4 Literaturã

♦ De la debutul editorial (Plumb, 1916) pânã laultimul volum antum (Stanþe burgheze, 1946) ºi, maitârziu, în posteritate, G. Bacovia (1881-1957) estesituat între douã momente ale istoriei literareromâneºti, ilustrând, de fapt, „devenirea istoricã acurentului simbolist” spre formule lirice intermedi-are impresioniste ºi expresionist-moderniste. Poet alînceputului de secol, G. Bacovia „este cel mai strãlu-cit exponent al simbolismului românesc, aparþinândpoeziei române moderne ca unul dintre marii pre-cursori.”

(Nicolae Manolescu, Scriitori români, Editura ªti-inþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 50)

♦ Romantic printr-o sensibilitate dominatã devoluptatea autoflagelãrii morale, simbolist prinafinitãþi declarate cu poezia lui Rollinat, Corbière,Laforgue sau Baudelaire, expresionist prin adâncireaexistenþialã a nevrozelor ºi în latura „picturalã” a

poemelor din Plumb, Bacovia este, prin sensibilitateºi tehnicã, un autentic reprezentant al liricii mo -derne. „Bacovia – scrie ªt. Aug. Doinaº – este un felde Orfeu care ºi-a pierdut ºi lumea ºi pe Euridice, ºirefuzã sã revinã la suprafaþã din tenebrele infernului:glasul lui e o tânguire din adâncuri, sfâºierea unuimare suflet ro mantic în pragul decrepit – încã de peacum – al lumii moderne. Simbolurile bacoviene auo elementaritate de stihie, ele sunt stihiile înseºi –întunericul, ploaia, zãpada, vântul, investite cu glasuman. (…) Peisajele sale însângerate sau aurii, nop-toase sau orbitor de albe – sunt de fapt tablouri deatmosferã, viziuni tensionate de fantastica, ireala dis-tanþã ce se cascã între sumarele lor elemente consti-tutive. Ele mãrturisesc un eu liric exacerbat pânã lalimitã, paroxistic, un suflet în care toate lucrurile vinsã plângã ca la un râu al Vavilonului.”

(ªtefan Augustin Doinaº, Poezie ºi modã poeticã,Editura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 92)

IMAGINARULBACOVIAN.

DE LA SIMBOLISMLA MODERNISM

UNIVERSUL POEZIEI LUI BACOVIA

PERIOADA INTERBELIC|

Alexandru Ciucurencu, Peisaj de iarnã (1956)

5

Teme ºi particularitãþi artistice ___________

• G. Bacovia s-a format în mediul simbolist, frecven-tând, între anii 1903–1904, cenaclul lui Al. Ma -cedonski. Prin cele 50 de poeme, volumul Plumb consti-tuie rezultatul unei selecþii, determinate de impunereaunei anumite fizionomii poetice coincizând, în bunãmãsurã, cu norma esteticã dominantã a înce putului desecol XX. G. Bacovia s-a vrut un simbolist, un continu-ator al lui Al. Macedonski ºi Tradem (pseudonimul luiTraian Demetrescu) ºi un emul al lui Edgar Poe, Ch. Baudelaire, P. Verlaine ºi Rollinat. În tradiþia consi -derãrii lui Bacovia drept cel mai strãlucit exponent alsimbolismului românesc, poezia sa a fost apreciatã ca„expresie a unei nevroze, a celei mai elementare stãrisufleteºti”, redusã „nu numai la nihilism intelectual, ci ºila unul estetic”, „lipsitã de orice artificiu poetic, ca opoezie simplã, fãrã meºteºug”. (E. Lo vinescu, Istoria lite -raturii române contemporane, Vol. I, Editura Minerva,Bucureºti, 1973, p. 582)

G. Bacovia este creatorul unei poezii de atmosferã.Referindu-se tocmai la acest aspect, E. Lovinescu obser-va înclinaþia poetului cãtre o atmosferã dezolantã, „detoamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenaþi, limi-tat în peisajul de mahala de oraº provincial”, plasat întrecimitir ºi abator. Influenþele de facturã simbolistã se con-cretizeazã la G. Bacovia prin gustul pentru satanic, prinatmosfera de nevrozã, prin ideea morþii, prin cromaticãori prin predilecþia pentru muzicã. Impresiile sunt suge -rate prin intermediul corespondenþelor muzicale saucoloristice, el fiind tributar, într-o anumitã mãsurã, unorpictori im pre sioniºti. „Poet al nevrozelor pre istorice ºiprovinciale, constata Perpessicius, Bacovia a încetãþenitîn lirica primelor douã decenii ale veacului acesta unpeisaj, o atmosferã ºi un fior inedit.” (Menþiuni critice,Editura Minerva, Bucureºti, 1971, p. 300)

Într-o asemenea ambianþã, poetul rãmâne un ina -dap tat, de unde nevoia sa de evadare din aceastã lume.

♦ Lumea oraºului, a târgului de provincie. Poe -ziile bacoviene ilustreazã ideea cã realitatea degradatãa oraºului distruge în sufletul omului bucuria ºi spe -ranþa. Abatorul, pieþele pustii ºi insalubre reprezintãelemente ale universului cita din, care provoacã oroareºi spaimã existenþialã. Se descrie frecvent o mulþimeanostã, care amplificã drama singurãtãþii. Suges tiilevizuale ºi olfactive se realizeazã cu fineþe: „Ard, afu-mate, triste felinare, / Ca într-o crâºmã umedã, murdarã.”(Sonet)

♦ Moartea. Majoritatea poeþilor trateazã sfârºitulvieþii cu spaimã, ironie sau detaºare, afirmând supre-maþia spiritului asupra morþii biologice. La Bacovia,fenomenul final provoacã rareori panicã, fiind de obi-cei dorit, aºteptat, ca unic remediu pentru boala exis-tenþialã de care suferã poetul.

♦ Singurãtatea este perceputã acut, cu toate sim -þurile. Eul poetic bacovian se simte înstrãinat, inadap tat,fãrã putinþã de comunicare cu ceilalþi. Singurãtatea ºilipsa idealurilor au drept consecinþã tentaþia morþii ºiînclinaþia cãtre satanic.

Perioada interbelicã: Poezia

Edw

ard

Mun

ch, S

trigã

tul

♦ Natura. În lirica lui Bacovia, cadrul naturalapare trist, dezolant, iar anotimpurile se succed chinu-itor. Ploaia ºi ninsoarea au rezonanþã în sufletul omu-lui, generând monotonie, chin ºi frig lãuntric (Moinã).

Dacã în unele versuri iarna dominã întreaga lume,prevestind moartea (Din vremuri), alteori ninsoareaaduce o liniºte prin care omul se confundã cu peisajulhibernal (Decor).

Departe de a reuºi sã încãlzeascã sufletul însinguratal poetului (Nervi de primãvarã), primãvara devineobositoare prin explozia de luminã ºi viaþã. Vara, cucãldura ei infernalã, descompune cadavrele, creeazã oatmosferã sufocantã: „Pe catafalc, de cãldurã-n oraº, /Încet, cadavrele se descompun.” (Cuptor)

♦ Iubirea. În lirica bacovianã, iubirea se manifestãmai mult ca o iluzie sau ca o amintire („Iubito, cu faþade mort, / Mireasã pe tron / Cu grai monoton / În visul

6 Literaturã

meu te port” — Psalm). Termenul de adresare „iubito”nu trimite la o fiinþã umanã concretã, ci exprimã doarnevoia de comunicare (iubita este celãlalt, un alt om con-damnat sã trãiascã). Eul poetic sperã uneori sã gãseascã

liniºtea ºi împlinirea în casa unei iubite ipotetice: „Încasa iubitei de-ajung, / Eu zgudui fereastra nervos, / ªi-ochem ca sã vadã cum plouã / Frunziºul, în târgul ploios.”(Spre toamnã)

Volume Poezii reprezentative Problematica Particularitãþi artistice

Plumb(1916)

• Plumb • Amurg violet, Searã tris -tã, În parc, Decor, Note deprimãvarã, Cuptor, Singur,Decembre, Spre toamnã,Plouã, Mister, Nervi detoamnã, Toamnã

• Univers în dezagregare, ima -ginea terifiantã a abatorului ºi amahalalei. Sfâr ºitul de toamnãdezo lant, grãdini devastate.Cimi tirul: laitmotiv al universu-lui bacovian.

• Preferinþele estetice ale poetu-lui: percepþia sines te zicã, incerti-tudinea se man ticã, preocuparepentru sugestie ºi muzicalita te,captarea simbolicã a realului.

Scântei galbene(1926)

• Amurg, Nocturnã, Um -bra, Nervi de primãvarã,Plumb de iarnã, Marº fune-bru, Ninge, ªi ninge, Nervide toamnã, Frig

• Absenþa idealului: viaþã mo -no tonã, izolatã. Galbe nul: cu -loarea deznãdejdii; tonul lânce -zelii autumnale. Peisaj urbanabrutizant, condiþia umilitoare,deznã dãjduitã.

• Atenþie acordatã unei culorisau unei realitãþi capabile de asugera doar o anumitã culoare,aspect specific liricii bacoviene,de provenienþã simbolistã, curã dãcini în poezia noas trã ro -man ticã. Inten þia evidentã pen-tru obþi nerea unor efecte muzi-cale prin repetarea termenilorcoloristici (de exemplu, a viole-tului).

Alte volumede versuri

• Cu voi (1930); Comedii în fond (1936); Stanþe bur gheze(1946); Poezii, vo lum antologic (1934)

RESURSELE MODERNITÃÞII

G. Bacovia � PLUMB

Dormeau adânc sicriele de plumb, ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt — Stam singur în cavou… ºi era vânt… ªi scârþâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, ºi-am început sã-l strig — Stam singur lângã mort… ºi era frig… ªi-i atârnau aripele de plumb.

(G. Bacovia, Poezii,Editura Minerva, Bucureºti, 1980)

G. Bacovia, desen de Florica Cordescu

7

• Scrisã în 1902 ºi publicatã în revista Vremea(1911) sub semnãtura George Andoni, inclusã apoi învolumul Plumb (1916), poezia sintetizeazã motive ºimijloace de expresie, stãri poetice ºi viziuni definitoriipentru lirica bacovianã. „Volumul Plumb este, de fapt,o singurã poezie (chiar ºi dimpreunã cu Scântei gal-bene), care trebuie strãbãtutã dintr-o datã (…). Amarãtat cã în Plumb se poate desluºi acest proces de stin-gere a conºtiinþei, care atinge stãrile fiziologice, pre-cum ºi miºcarea inversã a vieþii, adicã miºcarea deinvoluþie, de cãdere pe linia dezorganizãrii pânã lastãrile primare ale materiei.” (Vladimir Streinu)

Cadrul exterior se construieºte din îmbinarea unorelemente lipsite de viaþã (sicrie, cavou, flori de plumb).Bacovia selecteazã termenii care sugereazã apãsareasufleteascã, neliniºtea, tentaþia morþii; atmosfera sum-brã se susþine prin imagini vizuale ºi auditive cu adâncãrezonanþã în sufletul omenesc. Eul liric pare con-damnat la o existenþã fãrã rost ºi fãrã bucurie, în caresingura posibilitate de scãpare o constituie aneanti-zarea, trecerea în tãrâmul de dincolo.

• Atmosfera funebrã, dezolantã îºi gãseºte cores -pon den þele în planul interior, sufletesc. Moartea erosu-lui se exprimã sugestiv prin imaginea aripilor careatârnã (având drept semnificaþii: zborul frânt, cãderea,distru gerea speranþei). Singurãtatea cotropeºte ºi dis-truge spiritul, creând un dezechilibru lãuntric imposibilde anihilat.

Plumbul constituie, în discursul liric bacovian, unsimbol descendent, al ratãrii ontologice1 ºi al morþii.Element saturnian, plumbul sugereazã, în acelaºi timp,absenþa oricãrui ideal, dominaþia materiei, existenþadeznãdãjduitã, monotonã. „În plumb vãd, mãrturiseapoetul, culoarea galbenã. Compuºii lui dau precipitatgalben. Temperamentului meu îi convine aceastãculoare. Dupã violet ºi alb, am evoluat spre galben(…). Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben.”

• Spre deosebire de romantici, poeþii simboliºtispeculeazã magia limbajului ºi a sune telor, întrucât„poemul se vrea o alcãtuire suficientã sieºi, cu multipleiradieri de semnificaþie, prezentându-se ca o reþea de

tensiuni ale forþelor absolute ce acþioneazã sugestivasupra straturilor preraþionale, fãcând sã vibreze toto-datã ºi zonele de mister ale noþiunilor” (Hugo Friedrich,Structura liricii moderne, Editura Univers, Bucureºti, p. 205).

• În cazul lui Bacovia, repetiþia ºi laitmotivele nusu bliniazã doar ideea, ci codificã semnificaþiile-cheie,concentreazã sensurile fundamentale, dincolo decuvinte (refrenul bacovian imprimã obsedant în minteo imagine primarã, atinge zone obscure, subliminale).

Poetul francez Mallarmé spunea: „A numi un lucruînseamnã a suprima trei sferturi din plãcerea poemului,care stã în a ghici puþin câte puþin: a-l sugera, iatã visul.”Sugestia este cultivatã de majoritatea poeþilor moderni,prin intermediul corespondenþelor ºi al simbolurilor.Astfel, în Plumb, efectul final devine acela al unei exis-tenþe apãsãtoare, chinuitoare, al unei lumi închise ºimohorâte. În alte poezii bacoviene se contureazã, printehnica sugestiei, aceeaºi obosealã ontologicã, aceeaºianxietate, aceeaºi deprimare. În opinia lui HugoFriedrich, „sugestia e clipa în care poezia intelectual diri-jatã dezleagã forþe magice sufleteºti ºi emanã iradiaþiicãrora cititorul nu li se poate sustrage (…). Asemeneairadiaþii sugestive pornesc mai ales de la forþele senzori-ale ale limbajului, de la ritm, sunet, tonalitate.”

Perioada interbelicã: Poezia

Kät

he K

ollw

itz, D

urer

e(1

938)

Consideraþii generale

1 Ontologie, s.f. Ramurã a filosofiei care studiazã trãsã-turile generale ale existenþei.

8 Literaturã

Simetrie compoziþionalã ºi ideaticã ________

1. Analizaþi structura celor douã strofe din Plumb.Consideraþi cã simetria formalã poate conduce la osimetrie a semnificaþiilor? Motivaþi rãspunsul.

2. Realizaþi o dezbatere în jurul temelor poeticebacoviene, aducând argumente referitoare la temaprincipalã (moartea, singurãtatea, moartea erosului).

3. Descoperiþi rolul formelor verbale de imperfect,precizând dacã acestea sugereazã:

– atemporalitatea evenimentului;– experienþa neterminatã;– ratarea cunoaºterii.

Realitate exterioarã – realitate interioarã ___

1. Selectaþi, din prima strofã, elemente ale cadruluiexterior. La ce temã fundamentalã a creaþiei bacovienetrimit cele mai multe motive?

2. Numiþi figura de stil realizatã cu ajutorul adver-bului adânc ºi comentaþi efectul ei stilistic.

3. Analizaþi sensul metaforic al verbului a dormi,luând în consideraþie juxtapunerea termenilor: a dormi – sicrie.

4. Motivaþi asocierea unui cuvânt din domeniulvegetal, care, de obicei, sugereazã viaþa, frumuseþea(flori), cu un termen denumind un metal greu, tern(plumb).

5. Alegeþi un cuvânt (sau mai multe) care sã defi -neascã scârþâitul coroanelor: lugubru; funebru; pre-monitoriu; trist; dureros.

6. Interpretaþi conotaþiile metaforice ale substan-tivului cavou, cu trimitere ºi la destinul lipsit de orizontal poetului, la universul închis în care se zbate fiinþaumanã superioarã (metafora spaþiului închis).

7. Stabiliþi corespondenþele dintre planul exterior(cavoul, cimitirul) ºi planul interior (sufletul omenesc).

Vidul existenþial. Apãsarea morþii ________

1. Alegeþi o variantã de interpretare a termenuluiamorul (din versul al cincilea) al poeziei:

– personificare a sentimentului de dragoste; – aluzie la zeul iubirii (Eros).2. Arãtaþi ce efect poetic se creeazã prin punerea în

relaþie a termenilor în sintagma amor de plumb.

3. Precizaþi cum poate fi interpretat strigãtul euluiliric („…ºi-am început sã-l strig”), discutând variantelede rãspuns:

– încercare sortitã eºecului de a readuce la viaþãiubirea;

– efort de recuperare a iubirii prin artã, prin poezie;– manifestare disperatã a suferinþei;– incapacitatea de comunicare (cu lumea ºi cu sine); – concretizare a iubirii la nivelul cuvintelor, al lim-

bajului articulat. 4. Interpretaþi semantic substantivul mort din stro-

fa a doua. Termenul sugereazã:– disoluþia întregii lumi, extincþia universului;– anularea oricãrei speranþe de fericire prin moar -

tea erosului;– moartea definitivã a eului.

Sugestie ºi simbol ______________________

1. Ca poet simbolist, Bacovia intersecteazã ima -ginile cromatice ºi sonoritãþile verbale. Analizaþi, înacest sens, mãrturia scriitorului: „În poezie m-a obse-dat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvin-telor sau audiþie coloratã, cum vrei s-o iei (…). Melo -diile au avut pentru mine influenþã colorantã.”

2. Comentaþi valenþele sugestive ale enunþului „ªi era frig…”, cãutând varianta de rãspuns potrivitã:rãceala sufleteascã; senzaþia morþii; golul interior;spaima de necunoscut.

3. Comparaþi motivul aripilor din poezia romanticãºi simbolul aripilor la G. Bacovia.

4. Susþineþi, cu argumente pro ºi contra, în cemãsurã G. Bacovia depãºeºte, ca poet, graniþele curen-tului simbolist. Luaþi în discuþie ºi urmãtoarea opiniecriticã: „G. Bacovia reprezintã punctul cel mai înalt alsimbolismului românesc, situându-se totodatã, prinvaloare, mai presus de simbolism ºi de orice curent lite -rar, în universalitate” (Nicolae Manolescu).

Muncã independentã

1. Pornind de la ideea cã plumbul este un materialgreu, tern (cuvântul însuºi are o sonoritate apãsã-toare), explicaþi titlul poeziei (ºi al volumului).

2. Trataþi într-un eseu tema singurãtãþii în creaþiapoeticã bacovianã.

TEXT ªI INTERPRETARE

9

Carbonizate flori, noian de negru… Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru.

Vibrau scântei de vis… noian de negru, Carbonizat, amorul fumega — Parfum de pene arse, ºi ploua… Negru, numai noian de negru…

(Plumb, 1916)

Perioada interbelicã: Poezia

Orchestra începu cu-o indignare graþioasã. Salonul alb visa cu roze albe — Un vals de voaluri albe… Spaþiu, infinit, de o tristeþã armonioasã…

În aurora plinã de visare, Balul alb s-a resfirat pe întinsele cãrãri — Cântau clare sãrutãri... Larg, miniaturã de vremuri viitoare.

(Plumb, 1916)

Lecturã suplimentarã

G. Bacovia � ALB G. Bacovia � NEGRU

Stil ºi limbaj artistic ____________________

1. Identificaþi cuvintele care se repetã simetric înversurile poeziilor Alb ºi Negru de G. Bacovia.

2. Comentaþi semnificaþia poeticã a sintagmeiprezente la începutul fiecãrei strofe din poezia Negru.

3. Explicaþi preferinþa acordatã de G. Bacovia uneiculori sau unei realitãþi capabile a sugera o anumitãculoare.

4. Transcrieþi, pe caiete, cel puþin cinci dintre celemai sugestive asociaþii de cuvinte din poeziile lui G. Bacovia, ilustrând semnificaþiile acestora.

5. Comentaþi, într-o compunere, rolul elementelordescriptive din poezia lui G. Bacovia în evidenþierearaporturilor eului poetic cu lumea.

6. Demonstraþi, într-o compunere, efectul poeticobþinut în poeziile lui G. Bacovia prin alternanþaalb/negru.

7. Citiþi ºi comentaþi, în acest sens, urmãtoarea afir-maþie despre negru a pictorului Wassily Kandinsky, unpionier al artei abstracte:

„Ca un nimic fãrã posibilitate, ca un nimic mortdupã moartea soarelui, ca o tãcere externã, fãrã viitor,rezoneazã esenþa negrului. Negrul este ca un cãrbunestins, consumat, care a încetat sã ardã [„carbonizateflori, noian de negru” la Bacovia, n. n.], imobil ºi insen-sibil, ca un cadavru care tot alunecã ºi pe care nimicnu-l mai stinge. El e ca tãcerea în care intrã corpul,când viaþa s-a uzat pânã la capãt”.

Ion Caraion, Bacovia. Sfârºitul continuu,Editura Cartea Româ neascã, Bucureºti, 1977; V. Fa -nache, Bacovia. Ruptura de utopia romanticã,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994; Dinu Flãmând,Introducere în opera lui George Bacovia, EdituraMinerva, Bucureºti, 1976; Gheorghe Grigurcu,Bacovia, un antisentimental, Editura Cartea Ro -mâneascã, Bucureºti, 1974; Nicolae Manolescu,Metamorfozele poeziei, Editura Timpul, Reºiþa,1996; I. Negoiþescu, Scriitori moderni, EdituraEminescu, Bucureºti, 1996; Ion Pop, Recapitulãri,Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1995.

Fiºier bibliografic

Imaginarul bacovian

W. K

andi

nsky

, Cal

ea fe

ratã

de

lâng

ã M

urna

u(1

909)

„Muzica sonoriza orice atom…Dor de tine, ºi de altã lume,Dor…Plana:Durere fãrã numePe om…Toþi se gândeau la viaþa lor (…)Dor de tine, ºi de altã lume,Dor…Muzica sonoriza orice atom.”

(Plumb, 1916)

Literatura ºi muzica _____________________

1. Folosind un dicþionar, explicaþi titlul poeziei demai sus.

2. Daþi exemple de termeni proprii limbajului muzi -cal care s-au specializat ºi pentru domeniul literaturii.

3. Precizaþi rolul versului „Muzica sonoriza oriceatom” în textul citat.

4. Discutaþi influenþa muzicii în limbajul poezieisimboliste (postulatul horaþian „Un pictura poesis”devenit „Ut musica poesis”).

Limbajul literaturii, limbajul muzicii _______

• Limbajul poeziei ºi cel al muzicii au în comun rit-mul, armonia, linia melodicã, deosebindu-se însã prinmaterialul artisitic (cuvinte / sunete, vibraþii acustice).

Simbolismul revoluþioneazã conceptul clasic alpoeziei, reevaluând raporturile dintre cele douã arte.Literatura tinde, dupã Mallarmé, sã „reia din muzicãbunul ei”, cãutând sugestia, vagul, armonia imitativã,cultivând refrenul, laitmotivul, rima interioarã, asoci-aþiile sonore, simbolismul fonetic etc. Liberã de oriceconstrângeri, poezia încearcã o apropiere de muzicã ºila nivel prozodic (versificaþie liberã).

10 Literaturã

INTERFERENÞA ARTELOR

Termeni muzicali cu ecou în literaturã

• A cappella – muzicã vocalã, fãrã acompania-ment orchestral.

• Cadenþã – formulã de încheiere melodico-rit-micã a unei fraze muzicale.

• Coral – cântec liturgic pe mai multe voci.• Fantezie – piesã instrumentalã lipsitã de con-

strângeri, întemeiatã pe improvizaþii.• Impromptu – fantezie liber compusã, de obicei

pentru pian.• Intermezzo – scurtã piesã muzicalã; act muzi-

cal/episod orchestral intermediar.• Lied – compoziþie vocalã scrisã pe un text

liric/poem literar (cu acompaniament orchestral).• Madrigal – compoziþie vocalã cu caracter idi -

lic/pastoral.• Nocturnã – gen muzical instrumental cu carac-

ter liric, melancolic.• Polifonie/contrapunct – coexistenþa mai multor

voci, melodii sau instrumente în cadrul aceleiaºipiese, fiecare pãstrându-ºi individualitatea melodicã.

• Potpuriu – aranjament muzical al mai multormelodii într-o piesã unicã.

• Rapsodie – piesã instrumentalã/fantezie pe temefolclorice.

• Requiem – compoziþie cu caracter funebru.• Romanþã – compoziþie vocalã/instrumentalã cu

pronunþat caracter sentimental.• Simfonie – forma cea mai importantã a compozi -

þiilor orchestrale, de obicei alcãtuitã din patru pãrþi.• Suitã – succesiune de piese muzicale în acelaºi

ton, dar cu tacturi diferite.

DICÞIONAR

G. Bacovia � LARGO

(fragment)

Arn

old

Böck

in, M

uza

lui A

nacr

eon

(187

3)