

(posih i l italea l a luturor l ucruri lor par s<i se alk într·llll inlelccl s u prcn o . adidt lnir-u

inteli_;!Cn{oi.

45 1

TEORIA ELE M . PART. 1 1 . DIVIZ. 2. CART. 2. CAP. 3

Dacă ex i stă ceva. orice . trebuie admis �i că ex i stă ceva În mod

necesnr. Căci contingent u l nu ex i stă decât sub cond i ţ ia a l tu i lucru . ca

fi ind cauJa lu i . ::;i acesteia i se aplică mai departe acela�i raţionament .

până se a junge la o cauză care nu este conti ngenti:i . �i tocmai de aceea

ex i stă fără condi ţ ie în mod necesar. Acesta este argumentul pe care î�i

b;11:eazi:i raţi unea înaintarea e i spre fi inţa originară .

Dar raţ iunea caută conceptu l unei fi i n te care să fie ap t pentru o

astfel de ca l i tate emincnti:i a ex i stenţei . cum este necesitatea ne­

cond iţ ionată . nu atât pentru :1 conchide n priori de la conceptu l acesteia

la ex istenţa ei (căc i . dacă ar cute;_a să procedeze astfeL n-ar t rebui să

cerceteze în genere decât printre s i mple concepte �i n-ar avea nevoie să

pună la bază o ex i stenţă dată ) . c i numai pentru a găsi prin tre toate

conceptele lucruri lor pos ib i le pe ace la care nu are în sine n imic contrar

necesit ăţ i i absolute . Că totu�i ceva trebuie să existe absolut necesar este

considerat ca stabi l i t prin primul raţ ionament . Dar dacă ea poate în lătura

tot ceea ce nu .-;e împacă cu această necesitate . afară de un s ingur lucru .

ace.-;t lucru este fi inţa absolut necesară. ind tferent dacă putem înţelege

sau nu necesitatea e i . adică dacă o putem deriva numai d in conceptu l e i .

Dar lucru L a l C<lrui concept cuprinde în s i n e răspunsul l a orice

întrebare . lucrul care nu este deficient în n ic i un caz � i din nici un punct

de vedere � i care este sufic ient pretut inden i în cal itate de cond i ţ ie . pare

să fie . tocmai de aceea. fi inţa care se potrive�te cu neces itatea absolută:

căc i . posedând în s ine toate cond i ţ i i l e pentru tot ce este pos ib iL acest

lucru însu�i nu arc nevoie de nici o cond i ( i e . ba nu este n ic i măcar capabi l

de ea . prin urmare cel puţin într-un caz satisface conceptul de necesitate

necondiţ ionali:i : în aceasta nu- l poate egala n ic i un alt concept care . fi ind

deficient � i având nevoie de completare . nu indică un astfel de caracter

de i ndependenţă faţă de toate cond iţi i l e următoare . Este adevărat că de

aici nu se poate conchide s igur că ceea ce nu cuprinde în s ine condi ţ ia

supremă �i completă î11 toate privinţele t rebu ie să fie cond i ţ ionat în ce

prive�te exi stenţa lu i . dar îi l i pse�te totu�i s ingurul ind ic iu de ex istenţă

necond i ţ ionată care face raţ iunea în stare să recunoască , printr-un

concept a priori. vreo fi inţă ca necondi ţ ionată .

Conceptu l unei fi inţe dotate cu real i tate supremă s-ar potr iv i deci

cel mai bine. d i ntre toate concepte le l ucruri lor posi b i l e . cu conceptu l

unct fiinţe necondiţ ionat necesare . ::;i ch iar dacă n u - l satisface pe

452

SECŢ. J. ARG U M ENTELE ÎN S PR I J I N U L EXISTENŢEI

depl i n . totu� i nu avem n ic i o a legere . ci ne vedem constrân::;i să ne

ţ i nem de e l . fi i ndcă nu putem arunca în vânt ex i stenţa unei fi i n ţe

nece�are ; dar dacă o adm item , nu putem totu�i găsi n imic în întreg

ciimpu l pos i � i l i tăţ i i care ar putea pre t inde cu teme i o astfel de

prerogati vă în ex i stenţă .

A�a e�te deci mersul firesc al raţ i un i i omene�t i . Mai întâi ea se

convi nge de ex istenţa unei oarecare fi i nţe necesare. În ca. raţ iunea

reeunmt)te o existenţă necondiţ ionată . Apoi ea caută conceptul a ceea ce

este independent de orice condi ţ ie � i îl găse�te în ceea ce în s ine este

cond iţ ia suficientă pentru orice a l tceva . adică în ceea ce conţine toată

rea l i tatea . Dar totul fără l im i te este un i tate absolută �i impl ică conceptul

unei fi inţe un ice. anume al fi inţei supreme: şi raţ i unea conchide astfel că

fi inţa supremă. ca princ ipiu originar al tuturor lucrurilor. există absolut

necesar .

Acestu i concept nu i se poate contesta o anumită teme in icie când .

după ce s-a admis ex istenţa unei oarecare fi inţe necesare ::;i s-a conven i t

că trebuie să- i dăm adeziunea . este vorba de decizii. anume unde vrem să

o plasăm; căci atunci nu putem alege mai potri v i t sau mai curând nu

avem n i c i un fel de alegere, c i suntem constrânşi s ă ne dăm votul pentru

un itatea absolută a real i tăţ i i complete, ca izvor orig inar al pos ib i l i tăţ i i .

Dar dacă n imic nu ne împinge să ne dec idem şi preferăm să lăsăm la o

parte toată această chest iune până în momentul în care am fi constrânşi ,

prin toată greutatea argumentelor. să ne Jăm adeziunea, adică atunci

când se pune chest i unea numai Je i.J aprecia cât cunoaştem din această

problemă �i dt ne măguli m numai că ştim. atunc i raţionamentul de mai

sus nu apare n ic i pe departe într-o formă atât de avantajoasă. şi are

nevoie de îngădu inţă pentru a supl i n i l ipsa t i t l uri lor l u i legi t ime. În adevăr, dacă admi tem totul a�a cum n i se prczinti\ aic i , anume

că , mai întâ i , de la oricare existenţă dată (eventual ch iar ş i numai de la a

mea proprie) se conch ide leg i t im ex istenţa unei fi i nţe necondiţ ionat

necesare, în a l doi lea rând că eu trebuie să consider ca absolut

necond iţ ionată o fi inţă care conţine toată real i tatea, Jeci ş i toată condiţ ia,

prin urmare este găsit astfel conceptul unui lucru care este propriu pentru

necesitatea absolută. de a ic i nu se poate totu�i conchide că couceptu l

unei fi inţe l im itate , care nu are real itate supremă. contrazice, din această

cauză, necesitatea absolută . Căc i , de�i în conceptu l ei nu întâlnesc

45 3

TEORIA ELE M . PART. I I . D IV IZ . 2 . C/\RT. 2 . CAP. J

necomliţ ionatu l , care i m p lică totali tatea cond i ţ i i lor. de a i c i totu�i nu urmează că e x istenţa ei t rebuie să fie , de aceea , condiţionatrt , a�a cum într-un s i log ism i potetic nu pot spune : acolo unde nu ex istă o anumită condiţ ie (anume . aic i , a total i tăţ i i după concepte ) n u exi stă n i c i condit ionatul . Dim potrivft, n e rămâne îngădu i t să consi derăm �i p e toate celelalte fi i nţe l i m i tate ca necondiţionat necesare , dc)i nu p utem conchide nece�i tatea lor din conceptul general pe care îl avem despre ele . Dar în modul acesta, acest argument nu ne-ar fi procurat nic i cel mai neînsemnat concept despre Însu�irile unei fi inţe necesare � i n-ar fi dus nic iodată la ceva.

Acest argument păstreazii totu�i o anumită i m portanţ{t � i un prest i g i u . care nu-i pot fi răpite imediat, d i n cauza acestei ins ufic iente obi ecti ve. Căci presupuneţi că e x i stă obligaţ i i care în I deea raţi u n i i ar fi absol ut ju ste . d ar l'ără n ic i o reali tate în aplicarea lor la noi în�ine. adică fără mobile, dacă n-ar fi presupusă o fi inţă supremă. care să poată da legi lor practice eficienţă �i greu tate: atun c i am avea �i o obligaţie de a urma conceptele care , ch iar dacă n-ar putea fi obiect iv sufic iente , sunt totu� i dec is ive după criter iul raţ iuni i noastre � i în comparaţie cu care noi nu cu noa�tem n i m ic mai bun �i mai convingător. Datoria de a a lege ar scoate d in ech i libru , pri ntr-un adaos practic . nehotărftrea spec u laţ ie i , ba raţi unea n -ar găsi o just i ficare n i c i ch iar în faţa ei insă� i . ca cel mai indu lgent j udecător . dacă din m o b i le presante , de�i neavând decât o cunoa�terc ddic ientă, n-ar fi urmat aceste princ i p i i ale judecăţi i e i , mai presus de care noi totu::;i cel puţin nu cunoa�tem altele mai bune .

Acest argument , de�i este de fapt transcendental, fi indcă se bazează pe i nsufic ienţa i ntrinsecă a contingentulu i , este totu�i atât de s i mplu � i de natura l . încât corespunde ce lui mai comun s imţ omenesc , de îndată ce î i este prezentat. Vedem lucruri le schi mbându-se, născându-se �i pierind; e le , sau cel puţi n st area lor. t rebuie sii a ibă deci o cauză . Dar despre orice cauză care poate fi dată vreodată în e x perienţă , se poate pune iară�i aceea�i întrebare: unde oare să punem cauzali tatea suprem;/

mai bine dedt acolo unde se află � i cauzalitatea cea m:Ji Înalt;/, adica în acea fi inţă care conţine în s ine originar raţiunea sufic ientă pentru orice efect pos i b i l � i a l căre i concept se real izeazii foarte uşor prin trăsiitura unică a unei perfecţ i u n i atotcuprinzătoare . Noi considerăm apoi această cauză supremă ca absolut necesară . deoarece găs i m că este absolut

454

SECŢ 3 . ARGUM ENTELE ÎN SPRI.I I N U L EX ISTENŢEI

necesar să ne urcăm până la ea �i nu avem n ici un mot iv să mergem mai

depm1e , d incolo de ea. De aceea vedem la toate popoarele cum . prin eel

mai orb pol iteism . scl ipesc totu�i cilteva scânte i de monoteism. la care

n-a dus reflectarea �i specu laţ ia adâncă . ci numai un mers natura l ,

devenit încetu l c u incetu l c lar. a l in telectu l u i comun .

PRIN RA ŢIUNEA SPECULA TIVĂ NU SUNT POSIBILE DECÂ T TREI MODURI DE A DEMONSTRA

EXISTENŢA L UI DUMNEZEU

Toate căi le care s-au deschis în acest scop pleacă sau de la

experienţa determinată ş i de la natura part iculară a l um i i noastre

sens ib i le . cunoscute prin experienţă. � i urcă de la ea, dupi\ legi le

cauzal itflţ i i . până la cauza supremă dinafara l umi i , sau ele nu iau ca punct

de plecare empiric decât o experienţă nedeterminată, adică o ex istenţă

oarecare. sau , în sfârşit , fac abstracţie de orice experienţă şi conchid

complet a priori, d i n s i mple concepte , ex istenţa unei cauze supreme.

Prima este dovada fizico-teologic:l, a doua - Jovada cosmologicfi, a

treia - dovada ontologid. N u există mai mu lte şi n ici nu pot ex ista .

Voi arăta că raţ iunea rea l i zează tot atât Je puţ in pc o cale (cea

empirică) ca şi pc ceala l tă (cea transcenuentală) �i că în zauar î�i întinde

aripi le spre a depăşi lumea sensibi lă prin simpla putere a specu laţie i . Dar

în ce priveşte oru inea în care aceste moduri de dovcdire trebuie

prezentate examinări i , ea va fi exact inversă celei pe care o urmează

raţi unea care se extinde treptat. �i în care le-am prezentat �i noi mai întâi . În adevăr. se va vedea că dqi experienţa dă primul pri lej , totuşi numai

conceptul transcendental călăuzeşte raţ i unea în această năzu inţă a e i şi î i

fixează ţ inta pe care şi-a propus-o în toate încercările Je acest fe l . Voi

începe deci cu examinarea dovez i i transcendentale şi după aceea voi

vedea ce poate face adaosul empiricu lu i pentru sporirea puteri i ei

demonstrat ive.

455

TEORIA ELEM . PART. l l . D l V lZ . 1 . CA RT. 2. CAP. J

Capitolul al treilea Secţ iunea a patra

DESPR E I MPOS I B ILITATEA U N E I DOV EZI ONTOLOG ICE

A EXISTENŢEI L U I D U M N EZEU

Din cele expuse până acum se vede lesne că conceptul unei fi inţe

absolut necesare este un concept pur al raţ iun i i . adică o simplă Idee . a

cărei real i tate obiect ivă nu e n ici pe departe doved i!5 prin faptu l că

raţiunea are nevoie de ea, � i care nici nu face decât să ne indice o anumită

total itate inacces ib i lă � i serve�te propriu-zis mai mul t pentru a l i mi ta

i ntelectul decât pentru a-1 ext inde asupra unor obiecte noi . Dar <li ci e un

l ucru c iudat � i paradoxal : că raţionamentul pr in care conchidem de la o

ex i stenţă dată în genere l a o fi i n ţă oarecare absolut necesară pare a fi

presant �i just , �i totu�i avem cu totu l contra noastră toate cond i ţ i i le

intelectului de a-�i făuri un concept despre o atare neces itate.

În toate t i mpuri le s-a vorbi t despre fi i nţa absolut neces;m1, şi s-a

depus trudă nu atât pentru a înţelege dacă şi cum poate fi ch iar �i numai

gând i t un lucru de fe l u l acesta, cât mai curând , pentru a- i dovedi

ex i stenţa . O defin i ţ ie nominală a acestui concept este , desigur, foarte

uşoară, spunând că el este ceva a căru i nonexistenţă este imposib i lă ; dar

cu aceasta nu devenim cu n im ic mai cunoscători în priv inţa cond i ţ i i lor

care fac impos ib i l de a considera nonexistenţa unu i lucru ca absnlut

i nconcept ib i lă ; aceste cond i ţ i i fi ind propriu-zis ceea ce vrem să

cunoa�tem - anume dacă prin acest concept gând im în general ceva sau

nu gând im n imic . Căci a îndepărta, prin cuv[mtul necondiţionat, toate

condiţ i i le de care are nevoie totdeauna i ntelectul pentru a considera ceva

ca necesar, nu mă face nici pe departe să înţeleg dacă prin acest concept

al necondiţ ionat-necesaru l u i mai gândesc ceva sau poate nu gândesc

n imic .

Ba mai mul t : s-a ma i crezut că acest concept adoptat la s implă

întâmplare, deven it apoi foarte fami l iar . poate fi expl icat pri ntr-o

mul ţ ime de exemple, astfel încât toată cercetarea u l terioară cu priv ire la

intel ig ibi l itatea lu i a părut cu totul inuti lă. Orice judecată a geometriei , de

exemplu că un triunghi are trei unghiur i , este absolut necesară: ş i astfel

456

SECŢ. 4 . I M POS I B I LITATEA UNEI DOVEZI ONTOLOGICE

s-a vorbit despre un obiect, care se află cu totul în afara sferei i ntelectulu i

nostru . ca � i cum am înţelege foarte bine ce vrem să spunem cu conceptul

despre acest obiect .

Toate exemplele date sunt luate , fără excepţ ie, numai di n judecilţi.

iar nu din lucmri �i d in ex istenţa lor. Dar necesitatea necondiţ ionată a

judecăţi lor nu este o neces itate absolută a lucruri lor . Căci necesitatea

abso lută a judecăţ i i nu este decât o necesi tate cond i ţ ionată a lucru l u i

sau a predicatu l u i î n judecată . J udecata precedentă n u afi rma că trei

unghi uri sunt absolut necesare , c i că, dacă este dată cond i ţ ia că un

tr iunghi ex istă (este dat ) . atunc i în mod necesar ex i stă ( în e l ) �i trei

ungh iuri . Cu toate acestea . necesitatea logică a doved it o atât de mare

putere de i luz ie . încât după ce ne-am format despre un l ucru un concept

a priori astfel încât , după părerea noastră , ex istenţa să fie cuprinsă în

sfera l u i . de a ic i s-a crezut că se poate conch ide cu cert i tudine că ,

deoarece ex istenţa este atr ibui tă în mod necesar obiectu lu i acestu i

concept . adică în cond i ţ i a că eu pun acest l ucru ca dat (ca ex istând ) .

atunci � i ex istenţa lu i este pusă în mod necesar (după regula identităţ i i )

!i i c ă , î n consecinţă, această fi inţă este e a însă�i absolut necesară . fiindcă

ex istenţa ei este gând ilă în acela�i t imp într-un concept arbi trar admis � i

cu condiţ ia că eu pun obiectul l u i .

Dacă într-o judecată identică suprim predicatul � i păstrez subiectu l ,

rezultă o contrad icţ ie , � i de aceea z ic : predicatul conv ine subiectulu i în

mod necesar. Dar dacă suprim sub iectul împreună cu predicatul , n u

rezul tă n ic i o contradicţ ie , căci nu mai ex ist;/ nimic care să poată fi

contrazis . A pune un tri unghi şi a-i suprima totu�i cele trei unghiuri este

contradictoriu , dar a suprima triungh iu l împreună cu cele trei unghi uri

ale l u i nu este n ic i o contrad icţ ie . Exact l a fel stau l ucrurile !i i cu

conceptul despre o fi inţă ahsolut necesară. Dacă suprimaţi ex istenţa ei ,

atunci suprimaţi l ucrul însu�i cu toate predicatele l u i ; de unde să v ină

atunci contradicţ ia? Extern nu ex istă n imic cu care să v ină în

contrad icţ ie, căci l ucru l nu trebuie să fie necesar extern ; nici in tern nu

există n imic , căci prin suprimarea lucru lu i însu�i aţi suprimat totodată

tot ce este intern . Dumnezeu este atotputern ic ; aceasta este o judecată

necesară. Atotputernic ia nu poate fi suprimată, dacă puneţi o d iv in i tate ,

adică o fi inţă infinit!J, al cărei concept este identic cu ea. Dar, dacă

spuneţi : Dumnezeu nu ex isti!, atunci nu este dată nici atotputern ic ia , n ic i

457

TEORIA ELE M . PART. I l . DIVIZ. 2 . CART. 2. CAP. l

vreun a l tu l d in pred icatele l u i ; căci e le sunt toate suprimare o dată cu

subiectu l . � i în această idee nu se arată uici cea mai mică contradicţie.

Aţi văzut deci că dacă suprim predicatu l unei judecăţi împreună cu

subiectul nu poate rezulta niciodată o coutrad icţie internă. oricare ar fi

predicatu l . Acum nu vă mai rămâne altă perspectivă decât aceea de a

spune: ex istă sub iecte care nu pot fi deloc supri mate . care deci trebu ie

să rămână . Dar aceasta e ca ::;i cum a i spune: ex istă subiecte absolu t

necesare: o supoziţie de a cărei leg i t im itate eu m-am îndoi t � i a căre i

posib i l i tate voi vreţi să mi-o dovedi ţ i . Căci nu-mi pot face n ici cel mai

neînsemnat concept despre un l ucru care . în cazu l că ar fi supri mat

împreună cu toate predicatele l u i . ar mai rămâne o contradicţie; iar fără

contradicţ ie eu nu am. prin s imple concepte pure a priori, nici un criteriu

al imposib i l i tăţ i i . Împotriva tuturor acestor raţionamente generale (de la care nu se

poate sustrage n ici un om) voi mă provocaţi printr-un caz. pc care îl

prezentaţi ca o dovadă de fapt: că există totu::;i un concept , )i anume

numai acest singur concept . fi i ndcă nonexistenţa sau suprimarea

obiectu lu i ei este în sine contradictorie �i că acesta este conceptul fi inţei

infin i t reale. Această fi inţă. spuneţi vo i , are toată real i tatea � i voi sunteţi

îndreptăţ i ţ i să admi teţ i ca pos ib i lă o astfel de fi in!ă (ceea ce cons imt

deocamdată . de�i un concept care nu se contrazice nu dovcde�te nici pe

departe posibi l i tatea obiectu lu i )* . Însă în real i tatea totală este cuprinsă

�i ex istenţa . deci existen!a este inclusă în conceptul de posibi l . Iar dacă

acest l ucru este supri mat , este suprimată �i pos ibi l i tatea i n ternă a

l ucru l u i . ceea ce este contrad ictoriu .

Răspund: voi aţi � i comis o contrad icţie când aţ i strecurat . în

conceptu l unu i l ucru pe care aţ i vrut să-I gând i ţ i numai în ce priveşte

posib i l i tatea l u i . conceptul ex istenţei l u i . indiferent sub ce nume ascuns.

Dacă vă îngădu im acest l ucru , a ţ i câ�tigat în aparenţă jocu l , dar în

"' Conceptul cslc totdeauna posihi l . dacă nu se contra1ice. Acesta este cri lcriu l logic

al posi h i l itiH i i � i . prin aceasta . ohicciUl l u i nu se d i rercnţiază de ni/Ji/ nc�aril'tlln. Dar cu

toate acestea. el poate fi un concept v i d . uacă rea l i tatea ohicct ivă a sintezei . prin care ia

na�ten.: conceptul . m1 este demonstrată în mod special. iar •K·eas\fl demonstraţie se hazeaJ.ii .

totdeauna. a�a cum am arfltal mai sus. pc princ i p i i le experienţei )XIsihi le )i nu pe pri ncipiul

anal i1.ei (principiul contrad iqiei ) . Acesta este un avertisment de a nu conchide imediat de

la JXISi h i l itatca ( logicii) a conceptelor la posihi l i tatea (reală) a lucrurilor.

458

SECŢ. 4 . IMPOS I BI LITATEA UNEI DOVEZI ONTOLOG ICE

real i tate n-aţi spus nimic; căci aţi comis o simplă tautologie . Vă întreb:

este oare judecata lucrul cuwre sau cutare (pe care v i - I admit ca posib i l ,

oricare ar fi e l ) exist/i, este , zic , această judecată ana l i t ică sau s intetică?

Dacă e anal it ică, atunci prin existenţa lucrulu i nu adăugaţi n imic la ideea

voastră despre lucru ; dar, în acest caz, sau ideea care este în voi ar trebu i

să fie lucrul însuş i , sau aţi presupus o existenţă ca apaqinând posibi l ităţ i i

� i atunci ex istenţa este , a::;a-Licând , conch isă d in posibi l itatea internă,

ceea ce nu c decât o nenorocită tautologie . Cuvântul real itate . care sună

altfe l în conceptul lucru lu i decftt existenţa în conceptul pred icatului , nu

rewlvă chest iunea . Căci chiar dacă numiţ i real i tate tot ceea ce puneţi

(fără a determina ceea ce puneţi) , aţi pus ş i aţi acceptat ca real lucrul cu

toate predicatele lui în conceptul subiectului , iar în pred icat voi îl repeta ţ i

numa i . Dacă. d impotrivă , mărturis i ţ i , a!:'a cum pe drept trebuie să

mărtur i sească orice om intel igent , că orice judecată ex istenţ ia lă este

s intetică , cum vreţi atunci să afirmaţi că pred ic.rtul ex istenţei nu poate fi

suprimat fără contradicţie? Căc i acest priv i legiu nu aparţine propriu-zis

decât judecăţi lor ana l i t ice . al căror caracter se întemeiază tocmai pe

aceasta .

A!:> putea spera , des igur. să n imicesc această arguţie speculat ivă.

fără mul te ocoluri . printr-o determinare exactă a conceptu lu i de

ex istenţă . dacă n-a!:' fi găsi t că i l uzia izvorâtă d in confundarea unui

pred icat logic cu unul real (ad ică a detcrrninări i unui lucru) refuză

aproape orice lămurire . Ca predicat logic poate servi tot ce vre i . chiar şi

subiectul poate deveni propriu l lu i predicat; căci logica face abstracţie

de orice conţ inut . Dar determinarea este un predicat care se adaugă la

conceptu l subiectu lu i � i îl sporeşte . Ea nu trebuie dec i să fie deja

conţinută în e l .

A fi nu este , evident . un predicat real , adică un concept despre ceva ,

care s-ar putea adăuga conceptu lu i unui l ucru . Ci este numai punerea

unui lucru sau a unor determinări în s ine. În folosirea logică , acest verb

este numai copula unei judecăţi . Judecata: Dumnezeu este atotputernic

conţ ine două concepte , care îşi au obiectele lor: Dumnezeu şi

atotputern icia; micul cuvânt este nu e vreun predicat în plus, ci numai

ceea ce pune predicatul Îll relaţie cu subiectul . Dacă însă iau subiectul

( Dumnezeu) cu toate predicatele lui (dintre care face parte şi

atotputernicia) ş i zic: Dumnezeu este sau este un Dumnezeu, eu nu adaug

un nou pred icat la conceptul despre Dumnezeu , ci pun numai subiectul

459

TEORIA ELEM . PART. I I . DIVIZ. ::!. CART. ::! . CAP. J

în sine cu toate pred icatele l u i , �i anume obiectul, în rel aţ ie cu conceptul

meu . Ambele trebuie să conţ ină exact acel a::; i lucru . �i de aceea la

conceptul care exprimă numai pos ib i l itatea n u se poate adăuga n i mic

mui mu l t , prin fuptul că eu gfmdesc obiectu l l u i ca ubsolut dat (pri n

expresiu: el este). Ş i ustfel reulu l nu conţ ine n imic mai mult decât s implul

posib i l . O sută de taleri rea l i nu conţ in nimic mai mult decât o sută de

taleri pos ibi l i . Căc i . cum taieri i pos ibi l i exprimă concept u l , iar taieri i

rea l i obiectul �i punerea l u i în s ine. în cazul în care obiectul ar conţine

mai mul t dccftt conceptu l , conceptu l meu n-ar exprima întregul obiect �i

dec i n ic i n-ar fi conceptul lui adecvat. Dur . la averea mea. o sută de ta Ieri

real i înseamnă mai muh decât s implu l concept despre o sută de taleri

(adid. a pos ib i l i tăţ i i lor) . Căci obiectu l d i n real i tate nu este conţ inut

anal i t ic numai în conceptu l meu , ci se adaugă sintetic la conceptu l meu

(care este o determi nare a stări i mele) . fără ca prin această ex istenţă

d inafara conceptu lu i meu ace�ti o sută de taleri gând iţ i să fie câtu�i de

puţ in înmulţ i ţ i .

Când gândcsc deci u n lucru . oricare şi oricâte a r fi pred icatele (ch iar

în determinarea completă) . nu se adaugă n i m ic lucru l u i prin faptul că

adaug: acest l ucru este. Căci altfel n-ar ex ista acelaşi l ucru , ci mai mult

decât gândisem în concept. � i n-a� putea spune că există tocmai obiectul

conceptu lu i meu . Şi chiar dacă gândesc într-un lucru întreaga rea l i tute

afară de una s ingură, prin faptul că spun că ex i stă un ustfel de lucru

deficient . nu i se adaugă rea l i tutea care îi l ipseşte : ci el ex istă chiar cu

aceeaşi l ipsă pe care o avea când l -am gândit , căci al tfe l ar exista a l tceva

decât am gând i t . Dar dacă gândesc o fi i n ţă ca rea l i tate supremă ( fără

l ipsuri ) . rămâne mereu întrebarea dacă ea ex istă sau n u . Căci deşi

conceptu lu i meu nu-i l ipseşte n i m ic din conţinutul real pos ib i l al unu i

l ucru în genere , totuşi ma i l ipseşte ceva raportu lu i cu întreaga stare a

gândir i i mele , anume di e pos ib i l ă cunoa�terea acelu i obiect ş i

a posteriori. Şi •tiei se arată şi cauza dificultăţ i i care are loc în acest punct .

Dacă ar fi vorba de un obiect al s imţurilor, n-a� putea confunda existenţa

l ucru lu i cu s implul concept al lucru l u i . Căc i , prin concept, obiectul este

gând i t numai în acord cu condi ţ i i le generale ale une i cunoa�teri empirice

pos ib i le în genere, pe când prin ex i stenţă el este gând i t ca fi ind continut

în contextul întregi i experienţe ; dacă deci prin legătura cu continutu l

întregi i experiente conceptul despre obiect nu este sporit câtu� i de puţin ,

460

SECI" 4. I M POSI B I LITATEA UNEI DOVEZI ONTOLOGICE

gândi rea noastră capătă prin e l o percepţie posi b i l ă în p lus . Dacă vrem .

d impotrivă . să gân d i m exi stenţa numai prin categori a pură , nu este de

m i rare că nu putem i ndica n ic i un criteriu pentru a o dis t inge de s i mp l a

pos ib i l itate .

Oricare ar fi deci conţ i nutul �i sfera concept u l u i nostru despre un

obiect , totu� i noi trebuie să ie) i m d i n e l pentru a- i atr ibui e x i stenţa. La

obiecte le s i mţuri lor se real i zează aceasta prin legătura cu vreuna d i n

percepţi i le m e l e d u p ă l e g i empirice . d a r pentru obiectele gândir i i pure

nu ex istă absolut nici un m ij loc de a cu noa� te ex istenţa lor. deoarece ea

ar trebui cunoscută complet a priori; însă con�t i inţa noastră despre orice

existenţă (fie nemijloc i t prin percepţi e . fie prin raţionamente care leagă

ceva cu percepţia) aparţ ine cu totul un ităţ i i experienţe i ; �i o exi stenţă în

afara acestui câmp nu poate fi decl arat ă , desigur. în mod absol ut ca

i mpos i b i l ă , ea însă este o supoz i ţ i e pc c are nu o putem just ifica prin

n l lniC .

Conceptul unei fi in ţe supreme este în unele pri v i n ţe I dee foarte

ut i lă ; dar tocmai fi indcă este numai o Idee , ca este , prin ea s i ngură . cu

tot u l incapab i l ă să ext indă cunoa�terea noastră cu pri v i re la ceea ce

ex istă . Ea n u este în stare nici măcar atât : să ne înveţe ceva în p l us în

pri v i nţa posi b i l i tăţ i i . Caracterul anal i t ic al pos i b i l i tăţ i i , care constă în

aceea că simple puneri ( rea l i tăţi ) nu provoacă contradicţi i . nu i se poate .

desigur. contesta; dar cum legarea tuturor însu �iri lor reale într-un lucru

este o s i nteză . despre pos i b i l i tatea căre i a nu putem judeca a priori. fi indcă nouă nu ne sunt date rea l ităţ i le în mod specific �i chiar dacă s-ar

întftmpla acest lucru n-ar avea loc nici o judecat�\ . caracteru 1 posi bi 1 ităţi i

cu no�t inţelor s i n tetice trebu ind să fie căutat totdeauna numai în

experienţă. căre i a însă nu-i poate aparţ i ne obiect u l unei Ide i ; astfe l .

vest i tu l L e i b n i z n-a rea l izat n i c i pe departe ceea c e î�i închipuia e l .

măgu l i ndn-se anume să cunoască a priori pos i bi l i tatea unei fi inţe ideale

atât de subl ime.

Dovada ontologică (cartesiană) dec i , atât de celebră. care cantă să

demonstreze , d i n concepte , ex i stenţa une i fi i nţe supreme înseamnă

che l tu ia l ă zadarnică de străd u inţă � i muncă; i ar din s i mple Idei un om

s-ar îmbogăţi tot atât de puţin m cunoştinţe ca ş i u n negustor în averea

l u i . care , vrând să-ş i amel ioreze s i tuaţ ia , ar adăuga câteva zerouri în

registrul lui de casă.

46 1

TEOR I A ELEM . PART. I I . DIVIZ. 2 . CART. 2. CAP. J

Capitolul al treilea

Secţiunea a c i ncea

DESPRE I MPOSI B I LITATEA UNEI DOVEZI COSMOLOGICE

A EX ISTENŢEI LUI DUMNEZEU

A fost ceva cu totul nefiresc �i o s implă reînnoire a g lumei scolas­

t ice să vre i să scoţi <..! i ntr-o luee sch i ţată cu totu l arbitrar ex istenţa

obiectu lu i însu� i . corespunzătoare acestei l ue i . De fapt , acest lucru nu

s-ar fi încercat n ic iodată pe această cale , <..Iacă n-ar fi premers nevoia

raţiunii noastre de a admite , pentru ex istenţă în genere , ceva necesar ( la

care să ne putem opri în urcare) ş i dacă, ţ i nând seamă că această

necesitate trebuie să fie necondi ţ ionată şi certă ;1 priori, raţiunea n-ar fi

fost constrânsă să caute un concept, care să satisfacă pe cât posib i l o atare

cerinţă şi să ne facă să cunoaştem complet a priori o existenţă. S-a crezut

că acest concept poate fi găsi t în Ideea unei fi i n ţe suveran-reale, ş i

această l uee a fost folosită numai pentru o cunoaştere ma i determinată a

acelu i l ucru despre care eram convinş i sau încred inţaţi d in alte surse că

trebu ie să ex iste . anume a fi inţei necesare . Dar acest mers firesc a l

raţ iun i i a fost <..! is i mulat ş i , în loc de a sfftrşi cu acest concept , s-a încercat

să se pornească <.le la el , pentru a deri va d in el necesitatea existenţe i . pe

care el era dest inat numai să o completeze. De a ic i a izvorât nefericita

dovadă ontologică care nu cuprinde ceva satisfăcător, nici pentru bunul

s imţ sănătos, nici pentru examenul şt i i nţ ific .

Dovada cosmolugictl, pe care vrem să o examinăm acum , păstrează

legătura necesităţ i i absolute cu realitatea supremă; dar în loc să conchidă ,

ca dovada de ma i înainte. de la rea l itatea supremă l a neces i tatea în existenţă. conch ide mai curând de la necesitatea necondiţ ionată, dată în

prealabi l , a unei fi inţe oarecare la real i tatea ei nel imi tată şi îndrumă totul

cel puţ in pe făga�ul unui mod de raţ ionament . care nu ştiu dacă este

raţ ional sau sofis t ic , Jar care este , cel puţ in . natural şi are max imum de

putere de persuasiune nu numai pentru i ntelectu l comun. ci şi pentru

intelectul specu lat i v ; aşa după cum acest mod de raţionament pune. în

mod evident. l i n i i le fundamentale pentru toate dovezi le teolog ie i

natura le . pe urmele cărora s -a mers întotdeauna ş i se va merge ş i mai

462

SECŢ. 5 . I M POS I B I LITATEA UNEI DOVEZI COSMOLOGICE

ueparte , cu oricâte ghir lanue le-am uecora ::;i le-am ueghiza. Acum vom

prezenta �i supune examinări i această dovadă pe care L e i b n i z o mai

numea dovada a contingentia mundi. Ea se formulează astfe l : dacă ceva există, trebuie să existe �i o fi inţă

absolut necesară . Dar cel puţin eu insumi ex i s t , deci ex istă o fi inţă

abso lut necesară. Premisa minoră conţ ine o experienţă, iar premisa

majoră conchiue ue la o experienţă în genere la existenţa necesaru lu i '" .

Dovada pleacă dec i propriu-zis de la experienţă ::;i prin urmare nu este

deuusă complet il priori sau ontolog ic; ::; i fi i ndcă obiectu l oricărei

experienţe posibi le se nume::;te lume, ea se nume� te dovadă cosmologiCil.

Cum face abstracţie ::; i de orice proprietate part icu lară a obiectelor

experienţei , prin care această lume se dist inge de oricare alta pos ib i lă ,

ea se deosebe�te chiar în denumirea ei � i de dovada fiziw-teologică, care

foloseşte ca argumente observaţi i l e naturi i part iculare a l umi i noastre

sensib i le .

Dar dovada conchide mai departe: fi inţa necesară poate f i deter­

minată numai într-un s ingur mod, adică numai prin unul singur d i ntre

toate predicatele pos ib i le opuse , prin urmare ea trebuie să fie complet

determinată prin conceptul e i . Dar despre un l ucru nu este posib i l decât

un s ingur concept care îl determină complet a priori, anume conceptul

de ens rea/issimum. Astfe l , conceptul fi inţei suveran reale este singuru l

prin care poate fi gândi lă o fi inţă necesară, ad ică există î n mod necesar

o fi inţă supremă. În acest argument cosmologic se întâlnesc atâtea princ ip i i softstice.

încât raţ iunea specu lat ivă pare să-şi fi pus în joc aici toată arta ei

d ialectică pentru a produce maximum de aparenţă transcendentalii

pos ib i lă . Să lăsăm deocamdată la o parte examinarea raţ iun i i , pentru a

pune în evidenţă numai u n v icle�ug al e i , prin care prezintă drept un

argument nou unul vech i . îmbrăcat în a l tă ha ină , � i face apel l a

consimţământul a do i martori , anume u n martor pur raţional �i Llll altul de

atestare empirică , cu toate că nu ex istă decftt numai primu l , care îşi

� Această �trgumentarc este prea cunoscută. pentru a fi nevoie de o ex punere mai

amplă. Ea se lx!lcată pc le,'!ea naturală a cauzalităţ i i , pn:t in' transcendentale, că orice

cOIIIillţ<'lll î�i arc cauza l u i , care . dadi la rându-i e'te contingcntă. trehuie să aihă de

asemenea o cauzn . r•înă dnd scria cauzelor suhordonate între ele trehuie să sr5r�cască cu

o cauză absolut necesară, fără care scria n-ar fi completă.

463

TEORIA ELEM . PART. I I . DIVIZ. 2 . CART. 2 . CAP. 3

sch imbă doar haina �i vocea . pentru a fi luat drept un al doi lea martor.

Pentru a-�i pune o temel ie s igură . această dovadă se sprij ină pe

experienţă . � i prin aceasta îşi dă aeru l că ar fi d i ferită de dovada

ontologică . care î�i pune întreaga încredere numai în conceptele pure

a priori. Dar dovada cosmologică se serveşte de această experienţă

numai pentru a face un s ingu'r pas . anume spre ex istenţa unei fi i nţe

necesare în genere. Dovada empirică nu ne poate spune ce însuş iri are

această fi in ţă . ci a ic i raţ i unea îşi ia rămas bun pentru totdeauna de la

dovada empirică şi cercetează numai printre concepte: ce însuş iri anume

trebuie să aibă o fi inţă necesară în genere. deci care dintre toate lucrurile

posibi le conţ ine în s ine cond i ţ i i le cerute (rcquisita) pentru o necesitate

absol ută. Şi ea crede că găseşte aceste rcquisita exclusiv în conceptul

unei fi inţe suveran reale � i apoi conch ide: aceasta este fi inţa absolut

necesară . Este însă clar că a ic i se presupune că conceptu l unei fi inţe

dotate c u rea l i tate supremă sati sface complet conceptu l necesităţ i i

absolute în ex istenţă. adică se poate conch ide de l a cea d intâi l a cea d in

urmă; o judecată pc care a afirmat-o argumentul ontologic. care dec i este

acceptată �i pusă ca fundament în argumentul cosmologic . ceea ce totuş i

voisem să ev ităm. În adevăr. necesi tatea absolută este o ex istenţă din

simple concepte . Dacă z ic : conceptul de ens realissimum este un astfel

de concept, � i anume este s ingurul care se potriveşte � i este adecvat

ex istenţei necesare , atunci trebu ie să admi t că din el poate fi dedus cel

din urmă. Nu este deci propriu-zis decftt dovada ontologică din s imple

concepte. care conţine toată puterea de dovedi re în aşa-numitul argument

cosmologic ; şi pret insa experienţă este cu totu l de prisos , poate numai

pentru a ne conduce spre conceptu l de necesitate absolută. dar nu pentru

a demonstra această necesitate într-un lucru oarecare determinat . Căci

de îndată ce avem această i nten ţ ie . trebuie să părăs i m imed iat orice

experienţă � i să căutăm printre conceptele pure care d intre ele conţ in

cond i ţ i i le. posib i l i tăţ i i unei fi i n ţe abso lu t necesare . Dar dacă în fel u l

acesta este cunoscută numai posibi l itatea unei astfe l de fi inţe, atunci este

demonstrată �i existenţa e i ; căci aceasta înseamnă că printre toate

lucruri le posibile este unul care posedă necesitate absolută, adică această

fi i nţă ex istă absolut necesar.

Orice i luzie dintr-un raţionament se dezvăluie cel mai uşor când îl

expunem sub formă didact ică. l ată o astfel de expunere:

464

S EC'f. 5 . I M POSI B I LIT/\TFA U N EI DOVEZI COSMOLOGICF

Dacă e ju stă judecata: orice fi i nţă absolut necesan1 este totodată

fi i n � a suveran rea l ă (ceea ce const i tu ie ncrvus probandi al dovezi i

cosmologice ) , atunci această judecată, ca toate judecăţ i l e afirmat i v e .

trebu ie să s e poală convert i c e l puţ i n per accidcns; dec i . unele fi i nţe

su veran reale sunt totodată fii nţe absolut necesare . Dar un ens rca/issimum n u este d i st i nct de un a l tu l în n ic i un punct , ::;i ceea ce este

val abi 1 despre unele cuprinse sub acest concept este val abi 1 despre toate. Eu voi putea con vert i prin urmare �i În mod absolut j udecata (în acest

caz) , adică: orice fi inţă absolut realii este o fi inţă necesară . Dar cum

această judecată este determi nată a priori numai d in conceptele e i pur e ,

s implul concept al fi in ţei suveran reale trebuie s ă posede ::;i necesitatea e i

absol ută: ceea c e toc mai a firma dovada ontologică. d a r cea cosmologică

nu voia să recunoască. de::;i în concluz i i le ei se baza pe această afirmaţie ,

însă deghizat .

Astfe l . cea de-a doua calc pe care o ia raţ iunea specu lat i vă . pentru

a dovedi ex istenţa fi i nţei supreme . nu numai că e tot atât de în::;elătoare

ca pri ma. dar mai are în s i ne �i faptu l reprobab i l de a comite o ignomtio elenchi. pentru că ne promite să ne conducă pe o cărare nouă, dar după

un mic ocol ne duce d i n nou pc vechea cărare. pe care o părăsisem d i n

cauza c i .

Ceva mai înai nte am spus că în acest argument cosmologic se

ascunde un întreg cu ib de pretenţ i i d ia l ectice . pe care crit ica trans­

cendentalii le poate u::;or descoperi si distruge . Acum le voi indica numai .

� i voi lăsa pe sea ma c i t i tor u l u i e xe rsat să scruteze mai departe ş i să

respi ngă princ i p i i le în::;clătoare .

A i c i se găse::;te . d e exemplu : 1 . Princ i p i u l transcendental d e a

conchide de la conti ngent la o cauză. care este important numai în l u mea

s i mţuri lor. dar în afara c i nu are n ic i măcar un sens . Căc i conceptul pur

intelectual al conti ngentu l u i nu poate produce o judecată s intet i c ă , ca

aceea a cauzal i tăţ i i . iar pri ncipiul cauzal i tăţ i i nu are n ic i o valoare ş i nici

un criteriu de folosire a l u i decât în lumea sens ib i lă : a ici însă el urma să

servească tocmai pentru a depă�i l umea sens ib i lă . 2. Pri ncip i u l . potri v i t

căruia conchidem de la i m posi b i l itatea u n e i ser i i in fi n ite d e cauze date ,

supraordonate . d i n l u mea sen s i b i l ă . o cauză pri mă. la care princ i p i i le

folosiri i raţ i u n i i nu ne îndreptăţesc n ic i ch iar în experienţă , cu atât mai

puţ i n a ext inde acest princ ip iu d incolo de experienţă ( acolo unde acest

lanţ nu poate fi n i c idecum pre l u n g i t ) . 3 . Falsa m u l ţu m i re de s ine a

465

TEOR I A ELEf\1 . PART. I I . D I V IZ . � - CART. 2. CAI'- 3

raţiun i i cu privi re la completarea acestei serii prin aceea că se înlătmă în

ce le d i n urmă orice condiţ ie . frtră care nu poate totu�i avea loc n ic i un

concept a l unei necesităţ i : � i cum atunci nu se mai poate concepe n i m i c .

se i a aceasta drept o completare a conceptului e i . 4 . Confundarea

posi b i l i tăţ i i logice a unui concept despre toată reali tatea reunită ( fără

contrad icţie i nternă) cu posi h i l i tatea transcendental ii . care arc nevoie de

un princi p iu a l pos i b i l i tăţ i i de a opera o astfel de s inteză . dar care la

rândul e i nu se poate aplica decât în cfunpul experienţelor posi bile etc .

Art i fic iu l dovezi i cosmologice arc ca scop numai să ev ite dovada <1

priori. prin s i mple concept e . a e x i stenţei unei fi inţe necesare , dovadă

care ar trebui efectu ată ontologic, pe care însă ne simţim cu tollll

incapabili s-o cfcctuăm . În acest scop. conchidem. pc cât se poate. de la

o e x i stenţă rea l ă (a unei e x perienţe în genere ) , pusă ca fu ndament . o

cond iţ ie oarecare abso l u t necesară a acestei exi stenţe . Noi nu avem

atunci nevoie să- i e x plicăm posibil i tatea . Căci , dacă este dovedit că

e x i st ă , prob lema pos i b i l i tăţ i i e i d e v i ne cu totu l i n u t i l ă . Dacă v re m să

determinăm mai îndeaproape natura acestei fi i nţe necesare , nu cău trun

acel ceva care este suficient pentru a înţelege din conceptul lui

necesi tatea ex i stenţe i. căci dacă am putea face acest lucru. n-am avea

nevoie de o supoziţ ie empirică: n u . noi nu cilutăm decât coud iţ ia negativă

(conditio sine LJU<I non), făd care o fi i nţă n-ar fi absolut necesară . Acest

lucru ar merge foarte bine în oricare altă specie de raţionamente care

conchid de la o consec inţă dată la princ ipiul c i : a ici însă. d i n nefericire .

se întâmplă că cond i ţ ia rec l amatii d e neces i tatea absolută nu poate fi

îutâln i tă dedt într-o sinl!ură fi i ntii . care astfel ar trcbu1 să contină în ._ . . . conceptul ei tot ce este indispensabil necesităţi i absolute �i care dec i face

posi b i l ft deducţia a priori a acestei neces ităţ i : adică ar trebu i să pot

conchide �i in vers : l ucrul căru ia i se cuvine acest concept ( de realitate

supremă) este absolut necesar. �i dacă nu pot conchide în felul acesta

( ceea ce trebuie . des i gur , să m ărturi�esc , dacă vreau să e v i t dovada

outologică) . atunci am C)Uat �i în noua mea cal e , � i mă găsesc iară�i acolo

de unde <1111 porn i t . Conceptul de fi inţă supremă sat i sface desigur toate

problemele ;1 priori care se pol pune cu pri v i re la determi nările i nterne

ale unui lucru �i este, Je aceea , un ideal fără pereche , fi i ndcă conceptul

general îl d i st i nge totoJată ca pe un i n div id printre toate l ucrur i l e

posi b ile . Dar el nu sat isface problema propriei lui e x i stenţe . singurul

466

S ECŢ. 5. I M POSI H I I .ITATEA UNEI DOVEZI COSMOLOGICE

lucru care i n tert:sa propriu -z i s . iar l a întrebarea cel u i care a adm i s

ex istenţa unei fi inţe necesare � i care voia să �tie n u m a i care d intre toate

lucruri le trebuie considerat ca atare nu s-ar putea răspunde: iată, aceasta

este fi in ţa necesară .

Este poate perm i s s;l se admit<i e x i stenţa unei fi i nţe su veran

suficiente . ca f i ind cauza tu turor efectelor pos i b i l e . pentru a în lesni

raţ iun i i u nitatea principii lor expl icat i ve pe care o caut ă . Dar a merge

până acolo încât să spunem că o astfel (/c fiinţ;/ ex islii în mod necesar.

nu mai este e x presia modestă a unei i poteze perm i se . ci pretenţ ia

arogantă a unei cert itud i n i apodictice: căci cunoa�terea despre ceea ce

pret indem a �ti în mod ab�olut necesar trebu ie să posede �i ea necesitate

absolută.

Întreaga problemă a idea l u l u i t ranscendental se reduce la aceasta:

sau să găs i m pentru necesi tatea absolută un concept . sau pentru

conceptul despre un l ucru oarecare necesitatea l u i absolutii . Dad putem

să realizăm pe una . trebuie să putem real iza �i pe ceal altă; căci raţiunea

nu recunoa�te ca absolut necesar dcc:ît ceea ce este necesar d in conceptul

l u i . Dar )i una )i a l ta depă�e)te complet toate efortur i le max ime de

n satisfi�ee inte lectu l nostru în acest punct . dar )i toate încercările de a- 1

l i n i�ti în pri v i nţa acestei im:apac ităţi a l u i .

Necesitatea necond iţionată. de care avem ind ispensabi l nevoie . ca

de u l t i m u l suport al tuturor lucruri lor. este adevărata prăpastie a raţ i u n i i

u mane . N i c i c h iar etern i tatea. oricât de cutremurător d e subl i m a r

dcscri-o u n H a I l e r. nu face n ic i pc departe i mpresie ameţi toare asupra

s i mţiri i � căci ea m<Tsoad numai durata lucruri lor. dar nu l e .\U.\ţine. N u

putem îndepărta ideea , d a r nu putem n ici s-o su portăm . c a o fi i nţă. p e

care n o i ne-o reprezentăm c a p c cea m a i îna l tă d i n tre toate fi i nţele

pos i bi le , să-�i spună oarecu m sie� i : eu sunt d i n eternitate în eternitate,

în afară de mine nu există nimic decât ceea ce e x i stă numai prin voinţa

mea: dnr Je unde sunt eu oare ! A ic i totu l se scufu ndă sub noi . �i cea mai

mare perfecţ iune. ca � i cea mai m ică. pl ute�te fără suport numai înaintea

raţ iun i i specu lat ive, pe care n-o costă n i m i c , l ăsându- le să d i spară. � i pe

una. �i pe a l ta , fără cel mai neînsemnat i mped iment .

Multe forţe ale naturi i . care î�i manifestă exi stenţa lor prin anumite

efecte, rămiin pentru noi i m penetrabi l e . căci prin observaţie nu le putem

sonda destul de departe . Obiectul transcendental care se află la baza

fenomenelor ş i . o dată cu el , cauza pentru care sens i bi l i talea PDastră este

467

TEO R I A ELEM . PART. I I . D I Y IZ. 2. CART. 2. CAP . . 'l

supusă acestor condi t i i supreme mai curflnd dedt altora sunt � i rămân

i m penetrabi le pentru noi . de�i lucrul însu�i este de altfel dat. însă nu este

sesizat . Dar un ideal al raţ i u n i i pure nu poate fi numit impenetrabil. căci

nu poate oferi a l tă garanţ ie a rea l i tăţ i i l u i decât nevo i a raţ i u n i i de a

completa cu aj utoru l lu i orice un itate s i ntet ică. Dec i . fi indcă nu este dat

· n i c i mf1car ca obiect concept ibi l . el nu este n ic i i mpenetra b i l ca atare:

d i m potri vă, ca s i mplă Idee , t rebu ie să-�i găsească sed i u l � i sol uţ ia în

natura raţ i u n i i �i deci să poată fi cercetat : căci tocmai în aceasta constă

raţi unea . că putem da socoteală de toate conceptele. păreri l e . aserţ i u n i le

noastre . fie d i n princ ip i i obiect ive. fie . dnd ele sunt o s implă aparenţă .

d i n princ ip i i subiective.

DESCOPERIREA ŞI EXPLICARI::A APARENŢEI DIALECT/CE ÎN TOA TE DOVEZILE TRANSCENDENTALE DESPRE

EXIS1ENŢA UNEI FIINŢE NECESARE

Cele două dovezi ex puse până aici au fost transcendenta le . adică au

fost încercate independent de princ ip i i le empirice. În adevăr. de�i dovada

cosmolog ică pune la ha1.ă o experienţă în genere . ea nu e totu�i dedusă

d i ntr-o proprietate part iculară oarecare a experientei . c i din princ ip i i pure

ale raţ iun i i . în raport cu o ex i stenţă dată prin con�t i i nţa empirică în

genere . si părăse�te chiar �i această d lăuză. pentru a se sprij i ni numai

pc concepte pure . Care este . în aceste dovezi transcendental e . C<HÎI.a

aparenţei d i alectice. însiî naturale . care leagă conceptele de necesitate �i

de real i tate supremă. �i care rea l i 1.ează �i ipostaziază ceea ce totu�i nu

poate f i dedt Idee? Care este cauza care ne face să admi tem inevi tabi l

ceva. printre l ucrur i le existente, ca fi ind necesar în s i ne şi care totu�i ne

face să ne cu tremurăm totodată ca în faţa unei prăpăst i i . îna i n te a

e x i stenţei unei astfel d e fi inţe? Ş i cum s ă facem c a raţ iunea să se

înţeleagă pe s i ne în acest punct �i să iasă d in starea osc i l antă a unei

adeziun i t i 1 1 1 ide � i mereu retractate . spre a ajunge la o cu noa� tere cal mă?

E un lucru cu totu l rem:.�rcah i l că. dacă se presupune că ceva ex istă ,

nu ne putem sustrage consecinţei că acest cev:.� ex istă în mod necesar. Pe

această conc luz ie cu totul naturală (dar care , d i n acest mot i v . nu este

468

S ECŢ. 5. I M POS I B I LITATEA U N E I DOVEZI COSMOLOGICE

totodată �i certă) s-a bazat argumentul cosmo logic . Dimpotri vă. oricare

ar fi conceptul despre un l ucru pe care l-aş ad m i te , găsesc că ex istenţa

lui nu poate fi n ic iodată reprezentată de m i ne ca absol ut necesară �i că,

oricare ar fi acest lucru ex istent. n i m i c nu mă împ ied ică să gândesc

none x i s tenţa l u i , că prin urmare eu trebuie să ad m i t , în adevăr. ceva

necesar pentru ceea ce ex istă în genere. dar nu pot gândi n ic i un s ingur

lucru ca fi i nd e l însuşi necesar în s i u e . Aceasta înseamnă că nu pot

Încheia nic iodată regres ia spre condi ţ i i le existenţe i , fără a admite o fi inţă

necesară, dar nu pot Începe nic ioJată de la ea.

Dacă pentru l ucrurile ex istente în genere trebuie să gândesc ceva

necesar. dar nu sunt îndreptăţit să gândesc nici un l ucru ca necesar în

sine, de aici urmează inevitabil că necesitatea ş i contingenţa nu trebuie

să pri vească ş i să at ingă lucruri le însele , căci a l tfe l ar avea l oc o

contradicţie; că prin urmare n ici unul J i n aceste două pri ncipi i nu este

obiect iv . ci că ele nu pot fi decât cel mult princ i p i i subiect ive ale raţ iuni i .

pe de o parte , de a căuta pentru tot ce este Jat ca e x i stent ceva ce este

necesar. adică de a nu ne opri niciodată în altă parte decât la o expl icaţie

înche i ată a priori. iar pe de a l tă parte . de a nu spera n ie i oJată această

înche iere . adică de a nu ad mite n i m i c empiric ca neconJiţ ionat .

sustrăgându-ne astfe l unei derivări u l terioare . În acest sens . cele două

princ ip i i pot foarte bine coexista. ca fi ind numai eurist ice � i regulati ve,

care nu sati sfac Jecât i nteresul forma l al raţ i un i i . Căc i unul d rn aceste

principi i spune: voi trebuie să fi losofaţi în aşa fel asupra naturii CI şi dnd

ar ex ista un prim princ i p i u necesar pentru tot ce aparţ ine e x i stenţe i .

numai pentru a introduce o uni tate s is tematică î n cunoa�tcrea voastră ,

urmărind o atare [Jee . ad ică un princ i p i u su prem i magi nar: pe când

celălalt principiu vă avertizează să nu admiteţi nici o s i ngură determi nare

care pri veşte ex i stenţa l ucrurilor ca fi inJ un astfel de princ ipiu suprem .

cu alte cuv inte ca absolut necesară. şi să vă păstraţi mereu deschisă calea

pentru o derivare u lterioară a acelei determinări ş i de aceea să o trataţi

totdeauna ca fi ind cond i ţ ionată . Dar dacă tot ceea ce este perceput în

l ucruri trebuie considerat de noi ca necesar în mod cond i ţ ionat . atunci

nici un lucru (care poate fi dat empiric) nu poate fi considerat ca absolut

necesar.

De aic i însă urmează că voi trebuie să admiteţi absolut necesarul ca

fi i nd în afiml fumii, căci e l nu trebuie să servească decât ca un princ ip iu

469

TEORIA ELE M . I'A RT. I I . D I V I/ . . 1. C'ART. 1 . CAP. 3

al celei mai mari un i tăţi pos ib i le a fenomenelor. ca princip iu l lor suprem. � i că nu puteţi ajunge nic iodată la această un i tate în lume. fii ndcă cea de-a doua regu lă vă ordonă să cons iderati totdeauna ca deri vate toate cauzele empirice ale u n i tăţi i .

Fi losofi i ant ich i tăţ i i considerau orice formă a natu ri i C<l fi i nd cont ingentă . iar mater ia . duprt judecata raţ i un i i comune. ca fi i nd originară ::;i necesară . Dacă însă ei ar l"i considerat materia nu ca substrat al fenomenelor. ci în sine. ca ex istenţă . I deea necesi tăţ i i absolute ar fi

dispărut imediat . Căci nu ex istă n i m ic care să lege în mod abso lut raţ i u nea de această ex istenţă . c i poate oricând � i fără contrad icţ ie să suprime ex istenţa: dar numai în idei se află nece�itatea absolută. La baza acestei conv ingeri trehuia Jcci s�1 fie un oarec<tre princ ip iu regu lat i v . in adevăr. întinderea � i i mpenetrahi l i tatea ( care împreună const i tu ie conceptu l de materie) chiar ::;i const i tu ie princ ip iu l empi ric suprem a l un i tă ţ i i fenomenelor. � i aet.�st pr inc ip iu . întrucât este necond i ţ ionat empiric . are în sine propriewtea de principiu regulat i v . Totu::; i . cum orice determinare a materie i . care const i tu ie rea lu l în ea . prin urmare ::; i impenetrahi l i tatea. eqe un efect (acţ iune) care trebuie să-::;i a ibă cau;a l u i ::;i c deci tot derivat . materia nu este proprie pentru Ideea de fi i nţă necesară . ca pr incipiu a l oricărei un ităţ i derivate: căci fiecare d in proprietăţ i le c i rea le . ca dcrivatrt . n u este necesară dedt cond iţ ionat ::; i deci poate fi suprimată în sine . i a r cu aceasta întreaga exi stenţă a materiei ar putc<t fi suprimată: dacă însă acest l ucru nu s-ar întâmpla . noi am fi at ins în mod empiric princ ip iu l suprem al un i tăţi i . ceea ce este in terzis prin ce l de-al doi lea princ ip iu rcgu lat i v . Urmează astfel că materia. ::; i în ­genere ceea ce apart ine lum i i . n u este aptă pent ru Ideea unei fi inţe originare necesare. ca simplu principiu al celei mai mari un i tăţi empirice. ci că ea t rehuie p lasată în afara l u m i i : atunci în adevăr putem deriva mereu . în 1 in i�te . fenomenele l um i i ::;i ex istenţa lor d in a l te fenomene . ca ::; i cum n-ar ex ista o fi inţă necesară . ) i totu::;i putem t i nue neîncetat spre încheierea Jerivări i . ca ::;i când o astfe l de fi i nţă ar fi presupusă ca

principiu suprem. După aceste consideraţ i i . idealu l fi inţei supreme nu este decât un

principiu rcp ulativ al raţ iun i i . anume de a considera orice legătură în l ume ca ,�i c;încl ar rezulta di ntr-o cau1.ă necesară . atotsuficicntă. pentru a funda pc ea regula unei un i tăţ i s i stemat ice şi necesare după legi un iversale în expl icarea acestei legături . şi nu este afi rmarea unei

470

SECŢ. !1. I M POS I B I UTATI::A U N E I DOVEZI FIZICO-TEOLO(� ICE

exi stente neces;.�re în s i n e . Dar totodată este inev i tab i l ca. print r-o

subrepţ iune transcendenta l {! , să ne reprezentăm acest pr incipiu formal

ca fi ind const i tut iv � i să gând im i poslatic această u n itate . În adevăr. a�a

cum spaţ i u l . desi n u este decât u n pri n c i p i u a l sen s i b i l i tăţ i i . este

consi dera t ca ceva ;1 bso l ut necesar. subzi stând în s i ne �i ca un obiect în

sine dat il priori. fi imkă face originar rosihi le toate formel e . cart' nu sunt

decât l i m i tări d i verse a le l u i . tot astfel se întâmplă în mod natural ca d i n

moment c e u n i tatea s i stematică a natu r i i nu poate fu ncţiona î n n i c i u n

mod c a principiu d e fo losire empirică a raţ i u n i i noastre decât punfmd la

bat.ă I deea fi i nţe i su veran rea l e . în cal i tate de cau1.ă supremă. această

Idee să fie reprezentată astfel ca un ob iect real , i ar acesta. la rândul l u i ,

fi ind condi ţ ia supremă. s ă fie reprezentat c a necesar. pr in urmare u n

pri nc ip iu regulil t iv s ă fie transformat într- u n u l constiwt i, · ; acea.stă

subst i tu ire se reveleat.ă prin aceea că at unc i când cons ider ca l ucru în

s i ne această fi inţă su premă care era absolut ( necondi ţ ionat) IH.:cesarr1 în

raport cu l u mea. acea.strl neces itate nu este su scept ih iW Je u n concept �i

deci ea trebu i e să se f i găsit în raţ i u nea mea numai în ca l i tate de cond i ţ ie

formală a gfmd i r i i . iar nu în cal itate de cond iţie mate rială �i ipostat ică a

exi stenţe i .

Cilpitulul a l trc:ilcil

Sec\ iunca a ::-a\C�l

DESPRE I M POS I B I LI TATEA DOVEZ I J

FIZICO-TEOLOG ICE

Dacă n ic i conceptul de l ucruri în genere. n ic i experienţa despre o

oarecare ex istenţJ În genere nu pot oferi ceea ce se cere . nu mai rămâne

decât un mij loc: de a încerca dacă o expericnţ;l (/etcrminat;1. prin urmare

cea a l ucrurilor l u m i i prezente. natura �i orânJ u i rea e i . nu procură u n

argument care poate s ă n e ajute î n mod cert să ajungem la con v i ngerea

despre e x i stenţa unei fi i nţe supreme. O astfe l de dovadă am n u mi-o

Jovada fizico-teologic.:;l. Dacă � i aceasta ar fi i mpos i b i l ă . atunci n u este

pos ib i lă absolut n ic i o dovadă satisfăcătoare . din raţ iune pur speculat ivă.

în favoarea unei fi i n ţe care să corespundă Ide i i noastre transcendentale .

47 1

TEO R I A ELEM . PART. I l . D I V I Z . 2 . CART. 2 . CAl' . . 1

După toate consiueraţ i i le de mai sus se va vedea curi'ind că soluţ ia acestei chest iun i poate f i u�oară � i concludentă . În adevăr, cum poate fi dată vreodată o experienţă care să fie adecvată unei Idei? Caracteristica lueii constă tocmai în aceasta că nici o experienţă nu-i poate fi adecvată vreodată . lueea transcendentalii despre o fi inţă primă nece�ară � i absolut

· suficientă este atât de imen�ă, atât Je înăl ţată deasupra a tot ce este empiric , care e totdeauna conu i ţ ionat . încât pe de o parte nu poate fi găsită niciouată în experienţă uestu lă materie pentru a umple un astl'cl Je concept, iar pc de altă parte, se tatoneazft totdeauna în cond i ţ ionat �i se va căuta zadarn ic necond i ţ ionatu l . despre care n ic i o lege a unei sinteze empirice oarecare nu ne uf1 vreun exemplu sau o ind icaţie cftt de mică.

Dacă fi inţa supremă s-ar ana în acest lanţ de cond i ţ i i , ar fi ea însă�i o verigă a seriei lor �i ar reclama. la fel ca �i verigile inferioare , în fruntea cărora este plasat{t , o cercetare mai departe a principiu lu i ei �i mai îna l t . Dacă. d impotrivă , vrem să o separăm de acest lanţ � i , în ca l i tate de fi inţă pur intel igibi l ă . să n-o i nc ludem în seria cauzelor naturale , atunci ce punte poate înt inde raţ iunea . pen tru a a junge la ea? Căci toate legi le treceri i de l a efecte l a cauze . ha chiar or ice s inteză �i ex t i ndere a cunoa�teri i noastre în genere nu se raportează decât la experienţa posi b i lă , prin urmare numai la obiectele l umi i sens ib i le . �i nu pot avea un sens Jecftt în raport cu ele .

Lu mea prezentă. f ie că o urmărim în infin i tatea spat i u l u i . f ie în d iv iziunea ei nel imitată. ne dezvfdu ie un atât de imens teatru al varietăţ i i . ord i n i i , final ităţ i i � i frumuseţi i . încât chiar � i după cuno�t inţele pe care · s labul nostru intelect le-a putut dobândi despre ca, în faţa unor atât de numeroase �i nemăsurat de mari minuni orice l i mbă î�i s imte neputinţa Je a se exprima, orice ci fre nu au Liestu lă putere pentru a măsura � i chiar şi ide i le noastre se resimt de orice l im i tare . astfel încât judecata noastră asupra întregului trebu ie să se prefacă într-o mirare mută, Li ar cu atât mai elocventă . Pretutindeni vedem un lanţ de efecte � i cauze, de scopuri � i m ij loace, regularitate în apariţia sau Jispariţ ia lucrurilor, � i întrucât n imic n-a intrat Lie l a sine în starea în care se găse�te, această stare ne îndrumă mereu ma i departe spre un alt l ucru . ca fi ind cauza e i . care face necesară în continuare exact aceea�i cercetare, astfel că în mouul acesta întregul uni vers ar trebui să se scufunue în abisul neantul u i , dacă nu s-ar admite

472

SECT. 6. I M I'OS I I:l i L ITATEA UNEI DOVEZI FIZICO-TEOLOCJ ICE

ceva L:are, subzistând prin s i ne originar �i independent , în afara ace�tui conti ngent i n fi n i t , să- [ susţ ină � i , în cal i tate de cauză a ori g i n i i lu i , să- i asigure totodată d urata. Cât de mare trebu ie să L:oncepem această cauză supremă (i'n raport cu toate lucrurile l u m i i ) ? Noi nu cu noa�tem l u mea rn

întregu l ei con ! i n u t � i cu atât mai p u ţ i n putem să-i aprec iem mări mea prin comparaţie cu tot ce este pos i b i l . Dar ce ne împiedică. din moment ce avem nevo ie. în vederea cauza l i tăţ i i , de o fi inţă u l t i m ă � i supremă, să n-o plasăm totodată. ca grad de perfecţ iune, dea.�·upril oridrui alt posibil'!

Acest l uL:ru îl putem faL:c lesne , deşi fără îndo ială numai prin sch i ţa firavă a u n u i concept abstract. reprezentându-ne reun ile în e l . ca într-o substanţă u n ică, toată perfecţ iunea posi b i lă: acest concept este favorabi l ex igenţei raţ i u n i i noastre în economia princ i p i i l or , nu este în s i ne supus contrad ic ţ i i lor , este chiar profi tab i l în e x t i nderea fo los i r i i raţ i u n i i în cadrul experienţe i . prin călăuzirea spre ord i ne � i fi nal i tate , pc care o dă o astfel de Idee , fără să fie n icăieri contrară în mod dec i s i v u n e i experienţe.

Această dovadă merită totdeauna să fie amint i tă cu st imă. Este cea mai veL:he , cea mai c lară �i cea mai potr i v i tă pentru raţ i u nea u mană comună. Î n v iorează stud i u l naturi i , d u pă cum ea însă�i î� i dobânde�te ex istenţa de la acesta. pri m i nd astfe l mereu forţe noi . I ntroduce scopuri � i intenţ i i acolo unde observaţ ia noastră nu le-ar fi descoperit de la s ine � i ext inde cuno�ti nţele noastre despre natură prin fi rul călăuzi tor a l une i un ităţ i part iculare , al căre i pri nc ip iu este în afara natu r i i . Dar aceste cunoşti nţe se răsfrâng i ară� i asupra cauzei lor, adică asupra Ide i i care le provoacă, � i i nten s i fică cred i nţa noastră într-un au tor suprem până la o con vi ngere i rezist ib i lă .

N-ar f i dec i numai dezolant . c i ş i cu totu l zadarnic a voi să d i m inuezi cu ceva prest igiul acestei dovezi . Raţiunea, care este neîncetat înălţată prin argumente atât de puternice ş i care sporesc mereu în mâini le e i , deşi nu s u n t decât argumente empirice, n u poate fi atât de copleşită de n ic i o îndoială a specu laţ iei subti le � i abstracte, încât să nu fie smu lsă din orice indeci zie ch inu i toare , ca d i n tr-un v i s , printr-o priv i re pe care o aruncă asupra m i n u n i lor natur i i şi a maiestăţ i i construcţie i u n i vers u l u i , pentru a se r idica d i n mărime în mărime, până l a cea su premă , de la condi ţ ionat Ia condi ţ ie , până la autorul supre m ş i necondiţ ionat.

473

TEOR I I\ ELErvl . P!\RT. I I . DIVIZ. � - C A RT. � - CAP. 3

De)i n-avem n i mic de obieclat împotri va a ceea ce este raţ ional � i u t i l în acest procedeu , c i d impotr ivă. îl recomandăm � i îl încurajăm , totu� i nu putem aproba pretent i i le pe care această spec ie de dovadă ar putea �ii le ridice cu pri v ire l a cert i t ud inea apod ict icii � i la o adaiunc care n-ar avea nevoie de n ic i o favoare sau de n ic i un �prij i n stră i n . Ş i în n ic i un cal. nu poate dftutw unei cau1.e drepte . dacă se coboară l imbaju l dogmat ic al unu i _,ofist batjocori tor la tonul de moderaţ ie � i modestie al une i c red in ţe , care este su l" ic icntă pentru a oferi l i n i� tc . dar care nu ordonă supu nere necoml i ( ionat[l . Afi rm , pr in urmare. că dovada fizico­teo logică s ingurii nu poate demonstra n ic iodată e x i stenţa unei fi i n ţe supreme. ci că trebuie s::\ lase pc seama ce le i ontologice (căre ia ca nu- i serve�te decât ca i ntroducere ) completarea aceste i lacune. pr in u rm a re

cii această dovadă conţ ine încă mereu sinţura (/(w;uhl posibil;! (dacă ex ista cumva o dovad::\ specu lat i vă ) . pc care n i c i o raţ iune omenească n-o poate ocol i .

Momentele pr incipale a le aceste i dovezi fiz ico-teo logice sunt următoarele: 1 . În lume se găsesc pretut indeni semne ev idente ale une i oriindu i ri după un scop determ i nat . executată cu mare înţelepc i u ne � i într-un tot d e o varietate i ndcscr ipt ib i l ă . atiit în c e privqte conţ inut u l , cît � i mărimea nel i m i tată a în t i nderi i . 2 . Această oriindu i re fina l istă este complet strft ină lucruri lor � i aparţ i ne numai con t ingent acestora . adică natura d iferi te lor lucruri n-ar fi putut să se adapteze de la sine. prin atâtea mij loace concordante . la scopuri determ inate , dacă aceste mij loace n-ar l"i fost a lese )i întoc mi te anume pent ru aceasta de către un pri nc ip iu raţ iona l . care ordonează lucruri le conform anumi tor Idei puse c�t rumb ment . l . Exist::i deci o cauză subl imă �i înţeleaptă ( sau mai mu lte) care trebuie să fie cauza l um i i . nu numai ca natură atotputernică. acţioniind orhe�te pr in Fecunditatea ei . c i ca inteligcnţ:l, acţ ioniind pr in li het-rate. 4 . Uni tatea acestei Gtll/.e poate f i conch i să din un i tatea re laţ iei rec iproce a părţ i lor l umi i . ca elemente ale unei construcţ i i arhi tecton ice art i st ice. � i anume poate l"i conch i să cu cert i tud ine în sfera observaţ ie i noastre. dar numai cu prohabi l i tate . după toate princ ip i i l e analogie i . în ceea ce depă�e�te această sferă.

Nu vom ) icana aici raţ i unea naturală asupra raţionamentu l u i ei care . d i n analogia unor produse ale naturi i cu ceea ce produce arta omenească când constrânge cu forţa natura să nu procedeze după scopuri le e i . c i să se adapteze scopuri lor noastre ( d i n asemănarea acestor produse cu

474

Sf'CT. 6. 1 1\1 POS 1 B 1 LI TA TEA liN El DOV 1:-:ZI FIZICO-TEOI.O< ; 1< T

case l e . vapoare l e . ceasornic e l c ) . conch ide că la baza naturi i se va fi

arlând tocmai o astfel de cauzalitate. adică intel ect �i voinţă. dnd derivă

posihi litalca i nternă a naturi i care acţionca;ă liber ( care face abia

posihilă orice artă �i poate chiar raţiunea însă�i) dintr-o a l tă art ă . dc�i

su praomenească . Acest mod de raţionament n-ar rezista poate criticii

transcendenta l e ce lei mai severe ; trehuie totu�i să recunoa�tcm cft din

moment ce trebuie să numim o cauză . nu putem proceda a ici mai sigur

dedt în ana logie cu astfe l de produse corespu nzătoare scop u l u i . care

sunt singure l e a l e căror cauze �i mod Je acţiune ne sunt com p l e t

cunoscute. Raţi u nea n-ar putea să se just i fic e hl!ă d e ca însă::;i . dacă a r

vrea să treacă de l a cauzal itatea . p c care o cunoa�ae . la principii de

explicaţie obscure , pc care nu le cunoa::;t e .

După acest raţionament . fina litatea s i armonia atâtor întuc miri ale

natu r i i n-ar t rchui sCt dovedească decât contingenţa formei. iar llll pc

aceea a materiei . adică a substanţei în l u me; căci pclllru acest din urmă

punct s-ar mai cerc să se poată dovedi d lucruri le l u mii ar fi în sine

improprii pentru o astfe l de ordine ::;i armonie dup[t legi universale . dacă

n-ar fi . chiar În substanţa /nr. produs u l unei înţel epciuni supreme; dar în

acest scop s-ar cerc cu totu l a l te dovezi decât aceea hazată pe ana logic

cu arta omeneasc ă . Dovada ar putea-o deci demonstra cel m u l t un

arhitect ;1/ lumii. care ar fi totdeauna foarte l i m i tat de capacita tea materiei

pe care o prclucrcatit. iar nu un creator a/ lumii. Ideii căruia totu l i-ar fi

.subordonat: ceea ce e departe de a fi suficient pentru marele scop pc care

îl avem în wdcre. anume de a dovedi o fiinţă originară atotsuficicntă .

Dacă am fi voit să dovedim contingenţa materiei însă�i . ar fi trebuit să

recurgem la un argument transcendenta l . ceea ce aici însă trehu ia tocmai

evitat .

Raţiona mentul conchide deci de la ordinea �i finalitatea care pol fi

observate pretutindeni în l u m e . ca de l a o întocmire absol u t conlingentă .

la ex istenţa unei c auze proporţionate acestei întoc m i ri . Dar conceptul

acestei cauze trebuie să ne facă să cunoa�tem ceva absol u t determinat

despre ea �i deci nu poate fi a l t u l decât acela despre o fi i nţă care posedă

toată puterea. înţel epciunea etc .. într-un cuvânt toată perfecţiunea, ca o

fi i nţă atotsu ficientă . Căci predicatel e de putere ::;i perfecţiune fiwrte mari.

uimitoare. incom ensurabi lc . nu dau un concept determinat ::;i nu spun

propri u-zis ce este în sine l ucru l . ci nu sunt decât reprezentări de

475

TEO R I A EI .EM . PART. I I . D I V IZ . 2 . CART. 2 . CAP. �

raporturi despre mări mea obiectu l u i . pe care observatorul ( l um i i ) îl compară cu sine însu::;i �i cu puterea lu i de înţelegere �i care rămiln tot atilt de superlat ive . fie că mări m obiect i vu l , fie că mic�orăm în raport cu acesta subiectul care observă . Acolo u nde e vorba de mărimea ( perfecţ iunea) unui l ucru în genere, nu ex i stă alt concept determinat decât ace la care cuprinde întreaga perfecţ iune pos ib i lă . � i numai totu l (omnittulo) real ităţ i i este un i versal determinat în concept.

Nu pot crede că cineva s-ar încumeta să sesizeze raportu l mări mi i lumi i observate de e l (ca întindere �i conţinut) faţă de atotputernicie. al ord in i i l um i i fată de înţelepci unea supremă. al un i tă ţ i i l um i i faţă de un itatea absolută a autoru lu i etc . Teologia fizică m 1 poate deci da un concept determinat despre cauza supremă a lumii ::;i de aceea nn poate fi suficientă pentru un principiu a l teologiei , care la rilndul l u i urmează să const i tuie baza rel igie i .

Pasul spre tota l i tatea absolu tă este cu totu l impos ib i l p e calea empirică . Şi totu� i . în dovada fizico-teologică acest pas este făcut . De ce mij loc să ne serv im deci pentru a trece peste o prăpast ie atJt de largă?

După ce s-a ajuns pună la admiraţ ia mări mi i înţelepciun i i . puteri i etc . autoru lu i lumi i �i nu se poate merge mai departe . se părăse::;te brusc acest argument susţinut prin dovezi empirice ::;i se trece la contingenţa l um i i . conchisă. chiar de la început. din ordinea şi fina l i tatea e i . Numai de la această contingenţă se trece acum exclus i v . prin concepte transcendentale. la exi stenţa unei fi i nţe absolut necesare ş i de la conceptul necesităţ i i absolute a cauzei prime la conceptul acestei fi inţe: care este un iversal determinat sau determinant , adică la conceptu l unei real ităţi atotcuprinzătoare . Dovada fizico-teologică s-a înnămol i t deci în întrepri nderea e i ; pentru a ieşi d in această încurcătură , ea a sărit brusc spre dovada cosmolog ică; iar fi i ndcă aceasta d i n urmă nu e decât o dovadă ontologid deghizată. cea d imâi nu şi-a real izat în adevăr intenţia decât prin raţiune pură , deşi iniţial negase orice înrudire cu ea �i voise să intemeieze totul pe dovezi ev idente scoase din experienţă.

Reprezentanţ i i teologiei fizice nu au deci nici un moti v să se arate atât de rezervaţi faţă de dovada transcendentală ş i să o privească de sus cu prewmţia unor natura l i şt i c larvăzători , ca ş i cum ar fi o pânză de păianjen ţesută de n işte spiri te subt i le şi obscure . În adevăr. dacă ei ar

476

SECT. 7. CRITICA ORICĂREI TEOLOG I I S PEC U LATI V E

vrea numai s� se exami neze pc ei Îll!:> i � i , ar g-�si că dup� ce au mers o bun�

bucată de drum pe terenul natur i i �i experienţe i � i cu toate acestea se văd

încă mereu tot atftt de departe de obiectul care apare îna i n tea raţ iuni i lor:

p�răsesc brusc acest teren � i t rec în i m peri u l u nor s i m r le pos i b i l i tă ţ i

u n d e . pc aripi le Idei lor, speră s ă aju ngă aproape de ceea c e s e sustrăsese

tuturor cercetărilor lor empi rice . După ce. în sfi\r�i t . pri ntr- un salt ati\t de

putern i c . î� i închipuie că au pus pic iorul pe un teren sol i d . e i ext ind

asupra întreg u l u i ci\mp al creaţ iei un concept . care acum este determi nat

(în a cărui posesi u ne au ajuns fără să �t ie cum) �i expl ică i deal u l . care n u

era decât u n produs al raţ iun i i pure , de� i destul d e sărăcăcios �i m u l t sub

demn i tatea obiectu l u i l u i . prin experienţă . fără a voi totu � i să mărtu­

risească că au a juns la această cunoa�tere sau supoz i ţ ie pe o al tă cărare

decât aceea a experienţe i .

Astfc l . l a ba:t.a dovezi i fizica-teologice despre ex istenţa unei fi i nţe

originare un ice ca fi inţă supremă se a flă dovada cosmologică. iar la baza

acestei a . dovada ontologică � i . fiindcă în afara acestor trei căi nu mai este

deschisă n ic i una pentru raţ i unea speculat i v � . dovada onto log ică . numai

din concepte pure ale raţ i un i i . este singura pos ib i li\ . dacă mai este cumva

posibi lă o dovadă a unei judecăţi înă l ţate atât de m u l t deasupra oricărei

folosiri empi rice a inte lectu l u i .

Capitolul al treilea

Sec� Î llllL'i.l a �<lplL'o.t

CR ITICA ORICĂREI TEOLOG I I ÎNTEM EIATE PE

PR INCIPI I SPECULATIVE ALE RAŢI U N I I

Dacă prin teologie înţeleg cunoa�terca fi inţei orig inare . ea este sau

o teolog ie d in si mp lă raţi u ne (theologia rationali.-;), sau una din reve laţie

(revelat;/). Cea d i ntâi concepe obiect u l ei sau n u mai prin raţ iune pur;/,

c u aju toru l unor concepte pur transcendentale (ens originarium.

rcalissimum. cns cntium). �i se nume� te teolog ie t r a 11 s c e n d e n t a 1 ii.

sau ca i ntel igenţă supremă, cu ajutorul unui concept pe care îl împrnmută

d i n natura (sufletu l u i nostru ) . � i ar trebui s� se n u mească teol ogie

n a t u r a 1 5 . Ace l a care nu admite decât o teologie transcendentalii se

477

TloO R l i\ ELFM. PART. l l . D l V I Z . 1 . CART. 2 . CAP. 3

n u me)te deist. iar ace la care adm i te ::;i o teolog ie nal.U ra lă se n ume�te

tcist. Ce l d i ntft i admi te că putem even tual cunoa�te ex isten ţa unei fi inţe

orig inare prin s implă raţ i une . dar conceptul nostru despre ea este numai

transcendental . anume numai ca despre o fi inţă care are toată real itatea .

dar pc care nu o putem determ i na mai îndeaproape . Cel de-al doi lea

· afi rmă că raţ i unea este în stare să determine mai îndeaproape obiectu l ,

dupft analog ia c u natura. anume ca pc o fi inţă care . prin i n te lec t � i

l i bertate , conţine în � ine pri nc ip iu l pr im a l tuturor celorlal te l ucruri . Cel

d i ntâi î�i reprezi ntă dec i pr i n această fi in ţă numai o cauâ a lumii ( rămi'inând nedec i s dacrt c o cauză prin necesi tatea natur i i e i sau pr in

l i bertate) , pc când cel de-a l doi lea Î!i i reprezintă un autor a/ lumii. Teologia transccndentală este acea teologie care sau î�i propu ne să

deri ve ex i sten ţa fi i n ţe i pr ime d in t r -o experienţă în genere ( fără a

determ ina ceva mai Indeaproape despre lumea căre ia ea îi ararţ inc ) . � i

s e n u me�te cosmoteolo�ie. sau crede că l i cunoa�te ex istenţa rrin s i mp le

concepte . fără cel mai mic ajutor al expL'rienţe i . �i se numeste

ontotco/ogic.

Teologia nafllra/;1 conchide atr ibutele � i ex istenţa u n u i autor al

l u m i i d i n const i tuţ ia . ord i nea � i un i tatea care se găsesc în această l u me .

î n care trebu ie să s e admită două spec i i d e eauzu l i tate şi regula ficeăre ia

d in e le , anume: natură � i l i bertate . Ea s e r id ică dec i de la această lume

spre i ntel igenţa supremă ca pri ncipiu fie al oricărei ord in i ::;i perfec ţ iu n i

natura le . fie al oricăre i ord in i � i perfec ţ i un i mora le . În pri mul caz se

nume�te teologie tlzid. în cel de-al do i lea . tcolopic moral<t' . Cum suntem obisnu i ţ i �ă înţelegem prin concept u l de DumnezeO

nu nu ma i o natură eternă care acţionează orbe::;te . ca rădăci n ă a

l ucrur i lor . ci o fi inţă supremă eare . prin in te lect �i l ibertate, trebuie să fie

creatorul lucrur i lor. � i acest concept este de a l t fel si ngurul care ne

i nteresează. am putea la r igoare să contestăm dcistLtlui or ice cred i nţă în

Dumnet.eu �i să-i l rtsăm nu ma i afi rmarea une i l'i inţe prime sau a unei

cauze supreme . Cum Însă . pen t ru mot i vu l că nu cu tează să afi rme ut J

l ucru c ineva n u poate f i acuzat că vrea să- I negc . este mai moderat � i mai

N u moral•i t�olugid, dei acca,ta cuprinde kgi mora le. care pre.>upun ex i,tcnta

unui cîrmuitor '-'llpn:m al l u m i i . pc ctmd teologia mowlă e�tc o corlvi n�LTe despre l':\istcnţa

unei f i i n�c \li(1P..' I lll' . L·ouvi ng.L're L·an: �c harca1f1 pt' kg.i morak.

478

SECT. 7 . CR ITICA ORICAREI TEOLOG I I SPECULAT I V E

just să spunem : deistul crede într-un Dumnezeu, pe când teisflll într-un

Dunmezeu viu (sumnw intelligemia). Să căutăm acum izvoarele pos i b i l e

ale tuturor acestor încercări a l e raţ i un i i .

M ă mu l ţu mesc aici s ă definesc cu noa�terea teoretică c a pe u n a prin

care cu nosc ceea ce este, iar pe cea pract ică ca pe una prin care îm i

reprezint ceea ce trebuie (sol/) s:1 fie. Potr iv i t acestor defin i ţ i i . folos i rea teoretică a raţ iu n i i este aceea pri n care cu nosc a priori (ea necesar) că ceva este : pe când folosi rea pract ică este aceea prin care se cunoa�te a priori ceea ce t rebuie (sol/) să se întâmpl e . Dacă este indubitabi l cert fie că ceva este . fie că ceva trebu ie să se întfm1plc . dar totu)i numai

cond i ţ ionat , a tunci o a n u m i t ă con d i ţ i e determ i nată poate să fie sau

abso l u t necesară în acest scop. sau poate să n u rie d ecftt presupusă ca arbitrară si accidentală . fn pr i mul caz . condiţ ia este postu lată (per thesin).

în al doi lea, ea este presupusă (per hypothesin). Cum ex istă legi pract ice care .sun t abso lu t necesare (cele mora le ) , dacă acestea presupun în mod necesar o ex i stenţă ca l"i i nd condi ţ ia pos ib i l i tă ţ i i forţei lor obligatorii,

atunci această existenţă trebuie postulat:/. deoarece cond i ţ ionat u l , de la care pleacă raţ ioname n t u l pentru a a junge l a această cond i ţ ie

determ i nată. este e l însu�i cunoscut a priori ca a bso l u t necesar. Vom

arăta mai târz i u c ă legi l e mora le n u numai că presupun e x i stenţa unei

fi i nţe supreme c i , fi i nd a bso l u t necesare d i n alt punct de vedere , o � i

postulează cu bună dreptate , dc� i des igur numai în mod pract ic : acu m 1r1srun încr1 l a o parte acest mod d e raţionament .

Fi i ndcă. atunci când este vorba numai de ceea ce este (nu de ceea ee

trebuie să fie) . cond iţ ionat u l . care ne este dat în ex perien ţă . este totdeauna conceput ca fi ind cont ingent . condiţ ia care îi aparţ ine nu poate

fi cunoscută de a i c i ca abso l u t necesară . ci ea nu scrvqte decât ca o supoziţie re l at i v necesară sau m a i curfmd indispensLibi/:1 pentru

cu noa�terea raţ ională a cond iţ ionatu l u i , dar care în s i ne �i LI priori este

arbitrară. Dacă deci necesi tatea abso l ută a u n u i l ucru trebuie să fie

cunoscută în cu n oa� terea teoretică, acest l ucru nu s-ar putea efectua decât din concepte LI priori, dar n ic iodată ca neces i tate a une i cauze în raport cu o ex isten ţă da tă prin experienţă .

O cunoa�tere teoret ică este speculativ<I când se referă la un obiect sau la astfe l de concepte despre u n obiect la care nu putem aj unge prin nici o experienţă. Ea este opusă cuno<t�rerii 1w turii. care nu se raportează

479

TEORIA ELEM . Pt\RT. I I . D I V IZ. 2. CAin'. 2. CAP. �

la alte obiecte sau predicate ale lor. decât la cele care pot fi date într-o experienţă pos ib i lă .

Princ ip iu l în baza căru ia conchidem de la ceea ce se întâmp15 (de la ceea ce e contingent în mod empiric ) , ca efect . la o cauză este un pr�ncip iu a l cunoa�teri i naturi i . -:; i nu a l cunoa�teri i speculat ive . Căci dacă facem abstracţ ie de e l . ca de un princ ip iu care conţ ine cond i ţ i a experienţei pos ib i le în genere , ':i i dacă , lăsând l a o parte tot empiricu l . vrem să-I apl ici\m la contingent î n genere . nu mai rămfme nici cea mai micii. just ificare a unei astfel de j udecăţi s intetice . pentru a vedea de aici cum pot trece de la ceva ce este l a ceva cu totu l d i ferit (nu mit cauză); ba chiar conceptu l de cauză. ca ':i i cel de cont ingent . pierde într-o astfe l de folosire pur speculat ivă orice sem ni ricaţ ie . a cărei real i tate obiect ivă să poată fi făcută concept ibi lă in concreto.

Când conchidem de la ex istenţa /ucrurilorîn l ume la cauza lor. acest raţionament nu aparţ ine rolos i ri i natura/e a raţ i un i i . c i celei speculative:

căci cea d i ntâi raportează la o cauză oarecare nu lucrur i le însele ( substanţcle ) . c i numai ceea ce se Înt;împ/;1. adicft .�tilrilc lor. ca ri i nd cont ingente d i n punct de vedere empiric : că substanţa însfl':ii ( materia ) este cont ing�nt5. c a ex istenţă. a r trebui sft fie o cuno':ilinţă pur speculativă a raţ iuni i . Dar chiar când ar fi vorba numai despre forma l um i i . de modul legătur i i ':i i de schi mbările e i . �i de a ic i a':i vrea să conch id o cauză care e cu totu l d i s t inctă de lume . aceasta n-ar fi n ic i ca decât o judecată a raţ i un i i pur specu la t ive . fi i ndcă obiectu l nu este a ic i un obiect al unei experienţe posi hi l c . Dar alllnc i princ ip iu l cauza l i tflţ i i . care este valahi ! numai în câmpu l experienţei . iar în afara acestuia este fără întrebu inţare . ha chiar fără sens . ar fi cu totul abătut Je la menirea l u i .

Ari rm însă că toate încercări le une i folosiri pur specu lat ive a raţ iun i i în materie de teologie sunt cu totul i nfructuoase ':i i . în natura lor i n ternft . nu le � i l i psite de valoare: că princip i i le folos ir i i natura le a raţ i un i i nu conduc n ic idecum la o teologie . că pri n urmare . Jacă nu se pun la bază legi mora le sau dacă acestea nu sunt fo losite ca fir condudtor. nu poate ex ista o teologie a raţ iun i i . Căci toate princip i i l e s i ntetice ale in telectu l u i au o folosire imanentă . pe când pentru cunoa�terea unei fi i nţe supreme se cere o folos i re transcendentă a princ ip i i lor. pentru care intelectu l nostru nu este deloc dotat . Pentru ca legea cauzal ităţ i i . valab i lă empiric. să poată conduce la fi i nţa orig inară.

480

SECf. 7. CR ITICA ORICĂREI TEOLOGI I SPECULATI V E

aceasta ar trebui s ă aparţ ină lanţu l u i obiectelor experienţei ; dar în acest

caz ea însă�i ar fi la rândul ei cond i ţ ionată, ca toale fenomenel e . Dar

ch i ar dacii ar fi perm i s sal tu l d i ncolo de l i m i ta experienţei cu aju torul

leg i i d inam ice a raport u l u i d i n tre efecte � i cauzele lor, ce concept ar

putea să ne procure acest procedeu? Fără îndoia lă , n u u n concept despre

o fi i nţă supremă , fi i ndcă experienţa nu ne oferă niciodată pe cel mai mare

d intre toate efectele pos i b i le (ca u rmând să-i ateste cauza ) . Dacă ni s-ar

perm ite, numai pen tru a nu lăsa n ic i un gol în raţ i u nea noastră . să

u mplem această lacună a determ inări i complete pri ntr-o s i mplă Idee de

perfec ţ i u ne supremă �i de neces itate origi nară . ni s-ar face desigu r o

favoare. dar acest l ucru nu poate fi pret ins în baza drept u l u i u ne i dovezi

i rez is t ib i le . Dovada fizico-teologică ar putea dec i , e ventual , întări a l te

dovezi (dacă ex i stă astfe l de dovez i ) . u n i nd speculaţ ia cu i ntu i ţ ia ; dar

prin s ine însă�i . mai curând ca pregăte�te i ntelectul pentru cu noa�terea

teologică �i îi dă o d i recţ ie dreaptă �i naturală decât să poat�1 desăvâr::;i

ca singurii opera .

De aic i se vede deci că problemele transcendentale m• permi t decât

răspunsuri transcendentale . ad ică din pure concepte a priori fără cel mai

mic ameste empiric . Dar aici problema este . ev ident, s i ntetică �i reclamă

o ext i ndere a cu noa�teri i noastre d i ncolo de orice l i m i tă a ex perienţe i .

anume spre e x i stenţa unei fi i nţe care trebu ie să corespundă s imple i

noastre Ide i , căreia n ic i o experienţă m1- i poate fi adecvată vreodat ă . Dar

după dovezi le noastre de mai sus. orice cunoa�tere s intetică a priori nu

este pos i b i l ă decât pri n aceea că ca el(.primă cond i ţ i i l e formale ale u nei

experienţe pos i b i l e �i că deci toate principi i l e n u au decât o valabi l itate

i manentă . adică ele se raportează numai la obiecte ale eunoa�ler i i

empi rice s a u la fenomene. Deci n ic i cu ajutorul procedeu l u i trans­

cendental nu se rea l i zează n i m i c în ce pri ve�te teologia raţ i u n i i pur

speculat ive.

Dacă însă c ineva ar prefera să pună la îndoială toate dove:ti le de mai

sus ale Anal i t ic i i decât să lase să-i fie răpită con v ingerea despre greutatea

u nor argu mente folosite de atâta t i m p . el nu poate totu� i refuza de a

satisface provocarea mea. când cer ca cel puţ in să se just i fice în ce mod

�i datori tă căre i i l u m i nări se încumetă el să zboare d incolo de orice

experienţă posib i lă , prin puterea unor s imple Ide i . A� ruga să fiu scutit de

noi dovezi sau de remanierea u nora vechi . Căci , de�i a ic i nu avem prea

m u l t de a les. fi i ndcă toate dovezi le pur speculat ive sfâr�esc în cele d i n

48 1

TEOR IA ELE M . P.'\RT. I l . [)[ \ IZ . 2 . CART. 2 . C.\1' . .1 ------------------

urmă in una s ingun"t . anume în .:ca on tologică. deci eu nu am a mă teme

că voi fi importunat prea tarc de fecund i tatea apărători lor dogmat ici :ii

ace le i rat iun i el iberatc de s imţuri . de� i . afară de aceasta. fără a mă crede

d in acest mot i v foarte combat i v . cu n ic i nu vreau să resping provo�.:area

de a descoperi in fiecare încercare de acest fe l paralog i;.mu l �i de a

l.ăd�l rn i e i a;. tk l pretenţ ia l u i , totu� i . în fe l u l aee;.ta . speranţa într-un

sucCL'S mai bun a l ce lor deja ohi �nu i ţ i eu conv ingeri dogmat ice nu va

di;.p:m.•a complet n ic iodată ) i de aceea eu rămfm la s ingura ceri nţ;l justă .

anume să se jus t i fice în general ::; i d in natura i n tell'c t u l u i omenesc .

precu m ::;i d i n toate cele l a l te i1.voarc de cunoa::;tere . nl\>du l cu 11 1 v rea

c ineva să procede1.e pentru a ex t inde absolut a priori cuttoa::-terea l u i ::; i a

o împinge p:\n;l acolo unde nu ajunge n ic i o expc ricnţ;\ pos ib i l ă � i deci

n ic i un m ij loc pentru a asigura rea l i tate obiec t ivă unu i concept format

lk noi in� inc . Oricum ar Ci aj un' i n te lectu l la acest concept , totu.) i

e x i ;.tenţa obiectu l u i nu poate fi găs i tă ana l i t i c în cotKept, căci

cuno;t�lt:rl'a t'Xistcntei obiec\ U i u i constă tocmai in aceea că obiectu l este

pus în s ine . În ;1 tim1 ideii. D;n· este cu totu l impos ib i l să ie�i pri n t ine

însuţ i d in tr- un conu:pt ::;i să ajungi l a de;.coperin:a de no i obiech: � i fi inţe

transccnlknte . fără a urma kgătura empi rică ( pri n care însă nu sunt date

n ic iodată dcdt knomene) .

Dar de::- i raţ i unea . in folos i rea e i pur specu lat i vă . nu e;.tl' n ic i pc

departe ,ufic icntiî pentru un �L·op atât de mare . anume pentru a a j unge

i <l ex i stenţa un<.'i fi i n ţe supreme. tot u::; i e<t are o foarte mare u t i l i tate in

a corccw cu1 1oa�terea acestei fi inţe In c<t;ul în care cunoa�terca ar putea

fi sco<tsă d i n a l te surse . în a o pune de acord cu s ine în .�ă� i � i cu orice

s,·op inte l 1 g i h i l �i dc a o pur i fica de tot ceea ce ar putea fi cont rar

,·uuceptu l u i u 1 1c i fi i nţe prime , precu m � i de orice amestec de l i m i t ftri

c n tptr ice . Tcolo�ia t ranscendcnta l ă . cu toati\ insuficie11ţa e i . pă�trează totu�i

un i m portant fo los nega t i v ::; i este o :.:cnwră permanentă a raţ i u n i i

noastre . dnd aceasta nu arc de-a face dedt cu Idei pure. care tocmai de

aceea nu permi t a l t ctalon lk'cftt unul transcendental . Căci . d i n momentu l

în care supo:âţia unei fi in ţe supreme � i atotsufic iente , ca i nte l i�enţă

supremă, s i-a afirmat fără contestaţie valab i l i tatea sub alt raport . poate

unu l pract ic . ar fi de cea mai mare i mportanţă să se determine exact acest

concept pe latura l u i transcendcnt:t l ă . în cal i tate de concept al unei fi i nţe

necesare si dotate cu real i tate supremă , să se înlăture ceea ce este con trar

4�2

S ElT 7. CRITICA ORICĂ REI TEOLO G I I S PECULAT I V E

real i liiţ i i supreme , ceea ce aparţ ine s implu l u i fenomen (anlropo­

morfismu lu i în sens larg) � i să se spu l bere totodată toale userţ iun i le

contrare. indiferent dacă e le sunt ateiste. Jeiste sau antropomortice; acest

lucru este foarte u�or într-o examinare cr i t ică de acest fe l . întrucât

acelea�i argumente, prin care se arată incapac itatea raţ iun i i omene�ti cu

pri v ire la afirmarea ex istenţei unei astfel de fi inţe . sunt în mod necesar

totodată suficiente pentru a dovedi l ipsa de valoare a oricărei aserţ iun i

contrare . Căc i . de unde să ia c ineva. pr in specula ţ i a pură a raţ iun i i .

cunoa�terea perspicace că n u ex istă o fi inţă supremă ca princ ipiu prim

pentru tot ce ex istă sau că acestei fi i n ţe nu-i conv ine nici unul d in

atributele pe care ni le reprezentăm , după efecte, ca fi ind analoge cu

real ităţ i le d inamice ale une i fii nţe gânditoare sau că . în cazul din urmă.

aceste atribute ar trebu i să fie supuse � i tuturor l i m i tări lor pe care

sensibi l itatea le impune inevitabi l i ntel igenţe lor, pe care le cunoa�lem

din experienţă .

F i in ţa supremă rămâne dec i pentru folosirea pur specu lat ivă a

raţ iun i i un s implu idea l , totu�i un ideal tilr<l lipsuri. un concept care

încheie �i încununează întreaga cunoa�tere omenească. a căru i rea l i tate

obiectivă nu poate fi desigur dovedită pe această cale . dar n ic i respinsă

victorios; �i dacă va fi ex istând o teologie morală care poate completa

această lacună . atunci teologia transcendentală . care mai înainte era

numai problematică , dovede�te cât de indi spensab i l ă este pri n

determinarea conceptul u i acestei teologi i �i prin cenzura permanentă a

unei raţ i un i . care este în::;elată destul de des de sens ib i l i tate ::;i care nu

totdeauna este de acord cu propri i l e ei I de i . Necesitatea . infin i tatea.

un itatea . ex istenţa în afara lumi i ( nu ca suflet al l umi i ) . eterni tatea fără

cond i ţ i i le t impu lu i . omniprezenta fără cond i ţ i i le spaţ iu lu i , atotputernicia

etc . sunt predicate pur transcendenta le . � i de aceea conceptul lor

purificat, de care orice teologie are atâta nevoie , nu poate fi scos decftt

d in teologia transcendenta lă .

SUPLIMENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTA LĂ Despre folosirea regulati vă a Ideilor raţiunii pure

Rezu ltatul tuturor încercărilor d ia lectice ale ra! iun i i pure ne

confirm{i nu numai ceea ce am doved it în Anal i t ica transcendenta lă ,

483

TEOR I A ELEM. PART. 1 1 . DIV IZ. 2. CART. � . C'AP. J

anume cii toate raţ ionamentele noastre care vor să ne conducă d incolo de câmpul experienţe i pos ib i le sunt în�eliitoare !:ii l ipsite de fundament . ci el ne învatii totodată această part icu lari tate. anume că raţ iunea omenească are o încl inaţie natura lă de a depii�i această l im ită . că Ide i le t ranscendentale îi sunt tot atât de naturale cum îi sunt in telectu l u i categori i l e , cu deosebirea totuşi că î n t i mp ce acestea d in urmă duc l a Lideviir. ad ică la adccvarea concepte lor noastre cu obiectu l . cele d intft i produc o s implrt , dar i rezist ib i l ă aparenţă. a cărei i l uzie abia poate fi înlăturată prin cea mai riguroasă crit ică .

Tot ceea ce este fundal pe natura forţelor noastre t rebuie să fie

adaptat unui scop �i în concordanţă cu folosirea lor legi t imă, numai dacă

putem ev i ta o anumită neînţe legere �i uacă putem găsi direc t ia proprie a acestor forţe . Astfe l . pc cât se pare , Idei le transcendentale îşi vor avea folosirea lor bunii şi prin urmare imanent;/. deşi atunci când se ignore<Jză

scmn ific<Jţia lor şi cftnd sunt luate drept concepte de l ucruri rea le e le pot

fi transcendente în <�pl icaţie ş i tocmai Jc aceea înşelătoare. Căci nu l ucea

în s ine . ci numai folos i rea ei poate fi , în raport cu întreaga cxperien !ă pos i b i l ă , sau tr<lll.'iccrnienw, sau imwJerr t:l, Jupă cum este înJreptată fie d i rect asupra u n u i ob iect presupus corespunzător. fie asupra folosiri i în

genere a intelectu lu i în raport cu obiectele cu care are de-a face . şi toate greşe l i l e subrepţ iun i i trebuie atribuite totdeauna unu i cusur al j udecăţ i i .

dar n ic iodată intelectu lu i sau raţiun i i . Raţ iunea n u se raportează n i c iod<Jtă uirect l a un obiect . c i numai la

i n te lect ş i , prin el . la propr ia e i folosire empir ică. ueci nu creeaz:1.

concepte ( ue obiecte) , ci numai le ordone;ml �i le dă acea unitate pe care ele o pot avea în cea mai nwre ext indere posib i lă a lor. auicii în raport cu

tota l i tatea seri i lor. pe care intelectul nu o ia în consiuerare , el ocupftn­

uu-sc numai de ace<J legiitură prin care se constituie pretut indeni serii ue couu i ţ i i după concepte . Raţiunea nu are deci propriu-zis ca obiect decât intelectu l �i folosirea lu i în conformi tate cu un scop , �i a�a cum acesta une�tc u i versul în obiect , prin concepte . raţ iunea ILI rândul ei reu nc::;te

prin Idei diversul conceptelor. punfmd o anumită un i t Lite colccti v[t ca

scop al actelor in telectu lu i , care altfel nu sunt ocupate uecât cu un i tatea

d i stribut ivii .

Susţ in . pri n urmare . că Idei le t ranscendentale nu au n i ciodată o folosire const i tut ivă, <Jstfe l încât pri n ele să fie date conceptele unor

484

SUPLIMENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTAL!..

anumite obiecte , iar în caz că sunt lnţelese In acest sens, ele nu sunt decât n i�te concepte sofist ice (dialect ice ) . În sch imb , e le au o excelentă folosire regu lat ivă � i ind i spensabi l necesară , anume de a I-ndrepta intelectul spre un anumit scop, în vederea căruia l i n i i le de direcţie ale tuturor regul i lor lu i converg într-un punct care. de�i nu este desigur dec:ît o Idee (focus imagin:wius). adică un punct d in care conceptele inte lectu lu i nu pornesc în real i tate, fi i ndcă este plasat cu totu l în afara l im i telor experienţei pos1b i le . el serve�te totu�i pentru a le procura cea mai mare unitate împreuni\ cu cea mai mare extindere . De aici rezu ltă. în adevăr. pentru noi i l u�:ia ca �i dind aceste l in i i de d irecţie ar porni chiar de la un obiect care s-Jr :�lla în afara dmpul u i cunoa�ter i i pos ib i le în mod empiric ( a::;a cum sunt vă1.ute obiectele îndărătu l suprafeţei ogl inzi i ) . dar accast:i i l uzie (pe care totu�i o putem Impiedica de a în�ela) este totu�i indi spensab i l necesară ducă. în ufară de obiectele care sunt înaintea och i lor no�tri . vrem totodată să vedem � i pe cele care se află departe în spatele nostru . adică în cazul nostru . dacă vrem să împingem inte lectu l d incolo de orice experienţă dată (parte a întregi i experienţe posib i le) . să-I acomodăm prin urmare pentru ext inderea cea mai mare �i dt mai în exterior cu putinţă.

Dacă aruncăm o pri v ire asupra cuno::;tinţelor intelectul u i nostru în toată întinderea lor. găsim că partea pe care o are aici propriu-zis raţiunea �i ceea ce caută ea să real izeze este .�i.�tenwticul cunoa::;teri i . adică în lănţuirea e i în v i rtutea unui unic princ ip iu . Această un i tate a raţ iun i i presupune totdeauna o Idee , anume pe cea a formei unu i to t a l cunoa::;teri i . care precedă cunoaşterea determinată a părţ i lor � i conţ ine cond iţ i i le pentru a determina n priori fiecărei părţi locul e i � i raportu l cu ce le la l te . Această Idee postulează prin urmare o un itate completă a cunoaşterii i ntelectu lu i . prin care această cunoaştere devine nu numai un agregat accidental , c i un s istem înlănţuit după legi necesare . Nu se poate propriu-zis spune că această Idee este un concept al unu i obiect . ci a l un ităţ i i complete a acestor concepte. întruc<Ît această un itate serveşte i ntelectu lu i ca regu l ă . Astfe l de concepte ale raţ iunii nu sunt scoase d in natură , ci mai curând noi chestionăm natura după aceste Idei ş i considerăm cunoaşterea noastră ca defîcientă, atâta t imp cât ea nu le este adecvată . Se concede că se găseşte cu greu p;lmânt pur. ap<l pun/, aer pur

etc . Cu toute acestea , conceptele despre e le (care dec i . în ce priveşte puritatea dep l ină , nu-şi au originea dedt în raţ iune) sunt necesare pentru

4X.'i

TEORIA ELEM . PART. I l . D I V IZ. 2 CART. 2. CAP . . 1

a determ ina adecvat partea care rev i ne în fenomen fiecăre ia d i n aceste

cauze n atura le . � i astfel toate materi i l e sunt reduse la pământuri

(oarecum simpla greutate) . săruri � i substanţe combusti b i le (ca forţa ) . în

s ri\r�it la apă �i aer ca vehicule ( u n fel de ma�i n i . prin care acţi onează

e l ementele precedente ) . pentru a expl ica . după I deea unui mecan ism .

acţ i u n i le c h i m ice a le materi i lor înl re ele . Căc i . de�i în rea l i tate nu ne

exprimăm astfe l . totu::;i o astfel de influenţă a raţ iun i i asupra c lasificări lor

fizic ieni lor poate fi descoperită foarte u�or.

Dacă raţ i unea este o facu l tate de a deriva part icu larul d i n genera l .

atunci una d i n două: sau genera l u l este ÎIJ .�ine cert ::; i dat . î n care caz e l

nu rec lamă decât judecata. pentru a efectua suhsu marea, ş i astfel part i ­

cularul este determi nat în mod necesar - e ceea ce eu voi n u m i folosire

apod ictică a raţ i u n i i - . sau genera l u l Llll este ad m i s decât ca

prohlt'matic �i nu e decât o s i mplă I dee , iar part icu larul este cert . dar

u n i versa l i tatea rcgu l i i în raport cu această conseci nţă e ste încă o

problemă: atunci mai multe cazuri particui<Jrc. care toale sunt certe. sunt

prohate pri n această regu l ă , pen t ru a vedea dacă dec u rg din ea, ş i în

acest caz. dacă e x i stă aparenţa că toate cazu ri le part icul are care pot fi

date decurg din ea. se conchide u n iversal i tatea regu l i i . apoi d i n aceasta

toate cazuri le care nici nu sunt date în s ine . Voi numi i potetică această

folosire a raţ i u n i i .

Folos i rea i potet ică a raţ i un i i , bazată p c Idei admise î n cal i tate de

concepte problemat ice, nu este propri u-zis constitutiv:l, ad ică nu este

astfe l întocmită încât pri n ea. dacă v rem să judecăm în mod r iguros. s.ă

urmeze adevărul reg u l i i genera l e . l uată ca i poteză . În adevăr. cum

putem cunoa::;tc toate consec i nţe le pos i b i l e cme . decu rgi\nd din acela�i

princ ip iu adm i s . dovedesc u n i versal i tatea l u i ? O astfel de fo losire nu e

deci\t regulat i vă, servind pentru a introd uce . pe cât pos i bi l . u n i tate în

cunoştinţele part icu lare ::;i pentru <1 apropia astfe l reg u l a de

u n i versal itate .

Folosi rea ipotet ică a raţ i u n i i t inde deci spre un i tatea s istemat ică a

cunoşt i nţelor inte lectu lu i . iar această u n i tate este piatra de Îllccrcare a

adcv;lrului regu l i lor. Invers. unitatea sistematică (ca s implă Idee) nu este

decât o u n i tate proiectatii.. care în s ine nu trebu i e considerată ca fi ind

dat ă , c i numai ca problemă. care însă serveşte spre a găs i . pentru

folosirea mul t i laterală ş i part icul ară a intelectu l u i . un princ ip iu şi spre a

4R6

SUPLI M I'NT Li\ D L -'\1 .1-'CTICA TRc\NS('J-'NDENT,\ 1 ..\

îndn::pta astfel acl�astă l'o losire si spre L·azur i l e care nu sunt date . si a o

face un i tară .

DL· aic i s e vede în�ă n u m a i d i u n i t � 1 !ea s istematică s a u raţ iona lr1 a

cuno�t i nţelor d i verse ale in telecl td u i este un pr i nc i p i u /opic care . :1co lo

unde i ntelec t u l s i n g ur nu aj u nge l :1 re�u l i . serve�ll· s:1- l ajute prin Idei si

totodată s:l procurL' d i vers i tă ţ i i rc� u l i lor l u i u n i t ate ( s i stcmatiL· ă ) bazată

pc un pri ncip iu � i . pr i n aceasta . înlăntu i rc cflt mai întinsă pos i b i l . Dad

însă natura ohicL'Ie lor sau nal ura i ntelectu l u i . care le CI I IH>:tstL ca atare .

este desl i nată în .s ine pen t ru o u n i i ale s i.-.; le mat i d �i dacă <li..'L'asta poate fi

postu lată a priori într-o a n u m i t ă măsură . c h i ar f'ă r:l a ţ i ne seamă de un

astfe l de interes a l raţ i u n i i . �i dec i dacă se poa te spune: tl latc CU IH>�t i n ţelc

pos i b i le ale i n telectu l u i ( i nclus iv cele empirice) au u n i tate r:l ( iuna l ă c-i se

artă sub princ i p i i comune . d i n care . c u toată d i vc rs i t:llea lor. po l l'i

der i vate . acesta ar fi un prin c i p i u lrnn.\ccndcntal al raţ i u n i i . care :1r !'an:

necesară u n i tatea s istem at ică . nu numai d i n punct de vedere s u b i L'cl l " � i

log i c . ca mctou ă . c i � i (>hicct i v .

Vom lămuri aceasta pri n tr- u n caz a l fol os i r i i raţ i u n i i . Pri n t re

d i feri te le spec i i de u n i t ă ţ i bazate pc concep l e l e i ntelect u l u i se a rt ă -" i

aceea a cauza l i tă ţ i i u ne i substanţe . care se n u meste forţă . D i verse le

fenomene ale acclc ia::; i substanţe arată l a prima vedere a tf1ta ctcro­

gcnei tate. încât la începu t trebuie să admitem aproape tot at;lt de m u l te

forţe a le ei câte e fecte se man i fcstii . ca în s u net u l omenesc �cnz.aţ i a .

con �t i i nţ a . i magi naţ i a . memoria . i nte l igenţa . d i scernămfm tu l . p l ăcerea .

dorinţa etc . I n i ţ ia l . o max i mă l og ică ordonă să restrân_l!em pc cf1 t pm i h i l

acca�tă aparentă d i ve rs i ta te . descope r i nd prin com para ţ i e ide n t i t atea

ascunsCt � i ccrcctfmd dacă i magi naţ i a . u n i tă cu con st i i nt a . n u e poate

memori e . iar i ntel igenţa. U i SCCrnămfln t U ) IlU S llllt poate chiar i n te J ect �i

raţ i u n e . Ideea u n e i /{>rţc fundamentale. despre care însă logica nu ne

i n formează dacă a::;a ceva e x i s t ă . este ce l p u ţ i n proble m a unei

reprezentări s istematice a d i versi tăţ i i forţelor. Pri ncip i u l l ogic a l raţ i u n i i

cere s[t real izăm p e c:lt pos i b i l această u n i tate . � i c u cât fenomene l e u ne i

forţe sau a l te i a s unt găs i te identice între e l e . c u atftt mai probahi 1 v a fi cf1

ele nu s u n t decât man i fest[lri d i verse a le u ne i a ::; i ace leia�i forţe . care

(comparat i v ) poate fi numită fof?a lor fimdamentaW. La fe l se procedează

�i cu cele la l te .

4X7

TEORIA ELEM . PART. I I . D IV I7. . 2. CART. 2 . CAP . . �

Forţe comparat ive fundamentale trebuie la rândul lor comparate între e le , pen tru ca. descoperind elementul lor comun . să fie astfel apropiate t.le o forţă funt.lamcntală unică �i rad icală, adică absolută. Dar această un itate raţională este numai ipotet ică. Nu se afirmă că o astfel t.le u.n i tate trebu ie să se găsească în rea l i tate , ci că ea trebu ie căutată în i nteresul raţ i un i i , adică în vederea inst i tu ir i i unor anumi te princ ip i i pentru d i versele regu l i pe care le pune l a îndemână experienţa � i că , acolo u nde se poate , trebuie introdusă în felu l ace�ta un itate si stematic::\ în cunoaştere .

Observăm însă , dacă dăm atenţie folosiri i transcendentale a raţ iun i i , că această Idee de forţă fundamentală în genere nu e men i tă numai ca problemă pentru folosirea ipotet ică. c i că ea pret inde o rea l i tate obiect ivă. prin care este postu lată un itatea s istematică a d iverselor forţe ale unei substanţe �i este inst i tu i t un princip iu apodict ic al raţ i un i i . În adevăr. încă înainte de a f i probat unitatea d iverselor forţe . ba ch iar ş i atunci când . după toate încercări l e , n-am reu�it să o descoperi m . presupunem totu�i c ă o astfel d e uni tate trebuie s ă s e găsească; �i aceasta nu numai , ca în cazul amint i t . d i n cauza uni tăţ i i substanţe i , ci ch iar �i acolo unde sunt multe substanţe, deşi într-un anumit grad omogene. ca în materie în genere , raţ iunea presupune uni tatea s istematică a d iverselor forţe , fi i ndcă legi le part iculare ale naturi i se subordonează celor mai generale. iar economia princip i i lor nu este numai un princip iu economic a l raţ iun i i . c i o lege i nternft a naturi i .

Î n real i tate n ic i n u se întrevede cum poate avea loc un princ ip iu logic a l un i tă ţ i i raţ ionale a regu l i lor. dacă n-ar f i presupus un princ ipW.t t ranscendenta l . pr in care o astfe l t.le un i tate s i stematică este admisă a priori ca necesară �i inerentă obiectelor în se le . Căci cu ce drept poate cere raţ i unea, în folos i rea ei log ică , să trateze ca o un i tate numai ascunsă d iversitatea forţelor, pe care natura ne face să le cunoaştem . � i

să le derive d intr-o forţă fundamentală oarecare , în măsura în care ea

ex is tă , dacă ar fi l i beră să admită că este tot atftt t.le pos ib i l ca toate forţele să fie eterogene ş i ca un itatea s is tematică a deri văr i i lor să nu fie conformă naturi i ? Căci atunci ea ar proceda de-a dreptu l împotri va

men iri i ei , punându-::; i ca scop o Idee care ar contrazice cu totul întocmirea naturi i . Nu se poate spune nici că ea a scos de mai înainte.

d in const ituţia contingentă a naturi i , această un i tate după princ ip i i ale raţ i un i i . Căci legea raţ iun i i care ne obl igă s-o căutăm este necesară .

488

S U PLIM ENT LA DI ALECTICA TRANSCEN DENT,\LA

căci l'ără ea n-am avea raţ iune . iar fără raţ iune n-am avea o folos ire s istematică a intelectu lu i � i . în l i psa aceste ia . n ic i un criteriu sufic ient a l adevăru l u i empiric � i dec i . în vederea ace�tu i criteri u . noi trebuie să presupunem u n i tatea s istematică a naturi i ca obiect i v va lab i l ă �i necesară .

Această supoziţ ie transcendenta lă o mai găs im ascunsă admirab i l în princip i i l e filosofi lor. de::;i e i n-au cunoscut-o totdeauna a ic i sau nu �i -au mărturisit-o. Că toate d iversităţi le lucrur i lor part iculare nu exclud identi tatea spec ie i ; că d iversele spec i i t rebuie tratate numai ca determ inări d i ferite ale unui mic nu măr de genuri. iar acestea ca determinări de clase ::;i mai Inalte; că trebuie căutată deci o anumită un itate sistematică a tuturor conceptelor empirice posib i le . întrucât e le pot fi deri vate d i n concepte mai înalte ::;i mai generale . este o regu lă u idactică sau un princip iu logic. fără care n-ar putea a vea loc n ic i un fel de folosire a raţ iun i i . fi ind că noi nu putem conchide de l a general l a part icular decât întrucât punem l a bază proprietăţi generale a l e l ucruri lor sub care se află cele particu lare .

Dar d o astfel d e armonie se găse�te � i în natură. e ceea ce presupun fi losofi i în cunoscuta regulă didactică că princ ip i i le nu trebuie înmul! i te fără necesitate (entia praetcr nccessitatem non esse multiplicandn ). Ceea ce înseamnă că însă�i natura l ucrur i lor oferă materie pentru un i tatea raţ ională � i că aparenta d iversitate infin i tă nu trebuie să ne reţ ină de a presupune rndărătul ei o un itate a proprietăţ i lor fundamentale . d in care varietatea poate fi deri vată numai printr-o mai mare determinare . Această un itate . de::;i nu este decât o s implă Idee . a fost căutată în toate ti mpurile cu atâta zel . îndt a existat mai cunînd motiv de a modera decât de a încura ja Jorinţa de a o atinge. A însemnat mu l t faptul că chimi�ti i au putut reduce toate săruri l e la două spec i i principale: acizi � i a lca l i n i ; ei încearcă chiar să considere � i această d i ferenţă un mai ca o varietate sau ca o manifestare d i versă a uneia � i aceleia�i materi i fundamenta le . S-a căutat a se reduce treptat l a trei � i In sfftrş i t la două d i feritele spec i i de pământuri (materia pietrelor ş i chiar a metalelor) ; dar încă nemul ţumi ţ i cu aceasta. ch imi�t i i nu pot renunţa la gândul de a presupune îndărătu l acestei varietăţi un gen unic. ba chiar un principiu comun al pământurilor ::;i al săruri lor. S-ar putea eventual crede că acesta nu e decât un procedeu economic a l raţ i un i i , pentru a-::;i cruţa pc cât pos ib i l osteneala . �i o

489

TEOR I A EU::.M . I 'i\RT. 1 1 . D I V IZ. 1 . CART. 2. C:\ 1' 3

încercare i potet ică care . d<iCă reu�c� le . dă tocmai pri n această un itate

probab i l i tate princi p i u l u i e x p l i cat i v presupus. Dar o ast re ! de i n ten! ie

ego istă este foarte u::;or de deosebi t de Ideea pot r i v i t căre i a oric i ne

presupune că această u n i tate raţ ionali"\ e-;te adecvată naturi i însă�i �i d

<t i l· i raţ i unea lllt cer::.eşte . ci ordon ă . de::;i l'�ră a putea determ ina l im ite l e

acestei u n i tăţ i .

Dacă între fenomenele care n i s e oferă a r fi o d i versi tate at<Ît d1'

mare . nu vreau să t.ic ca formă ( căci sub acest raport de pot fi s i m i lare

între ele ) . ci în pri v i n ţa conţ inutu l u i . adică a varietă ţ i i fi i nţe lor e x i s tente .

îndt n i c i cel mai persp icace i ntelect omenesc n-ar putea descoperi . pri n

com pararea unui fenomen cu a l t u l . n i c i cea mai m ică asemănare ( u n caz

care des igur poate fi conceput) . atunci legea logică a genuri lor n-ar putea

avea loc în n ic i un cat.: ş i n-ar mai avea loc n ic i chiar conceptul de gen

sau vreun a l t concept gener;i l . ba ch iar n i c i i ntelectu l . acesta neav;înd

Lk-a face decftt cu as t fe l de concepte . Pri nc i p i u l l o� ic a l genuri lor

presupune dcci un pr i nc i p i u t ransn:nd�.:: nta l . dacă alTsta t rebuie să fie

apl icat la natură ( prin care eu nu î nţe leg a ic i dedt obiecte care ne sunt

date ) . Potr iv i t acestu i princ i p i u . în d i versu l u nei experienţe pos i b i le se

presupune în mod necesar omogene i tate (dqi gradul ei nu poate fi

determi n a t a prion) . dci fără aceasta n-ar fi pos i b i le conccpll: e mp i r ice .

prin urmare n ic i e x perienţ:î .

Pri n c i p i u l u i logic al genur i lor . care postu leat.ă ide n t i tatea . i se

opune un a l tu l . anume ace la al spcciilor. carc are nevoie de varietatea � i

d i vers i tatea l ucruri lor, cu tot acordul l or sub acelas i gen . � i care prescriL' .

intelect u l u i să nu acorde mai pu!ină atenţie spec i i lor decât ge n u r i l or .

Acest princ i p i u (de perspicaci tate sau de d iscernământ ) l i m i teal.ă foarte

m u lt porn i rea u�urat id a cel u i d i n W i (a i n t e l igenţe i ) , �i raţ i u nea

man i fes t:\ aici două i nterese opuse . pe de o parte i nteresu l sferei

( general ită ! i i ) cu pri v i re la genuri . pc de altă parte . i nteresu l conţinutului

(a dctermin:îr i i ) cu pri v i re la varietatea spcc i i lor. dci în pri m u l caz

i ntclcctu l cupri nde cu g.înd i rea. des igur, mu lte suhconceptclc l u i . pe

când în a l doi lea cuprinde ::;i mai m u l t În 1/ccnre dintre ele. AceasW

opoz i ţ ie se manifestă �i în mod u l de g.înd i rc foarte d i fer i t al

natura l i � t i lor . din care u n i i (care sunt mai ales specu l at i v i ) . oarecum

osti l i eterogeneităţi i . caută mereu u n itatea genu l u i . pe când cei lalţ i (mai

ales capetele empirice) caută să div idă neîncetat natura în atâtca varietăţi .

490

SUPUIVIENT L\ DIALECTICA TR1\ NSCENLJENTALA

încât aproape ar trebui si\ r�nun ţăm la speranţa de a judeca fenomenele

ei dnpă pri nc ip i i genera le .

La baza acestu i u l t im mod de gfmdire se artă . ev ident , � i un

pri nc ip iu logic . care are ca scop s i stemat izarea completă a tuturor

cuno::;t inţe lor. atunci dind . porn ind de la gen . cobor la d iversul care este

conţ inut în gen �i în modul acesta caut s::i procur s i stemului ext indere .

după cum în pri m u l caz . când urc spre gen . caut să-i dau s i mpl ic i tale .

Căci d i n sfera conceptu lu i care desemnează un gen , c a � i d i n spaţ iu l pe

care îl poate ocupa materia . nu se poate vedea dt de departe roate merge

d iv iz iunea genu lu i . De aceea . orice gen cere specii diverse . iar acestea.

la rândul lor, cer .�·ubspecii diverse: � i cum nu ex istă n ic i o subspec ie care

să nu a ibă la rândul ei o sferă (sferrt ca conceptus communis) , raţ iunea

cere . în toată înt inderea e i , ca n ic i o spec ie să nu fie considerată în s ine

ca u l t ima, căc i cum ea este tol un concept care nu conţ ine în s i ne Jedtl

ceea ce este comun unor lucruri d iverse . iar acest concept ntl pl>ale fi

determi nat comp le t , pr in urmare n ic i raportat în pr i mul rând la un

i nd iv id , în consec in ţă el trebuie să cupri ndă sub el mereu alte concepte,

adică subspec i i . Această lege a spec i licări i ar putea fi �xpr imată astfe l :

entium variewtes non temere esse minuendas.

Dar e lesne de vătui că n i c i aceast::i lege log ică n-ar avea sens �i

apl ica( ie. dacă n-ar avea ca bază o lege t ransccndenta lă a .\pecificiirii

care . fără îndo ia lă . nu cere de la lucruri le care pot deven i ob iectele

noastre o infiniwte reală sub aspec tu l varietăţ i lor: căci pentru aceasta

princ ip iu l log ic . care nu afirmă decât indctcrminarca s fere i logice co

pr iv i re l a d iv iz iuoca pos ib i l ă . nu dă nici un pri lej ; dar această lege

prescrie totu�i inte lectu lu i să caute sub fiecare spec ie care oi se pret in tă

subspec i i �i pentru fiecare d iferenţă a l te d i ferente mai m ic i . Căci dacă

n=ar ex ista concepte inferioare. n-arex i sta nici concepte superionre. Dar

inte lectul cuooa::;te totu l numai prin concepte. prin urmare . oumai atât

dt ajunge în d iv i; ,iunc, el nu cunoa�te n ic iodată pr in si mpltt in tu i ţ ie . c i

totdeauna p r i n concepte inferioare. C'u noa�tcrea fenomenelor în

determinarea lor completă (care nu este pos ib i l tt decflt prin intelect)

reclamă neîncetat o specificare continuă a conceptelor � i o înaintare spre

d iferenţe care rămân încă mereu şi de care s-a făcut abstracţ ie în

conceptul de specie �i cu atftt mai mul t în cel de gen .

Această lege a specificări i nu poate nici ca să fie împrumutată d in

experienţă, căci aceasta nu poate face dezvăluir i atât de înt inse .

49 1

TEORIA ELEM. PART. I I . DIVIZ . 2 . CART. 2. CAP. 3

Spec ificarea empirică se opre�te curând în loc în dist ingerea d i versu l u i .

dacă n-a fost condusă d e l egea transcendental;( a spec i ficări i , care

preceJJnd-o ca un pri ncipiu al raţ i un i i . o împi nge să caute mereu această

d i vers i tate ::;i să o presupună neîncetat , c h i ar dacă nu se dezv ă l u i e

s i mţuri lor. Pentru a descoperi că e x i stă pămJnturi absorbante de speci i

d i ferite (pământuri calcaroase ::; i pământ u ri sări.îturoase) . a fost nevoie

de o regulă premergătoare a raţ i u n i i . care punea intelectu lu i problema

de a căuta varietatea. presupu nJnd nutura destul de bogată . pentru a

bi.înui această varietate. În adevăr, noi nu avem i n te lect decât �ub supo­

z i ţ i a deoseb i ri l or d i n natură , cât ş i sub cond i ţ ia că obiectele ei au

omogeneitate , căci tocmai varietatea a ceea ce poate fi cuprins sub un

concept const i tu ie fo losirea acestui concept ::; i ocupaţ i a intelectu l u i .

Raţi unea pregJte::;te deci inte lectu l u i câmpul l u i : 1 ) printr-un

princ ipiu u l omogeneitilţii d i versu l u i sub genuri superioare; 2) printr-un

pri ncipiu al varietilţii omogeuul u i sub spec i i i n ferioare; iar pentru a

completu uni tatea s isternat idi . ea adaugă �) �i o lege a nfiniWţii tuturor

conceptelor. care ordonJ o trecere cont i nuă de la fiecare specie la fiecare

alta, prin creşterea graduală a d i versităţ i i . Putem numi aceste princi p i i

principi i le omogeneitii.ţii. specifidlrii şi continuit:lţii formelor. C e l d in

urmă rezultă din unirea primelor două , după ce . urcând spre gen uri

superioare . cât ş i coborând spre speci i i n ferioure , s-a perfectat în Idee

înlănţu irea s istematică; atunci toate varietăţ i l e sunt lnrudite între e l e ,

fi indcă e l e desc ind toate dintr-un s i ngur gen suprem u n i c , trecând prin

toate gradele unei determi nări mai mar i .

U n i tatea s is tematică s u b cele trei princ ipi i logice poate f i i l ustrată

In mod u l u rmător: putem considera fiecare concept ca un punct care, ca

şi pozi ţ ia u n u i spectator, lşi are orizontul l u i , adică d i n el pot fi

reprezentate şi oarecu m cuprinse într-o priv ire o mul ţ ime de l ucruri . În

interioru l acestu i orizont trebuie sJ poată fi dată o mul ţ ime i n fi n i tă de

puncte , din care fiecare , l a rându l l u i , î�i arc orizontul lui mai îngust;

adică l'iecare spec ie conţine subspcc i i , după princ i p i u l speci ficări i . iar

orizont u l logic nu constă decât d i n orizonturi mai mici (subspeci i ) , şi nu

din puncte, care nu au sferă ( i nd i v izi ) . Dar pentru d i versele orizonturi ,

adică genuri , care sunt determ i nate d i n tot atâtea concepte, se poate

concepe ca fi i nd tras un orizont comun. de unde ele sunt toate cuprinse

cu pri v i rea ca d i ntr-un punct central , cu re este genul superior, până când

492

SL:PLI M ENT LA DIALECTICA TRANSCEN DENTAL\

în cele d in urmă genu l cel mai înalt este orizontu l general �i adevărat .

care este determi nat d i n punctul de vedere al conceptu lu i suprem � i

cuprinde în s ine toată varietatea de genuri , spec i i !:' i subspcc i i .

Spre acest punct d e vedere suprem m ă conduce legea omo­

gencităţ i i . pe c:înd spre toate punctele de vedere i n ferioare �i spre

varietatea lor maximă mă conduce legea specificări i . Dar cum în ldu l

acesta nu existi.i n ici un v id în întreaga sferi.i a tuturor conceptelor posihi le

� i în afara acestei s fere nu poate fi găsit n i m ic . din supozi ţ ia ace lu i

orizont general � i d i n d i v iz iunea lu i completi.i rezu l tă pri ncipiu l : non

datur vacuum fomwmm. adică nu exi sti.i genuri di verse originare � i

pri me . care ar fi oarecum izolate �i separate între ele (printr-un spaţ i u

in termediar v id ) . ci ci.i toate genuri le diverse nu sunt decât d iviziuni ale

unui gen unic. suprem !:'i un i versa l : � i din acest pri ncipiu deri vă

consec inţa l u i nemij loc ită: datur continuum fomwrum. adică toate

varicti.iţ ile spec i i lor se ating între ele � i nu permit nici o trecere de la una

la alta printr-un sa l t . ci numai prin toate gradele mai mici ale d i ferenţei .

prin care se poate ajunge de la una la alta: într-tm cuvânt . nu cxisti.i speci i

sau subspec i i . care ( in conceptul ntţ i un i i ) si.i fie cele mai apropiate între

ele . ci sunt mereu posihi le speci i in termediare . a căror deosebire de cea

dintfti �i de cea de-a doua este mai mici.i dedt deosebirea d intre ele .

Pri ma lege prcîntâmpină astfel ri.ităc i rea în varietatea d iverselor

genuri originare � i recomandă omogcneitatea: a doua . d i mpotri vă,

l i m i tează această înc l inaţie spre un i formi tate � i ordonă dist ingerea

subspeci i lor înainte de a ne îndrepta . cu conceptu l nostru genera l . spre

i nd iv iz i . Cea de-a tre ia reune�tc pe cele două . prcscri i nd . în c iuda

varietăţ i i max ime . omogeneitatea prin trecerea treptată de la o specie la

al ta. care ind ică un fel de înrud ire a diferitelor ramuri . întrucât toate au

ie!:'it din aceeaşi tu lp ină .

Dar această lege logică a unu i contimwm specierum (fcmnarum

logicarum) presupune o lege transcendcntală (/el( continui in natum).

fără care folos i rea in telectu l u i n-ar f i decât indusă în eroare prin acea

regulă. l uând poate o calc exact opusă naturi i . Această lege trebuie deci

să se bazeze pe pri ncipi i pur transcendentale �i nu empirice. În u l t imul

caz . ea ar ven i mai târziu decât s istemele , dar de fapt ea cea d i ntâi a

produs s istematicu l cunoa�teri i naturi i . Îndărătu l acestor legi nu se află

nici i ntenţ i i ascunse de a face o probă cu ele . ca s imple încercâri , deş i .

493

TEORIA ELPvi. I'ART. I I . D IV IZ. 2. CART. 2 . CAP . . 1

f"Ctră îndo ia lă , acolo unuc această înlănţu i re se mani festă ea oferă un

mot iv puternic Je a cons idera ca întemeiată un i tatea concepută ipotetic

� i deci aceste legi îşi au folosu l lor � i sub acest raport. c i se veue în mod

c l ar că ele juuecă economia cauze lor prime, d i versi tatea efectelor ş i

afin itatea, rezul tată de aic i . a membrilor naturi i , c a fiind în s ine raţ ionale

�i adecvate naturi i ş i deci aceste princ ip i i se recomandă în mod d irect �i

nu numai ca procedee metodolog ice .

Dar e u�or de văzut că această cont inu itate a formelor este o s implă

Idee , căreia nu i se poate indica un obiect corespunzător în experienţă ,

nu n umai fi indcă în natură spec i i le sunt în auevăr separate şi de aceea

ele trebu ie stt const i tu ie în s ine un quantum discretum �i că, în ca; cft

progres ia treptată în afinitatea lor ar fi cont inuă , ea ar trebui să conţ ină o

adev::îrată infin i tate de membri intermed iari . care s-ar afla între dou::î

spec i i date , ceea ce este imposi b i l . ci .�i fi i ndcă noi nu putem da acestei

legi o u t i l izare empirică determinată , întrucât prin ca nu c i nd icat n ic i cel

mai neînsemnat criteriu de afin i tate _ potr iv i t dru ia să pu tem căuta scria

graduală a d ivers i tăţ i i şi punctul până unde să o căutăm. c i n imic a l tceva

decât ind icaţia generală că trebuie să o căutăm .

Dacă, în ce priveşte ord inea, schimbăm principi i le amintite ma i sus .

spre a le orândui corespunz(ttor f( lfosirii experientei. princ i p i i le uniWţii

s is tematice s-ar prezenta cam în fe lu l acesta : diversitate. afin itatc ş i

uniwtc, f"iccare d in ele însă l uată ca Idee în gradul ce l mai îna l t al

tota l i tăţ i i e i . Raţiunea presupune cu noşt in!cle i n telectu l u i . care sunt

apl icate mai întft i experienţei . -:; i ea caută unitatea cuno;;tinţelor după Ide i .

un i tate care merge mai departe decât se poate înti nde cxperien\a .

Afin itatea d iversu l u i . cu toată varietatea l u i sub un princ ip iu a l un i tăţ i i .

nu privqte numa i l ucrur i le . c i � i m a i m u l t încă proprietăţ i l e � i forţele

s imple a le lucrur i lor . De aceea, când , de exempl u , printr-o experienţă

(încă nu pc dep l in verificată ) . cursu l p lanete lor ne este dat ca c i rcular �i

noi găsim d iferenţe, bănu im aceste diferenţe în ceea ce poate mod i fica

cercu l în unul din aceste cursuri deviate, după o lege constantă, prin toate

gradele in termediare i n fi n i te , adicii m i�ciir i lc p lanete lor . care nu sunt

c ircu lare , se vor apropia mai mu l t sau mai pu! in de proprietăţ i le cercu lu i

� i cad în e l i p s ă . Cometde arat::î o di ferenţă încă ş i mai mare a orbitelor

lor, căci (atât cât permi te observa! ia) ele n ic i nu se mişcă în cerc; bănu im

însă că au un curs parabol ic , care este totuşi înrud i t cu e l ipsa ş i nu poate

4<)4

S U PI .II'v!ENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTAL\

fi d i st i ns de ea în toate ob�ervaţ i i le noastre . dacă axa mare il e l i psci este

foi.lrle în t i nsă . A�t l"e l . după îndrumarea acelor pr inc ip i i . ajungem l a

un i tatea genuri lor ace.'itor orbitc î n forma lor . i ar pri n aceasta . mai

departc . la unitatea cauzei tuturor leg i lor mi�cări i lor (grav i taţ ia) ; de aic i

ne e x t indem apo i cuce riri le noastre � i căutăm să ex p l icăm d in acela� i

princ ipiu �i toate v arietăţ i le �i derogările aparente d e l a acele regu l i . Îl1

sfâr� i t . adăugăm c h i ar mai m u l t decât poate confi rma vreodată

experien ţa . anume concepem noi în�ine . după regul i le a l"in i tăţi i . orb i tc

h iperbo l ice de comete , în care aceste corpuri părăsesc cu totu l l umea

noastră solară �i , mergând d in soare în soare. re unesc în mersul lor părţ i le

cele mai îndepărtate ale unui s istem cosmic. nemărg i n i t pentru noi . care

este legat prin una �i accea�i fonă motrice.

Ceea ce este rem;u·cilbi l în aceste principi i �i este s inguru l lucru care

ne preocupă, e faptu l că ele par a fi transcendentale �i c:l. dc�i nu con ţ in

dedt s imple Idei pentru apl icarea l"o l os ir i i emp i r ice a raţ i un i i . pe care

aceasta nu le poate urma decât oarecum as imptot ic . adică numai

apro x i ma t i v . fără a le at i nge vreodată. totu� i . ca j udecăţi s intet ice

a priori. au valabi l i tate obiect ivă. dar nedeterm i nată . servesc ca regulă a

experien ţe i pos i b i le � i sunt folos i te de fapt cu bun succes . ca princ ip i i

eur istice . în pre lucrarea experienţei . fără să se po�nrt totu� i înfilptui o

deducţ ie transcendenta lă a lor, ceea ce cu pri v ire b Idei este totdeauna

imposi hi l . cum s - a doved i t ma i sus . În Anal i t ica transcemkntală �lin d i s t i n s . printre pr i nc i p i i le

i nte lectu l u i . pe cele dinamiCe'. ca princ ip i i pur regu lat i ve ale intuiţiei. de

cele matcnwt icc. c;tre sunt const i tu t i ve în raport cu in tu i ţ i a . Cu toate

acestea , <tm i nt i tclc legi d inamice sunt . Gră îndoială . const i tu t ive în raport

cu experienţa. întrucât ele fac pos ib i le a priori conceptele. fări:\ care nic i

o ex perien ţă nu arc loc. Princ ip i i l e ra! i un i i pure , d i mpotr ivă. nu pot fi

const itut ive n ic i măcar în ce pri ve�te concqJtc/e e mpi rice . fimdcă lor nu

le poate fi dată n ic i o schemr. a sens ib i l i tăţ i i corespunzătoare �i deci nu

pot avea un obiect in concreto. Dacă renunţ la o atare folos ire empirică

a lor , ca pr inc ipi i const i tu t ive . cum pot totu� i să l e asigur o fo los i re

regu lat ivă � i . o dată cu ca . o oarecare va lab i l itate obiect ivă . �i ce sens

poate avea această fo los ire?

l ntelec t u l const i tu ie pentru raţ i u ne un obiect , ca � i sens i b i l i tatea

pentru in te lect . A const i tu i s i stematic uni tatea tuturor actelor empirice

495

TEOR I A ELEM. P:\ RT. I l . D I V I I .. 2. CART 2. CAP . . �

pos i h i l e ale i ntelectu l u i este îndelet n i c i rea raţ i u n i i , a�a cu m i ntelectu l

leagă , prin concepte , d iversu l fenomenelor � i îl subon.lonează legi lor

em pirice . Dar actele i n te l ectu l u i s u n t . fără schemele se nsi b i l i tăţi i .

nedctcrminate: tot a s t re i � i uniwtca raţiunii este în s i ne nedeterminatil în

ce prive�te condiţ i i le �i gradu l în care . respect i v până unde . intelcctul

trebuie să lege sistematic eonceptdc l u i . Dar cu toale că o schemă pentru

u n i tatea s i stemat ică completă a tuturor conceptelor intelectu lu i nu poate

fi găsi tă în intuiţie. un analugon a l unei astre ! de scheme poate ::;i trebuie

tot u � i s�i fie dat. iar acesta este I deea u n u i maximum al separări i ::; i a l

legări i cunoa::;tcri i intelectulu i într-un principiu . Î n adevăr, un max i mum

::;i tot<J i i tatea absolută pot fi concepute în mod determinat , fi i ndcă toate

cond i ţi i le restrictive c:.�re d<Ju o divers itate nedeterminată sunt înl ăturate .

Ideea raţ iuni i este deci un nnnlogon al unei scheme :.1 sens ib i l i tăţ i i . d<Jr

cu această deosebi re . d apl icar<:'a conceptelor intelectu l u i la schema

raţ i u n i i n u este o cunoa�tcre a obiectu l u i însu� i (ca la apl icarea

categori i lor la �chcmele lor sens ib i le ) . ci numai o regulă sau un princi piu

a l un ităţ i i s istemat ice a oricărei rolosiri a intelectu lu i . Cum orice

princ i p i u , care slabi lqle a priori i n te l ectu l u i u n i tatea totală a fo los iri i

l u i , este valabi l !i i pentru obiectul experien ţei , de::;i n u nw i i n d i rect .

principi i le raţ iun i i pure au rea l i tate obiectivă �i cu priv i re la acesta d in

u r m ă . d a r n u pentru a determina ceva î n obiect, ci numai pentru a indica

rrocedeu l prin care fo losirea e m p i rică ::;i determ i nată a i n te l ect u l u i se

poate pune complet de acord cu s ine însu� i . prin aceea cJ ea este pusi\ în

legătură. pe c;ît posibil. cu princ ip iu l u n ităţ i i u n i versale ::;i este dcrivată

din el .

Numesc m;nimc alc raţ iun i i toate principi i le subiective care nu sunt

scoase d i n natura obiectu l u i . ci d i n i n teresu l raţ i u n i i în legătu rii cu o

anumită perfecţiune pos ih i lă a cunoa::;terii acestui obiect . Astfe l . ex istă

maxime ale raţ i un i i specu lat i ve care se batează numai pe in teresul ei

specu lat iv . de�i pot părea că sunt princ i p i i ob iect ive .

Dacă pri nc i p i i le pur regu l at ive sunt considerate ca fi i n d con­

st i tut ive. ele pot fi contrad ictor i i ca pri ncip i i obiect ive: dar dacă sunt

considerate numai ca maxime, atunci n u e x i stă o veritab i l ă con trad icţ ie . ci numai un interes diferit al raţ i u n i i , care dă naştere unei d i vergenţe în

modul de a gând i . În real i tate. raţ iunea nu are decât un singur interes şi

con fl ictul max imelor ei nu este decât o diferenţiere ::;i o l imitare rec iprocă

a metodelor. rentru a sat isface acest in teres .

496

SUPLI M ENT LA D I A LECTICA TRANSCENDENTALĂ

În fel u l acesta. la cutare gând i tor predomină mai m u l t i nteresu l Ji versit;lţii (după princ ip i u l speci ficăr i i ) . iar l a cutare a l t u l i nteresu l unit:lţii (după princ i p i u l agregaţie i ) . Fiecare crede c ă � i - a obţ i n u t j udecata l u i d i n cunoa�terea obiectu l u i � i totu�i � i - o întemeiază n u m a i p e adeziunea m a i mare sau m a i mică l a unul J i n cele două principi i . d i n care n i c i u n u l n u are teme iuri obiec t i v e . c i numai interesul raţ iu n i i . � i care prin u rmare ar putea f i n u m i te mai b i ne max i me decât princ i pi i . Când văJ oameni intel igenţi în d ispută între e i c u pri v i re l a caracteristica oamen i lor . ani malelor sau p lante lor. ba chiar a corpuri lor regn u l u i mi nera l . u n i i aJm i ţ;înJ . d e exempl u , curactere etni ce particulare .)i bazate pe descendenţă sau chiar d iferenţe decis ive şi ereditare între fami l i i , rase etc .. a l ţ i i . d i mpotri v ă . susţ i nând că natura a făcut în această pri v i nţă reg u l i absol u t ident ice � i că orice d i ferenţă nu se bazează decât pe acc idente externe. n-am decât să iau în considerare natura obiectu l u i , pentru a înţelege c ă obiectu l este m u l t prea profund :t.�cuns pentru amfmdo i . pentru ca ci să poată vorbi d i ntr-o cunoa�tere a natur i i obiect u l u i . Nu este altceva decât interesu l dublu al raţi un i i . una d in părţi însuşindu-şi sau afectfmd a-�i însuş i un i nteres. iar cealaltă parte celălalt interes. prin u rmare d i ferenţa maxime l or în legătură cu di vers i tatea sau un itatea naturi i . Acestea două pot fi foarte bine unite, dar atâta t imp cât sunt considerate Jrept cuno�ti nţe obiect i v e . ele cautează n u numai dispută. ci � i obstawle care ţ in adevărul m u l t t i m p în loc , până ce se v a găsi u n m ij loc de a conc i l i a interesele opuse ::;i d e a satisface raţ i unea în acest punct .

La fel stau l ucru r i le cu afi rmarea sau contestarea fai moasei legi a sc:lrii continue a creat uri lor. pusă în c i rculaţ ie de L e i b n i z �i expusă e xceient de B o n n e t , care nu este a l tceva decât o apl icaţie a princ ip iu lu i afi n ităţ i i . întemeiat pe interesul raţi u n i i : căci observaţia �i cunoa�tcrea pătrunzătoare a întoc m i r i i naturi i nu puteau să o pună la îndemână ca afi rmaţie obiect ivă . Treptele unei astfe l de scări , a�a cum n i le poate ind ica e x perienţa. se află m u l t prea d i stan ţate între ele. iar pret i nsele noastre mici d iferenţe sunt de obicei în natura însă�i prăpăst i i atât d e largi . încât p e astfel d e observaţi i (în special într-o atât d e mare diversi tate de lucruri . unde trebu ie să fie totdeauna u�or de găsi t anumite asemănări �i apropieri) nu se poate pune bază , ca fi ind intenţ i i ale naturi i . D impotr ivă, metoda de a căuta ord i ne î n natură Jupă u n astfel de princ i p i u � i ma x i ma de a considera o atare ord i ne ca fi i nd înteme iată

497

TEOR IA ELEM . PART. I I . DIVIZ. 2 . CART. 2. CAP. l

într-o natură în genere , fără a putea determina u nde �i cât de departe merge . este fără îndoială un principiu regu lativ al raţiunii, legitim �i excelent; dur care, ca atare , merge mult prea departe . pentru ca expe­rienţa �i ohservaţia să-i poată fi adecvate. Jar care . fări.l <.� uetermina ceva , indică totu�i raţiunii calea spre unitatea sistematică .

Despre scopul final al dialecticii naturale

a raţiunii omeneşti

luei le raţ iun i i pure nu pot fi niciodati.l dialectice în sine . c i numai simpla lor folosire gre�ită l'ace ca din ele să rezulte pentru noi o aparenţă în�e lătoare; căci ele ne sunt <.late pri n natura raţiun i i noastre �i este impos ih i l ca acest tr ihuna l suprem al tuturor drepturi lor �i pretenţ i i lor specu laţ iei noastre să conţină e l însu�i amăgiri �i i luzii originare . Probahi l că ele î::;i vor ti avfmd menirea lor bunit �i u t i lă în constituţia naturală a raţ iun i i noastre . Dar g loa ta sofişti lor strigă, ca de obice i ,

împotriva absurdi tftţii ::; i contradicţiilor �i u lt ragiază guvernul î n ale cărui planuri intime ea nu poate pătrunde . de::;i datorează infl uenţe lor hinef[tcătoare ale acestui guvern în�ă�i conservarea e i �i chiar cul tura . care o pune în stare să-I blameze ;;i să-I condamne.

Nu ne putem servi cu s iguranţi.l de un concept n priori fără a fi n1 făptu i t deduqia l u i transcendenta lă . Idei le raţiun i i pure nu permi t , desigur. o deuucţie ue genul celei a categori i lor; Jar dacă e ca e le să aibă cât ue puţin o valabil itate obiect ivă , ch iar uacă numai neueterminată . � i să nu reprezinte nnmai ni�tc ficţiuni goale (entia rntionis rntiocinantis),

atunci trebuie neapărat si.l fie posib i lă o deducţie a lor, chiar dacă aceasta diferă mul t de cea care se poate efectua cu categorii l e . Aceasta este completarea opere i crit ice a raţ i unii pure �i pc aceasta vre m să o întreprindem acum.

Este o mare d iferenţă dacă ceva este dat raţiunii mele ca un ohiect

În mod ahsolut sau numai ca un ohiect În Idee. În primul caz. conceptele mele t ind să determine ohiectu l ; în a l doi lea caz , nu ex istă în realitate decât o schemă , căreia nu-i este dat în mod direct n ic i un obiect , n ici chiar ipotetic , ci care serveşte numai pentru a ne reprezenta a l te obiecte

suh aspectu l un i tăţii lor sistematice, prin intermediu l raportu l ui cu această Idee . prin urmare în mod indirect. Astfe l . spun că şi conceptu l unei intel igente supreme este o simplă Idee. cu a lte cuvinte că rea l i tatea

498

SUPL I MENT LA DI ALECTICA TRA NSCEN DENTAL\

l u i obiectivă nu trebuie să constea în aceea că se raportează direct la un obiect (căci într-un astfel de sens noi n-am putea just ifica valabi l i tatea

lu i obiectivă) , c i că nu este decât o schemă a conceptu lu i unui lucru în genere, ordonată după cond i ţ i i le celei ma i mari un ităţi raţiona le pos ib i le ,

care serve�te numai pentru a dobândi cea ma i mare uni tate si stematică în folosirea empirică a raţ iu n i i noastre , derivâud obiectul experien ţe i oarecum din obiectul imag i nar al acestei Ide i . ca din principiul sau cauza

l u i . Atunci se zice , de exemp lu , că lucruri le l u m i i trebuie cons iderate C<J

.�i L'iÎnd � i-ar avea ex i stenţa lor de la o intel igenţă supremă . În modul

acesta, Ideea nu este propri u-z is dedtt un concept eurist ic � i nu os ten s i v , � i nu arată cum e const i tu i t un obiec t , c i cum trebuie s;l cJut;1m . sub conducerea lu i , natura �i în lănţuirea obiectelor exper ienţei în genere.

Dacă însă se poate arăta că deşi cele trei speci i de Idei transcendenta le

(psihologic;!. cosmologiciT �i teologid) nu se referă d i rect la nic i un obiect care să le corespundă ş i n ici la determinure;l l u i . totuşi ca regu l i

a l e folosirii empi rice a raţ iun i i ele duc, sub supoz i ţ i �t unui astfel de obiect

În Idee, l a un i tatea s i stematică şi ex t ind totdeau na cunoaşterea

exper imenta lă , fără a ven i vreodată în contrad ic ţ ie cu ca , a tunc i este o maxim;! necesară a raţiun i i de a proceda după astfe l de Idei . Şi aceasta

este deduqia tran�cendentalrt a tuturor Idei lor raţ iun i i specu lat ive , nu ca princ ip i i constitutive ale ext inderi i cunoaşteri i noastre la obiecte mai

mu lte decât cele pe care le poate oferi e x perienţa, ci ca princ ip i i regu/ativc a le un ităţ i i s istemat ice a d iversu lu i cunoaşterii emp irice în genere , care , în fe l u l acesta , este mai bine consol idată �i rectificată în propri i le ei l i mite dedt ar putea fi fără astfel de Ide i , prin s impla folosire

a princ ipi i lor intelectu l u i . Voi lămuri acest lucru . Luând ceea ce numim Idei c a principi i , vom

lega mui Întâi (în psihologie) toate fenomene le , acţ iun i le � i rccept ivi tatea

sufletu lu i nostru de firul conducător al experienţe i imerne în a�a fe l , cn

.�i dnd acesta ar fi o substanţă s imp lă . care ex istă continuu (cel puţin în viaţă) cu iden t itate personal ă , în t i mp ce stări le l u i . din care cele ale

corpu lu i nu fac parte decât în cal i tate de cond i ţ i i e x terne, se sch i mbă continuu . În al doilea nind (în cosmologic), trebuie să urmărim condi ţ i i le fenomenelor naturale, atât interne cât şi externe, într-o astfe l de cercetare

care nu se încheie n icăieri , ca �i când acestea ar fi în s ine infin i te şi fără

un termen prim sau suprem, de� i d in acest motiv noi nu negăm existenţa.

499

TEOI� IA ELEM. PART. l l . DI VIZ. 2. CART. � - CAP . .\

în afara tuturor fenomenelor. a cauzelor prime, pur i nte l i g i b i l e , ale

fenomenelor, pe care însă n ic iodată nu avem nevoie să le i nt roducem în

legătură cu expl icaţ i i le naturi i , fi i ndcă nu le cunoa�tem deloc . În sfflr�i t .

În ii/ treilen rând (cu pri v i re l a teologie) . trebuie s ă cons iderăm tot ceea

ce poate aparţ i ne nex u l u i experienţei pos i b i l e ca �i c;înd aceasta ar

const i tu i o un i tate absolută . însă cu totul depe ndentă ::;i totdeauna

cond i ţ ionată în cadrul l u m i i sen s i b i l e , t.lar în acelaşi t i mp ca 8i c:înd

ansamblu l tuturor fenomenelor ( lumea sens ib i lă însă::;i ) ar avea , în afara

propriei sfere. un principiu un ic suprem ::;i atotsuficient, anume o raţ iune

oarecum autonomă , origi nară � i creatoare. în raport cu care reglăm orice

folosire empirică a raţ i u n i i noastre în înti ndereu ei cea mai largă, ca .�i c:înd obiectele însele ar fi izvorât d i n acel protot i p al oricărei raţ i u n i ; ceea

ce înseamnă a deriva fenomenele i nterne a le suflet u l u i nu d i ntr-o

substanţă gilnditoare s implă , ci pe unele d i n a l tele după Ideea unei fi i nţe

� implc; a deri va ord i nea cosm ică ::;i un i tatea ei s istematică nu d i n tr-o

i ntel igenţă supremă. ci a scoate d i n Ideea unei cauze su veran înţe lepte

regu l a potri v i t căre i a raţ i unea poate fi întrebu i11ţată cel mai b i ne în

legarea cauzelor �i efectelor în lume, spre propria ei sat isfacţ i e .

N i mic n u ne împiedică s ii admitem aceste I d e i ş i ca obiect i ve ş i

ipostat ice , exceptfmd numai Ideea cosmologică . unde raţ iunea s e izbe�te

de o ant i nomie când v rea să rea l i zeze acest lucru ( Ideea psihologică � i

cea teologică nu conţ in ast fe l de ant inom i i ) . Căci în ele n u e x i stă o

contradi c ţ ie ; deci cum ar putea c i neva să ne con teste rea l i tatea lor

obiect ivă , uin moment ce despre pos ib i l i tatea lor e l conoa�te tot atât de

puţ i n , pentru a o nega, c ât ş i noi . pentru a o afi rma. Totu ş i . pentru a

admite ceva. încă nu e destul să nu se opună n ic i un imped i ment pozi t iv

ş i nu ne poate f i perm is să i ntroduce m . pe s implu l credi t a l raţ i u n i i

speculat ive. care ţ i ne să-şi completeze opt:ra e i , ca obiecte reale ş i

determ i nate n i�te fi i nţe i magi nare , care depăşesc toate conceptelt:

noastre . ueşi nu contrazic pe nic i u n u l din e l e . Astfe l . n u e le în s ine

trebu ie admise. c i nu mai real i tatea lor trebuie să aibrt valoarea unei

scheme de pri ncipiu regu lativ al unităţ i i s istematice a oricărei cunoaşteri

a naturi i . prin urmare ele trebuie puse la bază numai ca analoga de lucruri

real e . nu însă ca utarc în s ine . În lăturăm d i n obiectul Ide i i cond i ţ i i le care

l i m i tează conceptul i n te lectu l u i nostru . dar care numai e le s ingure fac

pos i b i l ca noi să avem despre un l ucru oarecare un concept determinat .

500

SUPLIM ENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ

Ş i acum concepem ceva despre care nu avem n ic i o noţ iune ce este e l în s ine. dar despre care concepem totu� i un raport cu ansamblu l fenomenelor . care es te ana log ce lu i pe care îl au fenomenele între e l e .

Când admitem, prin urmare . astfel de fi inţe i dea le , nu ext indem propriu-zis cunoa�terea noastră dincolo de obiectele experienţei posibi le . ci numai unitatea empirică a acesteia d in urmă , pr in unitatea sistematică. a cărei schemă ne-o dă Ideea, care prin urmare nu are valoare de princip iu const i tu t i v , c i numai de princ ip iu regu lat i v . Căci faptu l că admitem un lucru corespunzător I de i i , un ceva sau o fi i nţă reală , nu înseamnă că am vrut să extindem cu concepte transcendente cunoaşterea uoastră despre l ucrur i , căci această fi i n ţă nu este pusă ca fundament decât în Idee , şi nu în sine. pri11 urmare numai pentru a exprima unitatea s istematică , care trebuie să ne servească drept îndreptar în folos irea empirică a raţ i un i i , fără ca totuş i să dec idă care este princ ip iu l acestei un i tăţi sau natura i nternă a unei ast fe l de fi i nţe pc care . în cal itate de cauză , se bazează ea.

Astfe l . conceptul transcendenta l , ş i s ingurul determinat, pe care ni-l dă despre Dumnezeu raţ iunea pur speculativă este în sensul cel mai exact un concept deist. adică raţ iunea nu ne pune la îndemână n ic i măcar valab i l i tatea obiectivă a unu i astfel de concept. c i numai Ideea a ceva. pe care toată real i tatea empi rică îşi fundează un i tatea e i supremă şi necesară; acest ceva nu poate fi gfmdi t a l tfel decât în analogie cu o substanţă rea lă . care, <.lupă legi ra! ionale. este cauza tuturor lucruri lor, cfmd întreprindem a-1 gândi ca un obiect absol ut part icular ş i când . satisfăcuţi cu s impla Idee a principiulu i regulat iv al raţ iun i i . nu preferăm să lăsăm la o parte completarea tuturor condi ţ i i lor gândiri i . ca depăşi nu i ntelectul omenesc . ceea ce însă nu se împacă cu scopul unei unităţi sistematice perfecte în cunoa�terea noastră, căreia cel puţ in raţiunea nu- i pune nici o l imi tă .

De aceea se întâmplă că , atunci cftnd admi t o fi inţă d iv i11ă. nu am desigur n ic i cel mai m ic concept , n ic i despre pos ib i l i tatea internă a perfecţiun i i ei supreme, n ic i despre necesitatea ex istenţei e i . totu�i pot satisface toate celelalte probleme care privesc contingentul ş i pot procura raţ iuni i cea mai perfectă mulţumire cu priv i re la cea mai mare uni tate pe care o poate căuta în folosirea ei empirică, dar nu eu priv i re la această supozi ţ ie însăş i , ceea ce dovedeşte că interesul e i specul at i v , şi nu

50 1

TEORIA FLEM . PART. IL DIVIZ. 2. CART. 2 . CAP. �

cunoaşterea pătrunzătoare. o au torizează să plece de la un punct care se

află atfll de departe deasupra sferei c i . pentru a priv i de acolo obiectele ei

într-un tot complet .

A i c i , la una �i aceea�i �upozi t ie . se arată în modul de gândire o

diferenţă care es te subt i l ă , tot u� i de mare i mportanţă in fi losofia

transceudentală . Eu pot avea suficient motiv pentru a admite ceva re lat iv

(suppositio relativ;�) , fără a fi totu�i autoriza! să-1 admit în mod absolut

(.�uppositio absolutil ) . Această d ist incţ ie este potri v i tă atunci când e

vorba numai de un princ i p i u regula t i v . a cărui necesitate în s ine o

cunoa::;te m . fără îndoială. dar nu i zvorul e i . �i pentru care admitem un

pri ncipiu suprem numai în scopul de a gând i un iversal i tatea principiulu i

într-un mod mai determinat dedt atunci când . de exemplu , gândesc ca

existentă o fi inţă care corespunde unei s imp le Ide i . şi anume unei Idei

tran.�cendenta le . În ca;:ul acesta eu nu pot admi te nic iodată existenţa în

s ine a acestui lucru . deoarece nici un fel de concepte , prin care pot gândi

în mod determinat un obiect oarecare . nu sunt suficiente pentru aceasta ,

� i deoarece cond i ţ i i le valab i l i tă! i i obiect ive a conceptelor mele sunt

excluse prin Ideea însă�i . Conceptele real ităţ i i . substan ţe i , cauza l i tăţ i i .

ch iar cele ale necesită! i i î n ex istenţă nu a u , în afara folosiri i prin care fac

posi b i l ă cunoa�terea empirică a u n u i obiect . nic i un sens care să

determ ine un obiect oarecare . Ele pot să fie deci folosite . fără îndoia lă ,

la exp l icarea pos ih i l i tă! i i l ucruri lor în lumea sens ib i lă , dar nu a

posihi l i lă! i i tmiversului ÎII.'>W:•i. fi indcă acest principiu expl icat iv ar trebui

să fie în a fara lumi i � i . pri n urmare . nu un obiect al unei experienţe

pos ib i le . Totu�i pot adm i te o astfel de fi in !ă incomprehensib i lă . obiect

al unei s imple I de i , în raport cu lumea sensibi lă . dar nu în sine. Deoarece ,

dacă la baza celei mai mari folosi r i empi rice posib i le a raţ iun i i mele se

află o Idee ( a un i tăţ i i s istem<t t ic comp lete , despre care voi vorbi mai

pre..:is îndată ) . care în s ine nu poate fi n iciodată prezentată adecvat în

experienţă, deşi ea este indispensabi 1 ne..:esară, pentru a apropia unitatea

empirică de gradul cel mai înalt posibi l . voi fi nu numai autoriza!, ci �i

si l i t să real izez această Idee, adică să- i presupun un obiect rea l , dar numai

ca ceva în genere . pe c<.�re în s ine nic i nu-l cunosc � i căruia nu-i atribui

proprietă! i analoge conceptelor i ntelectu lu i în fo los irea l u i empirică

decât ca unui prin..:ipiu al acelei un ităţi s istemat ice, în raport cu aceasta

d in urmă. Dec i . după analogia real i tăţ i lor d in l ume, a substanţelor. a

502

SUPLIMENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ

cauza l i tăţ i i şi a necesităţ i i . voi i magina o fi i nţă care posedă toate acestea

în perfecţ iunea s upremă � i . cu m această Idee nu se bazează decât pe

raţiunea meu, voi putea gândi această fi inţă ca raţiune indcpendent;1. care

pr i n Ideea de armonie supremă �i prin cea de un i tate es te cauza

universu l u i : astfel îndt eu l as la o parte toate cond i ţ i i le care l i m i tează

I deea. numai pentru a face pos ib i lă . sub protecţ ia unui asemenea

pri nc ip iu origi nar , un itatea s istematică a divers u l u i în u n i vers ::; i . cu

ajutorul acestei un ităţ i . cea mai mare folosire empirică posib i lă a raţ iun i i .

considcrând toate legături le cn .�i când e le a r f i d i spozi ţ i i le unei raţ iuni

supreme. faţă de care raţ iunea noastră este o copie s labă . Î mi imag inez

atunci această fi i np su premă prin si mp le concepte . care nu-� i au

propriu-zis apl icaţ ie dedt în l u mea sens i b i lă : dar fi i ndcă nu am recurs

la acea supoziţ ie transcendentalii Jeciit pentru o folosire relat ivă, anume

pentru ca ea să-mi procure substratul celei mai mari un i tăţ i pos ibi le a

experienţe i . eu pot Jcs igur gând i . cu ajutoru l proprietăţ i lor care aparţ in

n u m a i l u m i i sens i b i l e . o fi i nţ�i p e care o d i st i ng Je l ume . Nu pretind în

nici un caz �i n ic i llll sunt autoriza! să pret i nt.l a cunoa�te acest ob iect a l

I de i i mele în ceea c e poate f i e l î n s ine : pentru aceasta nu am ,:oncepte , �i chiar conceptel e de real i tate , substanţă . cauzal itate. ba chiar necesitate

în ex isten ţă , î�i pierd orice sens �i nu sunt decât t i t l uri goale pentru

con.:eptc. fără nici un .:onţinut, cânu cutez s[t ies cu ele în afara câmpu l ui

s i m ţuri lor. Nu concep re laţia unei fi in ţe , pentru m i ne total necunoscută

în s ine. cu cea mai mare un i tate s istemat ică a un i versu l u i dccftt pentru a

face J i n această fi i nţă o schemă a pr i nc ipiu lu i regulat iv al celei mai mari

folosiri empirice posibile a raţ iuni i mel e .

Dacă acum aruncăm priv i rea asupra obiectu lu i transcendental a l

Ide i i noastre, vedem că n u putem presupune e x istenţa în . .;ine a acestu i

obiect dupii conceptele de real i tate . substanţă. cauza l i tate etc . . fi indcă

aceste concepte nu au n i c i cea mai m ică ap l icaţie la ceva care este cu

totu l d i ferit de l u mea sensi b i l ă . Dec i supoz i ţ i a raţ i u n i i Jespre o fi inţă

supremă , ca fi i nd cauză primă , este g:înd i tă numai ca relat ivă. în scopul

u nităţ i i s istematice a l u m i i sens ibi le şi ca s i mpl u ceva în lt.lee. Jespre

care nu avem n i c i u n concept de ceea ce este e l în sine. Astfe l se şi

exp l ică de ce avem nevoie , în raport cu ceea ce este dat s imţuri l or ca

e x isten t . de I deea unei fi in ţe prime necesare în s ine. dar nic iodată nu

503

TEORI A ELEM . PART. I I . D IVIZ . 2. CART. 2. CAP. J

putem avea n i c i cel mai mic concept despre aceas tă fi inţă � i despre

necesitiltea ei absolută . Acum putem pune c l ar în faţa och i lor rew ltatul întregi i d ia lect ic i

transcendentale ş i putem determi n a e xact scopul fi nal a l Idei lor raţ i u n i i

pure . care n u dev i n d i alectice decftt pri n neînţelegere � i i mprudenţă .

Raţ iuneit pură nu se ocupă în rea l i tate cu n i m ic decât cu sine însă�i �i n ici

nu poate avea a l tă ocupaţ i e . căc i nu obiectele îi sunt date ei în vederea

u n ităţ i i conceptu l u i de experienţă, ci cuno�t inţele i ntelect u l u i în vederea

unităţ i i concept u l u i raţ i u n i i , ad ică a înlănţu iri i într-un princip iu . Unitatea

raţ ională este un itatea s i stem u l u i , �i această u n i tate s i stematică n u

serve�te raţ i u n i i obiect i v ca u n pri n c i p i u . pentru a o ext inue asu pr<l

obiectelor. c i subiect i v , ca max i m ă , pentru a o a pl ic<� b orice cuno<�::;tere

empirică pos i b i l ă a obiectelor. Cu toate acestea. înlănţuirea s istematică

pe care raţ i u nea o poate da folosiri i empi rice a i n telectulu i nu favorizează

numai e x t i nderea acestei folos i r i . ci garantează �i leg i t im i tatea c i . iar

princ ip iu l unei astfe l de un i tăţi sistematice este � i el obiec t i v . dar în mod

nedeterm i nat (principium vagum), nu ca pri nc i p iu consti tut i v , serv ind

să ueterm i ne ceva cu priv i re la obiectu l lui d i rect , ci ca pri n c i p i u pur

regulat iv ş i ca max imă . serv ind să favori zeze ş i să consol ideze la infi ni t

( nedeterm i nat) folosirea empi rică a raţ i u n i i prin desc h i derea ue noi

d rumuri . pe care i ntelect u l nu le cunoa�te , fără a veni totu � i vreodată

cfttu�i de puţ i n în contrad icţ ie cu legi le folosir i i empirice .

Dar raţ iunea nu poate gfmd i această un itate s istematică a ltfel decât

dând în acelaşi t i mp I d e i i ei un ob iect . care însă nu poate fi procurat ue

n ic i o experienţă, căci experienţa nu procur:i n i ciodată un exemplu ue

u n i tate s i stematic[! perfect:i. Această fi inţă a raţ i un i i (ens rntionis

mtiocinutnc) nu este , uesigur, decât o s i mplă I dee şi prin urmare ea n u

este au m i să î n mod abso l ut ş i În sine c a ceva real , c i este p u s ă c a

fundament numai î n mou problematic (fi i nucă n o i nu o putem atinge prin

n ic i un concept al i ntelect u l u i ) , pentru a considera orice înlănţu i re a

l ucruri lor J i n l u mea sens ib i lă Ci1 şi când � i-ar avea fu ndame n t u l În

această fi inţă a ra ţ iun i i , Jar numai în scopu l de a baza pe ea u n itatea

s istematică, care este i nd i spensabi lă raţ i u n i i , i ar cunoaşterii empi rice a

i ntelect u l u i îi este favorabi l ă în toate fel ur i le şi totodată nu- i poate fi

n i c iodată contrară .

504

SUPLIMENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ

Se înţelege gre� it sensu l acestei Idei de îndată ce este cons iderată

ca afirmaţia sau chiar � i numai ca supoziţ ia unu i lucru real , căru ia ne-am

gândi să-i atribu im principiul constituţiei sistematice a lumi i : mai curând

lăsăm complet nedec is ce fel de natură are în s ine princ ip iu l e i , care se

sustrage conceptelor noastre . � i admitem o Idee numai ca punct de

vedere, un icul d in care putem ext inde acea un i tate atât de esenţială

raţ iun i i � i atât de salutară intelectu lu i ; într-un cuvânt , acest lucru

transcendental nu este decât schema ace lu i princ ip iu regu lat i v , prin care

raţiunea ext inde, atât cât ex istă în ea , unitatea s istematică asupra întregi i

experienţe.

Primul obiect al unei astfel de Idei sunt eu însumi , considerat numai

ca natură gfmditoare (suflet ) . Dacă vreau să caut proprietăţ i le cu care

ex istă în s ine o fi inţă gânditoare, trebuie să întreb experienţa �i nu pot

apl ica la acest obiect n ic i una d in toate categori i le , decât întrucât schema

lor este dată în intu i ţ ia sens ib i lă . Dar în fe lu l acesta nu ajung niciodată la

o uni tate s istematică a tuturor fenomenelor s imţulu i intern . În locul unui

concept al experienţei , deci (despre ceea ce este în real i tate sufletu l ) , care

nu ne poate duce departe, raţ iunea ia conceptul de un i tate empirică a

oricărei gând i ri � i . coneepând această un i tate ca necondiţ ionată ş i

origi nară . face d in acest concept un concept a l raţ iun i i ( Idee) despre o

substanţă s implă care, rămânând în sine imuabi lă (personal ident ică) , se

află' în raport cu a l te lucruri reale d inafara ei - într-un cuvânt , un

concept despre o intel igenţă s implă, independentă . A ic i însă ea nu are

n imic a l tceva în vedere decât n i�te princ ip i i a le unităţ i i s istematice în

expl icarea fenomenelor sufletu l u i , anume Je a considera toate

determinări le ca aparţinând unui subiect unic, toate forţele ca derivate, pe

cât pos ib i l , dintr-o s ingură facu l tate fundamentală unică, orice schimbare

ca aparţ inând stări lor uneia ş i acele iaş i fi i nţe permanente ş i Je a

reprezenta toate fenomenele în spaţiu ca fi ind complet d istincte de actele

g:îndirii. Această s impl ic i tate a substanţei etc . nu ar trebui să fie decât

schema pentru acest princ ip iu regulat iv şi nu este presupusă că ar fi

fundamentul real al proprietăţ i lor sufletu l u i . Căci acestea se pot baza �i

pe cu totul a l te cauze, pe care noi nu le cunoaştem deloc . după cum n-am

putea cunoa�te propriu-zis sufletu l în s ine n ic i prin aceste preJicate

presupuse , ch iar dacă i le-am atribui în mod absolu t , întrucât ele

consti tu ie o s implă Idee , care nu poate fi reprezentată in concreto.

505

TEORIA ELEM . PART. I I . !JIVIZ. 2. CART. � - CAP. 3

D intr-o astfe l de Idee psi hologică nu pot rezulta fol oase decât dacă ne

feri m de a o considera ca ceva mai mult decât s i mplă I dee. adică dacă o

considerăm numai în raport cu folosirea s i stemat ică a raţ iun i i cu pri v ire

la fenomenele s u flet u l u i nost ru . Deoarece atunci nu se amestecă legi

empirice ale fenomenelor corporale . care sunt cu tot u l de altă specie. în

expl icurea a ceea ce aparţ ine numai simţului intern; atunci nu sunt

ad m i se i poteze vane cu pri v i re la creaţ ia . dist rugerea ş i pal i ngenezia

su fletelor: deci consideraţia acestu i obiect al s imţului i ntern este absolut

pură �i neamestecată cu proprietăţi eterogene; afară de aceasta .

cercetarea raţ i u n i i este preocupată de a reduce pe cât posib i l principi i l e

expl icative î n acest subiect la un principiu u n i c . toate acestea efectuându-se

cel mai hi11e . ba chiar exclusi v . printr-o astfel de schemă. ca .�i c;ÎJI(/ ar

e x i sta o fi inţă real ă . I deea psihologică n ic i nu poate însemna decât

schema unui concept regu lat i v . Căci dacă a� vrea numai să întreb dacă

sufletul nu este în s ine de natură spiritua lă , această întrebare n-ar avea

nic i 1 1 1 1 sens . Căc i . printr-un astfel de concept , eu nu înlătur numai natura

corporal ă . ci în genere orice natură . adică toate prcd icatele ori căre i

experienţe pos ib i le . prin urmare toate condiţ i i le spre a gândi un obiect

pentru un astfel de concept . ad ică si nguru l lucru care permite să se spună

că acest concept are un sens .

A doua Idee regulat i vă a raţ iun i i p u r specu lat ive este conceptul de

lume în genere . Căci natura este propri u-zis s inguru l obiect dat . în

priv inţa căruia raţiunea are nevoie de principi i regulat ive. Această natură

este de două fel u r i : sau natură gânditoare . sau natură corporal i1 . Dar

pentru a gfmdi pc cea de-a doua în posib i l itatea e i internă. adică pentru a

determina apl icarea categori i lor la această natură . nu avem nevoie de

nici o Idee. adică de nici o reprezentare care depă�c�te experienţa; nici nu

este pos i b i l ă v reuna în pri v i nţa aceste i a . deoarece aic i n u suntem

călăuziţ i decât de i n t u i ţ i a sensi b i l ă ş i nu ca l a concept u l ps ih ologic

fundamental (eu ) . care conţ ine a priori o anumită formă a gând i ri i .

anume u n i tatea gândiri i . Deci pentru raţ i u nea pură n u n e mai rămâne

decât natura în genere � i total i tatea condi ţ i i l or în ea , după u n princ ip iu

oarecare. Tot a l i tatea absolută a seri i lor acestor condi ţ i i . în derivarea

membri lor l or . este o Idee . care desigur nu se poate real iza n iciodată

depl i n în folosirea empirică a raţ iun i i . dar care totuşi serveşte ca regu lă

pentru mod u l cum trebuie să procedăm în priv inţa total i tăţ i i . anume ca în

506

SUPLIMENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ

expl icarea fenomenelor date ( în regresie sau progresie)să procedăm în

aşa fe l , ca .�i c;înd seria ar fi în s i ne i nfin ită. adică să procedăm

in indefinitum; iar acolo unde raţ iunea însăşi este cons iderată drept

cauză determinantă (în l ibertate) . deci în princ ipi i le practice. trebuie să

procedăm ca �i când am avea în faţa noastră nu un obiect al simţurilor , c i

a l intelectu l u i pur. unde cond i ţ i i l e nu mai pot f i puse în seria

fenomenelor. c i în afara aceste ia . ş i unde scria stări lor poate fi

considerată ca .�i c;înd ar fi începută în mod absolut (printr-o cauză

intel igibi lă); toate acestea dovedesc că Ideile cosmologice nu sunt decât

princ ip i i regu lat ive �i sunt departe de a pune oarecu m const i tu t iv o

tota l itate reală a unor astfel de seri i . Restu l poate fi căutat la locul l u i .

sub ant inomia raţiun i i pure .

Cea de-a treia Idee a raţ iun i i pure. care conţ ine o supozi ţie numai

relat ivă a unei fi i nţe . ca fi i nd cauza un ică ş i atotsufic ientă a tuturor

seri i lor cosmologice, este conceptu l raţ ional de Dumnezeu . Nu avem

n ic i cel mai mic mot i v să admitem în mod absolut (si1 pre.\upunem Îll sine) obiectu l acestei Ide i ; căci ce ne poate oare împuternici sau chiar

numai îndreptăţi să credem sau să afi rmăm în s ine, d in s implu l ci

concept, o fi i nţă dotată cu perfecţiunea supremă ş i absolut necesară prin

natura ci . dacă n-ar ex ista lumea, în raport cu care . numa i , :.lCC:.lstă

supoziţie poate fi necesară; de unde se vede clar că Ideea despre această

fi inţă, ca toate Ideile speculative , nu vre:t să spună n imic mai mult decât

că raţ iunea ordonă să considerăm orice înlănţuire în lume după

princip i i le unei un itrt ţ i si stematice, prin urmare ca şi c;înd toate ar fi

rezu l tate d i ntr-o s ingură fi inţă atotcuprinzătoare. în ca l i tate de cauză

supremă şi atotsufic ientă . Prin aceasta e clar că raţiunea nu poate avea

aici ca scop decât propria ei regulă formală în ext i ndere<t folosir i i e i

empiTice , dar niciodată o extindere dincolo de orice limite ale folosirii

empirice, că, prin unnare. sub această Idee nu se află ascuns un principiu

constitut i v al folosiri i ei . îndreptată spre experienţa posib i lă .

Această un i tate formală supremă, care se bazează numai pe

concepte ale raţ i un i i . este un i tatea finală a lucruri lor, �i i n teresul

speculiltiv al raţ iun i i face necesar să consideri'im toati'i ordinea din lume

ca ş i când ar rezul ta d in intenţ i a unei raţ iun i supreme . Un astfel de

principiu desch ide perspect ive cu totul noi raţiunii noastre apl icate l a

câmpul experienţelor, î n legarea lucruri lor l u m i i după legi teleologice,

pentru a ajunge astfel la un i tatea e i s istematică cea mai mare . Ipoteza

507

TEOR I A ELEM . PART. I I . DIVIZ. 2 CART. 2. CAP. J

unei i nt e l igenţe supreme, ca s i ngura cauză a u n i versu l u i , dar desigur

numai în Idee , poate fi deci totdeauna de folos raţ i u n i i �i în acela�i t i m p

nu- i poate dăuna nic iodată. Căc i , dacă în c e priveşte forma Pământ u l u i

(rotundă, tot u ş i puţ in turti tă)''' , a m u n ţ i lor � i mări lor e t c . adm i tem

d i na inte pur � i s implu unele i nten ţ i i înţelepte ale unui autor, putem face

pe această cale o m u l ţ i me de descoperir i . Dacă rămânem numai l a

această supoziţ i e , c a l a un pri nc i p i u pur regulativ, nic i eroarea n u ne

poate dăuna. Deoarece de a ic i nu poate rezu l ta , în cazul ce l mai rău ,

decât c ă acol o unde a m aşteptat o înlănţu ire teleologică (nexus fina/is)

se întâlne!;'te una numai mecanică sau fizică (nexus effectivus), prin care

în asemenea caz nu s u ntem decât privaţi de o u n itate în p l u s , dar n u

com prom item u n i tatea raţ iun i i î n fo los irea c i empirică. Dar n ic i acest

obstacol nu poate ati nge în genere l egea însă�i în scopul ei general �i

teleologic . Deş i un anatomist poate fi convins de eroare , dnd raportează

un organ oarecare al unui corp de a n i mal la un scop despre care se poate

arăta c lar cii nu rezu l tă de aici , este totu�i abso l u t i mpos i b i l să dovedim

într-un caz că o întocmire a naturi i , oricare ar fi ea , nu are nic i un scop.

De aceea, ş i fiziologia ( med ic i lor) îş i înt inde atât de departe cunoaşterea

empirică foarte l i m i tată despre scopu r i le structuri i unui corp organ i c ,

printr-un pri ncipiu p e care i - 1 procură numai raţ iunea pură , încât a i c i se

admite cu mare îndrăzneală �i totodată cu aseut imentul tuturor oame n i lor

intel igenţ i că totu l în animal îş i are u t i l i tatea lui ş i un scop valabi l .

Aceasti:\ supoziţ ie , pentru a fi const i tut ivi:\, merge mult prea departe decât

ne poate îndreptăţ i observaţ ia de până acu m , d i n care se vede că ea n u

este decât u n pri ncipiu regu lat iv al raţ i un i i , pentru a aj unge la u n i tatea

s istematică supremă, cu aju torul Ide i i de cauza l i t ate finală a unei cauze

supreme a l u m i i �i ca .-:;i dnd aceasta, ca intel igenţă supremă, este cauza

a tot ce ex istă , după planul cel mai înţelept.

'' Folosul p<: care îl oferă forma sfcrid a l'umJntu lu i este destul de cunoscut: dar

puţ in i �t iu că turtirea lu i î n formă de sfcroid este singurul obstm:ol pt'ntru ca rididturile

proe tn inentc ale uscatu lu i sau chiar �i ale munt i lor mai mici . înăltati roate de cutremure .

să nu Jcplaset.c continuu �i considerabi l , intr-un t imp nu prea lung, axa Păm�ntului , Jad

um flătura Pumfmtului sub l in ie n-ar fi tm munte atftt u.: puternic. pe care aparitia hruscă a

oricărui alt munh: nu-l [)(late scoate nicio<lată sensibil din pot.itia lui fată de axă. Şi totu�i

areastă întocmire înte lcaptă este exp l icată fără ez itare Jin ech i l ibrul mase i terestre

odinioarli fiu ilie.

508

SUPLI MENT LA DIALECTICA TRANSCEN DENTALĂ

Dar Jad\ renunţăm să restrângem această l tlee la folos i rea pur

regu lat i v ă . raţ i u nea se rătăce�te în J i ferite fel u ri . părăs ind pământul

experienţei . care trebuie să cupri ndă totu::;i indicatoarele dru m u l u i e i şi ,

cutczântl d i ncolo de e l spre incomprehens i b i l ::;i i nsondabi l . a căru i

înălţ ime îi dă în mod necesar ameţeală. fi indcă d i n perspectiva acestuia

se vede complet ruptă tie orice folosire conformă cu experienţa.

Prima eroare care rezul tă din faptu l că se fol ose�te Ideea unei fi in ţe

supreme nu numai rcgu lat i v . ci (ceea ce este contrar naturi i une i Ide i )

const i tut iv. este raţiunea lene�ă (igmtva mtioY . Poate fi n u m i t astfel orice

princ ip iu care ne face să consitlerăm cercetarea naturi i . ori untle ar fi ea ,

ca absolut încheiată şi deci raţ i unea i n tră în repaus . ca şi când ş i -ar fi

term inat complet opera e i . De aceea, însă�i lucea psi hologică. când este

folos i tă ca un princ i p i u const i tu t i v pentru e x p l i carea fenomenelor

sufletu l u i nostru ::; i apoi c h iar pentru e x t i nderea <.l i ncolo de orice

experienţă (starea sufletu l u i <.lupii moarte) a cunoa�teri i noastre <.lespre

subiect. este foarte comodă pentru raţi une. dar al terează total şi n im iceşte

orice folos i re naturală a raţ i u n i i . după îndrumarea experienţe lor. Astfe l .

spir i tu a l i s m u l <.logmatic expl ică u n i tatea persoane i . care rămâne

nesch i m bată <.le-a lungul tuturor sch i m bări lor stări lor: d i n u n i tatea

substanţei gândi toare . pe care crede că o percepe nemij loc i t în eu . i ar

interesu l faţă de lucruri le care se vor întâmpla abia dupi1 moartea noastri1.

d i n conşt i i nţa natur i i i materiale a subiectu l u i nostru gând i tor etc . El se

d ispensează <.le orice cercetare naturală a cauze i acestor fenomene

interne ale noastre d i n pri lll: i p i i expl icative fi zice . lăsfmd la o parle . ca

la coman<.la unei raţ iun i transcendente. i zvoarele de cunoa-:;tere i manente

ale experienţe i . spre folosul como<.l i t il ţ i i l u i . <.Iar în paguba oricăre i

cunoa�teri c lare. Această consecinţi1 <.liluniltoare iese ::;i mai c lar la iveală

în <.logmat ismul l <.le i i noastre despre o inte l igenţă supremă ::;i în s istemul

teologi c al natu r i i ( în fi z ico-teologie). bazat în mod fal s pe acest

dogmat i s m . Căci a ic i toate scopuri le care se manifestă în natură . şi care

A�a numeau vechii uialecticieni un ,ofbm care se ronnula astiCI: dacă destinul tftu

vrea ca să te vindec i ue această boală. acest lucru se va întJmpla. fie că f'olo'c�ti sau nu un

meui c . C i c c r o zice cii acest mou de a raţiona î�i arc numele de acolo că . atunci

când îl aplidim. nu-i mai r:imânc raţ iuni i nici o t(•losire în viap. Acesta este motivul pentru

e<lrc cu denumesc cu acela�i termen argumentul sofistir al raţ iuni i pure.

509

TEORIA ELEM . PART . l l . D ! V lZ . 1 . CART . 2 . CAP. 3

adesea nu sunt decât i n ventate de noi , servesc pentru a ne face comodă

cercetarea cauzelor, anume ca, în loc să le căutăm în leg i le generale ale

mec<t n i s m u l u i m<tterie i , să <tpe lăm d i rect la deciz ia i mpenetra b i l ă a

înţelepc i u n i i supreme :ji să consillerăm apoi efortu l raţ i u n i i ca încheiat .

atum:i cilnd ne d i spensăm d e folosirea e i . care totuşi nu găse�te n ică ieri

un tir conducător decât acolo u nde n i - l pune la îndemână ordi nea n aturi i

�i seria schi mbări lor, după legi l e e i i nterne � i genera le . Această eroare

poate fi ev itată când nu cons iderăm d i n punctul de vedere <ti scopuri lor

n u ma i câteva părţ i a le naturi i . ca de exemplu Ll i stri b u i rea uscat u l u i ,

structura l u i � i const i t u ţ i a , � i s i tuarea m u n ţ i lor. sau ch iar numai

organ i zarea în reg n u l vegetal � i an i mal . c i când gencrnlizlim cu totul

această u n itate s istematica a natu r i i în raport cu Ideea unei i n te l i gcnţe

suprem e . Căc i atunci punem ca fu ndament al naturi i o fi n a l i tate după

legi u n i versale . de la care n i c i o întocmire particu lară nu face excepţie,

c i n i s-a făcut mai mult sau m a i puţ in cunoscută � i avem u n princ ip iu

regu l at i v al un i tăţ i i s istematice a unei înlănţuiri teleologice , pe care însă

noi nu o determi năm de mai înainte, ci n u ma i în a�teptarea ei putem să

urmărim înlănţu i rea fiz ica-mecan ică după l eg i generale . N u ma i astfel

pri n c i p i u l u n i tăţ i i fi nale poate să e x t i ndă oricând folos i rea raţ i u n i i cu

priv i re la experienţă, f[tră a o întrerupe în vreun caz oarecare .

A doua eroare care rezu l tă d i n înţelegerea gre�ită a princ i p i u l u i

u n i tăţ i i s istematice este aceea a raţ i u n i i i n versate (perversa ratia.

ucrTepov npoTEpov rationis). Ideea u n i tăţ i i s istematice nu trebu i a să

servească decât pentru a căuta. ca princip iu reg u l at iv , această u nitate în

legarea l ucrur i lor după legi generale ale naturi i � i . în mru;ura în care ceva

din ea poate fi găs i t pe cale empirică, pentru a crede totodată că ne-am

apropiat de perfecţ iunea fol os i r i i e i , de�i fără îndoială aceasta nu va fi

ati nsă n ic iodată . În loc de a proceda astfe l , se i n versează lucruri le �i se

începe prin a pune la bază , ca i postat ică, rea l i tatea u n u i princ i p i u al

un ităţ i i finale şi prin a determina antropomorfic conceptu l unei asttd de

intel igenţe supreme, fi i ndcă el este în s ine insondabi l . �i apoi se i m pu n

naturi i forţat � i d ictatorial scopuri , în loc ca ele să f i e căutate, c u m e

drept. pe calea cercetări i fizice; astfel încât nu numai teleologia . care nu

trebuia să servească decât pentru a completa u n itatea naturi i d u pă legi

genera le , t i nde acum mai curând s-o desfi i n ţeze , ci ch iar � i raţ iu nea î�i

ratează propr i u l e i scop. anume de a dovedi d i n natură e x i stenţa u n e i

5 1 0

SUPLI MENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ

astfel de cauze i n te l igente supreme . Căc i , dacă nu se poate presupune

a priori în natură fin a l itatea supremă, anume ca aparţ i nând esenţei

natur i i . cum putem fi îndru maţi s-o căutăm � i să ne apropiem pe scara

acestei naturi de perfecţiunea supremă a u n u i autor ca de o perfecţ iune

absolut necesară , prin urmare cognoscib i lă i l priori? Princ i p i u l regu l at iv

cere să presupu nem în mod absolut , prin u rmare ca rezu l tând d i n esenţa

l ucruri lor. un itatea sistematică ca unitnte a nilturii. care nu este cunoscută

numai empir ic, ci este presupusă il priori, deşi încă nedeterminat . Dar

dacă pun mai întâi la bat.ă o fi i nţă supremă ordonatoare , u nitatea natu r i i

este în real i tate suprimatii . Căci c a este complet străină naturi i l ucruri lor

� i cont ingentă , şi n i c i nu poate fi cu noscută din legile e i u n iversale. De

aici rezu l tă un cerc v ic ios în demonstraţ i e , fi i nddî se presupune ceea ce

propriu-zis trebuia să fie demonstrat .

A considera princ i p i u l regulativ al u n i tăţ i i s i stematice a naturi i ca

un princ ip iu const i tut iv � i a presupune în mod ipostatic drept cauză ceea

ce nu este pus decilt în Idee ca fundament al folos ir i i un i tare a raţiu n i i nu

îno;eamnă decât a induce în eroare raţ i unea . Cercetarea natu r i i merge pe

dru m u l e i , u rmând excl u s i v lanţul cauzelor naturale după l eg i l e e i

u n i versale, ce- i drept după Ideea unui autor, dar nu pentru a deriva d i n e l

fi nal i tatea, p e care o urmăre�te pretut indeni , c i pentru a cunoaşte c a

abso l ut necesară e x i stenţa l u i cu aju toru l acestei fin a l i tăţi , care este

căutată în esenţa l ucruri lor naturi i . pe cât posi b i l � i în esenţa tuturor

l ucruri lor în genere . Fie că acest u l t i m l ucru reu�e�tc sau nu , Ideea

rămâne totdeauna justă. �i tot a�a � i folosirea c i . dacă a fost restrânsă l a

cond i ţ i i l e unu i princ ip iu p u r regu lat iv .

U n itate finală completă înseamnă perfecţ iune (considerată absolut) .

Dacă nu o găsim în esenţa l ucruri lor, care const i tu ie întregu l obiect a l

experienţe i , adică a l oricărei cunoaşteri a noastre obiect iv valabi le , prin

urmare în legi generale � i necesare ale naturi i , cum vrem să conchidem

de aici tocmai Ideea unei perfecţ iuni supreme � i absolut necesare a unei

fi i nţe pri me care este izvorul oricărei cauza l ităţ i ? Cea mai mare u n i tate

s i stemat ică, pr in u rmare �i fin a l ă , este �coa la �i c hi ar fundament u l

posi b i l i tăţ i i celei m a i mari folosiri a raţ i u n i i omeneşt i . Ideea e i este deci

i nseparabi l legată de esenţa raţiu n i i noastre . E xact aceea�i Idee este deci

pentru noi legislatoare. şi astfel este foarte natural să adm i tem o raţ iune

5 1 1

Tl R I /\ ELEM. PART. I I . IJI V IZ. 2. CART. 2. CAP. 3

legis l atoare c îi corespunde (intcllcctus archctypus). din care să fie

derivatii orice 1 i latc s istematică a natur i i ca d i n obiectul rat iun i i noastre.

Cu ocazimtinomici rat i u n i i pure . am spus că toate problemele pe

care le pune r;unea pură trebu ie să fie absolut rezolvabi le � i că scuza

cu l i m i tele cuoa�teri i noastre . care în mul lc probleme ale natur i i este

inevitabi lă �i t•ldat[i înteme i ată. nu poate fi permisă. deoarece aici nu ni

se pun probler despre natura lucruri lor. c i numai prin natura rat iun i i �i

e x c l u s i v desp const i tuţ ia ei i nternă. Acum putem confirma această

afi rmaţ ie. la ceput aparent îndrăzneaţă , cu pri v i re la cele două

probleme faţ5!c care raţ iunea pură arc cel mai mare i n teres �i prin

aceasta putennmpleta în totu l considera ţ i i le noastre despre d ialectica

raţ i u n i i pure .

Dacă decse pune m a i Întâi întrebarea ( c u pri v i re la teol ogi a

transccndcntafr "' : ex istă ceva d ist inct d e lume. care conţ i ne pri nc ip iu l

on.Jin i i lumi i �i l înl ănţu ir i i c i după legi universale? răspunsul este: t:lnl Îndoia/il. Ciki mea este o sumă de fenomene, dec i trebuie să e x i ste u n

pri nc ip iu tran�mlental a l e i , a d i c ă u n pri n c i p i u care poate f i gând i t

n u m a i d e i n tc ldti l pur. Dacă. În al doilea r<Înd. s e pune întrebarea dacă

această fi i nţă ce substanţă. dacă are cea mai mare real itate , dacă este

necesară etc . . ripum.l că aceast;1 Întrebare nu arc nici un sem. Căc i toate

categori i le , pri care încerc să- m i fac un concept despre un astfe l de

obiect nu sunt rn tru n ic i o altă folos i re decât pentru una empirică �i ele

nu au n i c i un !ns . dacă n u sunt apl icate l a obiecte ale e xperienţei

pos i b i l e . adică J l u mea sens i b i l ă . În a fară de acest câmp, ele nu sunt

decât t i t luri pcrru concepte. pc care le putem concedc, dar prin care nu

putem înţelege imic. În al treilea nÎnd. se pune în sfâr�it întrebarea dacă

L"el puţi n nu ne ,;te permi s să gândim această fi i ntii dist i nctă de lume În

annlogie cu obidele experienţei Răspunsu 1 este: negre,� it. dar n u mai ca

obiect în Idee . �nu în real i tate , anume numai întrucât ea este u n substrat.

necu nosc ut nou. al u n i tăţ i i s istematice. al ord i n i i �i al fi n a l i tăţ i i

întoc m i r i i l u m ; , d i n care raţ i u nea trebu ie să-�i facă un pri n c i p i u

� Ceea c e a m �LI\ m;.Ji înainte dc:-.prc Ideea psiholog:idî �i menirea ci propriu-;.isă. (a

principiu pentru o j(osire pur regu lati vii a ra[iun i i . lllii Jispensea�ii de a e.xpune pe larg în

mod special i lu; ia ·ansccnt.knlalii. potriv i t căreia acea un i latc sistematică a oricărei

d iversitii! i a si 1n[u 1 i intern este reprezentată ipostat ic . Procedeul este aici foarte asemănător ace lu ia r care îl urmcaz;1 Critica cu priv ire la idealul teolog ic .

5 1 2

SUPLIMENT LA DIALECTICA TRANSCENDENTAL.;\,

regulativ al cercetării naturi i . Mai mul t încă. în această Idee putem

permite fără sfială ::;i fără teamă de blam anumite antropomorfisme. care

sunt folositoare principiulu i regulat iv în chest iune. Căc i nu e dedt tot o

Idee. care nu este raportată d i rect la o fi inţă d is t inctă de lume. ci la

principiul regu lat i v al un ităţ i i s istematice a l um i i . dar numai cu ajutorul

unei scheme a e i . anume a unei intel igenţe supreme, care este au toru l

lumi i după scopuri înţelepte. Prin ea nu urma să fie gând i t ce este în s ine

acest principiu originar al uni tăţ i i lumi i , c i cum trebuie să-I folos im sau

mai curilnd Ideea l u i . re lat iv la folosirea s istematică a raţ iun i i cu pri vire

la lucrurile l umi i .

Dar ( se va pune în cont inuare întrebarea) în fe lu l acesta putem noi

totu�i admite un autor al l umi i unic. înţelept ::;i atotputernic? F;Jrii nici o

îndoia/;/; ::;i nu numai că putem, ci trebuie să presupunem un astfel de

autor. Dar atunci ext indem cunoa::;terea noastră d incolo de C:unpul

experienţei posibi le? În nici un ca/.. Căci noi am presupus numai un ceva.

despre care nu avem n ic i un concept ce este e l in s ine (un obiect pur

transcendental ) ; dar. în raport cu ord inea s istematic[! �i fi nală a

construcţiei lumi i . pe care trebuie s-o presupunem când studiem natura.

n-am gând i t acea fi inţă necunoscută nouă decfit Îll analogie cu o

intel igenţă (un concept empiric), adică am dotat-o cu priv i re la scopurile

� i perfecţ iunea care se fundează pe această fi inţă exact cu acele

proprietăţi care , după condiţ i i le raţ iuni i noastre . pot conţ ine principiul

unei astfel de un i tăţi s istemat ice. Această Idee este deci absolut fundată

Îll vederea f(>fosirii cosmologicc a raţ iun i i noastre. Dar dad am vrea să- i

atribu im în mod ubsolut valab i l itate obiect ivă . am u i ta că nu e decât o

fi inţă în Idee . pe care o gfmdim ::; i . începfind apoi de la un principiu care

nu este determ inab i l prin observarea lum i i , am fi prin acea�ta pu�i în

i mpos ib i l i tate de a apl ica în mod corespunzător acest principiu la

folos irea empirică a raţiun i i .

Dar ( se v a pune apoi întrebarea) î n felu l acesta pot c u face u z de

conceptul ::;i supozi ţ ia unei fii nţe supreme în observarea raţ ională a

lumi i? Da, propriu-zis în acest scop a ::;i fost pusă la bază această Idee de

către raţ iune . Dar îmi este oare permis să consider ca scopuri n i�te

d ispoziţ i i care se aseamănă cu scopuri le. derivându- le din voinţa d ivină,

de::;i prin intermediu l unor d ispoziţ i i particulare din lume stabi l i te în acest

sens? Da. voi puteţi face ::;i acest lucru , î11să astfel încât să vă fie totuna

dacă cineva spune că înţelepciunea d ivină a ordonat totul în fe lu l acesta

5 1 3

TEORIA ELE M . Pi\RT. I l . DIYIZ. 2. CART. 2. C A P . 3

legislatoare care îi corespunde (intel/ectus archetypm). d in care să fie

derivatr1 orice unitate sistematică a naturii ca d i n obiectul raţ i u n i i noastre .

Cu ocazia ant inomici raţ i u n i i pure . am spus că toate problemele pe

care le pune raţ iunea pură trebu ie să fie absol ut rezolvabi le �i că scuza

cu l i m i te le cunoa�teri i noastre . care în mul te probleme ale naturii e�te

inev i tab i lă �i totodată înteme i ată , n u poate fi perm isă . deoarece aici nu n i

s e pun probleme despre natura l ucrur i lor. ci n u ma i prin natura raţ i u n i i � i

exclus iv despre const i tu ţ ia e i i11ternă. Acum putem con l"i rma această

afirmaţ ie, la început aparent îndrăzneaţă , cu priv i re la cele două

probleme faţă de care raţ iunea pură are cel mai mare interes !ji prin

aceasta putem completa în totul consideraţ i i le noastre despre dialectica

raţ iun i i pure.

Dacă deci se pune mai Înt<Îi întrebarea (cu pri v i re l a teo log ia

transcendentală( : ex istă ceva d is t inct de lume , care conţ ine principiul

ordi11 i i lumi i �i al în lănţu iri i e i după legi un iversale? răspu nsul este : 1;1rii

încloiaU. Căci l u mea este o sumă de fenomene . deci trebu ie să e x iste un

princip i u transcendental al c i , adică u n pri n c i p i u care poate fi gând it

numai de intclectl l l pur. Dacă, În a l eloi/ea r<Înd. se pune întrebarea dacă

această fi inţă este substan ţă , dacă are cea mai mare rea l i tate . dacă este

necesară etc .. răspund că ilceust;1 întrebare nu are nici tm sen�. Căci toate

categor i i le . prin care încerc să- m i fac un concept despre un astfe l de

obiect nu sunt pentru n ic i o altă folos i re decât pentru una empi rică � i e le

nu au n ic i un sens . dacă nu sunt apl icate la obiecte ale experienţei

pos i b i le . adică la l umea sens ib i l ă . În afară de acest câmp , ele nu sunt

decât t i t lur i pentru concepte , pc care le putem concede. dar prin care nu

putem înţe lege n i m i c . in al treilea rând, se pune în smr�i t întrebarea dacă

cel puţ in nu ne este permis să gândim această fi i nţă dist inctă de lume În ;uwlof}ie cu obiectele experienţei Răspunsul este: IJC!}re�it. uar numai ca

obiect în Idee , �i nu în real itate , anume numai întrucât ea este un substrat .

necunoscut nourt , al u n i tăţ i i s i stemat ice, al ord i n i i �i al fi na l i tăţ i i

întoc m i r i i l u m i i , d i n care raţ iunea trebuie să-�i facă un princip iu

Ceea L'e a m spus m a i înaimc despre hkc<J psihologic� � i menirea ci propriu-�isCi . ea

principiu pentru o roJo,irc pur rcgul at i v� a raţ i u n i i . 111� di spcnsecv(l de a expune pc larg în

mod special i l u;ia t ransccndcntaiCi . pott·i v i t căreia acea uni tate s istcmatid a oricărei

Ji versit:îti a s im tu lu i intern este reprezentată ipostatic. ProccJcul este aici roartc

asemănător aceluia pc care îl urmează Critica cu privire ht iJcalul teo log ic .

5 1 2

SUPLIMENT LA DIALECTICA TRANSCEN DENTALĂ

regu lat iv al cercetări i natu ri i . M a i m u l t încă , în această Idee putem

permite fără sfia lă ::; i fără teamă de blam anumite antropomorfi sme. care

sunt fol os itoare pri nc i p i u l u i regulat iv în chest iune . Căci nu e decât tot o Idee , care nu este raportată d i rect la o fi i nţă d i s t inctă de l u me. ci la

princ ip iu l regulat iv al un ităţ i i s i stematice a l u mi i , dar n u mai cu ajutorul

unei scheme a ei . anume a unei i n te l i genţe supreme . care este autorul

l u m i i după scopuri înţelepte . Prin ea nu urma să fie gând i t ce este în s i ne acest princ i p i u originar al u n i tă ţ i i l um i i . ci cum trebuie să-I folos im sau

mai curând Ideea l u i . re lat iv la folosirea s i stematică a raţ i u n i i cu pri v i re

la l ucru r i le l u m i i . Dar ( se v a pune î n con t i n uare întrebarea) î n fel u l acesta putem noi

totu::;i adm i te u n autor al l u m i i u n i c . înţelept � i atotputernic"> Fiir;l nici o

îndoiahl: ::;i nu n u ma i că pute m , ci trebuie să presupunem un astfe l de

autor. Dar atunci e x t indem cunoa�terea noastră d incolo de câmpul

experienţei posibi le? În nici un caz. Clei noi am presupus numai un ceva.

despre care nu avem n i c i u n concept ce este el în s i ne ( un obiect pur transcendenta l ) : dar . în raport cu ord inea s i stematidt �i fi nală a

construct ie i l u m i i . pe care trebu ie s-o presupunem când stud iem natura .

1 1 -am gând i t acea f i i nţă necunoscută nouă decât în nnalopic cu o

intel igenţă ( u n concept empiri c ) , adică am dotat-o cu pri v i re la scopuri le

) i perfec ţ i u nea care se fondează pc această fi i nţă exact cu ace le proprietăţi care , după cond i ţ i i le raţ i u n i i noastre . pot conţ ine princ i p i u l

unei astfel d e u n i tăţ i s i stematice. Această Idee este deci absolut fundată

în vederea f(>fosirii cosmolopice a raţ i u n i i noastre . Dar dacă am vrea să- i

atribu i m în mod abso l ut vala b i l i tate obiect ivă. am u ita că nu e decât o

fi in ţă în l dee . pe care o gândim ::; i . începftnd apoi de la un princ ip iu care

nu este determ inabi l pr in observarea l u m i i . am f"i pri n aceasta pu-:;i în

i mposi b i l itate de a apl ica în mod corcspundttor acest pr inc i p i u la folosirea empi rică a raţ i u n i i .

Dar ( se va pune apoi întrebarea) în fel u l acesta pot eu face u1. de

conceptul �i supoz i ţ i a unei fi i n ţe su pre me în observarea raţ ională a

l u m i i ? Da. propriu-zis în acest scop a � i fost pusă la bază această Idee Je către raţ i u n e . Dar î m i este oare permis să consider ca scopuri n i �te

d ispoziţ i i care se aseamănă cu scopur i le . deri vându-le din voi nţa div ină. de� i prin i ntermed i u l unor dispoziţ i i particu lare din l ume stab i l ite în acest

sens? Da, voi puteţ i face ::;i acest lucru , însă astfel încât să vă fie totuna

dacă c ineva spu ne că înţelepciunea d i v ină a ordonat tot u l în fel u l acesta

5 1 3

TEORIA ELEM . PART. I l . D IVIZ . 2. CART. 2 . C'i\P . . >

pentru scopuri le ei supreme sau că Ideea înţelepc iun i i supreme este un regu l at i v în cercetarea natur i i ::; i un princ ip iu a l un i tă ţ i i s istematice ::; i

finale a natur i i după legi naturale generale, ch iar � i acolo unde noi nu le

sesizăm; cu a lte cuvinte . că trebuie să vă fie absolut totuna, acolo unde

le percepeţ i , dacă spuneţ i : Dumnezeu, cu înţelepciunea l u i , a voit astfeL

sau : natura a ordonat în mod înţelept astfe l . Căc i cea mai mare un i tate

s istemat ică �i finală, pe care raţ i unea voastră cerea să o pună ca princip iu regu lat iv la baza oricărei cercetări a naturi i . era tocmai ceea ce vă

lndreptăţea să puneţi ca fundament Ideea unei intel igenţe supreme ca o

schemă a princ ip iu lu i regulat iv ; ::;i câtă fina l i tate găs i ţ i în lume, potri v i t

acestu i pri nc ip iu , tot atâta confirmare aveţ i pentru leg i t im i tatea Ide i i

voastre; dar cum acest princ ip iu nu avea a l t scop decât să caute un i tatea

necesară �i cea mai mare pos ib i lă a naturi i , datorăm în adevăr Ide i i unei

fi inţe supreme această un i tate în măsura în care o atingem, dar nu putem ignora legi le generale ale natur i i , în vederea cărora, numai . a fost pusă

la bat.ă Ideea . fără a aj unge în contrad icţie cu noi în� ine . pentru a

considera final i tatea natur i i ca acc identală �i h iperfizică în ce prive�te

originea ei . căci noi n-am fost îndreptăţiţ i să admitem o fii nţă d incolo de

natură, dotată cu proprietăţ i le amint i te . ci numai să punem ca fundament

Ideea e i , pentru a considera feuomenele ca legate s i stematic între e le, în analogie cu o determinare cauza lă .

Tocnwi de aceea suntem � i îndreptăţ i ţ i să gând irn cauza lumi i în

Idee nu numai după un antroromorfism mai subt i l ( fără care nu s-ar

putea gfmdi n imic despre ea). anume ca o fi i n ţă care posedă i n telect. plăcere � i neplăcere. de asemenea �i o dorinţă corespunzătoare acestora

din urmă, precum �i voinţă etc . , ci �i să atribuim acestei fi inţe perfecţiune

infi n ită, care astfel depă::;e�te mult pe aceea la care putem fi îndreptăţiţ i

prin cunoa�terea empirică a ord in i i lumi i . Căci legea regulati vă a un ităţ i i s istemat ice reclamă ca no i să studiem natura astfeL ca � i când s-ar găsi

pretut inden i la infi n it un i tate s istematică � i fina lă . cu toată varietatea cea mai mare posib i lă . Căc i , de�i nu surprindem sau nu atingem decât puţ in

d in această perfecţiune a l um i i . totu� i ţ i ne de legislaţ ia raţ iun i i noastre

s-o căutăm �i s-o presupunem pretut inden i ; � i trebu ie să fie totdeauna profitabi l pentru noi � i nu poate deven i n ic iodată dăunător a organiza

observarea naturi i după acest princi p iu . Dar, totodată, este de asemenea

clar că prin această reprezentare a Idei i unu i autor supre m . luată ca fundament . nu ex i stenta �i cunoa�terea unei astfe l de fi i n ţe , ci numai

5 1 4

SUPLIM ENT LA DIALECTICA TRA NSCEN DENTAL�

Ideea ei îmi serve�te ca fundament �i că deci eu n u deriv propriu -z i s

n i mic d i n această fi i n ţă , ci numai d in Ideea despre ca, adică d in natura l ucruri lor l um i i , după o astfel de Idee . O a n u m i tă con�t i in t ă . de�i

nedezvol tată , a folos iri i autentice a acest u i concept al rat i u n i i noastre pare să fi pri lej u i t � i l i mbaj u l modest � i just a l fi losofi lor d i n toate

t impuri le, când"ei vorbesc de înţelepci unea � i prevederea naturii � i despre înţelepc i u nea d i v i nă ca ex pres i i s i nou ime. ba chiar preferă pri ma

expres ie atâta t i m p cât e vorba n u m a i de rat iunea spec ulat i v ă , căci această expresie înfrfmează pretenţia de a afirma mai mult dedt suntem

îndreptăţ i ţ i �i totodată readuce raţ i unea la câmpu l c i propriu - natura . Astfel raţ i unea pură . care i n i ţ i a l părea să prom i tă nic i m a i m u l t n i c i

mai puţ in decât e x t i nderea cunost i nţelor d incolo de toate l i m i tele experienţe i . n u conţ ine, dacă o înţelegem just , dedt princ ip i i regu lat i ve.

care prescriu în adevăr o u n i tate ma i m are decflt cea pe care o poate

at i nge folosirea empirică a i n telect u l u i . dar tocmai pri n faptul că aceste princ ip i i împrng atflt de departe scopul de care caută -;ă se apropie . ele

duc l a gradu l cel mai înalt acordu l aceste i folos i r i cu s ine însă� i . eu

aj utoru l un i tăţ i i s i stematice; dar dnd sunt gre� i t înţe lese � i cfmd sunt considerate drept princ ip i i const i tu t ive a le u nor cu no�t i n ţe transcen­dente . e le produc, printr-o aparenţă ce e drept stră luci tă . însă în�elătoare . conv i ngere �i o cunoa�tcre i maginară . prin urmare contradicţ i i si dispute

eterne.

�= * *

Astfe l , orice eunoa�tere omenească începe eu i ntu i t i i . s..:: ridică de

a ic i la concepte � i sfflr�e�tc cu Idei . De�i cu priv ire la toate �·e le tre i elemente ea are î n adevăr izvoare d e Cl l l loa�tere ; 1 priori. care la pri ma vedere par să desconsiuere l i m i te le oricărei experienţe , totu�i o �Ti t ică

comp letă conv i nge că or ice raţi une. în folosirea specu l at i vă . nu poa te

trece n i c iodată cu aceste e lemente d i nco lo de dmpu l experie nţe i

pos ib i le ::;i că men i rea propriu-zisă a aceste i supreme facu l tJ ţ i de

c unoa�tere nu este dedt a se serv i de toate me tode le � i pri nc ip i i le c i

pentru a pătrunde pflnă în i n t i m i tatea naturi i , după toate princ i pi i le posibi le ale unităţ i i . printre care uni tatea scopuri lor este cea mai noh i l ă .

dar n ic iodată de a depă�i l i mitele e i . în afara cărora nu ex i stă pentru noi

5 1 5

TEORIA ELEM . PART. I I . DIVIZ. 2 . CART. 2. CAP. 3

n i m i c decât spaţ iu v i d . Cercetarea crit ică a tuturor judecăţ i lor care pot

e x t i nde cunoa::;terea noastră d i ncolo de e x perienţa rea lă ne-a conv i n s

des igur sufic ient , î n A n a l i t ica transcendentală, că ele n u n e pot conduce

n ic iodată la ceva mai m u l t dedt la o experienţă posib i lă ; � i dacă n-am fi

fost neîncrezători chiar faţă de teoremele abstracte �i generale cele mai

dare , dacă perspect i ve atrăgătoare �i aparente n u ne-ar fi tentat să

înlăturăm· constrângerea acelor judecăţ i , ne-am fi putut d ispensa .

desigur, de aud ierea obositoare a tuturor martori lor dialect ic i , pe care o

raţ iu ne transcendentă îi c i tează în sprij i n u l pretenţ i i lor e i : căc i am ştiut

încă de mai înai n te cu depl i nă cert i tud ine că toate afirmaţ i i le l or, deş i poate bine i ntenţ ionate . trebu iau să fie absolut l i psite de valoare. fi i ndcă

se refereau la o c u noa::;tere pe care n ic i un om nu o poate dobândi

vreodată. Dar cum discuţ ia n u se mai sfâr�e�te n iciodată , dacă m1 se

descoperă adevărata cauză a aparenţe i , prin care poate fi în�e lat ch iar �i

cel mai perspicace gânditor, �i cum descompu nerea întregi i noastre

cunoa�teri transcendente în elementele ei (ca un stud i u al naturi i noastre

i n terne) nu este în s ine de puţină valoare . iar pentru filosof ea este c h i ar

o datorie , n-a fost numai necesar să cercetăm amănunţ i t . până la primele

ei izvoare , această întreagă muncă a raţ i u n i i specu lative . oricât de steri lă

ar fi ea; cum aparenţa d i alectică este aici n u n u mai în�el ătoare în ce

prive�te judecata. c i � i atrăgătoare � i oricând firească în ce pri ve�te

i nteresul pe care îl avem aici faţă de judecată . ş i va rămâne astfe l în vec i .

a fost oport u n s ă redactăm amănu n ţ i t actele acestu i proces ş i s ă l e

depunem î n arh i va raţi u n i i omene�t i , pentru a s e ev i ta î n v i i to r erori

s imi lare .

II

METODOLOGIA \J

TRANSCENDENTALA

Dacă cons ider ansamblul tuturor cuno�t inţelor raţi u n i i pure � �

specu l at ive ca pe u n e d i fici u . a cărui Idee c e l p u ţ i n o avem în noi . pot

�pune: în Teoria transcendentală a e lemente lor am evaluat materia lu l de

construcţie ) i am stab i l i t pentru ce fel de edific i u . pen tru care înăl ţ ime si

solid itate aju nge acest materia l . Desigur . s-a întâmplat că. de�i plănu i am

un turn care să a j ungă pfmă la cer, provi;. ia de materiale a ajuns totu�i

numai pentru o casft de locuit care . pentru îndeletn i c i ri le noastre pe

câmpia experien ţe i . era destul de spaţioasă �i destul de înaltă spre a o

cuprinde di ntr-o pri v i re ; dar acea temerară întreprindere trebuia să

e�ueze din l ipsă de material e , chiar fără a mai ţ ine seamă �i de confuzia

de l i m ba j . care în mod i n e v i tabi l trebuia să dezbine pc muncitori în ceea

ce prive�te planul �i să-i împră�tie în toată l u mea. pentru ca fiecare să-�i

construiască pentru sine, după propriu l plan . Acum nu ne i nteresează atât

materia le le . cât mai curând planu l , �i fi i nd avcrt i;.aţi să nu ne aventurăm

orbe�te într-un proiect oarecare . care ar pu tea depă�i eventual toate

puteri le noastre . pe de altă parte. neputfmd totu�i renunţa l a constru irea

unei locu inţe sol ide , să facem devizu l pen tru o c lăd ire în raport cu

prov iz ia de materia le care ne este dată � i care totodată este adecv;ttă

trehu inţei noastre .

Prin Metodologie transcendentalii înţe leg deci determinarea

condi ţ i i lor formale ale unu i s istem complet al raţ i un i i pure. În acest scop .

vom avea de-a face cu o discip/in;/, un canon. o arhitectonic;/. în sfâr�i t .

cu o istorie a raţ i un i i pure . ş i vom real iza în sens transcendental ceea ce ,

5 1 9

M ETODOLOG I A TR/\ NSCENDENTAL.4. CAP.

sub numele de logici practic;/. se încearcă în �co l i cu priv i re la folosi rea

inte lec tu lu i în genere . dar nu se reu�e�te . căci d in moment ce logica

generală nu se l i m itează la o specie pm1icu lară de cuno�t inţă intelectuală (de exemp l u . nu la cea pură ) �i n ic i la anumite obiecte. ea. fără a

imprumuta cuno�t inţe d in a l te .) t i i nţe, nu poate face mai mul t decât să propună t it l uri pentru metode posibile �i cx presi i tehnice de care se face

U /. cu priv i re la � istematică în toate �t i inţele �i care famil iarizează pe elev

de mai îna inte cu nume. a căror semn i ficatie � i folos i re e l le va cunoa::;tc

abia mai târziu .

METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ

Capitolul întâi

DISCIPLINA RAŢIUNII PURE

Judecăţ i le care sunt negat ive, nu numai în ce prive�te forma logică. ci � i în ce prive�te conţinut u l , nu se bucură de prea mare st imă faţă de

dorinţa de cunoa�tere a oamen i lor; e le sunt considerate ch iar ca L U I fel

de du�mani inv idio�i ai i ns t inctu l u i nostru de cunoa�tere . c:.�re t inde neîncetat spre ext inderea cuno�t in ţe l or �i aproape că este nevoie de o

apologie pentru a le face tolerate �i cu atât mai mult pentru a le procura favoare �i st imă.

Din punct de vedere logic. putem exprima orice judecată sub formă

negat ivă . însă în ceea ce prive�te conţ inutu l cunoa�ter i i noastre în

genere, dacă aceasta este extinsă sau l imitată printr-o judecată , judecăţi le negat ive au funcţ ia proprie numai de a împiedica eroarea . De aceea .

judecăţi le negat ive care t rebuie să prevină o cunoştinţă falsă, acolo unde

totu�i n ic iodată nu e posibi lă o eroare , sunt desigur foarte adevărate , dar

sunt totu�i goale, adică nu sunt deloc adecvate scopulu i lor, ş i tocmai de aceea sunt adesea ridicole . Aşa este judecata ace l u i retor că

A 1 e x a n d r u n-ar fi putut cuceri n ic i o ţară fără armată .

520

LJISC I I'L INA RATIU N I I PURE

Dar u nde l i m i te le cunoa�teri i noastre pos ib i le sunt foarte înguste ,

iar i mp u l su l de a j udeca - mare , aparenţa care se oferă , foarte înşe­

lătoare � i prejudiciu l rezu l tat Jin eroare consiuerabi l , acolo o instrucţie

negativ;/, care serve�te numai pentru a ne păzi de erori , are ch iar mai

m u l tă i mportanţă decât unele instrucţ iuni pozit ive, prin care cunoa�terea

noastrii ar putea dobflndi o cre�tere . Con.�tr;îngcrea care îngrăue�te � i . în

fi ne, suprimă încl i naţ ia permanentii de a ne abate de la anumite regu l i se

nume� te di . ..,ciplimi. Ea se deosebe�tc de culwni. care are de scop numai

de a dezvolta o nptitudinc, fiiră a suprima alta deja ex istentă. La formarea

unui talent. care ti nde să se manifeste d in propri ul său îndemn . disc ip l ina

oferii o contribuţie negativ ii "' . în t imp ce cul tura -:;i doctrina. o contribuţie

po1.iti v ă .

C ă temperament u l c a � i talente l e , care î � i permit bucuros o mi�care

l i herii �i neîngrăd ită (ca i mag i naţ ia ':ii ageri mca m i n ţ i i ) . au nevoie în

unele pri v inţe de o J isc i p l i n ă , va ad m i te cu u�uri nţii ori c i n e . Dar cii raţ iunea , căreia îi revine sarcina de a prescrie propria-i J iscip l ină tuturor

celorlalte tend inţe , are ea însă':ii nevoie de o d isc i p l i n ă . poate părea

desigur c iuuat: în real i tate, ea a scăpat până acum de o astfel de u m i l i nţă.

tocmai fi i ndcă sub forma solemnă � i profunJ cuvi incioasă în care se

înfăţi'jează n i meni n-ar putea cădea U'jOr la băn u i a la u n u i joc fri vol cu

imagin i . în loc ue concepte , �i cu cuv i nte . în loc ue lucruri .

N u e nevoie de o crit ică a raţ i u n i i în folosire empir ică. căci

princ ip i i le e i sunt supuse unui examen cont inuu prin piatra de încercare

a experienţe i : de asemenea. n ic i în dome n i u l matematic i i . u nde

conceptele ei trebuie prezentate i med iat in concreto în intu i ţ ia pură � i

unue tot ceea c e este neîntemeiat �i arbitrar devine i mediat evident . Dar

unde n ic i intu i ţ ia empir ică , nici cea pură nu menţi n raţ i u nea pe un făga'j

v i z i b i l , anume în folosirea ei transcenuenta l ă după s i mple concepte,

acolo ea are mare nevoie de o d i sc i p l ină care să- i înfraneze încl inarea

spre ext i ndere d i ncolo de l i mitele înguste ale experienţei pos i b i le �i să o

Ş t i u . desigur. că în l imbajul didactic '� obi�nuie�tc a folosi tcnnenul de di.,ciplin:l ca l'i ind identic cu cel de i n,trucţic. Dar există. pc <k a l tă parte. ati\tea alte c•vuri în care

prima expresie. în sens de corectie. este dis t insfl ru grijh de cea de-a dou a . în sens de

imtrue(ic. s i natura lucruri lor arc ea îns��i grijă de a phstra pentru arcastă dis t inct ie

singurele expresi i adervate. încftt eu as dori să nu 'e perm ită nic iodată folos i rea acelu i

cu v•înt în a l t sens decât negat iv .

52 1

M ETODOLOG I A TRANSCENIJENT ALĂ . CAP.

ferească de rătăcire � i eroare. astfel încftt întreaga filosofie a raţ i u n i i pure

nu are de-a face decflt cu acest folos negat i v . Erori le i zo late pot fi

re med i ate pri n cenzunl. iar cauzele lor, pri n critic<'"i. Dar u nde. ca în raţ i u nea pură, se găse�te un întreg s istem de amăgiri ::;i i l u zi i . care sunt

legate între ele � i u n i te prin pri n c i p i i comune, acolo pare să fie necesară

o legis laţ ie spec i a l ă . �i anume u n a negat i vă care . sub n u mele de disciplin;1, să-�i insti t u ie d i n natura raţ i u n i i � i a obiectelor folosiri i ei pure

oarecum un s istem de c ircu mspecţie � i de examen de s ine, în htţa căru ia

să n u poată sta în picioare n ic i o aparenţă �ofistică � i falsă, c i t rebuie să

se trădeze i mediat . oricare ar f i mot ivele care s-o ascundii .

Trebuie însă notat că în accasW a doua parte pri n c i pală a Crit ic i i

transcendentale apl ic d i sc ip l ina raţ i u n i i pure n u asu pra conţ inutul u i . c i n u m a i asu pra metode i de cunoa�tere d i n raţ i une pură . As upra

conţinutului am ap l icat-o în Teoria elementelor. Dar folosirea raţ i un i i .

ind iferent de obiectu l apl icăr i i e i , are ceva s i m i lar � i totu�i . în măsura în

care trebuie s[t fie transcendenta l ă . ea este at�ît de esenţ ia l d i s t i nctă de toate cele la l te fo losiri . încât frtră teoria negat ivă. de avert izare , a unei

discipl ine special i nst i tuite nu pot f i evi tate erorile care trebuie să rezu lte

în mod necesar d i n apl icarea i mproprie a unor metode . care se potrivesc

de a l tfe l raţ i u n i i , Jar nu aici .

Capitolul Înt:îi

Sec[iunca in tf1 i

D I SC I PLI N A RAŢI U N I I PURE ÎN FOLOS I R E DOG M ATICĂ

M atematica oferă exemplu l cel mai stră l u c i t al u n e i raţ i u n i pure

care se ext inde de la s ine cu succes . fără ajutorul experienţe i . Exemplele sunt contagioase, în special pentru acea fac u l tate care în mod fi resc se

flatează , înc h i pu indu-�i că are ace la� i succes ş i în a l te cazu r i . de care a

a v u t parte în u n u l d i n cazuri . De aceea , raţ i unea pură în fol o s i re

transcendentală speră să se poată ext inde tot atât de norocos şi temei n i c

522

Ri\ŢIUNE/\ PURĂ ÎN FOLOSI R E DOGMATICĂ

cum a reu� i t în folos irea matematică. dacă întrebu in ţează acolo aceea�i

metodă care a fost a ic i de un folos atât de ev ident . Este foarte important

pentru noi să !jtim dacă metoda pentru a ajunge la cert itudine apodictică. � i care se nume�te nwtenwtic;l în această � t i i nţă d in urmă, este totuna

cu cert i tud inea căutată în fi losofie �i care aici ar trebui num ită

dogmatic;/.

Cunoa�terea filosof/c;l este cunm1.�terea raţiona/;/ din concepte. pe

cilnd cunoa�terea matematică este o cunoa�tere d in construirea

conceptelor. Dar a construi un concept înseamnă a prezenta a priori

intu i ţ ia care îi corespunde . Pentru constru irea unu i concept se cere deci

o intu i ţ ie nonempiric;l care . prin urmare , ca i ntu i ţ i e . este un obiect

.�ingular. ceea ce nu înseamnă însă că în cal i tate de cunstructoare a unui

concept (a unei reprezentări generale ) ea nu trebuie să exprime în

reprezentare valab i l i tate generală pentru toate in tu i ţ i i l e pos ib i le care

aparţ in acelu ia� i concept . AstfeL cu construiesc un triungh i , îu t imp ce

prezint obiectul corespunzător acestu i concept tic prin simpla imaginaţie

în intu i ţ ia pură. fie după imaginaţie � i pe hârt ie în intu i ţ ia empirică, în

ambele cazuri însă cu totul a priori. fără a-i fi împrumutat modelu l d in

vreo experienţă oarecare . Figura s i ngu lară desenată este empirică � i

scrve�te totuş i l a exprimarea conceptu l u i , în c iuda genera l i tăţ i i l u i ,

fi i ndcă î n această in tu i ţ ie empirică n u s e i a î n considerare decât actu l

constru ir i i conceptu l u i , căru ia mul te determinări . ca cea de măr ime.

l aturi . ungh iuri . îi sunt cu totu l ind iferente � i dec i se face abstracţie de

aceste d i ferenţe care nu modifică conceptu l de triungh i .

Cunoaşterea fi losofică consideră deci part icu larul numai în gcner<.� l .

pe dnd cea matematică, genera lu l în particular. h a chiar în si ngular. de.�i

totu�i a priori �i cu ajutorul raţ iun i i , astfel încftt . cum acest s ingul<.�r este

determinat în anumite condi ţ i i generale de construcţ ie . tot astfel obiectul

conceptu lu i , căru ia acest s ingular nu- i corespunde decât ca schemă.

trebuie gând i t ca fi ind un iversal determinat. În această formă constă deci d i ferenţa esenţ ia lă <.1 acestor două

speci i de cunoa�tere raţ ională , � i ea nu se bazează pe d iferen!a materiei

sau obiectelor lor. Cei care î�i închipuiau că d i st ing fi losofia de

matematică prin aceea că afirmau despre cea d i ntâi că are ca obiec t

numai entitatea, pe când cea de-a doua numai cantitatea, au luat efectu l

523

M ETODOLOG IA TRANSCENDENTALĂ . CAP.

drept cauză . Forma cunoa�teri i matematice e�te cauza pentru c<trc ca nu

se poate raporta decât la mări m i . Căci numai conceptul de mări mi poate

fi constru i t , <tdică prezentat a priori în intui ţ ie , pe când cal ităţ i le nu pot fi

prezentate în n ic i o a l tă i ntu i ţ ie decât în cea empir ică. De aceea . o

cunoa�tere raţ ională a lor nu poate fi pos ib i lă decât prin concepte. Astfe l .

n imeni nu poate l ua o intu i ţ ie corespunzătoare conceptulu i de real i tate

din a l tă parte decât din experienţă , dar niciodată nu o poate avea a priori.

d in s ine însu)i � i anterior con�t i i n ţe i empir ice. Form<� con ică poate fi

făcută intu i t ivă fără vreun ajutor empir ic . numai după concept, dar

cu loarea acestu i con trebu ie să fie dată mai Îlllâi într-o experienţă sau

alta. Conceptu l de cauză în genere nu-l pot prezenta în n ic i un fe l de

intuiţ ie decât într-un exemplu pe care mi-I pune la îndemână ex perienţa

etc. De al tfel . filosofia tratează ':' i ea despre mărim i . ca � i matematica. de

exemplu despre tota l i tate , infin i t etc . Matemat ica se ocupă şi cu

deoseb irea d intre l i n i i )i supr<tfeţe ca spaţ i i de cal itate d ifer i tă . cu

cont inu itatea întinderi i , considerată ca o cal i tate a e i . De�i în astfel de

cazuri ele au un obiect comun. tollt�i modu l de a-1 trata prin raţ iune este

cu totul altul în meditarea fi losofică dedt în cercetarea matematică. Cea

d intâi se menţine numai la concepte generale , pe când cea de-a doua nu

poate începe n im ic cu s implu l concept , c i se prcc ip i lă imed iat spre

intu i ţ ie . în care consideră conceptul in concreta, dar nu empiric, ci într-o

intui ţ ie pe care o prezintă ;1 priori, adică pe care )i-a construit-o �i în care

ceea ce urmează d i n cond i ţ i i le genera le a le construcţ ie i trebu ie să fie

gener<tl valab i l � i pentru obiectul conceptu lu i constru i t .

Să se dea unu i fi losof conceptu l unui tr iungh i � i să f ie lăs<tt să găsească în felul lu i raportul d intre suma ungh iuri lor lu i ) i ungh iu l drept . El nu are decât conceptu l unei figuri înch i se în tre i l i n i i drepte � i . în această figură . conceptul despre tot atâtea ungh iuri . Oricât ar reflecta asupra acestui concept . nu va scoate d in e l n imic nou . El poate anal iza �i clarifica conceptul de l inie dreaptă, de unghi sau de numărul tre i , dar

nu poate a junge la alte proprietăţi care nu se află în aceste concepte. Când geometru! se ocupă de această problemă, începe prin a construi un tr iungh i . Fi i ndcă �t ie că două nnghiuri drepte fac împreună cât toate

unghiuri le adiacente care pot fi trase d intr-un punct pe o l i n ie dreaptă, el pre lunge�:>te o latură a triungh iu lu i său şi obţine două unghiuri adiacente care sunt egale cu Jouă unghiuri drepte. Apoi împarte ungh i u l extern ,

524

SECŢ. 1 . RATI UNEA PlJRĂ ÎN FOLOS I RE DOGMATICĂ

triigiind o l i n ie paralelă cu latura d i n faţă a tr iung h i u l u i ::;i vede că aic i

rezu ltă un unghi u exterior adiacent, care este egal cu un unghi in tern etc .

El aju nge în fe l u l acesta printr- u n lanţ de raţionamente. călăuzi t

permanent de intu i ţ ie . l a rezol varea abso l u t c l ară � i totodată generalii a

probleme i .

Dar matemat ica n u constru ic�te numa i mări mi (quanta). ca în

geometri e . ci �i s impla mărime (quantitas), ca în algebră. u nde face

complet abstracţie de natura obiectu l u i care trebuie gfmd it după un astfel de concept de mări me . Ea î� i alege apo i o anumi tă notaţ i e a tuturor

construcţ i i lor de mări m i în genere ( numere ) , cum ar fi aceea de adunare .

scădere etc .. e xtragerea rădăc i n i i : ::;i după ce a de�emnat ::;i concept u l

general d e mări m i du pă d i feritele raporturi d i n tre e l e , c a reprezi ntă în i n t u i ţ i e . dnpă anu m i te regu l i genera l e . orice operaţie produsă � i

mod ificată pri n can t i tate: ciind o mărime trehnie d i v i zată prin al ta . ca

combină caracterele amândurora după forma care desemnează d i v i z i ­

unea etc . ::; i ast fel aj unge. c u a jntorul u o e i construcţ i i s imbolice. a�a cum geometria ajunge. cu ajutoru l une i construcţ i i ostensivc sau geometrice

(a obiectelor însele) . acolo unde cunoa)tcrea discursivă n-ar potea ajunge nic iodată cu ajutoru l s i mplclor concepte.

Care poate fi cauza acestei s i tuaţ i i at<Ît de d i ferite în care se află doi

me�teri a i raţ iun i i . dintre care u n u l î�i urmează dru m u l după concepte .

iar celălalt Ju pii in tu i ţ i i . pe care le prezintă a priori. potri v i t conceptelor? În urma teor i i lor transcendentale expuse mai s u s . această cauză este

r..:lară . A ic i nu este vorba de judecăţi anal i t ice care pot fi produse pri n

s impla anal i ză a conceptelor (aici filosoful a r avea. fără îndoială . avantaj asupra rival u l u i său ) . ci e vorba de judecăţi s i ntet ice. ::;i anume de ast fel

de judecăţi care trebuie să fie cunoscute a priori. Căc i nu am Jc văzut

ceea ce giindesc de fapt în conceptu l meu de tri u ngh i ( acesta n u e n i mic

mai mult deciit s i mpla defi n iţ ie) : d impotri vă. trebuie să trec d incolo Je

e l . spre proprietăţ i care nu se află în acest concept . dar care tot u ::; i îi

aparţ i n . Dar acest l ucru n u este pos i b i l a l tfe l deciit dacă îmi determ i n

obiectu l m e u fie după cond i ţ i i le i nt u i ţ ie i empirice . fie după cele ale

i nt u i ţ ic i pure . Pri m u l procedeu n-ar da deciit o judecatii e mpi rică (prin măsurarea unghiuri lor triungh i u l u i ) . care n-ar avea u n i versal i tate , ::; i cu

atât mai puţ in necesi tate. iar despre a�a ceva nu poate f i vorba. Al doi lea

procedeu este însă construcţ ia matemat ică. ::; i anume aici construcţ ia

geometrică. c u aju torul căre i a adaug. într-o in tu i ţ ie pură. la fel ca ::; i în

525

M ETODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ. CAP. 1

cea empirici:i. d i vers u l care aparţine schemei u n u i tr iunghi în genere � i .

prin urmare, conceptu l u i de tr iungh i , prin care. negre�i t . trebuie să fie

constru i te judecăţ i s i ntetice u n i versal e .

Deci în zadar a� fi losofa , adică a� reflecta d iscurs i v asupra

triungh i u l u i , fără a aj unge prin aceasta câtu�i de puţ i n mai departe decât

la s i m p l a defi n i ţ i e . de la care îns[t ar trebu i tocmai să încep. Există,

desigur. o s i nteză transcendentală din pure concepte . care iară�i nu- i

reu�e�te decât filosofu l u i ; dar ea nu priveşte nic iodată mai m u l t decât u n

l ucru î n genere , î n cond i ţ i i le p e care percepţia l u i poate s ă le

îndep l i nească pentru a aparţ ine experienţei pos ib i le . Dar în problemele

matematice n ic i n u e vorba despre aceasta �i în genere despre e x istenţă.

c i despre proprietăţi le obiectelor în sine, n umai întrucât aceste proprietăţi

sunt legate de concept u l obiectelor. În exemp l u l c i tat n-am căutat decftt să c lari ficăm ce d i ferenţă mare

se găseşte între folosirea d iscurs ivă a raţ i u n i i d i n concepte �i folosirea

i n t u i t i v ă pri n constru i rea conceptelor. În mod firesc se pune acu m

întrebarea care este cauza care face necesară o astfel d e folosire dublii a

raţ i u n i i şi după care cond i ţ i i putem cunoaşte dacă are loc n u m a i cea

d i ntâi sau �i a doua.

Toată cunoa�terea noastră se raportează totu� i . în cele d i n urmă . la

intu i ţ i i pos ib i le : căci n u mai prin ele este dat un obiect . Dar u n concept

a priori ( u n concept nonempiric) cuprinde în s i ne fie o intu i ţ ie pură. �i

în acest caz e l poate fi constru i t , sau nu cuprinde decât s in tezu in tu i ţ i i lor

pos ib i le , care nu sunt date ;1 priori, şi atunci putem desigur judeca prin el

s intetic şi a priori. dar numai discurs i v , din concepte. şi n ic iodatii intu it iv .

prin construi rea concept u l u i .

Dar d i ntre toate intu iţ i i l e . nici u n a n u este dată ; 1 priori. decât s impla

formă a fenomenelor, spaţ i u l ş i t i m pu l : ::; i u n concept despre spaţ i u � i

t imp, cum e cuanta, poate f i prezentat il priori în intui ţ ie, adicii constru it

fie împreună cu ca l i tatea lor (forma l or) , f ie ş i n u mai în cant itatea lor

( s i m p l a s i nteză a d i vers u l u i omogen ) pr in n u măr. Dar materia

fenomenelor, prin care ne sunt date lucruri în spaţ i u ş i în t i m p , poate fi

reprezentată numai în percepţie, adică a posteriori . S ingurul concept care

reprezintă il priori acest conţ i n ut empiric al fenomenelor este conceptu l

de lucru în genere, iar cunoaşterea s i ntet ică il priori despre acesta n u

526

SECT. 1 . RATI UNE/\ PURĂ ÎN FOLOS I RE DOGMATICĂ

poate oferi Jecftt s impla regulă a s inteze i a ceea ce poate da percepţia L I postcriori. Jar n ic iodată intuiţ ia obiectulu i rea l , căci aceasta trebuie să fie necesar empirică.

Judecăţile sintetice care se referă la /ucmriîn genere. a căror intuiţie nu poate fi dată LI priori. sunt transcendentale . Prin urmare. judecăţi le transcendentale nu pot f i date niciodată prin constru i rea conceptelor. c i numai după concepte n priori. Ele conţin numai regula potr iv i t căreia o anumită un itate s intetică a ceea ce no poate ti reprezentat intui t iv a priori

(a percepţi i lor) trebuie căutată empiric. Ele însă nu pot prezenta într-un caz oarecare nici unul dintre conceptele lor il priori, ci numai a postcriori. cu ajutorul experienţe i , care va fi posibi lă abia după acele principi i sintetice.

Dacă trebuie să judecăm sintetic despre un concept. trebuie să ie� im d in acest concept . ) i anume spre in tu i ţ ia în care el este dat . Căc i dacă rămânem la ceea ce este conţinut în concept , judecata ar fi numai analit ică ::;i o expl icaţ ie a Ide i i după ceea ce este în real itate conţinut în ea. Dar eu pot p leca de la concept spre in tu i ţ ia pură sau empirică care î i corespunde . pentru a- 1 examina in concreta în ea ::; i pentru a cunoa�te <1 priori sau a posteriori ceea ce se cuvine obiectu lui acestui concept . În pri mul caz, este o cunoa::;tere raţionali\ � i matematică prin constru i rea conceptu lu i . în cel de-al doi lea caz . este o cunoa�tere numai empirică ( mecanică) . care nu poate da niciodată judecăţ i necesare � i apod ict ice . Astfel . a� putea anal iza conceptul meu empiric de aur fără ea prin aceasta să d::;tig mai mult decât să pot enumera ceea ce gJndesc de fapt sub acest cuvânt . de unde în cunoa�tcrea mea are loc , fără îndoială. o îmbunătăţire logică , dar nu se obţ ine o sporire sau un adaos. Eu iau însă materia care se prezintă sub acest nume ::;i leg de ea percepţ i i care îmi vor pune la îndcmfmă d iferite judecăţi sintetice. dar empirice. A� construi conceptul matematic de triungh i . adică 1 -a� da il priori în intu iţ ie � i a� obţine pe această cale o nmoa�tere sintetică , dar raţ iona li\ . Dar cJnd îmi este dat conceptul transcendental al unei rea l i til ţ i . substanţe, forte etc .. el nu desemnează n ic i o intu i ţ ie empi rici\ . n ic i una pură . c i exclus iv s inteza intu i ti i lor empirice (care deci nu pot fi date il prion): cum sinteza nu se poate ridica il priori la s inteza care îi corespunde . din el deci nic i nu poate rezu lta o judecată s intetică determ inantă. ci numai un princ ip iu a l s inteze i '' de intu i ţ i i empirice posibi le . Astfe l , o judecată transeendentală

* Cu a jutorul conceptului de cauză. ies realmente din conceptul empiric al unu i

eve n i ment Cîn care s e înt<împlă ceva) . dar nu spre i nlll i ( i a care prezintă conceptul d e

527

M ETODOLOG IA TRi\ NSCEN DENTi\LĂ . CAP.

este o cunoa�tere raţ ionali\ s intetică după simple concepte �i prin urmare o judecată d i scurs ivă . dtc i numai prin ea este pos ib i l ă orice un i tate s in tet ică a cunoa�ter i i empi rice. Jar prin ca nu este dată a priori n ic i o i n tu i ţ ie .

Astfe l , ex i stft două întrcbu i nţftri a le raţ i u n i i , care în c i uda un i ­versa l i t ăţ i i cunoa::;teri i � i a produceri i e i a priori, comune ambelor întrehu i nţări . sunt totu::;i foarte diferite în mersul lor, � i anume datorită l'ap!Uiu i că în fenomen , prin care ne sunt date toate ohiectcle. se atlă două elemente: forma i ntu i ţ ie i (spaţ iu l � i t im j)u l ) , care poate fi cunoscută ::;i determ inată cu tot u l a priori, � i materia ( fiz icu l ) sau conţ i nu tu l . care înseamnă ceva ce se găse�te în spaţ i u �i în t imp, prin urmare conţine o ex istenţă ) i corespunde senzaţ iei . În ceea ce prive)te u l t imul element, care nu poate fi dat n ic iodată în mod determinat al tfel decât empiric, nu putem avea a priori decftt concepte nedeterminate ale s intezei senzaţi i lor pos ib i l e , întrucât ele aparţ in un i tăţ i i : tpercepţiei (într-o experienţă pos ib i lă ) . În ceea ce prive)te primul element . putem determina a priori conceptele noastre în in tu i ţ ie . întrucât noi În)ine ne creăm obiectele în spaţ i u �i în t imp . printr-o s in teză un i formă . considerfmdu-le numai ca (/twnta. Cea d in tâ i se nurne�te folos i re a raţ i un i i prin concepte. întrucât nu pu tem face n imic mai mu l t decât să aducem sub concepte feno­mene le. în conţ inutul lor real , care în felu l acesta nu pot fi determi nate decftt empiric . adică a {)(hteriori (dar conform acestor concepte, ca regul i a le unei s i nteze empirice ) . Cea de-a doua este folosirea raţ i u n i i pri n construi rea conceptelor . întrucât aceste:.!. raportfmdu-se deja la o i ntu i ţ ie a priori. pot f i date tocmai de aceea în i ntu i ţ ia pură în mod determinat a priori � i fără n ici un fe l de date empir ice . A examina tot ce ex i st<l ( u n lucru î n spat iu sau î n t imp) , pentru a � t i dad � i î n c e măsură este sau n u un cuantu m . dacă in e l t rebuie reprezentată o ex istenţă sau o l ipsă de ex istenţă. în ce măsură acest ceva (care umple spaţiu l sau t impu l ) este un substrat pri m sau o s implă determinare . dacă ex istenţa l u i are un raport cu a l tceva ca fi indu-i cauză sau efect . � i în sfâr) i t dacă . în ce prive�te ex istenţa. el se ană izolat sau în dependenţă reciprocă cu a l tele ,

cau;:[l in concrcto. ci spre cond i ti i il' de t i m p în genere . c.trc ar putea fi g[lsitc în expcricn [[\

în conformitate cu concqllul de cauzn . Procedez deci n u mai dup[l concepte s i nu pot

proceda prin const ruct i a conccpiclor. dki conct'fllul c,;tc o regul[l a s i n laei pcrccpt i i lor.

care n u sunt in tu i t i i pure si deci n u pot fi dare il priori.

528

SECT. 1 . RAŢI UNEA PURĂ lN FOLOS I RE DOGMATIC/\

a examina pos ib i l i tatea acestei ex i stente. rea l i tatea �i necesitatea e i sau

contrari i le lor: toate acestea aparţ i n CLII!Oaşterii raţionale d in concepte.

care se nume�te cunoa�tere filosofic/. Dar a determina a priori în spaţ iu

o i n tu i ţ i e ( figura ) . a d i v iza t impu l (durata) sau numa i a cunoa�tc

un i versa l u l s i n tezei u n u ia �i ace l u ia-:; i l ucru în t imp ::; i în spaţ i u 'ii

mărimea unei i n tu i ţ i i în genere ( n u măru l ) . care rezu l tă de a i c i . aceasta

este o operaţie rnţiona/;/ prin constru i rea conceptelor �i se numc�tc

IJW(t"/1Wtic;/.

Marele succes pe care i l obţ ine raţ iunea cu a ju toru l matematic i i ne

face să presupunem In mod foarte firesc că. dacă nu matematica lnsă� i .

insă metoda e i v a reuş i ş i î n afara câmpu lu i mărim i lor. aducflnd toate

conceptele la intui ţ i i . pe care ea le poate da a priori şi prin care va deveni .

aşa-zicând , stăpfmă asupra naturi i : pe când fi losofia pură . d impotrivă.

cu concepte d iscurs ive a priori. face o treabă de cilrpăceală în natură, fără

a putea face i n tu i t i vă a priori rea l i tatea lor si tocmai prin aceasta să le

�1creditczc . De asemenea . se pare d ml'�tcri lor în această artă nu le

l i psqte încrederea în sine. i ar publ iculu i nu- i l i psesc mari le speranţe în

abi l i tatea lor, din moment ce acc�t ia au trebui t să se ocupe cu prob lema

de faţă . În adevăr . cum ei abia dacă au fi losofat vreodată asupra

matemat ic i i lor (o îndeletn ic i re d i fi c i l ă ! ) . n ic i nu le t rece prin m in te

d i ferenta spec ifică d intre o folosire a raţ i u n i i ş i cea la l tă . Regu l i curente

�i folos i te empir ic . pe care le imprumuti1 de la raţ i unea comună. au

pentru ci valoare de ax iome . De unde pot veni conceptele de spaţiu şi

t imp . cu care e i se ocupă (ca de s ingurele cuante orig inare ) . ci n ic i nu se

i ntcrescat.iî � i tot ast kl le pare i n u t i l să cercete1e orig i nea concepte lor

pure ale i ntelectu lu i �i prin aceasta � i sfera valabi l i tăţ i i lor. c i numai să se

servească de e le . În toate acestea c i fac foarte b ine când nu depăşesc

l im i ta hotărâtă lor. anume aceea a naturii. Dar e i a jung pe neobservate

de la dmpu l sens ib i l i tăţ i i la terenu l nesigur a l conceptelor pure şi chiar

transcendenta le , unde Pământu l nu le perm ite nici să stea în picioare .

n ic i să înoate (instabi/is tcl/us. iwwbilis undi!) �i unde nu se pol face

decât paşi u�ori . despre care t impul nu păstrează n ici cea mai slabă u rmă.

pe când . d impotrivă , în matematică mersul lor lasă o �osea m i l i tară. pe

care ch iar �i unna�i i cei mai îndepărtaţi pot pă�i eu încredere.

Cum ne-am impus obl igaţ ia de a determina exact �i cu certi tudine

l i m ite le raţ i un i i pure în folosirea transcendenta l ă �i cum acest fel de

529

METODOLOC i i A TRANSCENDENTAL-A. CA l'.

strădu inţă are în s ine part icular i tatea că. în ciuda celor mai ins i stente � i

dare avert izări . se lasă mereu înşelată d e speranţa . îna inte d e a renunţa

cu totu l . că va aju nge d i ncolo de l i m itele e x perienţe i . în ţ i nuturi le încântătoare a le intelect u l u i . este necesar să mai îndepărtăm ş i u l t i ma

ancoră a une i speranţe fantastice şi să arătăm că a p l icarea metodei

matemat ice în această specie de cunoa-:;tere nu poate procura nici cel mai

m i c profi l . afară poate de unu l . anume de a descoperi cu at<Ît mai clar

golici unea lor proprie. că geometria ş i f i losofia sunt două l ucruri cu totu l

d i feri te . deşi în şt i inţa naturi i e l e î ş i dau în adevăr mâna. că prin urmare

proceueu l uneia nu poate fi n ic iodată i m itat de ceala l tă . Teme i n ic i a matema t i c i i se bazează pc defi n iţ i i . ax iome. demon­

straţ i i . M ă voi mul ţumi să arăt că nici unul din aceste e lemente nu poate fi procurat �i n ic i i m i tat de fi losofi e . în sensul în care le i a mate­maticianu l . Că geometru ! . urmftnd metoda l u i . nu real i zează în fi l osofie dedt castele de dirţi de joc . iar fi losofu l . u rmând-o pe a l u i . nu poate produce în matematici1 decftt o flecăreală , deşi filosofia constă toc mai în a cunoaşte l i m i tele l u i . �i însuşi matematicianu l , dnd talentul l u i nu este l i m i tat cumva de la natură �i rl·dus la spec i a l i tatea l u i . nu poate respinge avcrtizări lc filosofiei � i n ic i nu le poate trece cu vederea.

1 . Despre d c f i n i ţ i i . A defini. cum arată însă�i ex pre.� i a , n-ar

însemna propri u-zis decât a expune originar conceptu l exp l ic i t al u n u i

l ucru î n cadru l l i m itelor l u i '' . Potri v i t unei asemenea ex igcnţe. un concept

empiric nu poate fi deloc defi n i t . ci numai explicnt. Căci c u m în el nu

avem deci\t c<Îteva caractere ale unei anu m i te spec i i de ob iecte ale

� i mţuri lor. nu e nic iodată s igur dacă �ub cuvântul care desemnează acest

obiect nu gând i m o dată mai m u l te caractere. al tă dată mai puţ ine . Astfe l .

în conceptu l de aur. în afară de greutate , culoare. rez istenţă, c i neva mai

poate g;î n d i � i proprietatea că e l nu rugi neşte . în t i m p ce a l t u l nu �t ie

poate n i m ic despre aceasta. N u ne serv i m de a n u m i te caractere decât

ati\ta t i mp dt e le sunt sufic iente pentru a d is t inge: dar observaţ i i noi

înlătură unele caractere �i adaugă al te le . deci conceptul nu stă n iciodată

Explicitarc Îll�(.'amn� clari t atl'a ::- i �ufici�...·nţa �.:ar;.lclL're lor: lin1Îh.' în�camnă pree i; ia

d nu 111�1i sunt a l te caractere decât c<.'ie care apan i n concept u l u i l'xpl ic i t : iar uripirwr înscamnil că aceo1�toJ dclt.!'nninare de l im ite nu este dcrivat5 dr undeva :;oi deci nu mai an:

ncHlit.!' tk o a l1�1 dovadri. ceea l.'L' ar face prel i n .... a dc.:l"in i � ic incapahilă �fi stea în rnmh..'a tuturor iudcdti lor asupra unui ohic•ct .

530

SECŢ. 1 . RAŢI U N EA PURĂ iN FOLOS IRE DOG M ATICA

între l im ite certe . Şi la ce ar serv i . de altfe l . a defin i un astkl de conn:pl .

d in moment ce atunci când e vorba. de exemplu . de apă �i de propriL'Iiit i l e ei . nu ne vom opri l a ceea ce gândim pr in cuvântul apf1 . c i volll trece la

experimente, � i cuvântu l . cu pu ţ ine le caractere care îi sunt ata�ate . nu trebu ie să const i tu ie decât o desemnare si nu un concept <I l lucru l u i . prin

urmare pret insa defi n iţ ie nu e a l tceva decât o defin i ţ ie verba l ă . Î n a l doi lea rând . la drept vorbind , u n concept dat a prinn n iC I nu poate fi

defin i t , de exemplu cel de substan ţă , cauză . drept . L'C i l i tall' etc . Căci nu pot fi sigur n iciodată că reprezentarea clară a unu i concept dat ( ind in mod confuz) a fost expl ic i t dezvoltată decât dadi st iu că aceast :i reprezentare este adecvat::\ ob iectu l u i . Dar cum conceptul l u i . :l';a u un

este dat , poate conţ ine multe reprezentări obscure. pe care k tn:cem c11

vederea la anal iză. de�i în apl icare ;.�vem nevoie totdeau na de e k .

explici tarea anal ize i conceptu lu i meu este totdeaun :1 îndoieln ică si poate fi făeută n umai pmbabi/<1 pr in numeroase exemple potr i v i te . dar

nic iodată npodictic certă. În locul expres ie i (/efiniţie. c u a� fo los i ma i C I I

plăcere pe cea de expunere. care riimflllc mereu precaută s i sub care criticul poate accepta pân[l la un anumit grad L·a valabi l ii defin i ţ ia �i totu�i să-ş i menţ ină încă ret.erva în ce pri ve�te cxpl ici tarL'a e i . Cum deci n ic i conceptele date emp iric . n ic i ce le date a priori nu pol l'i defin i te . nu mai rărnâ11 a l tele decât cele gfmd i te arb i t rar . asupra drora putem incerca această operaţie. În asemenea caz. pot defin i oricând conceptu l meu: căc i

trebuie totu�i să � t i u ce am voit să g:u1desc . d i n moment ce cu insumi

1 -;.�rn alcă tu i t în mod premedi tat � i nu mi -a fo:-.t dat n ic i prin narura

i ntelectu l u i . n ic i pri n experienţă . dar nu pot spune d prin ac�.:asta am

defi n i t un obiect adevărat . Dacă conceptu l se batL'<I1<1 pc cond i ţ i i empirice, d e exemplu . conceptul de ceas marin . obiectul � i po:-. ib i l i tatca lu i nu sunt încă date prin acest concept arbitrar: de aici nu st i u n ici mf1car dacă el are um.leva un obiec t , �i expl icaţ ia mea poate fi numi tf1 mai

curând o declaraţ ie (a proiectu lu i meu ) decât dcfi 1 1 i ţ ia unu i obiect . Astfe l . nu mai rămân alte concepte suscept ibi le de a fi defi n i te decât cel�? care conţin o s inteză arbi trară ce poate fi constru i tă a priori: prin urmare . numai mate mat ica are defi n i ţ i i . C[lci obiectu l pe care îl gfmdes lc . ca îl

prezintă � i il priori în intui ţ ie , şi acesta nu poate des igur conţ ine n ic i mai

mult . n ic i mai puţ in decât conceptu l . deoarece conceptu l despre obiect a fost dat orig inar prin expl icare . adică fără a deriva expl icarea d i n altă

53 1

M ETODOLOG I A TR ANSCENOENTAl.Ă. CAP.

parte . L i mba germană nu arc pentru expres i i le de expunere. explicare.

declaraţie �i (/diniţic decât un s i ngur cuvfmt : Erk hirung. �i de aceea trebuie să mai atenuăm severitatea cx igenţei care ne-a determinat să refuzăm expl icaţ i i lor fi losofice t i t lu l onorabi l de defin iţ ie şi vom l imi ta toată această notii l a constatarea că defin i ţ i i l e fi losofice nu �unt decât expu neri de concepte date . pe când defi n i ţ i i le matematice sunt construcţ i i de -concepte formate originar; cele d intâi n u sunt alcătu i te decât ana l i t i c . pri n descompunere (a căre i total i tate n u este apod ict ic certă ) . pe dnd cele d in urmă sunt rea l izate s in tet ic � i dec i e le însele a/c;ltuicsL· conceptu l . pe cfmd cele d intâ i îl cxp/ie;l numa i . De a ic i urmează:

a. În fi losofie nu trebuie să im i tăm matematica . astfe l încât să începem cu defin i ţ ia , decât doar ca simplă încercare. Cum defin i ţ i i l e sunt anal ize de concepte date . avem mai întâ i . de�i încă numai confuze. aceste concepte. iar expunerea incompletă precedă pe cea completă. astfe l încât d in câteva caractere. pe care le-am scos dintr-o anal iză încă incompletă . putem conchide multe. mai îna i nte de a fi a juns la expunerea completă. adică la defi n i ţ ie ; într-un cuvflnt . că în fi losofie defi n iţ i a , ca clari tate adecvată . trebu ie mai curând să încheie opera decât s-o înceapă '' . În matematică. d i mpotrivă . nu avem nici un concept anterior defin i ţ ie i . fi i ndcă abia prin e a este dat conceptu l ; deci ea trebu ie � i poate ş i începe oricând cu defin i ţ ia .

b . Defin i ţ i i le matematice nu pot greşi n ic iodată. Cum conceptul este dat abia prin defin i ţ ie . el nu conţine decât exact ceea ce defin i ţ ia a voit să gândeasci.i prin e l . Dar dc�i în el nu poate apărea nrm ie i nexact în ce prive�te conţ inutu l . se poate totu�i greşi uneori . desigur numai rareori . în forma (în care este îmbrăcat) , anume în priv inţa prec iz ie i . Astfe l . defin i ţ ia obi�nuită a ci rcumferinţe i . c ă este o l in ie curhJ ale cărei puncte

Fi lo,tll.i;� "hu ndfl în defin iţ i i eronate. în 'IK'l' idl în a,tfd de dcl"i n i ţ i i c;�re conţin in ;�devCir clcn1en tc• p�ntru o defin i ţ ie . dar n u încă in mod complet . Dad n-am putL'a

întreprinde n i mic cu un concept înainte <k a- 1 fi defin i ! . lucruri)� ar sta prost cu întreaga

l"il osofarc . Dar cum. "''''· c:-,t "jung.clementelc (analize i ) pot l"i l"olosite hine si s igur. pot l"i l"olositc foarte ut i l si defi n i t i i le· dd.iciente. adidi judediţ i le care propriu-zis încă uu sunt defi n i t i i . dar care de al tlel sunt adevărate �i prin urmare se aprop ie d e defi n iţ i i . În matematic:�. defini ţ ia se r�l"cră '"' <'-'-'L'. în l"i losol"ic. <l<l llldiu.- cs.sc. t-: rrumns. dar ad�sea foarte d i fici l s[l ajungem la ddi nit ie . J uri�t i i qmt încă in dutarca uuc i defi n i ţ i i pentru conceptul lor de drL'pt .

5 3 2

SECT. 1 . RAŢI U N EA PURĂ ÎN FOLOS IRE DOGM ATICĂ

se află egal de îndepărtate de unul s ingur (de centru ) , are cusurul că a introdus. fără sfl fie necesar. determinarea de curM. Cflci trebuie sfl existe o teoremfl spec ia lfl . care este scoasă d in defin i ţ ie � i care poate fi u�or demonstrată. anume că orice l i n ie . ale căre i puncte sunt egal de îndepărtate de unu l s ingur, este curbă ( n ici o parte a ci nu dreaptă) . Defin i ţ i i l e anal i t ice. d impotrivă. pot gre�i în d i verse moduri . fie introducând caractere care în real i tate nu se atlau în concept. fie omiţând ceva din expl icitare . care constituie esenţ ia lu l unei defin i ţ i i . fi i ndcă nu putem fi absolut siguri că anal iza este completă . Din acest mot iv . metoda matemat ic i i în ce prive�te defini ţ ia nu poate fi i m itată în filosofie .

2 . Despre a x i o m e. Acestea sunt princip i i sintetice n priori. care sunt nemij loc i t certe. Dar un concept nu poate fi legat cu un altul în mod sintetic si totu� i nemijlocit . cflci pentru a putea ie�i dintr-un concept. este nevoie de o a treia cuno�tinţă intermediară. Cum filosofia 1111 este decât o cunoa::;tere raţ ională d in concepte . în ea nu se întâlne::;te n ic i un principiu care să merite numele de axiomă. Matematica , dimpotri vă , este capahi lă de ax iome , deoarece, cu ajutorul construcţ ie i concepte lor în intu i ţ ia obiectu l u i . ca poate lega prcdieatc le l u i il priori �i imediat . de exemplu că tre i puncte se ariă totdeauna într-un plan . Un pri nc ipiu s intet ic . d impotrivfl. nu poate f i n ic iodată nemij locit cert numai d in concepte; de exemplu . judecata: tot ce se întâmplă are cauza sa. căci eu trebuie să caut un al trei lea concept . anume condiţ ia determinării de t imp într-o experienţă . � i nu putem cunoa�te un asemenea princip iu în mod direct, nemij locit numai d in concepte. Princ ip i i le d iscursive sunt deci cu totu l a l tceva decât cele intu i t ive, adică ax iomele. Cele d intâi rec l:.J mă oricând �i o deducţ ie . de care cele d in urmă se pot l i psi cu totu l , ? i cum din acela�i mot iv e le sunt ev idente . ceea ce principi i le fi losofice , cu toată cert itudinea lor. nu pot totu� i pretinde niciodată , l ipseşte infin i t de mult ca o judecată s intetică oarecare a raţ iuni i pure �i transcendentale să fie atât de ev identă (cum este obice iu l a ex pri ma cu încăpăţânare) ca judecata că de dowi ori doi h1c patru. Este adevărat că în Anal i t ică, la tabe lu l princ ip i i lor intelectu lu i pur. am amint i t � i anumite ax iome a le intuiţ ie i ; dar principiul citat acolo nu era e l însuşi o ax iomă, ci nu servea decât pentru a procura principiu l posibi l i tăţ i i ax iomelor în genere şi nu era el însuşi decât un principiu din concepte. Căc i chiar � i po� ib i l itatea matematic i i trebu ie arătată în filosofia transccndentală. Filosofia nu arc

5JJ

�1 FTODOI .Ol i L'\ TR/\NSCENDENT AL\ . CAP.

dec i ax iome s i nu poate impune n i c iodată în mod absolut princ ipi i le e i

n priori. c i trebuie � ă binevoiască <H :'i just ifica drept u l e i Î n pri v inţa lor

pr intr-o dcductic teme i n ică .

. \ . l ksprc d c 111 o n s t r a ţ i i . Numai o dovadă apodict ică. întrucât

este intn i t i vă . poate fi numită demonstraţ ie . Experienţa ne învaţă desigur

ceea ce este . dar nu că nu poate fi altfe l . De aceea. argumentele empi rice

n u pot procm'a o dovadă apod i c t ică. Dar d i n concepte a priori (în

cu noa::;terca d i scursivă) nu poate rew l ta n ic iodată cert i tudine i ntu i t ivă.

adică cvidenţ:-1 . oridt de apod ict ic ccrti.l ar putea f i de a l t fe l judecata.

N u m a i 111;1tc mat ica conţ ine deci demonstraţi i . fi i ndd ca ll lH� i derivă

cunoasterea din concepte . c i din construcţia lor. adică din in tu i ţ ie . care

poa te f1 dată a priori. corcspunzi.ltor conceptelor. Nici metoda a lgebre i .

cu ecuaţ i i le e i . d i n care scoate . prin reducţ ie . adevăru l împreună cu

dovall<l l u i . nu este . ce-i drept . o construcţ ie geometrică . totu�i o

constructie caracteristică. în care pri n simboluri se pre;.intă conceptele în

in tu i t ie . în special cele despre raportu l mări m i lor. � i nnde. chiar fără a

avea în vedere e u rist i c u l . se asiguri.l împotriva erori lor toate raţ io­

nanll:�ntde . pri n aceea că fiecare d i n e le este pre;entat în faţa oc h i lor.

C u n oa�terea fi losofi d . d i mpot rivă. trebu ie să se d i spenseze de acest

avanta j . fi i mld ca trebu ie să considere totdeauna genera lu l in abstracto

1. pri n conn:pte ) . pe cind matematica poate examina generalu l in concrcro

Un i n t u i ţ ia part ic u l arii ) � i totu �i prin reprc;.entarea pur;:\ a priori, u nde

fiecare �re�ealrt devine v iz ib i lă . De aceea. pc primde le-a� numi dovezi

;/(:mamaticL' ( d i�cursive ) . fiindcă nu se pot face decât prin s imple cuv i nte

( pr i n obiect in I d ee ) . mai curând decfll demonstraţii. care . c n m anllii

însii�i expre s i a . nlllt inuă in in tu i ţ ia obiectu lu i .

D i n toate acestea unneazii c ă n u cadreazrt c u natura fi losofie i . în

spec ia l in dmpul raţ i u n i i pure . să-�i dea acre dogmatice �i să se

împodobească cu t i t luri le � i i nsignele matemat ic i i . fi indcă nu aparţ i ne

ord i nu l u i acestei �ti ill!c . de�i are desigur toate motivele să spere într-o

u n i re fr:-t\l'asd cu ea. Acestea sunt pretenţ i i de�arte care nu pot reu � i

n ic iodată . c i care m a i curând t rebuie să o îndrepte p e o c a l c contrară

scop u l u i c i . care constă in a descoperi i l u z i i l e unei raţ i u n i care nu-�i

cunoa�te l i m itele � i de a reduce. cu ajutoru l u nei expl icări suficiente a

conceptelor noastre . prezu mţia speculaţ ie i la o cunoaştere de s i n e

modestă . d a r temei n ică. Raţiunea. î n încerci.lri le e i transcendentale . nu

534

SECT. 1 . R/\Til'NEA Pl!R.\ ÎN FOLOS I R E DO(IMATil'Ă

va mai putea deci s:1 privească înainte atfll de încrezătoare . ca �i când

d rumul pc care 1-a parcurs ar duce de-a dreptu l la ţ in tă . � i nu va putea

conta atât de îndrăzneţ pc premisele ci l uate ca fundament . îndt să l l ll

mai fie nevoie s�l se u i te adesea înd:Jr�lt � i să observe dacă nu cumva în

mersul înainte al raţ ionarnentclor se descoperă erori . care i-au scăpat din

vedere în princip i i si care rac necesar fie să determinăm mai b ine aceste

princip i i . fie să k schimbăm cu totu l .

Eu împart toate judecăţi le apod ict ice ( fie că sunt demonstrabi le . fie

că sunt nemijlocit certe) în clogmat;l � i mathemata. O judec<Jtă d i rect

sintet ic[• din concepte este o dogm;l. pe când o judec:.Jtă prin constru irea

conceptelor este o nwthcnw. Judecăţ i le anal i t ice nu ne învaţă propriu-zis

n imic mai mult despre obiect dcdt ceea ce conceptu l pe care î l avem

despre el conţine deja în sine. căci ele nu ext ind Clllloa�tcrea d incolo de

conceptul subiectul u i . ci numai îl cbrifică. De aceea. ele nu pot fi numite

pc drepl dogme ( cuvânt care ar putea fi tradus eventual prin seminţe) .

Dar d intre ce le două speci i de judecăţi s in tet ice ; 1 priori amint ite nu pot

purta acest nume. după uzul obi �nui t al l imbaju l u i . decât cele ce apart i n

cunoa�tcri i fi losofice � i numa i cu greu am numi dogmc judecăţ i le

aritmctic i i sau geometriei . Deci acest uz con fi rmă expl icaţia pc care am

dat-o că numai judecăţi le d in concepte . � i nu cele rezu l tate d in construc­

ţia conceptelor. pot fi numite uogmatice .

Dar întreaga raţ iune pură. în folosirea ei pur specu lat ivă . mi conţine

nic i :> s ingură judecată s intetică d irect d in concepte . Căc i . dup:1 cum am

ar:ltat . prin l ue i ea nu este capabi lă de n ic i un fel de judecăţ i s in tet ice

care ar avea valab i l i tate obiect ivă. iar prin concepte ak inte lectu lu i ea

stabi lc�te desigur princ ip i i certe. dar nu direct u in concepte . ci totdeauna

numai i nd i rect prin relaţ ia acestor concepte cu ceva cont ingent . anume

experienţa posihiW: atunci cânu <Jccastă experienţă (ceva ca obiect <�1

experienţelor pos ib i le) este presupusă . ele sunt negre� it apodictic certe.

dar în s ine (d irect ) ele nu pot fi cunoscute n ic i măcar a priori. Astfe l .

numai d in aceste concepte d<Jte n imeni nu poate cunoa�te teme in ic

judecata: to l ce se înti\mplă î� i are c<�uza sa. De <Jceea. ea nu este o

dogmă. de�i d intr-un <�I t punct de vedere. <�nume d in s inguru l câmp a l

fo losir i i e i pos ib i le . ad ică a l experienţe i . poate fi foarte b ine doved i tă

apodict ic. Dar ea se nume::;te principiu �i m1 teoremil. ue�i trebuie să fie

demonslmtă. fi i ndcă arc ace<Jstă proprietate panicu lară ue a face abi<� e<J

535

M LTODOLOG I A TRANSCEN DENTA LA. CAI' . 1

însă�i pos ib i lă dovada sa. anume experienţa , �i fi indcă ea trebuie să fie

presupusă totdeauna în aceasta .

Dacă în folosirea specu lat ivă a raţ i un i i pure nu ex i stă dogme nic i

cu priv i re la conţ inut . orice metodă dogmatic<l, f ie că este împrumutată

de la matematician . fie că are un caracter propriu , nu-i este indicată. Căci

ea nu ascunde decât cusururi ;; i erori �i în�a lă filosofia . al căre i scop

propri u este să pună în cea mai c lară lu mină demersuri le raţ i un i i . Cu

toate acestea . metoda poate fi totdeauna sistematic<!. Căc i raţ i unea

noastră este ca însă�i ( subiect iv ) un s istem, dar în folosirea ei pwă. cu

ajutorul s i mple lor concepte, nu este dedt un s i stem de cercetare după

princ ip i i a le un i tfl ţ i i , dre ia numai expcrienţu îi poate da materi a . Dar

despre mt:toua proprie a unei fi losofi i transcendentale nu se poate spune

n imic aic i . deoarece nu avem de-a face decât cu o crit ică a facu l tăţ i lor

noastre . pentru a �t i dacă putem constru i � i cât de sus putem înălţa

edific iu l nostru din materia lu l pe care îl avem (conceptele pure a priori) .

Capitolul Înt:îi Secţiunea a doua

DISCIPLINA RAŢI U N I I PURE SUB

ASPECTUL FOLOSI R I I E l POLEMICE

În toate întreprinderile e i , raţ iunea trebu ie să se supună cri t ic i i �i nu

poate împietl ica l ibertatea acesteia prin nici o i nterd icţie, fără a se păgubi

pe s ine însă�i �i fără a-�i atrage bănu ie l i supărătoare. Aic i n im ic m1 este

atât de important sub aspectu l u t i l i tăţ i i , n im ic atât de sfânt. îucât să se

poată sustrage acestei anchete scrutătoare �i riguroase . care nu ţ ine

seamă de n ic i un fe l de autoritate personală . Pe această l i bertate se

bazează chiar ex istenţa raţ iun i i , care nu are o autoritate d ictatoria lă . ci a

cărei Jecizie nu este niciodată decât acordul cetăţeni lor l i beri , fiecare d in

e i având dreptu l să-�i poată exprima fără rezerve obiecţ i i le . ba ch iar

veto-u l l u i .

536

SECT 2. RAŢI U NEA PURĂ ÎN FOLOS IRE POLEMICA

Dar dacă raţ iunea nu se poate sustrage nic iodată cri t ic i i , totu�i ea

nu are totdeauna mot i v s;/ .w: te<.un;I de ea . Însă raţ iunea puril În folos i rea ei dogmatică (nu cea matematică ) . nu are chiar atftt de mul t con�ti i nţa că

apl ică foarte exact legi le c i cele mai înal te , încât sil nu trebu iască să apară cu t im id itate . ha chiar total dezbrăcată de orice pret i nsă autoritate dogmatici� . înai ntea och i u l u i cr i t ic a l unei raţ i u n i superioare �i

judecătoare .

Cu totu l a l t fe l stau lucrur i le când nu are de-a face cu cenl.llra

judeciltoru l u i . ci cu preten ţ i ik concet:lţeanu lu i e i . ::.i nu trebuie deci\t să

se apere împotriva l u i . Cum aceste pretenţ i i vor să fie tol dogmatice. deşi în negaţie. ca � i cenzura În afirmaţ ie . are loc o just ificare xaT' ăvlrpwTiov care o gara n tează împotri va oridru i prejud ic iu �i oferă o poses i une

legală , care nu are a se teme de rretenţ i i stri\ ine , de�i ca însi\� i nu poate fi dovedi tă suficient xaT· ci>.:r']..'tELa\1 .

Prin folos ire polemică a raţ i un i i pure înţeleg apărarea judecăţ i lor e i contra negaţ i i lor dogmat ice . Aic i nu interesează dacă afirmaţi i le e i n-ar

putea fi eventual �i false. ci numai d1 n imen i nu poate afirma vreodali\

contrariul cu cert i tudine apod ict ică ( ha chiar numai cu mare aparenţi\ ) . Căci atunci nu ne aflăm. datoriti\ rugi\minţ i lor. în posesia noastri\ , d in moment ce avem în fata noastră un t i t lu de poses iune . de� i nu sufic ient ,

�i este absolut cert că n imeni nu roate dovedi vreodată caracterul i legi t im a l acestei poses iun i .

Este trist �i deprimant faptul că poate si\ ex iste în genere o antitetici\ a raţ i un i i pure �i că raţ iunea . care reprez i n ti\ toru�i tribunalu l suprem al

tuturor d isputelor. poate si\ ajungă în confl ict cu ea însi\�i . Este adevi\rat

că mai sus am avut în faţa noastri\ o astfel de ant i tet ici\ aparenti\, dar s-a

văzut că ea se baza pe o neînţelegere , fi i nuci\ , potriv i t prejudecă ţ i i comune, fenomenele erau luate drept lucruri în s ine � i apo i se cerea

într-un fe l �au a l tu l (care îns[t în ambele cazuri era la fe l de impo�ib i l ) o perfecţiune absoluti\ a s intezei e i , ceea ce în si\ nu poate fi aşteptat deloc de la fenomene . Atunci nu era deci o commdicţie reală a mţiunii cu s ine însă�i în judecă! i le : seria fenomenelor date În sine are un început absolut pri m , iar această serie este absolu t şi în sint' fără început ; căci ambele

j udecăţi coexistă foarte bine. fi i ndci\ fenomenele nu sunt , în ce prive�te ex i stenţa lor (ca fenomene) , absolut n i m ic În .�ine, ad ică ele sunt , d i n

537

M ETODOLO<I tA TRr\ NSCENDFNTALA . C\P .

acest punct Je vedere. ceva contradictoriu � i deci supozi ţ ia lor trebuie s;l

atra�i.\ Jupii s i ne în mod natural consecin ţe contradictori i .

O asemenea neînţelegere m1 poate fi însă invocati.\ c a pretext . � i prin

aceasta con fl ictu l raţ i un i i nu poate fi aplana! . dacă s-ar a fi rma te is t :

ex i.o;t;/ o fiinţ;/ .o;uprem;/. iar pc Je al t i.\ parte ate i � t : nu c,\ i.o;t;1 o 1/in{:l suprem;/; sau în ps iholog ie : tol ce gânJe�w este o un i tate ahsoluli:i � i

permanen ti.\ � i deci d i s t inctă de orice un i tate material it ::;i trecătoare .

aserţ i une căre ia un a l tu l i -ar opune pe aceasta: sufletul nu este o un i tak

i materiali.\ (' i nu poate fi scut i t de moarte. Căci obicclld întrebări i este aici

l i ber de orice element stră in care- i contrazice natura . iar i ntelectu l nu are

de-a face dcdlt cu lucruri în sine ::;i nu cu fenomene . A ici s-ar găs i dec i .

fi.\ri.\ îndoia l ă , o adevi.\rală contrad icţ ie . Jad raţ i unea puri.\ a r avea lk spus . pc l atura negaţie i . ceva care s-ar apropia de temeiu l unei afi rmaţ i i ;

căci î n ce pr i vc::;te cri t ica argumentelor do�mat ismu lu i afi rmat i v , ea

poate foarte bine si.\-i fie acordată . fi.\ră ca d in acest mot iv să rcnunţi.\m la

aceste judecăţ i , care au cel puţ in de partea lor interesul raţ iu n i i . pc care

ad versaru l uu-1 poate invoca .

Eu însă nu sunt Jc părerea pe care au exprimat-o atfll de des oameni

eminenţ i ::; i în stare să reflecteze (de exemplu S u 1 z c r ) . atunci când au

s imţ i t s lăb ic i unea dovezi lor de până acu m . că se poate spera si.\ se

găsească când va demonstra ţ i i ev idente ale celor două judecăţ i card inale

a le raţ i u n i i noa�tre pure : ex istă un Du mnet.c u , ex i�tă o v iaţă v i i toare .

Sunt . d impotrivă . sigur că acest l ucru nu se va întâmpla n iciodată . Cftci

de unde să ia raţ i unea princip i u l unor astfel de afirmaţ i i s intetice care nu

se referă la obiectele experienţei � i la pos ibi l i tatea lor i n ternă? Dar este

::; i apodict iL· cert că niciodată 11ll va apărea vreun om care să poală afi rma

contrariul cu o dt de i n fimă aparenţă . necum în mod dogmat i c . Cum

n-ar putea demonstra acest l ucru dedt prin raţ innea pură . el ar trebu i să

încerce a doved i că o fi i nţă supremă ::; i subiectu l gând i tor din no i . ca

i ntel igenţă puri.\ , sunt imposibile. Dar de unde s;l-�i ia cuno�t i nţele care

îl îndreptăţcsc să judece s i n tetic despre l ucrur i . d incolo de orice experien ţă pos ib i lă? Putem fi deci absolu t fără grijă că c i neva ne va

doved i cilndva contrariu l . astfe l încât nu avem nevoie si.\ născoc im

argumente d idact i ce . ci oricum putem admite acel e judecăţ i care

concordă foarte b ine cu i nteresul spec u la t i v a l raţ iun i i noastre în

folos i rea empirici.\ ::;i care , afară de aceasta. sunt singurele mij loace de a

un i i nteresul speculat iv cu cel pract ic . Pentru adversarul nostru (care a ic i

538

SEC'Ţ. 2. RATI UNEA PURA ÎN FOLOSIRE POLEMICĂ

nu trebuie considerat numai ea crit ic) avem pregăt i t un non liquct. care

trebuie i ne v i ta b i l să- I încurce. pe care n u - l împiedicăm să-I întoarcă

împotriva noastră. fi indcă avem mereu în rezervă maxi ma subiectivă a

raţ i u n i i . care a<.lversaru l u i îi l i psc::;tc în mod necesar ::;i sub protecţ ia

căreia putem pri v i eu calm � i indiferenţă toate lovituri le lu i în aer. În fel u l acesta. nu ex istă propriu-zis o anti tetică a raţ i u n i i pure. Căci

s i ngura arenă pentru ea ar trebui căutată în dmpul teologi e i ::; i a l

psihologiei pure; dar acest teren nu suportă un l uptător î n toată annura lu i

::; i dotat eu arme redutab i l e . El nu poate apărea dedl cu vorbe de glumă

ş i fanfaronadă. de care putem râde ca de un joc de cop i i . Aceasta este o

observaţ i e consolatoare . care dă din nou cumj raţ i un i i ; căci pe ce a l tceva

ar putea. de a l tfe l . să se bazeze . dacă ea. care s i ngurtt este chemată să

pună capăt tuturor eror i lor. ar fi d i strusă în s ine. fără să poată spera pace

�i poses iune l i n i::;t i tă?

Tot ceea ce natura însă!'i or.înduie�te este bun pentru un scop

oarecare . Otrăvuri le însele servesc pentru a învinge a l te otrăvuri care se

produc în propr i i l e noastre umori . �i de aceea e l e nu pot l i p s i într-o

colecţie completă de med icamente (farmac i e ) . Obiecţ i i le împotriva

convingeri lor �i a prezumţiei raţ i u n i i noastre pur speculat ive ne sunt date

chiar pri n natura acestei raţ i u n i ::; i trebuie deci să-�i a ibă menirea lor bună

�i scopul lor. care nu trebuie spu lberate în v.înt . Pentru ce Prov idenţa a

plasat atât de sus unele obiecte. de�i sunt legate de i nteresul nostru cel

mai înalt . încât nouă ne este dat aproape numai ca o favoare să le întâ ln im

în tr-o percepţie neclară � i pusă l a îndoială de noi în� i n e . pri n care

priv i r i le scrutătoare sunt mai mult exci tate decât sat isfăcute? Este u t i l să

riscăm determ inări îndrăzneţe cu priv i re la astfel de perspect i ve? Este

cel puţin problemat i c . poate chiar dăunător. În orice caz însă. tii fără n ici

o îndoia lă . este u t i l să plasăm în dep l i n ă l i bertate atât raţ i u nea

investigatoare . cât ş i pe cea examinatoare. pentru ca ea să se poală ocupa

neîmpiedieată de propr iu l ei in teres. care este promovat atât pri n faptul

că pune l i m i te propri i lor cunoşti n ţe . cât ş i pri n · faptu l că le e x t i nde. ş i

care suferă totdeaun a când mâini străine se amestecă pentru a o conduce

spre scopuri i mpuse împotriva mersul u i ei natura l .

Lăsaţ i . p r i n urmare. p e adversaru l vostru s ă vorbească numai în

numele raţ iun i i şi combateţ i- l numai cu armele raţiun i i . Încolo . fiţi fără

grijă cu pri v i re la cauza dreaptă (a in teres u l u i pract ic) . căci aceasta nu

5.19

M ETODOLOG I A TRI\ NSCE;N DENTALĂ. CAP.

intră n ic iodată în joc într-o d ispută pur speculativă . Di sputa nu descoperă

atunci decât o oarecare anl i nomie a raţ i un i i . care. fi ind bazată pe natura

raţ iun i i . trebu ie ascu ltată �i examinată în mod necesar. Disputa

promovează raţ iunea prin considerarea obiectulu i ei sub două aspecte �i

î i corectează judecata. l i m i tiind-o. Ceea ce dev ine aic i d isputabi l nu este

cauza. ci tonul. Căci vă mai rămâne încă destu l de mul t pentru a vorbi

l i mbaju l unei · credinţe nec l i n t i te , jus t i fi cat în faţa raţ i u n i i celei mai

severe . ch iar dacă a trebu i t să renunţ;iţ i la l imbaju l .�tiinţci. În t rebaţ i - ! pe D a v i d H u m c . gfind i toru l rece . născut parcă

anume pentru ech i l i brul judecă ţ i i : ce v-a determinat ca prin ob iecţ i i

descoperite c u osteneală să suhm inaţ i conv ingerea , atfit de consolatoare

�i de ut i lii omul u i , că o cunoa�tere raţionali\ p:ltrunzătoare ajunge pen tru

afirmarea u nei fi inţe supreme :;;i pentru determinarea conceptu l u i e i? El

v a răspunde: n i mic decfit i ntenţia de a împi nge mai departe raţ i unea în

cunoa�terea de s ine �i totodată o anum it{\ ind ignare împotr iva

constriing:eri i pe care un i i vor s-o apl ice raţ iun i i , lăudiindu-se cu ea � i în

ace la�i t imp împied icând-o să-:;; i mărturisească s incer s l:thiciunea c i , pc

care o descoperii exami nându-se pc s ine . Dacă . d impotr ivă , î l întrebaţ i

pc P r i e s t 1 e y , care este devotat numai princ ip i i lor folos i r i i empirice

a rat i uni i �i este împotriva oricărei speculaţ i i transcendente . ce mob i le

a avut să dărfune l i bertatea � i nemurirea sufletu lu i nostru (speranţa în

v iaţa v i i toare nu este la el decât a:;;teptarea une i minuni a reînv ieri i ) . doi

pi loni ai oricărei rei ig: i i . P r i e s 1 1 e y, care el însu:;; i este un învăţător

pios � i ze los a l re l igie i , n-ar pu tea răspunde a l tceva decât : i nteresu l

raţ i un i i , care pierde prin faptul că vrem să sustragem anumi te obiecte

leg i lor naturi i materiale . s ingurele pe care le putem cunoaşte �i

de term ina exac! . Ar păreu nedrept să- I defil i mărn pe P r i e s t 1 e y. care

:;; t ic să unească afirmaţ ia l u i paradoxală cu scopul re l ig ie i � i să-i

pric i nu im durere unu i om b i ne intenţionat . fi i ndcă nu se poate regăs i

după ce se rătăcise în afara cfunpulu i :;;t i i nţei na!Uri i . Dar această favoare

trebuie acordată �i l u i H u m e, cure este tol atât de bine intenţ ionat �i cu

u n caracter moral i repro�abi l , dar care nu-� i poate părăsi specu laţ ia

elaborată cu osteneală. deoarece el consideră cu drept cuv;înt că obiectul

acestei specu laţ i i se află cu totu l în afara l i m i telor �t i i n ţe i natur i i , în

dmpul ldei lor pure .

540

SECT. 2. R ATIU NEA PURĂ ÎN H>LOS I R E POLEM ICĂ

Ce este de făcut aici . în special în ce prive�te primejdia care pare să

ameninţe b i n e l e ob!:'tesc? N i m ic nu este mai natura l . mai just . decât

decizia re care. din acest moti v . trebuie să o luaţ i . Lăsaţi pe ace!:' ti oameni

să facă ce vor: dacă c i man i festă talent sau o cercetare profu ndă �i nouă ,

într-un cuv<Înt raţ i une. atunci raţ i u nea arc totdeauna numai de cii:;t igat .

Dacă folosiţ i a l te m ij loace dcdt cele ale unei raţ i u n i l i bere . dacă strigaţ i

că este o înaltă trădare . dacă aduna ţi . ca la s t i ngerea u n u i incend i u .

publ icu l . care n u s e pricere deloc în a s t re i d e e l a borări subt i le . atunci

deveniţ i ridico l i . Căci nu este vorba de ceea ce este avantajos aici pentru

binele ob�tesc. ci numai dt de departe poate mer�e raţ i unea în speculaţia

e i . care face abstracţ ie de orice interes. s i dacă trebuie �ă-i acordăm în

genere oarecare val oare sau dacă t i U cumva trebuie mai cur<Înd să

renu nţăm cu tot u l la ca în favoarea practicu l u i . Deci în loc să in terven iţ i

cu spada. pri v i ţ i mai curând ca l m . de pc locu 1 � i�ur al crit ici i . la această

luptă. care e obosi toare pentru l u ptători . însă pentru voi e d i stractivă � i .

î n cawl u n u i fi nal desigur ncsfmgcros. trebuie s ă fie folositoare pentru

cuno�tinţele voastre . Căci e cu tot u l absurd să a�teptăm lămurir i de la

raţ iu ne �i totu�i să-i prescriem de mai îna inte de care parte trebuie srt se

decidă ea în mod necesar. Afară de aceasta , raţ i unea este deja de la s ine

înfrânat:l � i ţ i nutii în l i m ite de ciiu·e rat iune. încftt voi nu aveţi deloc

nevoie sii recurgcţ i la gard:! . rentru a opune forţa publ ici\ contra ace lei

piirţ i a căre i i n fluenţi\ preponderentă vii pare pericu loasă . În această

d ialect ici\ nu e x istă v ictorie. de care aţi avea mot i v să fi ţ i îngrijora ţ i .

Raţiunea are chiar roartc mare nevoie d e o astfel d e lupt:! si a r ri fost

de dorit ca l u pta si\ Sl' ri purtat mai demu l t si C U O permis iune publ ică

nel i m itată . C:tci cu cât mai devreme s-ar fi născut o crit ică matur ă . la

apari ţia ciireia tn:buia să d i sparrt de la s ine toatii aceastii d ispută. părţ i le

combatante înviiţând să-�i se�i1.ezc orb i rea � i prejudecăţ i le . care le-au

învriij b i t . cu atât ar fi fost mai u t i l .

Ex i stă î n natura omcneascii o anumiti\ l i psi\ de s i nceritate care. ca tot ceea ce v i ne de la naturii , trebuie să cuprindă tot uşi în cele din urmii

o d i spozi ţ ie spre scopuri bune. anume 9 înc l i naţie de a-!:'i ascunde

adeviiratcle s i mţăm inte � i de a manifesta anum ite altele, adoptate . pc care le consideriim ca bune şi liiudabi le . Este absolu t cert că prin această

încl inaţ i e . atftt de a se d is imula . cât ş i de a adopta o aparenţă avantajoasii

lor. oameni i nu numai cii s-au civilizat. ci într-o anumiti\ miisură s-au şi

54 1

M ETODOLOG I A TRi\NSC'ENDENTALĂ . CAP.

moraliznt trept<�t . fi indcă n i meni nu pu tea pătrunde di ncolo de faal u l

decenţei , c i nstei ş i moral i tăţ i i : deci în pret i nse le exemple morale

autentice pc care le vedea în jurul său fiecare găsea o �coalii pentru a

deveni el însu�i mai bun . Dar aceasW încl inaţie de a apărea mai buni

decât suntem ş i de a man i festa si mţiiminte pe care nu le avem serve�te

numai oarecu m provizoriu pentru a scoate pe om din pri m it iv i tate �i a-l

face mai întfti sii adopte cel puţ in fomw bine lu i , pe care îl cunoaşte e l :

ciici d u pă aceea , o datii c e princ i p i i le <Jutent ice a u fost dezvoltate ş i <JU

pătruns în mod u l de gfmd ire , ace<J fal s i tate trebuie combătută putern ic

încetul cu încetul , căci a l t fe l ea corupe. in i ma ş i nu perm ite sii riisară

s imţămintele bune sub buruiana aparenţei frumoase .

Îm i pare rău sii constat aceea�i l i psă de s inceri tate . dis imu lare � i

i pocriz ie L'h iar � i î n man i fcstiiri le gând ir i i specu lative. unde oamen i i au

mul t m<Ji puţine pied ici de a miirtur is i cum se cuv ine desc h i s ş i

neprefăcut ideile l or �i n-au n i c i un avantaj în a le ascunde. Căci ce poate

fi mai dezavantajos pentru cunoaştere decftt de a comunica unul a l tu ia .

fals i ficate . chiar �i s imple le ide i , de a ascunde îndoie l i pc care le simţim

faţă de propri i l e noastre afirmaţ i i sau de a da o spoialii de ev idenţă

argu mentelor care m1 ne satisfac nici pe noi înş ine? Dar atâta t i m p cât

numai vanitatea particu lară urze�te aceste intrig i secrete (cum e cazu l de

obicei în judecăţ i le speculat ive. care nu au i nteres deosebit ş i nu su nt

u�or suscept ib i le de o cert i tudine apodict ică) . se opnne totuş i vanitatea

al tora cu aprobare;! pub/ic;l, iar l ucruri le ajung în ce le din urmă acolo

unde le-ar fi adus. deş i cu mult mai devreme . intenţia cea mai curată şi

s inceritatea . Dar acolo unde publicul îşi închipuie că nişte sofişti subti l i

urmăresc n i c i m a i mul t nic i m a i puţin decât sii zdruncine fundamentele

bine l u i ob�tesc. pare nu numa i înţe lept . ci şi perm is �i chiar liiudabi l de

a a juta unei cauze drepte prin argumente aparente mai curând decât de a

liisa pret in� i lor adversari ai acestei cauze chiar �i numai avantaj u l de a

ne reduce tonu l la moc.leraţia une i conv ingeri pur practice şi de a ne

constrânge sii mărturis im l ipsa unei cert itud in i speculat ive ::;i apod ictice.

Totuş i , ar trebu i să-mi înch ipui că n imic în lume nu se împacă mai prost

cu i n tenţ ia de a susţine o cauză dreaptă decât v ic len ia , i pocriz i a ::; i

minciuna . Că în confruntarea princ ip i i lor raţionale a l e u n e i s i mple

speculaţ i i totul trebuie să se petreacă cinst i t este, desigur, un min imum

care se poate cere. Dar dacii s-ar putea conta cert ch iar �i numai pe acest

542

S ECŢ. 2. Ri\TI L' N EA PURĂ iN FOLOSIRE POLEM ICĂ

min im. d isputa raţ iun i i specu lative cu priv i re la problemele importante

despre Dumnezeu. imorta l i tate (a sufletu lu i ) ::; i l i bertate sau ar fi de mult

decisă . sau ar ajunge foarte curând la un sfâr� i t . Astfe l , s inceritatea

s imţi:mintelor se allă adesea în raport i nvers cu dreptatea cauzei însă�i .

� i aceasta arc poate mai mul ţi adversari s inceri ş i oneşti decât apărător i .

Eu presupun deci ci t i tori care nu vor să �tie că o cauză dreaptă este

apărată cu m ijloace nedrepte. Pentru ace�t ia este acum stabi l i t că. după

princ ip i i l e Crit i c i i noastre. dacă luăm în considerare nu ceea ce se

întâmplă . ci ceea ce ar trebu i să se întâmple în mod just . nu trebuie să

ex iste propriu-t. is o polemică a raţ i un i i pure . Căci cum pot purta două

persoane o d ispll!ă asupra unui lucru . a căru i rea l i tate nici una din e le n-o

poate <lrăta înt r-o experienţă reală sau chiar numai posibi lă ::; i a cărui Idee

este numai gândi lă de fiecare . pentru a scoate d in ca ceva mai mu/tdedt

o Idee . anume rea l i tatea obiectu lu i însu�i? Prin ce mij loc vor să iasă d in

dispută. când n ic i una din ele nu poate face conceptib i lă � i certă tocmai

cauza c i . ci nu poate decât să atace � i si:i respingă cauza adversarulu i ei?

Căci aceasta este soarta tuturor afirmaţ i i lor rat i un i i pure . ci:i depă� ind

cond i ţ i i l e oricăre i experiente posib i l e . în afara cărora nu se întâ lneşte

nid1ieri un document al adevăru lu i . dar trebu i nd totu�i să se serveasd

de leg i le i ntelectu lu i . care sunt meni te numai pentru folos i rea empirică.

fără care însă nu se poate face nic i un pas în gând i rea sintet ică . ele expun

wtdcauna adversaru lu i punctele lor s la be � i pot profita . la rându l lor,

rec iproc de slăbiciunea adversaru lu i .

Cri t ica raţ i un i i pure poate fi cons iderată ca adevăratul tr ibunal

pentru toate controversele ei ; căci ea m 1 este impl icată în aceste

controverse . care se re feră nemij loci t la obiecte. ci este institu i tă pentru

a determina � i a judeca drepturi le rat iun i i în genere după princ ip i i le

inst i tuţ ie i ei prime .

Fără această Crit icfl , raţ iunea rămfme oarecum în stare naturală � i

nu-� i poate impune sau asigura afirmaţ i i le � i pretenţ i i le decât prin r:lzboi.

Crit ica. d impotrivă, luând toate hotărilri lc d in regu l i le fundamentale ale

propriei inst i tu ţ i i , � i autoritatea acestora nefi ind pusă la îndo ială ue

n imen i . ne procură l in i�tea unei stări legale . în care nu trebuie să tratăm

l i t igiul nostru a l tfe l decât pe cale de proces. Ceea ce pune capăt d i sputei

în primul stad iu este o victorie, cu care se mândresc ambele părţ i , căreia

î i urmează de cele mai mul te ori o pace numai nesigură . pe care o

543

METODOI .OGIA TRANSCENDENTi\tJ • . CAI' . 1

stahi le�te autori tatea superioară care i n terv i ne . iar în al doi lea stad iu scminţa. care . lovind a ic i în însă�i sursa disputelor. trchu ie să asigure o pace eternă. Disputele ncsfâr� ite a le une i raţ iun i pur dogmat ice ne s i si lesc să căutăm în sfftr�it l i n i�tc într-o critică oarecare a acestei raţ iun i însă�i ) i într-o legislaţ ie care se fundea1.ă pe ca: după cum afirmă H o b b e s. starea de natură este o stare de nedreptate �i de v iolenţă � i trebuie să o părăs i m în mod necesar. pentru a ne supune constrângeri i

legale . care nu l im i tează l i hertatea noastră decftt pen t ru a o face compatib i lă cu l ibertatea oricăru i a l tu ia . �i tocmai prin aceasta cu o inele publ ic .

De această l ibertate ţ ine �i aceea de a supune judecăţi i publ ice ideile noastre . ÎIH..Ioicl i le noastre . pe care nu le putem rezo lva noi în�inc. fără ca d in acest motiv să fim defrl imaţi ca cet[tţeni turbulenţi �i pericu lo�i . Acest l ucru este i ndus chiar în dreptu l originar al raţ i un i i omcne�t i . care nu cunoa�tc a l t judecător dedt tot raţ i unea omenească universală însft�i . Îll care fiecare î�i are votul l u i : �i cum de la aceasta trebuie să v i nă orice amel iorare de care e susceptihi l:i starea noastril . un astfel de drept este sfânt � i llll este permis a-1 restriingc . Este � i foarte înţelept a proclama ca

primejd ioase anumite afi rmaţ i i riscante sau atacuri îndrăzneţe împotriva ace lor l ucruri care au deja de partea lor asenti mcntul celei mai mari �i 1 11ai bune părţi a publ iculu i : aceasta înseamnă a le acorda o importanţi\ pc care ele n-ar trebui s-o aibă. Când aud că un spirit puţ in comun a d istrus pri n demonstraţ i i l i bertatea voinţei omene�t i . speranţa într-o v iaţă v i i toare �i ex isten ţa l u i Dumnezeu . sunt curios să- i c i tesc cartea. căci a�tept de la talent u l lui s:i ducă mai departe cuno::;t inţele mele. Ştiu sigur de mai înainte că el nu va fi rea l i zat n imic din toate acestea . nu fi i ndcă am crezut cumva că sunt deja în posesia unor dovc;.i i nv inc ihi l e ale acestor judecăţ i importante. ci f i ind cii cri tica transcendcntalil . care mi-a descoperi t tot materia lu l raţ iun i i noastre pure . m-a convins pe dep l in că a�a cum raţ iunea este cu totul insufic ientă pentru aserţ iun i afi rmati ve în acest câmp. tot at;ît de puţ in . ba încil mai puţ i n . va cunoa�te ca pentru a putea face aserţ i un i negati ve In aceste probleme. C:ici de unde sil i a l i beru l cugctător pretinsa lu i cuno�ti nţil cii. de exemplu . nu ex istă o fi i nţă supremă? Aceastil judecatil se allil în afara câmpu lu i experienţe i pos ib i le � i . de aceea . ::; i în afara l i m itelor oricăre i cunoa::;teri omene::;t i . Pe apilrătorul dogmatic al cauze i drepte împotriva acestu i adversar n ic i nu

544

SECT. 2. R ATIUNEA PURĂ ÎN FOLOSIRE POLE M I C Ă

1 -a� ci t i , căci � t iu de mai înainte că el va ataca argumentele aparente a le ce l u i la l t numai pentru a desch ide dru m propri i lor lu i argumente: afară

de aceasta. o aparenţă cot id iană r.u dă atJta materie pentru noi observaţ i i

ca una neobi�nu i tă � i ingen ios i maginată. D impotri vă. adversaru l

rel ig ie i . dogmat ic ş i e l în felu l l u i . ar da Cri t i c i i mele o ocupaţie dorită ::; i

pr i le j pentru o mai mare corectare a pr inc i p i i lor ei . fără ca d in pric ina lu i

să ex iste câtu::;i de puţ in un moti v de teamă. Dar t ineretu l . care este încred intat învăţămJntu lu i academic. trebuie

să fie cel puţ i n preven i t împotriva unor astfel de scrieri ş i ferit de cunoa::;terea prematură a unor judecăţi atJt de pr i mejd ioase , înainte ca puterea l u i de judecată să se fi maturizat sau nwi curând ca doctrina pc care vrem să o fundamentăm în el să fi pri n s rădăcini sol ide. pentru a

rez ista cu toat[L puterea oricăn:i persuasiun i în sensul doctrinei opuse . ori de unde ar ven i ca .

Dacă în prob lemele raţ iun i i pure ar trebui să răm<înem la procedeu l dogmatic � i dacă combaterea v ictorioasă a adversari lor ar t rebui să fie propriu-zis polemică. adică de a�a natură îndt să intrăm in luptă �i să ne înarmăm cu argumente pentru aserţiuni contrare . n i m i c n -ar fi mai pruden t pentru prezent. dar totodată n imic mai zadarnic � i mai in fructuos pentru viitordcdt să punem cfLtva t imp sub tutelă raţ iunea t ineretu lu i ::; i

s�i - 1 feri m d e seducţ ie ce l puţ in î n acest t imp . Dar dacă m a i t ftrz iu fie

curiozi tatea . fie moda epoc i i îi pun in m<înă ast fel de scrieri . ar mai

rezista oare acea conv i ngere din t i nereţe? Acela care nu aduce cu s ine

decât arme dogmat ice pentru a se opune atacuri lor adversaru l u i său � i

care nu �t ie s;J det.volte d ialectica ascunsă. care se a llă în propriul interior

tot atf1t de mul t cftt si în cel al adversaru l u i său , vede apărând sofi sme care au avanta ju l noutăţ i i . Im pot ri va unor sofisme care nu mai au un

asemenea avan taj . c i care tret.esc mai curfmd bănuia la că s-a abuzat de

credu l i tatea t ineretu lu i . El crede că nu roate dovedi mai h ine că a ie� i t de sub disc ip l ina copi lăriei decât de�cons idcrând acele avcrtizări bine intenţ ionate �i . ob i �nu it cu dogmat ismu l , �oarbe cu încetu l otrava. care al terea1ă dogmat ic princ ip i i le l u i .

Tocmai contrariul a ceea ce s e recomandă aici trebuie s ă a ihă loc în

i'nvăţământul academic . dar des igur numai sub supoz i ţ ia unei i nstruc­

ţ i un i temein i ce în Crit ica raţiu n i i pure . Căci pentru a apl ica cât mai curând posib i l princ ip i i le e i �i pentru a arăta capac i tatea lor . chiar ::;i în cazul celei mai mari aparenţe d ialectice posib i le . este absolut necesar să

545

METODOLOGIA TRANSCEN DENTALĂ. CAP.

îndreptăm împotriva raţ i un i i l u i . înd s labă, fărrt îndoia lă , dar luminată prin critică , atacurile atât de temute de către dogmatic. � i să-I facem să încerce a exam ina punct cu punct aserţ iun i le nefundate ale adversaru lu i în lumina acelor princ ipi i . N u- i va fi deloc greu să le reducă la un simplu fum , � i astfel el îşi s imte de t i mpuriu propria-i forţă de a se apăra pe depl i n împotriva unor astfel de i l uzi i dăunătoare , care pentru el trebuie să piardă în cele din urmă orice aparenţă de adevăr. De�i exact aceleaşi lovituri care dj strug ed ific iu l inamicu lu i trebuie să fie tot atât de [uneste şi pentru propri<J l n i construcţie �eculat ivă , daci\ ar <Jvea de gând sii o înalţe, el este totu�i complet l i ps i t de griji în această pri v inţă, deoarece nu are nevoie să locuiască în ea. ci mai are înaintea lu i încă o perspect ivă în câmpul pract ic . unde poate spera cu temei un teren mai sol id , pentru a înălţa pe el s i stemul l u i raţ ional şi salutar.

Prin urmare . nu ex istă o polemică propriu-t.isă în câmpul raţ i un i i pure . Ambele părţi sunt luplători în vânt, care se încaieră cu propria lor u mbră . căci ei t rec d incolo de natur ă , unde pentru mânuir i lc lor dogmat ice nu ex i stă n i m ic care să poată fi apucat şi reţ inu t . Oricât de bine ar l upta , umbrele pe care le spintecă crc�c într-o c l ipă reîntregi te , ca eroi i d in Walhnlla, spre a se putea desfăt<J d in nou în lupte fără vărs<Jre de sânge .

Dar nu ex istă n ic i o folosire sceptică admis ib i lă a mţiun i i pure pe care am putea-o numi principiu l neutra/it;lţii în to�tte di sputele e i . A aţ:lţa raţ iunea împotriva ei însăş i , a-i înti nde arme de ambele părţi şi a priv i apoi l i n işt i t � i i ronic la cea ma i înver�unatft l uptă a c i nu face i mpresie bună d in tr-un punct de vedere dogmatic . c i pare să exprime o s imţ i re care se bucură de paguba altu ia şi care este răutăcioasă. Dar dacă luăm în considerare orbi rea inv inc ib i lă şi fanfaronada sofişt i lor. care nu se lasă tem pe rată prin n ici o crit ică, atunci nu există în adevăr altă recomandare decât să opui pălăvrăgc l i i lor o alta, care se bat.ează pe ace lea�i drepturi , pentru ca raţ iunea să fie cel puţ in surprinsă de rezistenţa unu i inamic , spre a pune oarecare îndoia lă în pretenţ i i le ci ::; i a da ascu ltare cri t ic i i . Dar a rămâne c u totu l în aceste îndo ie l i � i a persista în a recomanda conv ingerea �i mărturisire<� propriei ignoranţe , nu numai ca un remed i u împotriva prezumţiei dogmatice, ci î n acelaşi t imp c a un mijloc J c a pune capăt confl ictu l u i raţ i un i i cu s i ne însă� i . este o încercare cu totu l zadarnică ş i n u poate f i în n ic i un caz capabi lă să procu re raţ i un i i o stare

546

SECŢ. 2. Ri\"fl U N EA PURĂ ÎN FOLOS IRE POLEMICA

de l i n i �te , c i este cel mult numai un m ij loc de a o trezi d in d u lcele v i�

dogmat ic , pentru a supune starea e i unei examinări mai atente . Cum

această manieră sceptică de a ie� i d intr-o afacere supărătoare a raţ iun i i

pare a f i oarecum drumu l c e l mai scurt pentru a ajunge la o l i n i ste

filosofică durabi lă , sau cel puţ in calea largă pe care o urmează cu plăcere

aceia care cred a-�i de acre fi losofice prin d ispreţuirea ironid a tuturor

cercetări lor de acest fel , găsesc că e necesar s� prezi n t acest mod de

gând ire în adevărata lui l umină.

DESPRE IMPOSIBILITA TEA UNEI SA T/SfA ( 'ŢII SCEPTICE A RA ŢIUNII PURE iN CONFLICT CU EA 1�\JS'ĂŞI

Conşti inţa ignoranţei mele (dacă această ignoranţă nu este în acela�i

t imp recunoscută ca necesară) , în loc să pună capăt cc1Tetări lor me le .

este . d i mpo tri vă, adevărata cauză care le provoa�·:l . Orice ignora nţii

prive�tc sau lucruri le , sau dctenninarca �i l im itele cu noa�tcri i mele. Dacă

ignoranţa este acc identa lă . ca trebuie să mă îndemne să cercetez în

primul caz dogmatic l ucrur i le (obiecte le). iar în al doi lea caz s�i cercetez

critic l im i tele cunoa�teri i mele posib i le . Dar că ig noranta mea csk

absolut necesară ::;i că prin urmare mă di spensca;ă de or ice altă cercetare

nu se poate stab i l i empiric prin observaţic. c i numai crit ic . prin soiJ(/arca

izvoarelor prime ale cunoa� ter i i noastre . Dec i de term i narea l i mitelor

raţ iun i i noastre nu se poate face decât după princip i i a priori: l im i tarea

acesteia însă. care nu este deciit o cunoaştere . fie �i numai nedeterm i nată .

a unei ignoranţe care nu poate fi niciodată suprimată pe depl i n , poate fi

cunoscută �i il posteriori prin ceea ce. oricât am �t i , ne mai rămfine înd1

mereu Je �t iut . Pri ma cunoa::;tere a ignoranţei raţ i un i i . care nu este

pos ib i lă decât prin crit ica raţ iun i i însă� i . este deci �tiill/<1. pe c:înd cea

de-a doua nu este decât percepţie. despre care nu se poate spune cât de

departe poate ajunge concluzia scoasă d in ea. Când îmi reprezint

suprafaţa Pământu lu i (după aparenţa sensib i lă) ca o farfurie. nu pot ::;ti

pană unde se întinde . Dar experienţa mă învaţă că oriunde mă duc văd

mereu în jurul meu un spaţ iu , în care a::; mai putea înainta; prin urmare.

cunosc l i mi te în cunoştinţele mele geografice, reale în l'iccare caz . Jar

nu l im itele oricărei descrieri pos ib i le a Pămftntu l u i . Dar Jad am ajuns

547

M FTODOLOli iA T R A N SCENDENTA LĂ . C i\ P .

destu l de departe pentru a �ti că Pământu l este un g lob ::;i că suprafa!a l u i

este sferieă . pot cunoa�te preci s � i după princ ip i i a priori. chiar d i n tr-o

mică parte a aceste i suprafeţe . de exemplu d in mări mea unu i gr:.�d.

d iametrul Pămân tu l u i ::; i . prin d iametru . c i rcumscrierea completă a

Pământu l u i . adid supr:.�fa\a l u i ; �i de�i sunt ignorant eu pri v i re l a

obiectele pe care l e poate conţ i ne această suprafaţă , nu sun t totu�i

ignorant cu pri v i re la sfera care le conţ ine . precu m ::; i la mări mea � i

l im i te le ei .

Ansamblu l tu turor obiecte lm; posib i le pentru cunoa::;terea noastră

ne pare a fi o supr:.�fa\ă plană care î::; i are orizontu l ei aparent . adică ceea

ce cupri nde întreaga ei în t i ndere . � i a fost numit de noi concept raţ ional

a l tota l i tăţ i i necond iţ ionate . A- 1 a t inge empiric este impos ibi l . � i toate

incerc�tr i le de a-1 determina a priori după un anumi t pri nc ip iu au fost

zadarn ice. Dar toate problemele raţ iun i i noastre pure se raportează totu� i

la ceea c e s-ar putea ; t fla d incolo de acest orizont sau cel mul t ::; i pc l i n i a

l u i de hotar.

Celebru l D a v i d H u m e a fost unu l din ace::;t i geografi ai raţ i un i i

omenc�t i , care credea că a rczolv�tt suficient toale acele probleme prin

faptul că le-a e x i la t d incolo de orizontu l raţ iun i i . pe care totu�i nu-l putea

determ i na . El s-�1 opr i t în spec ia l la princ ip iu l cauzal ităţ i i si a observat

foarte corect că adevăru l acestu i princ ip iu (ba n ic i măcar valab i l i tatea

obiectivă a conceptu lu i unei caut.e e ficiente în genere) nu se baze:.�ză pe

o eunoa::;tere c lară . ad icft pe cunoa�terea a priori. � i că. prin urmare . ceea

ce const i t u ie înt reag<t autoritate a acc�tu i principiu nu c câtu::; i de puţ in

neces i ta tea acestei legi . c i o s im p l ă u t i l i tate generală a ei în cursu l

cxpericn!e i , �i o necesitate subiect ivă care rezu l tă de a ic i . pe care el o

nume::;te obisnuinţă . D in i ncapac i tatea raţ i un i i noastre de a folosi acest

princ ip iu d incolo de orice experienţă , e l a conch is zădărn i c i :.� t uturor

pretenţ i i l or ra! iun i i în genere de a trece d incolo de empiric .

O melodii Je fel u l acesta . care constă în a supune examinări i ::; i .

după caz. oprobr i u lu i faptele raţ i un i i poate fi numi tă cenzura raţ i un i i .

Este incontestabi l c ă această cenzură duce inevi tabi l l a îndoia/li faţă de

orice folos i re transcendentală a princ ip i i lor. Dar :.�cesta nu este decât al

doi lea pas. care este dcpatte de a termina opera . Primui pas în problemele

raţ i un i i pure , care caracterizează perioada cop i lăriei e i . este dogmatic.

Al doi lea pas . pe care tocmai l-am amint i t , este sceptic �i atestă prudenta

548

SECŢ. 2. RATI U N EA PUR Ă ÎN FOLOSIRE POLEMICA

j udecăţ i i cuminţ i te de experienţă . Dar este necesar �i un al trei lea pas, care nu rev ine dedt judecăţi i mature .� i v iri le , fundamentate pe max i me ferme ::;i încercate în ce prive�te un iversal i tatea lor. anume de a supu ne examenului nu faptele raţ iun i i . ci raţ iunea însă�i în întreaga ei putere �i în întreaga e i capacitate de a a junge la cuno�tinţe pure a priori: ceea ce nu este cenzură . ci criticii a raţiuni i . prin care nu numai se presupune. ci se dovedeşte din principi i nu numai îngnldirile. c i � i limitele determinate ale raţ iun i i . nu numai ignoranţa într-un sector sau a l tu l . c i cu pri v ire la toate problemele posibi le de o anumită specie . Astfel . scept ic ismul este un popas pentru rat iunea omenească , u nde aceasta poate med ita l a p l imbarea e i dogmatică � i poate face schiţa ţ inutu lu i î n care se află , spre a-�i putea alege de aici înainte cu mai multă siguranţă drumu l . dar nu un domici l i u în care să se stabi lească permanent: acesta nu poate f i găs i t decât într-o cert itud ine perfectă , fie cert i tudinea cunoa�teri i obiectelor însele, fie aceea a l i mite lor în cadrul cărora este inclusă orice cunoa�tere a noastril despre obiecte.

Raţiunea noastril nu este o câmpie de o întindere indefinitil. ale cii rei l imi te nu le cunoaştem decât în genere . ci trebuie srt fie comparată mai curând cu o sferă. a căre i razil poate f i găs i t il d in curba arcu lu i de pc suprafaţa ei ( u i n natura juuecilţ i lor s intet ice a priori) , iar de aici pot fi indicate cu cert i tud ine atât conţ inutu l . cât �i l i m i ta e i . Î n afara acestei sfere (ci\mpu l experienţei ) , n imic nu este pentru ea obiect , ba chiar problemele în legătură cu asemenea pretinse obiecte nu se referi� decât la pri ncip i i subiective ale unei Jetermin;1ri un iversale a raporturilor care se pot prezenta între conceptele i ntelectu lu i îniluntrul acestei sfere .

Noi suntem în adevăr în posesia unor cuno::;tinţe s intetice a priori,

cum o dovedesc principi i le i ntelectu lu i care anticipează experienţa. Dacă c ineva nu poate concepe deloc pos ib i l i tatea lor, se poate desigur îndoi la început <.Iacă ele ex istă � i real în noi a priori; dar încă nu poate considera acest l ucru ca o impos ib i l i tate a lor. pri n s implele forţe ale in te lectu lu i , ::; i să considere ca nu l orice pas pe care îl face raţ iunea sub conducerea lor. El I IU poate spune ueci\t că , dacil. am sesiza originea ::; i puritatea acestor cuno�t inţe s in tetice :1 priori, am putea determina înt in­

derea şi l im itele raţiun i i noastre, dar că, înainte de a fi făcut acest lucru . toate aserţ iun i le raţ iun i i sunt temerare �i oarbe . Şi în modul acesta ar fi pe dep l i n întemeiată o îndoială un iversală în orice fi losofie dogmatică

549

METODOLOGIA TRANSCENDENTAL.\. CAP.

care îsi urmcazft drumul e i făr;1 o crit ică a raţ i un i i însă� i ; dar din acest mot i v nu i s-ar putea nega comrlet raţ i un i i o astfe l de înaintare . dacă ar fi rregăt i lă �i asigurată pri ntr-o fundamentare mai bună. Căci toate concepte le . ba ch iar toale problemele pe care ni le pune raţ iunea pură nu se găsesc în experienţă. c i nu se găsesc , la riindul lor. decât în raţ iune . �i de aceea trebuie să poată fi rezol v ate \ii com:epute în ce privetite

valab i l i tatea sau l i psa lor de valab i l i tate . Nu suntem nici îndreptăţiţ i ca. sub pretextul i ncapaci t;îţ i i no;tstre . să respingem aceste probleme, ca ::; i dînd rezol varea lor s-ar găsi real în natura l ucruri lor. ş i să ne sustragem cercetării c i u l terioare . căci numai raţ iunea a produs în interiorul c i aceste Ide i . despre a căror valabi l i tate sau aparenţă d ialectică ea trebuie deci să dea socotcalft .

Orice polem ică sceptică m 1 este îndreptată propriu-zis decât împotriva dogmal icu lu i . care fără a man i festa o neîncredere în rrinc ip i i le l u i rri : uc ohiel"l ivc . adică fără crit ică . î�i cont inuă cu grav i tate mersu l . � i polem ica I IU arc al t scop Jcdt să-I zdru ncine � i să-I aducă la cu11oa�tcrca de s ine . Polemica în s ine 1 1u rezolvă absolut n imic relat iv la ceea ce �t im sau . d i mpotrivă . la ceea ce nu putem ::;t i . Toate încercări le dogmat ice ncizbut i te ale rat i un i i sunt h1cta. pe care e totdeauna u t i l să le supunem cenzuri i . Dar acest lucru nU L' decis iv pentru speranţele raţ i un i i într-u1 1 �ucces mai bun al v i i toarelor e i străuu inţe s i pentru pretenţ i i le întemeiate pe t.• lc : s impla ccnzur::i l l ll poate deci pune capăt n ic iodată d 1sputei asupra drepturi lor raţ i un i i omene�ti .

Cum 1-1 u m e este poate cel mai ingen ios Jintre toţi scept ic i i � i i ncontestabi l ce l mai important în pri v i nţa influenţei pe care metoda scept ici\ o poate avea în provocarea unei examinări temein ice a raţ i un i i . merită desigur ostenea la de a prezenta , în măsura în care corespunde scopu lu i meu . mersul raţionamente lor tu i . precum �i erori le unu i om atât de pătrunzător � i atât Je demn de st imă. erori care n-au luat na�tere decât pc urmele auev:lru l u i .

H u m e s - a gânu i t poate . de�i n-a dezvoltat niciodată pe dep l in această idee . că în judecăţi de o anumită specie depă�im conceptul nostru despre obiect . Eu am numit sintetice această spe<.: ie de judecăţ i . Cum pot ies i , cu a ju toru l experienţe i . d in conceptul pe care îl am deja, acest fapt nu prezi ntă n ic i o d i l"icult ale . Experienţa este ea însă�i o astfel de s inteză Je percepţ i i . care sporc�te. prin alte percepţ i i sup l i mentare . conceptu l pe care îl am cu a jutorul une i percepţ i i . Dar noi credem că

550

SECŢ. 2. RAŢIUNEA PUR Ă ÎN FOLOSIRE POLEMICĂ

putem ie::;i din conceptu l nostru � i a priori. � i că putem ext inde cunoa�terea noastră . Acest lucru î l încercăm fie prin i ntelectu l pur în

legătură cu ceea ce poate fi cel puţ in un obiect al experienţei. fie chiar prin raţ iunea pură în legătură cu acele proprietăţi ale lucruri lor sau ch iar cu ex istenţa unor astfel de obiecte care nu se pol prezenta n iciodată în experienţfl . Scepticul nostru n-a dist ins aceste douft speci i de judecăţi .

cum a r fi trebu i t totu� i s ă facă . � i a considerat de-a dreptu l imposib i l ă această sporire a concepte lor prin de înse le � i această . a�a-l icând. na�tere �pontană a i ntelectu lu i nostru (� i a raţ i un i i ) . fără a fi fecundată de experienţă: el a cons iderat . prin urmare . drept imaginare toate pret inscle pri nc ip i i a priori ale raţ i u n i i !;>i a găsit că nu sunt decât o obi-:;nu i nţă rezu ltată d in experienţă �i d in legile c i . că. prin urmare . e le nu sunt dccftt regul i empi rice. adică cont ingente în s ine. cftrora noi le atribu im o pret insă necesitate � i un iversal itate . Pentru afirmarea acestei stran i i judecăţ i . el s-a referit la pri nc ip iu l un i versal recunoscut a l raportu lu i d intre cauză � i efect . Cum n ic i o facu l tate a in telectu lu i nu ne poate conduce de la conceptu l unui lucru la ex istenţa al tui lucru care să

fie dat prin aceasta în mod un i versal " i necesar. el a crezu l că poate conch iJe Je a ic i că fără experienţă nu avem n im ic care ar putea spori conceptu l nostru -:;i care ne-ar putea înJreptăţi să formulăm o ast fel Je juJecată care se ext inde " priori de la s ine . Că lumina Soare lu i . care luminează ceara . o tope�te totodată . pc când întăre�tc arg i l a . n ic i un i n telect nu poate gh ic i d in conceptele pe care le-am avut mai înai nte despre aceste lucruri . cu atât mai put in poate conchide legaL �i numai experienţa ne poate învăţa o astfel de kge . Di mpotri vă . în Log ica transcendentală am văzut că. de"i nu putem depă�i n ic iodată 11Cmijlocit

conţ inutul conceptu lu i care ne este dat. putem totu::;i cunoa�te cu totu l a priori legea înlănţuirii cu al te lucruri . dar în raport cu un al trei lea l ucru . anume cu experienţa posibihl. deci totu� i a priori. Dacă deci ceara. care mai înain te a fost sol idă. se tope�te . pot cu noa::; te a priori că trebuie să fi precedat ceva (de exemplu . căldura solară) . căruia i-a urmat topirea după o lege constantă. de�i n-a!i putea cunoa::;te în mod determinat a priori �i

fără aju torul experienţei n ic i cauza d i n efect . n ici efectu l d i n cauză . H u m e a conchis deci fals din contingenţa determinării noastre dupii

lege contingenţa legii însă�i �i a confundat ieş irea d i n conceptu l unu i l ucru spre experienţa pos ib i l ă (ceea ce are loc n priori � i consti tu ie

55 1

M ETOOOLOC i l A TRANSCENDENTALĂ. CAP.

rea l itatea obiect ivă a acestui concept) cu s i nteza obiectelor experienţei

rea le , care fără îndoială e totdeauna empirică; dar prin aceasta e l a făcut

d i ntr-un pri nc ip iu a l afi n ităţ i i , care î� i are sed i u l în inte lect ::; i care

exprimă o legătură necesară. o regulă a asoc iaţiei care nu se găse�te decât

în i maginaţ ia reproductivă �i nu poate reprezenta decât legături

conti ngentc . n i cidec u m obiect i ve .

Dar erori le sccptice a l e acestui bărbat . d e altfe l pătru nzător, au

rezul tat mai ales d i ntr-o l i psă . care este totu�i comună tutu ror

dogmatici lor. anume că el n-a cuprins s istemat ic a priori toate spec i i l e

de s i nteză ale intelect u l u i , căc i ar f i găsit că. d e exem p l u . principiul

pernwnenţei. pentru a nu a m i n t i a i c i de ce le la l te . este. ca �i ace la a l

cauza l i t<t\ i i , un princ ipiu care anticipează experienţa. Prin aceasta e l ar l"i

putut t rasa �i l i m i te determinate inte lectu l u i care se ext i nde n priori.

prec u m �i raţ i u n i i pure . Dar fi i ndcă restrânge nu mai inteJec t u l nostru ,

fără a- 1 limitn, �i fi i ndcă produce o neîncredere genera l ă , dar n u

cunoa�terea determ inată a ignoranţei noastre i ne v i tab i l e . fi indcă supune

cenzuri i une le princ i p i i a le intelectu l u i . dar nu supune pietrei de

încercare a cri t i c i i acest i ntelect în tota l i tatea pu teri i l u i � i . refuzând

intelectu l u i ceea ce în adevăr acesta nu poate oferi . e l merge mai departe,

�i î i contestă orice putere de a se extinde a priori. dqi n-a exami nat

aceast[t facu l tate întreagă . i se întfunplă ceea ce răstoarnă totdeauna

scept ic ismu l . a n u me că acesta însu�i este pus l a îndoia lă , deoarece

obiecţ i i l e l u i nu se bazează decât pe fapte. care sunt cont i ngente. �i nu

pe princ i pi i . care ne-ar putea determ i n a să renunţăm la dreptu l u nor

aserţ i u n i dogmatice .

Ş i c u m H u m c n u cunoa�te o d i fere nţă între revendicări le

întemeiate ale intelectu lu i � i pretenţ i i le d ialect ice ale raţ iu n i i . împotriva

cărora se îndreaptă în pri m u l rând atacuri le l u i . raţ i u nea. al cărei avânt

atât de caracteristic n-a fost câtu� i de puţin anulat . c i numai împiedicat .

mt-�i si mte închis spaţ i u l pentru extindere �i nu poate fi niciodată abătută

complet de la încercări le e i . cu toate că pe i c i , pe colo este hărţu i tă . Căci

împotri va unor atacuri ne înarmăm pentru contraatac �i ne îndipăţânăm

cu atât mai mult să ne i mpunem pretenţ i i l e . Dar o evaluare completă a

întregii noastre puteri �i conv ingerea. rezul tată de a ic i . despre siguranţa

unei mici posesi u n i . avftnd în vedere zădărn icia unor preten ţ i i mai mari .

fac să d i spară orice d i spută �i ne determ ină să ne împăcăm cu o

proprietate l i m itată . dar necontestată.

552

SECŢ. 1 . RATI U NEA P U R Ă CU PR I V I R E LA I POTEZE

Pentru dogmaticul necritic . care n-a măsurat sfera in te lectu lu i l u i .

prin urmare care n-a determinat dupil pri ncipi i l i m itele cunoa�teri i l u i

posib i le � i deci nu �tie de ma i înainte ce poate intclectu l . c i crede că va

descoperi acest lucru prin s imple încercări . aceste atacuri sceptice swll

nu numai pericu loase . c i chiar fatale . Cilc i dacă este prins asupra unei

s ingure aserţ iuni pc care n-o poate just ifica . a cărei aparenţă el n-o poate

însă n ic i expl ica d in princi p i i . suspiciunea cade asupra tuturor

aserţ iun i lor. oricât de convingătoare ar putea fi ele de al tm interi .

Şi nstfe l . scept icul este dascălu l sever care îndreaptă pe gânditorul

dogmatic sofi sticant spre o crit icii sănătoasă a inte lectu l u i � i a raţ iun i i

însă�i . Dacii a a juns aic i . n u arc a se mai teme de n ic i un atac . deoarece

atunci d ist inge posesiunea lu i de tot ceea ce se află cu totul în afara e i .

asupra căru ia el nu ridică pretenţ i i ::; i în legătură cu care nu ma i poate fi

i mpl icat în dispute . Astfe l . metoda sceptică Îl! s ine nu este . desigur.

sati.,hkiitoare pentru problemele raţ i un i i . dar este totu::;i pregâtitoarc.

pentru a-i de!:>tepta vigi lenţa ::;i a-i ind ica mij loacele temeinice care- i pot

asigura posesiun i le legi t ime.

Capitolul Întâi

Seqiun�a a l r�i<l

DISCIPLI NA RAŢIUNI I PU RE CU PRIV I R E LA I POTEZE

Deoarece pri n crit ica raţ iun i i noastre cunoa�tem în sfârş i t că în

folos irea ei pură şi specu lativă nu putem cunoa�te în real i tate n imic . n-ar

trebu i ea oare să deschidă cu atât mai larg un câmp pentru ipoteze. câmp

în care ne este cel puţ in îngădui t să imaginăm ::; i să avem păreri . dacă nu

să afirmăm?

Pentru ca i mag inaţ ia s:l nu se piardă cumva în reverii �i pentru ca

siJ pli"ismuiasd sub contro lu l r iguros a l raţ iun i i . t rebu ie să ex iste mai

dinainte ceva absolut cert � i nu născoc i t . sau s implă părere . !:'i acest ceva

este posibiliwtea obiectu l u i însu::;i . Atunci este permis desigur să

recurgem la părere în ce privqte rea l i tatea obiectu lu i . părere care însă.

553

M ETODOLO(I Ii\ TR/\NSCENDENTALĂ. Ci\P.

pentru a nu fi l i psi t{! Jc teme i . trebuie legată . ca princ ip iu expl icat i v . cu

ceea ce este real dat �i prin urmare cert . iar atunc i ca se nume::;te iporez;l.

Cum nu ne putem face a priori n ic i cel mai neînsemnat concept

Jespre pos ib i l i tatea legătur i i d i nam ice. iar categoria intelectu lu i pur nu

serve::;te pentru a i ma)!ina această legătură . ci numai pentru a o înţelege

acolo unde se întil l ne�te în experienţă . nu putem imagina originar.

conform acestor categori i . nici un s ingur obiect ;1vfmd o natură nouă. care

nu poate fi ar;ltată empi ric . �i să-I punem la baza unei ipotet.e permise.

căci aceasta ar însemna să atribu i m raţ i un i i n i �te ficţ iun i viJc. în loc de

concepte despre lucruri . AstfeL nu este permis să ne imaginăm noi forţe

or ig inare . de exemplu un in te lect care este capabi l să i ntu iască , fără

s i mţuri . obiectu l l u i sau o forţă de atract ie . fără n ic i un contact , sau o

nouă specie de substanţe . de exemplu care ar fi prezente în spaţ i u . fără

impenctrabi l i tate . prin urmare nici o comuni tate a substanţclor d is t inctă

de toate acelea pc care ni le pune la îndemilnă experienţa; nici o prezenţă

al t fe l Jeci\t în spaţ iu : nici o durată Jeci\t numai în t imp . Într-un cuv;1nt .

raţ iun i i noastre nu- i este posib i l dec ;1t să folosească cond i ţ i i le experienţe i

posibi le drept cond i ţ i i a l e pos ib i l i tăţ i i l ucrur i lor: Jar I n n i c i un caz să-�i

creeze oarecum ea însă::; i . abso lu t i ndependent de aceste cond i ţ i i . al te

obiecte , căci asemenea concepte . dc!)i l i psite de cuntradiqic. ar fi totu� i

fără obiect .

Conceptele raţ i un i i sunt , cum am spus. s imple Idei �i n u au .

desigur . un obiect In t r- o experienţă, dar d in acest mot iv e l e nu

desemnează totu�i obiecte fil'live � i care ar fi în acela::;i t imp considerate

ca pos ib i le . Ele sunt g;înd ite numai problematic, pentru a funda în raport

cu ele ( ca ficţ iun i eurist ice) princ ipi i regu lat i ve ale folosi r i i � istcmatice

a i n telectu lu i în c<împu l experienţe i . Dacă părăs im acest câmp. ele sunt

s i mple ficţiun i . a căror pos ib i l i tate n u este demonstrabi lă � i care de

aceea nic i nu pot fi puse la baza expl icaţ ie i fenomenelor reale pri nt r-o

i poteză . A g;indi sufletul ca s i mp lu este desigur permi s . pen tru ca.

potriv i t acestei Idei. să punem ca pri nc ip iu al judecă ţ i i noastre asupra

fenomen elor interne ale suflet u l u i o un i tate completă �i necesară a

tuturor facu l tăţ i lor s imţ i ri i . de�i ea nu poate fi ses izată in concreta. Dar

; 1 admite sufletu l ca substanţă s implă (un concept transcendent) ar fi o

judecată care nu numai că ar fi i m .lemonstrah i lă (cum sunt mul te ipoteze

fizice) , ci ar fi �i cu totu l arbi trară �i oarbă . căci s implu l nu poate apărea

554

SECŢ �- RAŢIUNEA PURĂ CU PRI V I R E LA I POTEZE

în n i c i o experienţă � i , dacă pri n su bstanţă se înţe lege aic i obiect u l

permanent a l i n t u i ţ ie i sens i b i l e , at unci pos i b i l i tatea u n u i fenomen simplu nu poate fi deloc ses izată . Nu e x i stă n ic i o autorizaţie întemeiată

din partea raţ iun i i , pentru a adm i te , cu t i t l u l de opin i e , n i �te fi i nţe pur

i nte l i g i b i le sau n i �te propri et�ţ i pur i n te l i g i h i le a le l ucru r i l or l u m i i

sens i b i l e , de�i ( fi i ndcă nu avem n ic i u n fel de concepte despre

posi b i l i tatea sau i mposi b i l i tatea lor) e l e nu pot fi n ic i negate do�matic

pri ntr-o pretinsă sesizare mai bună .

Pentru expl icarea fenomenelor date nu se poate recu rge l a alte

l ucruri ş i pri ncipi i expl icative decât cele care au fost puse în lcgătud cu

fenomenele date, după leg i l e deja cunoscute ale fenomenelor. O ipotez;/

transcendenwlil, În care pentru expl icarea lucruri lor naturii ar fi folosită

o s implă Idee a ra ( iu n i i . n i c i n-ar fi o �:xpl icare . întrucât ceea ce nu

în(elegem s ufic ient din princ i p i i empir ice cu noscute ar fi expl icat pri n

ceva pe care n u - l înţelegem deloc. Princip iu l u n e i astfel d e ipoteze n-ar

servi propri u-z is decât pentru sati sfacerea raţi u n i i � i nu pentru pro­

movarea folos i r i i i n tdectu l u i în legătură cu obiecte l e . Ord i nea �i

final i tatea în natură trebuie expl icate la ri\ndul lor d in princ ip i i ale natur i i

) i d upă legi a le naturi i , � i a i c i chiar cele m a i grosol ane i poteze, Î n caz că

sunt lîzice. sun t mai suportab i l e dt:cât o ipoteză h iperfizică, adid ape l u l

la un autor d i v in , p e care îl presupunem în acest scop . Căc i aceasta ar

in semna un princ ip iu al raţ iun i i lenc�e (igrwva ratio), a lăsa anume la o

parte d i ntr-o dată toate cauzele a căror real i tate obiect i v ă . cel puţin ca pos ib i l itate , mai poate fi cunoscută pri n continuarea experienţei . pentru

a-�i găsi repaus într-o s i mplă Idee , care este foarte comodă pentru

raţ itJnc. Dar în ce prive�te tota l i tatea abso l u tă a princi p i u l u i expl icat iv

în seria cauzelor, ea n u poate const i t u i un obstacol în raport cu obit:ctel c

l u m i i , ciici c u m acestea nu sunt decât fenomene, 111 1 ne putem a�tepta

niciodată în ele la ceva încheiat în sinteza seri i lor de coud i ţ i i . În fo losirea spec u lat ivă a raţ i u n i i n u pot fi perm i se n i c idecum

ipoteze transcendentale ş i n u poate fi permisă n ic i l ibertatea de a ne servi

la nevoie de princ i p i i expl icati ve h iperfizice, pentru a înloc u i l i psa celor

fizice, în parte fi i ndcă prin aceasta raţ i u nea nu îna i n tează, c i din contra,

î� i întrerupe întreaga dezvoltare în folosire<! e i , în parte fi indcă această

permi s i u ne ar face să-şi piardă în cele d i n urmă toate roade l e c u l tu r i i

pământu l u i pe care î l posedă, adică experienţa . Căci dacă expl icarea

555

M ETODOLOG I A TRA NSCENDFNTALĂ . CAP.

natur i i dev i ne pe ic i . pe colo d i fic i l ă pen tru noi . avem permanent la

îmlemfmă un princ ip iu expl icat iv transcendent care ne J i spensează de

a�..:ea cercetare. iar investigaţ ia noastră nu se înche ie prin cm1oa::;tere

c lară . �..: i prin tota la incomprehens ib i l itate a uml.i princ ip iu care încă mai

d ina i nte a fost astfel imaginat . încftt trebuie să conţină conceptttl despre

ceva absolut prim .

A doua �..:onuiţie pentru ca o ipote1.ă s ă poată fi aumisă este e a ea să

fie suficientă pentru a determina J i n ea a priori consec in ţe le care sunt

date . Dacă în acest scop suntem si l i ţ i să apelăm la ipoteze aux i l i are . ele

traesc bănu iala u.nei s imple ficţ iu n i . căci fie<.: are J in ele rec lamă în s ine

aceea�i justificare Je care avusese nevoie ideea pusă la bază ::;i de aceea

nu poate const i tu i un martor valab i l . Dacă, presupunâml o cauză

ne l i m i tat perfectă. nu ducem l i psă de princ ip i i pentru a expl ica orice

final itate . ord ine � i măreţie care se găsesc în lume. această supoz i ţ ie are

nevoie de noi ipoteze pentru a fi salvată de obieq i i le bazate pc

anomal i i le �i rel e le care se manifestă . de asemenea. ce l puţ in după

conceptele noastre . Cfmd substanţial i tatca s implă a sufletu lu i omenesc .

care a fost pusă la baza fenomenelor l u i . este atacată prin d i ficu l tăţ i le

fenomenelor l u i . analoge schi mbări lor unei mater i i (cre�teri i �i

descre::;teri i ) . trebu ie să se recurgă la noi i poteze . care fără îndoială nu

.�unt l ipsite de aparenţă , dar care sunt totu�i fără nici un cred i t . afară de

ce l pc care îl dă părerea acceptată ca l"undament principa l . de� i ele trebu ie

să a rere această părere .

Dacă afirmaţ i i le raţ i un i i , c i tate a ic i ca exemplu (un i tatea incorporală a sufletu l u i �i exi stenţa unei fi i nţe supreme) . trebuie să fie

considerate nu ca ipoteze . ci ca dogme dovedite " priori. atunci nic i nu

mai este vorb::t de e le . Dar, în asemenea caz . să băgăm de seamă ca

dovada să aibă cert itudinea apod ictică a unei demonstraţi i . Căci a voi să

faci numai prohabi/;1 real i tatea unor astfel de Idei este o intenţie tot atât

de absurdă ca �i când ne-am gfmdi să dovedim numai cu probabi l itate o

juuecată a geometrie i . Raţiunea i zolată de orice experienţă sau nu poate

cunoa�te totul Jecftt il priori si necesar, sau nu poate cunoa�te deloc; Je

aceea. j udecata ei nu este nic iodată părere, ci sau o abţinere de la orice

judecată . sau cert i tudine apod ictică. Păreri ::; i judecăţi probabi le despre

ceea ce se atribuie l ucruri lor nu se pot prezenta decât ca princ ip i i

expl icat ive a ceea ce este dat rea l sau ceea ce const i tu ie consecinţe . după

legi empi rice, d i n ceea ce stă real la bază , prin urmare numai în scria

556

SLCT. 3 . RATi li N EA PU RĂ CU PRIVIRE LA I POTEZE

obiectelor experienţei. În afara acestui cftmp. a opina înseamnă ca �i cum te-ai juca cu ide i . în af<n·ă de cazul că despre o calc incertă a judecăţii am avea părerea că poate pe ea se va găsi adevăru l .

Dar cu toate că în problemele pur specu lative ale raţ i un i i pure nu au loc i poteze . pcntm a funda pe ele judecăţ i . ele s un t tol u � i absolut admis ib i le . dar numai pentru a le apăra. adică în folosirea polemică. iar nu în folosirea dogmatică. Dar prin apărare nu Înţeleg Înmu l ţ i rea dovezi lor a finmtţ ie i noastre . c i s impla zădărn ic i re a cuno�t in ţe lor aparente ale adversaru l u i . care intenţ ionează să zdruncine judecata afirmată de noi . Dar toate judecăţi l e sintetice din raţ i unea pură au în s ine part icu laritalea că dacă ace la care afi rmă rea l i tatea unor auumite Ide i nu cunoa�te nic iodată atftt de mul t indt să facă certă juuecata lu i . pc ue altă parte . auversaru l poate �t i tol atftt ue puţ in pentru a afi rma contrariu l . Dest i nu l raţiun ii omene�ti este ace la::; i pent ru ambele părţ i : e l nu favori1.ează pe n ic i una u i n e le în cnnoa�terca specu lat ivă . ) i a ic i se � i găse�te cea m a i bună arenă a unor lupte care nu pot fi niciodată aplanate . Dar se va arăta mai departe că totu::; i . sub raportu l h1/osirii pr;1ctice.

raţ iunea are dreptu l s[t admită ceva . pe care n-ar fi autorizatii in uici un caz să-I presupună în cftmpul simplei specu laţ i i . fără dovezi sufic iente . căci toate supozi ţ iile de acest fe l t.drunc ină perfecţ iunea speculaţ ie i . ue

care însă interesul practic nu se îngrije�tc . Acolo ea are ueci o posesiune, a cărei leg i t im i tate nu are nevoie să o dovedească �i pc care de fapt nici

n-ar putea-o doved i . Auversarul este ueci acela care trebuie să uovedească . Dar cum acesta cunoa�te tot atftt de puţ in despre obiectul pus la indo ia lă . pentru a- i demonstra nonexislenţa. cftt ::; i cel d in tâ i . pentru a - i afirma rea l i tatea . se vede a ic i un avantaj d e partea cel u i care afirmă ceva ca supoziţie necesară d in punct de vedere practic (melior est

conditio po,�shlenti,�) . El este l i ber să se servească. oarecum în legitimă

apărare . de acelca�i m ij loace în spri jinu l cauzei l u i drepte . ca � i adversarul împotriva acestei cauze. adidi să se servească d e ipoteze care nu sunt men i te să întilrească dovada lor, ci numai să arate că adversaru l cunoa�te prea puţ in despre obiectul l i t ig i u l u i . pentrn a se putea măgu l i că are u n avantaj faţă de noi în cunoa�terea speculat ivă .

Ipoteze le nu sunt deci permise în câmpu l ra! iun i i pure decftt ca arme de război : ele nu servesc spre a funda un drept . ci numai spre a-1 apăra. Dar pe adversar trebuie să- I căutăm a ic i totdeauna în noi în::; ine . Căci

557

METODOLOGI A TRANSCEN DENTALĂ CAP. 1

raţi u nea �pecu lat ivă , în folosirea e i transcendental ii , este în sine

dia lectică . Ob iecţ i i le , care ar putea fi de temut, se află în noi în� ine .

Trebuie să le scoatem la iveală ca pe n i�te pretenţ i i vech i . dar nic iodată

învech i te . pentru a funda pe d i strugerea lor o pace eternă. L in i �tea

externă nu este decât aparentil. Germenele ost i l i tăţ i lor, care se află în

natura raţ iun i i omene�t i . t rebuie ext i rpat : dar cum îl putem ext irpa dacă

nu- i dăm l i bertate, ba chiar hrană pentru a înmuguri . uescoperindu-se

astfe l . pentru ca apoi să- I d istrugem cu rădăcină cu tot? Născociţ i . prin

urmare . voi în� ivă ob iecţ i i care n-au t recut încă prin mintea n ic i unui

auversar � i împrumutaţ i - i ch iar arme sau acon.laţ i - i locu l cel mai

favorab i l pe care � i I-ar putea dori . Aic i n im ic nu e de temut, c i numai de

spera t . anume că vă veţ i procura o posesiune care nu va mai putea fi

contestată nic iodată în vi i tor.

De înarmarea voastră completă ţ i n � i ipotezele raţ iun i i pure care .

ue�i nu sunt deciit arme de plumb ( fi indcă e le nu sunt căl ite prin nici o

lege a experienţe i ) . totu� i sunt totdeauna tot atât de puternice ca � i acelea

de care s-ar putea serv i un adversar oarecare împotri va voastră . Dacă

deci împotriva natur i i sufletu lu i . admisi! (d in oricare alt punct de vedere

nespeculat iv) ca imaterială �i nesupusă uic i unei sch imbări corporale . se

opune d i ficultatea că de�i experienţa pare să demonstret.e că atât starea

de întlorire cât � i cea de deciluere a puteri lor noastre spirituale nu sunt

decât J i ferite mod i ficilri a le organelor noastre. voi puteţi s lăb i forţa

acestei dovezi . adm iţânJ că corpu l nostru nu este decât fenomenul

fundamental la care . în starea actuali\ ( în v iaţă) . se raportează ca la

propria e i condi ţ ie întreaga facu l tate a sens ib i l i tilţi i � i pr in urmare

întreaga gândire . Separarea ue COI1J este sfflr�itu l acestei folosiri sensibile

a facul tăţ i i voastre de cunoa�tere ş i începutul folosir i i intelectuale .

Corpul n-ar f i deci cauza gând iri i . c i o conuiţ ie pur restrict i vil a c i . prin

urmare ar trebui considerat ca un promotor al vieţ i i sensib i le şi an imale,

dar cu atât mai mul t � i ca un obstacol al v ieţ i i pure ş i spir i tuale. iar

uependenţa gilnd ir i i de const i tuţ ia corporal il n-ar Joveui n imic pentru

depenuenţa întregi i vieţi de starea organelor noastre . Puteţi însă merge �i

mai departe � i puteţ i descoperi chiar îndoie l i noi . care fie că n-au fost

formulate . fie că n-au fost suficient auilncite .

Ceea ce este accidental în procreaţi i , care l a oamen i ca � i l a

creaturi l e l ipsite de raţ iune depinde de ocazie , dar adesea � i de

558

SECT .1 . RA"!" IUNEA PURĂ CU PRIVIRE LA I POTEZE

al imentare, de guvernămfmt . ue capric i i le �i fantezii le lui ' adesea chiar ue viciu , constituie o mare Jificultate împotriva păreri i Jespre ou rata etem[l a unei creaturi , a cărei viaţă a început în c ircumstunţe utât ue ne însemnate �i au fost lăsate cu totul în semna l ibertă ţ i i 110ustre. În ceea ce prive�te Jurata în tregi i speci i ( aici pe Pflmânt) , această J ificu l tate este lle m ică importanţfl. Jeoarece accidentul în i ndiv id nu este totu�i mai puţ in supus unei regul i în întreg; a a�tepta însă. cu priv i re la fiecare indivi ll . u n efect atât de pulernic de la n i�te cauze atât de mărunle pare desigur îndoieln ic . Dar împotriva acestei d i ficu ltăţi puteţi i nvoca ipoteza t ranscendentală că întreaga v iaţă nu este propriu-zis uccât in tel igibi lă . ncsupus{t sch im­bărilor în t imp �i că n-a început prin na�tere. n ic i nu va sf"âr�i pr in mom1c ; că această v iaţă nu este decât un s implu fenomen , adică o reprezentare sensib i lă despre v iaţa spir i tuală pură �i că întreaga l ume sens ib i lă e o s implă i mag i ne care pl ute�le îna intea modu lu i nostru de cunoa::;tcrc actual ş i care. ca � i un v i s . nu are în s ine real i tate obiecti vă; că. dacă ar fi să intu im lucruri le �i pe noi în�inc a�a cum sunt elt:. ne-am vedea într-o lume de naluri spirituale. cu care s inguru noastră comuni tate adevărată IHl început prin na�tere � i nu va înceta prin moartea trupului (ca s imple fenomene) etc .

De�i nu şt im absolut n imic despre toale acestea. pc ean.: le folosim aici ipotetic ca prelexte. pentru a respinge alacu l . � i nu le afirmăm în mod serios . �i dc�i toiu l nu este n i e i măcar o Idee a raţ i un i i . ci un concept

imaginat n umai pentru apE1rare . procedăm totu�i a ic i absol ut în conformitate eu raţiunea atunci când î i arătăm adversaru lu i . care ercue că a epuizat orice pos ib i l i tate dnd consideră fab l ipsa conu i ţ i i lor empirice drept o dovadă despre totala impos ib i l i tate a ceea ce l:rellem noi . d prin s i mple legi ale experienţei el poate tot atât de puţin îmbrăţi�a în tregul câmp al lucruri lor pos ib i le în s ine, pe câl lle puţ in putem dobllndi penlru raţ iunea noastră ceva legi t im în afara experienţei . Acela l:arc folose�te asemenea mijloace i potetice împotri va unu i adversar care neagă cu îndrăzneală nu trebuie wns iderat ca �i când ar avea să-�i însuşească al:cste m ij loace ca adevăratele lu i păreri . E l le părrtse�te de îndată ce a respins prezumţia dogmatică a adversaru l u i . Căc i oricât de mode�! � i mouerat trebu ie considerat cineva când se mărgi ne�te numai la a respinge ş i a nega aserţ i un i le a l tu i a . totu� i , îndată ce vrea să i mpună obiec ţ i i le l u i ca dovezi ale contrariu l u i . pretenţ ia sa nu este mai pu ţ in

559

METOOOLOGIA TRANSCENDENTALĂ. CAP.

orgol ioasă �i imaginară . ca �i d.nd ar fi de partea celu i care afirmă � i ar fi îmbrăt i�at afirmaţ ia .

S e vede deci de a ic i că în folosirea specu lativă a raţ iun i i ipotezele llll au va lab i l i tate ca pi:ireri în s ine , ci numai în raport cu preten ţ i i transcendente opuse . Căci ext inderea princ ip i i lor experienţei pos ib i le l a posibi l i tatea l ucruri lor în genere este tot atât de transcendcntă ca � i afirmaţia real ităţ i i obiective a unor astfel de concepte care nu-� i pot găsi ob iectele dcdt în afara oridirei experienţe posibi le . Ceea ce raţ iunea pură j udecă asertoric trebuie să fie (ca tot ce cu noa� te raţiunea) necesar sau să nu fie deloc . Pri n urmare . ea nu conţ ine de fapt păreri . Dar

i potezele de care.vorhi m nu sunt decftt judedtţ i problematice . care cel puţ in nu pol fi combătule v ictorios, de�i . fără îndoială , nu pot fi dovedite prin n imic . � i sunt deci pure păreri part iculare, dar de care nu e bine si:i ne d i spensăm (chiar în interesu l l i n i::;t i i in terne) împotriva unor scrupule care le însoţesc. Dar trebuie să le menţinem în această cal i tate � i să veghem cu grijă ca ele să nu se prezinte ca fi ind lega l i 1.ate In s ine ::; i ca având vreo valabi l itate absolută si să nu înece raţiunea în fiqiuni ::; i i lu1i i .

Capitolul Înt!Îi Scc\iunca a patr;l

D I S C I PLI NA RAŢ I U N I I PURE CU PR I V I R E LA

DEMONSTRAŢI I LE E l

Dovezi le judecăţi lor transcendentale � i s intetice au . între toate dovezi le unei cunoa::;teri s intet ice n priori. particu laritatea în s ine că In ele raţ iunea. cu ajutorul concepte lor e i . nu se poate raporta d i rect la obiect. c i trebuie să demonstreze In prea labi l valab i l i tatea obiect ivă �i posib i l i tatea sintezei lor a priori. Aceasta nu este numai o regulă necesară de prudenţă, ci prive�te esenţa �i pos ib i l i tatea dovez i lor înse le . Dacă trebuie să depă�im ;1 priori conceptul despre un obiect. acest lucru esle i mposib i l fără un fir ci:i li:iuzi tor specia l �i care se găse�te în afara acestui concept . În matematică . intui ! ia a priori este aceea care conduce s inteza

560

SEC!' -l. RATI U N E/\ PURĂ SI DEMONSTRATI ILE El

mea . �i aici toate raţionamentele pol fi efectuate nemij loc it d i n in tu i ţ ia pură . În cunoa�terea transcendenlală . atftta t imp dit ea nu are de-a face t.lecftt cu concepte a le intelectu l u i . acest fi r conducător este experienţa posib i lă . Dovada nu arată că în adevăr conceptul dat (de exemplu . despre ceea ce se înt;împlă) conduce d i rect la llll a l t concept ( acela de cauză) ; cftci o astfel de trecere ar fi un sal t . care n-ar putea fi just ificat; el arată c;1 experienţa însă� i . prin urmare obiectu l experienţe i . ar fi impos ib i l f<1ră o astfel de legătură . Dovada ar trebui deci să arate totodată posibi l i tatea de a ajunge sintetic ::;i a priori la o anum ită cunoa�tere a lucruri lor. care nu era conţ i nută în conceptu l despre ele . Fără această atenţ ie . dovez i l e . întocmai ca apele care spitrg diguri le . revărsându-se sălbatic peste câmpi i . se prec ipi tă într-acolo unde le îndreaptă întâmplător panta asoc iaţ ie i ascunse. Aparenţa conv i ngeri i . care se bazează pe cauze subiect ive de asoc iaţie �i care este considerată drept cunoa�tcrc a unei afin i tăţ i naturale. nu poate contrabalansa d i ficultatea care trebuie să se prezi ntc cu bună dreptate în urma unor astfel de pa!'i riscanţ i . De aceea . toate încercări le de a dovedi princ ip iu l raţ i un i i suficiente au fost zad:tru ice . după tm1rtur is irea unanimă a cunoscători lor; �i înai nte de a apărea Crit ica transcendenta lă . s-a preferat . fi indcă acest pri ncip iu nu putea f i totu� i părăs i t . sii se facă apel cu înciipăţfmarc la bunul s imţ ( un refugiu care dovede�tc totdeauna cât de d isperată este cauza raţ i un i i ) dcdt să se încerce noi dovet.i dogmatice .

Dar dad judecata care trebu ie doved ită este o aserţ iune a raţ i un i i pure � i dacă eu vreau să trec ch iar d i ncolo de conceptele melc experi mentale . cu a jutoru l s implelor Ide i . această judecată ar trehu i s:i con ţ i nă în s ine încă mai mult just ificarea unui ast fe l de pas a l s in tezei (dacă. de al tfel . el ar fi posibi l ) . ca o condi ţ ie necesartt a puteri i lu i demonstrat i ve . De aceea . oricât de aparentă ar fi pret insa dovadă despre natura simplă a substanţei noastre g:ândi toare . dovadă scoasă d in unitatea apercepţ iei . ea ridică totuş i inevi tabi l d i ficul tatea următoare: cum s impl ic i tatea absolută n u este totu� i un concept care poate fi raportat nemijlocit la o percepţie. ci trebu ie numai conch isă ca Idee. nu se poate întrevedea cum s impla const i i nţă, care este sau poate fi conţ inută Îl! orice

g;îndire. de�i n u este decât o s implă reprezentare . poate siî mă conducă la con�t i i nţa � i cunoa�tcrea unu i l ucru Îl ! care numai g;înd i rea poate fi conţ inută . Căci dacă îmi reprezint forţa unu i corp în mi�care . el este ca

56 1

METODOLOGI A TRANSCENDENTALĂ. CAP.

atare pentru mine uni tate absolută, ş i reprezentarea mea despre el este

simplă; de aceea eu pot exprima această forţă şi prin mişcarea unui punct ,

căc i volumul lu i nu interesează aic i şi poate fi gând i t , fără d im inuarea

forţei , oricât de m ic vrem. chiar redus la un s ingur punct . Dar de aici nu

voi conchide că . dacă nu-mi este dată decât forţa motrice a unui corp.

corpul ar putea fi gândi t ca o substanţă s implă. fi indcă reprezentarea lu i

face abstracţie de orice mărime a conţ i nutu l u i în spaţi u ş i dec i este

s i mplă. Dar prin faptul că s implu l în abstracţie este cu totu l d ist inct de

si mplu l în obiect ş i că eu l , care în primul sens nu conţine în .�ine nici o

d iversi tate , poate fi" Îll al doilea sens , unde semnifică sufletul însuş i . un

concept foarte complex . anHJ ne poate conţine sub sine !oii semnifica foa11e

mu l te lucruri . eu descopăr un paralog ism. Dar pentru a bănu i acest

paralogism de mai îna inte (căci fără o astfel de supoziţ ie prealabi lă n­

am avea n ic i o suspic iune împotriva dovez i i ) este abso lu t necesar să

avem la îndemână un criteriu permanent al pos ib i l ităţ i i unor astfel de

judecăţi s intet ice , care trebu ie să doveuească mai mul t decât poate da

experienţa , şi acest criteriu constă în a nu raporta dovada d i rect la

preu icatul cerut , c i numai de a ext inde a priori conceptu l nostru dat. cu

ajutoru l unui princ ip iu a l pos ib i l i tăţ i i , până la Idei ş i de a l e rea l iza.

Dacă este apl icată totueauna această precauţie. dacă încă înainte de a

încerca dovada chibzui m cu înţelepciune în noi înş ine în ce mod şi cu ce

temei ue speranţă putem aştepta o asemenea ext indere prin raţ i unea

pură !oii de unue vrem să luăm , în asemenea caz. aceste cuno!:'t inţe . care

nu pot fi dezvoltate din concepte şi n ic i nu pot fi anticipate în raport cu

experienţa pos ib i lă . ne-am putea cruţa mu l te eforturi d i fic i le şi totuşi

infructuoase , neatribuind raţ iun i i ceva care depăşeşte în mod ev ident

pu terea e i sau, mai mu l t . supunând-o d isc ip l ine i renunţăr i i , această

facu ltate căre ia nu- i place să fie îngrăd i tă în man i festări le setei ei de

ext indere speculat ivă.

Prima regulă este deci aceasta: să nu încercăm nici un fel de dovezi

transcendentale. fără a fi retlectat şi fără a ne fi dat seama în prealabi l ue

unde vrem să luăm princ ip i i le pe care intenţionăm să fundăm aceste

dovezi şi cu ce drept putem aştepta de la ele bunul rezul tat al

concluzi i lor. Dacă este vorba de principi i ale intelectu lu i (de exemplu , al

cauzal i tăţ i i ) , este zadarnic a dori să ajungem cu ajutorul lor la Idei ale

raţ iun i i pure, căci astfel de principi i nu sunt valabile decftt pentru obiecte

562

SEC'Ţ . 4 . RAfiUNEA PURĂ ŞI DEMONSTRAT I I LE El

ale experienţei pos ib i le . Iar dacă este vorba de princ ip i i scoase d in

raţiune pură. orice osteneală este iarăşi zadarn ică. Căci de�i raţ iunea are

astfel de princ ipi i . acestea însă. în cal itate de princ ip i i obiect ive . sunt

toale d ialectice �i nu pot fi eventual valabile decât ca princ ip i i regulati ve

ale folos i ri i , care leagă experienţa în mod s istemat ic . Iar dacă ex istă

astfel de pretinse dovezi . opuneţi conv ingeri i în�elătoarc acel non /iquet

al puteri i voastre de judecată matură ş i . de::;i nu puteţi încă pătrunde

caracterul în�elător al acelei conv ingeri . aveţi totu�i dreptul depl in să

pretindeţi deducţia princip i i lor folosite acolo care, în caz că principi i le au

izvorât din simplă raţ iune. nu v i se poate face n iciodată. Şi astfel . nici nu

aveţi nevoie să vă ocupaţi cu dezvoltarea �i respingerea v ictorioasă a

fiecărei aparenţe neîntemeiate în parte , ci în faţa tribunalului unei raţiuni

crit ice, care recl amă leg i , puteţi respinge d intr-o dată. în tota l i tatea e i .

orice d ialectică inepu izabi lă î n artific i i .

A douu caracteristică a dovezi lor t ranscendentale este faptu l că

pentru fiecare judecată transcendentală nu poate fi găsită decât o ,, ingur:l

dovadă. Dacă trebu ie să conch id nu d in concepte. ci d in intu i ţ ie . care

corespunde unui concept . fie că e o intuiţ ie pură. ca în matemat ică , sau

empirică, ca în fizică, intuiţ ia pusă ca fundament îmi dă mJterial d ivers

pentru judecăţi s intetice, pe care îl pot lega în mai multe fe luri �i . cum

pot pleca d in mai mu l te puncte , pot ajunge pe căi d i ferite l a aceea� i

judecată.

Dar fiecare judecată transcendentală pleacă de la un singurconcept

�i exprimă condiţ ia s intetică a posibi l i tăţ i i obiectulu i după acest concept.

Argumentul nu poate fi dec i decât unu l s ingur. căci în afară de acest

concept nu mai ex istă altceva prin care obiectul ar putea fi determinat,

deci dovada nu poate conţ ine al tceva decftt determinarea unui obiect în

genere, după acest concept. care �i el este numai unul s ingur. În Anal i t ica

transcendentalii, de exemplu. am scos principiul că tot ce se întâmplă are

o cauză d in s i ngura condi ţ ie a pos ib i l i tăţ i i obiecti ve a unui coJH.:epl

despre ceea ce se întâmplă în genere: că determinarea unui eveniment In

t imp. prin urmare acest:! (eveni mentul ) , ca aparţ inând experienţe i . ar fi

imposibi l , dacă n-ar sta sub o astfel de regulă d inamică . Dar acesta este

�i s inguru l argument pos ib i l ; căci numai prin faptul că i se determin:i

conceptu lu i un obiect cu ajutorul leg i i cauzal i tăţ i i evenimentu l

reprezentat are valabi l i tate obiect i vă . adică adevăr. S-au Incercat.

563

METODOLOG J ,\ TR ;\ NSCENDENT.\ 1 . .:\ . C\ f'. 1

des i g u r . si a l t e dovezi a l e an:stu i pri n c i p i u . de e x e m p l u por n i nd de l a

cont i ngen ţă : dar dacă acest pri nc ipiu este considerat mai t'nde;1proape.

n - a m pult'a găsi a l t cri teriu al cont i ngente i dedt faptul că ceva se

Înt;imp/;1. ;:d ică e x i �t e n ţ a precedată de o none x i stenţă a obiectu l u i . ) i

a s t fe l ne Intoarcem mereu l a ace i a ) i argume n t . Dacă trebu i e dovedită

juuecata d tol ce gâmle�te este s im p lu . nu ne oprim la ceea ce este di vers în g;\nd i rc . ci răm;\ nc m n u m a i la conceptu l de CII. care este s i m p lu �i la

care se raportcat.ă toată gfmd i re <L La fel s tau l ucruri l e cu dovada

t ranscendcnta lă despre ex i stenta l u i Dum neze u . care se bazează n u m a i

p c rec i proc i tatea concepte lor despre fi i n ţa suveran rea lă � i necesară . s i

ea nu poale f i căutată n i că i eri în a l tă parte .

Prin această observa ţ i e pre ve n t i v ă . cri t ica aserţ i u n i lor raţ i u n i i se

reduce foarte m u l t . Acolo unde raţ i u nea l� i îmlcp l i nc�te fun c ţ i a ei pr in

s i m ple concept e . n u c po� i b i l ă dedt o s in g u ră dovadă . dacă c posi b i l ă

v reuna . D e aceea , c h i a r d n d i l vedem p c dogmatic apărfmu cu ;.ecc

dovc; i . putem fi s i guri că nu are n i c i u n a . Căc i . dacă ar a vea u n a care

( a�<l c u m t rebuie s;1 fie in pro h l e m c l c raţ i u n i i p u re ) să demonstreze

apod i ct i c . de ce ;1r avea nevoie de c c l e l a l te ' 1 I nt e n ţ i a l u i . ca �i aceea a

U l i U i a vol·ai in parl a me n t . n u este dedll u rmă toare a : u n arg u me n t este

pe ntru unu l . cdăl,l i t argument ·- pen tru a l tu l . spre a profi ta de

s l ă h i L· i u n,·a j udccători l or lui c;1re . l'rlr�1 <l aprofu nda cau;a � i spre a scăpa

1 11 <1 i repede de afacere. �cs i zează pri m u l argument care l i se parc bun !'i

Jec id în con:-.eci nţ�L

/\ treia 1 cg u l ă spec i fid raţ i u n i i p u re . când aceasta este supusă u n e i d i sc i p l i ne cu pr i v i re l a dovez i l e t r;m scendc n t a l e . este aceea d1

dovez i l e c1 n u t rebu i e să l' ic n i c iodată apap.og ice. c i totue a u n a

ostc11s i ve . ]){waua d i rec tă sau oste n s i vă e s t e . în o rice �pec ie J c

cuno�t i nţă. aceea care unc-:;te . cu con v i ngerea despre aJevăr, totodată �i c u noa�tc r,�a i t.voar e l o r l u i : Jovada apag:og i c ă . J i mpotr i v ă . poate produce . li'u il Î nd o i a l ă . cert i t u d i n e . dar nu înţe legerea adevăru l u i sub rapor t u l leg:i t ur i i cu pr in c i p i i l e pos i b i l i t ă ţ i i l u i . D e acee a , Jovezi l e

apagogice � u n t ma i mu l t un aju tor în caz de nevoie, deciit un proceueu care să sat i sfacă toate scopuri le raţ iun i i . Totu� i . sub raportu l ev idenţe i .

e le a u u n avan taj faţă d e dovezi le d irec te , prin aceea c ă � i contrad icţ i a

c uprinue î n sine totdeauna m a i m u i W c l a r i tate I n reprezentare Jecât cea

564

SECT. -1 . RATI UNEA PURĂ SI DFMONSTRAŢI I LE El

mai bună s inteză ::; i se apropie astfel ma i mu l t de caracteru l in tu i t iv a l

u nei demonstraţ i i . Cauza propriu-zisă a folos ir i i dovezi lor apagog ice î n diferitele

)t i i nţe este desigur următoarea: când princip i i le . din care trebuie să fie deri vată o anum ită cuno::;t inţă, sunt prea d i verse sau prea profund ascunse . se încearcă dacă această cunoastere nu poate fi rea l i t.ată prin consec inţe . Dar modu.� ponens. care conchide adevăru l unei cuno�tinţe

d in adevărul consec in ţelor c i . nu este rerm is decât atunci dnd toate consec inţele pos ib i le d in această cunost inţă sunt adevărate : atunc i .

pentru acest modus. n u este pos ib i l decât u n singur princip i u . care este dec i ::;i cel adevărat . Dar acest procedeu este impract i cab i l . căc i a sesiza toale consec in ţe le pos ib i le di n tr-o judecată admisă depă�e�tc forţele noastre : lotu::;i ne serv im de acest mod de a raţ iona. dc::; i negre::; i t eu oarecare indu lgenţă, când e vorba de a dovedi ceva numai ca i potezit . admi ţând acest raţ ionament după analogia că dacă toate consecinţele pe care le-am îm.:ercat concordă cu un princ ip iu admis . toa te cele la l te consecinţe posib i le vor com:orda ::;i ele cu acesta . De aceea. pc această

ca le . o ipotez;! nu poate fi n iciodalit transformată într-un adevăr demons trat . Modus tol/ens al raţ ionamentelor. care conch id de la consec i nţe b princ ipi i . dovede::;te nu numai absolut r iguros . ci ::;i cu foarte mul tă fac i l i tate . Deoarece dacă dintr-o judecată poate fi scoasă

chiar numai o s ingură consecinţă falsă . această judecată este falsă . Dacă

în loc de a parcurge într-o dovadă ostensivă în treaga scrie a princ ipi i lor. care poate comluce la adevăru l unei cuno::;t iuţe. cu ajutoru l depl ine i

sesizări a pos i b i l i tăţ i i ei . putem găs i o s ingură consecinţă fa lsă între cele care decurg din princ ip iu l contrar. atunci ::; i acest contrariu e fal s . prin urmare cuno�t in!a pc care trebu ia s-o doved i m este adevărată .

Dar demonstraţ ia apagog ică nu poate fi permisă decât în ace le

� t i inţe unde este i mpos ib i l sii substituim obiect i vu l u i , cu al te cuv inte cunoaşter i i a ceea ce este în obiect , subiect ivu l reprezentăr i lor noastre.

Dar acolo unde domină obiect ivuL trebuie să se înt<tmple adesea. sau ea contrari u l unei anumi te judecăţ i să contrazică numai cond i ţ i i le subiect ive a le gândiri i . dar nu obiectu l , sau ca cele două judecăţi să nu se contrazică decât sub o condiţ ie subiect ivă, care este considerat fals ca obiect ivă �i , cum contl i ! ia este falsă, amândouă pot fi false , fără n t de la fals i tatea uneia să se poată conch ide adevărul celei !a l te .

565

METODOLOGIA TRANSCENDENTAL;_. CAP. 1

În mate matică . această subrepţiune este imposibi lă , de aceea dovezile apagogicc î�i au aici adevăratul lor loc . În fizică, în care totul se bazează pe intui ţ i i empirice, acea subrepţiune poate fi, în adevăr, în mare parte evitată prin nu meroase observaţi i comparate; însă această specie de dovadă este totu.� i aici de cele mai multe ori l i psită de importanţă. Dar tenwt i vele transcendentale ale raţ iuni i pure se efectuează toate în mediul propriu al aparenţei dialectice, adică al subiectiv ulu i . care se oferă sau ch iar se i mpune raţ iun i i , în prem isele e i . ca fi i nd obiect i v . Aici însă. în ceea ce pri ve;;te judecăţ i le s i ntet ice , nu poate fi permis să justificăm aserţ iuni le noastre prin respingerea contrariu l u i . Căci această respingere sau nu e altceva decât simpla reprezentare a confl ictu lu i părerii contrare cu cond i ţ i i le subiective care perm it raţ i u n i i noastre să conceapă. ceea ce nu contribu ie cu n im ic spre a respi nge l ucrul îns u ş i (după c u m , de exemplu. necesitatea necond iţ ionată în e x i stenţa unei fi inţe nu poate fi n ic idecum concepută de noi �i de aceea se opune cu drept, din punct de

vedere subiectiv. oricărei dove z i specu lative a unei fi inţe supreme necesare . dar se opune pe nedrept posi b i l i tăţ i i unei astfel de fi i nţe origi nare În sine). sau ambele părţ i , atât cea care afirmă. cât ::;i cea care neagă . în::;clată prin aparenţa transcenden tal ă . pun la bază un concept i mposibi l despre obiect . ::; i aici este valab i l ă regu la non entis nul/a sunt

praedicata. cu alte cuvi nte că atât ceea ce s-a afirmat . cât şi ceea ce s-a negat despre obiect sunt deopotrivă de i nexacte ş i că nu putem ajunge apagogic la cunoa�terea adevăru l u i prin respi ngerea contrari u lu i . Aşa . de exempl u . dacă se presupune că l umea sensibi lă este dată În sine. în ce prive!:'te tota l i tatea e i . este fals că ea trebuie să fie sau infin i tă în spaţ i u . s a u fi n ită ş i l i m itată. căci ambele al ternative s u n t false . Fenomene (ca simple reprezentări) care ar fi totu� i date În sine (ca obiecte) constituie o i mposibi l i tate , ::;i i nfi ni tatea acestu i tot imaginar ar fi în adevăr necondiţionată, dar (fiindcă totul în fenomene este condiţionat) ea ar veni în contradicţie cu determ inarea necondiţionati:l a can t i tăţ i i , care totu şi este presupusă în concept.

Dovada apagogică este ::;i i l uzia propri u-zisă. de care s-au lăsat în::;elaţi totdeauna admiratori i temeiniciei gânditorilor noştri dogmatici sofisticanţi ; ea este oarecum campion u l care vrea să demonstreze onoarea ::;i dreptul incontestabil al partidei la care a aderat, pri n aceea că este gata să se încaiere cu oricine le-ar pune la îndoială. deşi printr-o

566

SECT . 4 . RAŢIUNEA PURĂ ŞI DEMONSTRAŢ I I LE EI

astfel de fanfaronadă nu se decide n i mic în favoarea chesti uni i , ci nu face

decât să pună în ev idenţă forţa respect ivă a adversari lor, şi anume numai

pe aceea a agresoru lu i . Spectatori i , văzând di fiecare, l a rându l lu i , este

cfmd înv ingător, când înv i n s , au adesea pri lej �ă se îndoiască sceptic de

obiect u l însuşi al d i spute i . Dar ei nu au mot i v pentru aceasta, şi este

s u ficient să le strigăm: 11011 defe11soribus istis tempu.� eget. Fiecare

trebuie să-ş i apere cauza cu aju toru l unei dovezi legi t ime. efectuate prin

ded uqia transcendentală a argumentelor, adică d i rect , pentru ca să se

vadă ce pot i n v oca în sprij i n u l lor pretenţ i i le l u i raţ ionale . Căc i dacă

adversarul l u i se sprij i n ă pe princ ip i i subiect i v e , este desigur uşor să- I

respingem , dar fi:lră avantaj pentru gânditorul dogmatic. care de obicei

este tot atât de ataşat cauzelor subiect i w ale judecăţi i ş i poate fi în acelaşi

mod încolţ i t de adversarul l u i . Dar daci:\ ambele părţi procedează n u mai

d irect . e le sau vor observa de la s ine d i ficultatea. ba ch iar i mposib i l i tatea

de a gi:lsi t i t lu l ase11 i u n i lor lor şi nu vor putea apela în cele din urmă decât

la prescripţ ie. sau crit ica va descoperi cu uşurinţă aparenţa dogmatică ş i va constrânge raţ i unea pură si:\ renunţe în folos i rea spec ulat ivi:\ la

pretenţi i l e ei exagerate � i să se retragi:! în l i mi tele terenu l u i e i propri u ,

anume acela a l principi i lor pract ice.

METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ

Capitolul ni doilea

CANONUL RA ŢIUNll PURE

Este u m i l i tor pen tru raţ i unea umană că în folosirea ei pură n u

rea l i zează n i m i c . b a mai are c h i ar nevoie ş i d e o d isc i p l i n ă . pentru a i nfrâna excesele ei � i pentru a preveni i lu z i i le care îi v i n de a i c i . Dar pe de altă parte. o înalţă iarăşi şi îi dă încredere în s ine faptul că ea însăşi poate ş i t rebuie să exercite această d i sc i p l i n ă , fără a perm i te o a l tă

cenzură deasupra ei . de asemenea faptu l că l i m i tele pe care este s i l ită să le pună folosiri i ei speculative îngrădesc totodată pretenţ i i le sofistice a le

oricărui adversar �i că. prin urmare . poate pune l a adăpost împotr iva

567

M ETODOLOGIA TRANSCEN DENTALĂ . CAP. �

tuturor atacuri lor tot ce i-ar mai putea rămfme d in pretenţ i i le e i exagerate de od in ioară . Cel mai mare ::;i poate un icu l folos al oricăre i fi losofi i a raţ i u n i i pure nu este decât negat i v . căci nu serve::;te ca organon pentru ext inderea cuno::;t inţelor. ci ca d isc ip l ină pentru determinarea l im itelor. � i i 'n loc să descopere adevăru l . ea nu :.�re decât meri tu l modest Je a preveni eror i le .

Totu�i . trebuie s;l ex iste undeva un izvor de cuno�tinţe poz i t ive care aparţ i n domen iu lu i raţ i un i i pure ::;i care , poate . datorită n u nw i unei nci'nţelegeri . sunt un pri lej de erori , d:.�r care în rea l itate const i tu ie scopul spre care se strădu ie�te raţ iunea . Căci a l tfe l cărei cauze ar trebui să se atribu ie dorinţa de nepotol i t de a pune cu orice preţ un pic ior ferm undeva d incolo de l im itele experienţei ? E:.� bănu ie::;te obiecte care pentru ea au un mare i nteres . Pă::;e::;te pe ca lea s i mple i specu laţ i i , pentru a se apropia de ele: Jar acestea fug de ea. Probabi l , se poate spera mai mult succes pe un icu l drum care îi ma i rămâne . anume :.�ce la al rolos i r i i prncticc.

Prin canon înţeleg ansamblu l principi i lor a priori de f(>los i re corectă a unor anumite racu ltăţi de cunoa::;tere în genere . Astfe l , logica genera lă . în parte<� c i ana l i t ică . este un canon pentru in te lect ::; i raţ iune în genere . dar numai în priv inţa formei . căci ea face abstracţ ie de orice conţ inut . Astfe l . Ana l i t ica transcendenta lă a fost canon u l intelectului pur, căci numai e l este capab i l de adevărate cuno::;tinţe s intet ice '' priori. Acolo însă unde nu este posib i lă o folos i re corectă a unei facultăţi de cunoa::;tere nu ex istă u n canon . Dar după toate dovez i le aduse până acu m . oril·e cuno::;t i nţă s in tetică a raţiunii pure este , în folosirea ei spec u la t i vă . cu totu l rmpos ib i lă . Deci nu ex istă un canon a l folosir i i specu lat ive a raţ iun i i (căci această folos i re este cu tot u l d i a lectică ) . c i orice logică transcendentală nu este în această priv i nţă decât o J i sc ip l i nă . Prin urmare . dacă ex istă undeva o folos i re corectă a raţ i un i i pure . în care caz trebu ie să ex iste ::; i un canon al raţ i un i i pure , acest:.� nu va pri v i folos i rea specu lmivă. ci folosirea practic;/ n raţiunii, pe care deci o vom ex:.�mina acum .

568

SECT. 1 . DL'SI'RE SCOPUL FINAL AL RAŢI U N I I PURE

CANONUL RAŢIUNII PURE

Scctiunca întJi

DESPRE SCOPU L FI NAL AL FOLOS I R I I PURE A RAŢI U N I I NOASTRE

Raţ iunea este împinsă de o înclinare a naturii ei de a depă�i folosirea experimenta lă !:' i de a se hazarda, într-o folosire purrt ::;i cu a jutoru l unor

si mp l e Ide i . pfină la 1 i m i tc le extreme ale oridrei cunoa::;tcri �i de a nu-� i

găsi repaus dcdt abia în perfectarca cerc u l u i c i într-un tot s istemat ic , subtistfind în s i ne . Este oare aceastii tend inţă întemeiată numai pe

interes u l s pec u l a t i v al ru ţ i u n i i sau m a i c u rfind exc l us i v pc interesu l ci practic?

V oi lrtsa acum la o parte succesul pe care- I poate avea raţiunea pură din punct de vedere specu lat i v �i nu mă vo i ocupa decât de probleme le a căror soluţ ionare const ituie scopul c i final , fie că acesta poate fi atins sau nu, !i i în raport cu care toate celelalte scopuri nu au decât valoare de

m ij loace. Aceste scopuri supreme. după natura raţ iuni i , trebuie să a i bă la rându l lor un i ta te . pentru ca în comun s;1 promoveze ace l i n teres a l

omeniri i care nu este subordonat a l tu ia m a i înalt .

Scopul final spre care t inde în ce le d in urmă specu l aţ ia raţ iun i i în �o los i rea transcendentală privc�te trei obiecte: l i bertatea voinţe i ,

nemurirea sunetului � i existenţa l u i Dumnezeu . C u priv ire l a toate aceste trei obiecte. interesu l pur speculat iv al raţ i un i i nu este decât foarte s lab.

�i cu priv i re la e l s-ar întreprinde des igur cu greu o muncă de cercetare

transcendentalii obositoare �i care are de luptat cu neîncetate obstacole,

căci d in toate descoperir i le care ar fi efectuate a ic i nu se poate face o

întrebuinţare care ::; i-ar dovedi ut i l itatea in concreta, adică în cercetarea

naturi i . Chiar dacă voinţa este l iberă. acest l ucru nu prive::;te totu�i deciit cauza inte l ig ib i lă a vo in ţe i noastre . Căci în ce pr ive�te fenomenele

manifestări lor e i , adică acţ iun i le . conform unei maxime fundamentale

inviolab i le , fără care nu putem apl ica raţiunea în folos irea empirică. noi

nu trebuie să le expl icăm altfe l decât pe toate ce le la l te fenomene a le

natur i i , adică după leg i le ei i muab i l e . În al doi lea rând , chiar dacă ar

putea f i sesizată ş i natura spiri tuală a sufletu lu i ( ş i cu aceasta nemurirea

569

M ETODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ. CAP. 2

ei ) , nu s-ar putea totu�i ţ ine seamă de ea ca de un principiu expl icativ nici

cu priv ire la fenomenele acestei v ieţ i , nici cu priv ire la natura part iculară

a stăr i i v i i toare , căci conceptul nostru despre o natură incorporală este

pur ueg<tt iv şi nu ex tinde câtu�i de puţ in cunoa�terea noastră , n ic i nu

oferă vreun material apt pentru consecinţe , decât poate rcntru unele care

nu pot avea a l tă valoare decât de ficţ iun i . pe care însă fi losofia nu le

permite. Chiar dacă. în al tre i lea rând, ex istenţa unei intel igenţe supreme

ar fi doved ită. am înţelege de aici . desigur. final i tatea în întocmirea lumi i

�i ordinea în general , dar n-am fi în nici un caz îndreptăţ i ţ i să derivăm de

aici o inst i tuţ ie specială şi o d i spoziţ ie, sau a le conch itle cu cutezanţă

acolo u nde ele nu sunt percepute. căci este o regulă necesară a folosiri i

speculat ive a raţ iun i i de a nu omite cauzel e naturale şi Je a nu renunţa la

ceea ce putem învăţa prin experienţă , pentru a deriva ceea ce cunoaştem

din ceea ce depăşeşte complet cunouşterea noastră. Într-un cuvânt , aceste

trei judecăţi rămân totdeauna transcendente pentru raţiunea speculativrt

�i uu au o folos ire imanentă . adidi adm is ib i lă pentru obiecte ale

experienţe i , adică ut i lă pentru noi într-un fel oarecare . c i considerate în

s ine. e le sunt n işte eforturi cu totu l inu t i le , ba tototlată şi extrem Je

dific i le ale raţ iun i i noastre.

Dacă, prin urmare. aceste trei judecăţi cardina le nu ne sunt deloc

necesare pentru .�tiinţ<l şi ne sunt totuşi recomandate imperios Je raţiunea

noast ră , importanţa lor va fi priv i nd , des igur, propriu-zis numai

pmcticul.

Practic este tot ceea ce e posib i l prin l i bertate. Dacă însă condi ţ i i le

de apl icare a voinţei noastre l i bere sunt empirice . raţiunea nu poate avea

aici altă folosire decât regulati vă ş i nu poate servi decât pentru a efectua

unitatea legi lor empirice . după cum, de exempl u , în doctrina prudenţei

reun i rea tuturor scopuri lor. care ne sunt date de înc l inări le noastre , în

unul s ingur, fericirea, �i concordanţa mij loacelor pentru a ajunge la ea

const i tu ie întreaga operă a raţ iun i i . care de aceea nu poate procura alte

legi decât cele pragmatice ale comportăr i i l i bere , pen tru at ingerea

scopuri lor recomautlate nouă de s imţuri . deci nu legi pure, determinate

complet a priori. Di mpotrivă , n işte legi pure practice, al căror scop este

dat complet a priori de raţ iune şi care nu ordonă condiţionat empi ric , c i

absol u t . ar f i produse ale raţiun i i pure . Dar astfe l de legi sunt leg i le

570

SECŢ. 1 . DESPRE SCOPUL PINAL AL R AŢI U N I I PURE

morale, prin urmare numai acestea aparţ in folosir i i practice a raţ i un i i

pure ::; i permit un canon .

Deci tot aparatul raţiun i i , In elaborarea care poate fi numită fi losofie

pură, nu este Indreptat de fapt decât spre cele trei probleme amintite. Dar

acestea au ele Inse le . la rândul lor, un scop mai îndepărtat , anume ce

trebuie s;1 fncem, dacă voinţa este l i beră , dacă există un Dumnezeu ş i o

lume vi itoare. Cum aceasta priveşte purtarea noastră în raport cu scopul

suprem. intenţia u l t imă a naturi i , care ne poartă de grijă cu înţelepc iune

în Intocmirea raţ iun i i noastre, nu vi;:ează propriu-zis decât moralu l .

Dar c u m ne îndreptăm atenţia asupra unui obiect care este stră in "'

filosofiei transcendentale, e nevoie de c i rcumspecţie. pe de o parte

pentru a nu ne pierde în episoade � i a nu viola unitatea sistemulu i , dar pe

de a l tă parte , şi pentru a nu pierde d in c lari tate sau convingere, spunând

prea puţin despre noua noastră materie. Sper să înfăptuiesc şi una ş i aha .

prin aceea că mă ţ in cât mai aproape pos ib i l de transcendental şi las cu

totul l a o parte ceea ce ar putea f i a ic i psihologic, adică empiric .

Mai întâi trebuie să se noteze că deocamdată nu mă voi servi de

conceptul de l ibertate decât în sens practic şi că las aici la o parte. ca fi ind

soluţiona! mai sus, conceptul în sensul transcendental . care nu poate fi

presupus empiric ca un principiu expl icati v a l fenomenelor. ci este e l însuşi o problemă pentru raţ iune. O voinţă este pur animn/;1 (arbitrium

bnttum) când nu poate fi determinată a l tfe l decât prin impu lsuri

sens ib i le , adică patologic. Dar acea voinţă care poate fi determ inată

independent de impulsuri le sensib i le . prin urmare de mobi le care sunt

reprezentate numai de raţ i une , se numeşte voinţ:l liberă (;wbitrium

liberum), şi tot ce se atlă în legătură cu aceasta, fie în cal i tate de

principiu. fie de consecinţă, se numeŞte practic. Libertatea practică poate

fi dovedită prin experienţă. Căci nu numai ceea ce excită, adică ceea ce

afectează nemijlocit s imţuri le, determină voinţa omenească, ci noi avem o facultate de a învinge , prin reprezentrtri despre ceea ce este util sau

' Toate conceptele practice se raportează l a obiecte plăcute sau neplăcute, adică la

ob iecte ale pliiccrii sau ncpliiceri i . prin urmare, cel pu[in inuirect. la ohiecte ale

sentimentu lui nostru. Dar cum aceasta nu este o facul tate de reprezentare a lucrurilor. ci

se află în a rara întregi i racullăt i de cu noa�tere . elementele judecă[ i lor noastre. întrucflt se

raportca1.ă la plăcere sau nepl ăcc·re . apar[ i n prin urmare filosofiei practice si nu

ansamh l u l u i fii<N,riei transcendentale. care nu are ue-a face dedt cu cunostinte pure

a priori.

5 7 1

M ETODOLOG IA TRANSCEN DENTA L Ă . CAP. :?.

dăun:ttor chiar într-un mod mai îndepărtat . i mpres i i le produse asupra

facu ltăţ i i noastre apet i t iw sens ib i le ; Jar aceste reflecţ i i asupra a ceea ce este demn să fie râvn i t d in pu nctu l de veuere al întregi i noastre stări . adică este bun �i ut i l . se bazează pe raţ iune. De aceea . aceasta dă �i legi care sunt imperat ive, adică legi obiective ale lihert;lţii � i care ind ică ce trebuie sii se Îlli<Împle. dc�i poate nu se întâmplă niciodată, �i prin aceasta se J ist ing de legile natllrii. care nu tratează dcc;ît despre ceea ce se FntJmpW; d in această cauză . ele se numesc �i legi pract ice .

Dar dacă raţiunea însă�i . în aceste acţ iuni rrin care prescrie leg i . nu este determinată la rândul ei de innuenţe din altă parte � i dacă ceea ce . în

raport cu impulsuri le sens ib i le . se nume�tc l i bertate nu cste . l a rfmdu l e i .

naturi\ î n raport cu n i �te cauze eficiente m a i îna lte � i ma i îndcpi\rta le . aceasta nu ne pri ve)te în domen iu l practic . unde deocamdată nu cerem

raţ i un i i decât o regulii de purtare . ci este o problemă pur specu lat ivi\ , pe

care o putem li\sa la o parte atâta t imp cât intenţia noastri\ v izează ceea ce

facem sau nu facem . Cunoa�tem dec i l ibertatea practică prin experienţă . ca una d i n cauzele natur i i . anume ca o ':auza l i tate a raţ i un i i în determinarea voinţe i . pe când l i bertatea transcendentală rec lamă o

i ndepenuenţă a acestei raţ iun i însi\�i (de a începe . din punctu l de vedere al cauzal i t i\ ţ i i ci . o serie de fenomene) de toate cauzele determ inante ale lumi i sensib i le � i ca atare ea pare a fi contrară leg i i naturi i . prin urmare contrară oricărei experienţe pos ib i le . �i r{lmâne deci o problem{l. Dar

aceasW problcm{l n u aparţine raţ iun i i în folosirea ei pract id . deci într-un canon al raţ iun i i pure nu avem de-a face decât cu dou{l probleme care privesc i nteresul practic al ra! iun i i pure �i cu priv i re la care un canon a l

folosiri i e i trebuie să fie posibi l . anume: ex istă un Dumnezeu? ex istă o

v iaţ{l v i i toare·/ Problema despre l i bertatea transccndentaW prive�te numai cunoaşterea speculat ivă. pe care o putem l{lsa la o parte ca fi ind cu totu l indiferentă. când e vorba de domcnin l pract ic : asupra ci se găse�te în Ant i nomia raţ iun i i pure o expunere sul'ic ientă.

572

SECT 1 . DESPRE I DEALUL BINELUI SUVERAN

CANONUL RAŢIUNTI PURE

s,·qiunca a doua

DESPRE I DEALUL BI NELUI SUVERAN CA PR J NCI I' IU CARE DETERM INĂ SCOPUL FI NAL AL RAŢI U N I I PURE

Raţ iunea. în folosirea c i empirică: ne-a condus prin ciimpul experienţe lor � i . cum a i c i nu se gi\se-:;te n ic iodati\ pentru ea o satisfacţie depl i n i\ . de acolo spre I de i speculat ive . care însi\ la sL}r� i t ne-a în tors i �tră� i la exper ienţă. dec i ele au îndep l i n i t scopul raţ i u n i i într-un mod . ce e drept . ut i 1 . dar cu totu 1 nccorespunzi\tor a�teptări i noastre . Ne mai ri\m:ine încă o încercare . anume dacă în folosirea pnu.:tici\ se gftsc�tc � i ra ţ i une puri\ . dacă în această folos i re ea conduce la Idei care at ing

scopuri le supreme < l le raţ i un i i pure . pc care le-am amint i t mai înainte . � i daci\ deci aceasta nu poate oreri d i n punctu l de vedere al i nteresu l u i practic ceea ce ne refuză cu totul u in punctul de veuere al i nteresu lu i c i speculat iv .

Tot interesu l raţ iuni i me lc ( atât ce l speculativ c fl t � i ce l pract ic) e cuprins în următoarele trei Îll l rcbăr i :

1 . Ce pot !jti ?

� - Ce trebuie s;/ !:1c:'

.1 . Ce-mi este Îng!iduit s;l sper:'

Prima în trebare este pur specu lativă. A111 epu it.al (cum îmi închipu i ) toate ri\spunsuri le pos ib i le � i . in sf<î rs i t . a m găs i t p e ace lea cu care ra ţ i unea t rebu ie . desigur. să se mu l ţumească ::; i . daci\ nu c vorba de domen i u l pract i c . are �i motiv �ă fie mul ţumită ; dar am ri\mas tot atât de

departe Je cele două mari scopuri spre care era înureptată propri u - z i s acea s t i\ întreagă stri\du i n ţ ă a raţ i un i i pure . ca ::; i cJnu. d in comml itate. am f i renunţat ch iar de la Inceput la această muncă . Dacă e vorba deci de cunoa::;tcrc. atât cel puţin este cert � i hotărât . că nic iodată nu vom avea parte de ea cu pri v i re la cele două probleme.

A doua întrebare este pur prac t ică . Ca atare. ea poate aparţ ine . în adevăr. raţ iun i i pure . dar atunci nu este transcendenta lă . ci morală . prin urmare nu poate în s ine ocupa Crit ica noastră.

573

M ETODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ . CAP. 2

A treia întrebare este: dacă f;.�c ceea ce trebuie. atunci ce-mi este

îngădu i t să sper? Este pr;.�ct ică şi totodată teoret ică . astfel încât

pract icu l conduce numai ca un fir călăuzi tor la soluţionarea problemei

teoretice � i . când aceasta se înalţă, a prob lemei specu lat ive. Căci toată

speranţa t i nde spre fericire şi este pentru practic � i pentru legea morală

exact ace l a� i l ucru ca ş t i i nţa ş i legea natur i i pentru cunoaşterea

teoret ică a lucruri lor. Speranţa ajunge în cele d in urmă la concl uzia că

ceva (care determi nil u lt imul scop pos ib i l ) e,xistli, fiindcă ce va trebuie

s:l se întâmple. pe când şti inţa ajunge la concluz ia că cevu (care

acţionează în cal i tate de cauză supremă) exist;/, fiindd ce va se

înttîmplil.

Feric i rea este satisfacerea t uturor încl i naţ i i lor noastre ( atât

extensive. după varietatea lor, cât ş i intensive. după grad, precum şi

protensive, după durată) . Numesc pragmatică ( regu lă a prudenţei) legea

practidi determinată de mobi lu l fericirii; iar morală o numesc pe aceea.

dacă a�a ceva există, care nu are alt mobi l decât demnitatea de a fi fericit

( lege morală) . Cea dintâi sfătu ieşte ce trebuie să facem . dacă vrem să

avem parte de fericire . cea de-a doua ordonă cum trebuie s5 ne purtăm

pentru a fi numai demn i de fericire . Cea dintâi se bazează pe princ ip i i

empirice: căc i a l tfel decât pr in experienţă eu nu pot ş t i n ic i care sunt

înc l ina!i i le ce vor să fie sat isfăcute. n ic i care sunt cauzele naturale ce pot

produce satisfacerea lor. A doua face abstracţie de încl inaţ i i le şi de

m ij loacele naturale de a le satisface şi consideră numai l ibertatea unei

fi i nţe raţionale în genere . ) i cond i ţ i i le necesare . fără de care nu ar putea

fi armonie, după princ ip i i . între această l i bertate � i d istribu irea fericiri i ,

� i dec i e a poate cel puţin s ă se bazeze pe s imple Idei ale raţ i un i i pure � i

să fie cunoscută :1 priori.

Admit că ex istă în adevăr legi morale pure eare determină complet

11 priori ( fără considerarea mobi le lor empirice, adică a fericiri i ) purtarea.

adică folosirea l i bertăţ i i unei fi in ţe raţionale î'n genere. � i că aceste legi

poruncesc absolut ( nu numai ipotet ic . sub supozi ţ ia a ltor scopuri

empirice) . deci ele sunt necesare în toate pri v inţele . Pot presupune cu

drept această judecată , invocând nu numai dovezile celor mai l uminaţi

moral işt i . ci judecata morală a fiecărui om, când acesta vrea să gândească

c lar o astfel de lege .

Raţinnca pură conţine deci , ce e drept, nu în folosirea ei speculativă,

dar totu�i într-o anumită folosire practică. anume cea morală, princip i i

574

SECŢ. 2. DESPRE I DEALUL B INELUI SUVERAIJ

ale posibilitiiţii experienţei, anume ale unor astfel de acţ iun i care. fi ind conforme cu regul i le morale, ar putea fi întâ ln i te în istoria omu l u i . Căci din moment ce ea ordonă că astfel de acţ iun i trebuie să se întâmple, ele trebuie să se � i poată întâmpla, � i trebuie deci să fie pos ib i lă o specie particu lară de nn itate s i stematică, anume cea morală, pe când unitatea s istematică a naturi i n-a putut fi demonstrată prin principii speculative

ale raţiunii, căci raţ iunea are în adevăr cauza l i tate în raport cu l ibertatea în genere, dar nu în raport cu întreaga natură. iar princ ip i i le morale ale raţ iun i i pot produce în adevăr acţ iun i l ibere . dar nu legi ale naturi i . Prin urmare . principi i le raţ iun i i pure în folosirea e i practică . dar mai ales în cea morală, au real i tate obiectivă.

Numesc lumea . întrucât ar fi conformă tuturor legi lor morale (cum de altfel pante fi . potrivit libert;lţii fi inţelor raţ ionale , ş i cum trebuie să fie . potrivit legilor necesare ale moralitilţi1) , o 1 u m e m o r a 1 ă . Ea este gândilă numai ca lume intel igibi lă, întrucât aici se face abstracţie de toate cond i ţ i i le (scopuri le) �i chiar de toate obstacolele moral i tăţ i i (slăbiciune sau corupţie a naturi i omene�ti ) . Ca atare . ea este. dec i . o simplă Idee , totu�i o Idee practică, care poate .� i trebuie sii -.� i exercite rea! i nfluenţa asupra l u m i i sensibi le . spre a o face cât mai mul t pos ib i l conformă acestei Ide i . Ideea unei lumi morale are prin urmare rea l itate obiectivă , nu ca � i când s-ar raporta la un obiect al unei intui ţ i i intel igibi le (astfel de obiecte nu putem gând i deloc) , ci la lumea sensib i li! . dar ca un obiect a l raţ iuni i pure în folosirea ei practică, ş i la un co1p11s mysticum al fi inţelor raţionale din lume, întrucât l iberul lor arbitru posedă în s ine . suh i mperiul leg i lor morale . perfectă un itate s istematică atât cu el însu::; i . cilt ş i cu l i bertatea oricăru i a l tu ia .

Acesta a fost răspunsu l la prima din cele două întrebări ale raţ iun i i pure care prive<.�u interesul practic: fii ceen ce te h1ce demn de < 1 fi fericit.

Cea de-a doua întrebare este: dacă mă port <Jstfel încftt nu �unt nedemn de fer ic ire , îmi este îngădui t să sper că voi avea parte de ea? Pentru a răspunde l a ace<.�stă întrebare, trehuie să �t im dacă princ ip i i le raţ iuni i pure , care prescriu legea a priori. leagă de e<J în mod necesar ş i această spemnţă.

Spun, prin urm<.�re , că aşa cum princ ip i i le morale sunt necesare . potrivit raţ iun i i în folosirea ei practicâ, tot atât de necesar este , potr ivi t raţ iuni i în folosirea e i teoretic;l, să admitem că fiecare are motiv să spere

575

M ETODOLO(J I ;\ TRANSCENDENTAL.\ . CAP. 2

feric i rea în aceea�i măsură în care . pri n purtarea l u i . s-a făcut Jemn de ea . � i că Jeci s istemul mora l ităţ i i este i nseparaoi l legat Jc acela a l feric i ri i . dar numai în lueea ra! i un i i pure .

Într-o lume inlel ig ih i lă . ad ică mora lă . d in a l cărei concept a m făcut aostraqie de toate ohstacokle moral i tăţ i i (de i nc l i nări ) . un astfel de s istem al fericir i i proporţ ionale legale de mora l i tate poate fi gândi t �i ca necesar. căc i l i oertatea. pusii în m i�care pc de o parte . restrânsii . pc de al tii parte. pri n legi morale. ar fi ea însăsi cauza feric i ri i un iversale. deci fi i nţele raţ ionale însele ar fi . sub conducerea unor astfel de princip i i . autori i propriei lor fericiri durabi le � i totodată ai feric ir i i altora. Dar acest s istem al moral i tăt i i . care 'iC recompensează pc ca însă�i . nu este decât o Idee a căre i real izare se oazcază pe condi ţ ia ca fiecare să facă ceea ce trebuie. deci ca toate ac( iun i le fi i nţclor raţ ionale să se întfunple astfel ca �i când ar izvorî d intr-o voi nţă supremă. care cupri nde în s i ne sau sub s ine toate voinţele part iculare . Cum însii obl igaţia Jin legea mora lă rămâne valab i l ă pentru folos i rea part icu lară a l i bertăţ i i fiecăru ia . chiar Jacă a l ţ i i nu s-ar purta conform acestei legi . nu este determinat nici d i n natura l ucruri lor lum i i . n ici d i n cauza l i tatea aqi.un i lor însele ::; i d i n raportu l lor c u mora l i tatea î n ce mod se vor raporta consecinţele lor la feric i re . iar ami n t i ta legătură necesară d in tre speranţa de a fi feric i t şi neîncetata străuu inţă de a se face demn de fericire nu poate fi cunoscută prin raţ iune . dacă se pune ca fuudament exclusiv natura . ci ca IIU poate fi sperat:i Jedt dacă se pune ca fundameut . ca fi i nd totodată cauza naturi i . o raţiune suprcm;1 care ordonă după legi morale .

Numesc idealul hinelui su vci�I/J Ideea unei astfe l de intc l igenţe. în care voinţa cea mai perfect;! d i n puuct de vedere moral . un i t;l cu beat i tud inea suverană. este cauza oricărei feric i ri d i n lume. întrucât această fericire se află în proporţ ie exactă cu moral i tatea (ca demnitate de a fi feri c i t ) . Deci raţ iunea pură nu poate găsi decât în idea lu l b ine lu i suveran originar principiul legături i necesare d in punct de vedere practic a celor douii elemente ale b inelu i suveran Jcrivat, anume ale unei l umi i ntel ig ib i le . adică morale. Cum trebuie în mod necesar să ne reprezentăm pe noi în�ine prin raţ iune ca aparţ infmd unei astfel de lumi . dc::;i s imţuri le nu ne prezintă decât o lume de fenomene. va trebui să adm item acea lume ca o consecinţ::i a purtări i noastre In l umea sens ib i lă � i . cum aceasta d in urmă nu ne prezinlii o astfe l de legătură. ca o lume v i i toare pentru

576

SECŢ. 2. DESPRE IDEALUL BINELUI SUVERAN

noi . Dumnezeu şi o v iaţă v i i toare sunt deci două supoziţ i i inseparabi le

de obl igaţia pe care ne-o impune raţ i unea pură, după principi i le aceleiaşi

raţ i u n i .

Mora l i tatea î n s i ne const i tuie un s istem , dar fericirea n u , afară de

cazu l că ea este d istribu i tă exact proproţional cu moral i tatea. Acest l ucru

însă nu este pos i b i l decât în lu mea i nte l ig i b i l ă guvernată de un creator

înţelept . Raţ i unea se vede constrânsă să adm ită un astfe l de creator.

precu m ş i v iaţa într-o astfe l de lume pe care trebuie să o considerăm ca

una v i i toare. sau să considere leg i le morale ca n işte h i mere goa l e . căci

consecinţa lor necesară . pc care aceea�i raţ i u ne o leagă de leg i . ar t rehu i

să di spară fără acea supoziţ ie . De aceea . fiecare consideră legi le morale

ca porunci. ceea ce însă n-ar putea fi . dacă ele n-ar lega a priori de regu l a

l o r consecinţe corespunzătoare � i dacă deci n-ar cupri nde în s i n e

promisiuni �i ameninţ:lri. D a r n ic i acest lucru n u - l pot face . dacă ele nu

se găsesc într-o fi inţă necesară ca în binele suvera n . care s ingură poate

face pos ih i lă o astfe l de u n i tate fi na l ă .

L e i b n i z n u mea lume:.J. întrucât nu s e lua î n considerare în ea

decftt fi inţele raţ ionale ::; i legătura lor după legi mora le suh cârm u i rea

binelui suveran , imperiul f!l�lţiei, � i îl d isti ngea de imperiu/ naturii. unde

de stau în adevăr sub legi mora l e . dar nu a�teaptă a l te consec i n ţe ale

purtării lor decât cele ce rezu l tă din cursul natur i i l u m i i noastre sens ib i le .

A ne vedea deci în imperiul graţ ie i , unde ne aşteaptă toată fericire a . în

afară de cazul că ne l i mităm noi în�inc partea noastră de fer ic ire prin

aceea că ne facem nedemni de a f i feric iţ i . este o Idee practic necesară a

raţ iuni i .

Legi le pract ice , întrucât devin în accla�i t imp mot i ve subiect i ve ale

acţ i u n i lor. adică princ i p i i subiect ive. se nu mesc maxime. Aprecierea mor;.tl i tăţ i i . considerată în puri tatea �i conseci n ţe le e i . se face după Idei, iar respectarea acestor legi se face după maxime.

Este necesar ca tot fel u l nostru de v i:.Jţă să fie subordonat unor

maxime morale, dar totodată este imposibi l ca acest l ucru să se întâmpl e ,

dacă raţi u nea nu leagă d e legea morulă , care este o s implă Idee. o cauză

eficientă, care determină. potr i v i t purtăr i i noastre în raport cu această

lege, un sfâr� i t , fie în această v iaţă. fie în a l ta , cure să corespundă exact

scopurilor noastre supreme. Deci fără un Dum nezeu .? i fără o lume care

nu este v i z i b i l ă pentru noi acu m, dar în care sperăm. Ide i le subl i me ale

577

!'l!'T( l i)O! C )� i i :\ TRANSl ' E N I JENT:\ L \ . C.\1) 2

nwra l i t:-q i i s u n t . f:i riî in do i a l :-t . ohiL'Ck dL' aprobare si ad m i raţ i e . Jar n u

moh i l c a l e i n tent ie i � � e:\LTUt[tri i . fi i ndd e le n u împ l i twsc în t regu l sco p .

,·arc pc' i l t ru l "il'L'<UT fi i nt{i r;\1 i( 'n ; t l ;\ ,'�t,· n :il u r a 1 . determ i nat a priori tocma i

dL· :tcee: t � i raţ i u ne purCt . �i c a re e�te nece�a r .

Fcri e i n:::t s i n� u rfi lllt es te p,,n t ru raţ i u nea noastri1 n i c i pe dcp:1rte

hinek de p l i n . lb t i U llL'a nu aprohJ feri c i rea (oricât d e mu l t a r dori-o

ÎnL· I i n :t rL'a l . d :td n u L' S l l' u n i t :i cu demn itatea de a l " i J"cri c i l . ad ie:\ cu

purtare:t moral :\ . M ora l i t atea s i ng.ur:\ � i . cu ea. � i mp l a dt·mnitatc de a fi

feric i t ,;un t si ,· le c k·p:1rtc dl' a con st i tu i b i nele dep l in . Pl·ntn1 a-1 îndep l in i .

:1cc:la c: irc 1 1 1 1 ,_a purt a t ncdunn de kric i re . trd1uie �:t poatJ spera d v:t

: tvca p:trrc· ltl' l'a . În<î� i r:q i u ne:t , e l i herat:-1 de oric:e i n tenţ ie p:trt inl iar:i . nu

poall' judL·ca : t l t l"ci dac:L LîrJ a l u a Î l l ,:ons iderare propri u l ei i ntcre � . s­

ar p l : 1s:1 in locu l UllL'i J"i i n\l' _ ,·are ar ;\\·ea de d i st r i bu i t a l tora toat:·i feric in:a .

c[ici in Ideea p r:tl"l ic:·t cl'ic d, ,u:-1 e l eme n te "unt esenţ i a l legate . de� i a l t k l

Îlll'Cll � i !l l t:î miintu i I l ]( Ira ! . in c : d i t< : te d e condipe , s:î l"ac:î mai intft i pos ih i l ft

part ic iparea ia kricin: s i . nu i n VL'I"\ . persp�c t i v<t fcriL" i r i i s:i fad po;. i h i l

;. i mţ:imii n t u l mora l . C:lc i . î n c: < �t.u l ti m urmă. e:1 n-ar fi moral :i � i dec i n ici

dt:mll:i de î n t n.�ag<t I "L·r ic i re . care i n rata raţ i u n i i n u c u noa�te a l t :\ l i m i t ă

dec:·il pe aceea cart: prov i ne d i n propn;� no;��tră purt.tre i mora l:i .

f'cril' i l"t'<l . lil proporţ iL' C:\al'lii L'LI IllOI"<l J i talL•a fi i nţelm raţ iona le . prin

c a ri.' acL·�tca :-.unt demne de k r i c i re , L"Onst i t u i e deci s i n l,! u rft b i ne l e

� u vcr�t ll a l u ne i l u m i i n care t re bu ie să nL· t ra n spu ne m c u tot u l . du p:i

normck raţ i u n i i pu n:: . dar pr:1L'I ice . �i c:tre . fftră îndoia l ::i . nu e:-.tc ded1t o

l u tm· i n t d i � i h i i :1 . dci l u me;� '<' th i h i l <l nu nt: prom i te s::i a)tcpti1m de l a

nat ur< � l unu ri lor o ast fe l d ,,_. u n i u t e s i s te mat idt a scopu r i lor. a cf1ror

rl':d i tate nu poate ti hat.at:l pe n i n 1 ic a l tceva dedt pt: su po1. i ţ i a u n u i b i ne

s u ver: tn . ori!,! i n< tr . u nde o rat i une i ndependl'ntă . dotat::i cu toată puterea

u n e i cau1c suprem e . fu ndeazit . J llt: n ( i ne � i rea l i teazft . du pii cea m a i

pnlect:i fi nal i tate . ordi nea genera l :! a l ucruri lor. desi î n l u mea serb i h i l :i

ace<tstCt ord i ne ne e:-.tc foarte asnmsă .

AL·c<tstă tco lo):! ie mora l ă arc fa ţft de cea specu l a t i vă a v a n t a j u l

part iL· u l :lr d c a conduce i nev i tab i l l a concept u l despre o fi in !Ct oril,! i nară.

unil'ii. su, ·cran Jl<'rft•ct;) -; i mtion:i/:1. spre ca re teologia spccu htt i v;1 nu ne

indruu;;l n i c i mi\car d i n mot i ve obrec t i ve . nccum sCt nc poată convinge

de ade<tru l e i . C:i c i n i c i in tL·oll '):!ia transcendent; : I ;J . n ici în ce�t n at u ra l ă ,

oridt de departe ne-ar conduce raţ i u nea . n u �:îs i m un temei J n ; port : l l l l

de a nu adm i t e dedt o fi i n ţ :î u n Î L'it. p c care a 1 1 1 < t VL'<I •;nfil' J c ' l l l J l h >t i v , . , ,

punem în fruntea t u tu ror c a u tclor natu r�J i e , j l u t od �t l :'i -. : 1 Lt..\' ! 1 1 : 1 1 ·•�k

cauze dependente In t oate p r i , · i n ! C k de ace<� fi i n t j D:1c:·i . . l i " ' i'nt ri d .

con ,ider:îm d i n pu nc tu l de vedere : d u n i t :îţ i i n Jor:J i c . �.- , , ' ' lq:,· JWC'-' •, : ; r:l

a l um i i . cauta care s i ngură p<!ate da an:-..tei kpi ,-rc-.. - : • d ,_ .. , , , •.. , 1 1 : ; � r : : ! or .

prin urmare Cmtă obl i gator i e s i pe n t ru noi � ! I t i < ! ·. i • r• : , , ,_. ·- ; . \ : , i L' , ,

V11 int:î u n ică � i �uprem:l . carc cupri nde ln -. i ; ),· !u: : l.· , ; , ;• ) c· l , · ,: ! . ('. ;,_· j _- : 1 1 1 1

a m putea găs i In tre Yoinţe d i !'n i t c o t t ! J i l �l il' pn!'.: •. · u < � ·,,-, , , ,m! l , , r .'

Această voinţă t rebui.: ,;, fi.: : t tot putem i d . pe m rn , .1 l li t 1\: : 1 �:a ' '" t u : ;• " '

raport u l e i cu mora l i ta!L':! î n l li l lle ,;1 1 s e \ J_ tpun:! ; : l i < Jht J ll tu : l rL· r·,· u: ; ' ' . 1

cu noa�te c e l e m a i 'ccrete " i m tă rn i n le � i ' :d t �:t rc·;, io : l l H I I · : ! I :t :

omn i pre1.entă. pentru c a s ă fie nemijloL· i t aproape dt• Pri,: ... · l !\'hll l l l t :'; , •: : J ! ll

recl a m ă b i n e l e suprem al u n i v n.., u l u i : �.:te rn :! . l ' '· · n t n ; c ; � î : ; • : i , _·i u : 1

momen t să nu l i p�c:ISl·�i acest :tc'tlrd i n t re n : t t l l l';t �. i i i l w!t<: �t· <.'k

Dar această u n i tate s i stcm:l l icl a st:Ppu rdn;· i n : : .·c.J·: : :: l t : t i ll' ; ;

i ntdigcnţelor . c;;rc d e � i Gl � i mp l :1 natmi't n u po:,_ t ,, r ·, li t • ' : J � t :; o l :c· :il l t i • ' l!.·

sen s i b i l ă . dar ea 1 1 n s i �tcn 1 :t i l i hertă t i i po: n �· i i ; � u • n i ! .i i t . n :c Î J I I <' I i ,: i l' d :: .

:1d i că mora lă (rcpw1n �!r< l l i;;�.·J. condtk'l' t n c v t t <l b i l , ; r : � t n ; i t : l l c' < t r ·i i l . i l : � : ;

t uturor l ucruri l or care con,t i t uie ace_,, n t:trc· t o t . d u p;! k12.1 t i t i Î '. .: r�.� �� · : tk

naturi i . precu m c e a d i n t Ct i e s t e co 1 1st rui t :l d t : p;; ic!-' i n ;or:t l c u : l t l •: r..;ak , ;

necesare � i leagă raţ i unea prac t ic[t c u cea s1wcu lat i 1· :'t . i . t : t J O(. t �r;: h u 1 c ,. �

fie repret.entată ca rer u l t �tnd d illlr-o ldl'c' , p�.· n t ru : 1 I t de : l ! :ord nt < I l'<.'<'

fo los i re a raţ i u n i i fiiră care ne-cun l'l l i J. \ i lkr:t pc noi Î l l s i t ll.' C : J J1l'dl' : l l n i <.k

r<t ! i u ne . a n u r n e cu folos ire<� mor: i 1 :1 . c:tre _.._,. b:l/l'il .t;i :dhJ d i t l p<' Jd ,'c' . '

b i ne l u i su veran . Pri n acea s t a . t oatii cncc t :l l ca n:t t u r i i c! , ;h;i n . k -: t ;• "

d i reqie dupii forma u n u i s i stem al "·opmi lor �i dev i n,· . i n :' \ l i ndnc : l , . ;

�..·ea mai nwre . o teolugie fi ; i d . Acc:ht a in<; _ porn i n d do:n· t L- ) ; ; < � rd ! I l\ ' : !

mora l :t . ca de l:1 1 1 u n i ta te Intemeiat:! pc ,· x i stcnta l i hc· n iq i i . " t • l l , [ ; 1 �' : \ i t :.:

in tâmpliHor p r i n pnrunci ex terne . reduce i 'i n a l i t : t tc;l n;, t u r i i ! . t pri n'-· i p 1 1

care trebuie � ă \'ic leg:1te i n �L· para h i l a priuri d e P•'� i h t l i ta (,· i i 1 11 lc t l l l-J c�

lucruri lor .� i . pri n accasta. l ; J o tcolopic· rr.lllsn·tult·iJI:tl.-1. ct r�' î ' : � ; .. .-...- t i i n

idea l u l perfecţ i u n i i o n to logice �uprc t11L' u n pri n c i p i u a l u n i t :q i i

s i stematice . earc leagă toate l ucrmi lc d u pC1 k �� � rwlmalc . u n i '. c r:-.;o l ,· , j

M ETODOLOGL·\ TRANSCEN DENTALĂ. CAP. 2

necesare. fiindcă toate î� i au orig inea în necesitatea absolută a unei fi inţe

prime un ice .

Ce fel de tiJ/osire putem da i nte lectu lu i nostru . chiar în ce pri ve�tc

ex pnienţa . dacă nu ne propunem scopuri '! Cele mai înalte scopuri insă

sunt cele ale mora l i tăţ i i . �i pe acestea nu ni le poate face cunoscute dedt

raţ i unea pură. Pre v[lzuţ i cu aceste scopuri ::;i călăuzi ţ i de e l e . nu putem

face . sub raportu 1 cunoa� ter i i . o folos ire finală nici ch iar cu cuno::;tinţelc

despre nat ură. acolo unde natura n-a pus ea însăşi o un i tate fina lJ ; cJc i .

fără ace�1sta d i n urmă . n-am avea n ic i ch iar raţ i une . pentru c ă n-am avea

o şcoală pentru r�lţ iune ş i nici o cu ltură pr in obiecte . care ar oferi materie

pentru astfe l de concepte . Dar acea un i tate fi na lă este necesară ş i

fundată în însă::;i esenţa voinţe i . dec i această u n i tate d i n u rmă. care

conţine cond i ţ ia apl icăr i i ci in concreto. t rebu i e să fie şi ca necesară , ş i

astfel progres ia transcendentală a cunoaşteri i noastre r<l ţ ionale n-ar fi cauza . c i numai e fec tul fi nal ităţ i i pract ice, pe care ne-o i mpune raţ iunea

pură .

De aceea . găs im şi în i storia raţ i u n i i omeneşt i că îna i nte ca

concepte le morale să fi fost su l"icient purificatc şi determ inate . precum � i

înainte de a f i fost cunoscută un i tatea s i stematică a scopuri lor. potriv i t

conceptelor. si anume d in princ ip i i neccsare . cunoaşterea naturi i ş i chiar

un grad cons iderab i l de cultură a raţ i u n i i în multe alte şt i i nţe în parte n-au

putut produce decât concepte schematice ş i vagi despre d i v i n i tate. în

parte au lăsat în această problemă o u i m i toare ind i ferenţă în genere .

O ma i mare aprofundarc a Idei lor morale , devenită necesară prin legea

morală extrem de pură a rel igiei noastre. a ascuţ i t raţ i u nea faţă de acest

obiec t . s i l ind-o să a i bă i nteres !"aţă de e l ; �i fără să fi ad11s n ic i cuno�tinţe

mai înt inse despre natură. n ic i cunoşt i nţe t ranscendentale întemeiate ş i

demne d e increuerc ( astfe l d e cuno�t inţc au l i psit în toate t i mpur i le) .

această adi\nc i re a produs un concept despre fi i nţa d i v i n ă . p c care î l

considerăm acum ca just . nu fi i ndcă raţ i unea specu lat ivă ne conv inge de

j ustc ţca l u i . c i fi i ndcă el :>c acordă perfect cu pri n c i p i i l e mora le ale

raţ iun i i . S i astfe l . în cele din urmă, tot numai raţ i unea pură. dar numai în

folosirea c i prac t icii . arc meritu l d e a lega de in teresu l nostru suprem o

cuno�t inţă pe care s i mp l a specu laţ i e poate numai s-o bănui ască. dar nu

s-o facă v : l lahi lă ş i să facă astfe l d i n ea. fără îndoia lă . nu o dogmă

demonstrată. totusi o s u po1.it ie ahsol u t neccsară pentru scopuri le ei cele

mai esen! ia le .

SEC'T. � . DESPRE I DEALUL A I N ELUl SUVERAN

Dar când raţ iunea practică a at ins acest punct îna l t . anume

conceptul unei unice fi inţe prime. ca bine suveran. ea nu poate cuteza .

ca � i când s-ar fi rid icat deasupra tuturor cond i ţ i i lor ei empir ice de

apl icare �i s-ar fi înăl ţat la cunoa�terea nemij locită de noi ob iecte , să

pornească de la acest concept ş i să Jerive d in el legile morale însele. Căci tocmai necesitatea practică intern;l a acestor legi ne-a condus la supoziţia

unei cauze independente sau a unui cârmu itor înţelept a l lumi i . pentru a

da acelor legi efect . �i de acee;� nu le putem cons idera . la rândul lor, ca fi ind cont ingente �i ca derivate din simpla voinţă. în special dintr-o astfel

de voinţă despre care n-am avea nici un concept, dacii nu l-am fi format

conform ace lor leg i . Întrucât raţ iunea practică are dreptul de a ne

conduce , nu vom considera acţ iun i l e ca obl igatori i . fi indcă sunt

porunci le lui Dumnezeu . ci /e vom considera porunci divine, fi i ndcă

suntem obl igaţi in terior faţă de ele . Vom studia l i bertatea sub un i tatea

finală după princ ip i i ale raţ iun i i � i vom crede că ne conformăm voinţei

J iv i ne numai întrucât vom consideru ca sfântă legea mora lă . pe care

ntţ iunea ne-o învaţă d in însă�i natura acţ iun i lor, �i vom crede d s luj im

acestei legi numai prin aceea că promovăm Îll noi � i în a l ţ i i binele l um i i .

Teologia morală n u are Jeci decât o folos ire i manentă, anume d e a ne

împl in i menirea noastră aici în lume. adaptându-ne la s istemul tuturor

scopuri lor, �i nu peutru a părăsi în mou exal tat sau chiar nelegiu i t fi ru l

călăuzitor al unei raţ iun i legis latoare d in punct de vedere moral pentru

buna purtare în v iaţă. spre a-1 lega nemij loc i t de lueea unei fi i nţe

supreme. ceea ce ar da o folosire transcendentă. care însă . ca � i folos irea

s implei specu laţ i i . trebu ie să pervertească ::; i să zădărnicească scopurile

u l t ime ale raţ iun i i .

CANONUL RAŢIUNIT PURE

s�cţiunea a treia

DESPRE PĂRERE, ŞTI INŢĂ ŞI CREDINŢĂ

Considerarea a ceva ca adevărat (das Fiirwahrhalten) este un fapt

al in te lectu lu i nostru , care se poate baza pe princ ip i i obiect ive, dar care

58 1

\ I I I ( ) !)( IJ ( l( iL\ Tl(,\ i\S( 'l. N DL�T:\1 \ C\1'. �

r�·l hm.i -.i c : . u ; c -.ubiL'C i i vc în � i mt i rl'a ce l u i l·are judecă. Dacă ea este

1 . ; i : ; b l i : l !Ki1 \ rl • • · ri c i n e . î n m :1�ura in care p<lscd:l ra t i u ne . pr i nc i p i u l ei

· · ·· l e' o h J cc t i l , u !'i c J c n t -,i at U J J l' i cons iderarea a ceva L'a ade văr:1t se

n u n H>IL' ,., ," 1 ' l l_!!<'n' . D:1,::\ n u - "i :1re l"u ndament u l dcc:Ît î n natura

1 1 : 1 , · 1 h · ti i a r;'i :1 , li h l c'c.'l td 1 i i . c; 1 �l' 11l l l lleS IC fK'/'\1/;/Sll/ /IL'.

! \·h•.! : l :. i t: n .:: ' L'ql' , > , ; 1 n p l :i : J.par,·nt :L căci princ i pi u l judecăţ i i . care

,, . . d i :'1 ! 1 c H : : :H : . ; >U ! ' t cY I l'-.;tc .:on, i,!crat Gl obied i \· De aceea. o ast fe l

, [L' _: \ o lk·. · : c � :·l 1 1 e 1 : ; re ,kc:;J ' :i l ; � h i l i l .l tc p:trt i c u i arft s i nmsi derarca a ct'va c a

· " J , 1 'p _ ; i : : u ;)"" l': f i < • l t 1 1 Li t 1 icl l :·i . :\tk\':irul ÎP:-.:1 SL' bate:vă J1L' acord u l c u

. d . ;,_., : u l . • 11 , . ,p , •r! l li .:: 1 rc · . p n n urmare . j udccii t i k ori c:\ru i i n telec t

: r.� : •; , , , . .•.. : ' 1,: c : �· :te· urc.l 1 1 1 1 rl' ,. k ( '< mscnr iL·nt i;� uni IL TI io. con-;cnt iunt imer

,,. , _ l ' : :. : 1 r:1 ,1.,_. Î ! kl' I C:II·-' · cu ;,_i u toru i l·:trl· i a putem d i st i nge d acă

. ' · : , , ;, ic ,·;� k :l ; ; , c 1 : 1 1. a adc v:'; r:1t e�tc L o n v i ngcrc �au s i mp l :l persuas i une.

c . • t c lic<: i . i ' ' i • I IH{ d i n a ! a1 ;·i . J >o.·, i b i ! J I :t t ca de a o eon l u n ica � i de a găsi

, . , , n ·. ; ; k , ; , r• . < t : l L l' '- .t L':t : :dL' I <lr: t l v:d:t b t i <l pcn l l ll raţ i u nea oricăru i o m :

'· "'' ' ·"·L·l •. :d u i t c i c \ i , UI ,·el put i n o b;n1ll i : I I J d p r i nc i p i u l concordan (e i

l i l l l ' l m i l. 1 <k,<l i i lm . Î l l l' J Uda d i ver�it:H i : suhicctclor în tre e l e . se v a lxva pc

1 1 1 1 i u u,>at�lt.' l l t ul l l l ll l l . :t l l ll llK' pc oh 1cct . cu care deci toate vor fi lk acord

"' � - , ,r doi< • L J 'r in : ILL': Is l : t : ll it>v:lru l j u< k'd ! i i .

l 'no.; u ;; , i u ne:; . p t i n li" J ! 1 :m· . n u po:t tc fi d i s t iu,ă s u b iect i \' de

,. 1 ,1! \ i t : !.' l'l'•: . d : :c·:'l " l h i , , w l nu prin"<k L·ono.;idcr:trc:t :t ceva ca adc v �\rat

, : . · .. . il •: : : l,· : ;n i l h' l l :d p:·ppric i l t ; i s i m r t r i : dar încncarca pc C'<trc o f<IL'C111

. h ! i [ 'l ' . l : n \ .' i ,:,·: : l ' l i : t ltnrd cu prim i p i i J,· s i 1 1 1 ! i r i i no:t.st r-c . c:trc sunt v:t lah i lc

i'•-' l l l r!i : : · l i . , ! i W i 1 L' d:tc't <:k au :tsu p,·:t r:q i u n i i ,J ri:i inc :tcclasi e l 'cct ca � i

" ' • ' !!"" ; . t i i :_ t l l : i ' i < >:<.•. t :-.� . L'sh' 11 1 1 mi1 luc. l'ic ch i : tr n u m a i suhicL·t i v , n u de a

n rndu .. c . - il's i ;.: u :· . cPn v i n ger.: . J a r de a descoperi t otu� i s i mp l a

\ : t l : 1h i i i l : t l < j'<: r-.on a l {t : t j udedl i i . :td i d ceva in e a . care es te s i m p l ă

j •L' i.'ol\:l 'o f l i f l;,'

IJ: � o. :·, . i. ; < a l: t r:i ele- an�:t't a . putem e \ punc c;w/ele su biect i ve ale

J l . cic·c:l \ i L i '': ca rl· le l u:i m d rept priJll'ipii obiective ale ci � i dac ă , prin

u ; ! ! l.tn: . putem expl ica în�c@orul f 'apl a l consideri:iri i a ceva c a adevărat

drep1 u n f':tpl :!1 , i t l i ( i r i l noaslrc . tilr;1 a i! Vl'<l nevoie de n<�t trr<l obiectu l u i .

de' / \ ft l u i n 1 <IJXI I L' I l \a .' 1 n u m a i suntem înse l aţ i . d e � i într- u n a n u m i t grad

t o t mai ,:. u l l l< .' t l : tnt l at i . L'<tnd L'aLll:a ;;u biect i vfi a aparenţei este inerentă

natur i t JHla � t re .

SFCT. _, _ Df'.SPRI ' PAHFRI ' .. )TI I :\ Ţ\ )1 ('[U'DINŢ\

Eu nu pot a firma. adicil e x pr i ma C < � o judeca tă necesar v a l :1 h i l ă pen tru oricine. deciil ceea ce prod uce com· i n�ne . Pot p:lstra per­suas iunca pentru m i n e . dacii rn ::i s i mt h i ne c' ll e:1 . dar nu pot si nu trebu i e s-o i mpun î n a fara me�1 .

Cons i de rarea a L·cva c:1 adev;:r: 1 l s:i ll \'a l a b i l i Ui le:l s u hiL'di vă :1 ju decăţ i i . in raport cu con v i n O!e re1 r c:a1 ,: c-;te în ace l a s i l i m p ob iL-ct i v

valabilă ). are u nn::itoare le tre i t repte: p;lrcrca. cre(/ in! a �i stiinfil. P:ln:rc:1

este considerarea a ceva l'a adev::ira t . a v :Amd C\llht i i n ta d1 aceas l :l

cons i derare csk i n s u l'i c i entă ai:ÎI sub iect i v , L'iif �-i nll i ,'L't i v . Dacă cons i derarea nu e ste deL·{it su b i ec t i v su f'i c i e n iCt �i i'n ace las i t i m p este

oh i eet i v i nsufi e iem�t . ea se n u mcsle cre(/in!iL In sfftr� i t . dad ca csll:

sufic ientă atâl subiec t i v. dt s i ob i ect iv . s,• n u meste .� liinr:l. S u ficicn ţ:1 subiect ivă se nume�le L'Oil l ill.!!t'rl' ( pentru m ine î n s u m i ) . cea obiectivă se nu m,��tc ccrtitll(/inc ( pe ntru oricine ). N u m:i voi ocupa cu l ă m ur i rL'a u n or concepte atât de u�or de înţel e s .

N u mă v o i încumL'la n ic iod at ă .d i / 1 1 7 o l';lrcrc. riiră a _, ti cci 11Uţ i n ceva . cu a jutorul L'ăru i a j udecata. în �ine numai problematică , dobCtndeslc o legătură c u adev:iru l , care . Je�i nu este con t plcl. esle toti l s i 1 na i m u l t dcdt o fiq i u ne arbitrară . Legea u n e i a s l ld d e kgilwri t rebuie .s:'1 fi e .

a far:\ de :1ccasta. cert ă . CCtci dac::i în c e pri \·c�tc acea stfi le�c n u : : m decî1 o p:'trere . tot u l n u este dedt un joc a l i ma�i naţ ici . fărft ccl m a i neîn-.emnat raport cu adev:iru l . Î n _ juded ţ i l e rez u l tate d i n raţ i une pur:\ n i c i n u este

permis .�ii a vem p;lreri. Căci cu m aces tea n u su nt spr ij i n ite pc pr i nc i p i i ale experienţei. ci totul trebuie s:l fie cuno-.cut a priori acolo u mk tot u l este necesar , principiul legăturii reclamJ u n i versal i tate si neces i tate. prin urmare certitudine deplină: în caz contrar. l lll se gă .. esle n i c i (l c :dc spre

adevăr. De aceea . este absurd s::i a vem păreri în matemat ica pu ră : a i c i

t rehuie s a u să st i m . sau s :i n e abt inem de ! :1 orice _judecată . L a fel stau l ucruri le !;i i cu pr i nc i p ii le m ora l i tăţ i i . u nde n u putem r i,ca o act i une pe

sim pla părere că ceva este permi.'. ci trebuie s{l �tim acest l ucru . În folosirea transccndentală a ratiunii , dimpotrivă. părerea este

negn:� i l prea puţ in . dar � i :-t i i n ţa este prea mu l t . Î n scop pur '-'pecu la t i v

nu putem deci _judeca aici . dc i pri nci p i i le .'i u biect i ve ale com idcr:îr i i n

ceva ca adev;irat . ca � i ace lea care pot produce c red i n t a . n u me r ită î n prob leme le specu l at i ve n i c i u n cred i t . fi i ndcii e l e n u s e men ţ i n l i bere d e

orice a ju10r empiric . nici nu pot f i comunicate altora i n aceea�i măsură .

M ETODOLOG I A TRANSCENDENTALĂ. CAP. 2

Numai din punct de vedere practic. considerarea a ceva ca adevărat ,

i nsuficientă J i n punct Je vedere teoret ic . poate fi numită oridnd

credinţă . Acest punct de veucre practic este sau cel al abilifilţii, sau cel al mornlit;1ţii. primul raportându-se la scopuri arbitrare �i contingente, iar

cel de-al doilea, la scopuri absolut necesare .

O dată ce un scop este propus , cond i ţ i i le at ingerii l u i sunt ipotetic

necesare . Această necesitate este subiect ivă, totuş i numai re lat i v

sufic ientii, dacă nu cunosc a l te condi ţ i i î n care scopul a r putea fi atins;

dar ea este suficientă absolut � i pentru oric ine, dacă �t im cu cert i tuu ine

că n imen i nu poate cunoaşte a lte conu i ţ i i care Juc la scopu l propus . În primu l caz. supozi ţ ia mea ş i considerarea unor anumite condi ţ i i ca

aJevărate este o credinţă pur conti ngentă . în al doilea caz este o creuinţă

necesară . Medicul trebuie să facă ceva pentru un bolnav care se atlă în

primejdie, dar nu cunoaşte boala . El observă fenomenele � i . cum nu ştie

a l tceva , apreciază că este ft izie . Credinţa l u i , chiar în propria- i judecată,

este pur cont ingentă , u n altul ar n i meri-o poate mai bine . N u mesc credinţ;1 pmgmatic:l o cred inţă conti ngentă de acest feL dar care serve�te

ca fundament folosiri i reale a mij loacelor pentru anumite acţ iun i .

Piatra de încercare obişnu ită pentru a �ti dacă ceea ce <�firmă cineva

e s implă persuasiune sau cel puţin o convi ngere subiecti vă este pariul. Cineva îşi exprimă adesea judecăţi le l u i cu atâta încăpăţânare sigură de

sine şi de nec l int i t . încât pare să fi pierdut orice teamă de eroare . Un par iu

îl pune în încurcătură. Uneori se dovedeşte că e l posedă destu lă

persuas iune. care poate f i evaluată la valoarea unu i ducat . dar nu a zece .

Căci pe primul îl mai riscă, dar când e vorba de zece , el începe să-şi dea

seamă de ceea ce mai îna inte nu observa, anume că totuşi e pos ib i l să se

fi înşe lat . Dacă ne reprezentăm în gând că trebuie să pariem pe ceva

fericirea întreg i i v ieţ i , atunc i d i spare cu totu l judecata noastră tr ium­

fătoare. deven im foarte t imizi ş i descoperim abia astfel că într-adevăr

cred inţa noastră nu merge atât de departe . Astfe l , credinţa pragmatică nu

are decât un grad care , după diversit<Jtea interesului care este aici în joc ,

poate fi mare sau �i mic .

Cum însă, ch iar dind nu putem întreprinde n im ic cu priv i re l a un obiect �i Jeci considerarea lu i ca adevărat este pur teoretică, totu� i în

multe cazuri , pentru a stabi l i cert i tudinea l ucru l u i , dacă ar ex i�ta un

m ij loc în acest scop . putem cuprinde î n gând ş i ne putem i mag ina o

584

S FCŢ 3. DESPRE PĂRERE. ŞTII NŢĂ ŞI CREDI NŢĂ

întreprindere pentru care credem di avem suficiente temeiuri . ex istă în

judecăţi l e pur teoret ice o mwlogie cu cele practice. unde cuvântul de

credinţă se potrive�te considerări i a ceva ca adevărat. fapt pe care îl

putem numi credinţiî doctrinahl. Dacă ar fi pos ib i l să decid pri ntr-o

experienţă. a::; paria pe tot ce am că cel puţin pe una din planete le pe care

le vedem ex istă locui tori . De aceea spun că nu e s implă părere. ci o

credinţă puternică (pentru adevărul căreia eu a� risca mu lte avantaje ale

v ieţi i ) că ex istă ::;i locu i tori în alte l um i .

Trebuie să mărturi s im că doctrina despre existe1_1ţa lu i Dumnezeu

aparţ ine cred inţei doctrinale. Căc i , de::;i cu pri v i re la cunoa::;terea

teoretică a lumi i nu am a dispune ceva care să presupună în mod necesar

această idee. ca fi i nd condiţie a expl icăr i i mele a fenomenelor lumi i , ci

sunt mai curând obl igat să mă servesc de raţ iunea mea ca şi cflnd totul

n-ar f i decât natură, totu�i un i tatea finală este o cond i ţ ie atât de mare de

apl icare a raţ i un i i la natură, încât n-o pot omi te , mai cu seamă că

experienţa îmi oferă din belşug astfel de exemple. Dar altă condiţie, care

să-mi facă din această unitate firul conducător al investigaţiei naturi i , nu

cunosc decât dacă presupun că o i ntel igenţă supremă a orânduit totu l

astfel după cele mai înţelepte scopuri . Prin urmare. a presupune un autor

înţelept al l umi i este o condiţie a unui scop în adevăr contingent, dar nu

l ipsit de importanţă, anume pentru a avea o călăuză în cercetarea naturi i .

Succesul cercetări lor mele confirmă atât d e des u t i l i tatea acestei

supozi ţ i i , ş i n i m ic hotărâtor nu poate fi i nvocat împotriva ei, încât a::;

spune cu mult prea puţ in , dacă aş vrea să numesc faptul considerării de

către mine ca adevărat o s implă părere , c i că � i sub acest raport teoretic

se poate spune că eu cred ferm într-un Dumnezeu; dar atunci această

credinţă nu este practidt în sens r iguros, ci trebuie numi tă o credinţă

doctrinală, pe care teologi:! naturi i ( teologia fizică) trebu ie s-o producă

în mod necesar pretut inden i . Din chiar punctul de vedere al acestei

înţelepc iun i , ţ inând seamă de excelenta dotare a naturi i omeneşt i ş i de

scurt i mea v ieţ i i atât de nepotri v i tă acestei dotări , poate fi găsi tă , de

asemenea, o raţ iune sufic ientă în favoarea unei credi nţe doctrinale în

v iaţa v i i toare a sufletu lu i omenesc.

Cuvântul cred inţă este în astfel de cazuri o expresie a modest iei d in

punct de vedere obiecti v, totuşi e l este , în acelaşi t imp, o expresie a

fermei încrederi d in punct de vedere subiectiv. Dacă a� vrea să dau aici

585

M ETODOLOG I A TRAN SCEN DENTA Le\ . CAP. �

considcrăr i i pur teoret ice a L'cva ca ade vărat n u mele de i poteză n u ma i .

pc care a � f i înd reptăţ i t s-o a u m i t , pr i n aceasta a � pre t inde c:1 am despre

natura unei cauze a lum i i � i despre o a l tă l u me u n concept mai c l ar dedt

pot prezenta în real i tale , căci orice a::; admite numai ca i poteză trebu ie sii

cunosc cel puţ in atilt u in proprietăţ i le l u i . îndl să-m i fie îngăd u i t a-i

i magina tlll conceptul, c i nw11ai existenţa. Dar cuvilnt u l c reu i nţă nu se

raporteaz5 dedt la d i recţia pe care m i-o dă o Idee �i la infl uenţa

subiecti v :-\ a�upra promoviiri i acţ i un i l or mele ra ţ i ona le . care m rl leagfl uc

această Idee , dq;i nu sunt în stare s5 dau socoteală despre ca d in punct

de vedere spec ulativ .

Dar cred inţa pur doctrinală arc în s i ne ceva �ovuie ln ic : d i l'icul tiiţ i

care se găsesc în speculaţ ie ne îndepărlcazii adesea de ca . de�i . ce- i drept.

ne întoarcem i nevitabi l totdeauna la ea.

Cu totu l a l t fe l stau lucruri le cu credinţa morali!. Clei aici este

ab�olut necesar ca ceva să se intfnnple. anu me ca cu să mă supun în toale

pri v inţele leg i i mora l e . Aici scopu l este fi xat în mod inev i l a b i l s i n u cslc posi bilă, potr i v i t întregi i mel e cunoa�teri . dcci'it o si ngură conuiţ ic în care

acest scop concordă cu toate ce le la l l c scopu ri � i are . pr i n aceasla .

val abi l i talc practidt, anume c ă c x i qiJ u n Dumnezeu �i o lume v i i toare;

sunt �i foar te s igur că n i men i n u c u noa�te a l te con d i ţ i i care conduc la

accea�i unitate a scopuri l or sub legea morală . Oar cum preceptul moral

este totodată maxima mea (a�a cum ordonă raţ i unea că t rebu ie să fie J .

voi crede inevitabi l în ex istenţa lu i Dumnezeu �i într-o viaţă v i itoare , ::;i

sunt s igur că n imic n-ar putea face �ovăielnică această credinţă . căci prin

aceasta ar fi răstu rnate înse� i prin c i p i ile me le morale . la care n u pot

rcmmţa, fără a deven i demn de d i spreţ în propr i i i me i och i .

În fe lu l acesta, după zăuărn i c i rca tuturor scopurilor am b i ţ ioase ale

unei raţ iun i care rătăce�tc u incolo ue l i m i te le or icărei experienţe, ne mai

rămilne încă des tu l încât să avem mot i v ue a fi sat i s făcuţi d in punct de

vedere pract ic . Fără îndoială. n imeni nu se va lăuda că ,�·tic că ex istă un

Dumnezeu � i o v i aţă v i i toare; căc i dacă �t ie acest lucru . el este tocmai

omul pe care l-am dutat atilta t imp. Orice �t i i ntă (dacă prive::;te un obiect

al s i mp le i raţ i un i ) poate fi com u n i cată �i deci a� putea spera să- m i vău

extinsă ::;t i i nţa mea, prin învăţăt u ra l u i , într-o măsură atilt de au m i rab i lă .

Dar n u , con v ingerea nu este cert itudine logic;/. c i morahî � i . cum ca se

bazează pc te me iuri subiect ive (si mţăminte morale) . nici nu trebuie

586

'>ECT. -' · DESPR E PĂRERE. ŞTII NŢĂ ŞI CREDINŢi\

măcar ·să spun : este cert d in punct de vedere moral că ex istă un Dumnezeu etc . . c i c u sunt sigur d i n punct de vedere moral etc . Cu a lte cuvi nte . cred i nţa într-un Dumnezeu � i într-o a l tă l ume este atât tic

împlet i tă c11 s i mţămintele mele mora le . încât pe cât de puţ in ex istă perico lu l de a pierde s imţămintele morale. tot pe atât de puţ in mă tern că mi -ar putea fi smu lsă vreodată cred in ţa .

S i ngura d ificu l tate care se prezin tă a ic i este că această cred i n ţă raţ ională se fundează pe supozi ţ ia unor s i mţăminte morale . Dacă facem abstracţie de aceste s im!{tminte � i presupunem un om q1re ar f i cu totu l i nd i ferent faţă de leg i l e mora le . chest i unea pe care o r id ică raţ iunea dcvine numai o problemă pentru speculaţie � i atunci ea poate fi sprij inită încă . c drept . pe raţiuni puternice scoase din analog ie . dar nu pc astfel de raţ iuni faţă de care ar trebui să se subordonet.e cel mai încăpăţflllat scepticism ' . Nu e x istă însă n ic i un om care să fie l ipsit de orice interes faţă de aceste probleme. Chiar dacă e l ar fi stră in de in teresul mora l . prin l i psa unor s imţăminte bune . totu::;i ::; i în acest caz rămâne destul pentru a face ca el _;·;/ se team;l de o existenţă di v ină �i de un v i i tor. Căc i pentru aceasta nu se cerc n im ic mai mu l t decât ca e l să nu poată cel puţ in pretcxta o certillldine că nu ex i stă i. > astfe l de fi i nţi:i � i o v iaţă v i i toare, ceea ce . trebu ind să fie dovedit pri n s implă raţ iune . prin urmare apodict ic . el ar avea de demonstrat impos ib i l i tatea atât a uneia cât � i a a l te ia . ceea ce desigur n ic i o fi inţă raţ ională nu-� i poate asuma. Aceasta ar fi o credinţă negari v;l. care . ce-i drept, n-ar putea produce moral i tate � i s i mţămi n te bune. dar ar putea produce totu�i ceva analog lor. adică ceva care ar putea s;:\ împiedice cu putere izbucnirea ce lor rele .

Dar. se va spune , este aceasta tot ceea ce real izeată raţi unea pură . când desch ide perspective dincolo de l im ite le experienţe i? N i mic mai mul t decât două art icole de cred inţă? Atâta l ucru ar f i putut rea l iza. desigur. � i bunul s imţ , fi:iră a consul ta în această pri v inţă pc fi losofi !

S i m�in:a omcncascJ are (a::;a cum cred c;.1 se int;.împi;J în mod nece�ar b orice fiinţ;J

raţ iona liil u n interes natural ra ţ ii de mor:l l i tatc. de�i ae.:sta n u es te nese i ndat �i n ir i predom inant d i n punct de vedere pr:�ct ic. Întăr i ţ i � i cxt i ndeţi acest i n teres s i veţ i �ăsi

raţ i une:� l'oarte dornică de " lnviiţ:� si chiar mai lumi nati\. rentru a uni cu interesul practic

si pe cel specu lat i v . Dar d:�cii nu v[l în�rij i ţ i ca mai înainte. cel putin i:� ju m:itatea drumului .

sii faceti n iste o:tmeni hu n i . nu veţi face niciodată din ci nici niste oameni s incer credinciosi .

587

M ETODOLOG I A TRANSCEN OENTALĂ. CAP. :>

Nu vreau să laud aic i meri tu l pe care Il are fi losofia pentru raţ iunea omenească. prin străduinţa obosi toare a crit i c i i e i . chiar admiţfmd că raultatul n-ar fi decJt negat iv ; căc i despre aceasta se va mai găsi ceva �i în secţiunea următoare . Dar oare cereţi ca o cuno�t inţă care interesează pc toţi oamen i i �ă dcpă::;ească bunul s imţ �i să nu vă fie descoperită decât de fi losofi? Chiar ceea ee repro�aţi voi este cea mai bună confirmare a exactităţ i i aserţiuni lor de până acum. fi indcă descoperă ceea ee la Inceput nu putea fi prevăzut . anume că natura . în ceea ee i nteresea.d:l pe oameni fără d ist incţ ie . nu poate fi înv inu i tă de o d istribu ire părt in i toare a daruri lor ci ::;i că. în ce prive�te scopuri le esenţ iale ale naturi i omene.)ti . fi losofia cea mai înaltă nu poate ajunge mai departe decât îndrumarea pe care ea a acordat-o �i bunu lu i s imţ .

METODOLOGIA TRANSCENDENT ALĂ C1ritolul al treilea

ARlllTECfONICA RAŢIUNII PURE

Prin arhitectonidi înţeleg arta s istemelor. Cum uni tatea s i stematică este aceea care transformă ahia o cunoa�tere vulgară în �t i i nţă . adică aceea care face d intr-un s implu agregat de cuno::; t in ţe un s i stem. arh i tectonica este teoria Jespre ceea ce este ::;t i in ţ i fic în cunoa::;terea noastră în genere �i aparţine astfel în mod necesar metodolog iei .

Sub cârmuirea raţ i un i i . cuno�tinţele noastre în genere nu trebuie să const i tu ie o rapsod ic . ci un s istem în care , numa i . ele pot sprij i n i ::; i promova scopuri le esenţ iale a le raţ iun i i . Dar prin acest s i stem înţe leg un itatea d i verselor cuno�ti nţe sub o luec . Această Idee este conceptu l raţ ional despre forma unui tot , întrucât prin el este Jeterminat a priori atftt sfem d iversu lu i . cât şi pozi ţia părţ i lor între ele . Conceptu l mţional � t i i n ţ i fic conţine Jcci scopul � i forma întregu lu i . care eoncordi:i c u e l . Uni tatea scopu lu i . l a care se raportează toate pi:irţ i le . precum ::; i acestea între ele. în Ideea scopului . face ca în cunoa�terea celorlalte părţi să se res i mtă l ipsa fiecăreia în parte � i ca să nu aibă loc n ic i un auaos întâmplător sau nici o mărime nedeterminată de perfecţiune, care să nu-::;i a ibă l im itele ei determinate a priori. Întregu l este deci art icu lat (articulatio) �i nu aglorn.::rat (coacervatio); ce- i drept . e l poate cre::;te

588

ARHITECTONICA RAŢI UNII PURE

in terior (per inws ;;n�ceprionem). Jar nu exterior (per apposirioncm). ca u n corp de animal . a cărui cre� tere n u adaugă n ici un membru . ci . fără a schi mba proporţ i a . face pe fiecare membru mai putern ic �i mai propice scopuri lor l u i .

Pen tru a fi rea l izată , Ideea are nevoie de o schem;l, adică de o

d i versitate �i de o ord i ne a părţ i lor. care să fie esenţiale şi determ inate

a priori d i n principiu l scopu lu i . Schema. care nu c sch i ţată după o Idee,

adică după un scop pri ncipal al raţ i u n i i . c i empiric. după scopuri care se

pret:intă întftmplător (al căror n umăr nu poate fi cunoscut de mai înainte ) .

d ă uni tate tehnic;/, pe când schema. care rezultă numo.l i în urma unei Idei

(unde raţiunea pune n priori scopurile 15i n u le a�teaptă empiric). fundează

un itatea arhitecronic;l. Ceea ce n u m i m �5t i inţă nu poate rezulta teh n i c . în

baza s i m i l i tud in i i d i vcrsu l u i sau a folosir i i întâm pl<ltoare a cuno�tinţei

in concrcto pentru tot fel u l de scopuri externe arbi trare. c i arb itectonic.

în baza afi n i tăţ i i �i a derivării di n tr- un unic scop su prem şi i ntern . care

face abia posibi l întregu l ; schema �t i i n ţe i trebuie să conţ i n ă . conform

Ide i i . adică a priori. planul (monogramma) � i d i v i z i u nea întregu l u i în

părţi � i trebuie să d istingă acest întreg. sigur !)i dup:l princ i pi i , de toate

celela lte .

N i meni nu încearcă să consti tuie o �ti i nţrt fără a avea ca fundament

o Idee. Numai că în execu tarea e i schema. ba c h iar defin i ţ i a . pc care o

dă ch iar de la început � t i i nţei l u i . corespu nde foarte rar Idei i sale: căci

aceasta se află în raţ iune ca u n germene . în care toate părţi le se găsesc

ascunse înd foarte învă l u i t � i abia sesi zab i le observaţ iei microscopice .

Oc aceea. ::;ti i nţele . fi i nd toate concepute din punctul de vedere al unui

anumit interes genera l . trebuie defin ite � i determ inate nu după descrierea

pc care o drt despre ele autorul lor . ci d upă Ideea pe care o grts im

întemeiată în raţ i u nea îns;l::;i d in u n i tatea natu rală a părţ i lor. pc care el

le-a adunat împreună. Căci atunci se va vedea că autoru l ::; i adesea � i

urma� i i l u i cei mai îndepărtaţi rătăcesc in jurul u nei Ide i . pe care ei în�i�i

n u !ji -au putut-o lămuri , ::; i de aceea nu pot determ i n a con ţ i n ut u l

propr iu-zi s , art iculaţ ia (un i tatea s istematică) � i l i m itele ::;t i inţei .

Este rău că abia după ce mult t imp am adunat rapsodic. sub ind icaţia

u nei Idei ascunse, în noi . ca material de construcţ i e . mul te cu no-:;tinţe

care se referă la această I dee , ba c h i a r după ce t i m p înde l u ngat le-am

orândui t tehnic . ne este pos ib i l să vedem I deea într-o l u m ină mai c lară

589

M FTODOLOGI A TRANSCENDENTALii.. CAP. -�

şi să sch iţăm arhitecton ic un întreg după scopurile raţi un i i . S i stemele par

să fi fost formate. ca v ierm i i . prin tr-o gencratio acquivoca. d i n s impla

aglomerare ue concepte culese . l a început trunch iate . cu t i mpul

complete: totuş i . ele îşi aveau toate schema lor. ca germene originar. în

raţ i une . care se dezvoltă n umai . Şi de acee<t . nu numai dt fiecare d in

s isteme este art i culat în sine după o luee , ci �i toate între ele sunt u n i te .

l a rându l lor. potri v i t unu i scop. ca părt i ale unu i tot. într-un si stem al

cunoaşteri i omeneşti ş i permit o arh i tectonică a oricărei şt i i nţe omeneşt i .

care î n prezent , când atâta material a fost adunat sau poate fi l uat d i n

rui nele unor vech i ed i fic i i surpate . n-ar f i numai pos ibi l , c i n i c i măcar

d i fic i l . Noi ne mul ţumim a ic i cu perfectarea operei noastre. anume de a

�chiţa numai arhitectonica oricărei cur10a�teri d in r;l ţ iwle pun! �i porn i m

numai d e la acest punct . unde rădăcin a generală a facul tăţ i i noastre ue

cunoaştere se d iv ide şi dă na�tere la două tu lp in i . d in tre care una este

raţiunea. Dar aici înţeleg prin raţ i une întreaga facu l tate de cunoaştere

superioară !'ii opun dec i empiricu l u i raţ ionalu l .

Dacă fac abstractie de tot conţ inutu l cuno�t in ţe i . considcraW

obiect i v . atunci orice cuno�t inţă este . considerată subiect i v , sau istorică.

sau raţiona lă . Cuno�tinţa is torică este cogn itio cx datis. pe c ând cea

raţională este cognitio ex principiis. Oricare i-ar fi originea. o cuno�t inţă

este totuşi istorică pentru cel ce o posedă. dacfl e l lll l cur10a�tc dccftt în

măsura � i în cant i tatea care i s-a dat din a l tă parte. indiferent dacă i s-a dat

prin experienţă nemij locită sau i storis i re , sau chiar prin i nstrucţ ie (de

cunoşt i nţe generale) . De aceea. acela care a înv;lţat propriu-zis tul sistem

de fi losofie. de exemplu sistemul l u i W o 1 f L chiar dacă ar avea în cap

toate princ i p i i le . defin i ţ i i le �i demonstraţ i i le , precum ::;i d i v iz iunea

Intregi i doctrine. � i ar putea număra totu l pe degete, nu are totu� i a l tă

cuno�t i n ţă dedt pe cea istoric;/ completă a fi losofiei lu i W o 1 f f: e l nu

�tie �i n u judecă uedt atiit câ t i -a fost dat . Contestaţ i- i o defin i ţ i e . � i nu

va �t i ue unde să ia alta . E l s-a format după o raţ iune stră ină , dar

facul tatea ue i m i taţie n u este o facul tate creatoare . ad ică la el cuno::;t inţa

n-a rezul tat elin raţ iune � i . deşi u in punct de vedere obiectiv ea a fost , fără

înuoială, o cunoştin ţă raţ ională, totu�i suhiect iv nu este decât istorică. El

a înţeles bine �i a reţi.nut , adică a învăţat . �i este o mască a unu i om v i u .

Cunoştinţele raţ ionale. care sunt ohiect i v raţ ionale (ad ică acelea care n u

590

A R H ITECTONICA R t\Ţl l J N I I PURE

pot rezu lta i n i ţ ia l decât d i n propria raţ i une a omu l u i ) . nu pot purta � i

subiect iv acest nume decât atunci când au fost scoase d in izvoare le

�cneralc a le raţ i u n i i . de unde poate rezu l ta � i cri t ica. ha ch iar � i

reprobarea celor învăţate . adică decât atunci dnd sunt scoase d in

pnnc ip i i .

Orice cuno::;t inţă raţ ională este sau o cuno::;tinţă d in concepte, sau o

cuno�t inţă d in construcţ ia conceptelor; cea di ntâi se nume�te fi losofică .

cea de--a doua matemat ică . Despre d i ferenp i ntrinsecă dintre cele două

spec i i de cuno�tinţc am tratat în pri mul cap i to l . O cuno�l inţă poate fi .

prin urmare . obiectiv filosofică �i totU!:>i subiect i v este istorică. cum se

întâmplă la cei mai mu l ţ i d i sc ipo l i !:'i la toţi cei care nu văd n ic iodată

dinL·olo de �coală � i rămân toată viaţa lor discipo l i . Dar este totu�i c iudat

că cnno-:;t i nţa matcmatil.·ă. a�a cum am învătat-o, poate totn!:' i avea ::; i

subiect iv valoare de cunoştinţă raţ ionali:\ . � i î n cazul ci nu are loc o astfel

de d i st incţie ca la cea fi losofică . Cauza este că izvoarele cuno!:'t inţe i . d in

c;m:� numai s e poate adăpa dascălul . nu s e atlă n icăieri î n altă parte decât

în pri nc ip i i l e esenţ ia le �i autentice a le raţ i un i i şi că. priu urmare . ele mi

pot l"i ,;coase de către d i scipol d i n a l tă part e . n ic i contestate cumva, � i

aceasta datori tă Jesi�ur faptulu i că folos i rea raţ iun i i nu arc loc aici decât

in concrcro. desi totu� i a priori. anume într-o i ntu i ţ ie pură şi tocmai de

aceea 1 ipsită de erori . � i că exc lude orice amăg i re ş i orice eroare . Dec i

d intre toate �t i inţele raţ ionale ( a priori) numai matematica s ingură poate

fi învăţată . dar nic iodată filosofia (dedt Joar istor ic) , c i Îii ce pri ve�te

raţ iunea . nu se poate învăţa decât cel mul t a filosofii.

S i stemul oricăre i cunoa�teri fi losofice este filosofie. Trebuie s-o

admitem obiect i v . înţc le�ând prin aceasta prototipu l aprecier i i tuturor

tentati vdor de a fi losofa . protot ip c are trebu ie să servească spre a juueca

orice fi losofie subiect ivă. al cărei ed i fic iu este auesea atât de d i ver� �i

atftt de schimbător. În fe lu l acesta, fi losofia este o s implă Idee despre o

!:'t i inţă posibi lă . care nu este dată n icăieri i11 concreto. Je care însft căutăm

sft ne apropiem pe d i feri te căi , pânft cfmu descoper im s ingura potecft,

năpăd it ft de buru ieni le sens ib i l ităţ i i . � i până dnu reu�i m , atât cât este

îngădui l oame n i lor. să facem cop ia . ratati:\ până acu m , asemfmătoare

protot ipu l u i . P;înă atunci nu se poate învăţa fi losofie; căc i unde este ea.

c ine o posedă ş i Jupă ce caractere poate f i cunoscută? Nu se poate învăţa

dedt a filosofa . adică a c .xerc ita talentu l raţ iun i i în apl icarea princ ip i i lor

59 1

M ETODOLOGIA TRANSC'ENDENTALĂ. CAP. 3

c i generale la a n u m i te ten tat ive e x i stente. dar totdeauna cu re1.erva

drept u l u i pe care- I are raţ i u nea de a cerceta aceste princ i p i i c h i ar l a

izvoarele lor � i de a le confirma sau d e a l e respi nge .

Dar pfmă atunci conceptul de fi losofie nu este dedt un concept sco/nstic. anume un concept despre u n s istem de cunoa�tere, care nu este

căutată decât ca ::;ti i n\ă . fără a avea ca scop ceva mai mull decât u n itatea

s i stemat icii a acestei �ti in ţe , prin u rmare perfecţ ia logic;1 a cunoa�teri i .

Dar mai e x istă ş i u n concept cosmic (conceplLis cosmicus). care a fost

totdeauna la baza acestei den u m i r i , mai ales când a fost oarec um

person i ficat � i reprezen tat ca u n prototip în idea l u l filosofului. D i n acest punct de vedere . fi losofia este �t i inţa despre raportu l oricărei cu noa::;teri

faţă de scopu ri lt: esenţ ia le ale raţ i u n i i omene�ti (tc/eologia rationis lwnwrwe ) . �i fi losofu l nu este un artist al raţiun i i . ci lcgislatorul raţ iuni i omene::;t i . În acest sens , ar f i mare fanfaronadă dacă c ineva s-ar n u m i pe

sine însu� i u n fi losof � i ar pret i nde că a ajuns si:i se asemene protot ipulu i

care nu ex istă dec;ît în Idee .

M atematic ian u l . fiz ic ian u l . logician u l . oricât de excelent succes ar

avea ce i d i n t;Î i în genere în cu noa�terea raţ iona li:i. i ar cel d in urmă în

special în cunoa�terea fi losofică , nu sunt totu� i decât n i �te art i� t i a i

raţ iun i i . M a i ex istă u n dascăl în idea l , care îi porne::;te pe toţi ace�tia. î i folose::;tc ca i nstrumente . pentru a promova scopuri le esenţ i a le ale

ra! i u n i i omene�t i . Numai pe acesta ar trebu i să-I numim filosof: dar cum

e l n u se întfd ne::;te n i d ieri , pe c;înd Ideea legis laţ ie i lu i se gi:ise�te pretuti ndeni în orice raţ iune omenească . ne vom ţ i ne numai de cea d in u rmă �i vom determ i na mai îndeaproape ce fe l de un i tate s i stematică

prescrie filosofia. potriv i t acestui concept cosmic"' . d in punctul de vedere

al scopu ri lor. Scopuri le esenţiale n u sunt încă, d in aceasti:i cauză. scopurile cele

mai înalte . numai unul s i ngur d i ntre e le putfmd fi un astfe l de scop (în u n i tatea s istematică perfectă a ra! i u n i i ) . De aceea. ele sunt sau scop u l

fi nal . s a u scopuri subalterne . care aparţ i n necesar, c a mij loace , scopu l u i

fi nal . Cel d i ntâi nu este altul dec:ît întreaga men i re a omului � i filosofia asupra acestei men iri se numeste morală . Datorită acestei precăderi , pe

,, s� n u mcstL' aici concept nmnic acel coiH.:qJI L"are privqtc ceea ce i n tcrc'c�lză

necesar pc i"iL'care: prin urmare. determin 'copu l unei � t i i nţc după concepte sco/a.,tice. ciind

ca nu este considerată dcdt ca una d i n abi l i tă t i lc pentru anumite scopuri arhitrarc.

592

ARHITECTONIC!\ RAŢIUNII PURE

care fi losofia morală o are asu pra oricărei a l te ach i z i ţ i i a raţ i u n i i . s-a

înţeles � i l a cei vechi totdeauna sub numele de fi losof în acel a�i t i mp �i

în primul rând mora l i st u l ; � i încă � i azi, aparenţa externă a stăpâ n i r i i de

s i ne prin raţ i une face ca, printr-o anum i tă ana logie , c i neva să fie numit

fi losof, în ci uda � t i i nţei l u i mărg i n i re .

Legisl aţia raţ i u n i i omene::;ti (fi losofia) are două obiecte , natura ::;i

l i bertatea. � i cupri nde deci atât legea natur i i , cât � i legea mora l ă , la

început în două s i steme d i ferite , iar l a sfâr� i t într-un s i ngur s istem

fi losofi c . F i l osofia natur i i se raportează l a tot ceea ce este. pe când

filosofia moravuri lor numai la ceea ce trebuie s;l fie.

Orice f i losofie este însă sau o cu now;tere din raţ i une pură, sau o

cu noa�tere raţ ională d i n princi p i i empi rice . Cea d i nt<î i se n u me�te

fi losofie pură . cea de a Joua. filosofie empirică.

F i losofia raţ i u n i i pure este sau o propedeutic;l (un exerc i ţ i u

pre l i m i nar) . care stuJ iază facu l tatea raţ i u n i i s u b raportu l or icăre i

cu noa�teri pure a priori. �i se nu me�tc critic;/, sau. în al doi lea rân d .

s i stem u l raţ i u n i i pure ( � t i i nţă) , întreaga ( atât cea adevărată . c â t � i cea

aparentă) cunoa�tere filosofică d i n raţ i une pură în în lănţu ire s i stematică.

� i se nume�te metafizic;/: de�i acest nume poate fi dat � i întregi i fi losofii

pure . i n c l u s i v cr i t ic i i . pentru a îmbrăţ i:;;a atftt cercetarea a tot ceea ce

poate fi cunoscut vreodată a priori. cât �i expunerea a ceea ce const i tuie

un s i stem de cuno� t i n ţe f i losofice pure de această spec i e . dar care se

d i st i nge Jc orice folosire empirică a raţ i un i i , precum �i de cea

matematică.

Metafizica se d i v it.le în metafizica folosiri i speculntive �i metafizica

fo los i ri i p1�1ctice a raţ i u n i i pure �i este Jeci sau metafizic;/ a nnwrii. sau

metafizic;/ il mora vurilor. Cea J i ntiii con ţ i ne toate princ i p i i le pure ale

raţ i u n i i din s i mple concepte (prin u rmare cu excl uderea matemat ic i i ) ,

pri v i nd c unoa�terea teoretic;/ a tuturor l ucruri lor: cea Je-a doua,

princ i p i i le care determ ină i l priori �i fac necesar ceea ce fi1cem sau ceea

ce neg/U;1m s;1 facem. Mora l i tatea este însă s ingura legal i tate a aqi u n i lor

care poate fi deri vată complet a priori dm principi i . De aceea, metafizica

moravuri lor este propriu-zis moral a pură, în care nu se pune la bază o

antropologie (o condiţ ie empirică) . Metafizica raţ i un i i specu lat ive este

dec i ceea ce obi�n u i m să n u m i m metafizică într-un sens mai re.,"trâns;

dar întrucât mora l a pură aparţ ine �i ea ramuri i spec iale de cu noa� tere

593

M I :TODOU )(i i A lK\NSCI 'N DLNTAL\ ( AP. _\

omeneasd. � i anu me ti losofid. d i n rat i u ne pu ră . îi vom p::lstra acea denu­

m ire. desi a ic i o 1::\săm la o parte. c�1 nefi ind acum necesară scopulu i nostru .

E�le de cea mai mare i m p<lrtanţfl sil i/o/;/m n i �te cuno::;t inţe care . ca

specie ::oi origine. �uni d i s t i ncte de altele �i si:\ preven i m cu grijă ca e le să

nu �c L·on fu nde într-u n amestec cu al te le . cu care sunt de obicei u n i le î n

fn lo�ire . Ceea ce l"�tc ch i m ist i i în separarea materi i lor. matemat icien i i în

teoria l or puri:\ despre mări m i . accasla î i incumbft �i mai m u l t filosofu l u i .

pentru ca � ă poatft de term i n a s i g u r partea p e care o an u m i tă spec ie de

cu n o�t i n ţc o are în fo l o � i rca su scep t i b i l i\ de rătăc i re a i n t e lectu l u i .

v a l oarea e i propr ie � i i n r! uenţa e i . Dl' acee<t . raţ i u nea omencasd . d i n

momentu l î n care a început a gilndi sau mai cunînd a retlecta . nu s-a pulut

l i p s i n i c iodat::l de o m c ta fi z i d . de � i n-a putut s-o ex pun::\ s ufic ient de

pu r i ficat �i de orice e lt'lllL'll l s l ră i n . l deea u ne i : 1stld de � t i inţe este tot atilt

Je \'l�chc ca !' i raţ i u nea spec u l a t i vă a o m u l u i : � i care raţ i une nu

speculc�1z:1 fie în mod scolast i c . fie în mod popu br? Totu�i . trebuie să

m::lrtu r i s i J l l ci:\ d i s i i ncţ i;t ce lor dou::l ekme llte ale cunoa)teri i noastre . d i n

care unele complet :1 priori sunt în pu terea noaslr:1 . pe dnd cdela l te nu

ptlt fi l uate dcdt a poslcriori d i n c\pcrienţă. a rămas foarte neclară. chiar

la gilndi tori de prof'c s i t' . s i de aceea 11-<1 putut rea l i za n i L· i odată

determ i n a re�' l i m itei unL' i spec i i part i c u l are de cuno�t i n ţe . prin urmare

adev::\rata I dee a unei �t i i nţe . care a preocu pat atf11 de m u l t t i m p �i atit! de

i ntens ral i l lnea omL·neasd _ Ci nd s-a spu s : metari;.ica este )ti i nţa despre

pr ime k pr inc i p i i a le cunoaste ri i omene�t i . n u s-a re marcat prin aceast a

<l spec ie cu tot u l aparte . c i num;l i un rang în ce pri vc�te genera l i tatea:

pri n acca�ta e le n u puteau ri d i s t i n se în mod v i z i h i l de ernpirie. c::lci �i

intre pril ll· i pi i le empiril·c u nele sunt mai genera l e ) i deci mai îna l te ded t

a l t e l e � i . în se ri a unei astfe l de i erarh i i (cu m ceea ee este cunoscut

complet a priori nu este d i s t i n s de ceea ce n u este cunoscut decflt

a postaioril . u nde si:\ facem dc marcarca care să d i st i ngă prima parte �i

11 1embri i super iori lk uflima parte )i de membri i i n feriori '! Ce a m spune

daci\ cronologia n-ar putea Jesemna epoc i le l u m i i dedt împ::lrţ i ndu- le

in pri me le secole s i cele care urmează-' S-ar pune întrebarea dacă secolul

al c i n c i lea. a l ;ecclea etL· . aparţ i n tot pri me lor secole . Tot ast fe l întreh:

apaq i ne metari;ic i i corlL'eptul de înt ins ·.> Voi n1spundcţi : Da ! Ei bine. dar �i concept u l de corp? Da! �i cd Je corp fl u id? S u nteţ i surpr i n ) i . d1ci

dacă se coll l inuă în td u l acesta . totul va <�parţi ne metafiz ic i i . De a i c i se

59-1-

.-\RH ITECTONICA R .\ ! l i : N J I l'l : R i o ----- ------- ---- ---------- - - --- -- --

vede că s i m p l u l grad de subordonare ( : 1 part i c u laru l u i s u b gL'llcr a i J 1 1 u

poate determ i na l i m i tde unei � t i i n ţe , c i în ca;ul l iostru . cu n 1p lc : �1 ctcro­

gt:neitate � i d i st i ncţ ie de o r i g i nt: . Dar ceea ce lll <l i t n t u ncca pc de a l t ;i

parte Ideea fu ndamentală a metafi z i c i i e ra rapt u l cii c : 1 . in L· a l i t : l !e lk

cunoa�tere a priori. pre t. i n t:1 o oarecare ase m:\ nare L'LI l l l : t l • : : t l <t l i ,·;t .

Această asemfmare . in ce prive-:;te orig i nea a priori. IL- I !lrLtde'>le i rarc c k :

dar î n c e prive�tc modu l de cu n oa�tc re d i n ;.·u t iCL'!'ll' i : 1 • .:-- :1 < ! • il l <l i . 1 11

comparaţie cu modul de a judeca numai pri n co:J;.i ru i , c: t L'\ Hin?pk'lor

" priori. la cea de-a doua . prin urmar.:: în ce pri n�siL' d i t'e rcnl:i î rl l r\' n

cunoa�tcre f i losofică �i una matemar ică . "e m :1 n i k-.. \ ;1 i n r r.: L' il' n

eterogenei tale at<ît de categorică. îndt făr[( îndoi : � L I ,-; t a fu:-t totdc:arn:t

oarecum s i m ţ i t ă . Jar niciodată n-a putut fi rL·du-,:'1 1<1 c·r i t eri i c' l ' tdet l lc' . I n

fel u l acest a s-a întt m1pl < t t d înrrudt fi l m. n li i : 1 1 1 �'. n.·_, i r ' h i : tr 'in

dezvoltarea Idei i � t i i ntelor lor , e lahorarea aL'<�'tora lh! pul u ! : t \ <':1 11 ! 1 -..L·op

determ ina t .�i un fi r cond uc:itor sigur �i că. av[m d o "ch i t ii . t l ;-n ll,· arh i t r:tr

făcută . ignor:1nd drumul pc: care ar trebu i să-l l lrlllL'/L' � i mcru1 in L·o n fl i v t

între ei cu pri v i re la descoperir i le pc care I'Iec;m: prci i n <i<';I ,_. ,1 k·- a l;'t l'ut

pe dru m u l l u i . c i au adus st i i nţa lor 'fn s i tu:t t i a de a t'i Lbprd u : l �i i l l ; t l i n t :1 i

d e a l ţ i i � i î n L-ele d i n urmă c h i ar d e L' i în� i s i .

Orice cuno�t i nţă pură a priori con, l i tu ie lk·c i . d;t : o n l Ci L I J IL' Î l : 1cu l t Ctl i de cu noa�tere part iculare . in care . n u ma i . i;-;i pu;\IL' ; t \'L?>I ''-'d i u i . o u n i t :tlL'

part i c u l ară. iar metafi ; ica cslc ace<� t'dmot' ie care t re b u i e <1 l'\ pu n C1 u

as tfe l Je cu noa� tere in u n i tate<� e i ' I Slemat tc:L . Partea s pe c u l a t i 1 ·C1

a metafizic i i . care � i -a însusit cu precăden: : tn:.-,t n u m e . ;Id i '-·;1 :tl'L'L':t pe care noi o numim metafizica nalllrii �i ctre L' .\:t n i i ne:IICI to t u l d t n concepte a priori. întrudl eslt' (':.i n u cce:t c e lrebu iL' �;-t i'iL: ! . "'' d t ,. idL· i 1 1

fe l u l următor.

A::;a-numita rnetafi t.ică În sens m a i re;,l rii n .... c�IL' ak:'t l u i tii d t u

filosofia transcem/cnra/;1 ::; i fiziolo�ia raţ i tl ll i i p u rL' . ( l'a d i ntii i n u

cons ideră deciit intcfc•ctul � i raţ i u nea însă .�i î n t r- 1 1 1 1 .-, i s lL' I I I a l l ll l l t rur

conceptelor, care se raporteat.ă l a ob iecll.' in g.e nerl.' . 1':1rC1 a ad t J l i l l'

obiecte, care ';Jr fi date (ontolo.J!iil): cea dc-:1 dou:1 cnn �idn:i JJil / 1 /r< t . < �d ic:·l

ansamblul obiectelor ,/;tte ( fi e că s u n t date s i m ţ u r i lor . i 'i e . d: tcrt v n: 1 1 1 .

unei alte spec i i de in tu i ţ ie). �i este dec i tlzioloţic ( dc�i nu m:ti r.H iona/is i.

Dar folosirea ra! i un i i în această cons iderare ra! ională a natu ri i l'Sl.: �au

fiz i d . sau h i pcrfi 1. ică. ori mai curJnd sau i111:tne11tii. :.;;\li cr<�Jtsl'l'l)(/cllti1.

595

METODOLOGIA TRANSCENDENTAL�. CAP. 3

Cea Jintai se raporteaâi l a natură. în măsura în care eunoa::;terea ei poate

fi apl icată în experienţă (in concrew): cea de-a doua . la acea legătură a

obiectelor experienţei care depă::;e�te orice experienţă. Această fiziologie

transcendentă arc prin urmare ca obiect sau o legătură imemiî. sau una

ex term1. Jar care am:îndouă trec d i ncolo de experienţa posibi l ă ; cea

d int:îi este fi 1iologia întreg i i natu r i . adici:i cosmologia tmnscendenta/:1. cea de-a doua este fi ziologia legătu r i i întregi i naturi cu o fi i nţă deasupra

nat u ri i . adică teologia transcendentah1. Fiziologia i manentă . d i m potrivă. consideră natura ea ansam b l u l

tuturor ohiectc lor si mţuri lor. p r i n urmare a � a cum n e este dată nou;1. dar

numai după cond i ţ i i a priori. în care ea ne poate fi dată în genere. Dar nu

ex istă decfll două fe luri de obiecte ale s i mţuri lor. 1 . Cele ale s i mţuri lor

externe. prin urmare ansambl u l lor. natl/ra co1poral;/. 2 . Obi ee tu 1

s i m ţ u l u i inte rn . sufletu l . �:>i d u pii conceptele fundamentale a le s u fletu l u i

în genere . nalllra gfi/1(/itoarc. Metafi zica natu r i i corpora le se n u me�:>te

fizicii. dar fi i ndcă ca nu trebu ie să cuprindă dcdt principi i le cunoa�:>teri i

ei n priori. fizid raţimwW. Metafi1.ica natur i i gând i toare se n u me::;te

psihologie � i . d i n accla�i motiv a m i n t i t adi neaori . nu t rebuie înţeleasă

aici decât cunoa.�"ferea raţiona/;1 a sufletu l u i .

Prin u rmare . întregu l s i stem a l metafi z i c i i se compune d i n patru

pi:irţi pri ncipale: 1 . ontologia. 2. fiziologia rational;/. 3. cosmologin

raţiona/;/. - L teologia raţiona/;1. Partea a doua. adici:i fizica raţ i u n i i pure .

cuprinde doui:i d i viz iun i , physica rationali.,·"' �i p.,ydwlogia rationalis. Ideea originară a unei filosofii a raţ iuni i pure prescrie însrt�i aceasti:i

d i v i z i u ne : ea este dec i arhitectonid. conform scopuri lor ei esenţ ia le. �i

nu pur tdmidi. potriv i t u nor afi n i trtţ i accidental percepute �i oarec u m

efectuată l a întâmplare . dar toc mai d e aceea e a este i m uahi l ă ::; i

S fi nu "' L' creadă cu mva c ă prin acca�la cu în�clcg ceea c e ..; c numc-:-rc o h i � n u i l

piJ.v.o...Îcl �cncra/i .... �i care cs\c m a i muh nmt�tnatit:5 dcc5t filosofic a naturi i . C ::t c i 1netafi7ica

naturii se di,t in_l!c complet tk matcmatidi: ea nu are nici pe departe de o l"cri l ai<ÎI ele multe

vederi capabi k de e.\ l i 1 1dcrc ca on;Hematica. dar este totu�i foarte important:i în ce prive�te c r i l ica cunoa':'lcrii pur i mclcl.·tuc.dc în genere. în ap l icarea ci la natură: în l i p�a acc�tci

mclafit ic i . marcmar ic icni i ln.) i .) i . imhrft\ �i.-llld '-lnumile ...:onccptc comune . in rcal iratc totu� i

IHda!'iJicc . au impovărat . I'Ctră sr\ oh'-'Cf\JC . fi1.ica cu ipoteze. care d i�par Îl\ fa�a unei critici

a acestor pr inc i pi i . f;jră să adw.:il lotu-:-i prin aceasta daune folos iri i matcmar ic i i în accsl dmp ( i(>Jo,irc care este cu totul indispcn,ahi lfl) .

596

i\ RHITECTONICA RATI UN I I PURE

leg:is lut i vă . Dar �c găsesc aic i unele puncte care ar putea s:1 trezcasd

îndoiel i �i să s lăheasdi conv ingerea despre leg i tatca e i . În primu l rfmd. cum pot a�tepta o cunoa�tere a priori. prin urmare o

metafizică despre obiecte. întrucât ele sunt date s imţuri lor noastre. prin

urmare ;J posteriori? ::;i cum este posib i l srt cunoa�tem natura lucruri l or

după principi i a priori �i să ajungem la o fit.iologic raţirma/;7:' Răspunsul

este: noi n u luăm d in experienţă dedt ceea ce este necesur pentru a ne da un obiect. fie al s imţulu i extern , fie al s imţu lu i intern . Cel dintâi are

loc prin s im p l u l concept de materie ( înt indere impenetrah i l ă �i l"ărC1

v iaţă) , cel de-al doi lea. prin conceptu l unei fi i n ţe gând itoare (în

reprezentarea i nternă empirică: eu gândesc ) . De a l lk l . în întreaga

metafizică a acestor obiecte ar trebui să ne abţ inem cu totu l de la toate

princ ip i i le emp irice care. dincolo de concept. ar dori să mai adauge vreo

experienţă pentru a judeca ceva asupra acestor obiecte . În al doi lea rând: unde rămâne oare psihologia empiric;/, care � i -a

afirmat încă de mult locu l c i în metafizică �i de la care s-a a�teptat în

t impuri le noastre lucruri atât de mari pen tru lămurirea acestei � t i i nţe,

după ce se pierduse speranţa de a rea l i za a priori ceva de seamă?

Răspund: ea v ine acolo unde trebuie plasată fizica propriu-zisă

(cmpi rid) , adică pc l at u ra fi losofie i aplit'<ltC, ale cărei princ ipi i sunt

cuprinse în filosofia pură . care deci trebuie . des igur. legată cu cea dintâ i ,

dar nu confundatrt . Deci psihologia empirică trebuie s ă fie exi lată c u totu l

d in metafizică � i este deja cu tot u l exclusă d in ea . pri n Ideea acestei

::;t i i nţe. Totu::; i , după uwl didact ic. va trebui să- i mai acordăm totdeauna

(de�i numai ca episod) un locu�or aic i , ::; i anume d in mot ive economice.

fi indcă ea nu este încă atât de bogată ca să poată const i tu i i s ingură un

stud i u , � i totuşi este prea importantă. pentru ca să fie respinsă cu totu l

sau anexată în altă parte . unde a r avea � i m a i puţ ină afin i tate decât c u

metafizica. Ea nu este decât o stră ină admisă d e multă vreme. căreia i se

acordă o �edere temporară , până când se va putea m uta în propria-i

locu i nţă , într-o antropoll\gie dezvoltată (care ar fi pendan tu l fi z ic i i

emp irice ) . Aceasta este deci Ideea generală a metafiz ic i i care . fi i ndcă la

început i s-a pret ins mai mu l t decât poate fi cerut în mod just �i fi i ndcă

oamen i i s-au desfătat mult timp în a�teptări plăcute. a căzut în cele d in

urmă într-un d ispreţ genera l . când speranţele lor au fost însetate . N e vom

597

\ 1 1 . mllO U lG I A TR,\NSCI:NDENTA I .A . C/\P .1

1i c·u n v r n ' suf ic ient in tut cu rsu l Cr i t ic i i noastre că . Je�i metafi z i ca nu j l < l i l iL' 1 ; ru llda mc� l ltu l re i i g i e i . ea t rebuie to lu � i să rămână totdeau n a în

p i c i oare c� ! :r i du l e i de ariirare s i eă raţ i u nea omenească, care este

d ! a k ct id1 c h i a r pr i n d i recţ i a natu r i i e i . n u s-ar putea l i ps i n i c iodată de o

a . .;l l l' i de 't 1 i n t iî . carc o infrf1 ncaztt s i care . prin tr-o c u noa�terc Je s i ne

'' i i nt i r1d "l c·u tot u i cY identii . pre v i ne devastă r i l e . pe care alt fe l o raţ i u ne

-; pcnd;tl i \ :l l i psitrt lk kgi Ic-ar pwduce i ne v itab i l attit în mora l ă . dtt � i

l l i r�.· l i � i,· l 'utc· I n r i dec i s igu t· I L·ă oridt de J istanţi sau de d i spreţu itori se

< l r; t l :'o l L' i l·;trc , t i u să aprcciL' Il: o st i i nţiî nu d u pă natura sa . c i numai d i n

e J,:ctck C I CI II I t i ngl�nte . n e v o m întoarce totdeauna la �t i i nţă c a la o i ub i tă

l·ert a L-1 �.· u noi . căc i . fi i nd nll ba aici de scopuri esenţ ia le , raţ i unea trebuie

,:i l un�.·�c· r,-, r:î ritg.tz fie pen tru dob;lnd irea u nor cu no�t i nţe teme i n ice .

(i,· p,:m !·u d i s t rugerL·a nnor vederi bune . Joh;îndite an terior .

\ki a l 1 1 i c<t dec i . atft t L·ea a nat ur i i . dt �i cea a moravuri lor, ma i ales

n i t H.· ; r U l l l.' l r;q i n n i care c u t ca:ră a :rhurit cu ;tr i p i propri i )i care precedă

l'd ncrl'il :u {Jt di1 1 1 inar( propedeut i c ) . con sti tu ie propri u -z i s . ele s i ngu re ,

c·eca ce p u t L·m n um i i i losofie i n adcvăr;� t u l .'iens al e u v <lntu l u i . Aceasta

raponc,v:t lot u l l i! în ţekpciunc. d ctr pe calca �t i in ţe i . s i ngura cale care ,

o d a t ;! dc·,L· l i i s;l . n u �c ac opn:t n i c i odat[t �i nu perm i t e riilăc i r i .

i\ L t tc m atic·; , _ � t i i n t .t 1 1 :.t t u ri i . i n ., ;t � i l' ll l l l l�T i n ţ a e m p i r ic5 a omu l u i au o

in : 1 l t �l \ ·aio: irl' c a 1 n ij lo;:ce pent ru n i �l e �copur i a le ome n i ri i , care In cea

m a i m a i L' p<�r� <.· ' u n t c·unl i ilgL' I l le . � i d;�ei\ în cele din u rm ă ele duc totu � i

l ; t 'l'0!1 11ri lc c i ncn: ,arc � i c'�L· n ţ i a l e . , , fac n u m a i pr in m ij loc i rea u n e i

, :U i ll' <hlll ' i rat i on; � lc d i n s i m p le concepte . c u noa�tere care , oric u m a m

o i ll l ! l l · < l . l l l l c·':'[i' J1h>pr i ll - l i S LkL:-tt lllC(a fÎ/.ÎL'a .

\kufi ; ict c·ste a , a f e l s i dcsăvtir� i rea oric5rei culturi a raţ i u n i i

PI Ilc'IH..'' t i . c'l l\' c-;tc i nd i s pensan i l ă . dacă lăsăm l a o parte i n ll uenţa e i . ca

st i l l l \ <1 . a'u pr:1 u nor a n um i te scopuri determ i nate . C5ci ea cons ideră

ra1 i u 1 1ea d u pă ekmcntele si J u p5 ma.x i ml'ie ci su preme. care trebuie să

''LT\ C;l SL':i d r._· pt OaLă Însă'i Î fJ( ISj/Jjfjţ;/ţjj U nor �t i i nţe )i f(J/osirii tUtUrOr.

C:l c'<l , ct ,, in tp Eî spcni iaţ i -.: . serveste mai mult spre a preven i erori decât

s pre :1 n.t i nde \' LI IHla�tere;J n u - i d i m i n uea1.ă valoarea. ci mai c u rtind îi

d :, l k m n i t a t c s i p rcst ;mţ:i pri n o fi c i u l de cent.or, care as i gu ră ord inea

gc11L'ra l :i s i a rmon i a . ha c h i a r bu n 5s tarea co mu n i tă ţ i i �t i i n ţ i fice.

împicd idnd ca lucr:1ri le ei îndr[tznete � i feeu ndc să se abată de l a scopul

pri n c i p:i l . kri c i rca Ul1 l vcrsa lă .

ISTOR I A RATIL' N I I PU R E -------------------- ------------------

METODOLOGIA TRANSCENDENT ALĂ

Capitolul al pntrult';1

ISTORIA RAŢIUNII PURE

Acest t i t l u nu se a fl ă a i c i decât pentru a dese mna o hKy n ii care

riimfme In s istem �i care t rebu ie sii fie u m pl ut {\ mai t<Îu: i u . M::i m u l t u mesc

să arun c o priv i re fug i t i v ă . d i n tr- un punct de vedere pur t ranscendenta l .

an u me d i n acela al n :tt u ri i raţ iun i i pure . a�u pra in tregu l u i e l aborări lor e i

d e p<Înă acu m . ceea c e ln făţ i�eată pri v i r i i me l c . rără lndoialf1 . un edifici u .

dar Lnt c d i fic iu I n ru i ne .

E destu l de curios . desi llll se putea înt:î m pl a al t l'c l în mod fire�c . c:1 oamen i i în perioada �·opi l ăriei fi losofiei au început de acolo de u nde noi

am prefera să sLîrs i m acum . anume pri n a stud i a mai înta i cu noasterea

l u i D u m nezeu �i spera n ta sau c h iar n a t u ra u ne i a l te l u m i . OriccÎ I de

groso lane vor fi fost conceptde rel ig ioase i ntroduse de vcc h i le obicei mi

care au mai rămas ind Jin starea pri m i t i ve\ e l popoa re lo r. acest l ucru n - a

împied icat totu�i c l asa ma i l u m i nată să se con sac re I I IHJr ccr�·ctări l i be re

asupra acest u i obiect � i s-a în ţe l es usor că nu poe�tc e x i ,ta un mod mai

teme i nic � i mai sigur de a face pl ăcere pu ter i i i n v i ; i hi l e c1rc guvernează

l u me a . pen t ru a fi ferici t ce l puţ i n într-o al tti l u me decf1t buna pu rtare . De

e�ceea . teologia � i morala au fost cele două i m pu lsuri sau mai c ur ;înd cele

două pu nl"le de reper pentru toate cercet:.lr i lc ra! ionalt: abstracte. cărora

uamc n i i li s-au dedicat apoi permanen t . Totu � i . cea d i nt:i i a fost dc fapt

ceea ce a atras t reptat raţ i u nea pur spec u l at i vă înt r-o ocupa ţ i e . care

u l terior a deven i t atât de celebră sub n u me l e de metafizică. Nu vreau să dist ing acum momentele în t i m p . dnd : 1 avut l oc cutare

sau c u tare sch i m bare a metafizic i i . ci nu m a i s;l prezint într-o sch i ţ ă

fug i t i vă d iversitatea luc i i . care a pri lcj u i t revo l u ţ i i l e c e k m a i i m p01iantc .

S i a ic i găsesc u n tr ip lu scop în "v ederea căru i a s-au produs sch i mbări le

cele m a i remarcab i le pe această sce n ă de l u pt ă .

1 . Cu pri\·irc la obiectul tuturor cu noa�h:ri l or noastre rat ionale. u n i i

a u fost fi losofi pur .w:n7.uaJi,,ti. iar a lţ i i pur intelectllaJi.,ti. E p i c u r poate

fi n u m i t cel m a i d i s t i n s fi l osof al sc ns i b i l i t :q i i . iar P 1 a t o n . a l

.')l)l)

METODOLOGI A TRA NSCENDENTALĂ. CAP. 4

intelectualu l u i . Dar această d i st incţ ie a �co l i lor, oricât de subt i l ă este . a

început încă d i n t i mpuri foarte îndepărtate �i s-a menţinut m u l t t i m p fără

întrerupere . Ce i d i n pri ma �coală afirmau că nu ex istă real itate decât în

obiectele s i m ţuri lor. că toate celelalte nu sunt decât i magi naţie: fi losofi i

d i n ceala l tă :;;coală spLmeau . u i mpotr ivă, că în s i mţur i nu e x istă decât

aparenţă. că numai i nte lectu l cunoa�te adevăru l . Dar, d i n acest moti v .

c e i d i ntâi n u contestau totu:;; i conceptelor i ntelectu l u i real i tatea. care m1

era însă pentru ei dedlt logic;/� pc când pentru cei l a l ţi ea era misrici'i. Cei

u intâi recuno�teau conceprele intelectunlc. dar nu ad miteau decât obiecte

sens i b i l e . Cei d i n urmă pret indeau că adevăratele obiecte sunt pur

inteligibile :;; i afirmau o intuiţie a i ntelect u l u i pur, care se produce fără

ajutoru l vreunui s imţ :;; i . d upă părerea lor, numai tul burat de e le .

2 . Cu prilfire In originea cunoa:;;teri lor raţionale pure. problema care

se punea era de a !it i dacă ele sunt deri vate d i n experienţă sau dacă î� i au

i zvoru l în raţ i une, i ndependent de experien ţ ă . A r i s t o t e 1 poate fi

considerat ca �cf al empiri.�tilor. iar P 1 a t o n . ca �ef al noologi:;;tilor.

L o c k c , care în t impuri le moderne a urmat pe cel d i ntâ i . � i L c i b n i z ,

care 1-a urmat pc cel d in urmă (ue� i destu l ue îndepărtat de s i stemu l lu i

m ist ic) . n -au putut totu � i aju nge l a n ic i o uec i z ie în această d i spută.

E p i c u r a procedat cel puţ i n mai consecven t , după s istem u l l u i

senzual ist (căci e l n-a uepă� it n ic iouată c u raţ ionamentele l u i l i m itele

experienţe i ) , decât A r i s t o t e 1 � i L o c k e (dar mai ales acesta u i n

urmă) care . după c e deri vase toate concepte le � i toate princ i p i i le d i n

experienţă, merge atfll d e departe î n fo losirea lor. încât susţ ine că

ex istenţa l u i Dumnezeu �i nemurirea sufletu l u i (de�i ambele obiecte se

atlă cu totu l în afara l i mitelor experienţei posib i le ) pot fi demonstrate tot

atât de ev ident ca oricare teoremă matemat ică .

:" . Cu pri�·ire la meto(/;1. Pentru ca ceva si\ poată fi n u m i t metod ă .

trebu ie s ă f i e uu procedeu dup:1 principii. Metoda care uomi nă acum în

această ramură de cercetare a naturi i poate fi d i v i zată în metodă

naturalistă �i metodă ştiinţifică. NnwrnlisiLII raţ iun i i pure ia ca princ ipi u

că prin raţ i unea com u n ă . fără � t i in ţă ( pe care el o nu me�te raţ i u ne

sănătoasă) , se poate real iza mai mult în chest i u n i le cele mai înalte. care

constituie problema metafiz ic i i , decât prin specu laţie . El afirmă deci că

m ărimea �i depărtarea Lu n i i pot fi determ i nate cu ochiul mai sigur decât

pe cale i nd irectă, matemati c ă . Este o s i m p l ă m i solog i e , redusă l a

600

ISTORIA RATI U N I I PURE

princ ipi i . �i ceea ce este mai absurd, e negl ijarea tuturor m ij loacelor

tehnice. l ăudată ca o metodă proprie. pentru a ext inde cunoa�terea

noastră. Căci în ceea ce prive�te pe cei ce sunt natura l i �t i . d i n lips:� unor

vederi mai ample. nu pot fi acuzaţi cu temei de n ic i o v ină . Ei urmează

raţ iunea comună, fără a se lăuda cu ignoranţa lor, ca o metodă care ar

conţine secretul de a scoate adevăru l din fântâna adâncă a l u i

D e m o c r i t . Quod sapio. satis est mihi, 11011 ego euro, esse quod

Arcesilils aen1m11osique Solo11es, versuri le l u i P e r s i u s const i tu ie

deviza lor. cu care pot trăi mul ţumiţ i � i demni de aprobare. fără a se

îngriji de �t i inţă , n ic i a încurca treburi le e i . În ce - i prive�te pe cei ce urmează o metodă �tiinţificii, e i au a ic i

alegerea de a proceda sau dognwtic, sau sceptic. în toate cazuri le însă e i

au obligaţia să procedeze sistenwtic. Numind a ic i pe celebrul W o 1 f f, ca reprezentant al pri mu lu i procedeu . � i pe D a v i d H u m e. ca

reprezentant al cel u i de-al doilea, mă pot d ispensa, în ce prive�te scopu l

meu actua l , de a numi pc cei la l ţ i . Numai calea criticii mai rămâne deschisă . Dacă c i t i toru l a avut bunăvoinţa � i răbdarea s-o parcurgă în

societatea mea, el poate judeca acum dacă nu cumva, în caz că i-ar plăcea

să-�i aducă contribuţ ia , pentru a face d in această cărare o cale regală, s-ar

putea atinge încă înainte de sfâr�i tu l acestui secol ceea ce multe secole

n-au putut real iza , anume de a aduce raţi unea omenească la satisfacţie depl ină în ceea ce a preocupat totdeauna. însă fără succes până acum .

setea e i de cunoa�tere.

TRADUCEREA CITATELOR LATINE

cansenticntia uni tcrtio. comentiunt inter se - uouă lucruri care

concordă cu un al trei lea concordă între ele . instahilis tellus. imwhilis unda - unde pământul este neslatomic

va lur i le nu permit să se navigheze .

melior est comlitio possidentis - mai bună este cond i ţ ia celu i ce

posedă.

modo maxima rerum. tot gcneris natisque potcns · - nunc trahor cxul. inops - până mai ieri atotputernică datorită atâtor gineri ::;i fi i . azi

neput incioasă . sunt târfttă în surghiun .

n i l actum reputans. s i quid supcresset a,!!endum - nereflectând

asupra nici unei fapte trecute. dtă vreme mai rămfme ceva care trebuie

înfăptu i t .

non defensoribu.� istis tempus eget - t impul nu duce l ipsă de ace�ti

apărători .

quod mccum nescit. solus vuit .\circ videri - vrea să pară că �t ie

s ingur ceea ce împreună cu mine nu ::;t ie .

quod sapio. saris est mihi. non ego euro. e.�.\e quod A rcesi/as acrumnosique Soloncs - ceea ce ::; t i i îmi este de ajuns: nu mă îngrijesc

să fi i ceea ce a fost Arces i lau � i neferic i ţ i i Solon i .

tccum habita et noris. quam sit tibi curta .'iupcl/c,\ - vei recunoa::;te

ce-ţ i este propriu �i cât e::;ti de sărac .

vei sua i'Co/ens ve/ non sum'eolen.� - sau b ine m i rosi tor sau rău

mirositor.

603

CUM AM DEVENIT TRADUCĂ10R!*

Nu-mi trecuse niciotlatii prin m inte e fi a � putea fi î n viapr mca � i traduciitor.

Dar câte nu-i trec omului prin m inte cii ar putea fi �i câte nu este fără să-i fi trecut

vreodată prin m i ntc 1

La începutul l u n i i i u l ie 1 <)6') , un t;lnăr rctlactor al Ed i turi i Ş t i i nţ i fice .

1 . Scgal . m-a v izitat acasă �i m i -a propus să transpun În l i mba română opera

fumlamcnta lil a l u i Kant: Critica raţiunii pure:. adil11gJnd cii etl i tura tlore�tc s-o

transpun s i ngur . fărfl sfl-mi iau în a jutor vreun colaborator. Mai în t J i . m-a

surpri ns enorm hotărârea edituri i Jc a-1 cJi ta pe Kalll . care până atunc i . la

cursurile universitare, pc motiv d\ e idealist . era expediat în Jouil-trei prelegeri

cu epi tete care-i negau orice valoare . Hotărftrca eu i t u r i i vi:\Jea o sch i m bare

radicalii În c l i matul nostru spiritua l . De�i faptu l în s ine mă bucura. i-am răspuns

totu�i s t imabi l u l u i redactor că dacă mi-ar fi făcut o asemenea propunere cu zece

ani mai Înainte a� fi acceptat-o bucuros. dar ci:\ la vflrsta de 6<) de an i . câţi aveam

atunc i . nu mă încumetam să- m i asum o sarciuii atflt de grea. - A m încercat , am

adăugat în g l umă . să închei un con t ract cu Ce l de Sus. prin care să-mi garanteze

că voi mai t rfl i câ!iva an i . dar Cel de Sus a refuzat sfl sem neze contractu l . Ş i

atunc i . cum vrei s ă accept propunerea J u m i tale'1

Redactorul insistiind să fac s in gur traducerea. iar eu refuzfllld . v izita lu i la m i ne s-a soldat cu un rewltat negat i v .

C a �i când a � f i avut un prcscm i ment . înt<Împlarea a făcut ca nu m u l t după

aceea să fac un spasm cerebral în t impul u nor momente de rcculcgere la

mormântul frate lu i meu dr. D. Bagdasar din c i m it i ru l S f. V i neri . să-m i p ierd

•· A11i.:olul a apărut în rev i sta Forum. nr.6/ l lJH6.

605

N ICOLAE HAGDASAR

con�t i i nţa, să ri u rid icat cu salvarea � i să fiu dus l a spital . Ş i ca � i cfmd aceasta nu ar ri rost de ajuns, peste dieva ;. i lc am făcut un infarl' t .

După aceste încercări . n u speram c ă v o i m a i f i un om v a l i d , capab i l de eforturi cerebrale. Soarta a fost însă hună cu m i ne în această priv inţă. Înccl u l cu încet u l . am începu t să-m i rev i n , să- m i rccapăt puterea de mundi . La începutul iern i i ace l u ia�i a n , m-am pomeni t d i n nou cu v izita redactoru lu i de la Edi l llra Ş t i i n \ i fici:i . c;1 si:i-mi comun ice că editura este de acord si:i- mi iau orice colaho­ratori vreau. cu cond i ţ i a ca cu si:i-m i asum răspunderea întregi i traduceri . �i l i:isând la lat i tudi nea mea să rixcl. tnmenul de predare. Am accepta t .

M-am gând it mai î n t ft i să- m i iau colaboratori p c V irgi l Bogdan � i

Constant in Floru , traducători a i lu i Hege l . Dar chiar în 1.iua în care trebuia să mă

decid , tre.:c pc la m i ne Elena Moisuc l rion . care era pc at u nc i în.:adrată la Arhive le Stat u lu i , dar se alla în pragul pcnsionări i , �i mă roagă s-o recomand ca traducătoare vreunei editur i . Ea era do.:tor în sociologic de la U n i versitatea d i n Lei pzig, fusese n u m i tă de către Pctn: Andrei ca asistentii p e lângă Gltcdra sa . iar după moartea l u i . funqionasc în accea�i cal i tate sub succesorul lui l a catedră. Alexandru Claud ian. Ea cuno�tca hine l i mba germană. Dar spe.:ial izându-se în so.:iologie �i eticii . n u c u no�tca sufi.: ient istoria filosofiei � i deci nil: i filosofia

kantiană. l -am propus să fie colahoratoare;1 mea �i am pornit la l uc ru . S-au i v i t însă greută\ i : inst i tuţ ia nu i··a perm i s pensionarea � i ca a cont inuat s ă muncească pentru Arh i ve. Or, a l ucra la Kant după opt ore de c i t i re �i traducere de docu­mente manuscrise din l i mba germanii . majoritatea d intre ele fi ind microfi l me , îi .:erca eforturi pen i b i le . Acest fapt a l'Ontribuit să- m i facii d i fi c i lă llliiiKa de rev izuire a piirţ i i de text tradusă de ea. a�a îndt am resp irat mai u�urat dnJ am

termi nat de rev izuit textul e i decât dnd tcrminascm de tradus poq ia mea . Tradudnd Critic:1 raţiunii pure, am l uat cuno�t inţi'\ cx <�ctă �i de valoan:a

primei tradu.:eri a acestei opere efectuată de Traian Brăi lea n u , fost profesor de sociologic �i etică la Universitatea d i n Cernău\ i , �i publicată în 1 <no. Fădndu-�i cduc�q ia � i i ns t ruq ia în B ucov ina sub austriec i , în l i mba germană. Tra ian Briiileanu nu poseda îndc<�juns, ca de a l tfel întreaga sa generatie de după U ni re ,

l i mba românii l i terarii � i n i c i p c .:ea fil(>sol"i.:ii . F i i nd so.:iolog, n u era u n

.:unoscător competent al istorici filosofiei . D e aceea traducerea l u i su fer ii d e grave deric icn\e d e s t i l � i d e term ino logie . Cine va ave<� curiozitatea s ă compare textul tradm:erii sale cu acela al traducerii noastre, va putea observa .:u u�uri ntă c::i doar pc i.:i pc colo anumite propozit i i � i fraze din textu l său sunt ident ice cu propoziţ i i le � i l"rai'.e le respect i ve d i n traducerea noastră - atât de mare este deosebirea îmrc un text �i al tu l .

C u m n u .: i t iscm, la Lipari ţ ia lor î n l i mba romi\nă, n i c i Întemeierea metafizicii IIJOr<�vurilor ( 1 1)29), t radusă tot de Traian B rii i lcan u , n ic i Critica

raţiunii practice ( l lJJ-l). tradusă de Dumitru Cristian Am zăr �i Raul Y i�an , le-am ci t i t după ce terminasem de tradus Critica raţiunii pure, ca si:i văd cum fuseseră

606

CUM A M DEVENIT TRADUCĂTOR '

tradus.: acestea. Surpriza nu mi-a fost mici\ . Traian Bri\ i leanu traJuc.:a Jc

cx.:mplu .'iinnlich �i Sinnlichkeit prin senzual �i scn1.u:.J i itate în loc Je sensibi l � i

scnsi h i l i lalc, iar Du m i l ru Cristian Amzilr şi Raul V i�an , din dorin(a de a

rom;înil.a lcrmi nologia filosofie i . traducea termenul fundamental J i n filosofia

lui Kanl Ersd1cimm;:. fenomen. prin întfunplare , ceea ce Jcmonslra că cei Joi

lraducălori nu scsi1ascrii csen!a filosofi e i . O nouii versiune în l imba românii a

I�Jtcmcicrii metafizicii mora vurilordăJuse. i mediat dup;l cel d.:-al doilea ră1.boi

mond iaL ls iJor Col i n . care eslc incomparabi l superioaril aceleia a l u i Traian

Br:i i lcan u . d::r care �i ca cuprinde unele erori , d i n tre care mai gravă este aceea

cft l radun' dcr ;:utc Wil/c - voin!ă bună - prin bunăvoin!ă!

Dcsi dnd t.:rrn inascm de l radus Critica 1�1{iunii pure răspunsesem nega1 iv

edituri i , car.: mă întrcbase dacă sunt d ispus să 1 raduc �i a l te opere fundamcnlalc

ale lui Kanl . �i de�i aveam de revăzut unele lucrări personalc. lolu � i . inJ ignal Je

erorile grosolane pc care le con! i ncau cele trei traduceri men! ionatc mai sus.

nHtm hoti\rât să le lranspu n s i pc accslea în l i mba romJnii. pentru ca c i t i 10rul

romftn să ai b:i la îndem;înă transpuneri fidele ale gândiri i kanl icnc. M i s-a părut

că nu era îng:idui t ca Jupil ce Eminesc u , care avusese de l uptat , în a n i i 60 a i

secolului tn::cul , cu sărăcia d e 1 imbaj filosofic a v re m i i sale. traduscsc nu numai

corect . dar � i cursiv Jin Critica ra{iunii pure sil priviim mai Jcparlc pc c i t itorul

ronl<În tk lraduccri din Kant care sil respecte alil l l i tera câl �i spiritul operelor

sale . Cu alte c u v i nte. traduceri care st1 înloc u iască pc cele anterioare mât de

deficicnlc. rilm;înfmd ca acestea să-şi păstreze o s i mpli\ valoare istoricii - de

prime traduceri - . iar nu de texte pc care s;l le c i tcasd t i neretul pentru a

cunoa�te fi losofia bnlianil.

Am 1radus deci Întemeierea mctafi?icii mornHtrilor �i Critic:t r:lfiunii

practice din dorin!a de a restab i l i gilndirca l u i Kant în exacti latea ci tcorel ică . în

l i tera � i spir i t ll l c i . Le-am t radus insii singur, fi i ndd nu eram d i spus si\ mai

rcv i1.uicsc �i textul unui cvcmual colahorator.

N. BAGDASAR

1 ma i l l)70