black pantone portocaliu tribuna 269...concurs naþional de literaturã „ioan slavici”...

36
TRIBUNA 269 PANTONE portocaliu PANTONE 1 Black Black 4 lei Consiliul Judeþean Cluj Director fondator: Ioan Slavici Revistã de culturã serie nouã anul XII 16 - 30 noiembrie 2013 Ilustraþia numãrului: Expoziþia internaþionalã Tribuna Graphic 2013 www.revistatribuna.ro Dia-criticele Nepotului lui Thoreau ªtefan Manasia Festivalul Internaþional al Teatrelor de Pãpuºi ºi Marionete Puck - 2013 ”Divinitatea e atentã la detalii tehnice” „Deconspirarea” lui Adrian Marino? Adrian Dinu Rachieru Borgó (Ungaria) Stick WB (2001), serigrafie Interviu cu Rãzvan Petrescu

Upload: others

Post on 03-Feb-2020

10 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

TRIBUNA 269

PANTONE portocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iR e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I I • 1 6 - 33 0 n o i e m b r i e 2 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Expoziþia internaþionalã Tribuna Graphic 2013

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Dia-criticeleNepotului luiThoreau

ªtefan Manasia Festivalul Internaþional alTeatrelor de Pãpuºi ºi Marionete

Puck - 2013

”Divin

itatea e atentã la d

etalii tehn

ice”

„Deconspirarea” lui

Adrian Marino?

Adrian Dinu Rachieru

Borgó (Ungaria) Stick WB (2001), serigrafie

Interviu cu R

ãzvan Petrescu

Page 2: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2 TRIBUNA • NR. 269 • 16 - 30 noiembrie 2013

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici”lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013

Revista de culturã „Tribuna”, cu sprijinul Consiliului Judeþean Cluj, organizeazã prima ediþie aConcursului naþional de literaturã „Ioan Slavici”.

Concursul conþine douã secþiuni: 1. roman; 2. prozã scurtã. Pot participa autori de toate vârstele, cu sau fãrã volume personale publicate, cu condiþia ca

textele trimise pentru concurs sã fie inedite. În cazul romanului, se va trimite un fragment demaximum 20 de pagini; pentru proza scurtã, numãrul textelor rãmâne la latitudinea autorului, cucondiþia ca acestea sã nu însumeze mai mult de 20 de pagini. Nu se acceptã texte scrise de mânã.

Se aplicã sistemul de semnãturã cu motto: autorul alege un motto cu care va semna textele; într-un plic închis, inclus în plicul cu texte, semnat cu acelaºi motto, vor fi scrise datele personale aleautorului: nume, adresã, telefon, mail, volume publicate (dacã e cazul) etc.

Juriul va fi format din personalitãþi ale vieþii literare clujene – critici ºi prozatori. Premiile constãîn publicarea textelor în revista „Tribuna”. Festivitatea de premiere ºi manifestãrile adiacenteconcursului se vor desfãºura în perioada 14-15 decembrie 2013 la Cluj-Napoca.

Lucrãrile pot fi trimise pânã la data de 5 decembrie 2013 (data poºtei) pe adresa: Revista „Tribuna”, str. Universitãþii nr. 1, Cluj-Napoca, jud. Cluj, cu menþiunea „Pentru Concursul Ioan Slavici”.Informaþii suplimentare la tel. 0749153967.

PPrreemmiiiillee ccoonnccuurrssuulluuii CCeellee mmaaii ffrruummooaassee ccããrrþþii ddiinn RRoommâânniiaa 22001133

• 8 cãrþi premiate pentru design de carte• 174 de cãrþi înscrise, 39 de cãrþi finaliste• Expoziþia „Cele mai frumoase cãrþi” va fi deschisã publicului pânã pe 8 noiembrie, la UNA

Galeria, Bucureºti Luni, 4 noiembrie, la UNA Galeria din Bucureºti a avut loc gala de premiere a câºtigãtorilor

primului concurs naþional de design de carte. Cele 6 premii acordate de juriu sunt:

Premiul I „ MMuunnkkaa ” - Autor: Rosta Jozsef, Design/Graficã: Timotei Nãdãºan, Publicatã de autorPremiul II „ PPaarraabboolleellee lluuii IIiissuuss.. AAddeevvããrruull ccaa ppoovveessttee ((eeddiiþþiiee ddee lluuxx)) ” - Autor: Andrei Pleºu,

Design/Graficã: Mihai Cosuletu, Editura: HumanitasPremiul II „ AA hhoommaallyybbaann mmaarraaddaass oosszzttoonnee ((IInnssttiinnccttuull ddee aa rrããmmâânnee îînn uummbbrraa) ” - Autor: Hajdu

Farkas-Zoltan, Design/Graficã: Kristina Hajdu (Concepþie grafica-ro), Zsolt Vidak (coperta, ilustraþii-hu), Editura: BOOKART

Premiul III „ OOrraaººuull ppoossiibbiill:: IInn((tteerr))vveennþþiiii îînn ssppaaþþiiuull uurrbbaann ppoossttccoommuunniisstt ” - Autor: Ina Stoian,Daniela Calciu, Design/Graficã: Alice Stoicescu (concept grafic, design, prepress), Lucian Sandu Milea(ilustraþii), Asociaþia + / - si Editura Tact

Premiu pentru ilustratie „ JJuurrnnaalluull uunnuuii vvoolluunnttaarr ” - Autor: Elena Avramescu, Margareta Udrescu,Design/Graficã: Margareta Udrescu (ilustraþii), Alexandru Brãniºte (design), Editura: Idioma

Premiu carte pentru copii „ CCããllããttoorriiee pprriinnttrree iieerrbbuurrii ººii lluummiinnãã ” - Autor: Iulia Iordan,Design/Graficã: Cristiana Radu, Editura: Cartea Copiilor

Premiu carte pentru copii „ BBllaannkkaa BBiirrooddaallmmaa ” - Autor: Balazs Imre Jozsef, Design/Graficã:Agnes Keszeg (ilustraþii), Suto Ferenc (design), Editura: Koinonia

Premiu pentru carte obiect „ BBuummbbaattaa ((eeddiiþþiiee lliimmiittaattãã)) ” - Autor: Cosmin Bumbuþ,Design/Graficã: Cosmin Bumbuþ, Editura: Punctum

http://celemaifrumoasecarti.ro/premii-2013/ EExxppoozziiþþiiaa CCeellee mmaaii ffrruummooaassee ccããrrþþii este organizatã de Asociaþia pentru Performanþã ºi Culturã în

parteneriat cu Institutul Francez din Bucureºti. Evenimentul face parte din proiectul cultural cuacelaºi nume, realizat cu sprijinul financiar al Administraþiei Fondului Cultural Naþional (AFCN),aflat la ediþia a II-a.

„Dupã prima ediþie, termenii concursului de design de carte ºi criteriile de selecþie au devenit mailimpezi, iar cei care au înscris cãrþi în concursul „Cele mai frumoase cãrþi” 2013 au înþeles mai bineobiectul acestui proiect. Prin urmare calitatea cãrþilor înscrise în a doua ediþie a fost, per ansamblucrescutã semnificativ, acest lucru transpare ºi în selecþia celor 39 de cãrþi finaliste în acest an. Dincolode o conceptie graficã originalã, lucrurile apreciate de membrii juriului þin de exigenþa realizãrii cãrþiiîn totalitatea ei – ca obiect. Nu e suficient ca un grafician sã facã un layout foarte creativ, dacãtiparul nu e suficient de bine executat, sau dacã avem ilustraþie de excepþie, calitatea designului poatefi ratatã când este folosit un tip de literã nepotrivit. Dacã e sã punctez un aspect imbunãtãþit faþã deanul trecut, aº menþiona cã în 2013 avem mai multe cãrþi de literaturã/eseisticã foarte elegantrealizate ºi cu o fineþe deosebitã în ilustraþiile folosite.” - Adina Paºca, coordonatorul proiectului.

Cei interesaþi vor gãsi mai multe detalii despre proiect pe www.celemaifrumoasecarti.ro. Organizator: Asociaþia pentru Performanþã ºi Culturã Parteneri: Institutul Francez din Bucureºti, Federaþia Editorilor din România, UNArte -

UNAgaleria, Clubul Ilustratorilor, Galeria Posibilã, Asociaþia Idioma, Mkor, Librãria Kyralina,Librãriile Cãrtureºti, Modernism, Artclue, Igloo, Radio România Cultural, Radio France International,Agressione, Sappi, Arta Graficã.• Mai multe informaþii: Asociaþia pentru Performanþã ºi Culturã

Adina Paºca – 0726-181.341, [email protected] Revnic – 0745-617.590

Verburg Bart (Olanda) Leu (2012), linogravurã

Page 3: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 269 • 16 -30 noiembrie 2013 3

inedit

MMaatteemmaattiiccaa ººii rreeaalliittaatteeaaIstoria ne informeazã cã primul care a

„calculat” o eclipsã a fost filosoful grec Thalesdin Milet. El e mai calculat ºi alte lucruri:distanþa unei corãbii de þãrm, înãlþimea mareipiramide a lui Keops etc. Thales trãieºte întreanii 646-547 î.e.n. Astfel, apare pentru primadatã ideea de aplicare a calculului matematic larealitate. Este o datã istoricã de la care putem,pe bunã dreptate, sã spunem cã începecivilizaþia occidentalã, care avea sã treacã prinatâtea avataruri. Într-adevãr, pânã la Thales, nuavem nici o afirmaþie cã s-ar fi încercat aplicarea„calculului” la realitate. Pentru a dovedi cevaexistau în Grecia anticã trei metode: mitul,discursul expozitiv ºi poiesis (vezi dialogulProtagoras a lui Platon).

Este prima datã când apare o nouã metodã:calculul matematic. Aceastã nouã metodã, careavea sã capete, cu timpul, o importanþãcovârºitoare, nu a fost exclusivã la greci. Ea aconvieþuit încã multã vreme cu celelalte metodeºi poiesis, precum ºi mitul sunt încã metodepentru Platon, iar arta expositivã avea sãculmineze în arta oratoricã a lui Gorgias,Demostene etc.

Începând de la Socrate, arta de a „gândi”începe sã aibã reguli specifice, ajungând la uncorp de reguli ºi principii logice la Aristotel,formând Organon-ul logic. Totuºi matematicarãmâne la o distanþã respectuoasã de Organon –care rãmâne totuºi o disciplinã filosoficã,„poarta” – ferma – cum vor spune latinii, aîntregei ºtiinþe ºi filosofii. ªi totuºi un calculrudimentar începe sã aparã ºi în domeniullogicii încã din timpul stoicilor ºi în epoca luiBoethius la latini.

Într-adevãr, stoicii încercau sã „calculeze”câte propoziþii ipotetice se pot forma cuajutorul a douã sau a trei propoziþii simple etc.Aceastã problemã a numãrului propoziþiilorcompuse cu ajutorul unui numãr determinat depropoziþii simple, ajunge aproape un viciu laBoethius. Problema reapare ºi în evul mediu, înspecial în lucrãrile lui Raymundus Lullus.Calculul se introdusese ºi în logicã, dar într-unmod timid.

Când în Renaºtere, ºtiinþele fac un salt uriaº,trecând de la modestele arte liberale (septemartes liberales) la veritabile ºtiinþe, astronomia,algebra, fizica, mecanica etc., matematica devineinstrumentul indispensabil – ºi se presupuneprin aceasta chiar cã progresele sunt datoritãînsuºi progresului matematicilor.

Matematica devine modelul oricãrei ºtiinþe,iar Leibnitz – care descoperã în acelaºi timp cuNewton, dar independent, calculul infinitezimal,va ajunge sã imagineze cã toate cunoºtinþeleomeneºti ar putea fi cuprinse într-un vast sistemmatematic – o encyclopedie – în care, dacã ocontroversã s-ar ivi, nu ar trebui decât sãcalculãm: calculemus.

Fascinaþia calculului ajunge atât de puternicã,încât Kant, când va pune problema: „este au nueste posibilã metafizica?”, o va pune în sensuldacã este sau nu posibilã sã se înfãþiºeze ca oºtiinþã matematicã. Examenul pe care l-a fãcutel, l-a dus la o concluzie negativã: metafizica nueste posibilã. Cu o precizare: ca sistemmatematic.

De acum încolo, dominaþia matematicã tindesã devinã absolutã. În a doua parte a secolului

trecut, ºi mai ales la începutul secolului nostru,ideea lui Leibnitz este reluatã mai întâi sub oformã restrânsã (deºi au existat ºi încercãri maipuþin reuºite de „enciclopedii”): a se matematizalogica. În sfârºit, cu Principia Mathematica(1910) a lui B. Russell ºi A.N. Whitehead, logicaeste matematizatã ºi ea devine un calcul.

Între timp, matematica ajunsese la culmicare nici nu puteau fi prevãzute, ea invadândaproape toate ºtiinþele. O ºtiinþã ajunsã lamaturitatea ei înseamnã sã se prezinte ca unsistem logico-matematic. Am avut astfel prilejulsã vedem teologi încercând sã prezinte doctrinateologicã în mod logico-matematic.

Astfel, din „calcul”, matematica devine ometodã, iar în timpul nostru un „limbaj” logico-deductiv.

Matematica devine astfel limbajul logic alºtiinþelor ºi cum tot ce putem ºti în timpulnostru trebuie sã aibã un caracter ºtiinþific,urmeazã cã orice cunoºtinþã ºtiinþificã teoreticãtrebuie exprimatã în limbajul formalizat allogicei matematice.

Iatã de unde a început ºi unde a sfârºitmetoda matematicã: de la elementarul calcul alui Thales la exprimarea simbolicã logico-matematicã.

ªi eu am fost fascinat de ideea aceasta: demãreþia matematicei ºi de posibilitatea unuilimbaj universal de naturã logico-matematicã.

Natural: odatã ce matematica ajunsese laastfel de progrese pe care nu le atinsese nici oaltã ºtiinþã, ºi odatã ce ea se aplica realitãþii, nuavea alt drum pentru cunoaºterea acesteia decâtdrumul matematic. Nu trebuia decât ca acestdrum sã fie urmat pânã la capãt.

Pe parcursul acestei evoluþii, metoda mituluis-a pierdut; în timpul nostru s-a pierdut ºi artaoratoricã; a rãmas încã supravieþuitoare a unuisens pierdut ca un pigmeu care se trage dintr-ungigant, arta poieticã, pe care timpul nostru opãstreazã nu ca o metodã de cunoaºtere, cumera la greci, ci ca o metodã de a provoca – cândpoezia mai are un accent autentic – o subtilã ºi

uºoarã emoþie. Era oare numai atât poiesis lagreci?

Consecinþele acestei victorii a lui Thales, dela care o linie directã conduce la Calculemus alui Leibnitz ºi la logicismul matematic al luiRussell, sunt pe scurt urmãtoarele:

Se considerã cã tot ce nu a avut o formãraþional-matematicã, sau nu a fost „calculat”este un mod neºtiinþific de a vorbi desprerealitate sau un mod „elementar”.

S-au înlãturat metodele celelalte ca metodede cunoaºtere (mitul, arta exprimãrii ºi poiesis)numai prin autoritatea altei metode, a celeialogico-matematice. Nici astãzi nu se ºtie, deexemplu, ce era mitul grecesc, ºi totuºi el esteînlãturat nu numai din timpul nostru, daraproape ºi din civilizaþia greceascã, toate aceste„eresuri” fiind considerate ca niºte povestiripopulare (deºi Platon face uz de ele).

În sfârºit, vom nota încã – ºi aici mi se parecã se gãseºte [...] consecinþa cea mai importantãa supremaþiei matematicilor, consideratã camodel – cã matematica ºi logica matematicãfiind sisteme ipotetico-deductive eliminãcomplet începutul, principiul.

„Calculul”, atât de fructuos ºi plin derezultate neaºteptate, conceput ca metodãsupremã în metodele în sistemele [...] logico-matematice, a eliminat principiile; darcunoaºterea principiilor era problemafundamentalã a filosofiei ºi a ºtiinþei, fãrã decare nici o teorie nu poate sã se desfãºoare,fiindcã nu are început.

De aceea Aristotel a spus cã – „principiulºtiinþei este cunoaºterea principiului”, ceea cescolasticii au tradus exact prin principiumscientiae est cognitio principii.

Aceastã problemã a fost eliminatã – ea nu semai pune mãcar – în filosofia ºi ºtiinþamodernã, ºi aceasta mi se pare a fi carenþa ceamai mare a strãlucitei ºtiinþe a „vârsteiatomice”.

{Un gând: „un om adevãrat creºte, ceilalþiîmbãtrânesc numai”}.

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XIV)

Zoran Jakimovski (Macedonia) Rotaþii (2012), acvatinta, mezzotinta

Page 4: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

comentarii

IInnttrroo 22

Miercuri, 30 octombrie. Andrei Dósa aprezentat la Cluj al doilea sãu volum de poeme,American Experience, la librãria Book Corner ºi lacafeneaua Insomnia (sub umbrela clubului delecturã „Nepotu’ lui Thoreau”). Ambele sãli pline,entuziasm, spontaneitate, sete de comentarii,dueluri, formulãri critice pierdute pentrueternitate (n-am avut, nici de data asta,reportofon) versus o arhivã foto impresionantã:cei mai buni tineri scriitori ºi critici clujeni auþinut sã-l întîlneascã, audã ºi citeascã pe autorulbraºovean. Textul de mai jos e doar extensia uneiciorne – auxiliarul intervenþiei mele în discuþia dela librãrie.

MMaarrggiinnaalliiii llaa mmaarrggiinnaalliiii AAmmeerriicciiii

Am scris cu mai mult decît simpatie despredebutul lui Andrei din 2011, Când va veni ceea ceeste desãvârºit (Editura Tracus Arte). Aºa cum seîntîmplã cu debuturile excelente în poezie, carteaa avut parte de o receptare criticã fastuoasã,comentarii & premii (Premiul Iustin Panþa ºiPremiul naþional de poezie „Mihai Eminescu” –Opera prima). Cum o simþeam însã prea vie ca sãmerite o cronicã ortodoxã, textul meu a fost, maidegrabã, un fel de poem-eseu, însoþitor, explicativ,proiectiv. M-a iritat – ca ºi pe Rareº Moldovanîntr-o intervenþie din ºedinþa clubului de lecturã,prin 2012 – „confuzia” criticii: poezia lui AndreiDósa din primul volum nu e de o noutatefulgerãtoare, nu-i un teribil experiment formal (ºi,zic eu, mai bine cã nu-i aºa). E, în schimb, opoezie bine stãpînitã, cufundatã în baiasenzualitãþii („dar e un efort continuu/ sã fiuîmpreunã cu celulele mele”). O liricã fantasmaticã

(ciclurile Familiei D.) ºi iconoclastã (memorabilulpoem Adoraþie, postpasolinian, face pereche înliteratura românã actualã numai cu Nicola, al luiNicolae Avram, în efortul (p)icaresc de a-lreumaniza pe Christos). În cele mai bune pãrþi alesale, Când va veni ceea ce este desãvârºit reuºeºteosmoza între prospeþimea vocii & viziunii ºitehnica poeticã („cu sonorul stilistic dat laminim”, avea sã scrie Alex Goldiº în Cultura).Gãselniþa titlului de inspiraþie neotestamentarã,dar ºi a titlurilor poemelor sau ciclurilor,hedonismul scriiturii, variaþia tropilor fac dinAndrei Dósa „ucenicul vrãjitor” perfect almasteratului de scriere creatoare (propus, pentruprima oarã în România, de Literele braºovene) ºial magistrului Muºina. Decelam eu însumiinfluenþe fertile (Muºina, Bodiu, mai alesDobrescu) în poemele acelea. Recitit azi, Când vaveni ceea ce este desãvârºit rezistã prin reînnoitaimpresie de elegie netrucatã (într-o erã ceprivilegiazã aparenþa de rãcealã androidicã, desondare neutru-ºtiinþificã a realului), deintrospecþie vitaminizatã cu metafore din cele maivariate domenii. Cucereºte prin senzualitateapostblecherianã/ rictusul salingerian/înþelepciunea de Trainspotting (secvenþa finalã afilmului). E ataºantã aceastã poezie simultantandrã ºi tãioasã, hiperlucidã ºi fantasmaticã.

Glosez, iarãºi, despre debutul lui Andrei Dósa,pregãtindu-mi un pic terenul: tînãrul poet ar fiputut veni cu acelaºi tip de poezie, cu aceeaºiinvestiþie emoþionalã care ar fi fost pe placulcititorilor. Un poet adevãrat (ºi Dósa este unul!)nu face niciodatã asta. De-aia, chiar dacã închideo buclã în propria-i literaturã ºi/sau viaþã,volumul al doilea, American Experience (CarteaRomâneascã, 2013), propune o altã structurã, altdecupaj. „Sonorul” emoþional va fi, de data asta,

„dat la minim”; în încãperile vaste & funcþionaleale poemelor se va auzi doar celebrul white noise.E, aici, o înzãpezire programaticã a conºtiinþei/afectivitãþii workerului estival ajuns, în State,vînzãtor sau spãlãtor de vase. Ca un organismcare hiberneazã pentru a supravieþui anotimpuluiostil, alter-ego-ul lui Andrei Dósa (trãim în plinbiografism) înregistreazã ºi compacteazã, la rece,totul. Sînt poeme-reportaj High Definition (aºacum am încercat eu însumi, prin 2011, în ciclulAntwerpen, ºi cum performeazã în noul sãuvolum, neapãrut încã, George Chiriac), poemevizuale, funcþionînd uneori ca o splendidãexpoziþie de instantanee new-york-eze. Amintitula-o Marginalii la marginalii Americii, ºi n-am greºi foarte mult. Întîlnim – parcã maipregnantã decît în volumul anterior – tehnicapoemului-bloc: acesta xeroxeazã designul ºistructura (sticlos-metalicã, apãsãtoare, polarã) azgîrie-norilor cîntaþi de García Lorca în NuevaYork. Versurile (uneori aranjate în prozã)funcþioneazã ca alveole-locuinþã pentru impresii,vedenii, amintiri, note, detalii, tone de mirosuri ºiculori, plastic ºi neoane, glasuri ºi chipuri ºi vorbecontabilizate în voiajul american.Nonintervenþionismul autorului e de naturã sãderuteze, declanºînd votul de blam al criticii(ultima parte a cronicii lui Marius Chivu laAmerican Experience, din Dilema veche, mi separe elocventã în acest sens; sînt sigur cã vor maiapãrea ºi altele). Lipsit de apetit pentrupsihanaliza noului continent, Dósa e preocupatmaniacal de reglarea filtrului, de alegereaunghiului – poetul vede ºi criogenizeazã realitateaca un veritabil fotograf, abia lãsînd sãsupravieþuiascã, din poet(ic), un insesizabil puls:„vîntul de toamnã deranjeazã uºor/ blanaproaspãt tunsã a pudelului/ aduce cîteva frunzedin central park/ ºi le aºazã pe trotuar” (centralpark west). Aproape în fiecare poem, autorul dãseama de viaþa care ar putea fi trãitã pe o (în)altãfrecvenþã emoþionalã. Ezitã arghezian. Refuzãdragostea, mulþumindu-se cu o cãldurã primitivã,cu gesturi amintind de Mazilescu ºi „limbaanimalã”. Iatã cel mai frumos poem (trans)erotical cãrþii: „încerc sã-i prind privirea/ printrerafturile de inox// ameþesc ºi de la atît/ sunt ruptnebãrbierit// heather vreau ceva bun/ vrei o

ªtefan Manasia

Dia-criticele Nepotului luiThoreau

Page 5: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 269 • 16 -30 noiembrie 2013

îmbrãþiºare?/ nu ºtiu/ nu ºtii ce e aia oîmbrãþiºare?// se îmbrãþiºeazã cu cealaltãbucãtãreasã sã îmi arate/ înconjor staþia mã aruncspre ea/ de la cîþiva metri// mã þine strîns/ lapiept/ simt cã îmi pune oasele la loc” (dupã douãluni ºi trei zile (bonus 2)). Pentru cã-i exclusã dinprogramul liber ales al poetului, umanitateaînfloreºte, în cele din urmã, izbãvitor, pe hîrtie,ducîndu-ne la gîndul cã American Experience eunul dintre cele mai frumoase volume de poezieale anului 2013. Dacã tratatul poetic alneoliberalismului (nu doar) autohton emonumentala Odã liberei întreprinderi, semnatãde Caius Dobrescu, ghidul sãu de lecturã (cufotografii ºi filmuleþe youtube, întrebãri ºirãspunsuri) este American Experience al dejaconvingãtorului poet Andrei Dósa.

IInnttrroo 11

Poetul, traducãtorul ºi prozatorul MarinMãlaicu-Hondrari a atins Clujul, în cadrul turneu-lui naþional de lecturã & promovare, în 9octombrie a.c. La Librãria Book Corner ºi subcupola multicolorã a „Nepotului lui Thoreau”(cafeneaua Insomnia), Marin a discutat despre ºia citit din cel mai nou roman al sãu, Lunetistul(Editura Polirom, 2013). Publicul numeros,prezenþa criticilor, a thoreau-riºtilor de meseriecertificã resurecþia ficþiunii româneºti, a interesu-lui pentru scriitorul autohton în carne ºi oase. Deprisos sã mai amintesc acum: clubul de lecturãclujean este un spaþiu al deplinei libertãþi critice,nu puþini fiind poeþii ºi prozatorii care au pãrãsitincinta cam ca în The Texas Chainsaw Massacre.Majoritatea celor prezenþi au validat însã discur-sul romanesc din noua carte semnatã de MarinMãlaicu-Hondrari, pe care am avut bucuria sã oprezint (ºi) la Book Corner, în compania anglistu-lui Florin Bican.

DDiiaavvoolluull ppooeezziieeii,, ddeemmoonnuull ffiiccþþiiuunniiii

Încã de la primul volum, Zborul femeii pedeasupra bãrbatului (Editura Eikon, 2004), MMHmi-a pãrut robul privilegiat al diavolului poeziei.Cartea oferea o cãldurã aparte, delicatese tehniceºi naivitãþi pe care le-am trecut rapid cu vederea,într-atît era de diferitã de propunerile confraþilordouãmiiºti. Încapsula, deja, o esteticã a violenþeimoderate, livreºti, înscena o artã a prieteniei(motto-uri, dedicaþii, sugestii adresate colegilor dingrupul bistriþean „Camera”, Florin Partene ºi DanComan, cãrora li se va alãtura nu peste mult timppoeta Ana Dragu). Bistriþenii aceºtia mai „noi”alcãtuiesc fiecare un mic pãtrãþel de pe suprafaþacubului Rubik al literaturii (deschid o altã paran-tezã: ei citesc, comenteazã ºi idolatrizeazã adeseaaceleaºi nume ºi aceleaºi cãrþi, aºa cum procedauodatã „tîrgoviºtenii”). Epurat & distilat, Zborul...e cuprins în volumul de versuri din 2011, la douãzile distanþã (Editura Charmides), pe care îl vãd –ºi mi-ar plãcea sã mã înºel – produsul final al poe-tului pur Marin Mãlaicu-Hondrari.

Scriitorul pare, astãzi, atras definitiv de prozã,ºi mai exact de roman, specie jalonatã deja învolumul din 2006, Cartea tuturor intenþiilor.Apãrut la editura Vinea (condamnatã la donquijo-tism, amatorism ºi melancolie), volumul a atrasimediat privirile unora, formînd cumva centrulgravitaþional al unei noi secte. A fost nevoie caMircea Cãrtãrescu sã-l descopere ºi sã-l recomandeelogios editurii Cartea Româneascã, pentru caautorul sã fie receptat de publicul larg ºi promo-

vat de cei ce fac, în literatura românã, jocurile.Comparativ cu al doilea roman, Apropierea(Cartea Româneascã, 2010), primul cîºtigã în radi-calism experimental, propune o naraþiune atomi-zatã, eseizeazã strãlucit despre sinucidere etc. Aldoilea, rod al aceleiaºi experienþe hispanice (nuinsist, MMH a povestit-o des în interviuri), arecroialã clasicã, o scriiturã bogatã, suculentã ºi ci-nematograficã (atrãgînd interesul regizoruluiTudor Giurgiu de a-l ecraniza ºi transformîndu-lpeste noapte pe MMH în... scenarist!). Aºteptam,prin urmare, al treilea roman în care Marin sã-ºiperfecþioneze versatilitatea ºi sã reînnoade cuexperimentalismul dintîi (acela cãruia, eu unul, îidevenisem, din 2006, oficiant). A fost greu sãcitesc cartea, trecînd de reclama ubicuã ºi agre-sivã. M-am temut cã scriitorul a luat-o pe calea li-teraturii de consum (acolo unde, cu excepþiapoate a lui Dan Lungu, nu vãd un autor româncare sã nu abjure de la calitate). Am citit, reticent,primele pagini, avînd creionul pregãtit pentruerori de tot felul. Am înaintat în poveste, aºa cumlumina înainteazã spre amiaza unei zile. Amnotat cîteva (inevitabile) erori, redundanþe, maniiºi am subliniat pasaje întregi, acolo unde demonulcartezian al ficþiunii se supune diavoluluisuprarealist al poeziei. Pentru cã are dreptateSimona Sora sã constate existenþa unui „filonpoetic ce susþine, ca o pînzã freaticã, întregul”, înacest roman plasat sub semnul lui Cortázar,Bolaño ºi Bernhard. Nu întîmplãtor triada cele-bratã de Marin are aceeaºi pasiune maladivã,totalã ºi letalã pentru literaturã, pentru drogulficþiunii (mai puternic decît alcoolul ºi decît hero-ina). Paginile hipnotice din Lunetistul sînt aceleaunde realitatea este filtratã prin pliurile succesiveale ficþiunii, personajele convocînd titluri ºi autori,funcþionînd ele însele asemenea unor prisme, într-un scenariu în care indicaþiile auctoriale sînt –de data aceasta – extrem de precise, fotografice,regizorale, frizînd în cîteva rînduri neverosimilul:de pildã acolo unde Cristina teoretizeazã ca unprofesor de fizicã, dintr-un invizibil dicþionar. Darneverosimilul face prizã bunã cu lumea aceastasublunarã, de sorginte sud-americanã, lumemiºunînd de cititori, scriitori, gangsteri ºi fiinþebanale, cu destinele intersectate márquezian &dumasian. Sesizãm – odatã cu Cosmin Ciotloº,într-o cronicã pertinentã din România literarã –„firele albe” ale intrigii romaneºti, dar nu refuzãmfigura acestui lunetist solar, pasionat de marea

literaturã ºi de cele douã femei din viaþa lui: laurma urmei de ce nu-i rejectãm pe Almodovar,Besson, Tarantino sau pe Kennedy O’Toole,Brautigan, Fante? Totul stã în farmecul contami-nant al spunerii, în arta (o numeºte Ciotloº) luiMarin de a accelera sau încetini ritmul/ ritmurileficþiunii, filmul/ filmele vieþilor vãzute prinlunetã, întrerupte adesea de reflecþii marca MMH(„pielea e decenþa de care dã dovadã Dumnezeu”)sau de seducãtoare cadavres exquis (listele poe-matice întocmite de personaje). N-am sã mãtransform într-un ºi n-am sã divulg tonele deumor inserate în capitolul pe care l-am puteanumi Arheologia pirateriei video în RSR saumecanismul splendidei pãrþi II a romanului (undeparcã vezi ºi asculþi una din cele mai miºto emisi-uni tv literare, avîndu-l ca invitat pe scriitorulCarlos Murillo Ponti!), aºa cum n-am sã deconspirmiligramele de tristeþe purã injectate în pasajelededicate unor fotografii imaginare (memorabileste capitolul Desculþa, practic o povestire de sinestãtãtoare, asociindu-mi mental cine ºtie ce vechilecturi din Aitmatov ºi Per Olof Ekström...). Amsã citez numai fragmentul de la pagina 194, finalde capitol, exemplar pentru puterea lui MMH dea ne introduce într-o realitate romanescã hip-noticã, solarã ºi ameninþãtoare: „S-a trezit înaintealui Carmen ºi i-a vãzut umãrul dezgolit ºi a avutimpresia cã dormise tot timpul cu obrazul lipit deomoplatul ei, ca o reptilã lipitã de o piatrã încinsãde soare, apoi a observat-o pe maicã-sa în capãtulpodului, se uita fix la el ºi-ºi tot aranja o ºuviþã depãr ieºitã de sub basma. Constantin a sãrit înpicioare ºi s-a dus la ea, strãbãtînd razele de soareoblice în care pluteau firicele de praf. Privirea eiera tulbure, ca a oricãrui om care ºtie cã nu maiare niciun viitor pe pãmînt. În aceeaºi zi, dupã-amiazã, Constantin a sunat-o pe Aris ºi s-au înþe-les s-o interneze pe maicã-sa într-un spital, într-oclinicã de specialitate privatã. «Trebuie sã fietratatã cum se cuvine, dacã vrem sã o mai avem»,a zis Cosntantin, apoi a auzit plînsul lui Arisvenind de la douã mii de kilometri distanþã.” CuLunetistul, Marin Mãlaicu-Hondrari înfige steagulcu toatã puterea în continentul romanului româ-nesc contemporan, clamînd un teritoriu pe careare dreptate sã-l stãpîneascã ºi sã-l sporeascã deazi înainte.

Page 6: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Aproape douã decenii de la cãdereacomunis-mului, în România a fost oruºine ºi un risc major sã vorbeºti în

numele spiritului naþional, fiind repede etichetatºi marginalizat ca „naþional-comunist”,„neolegionar”, „naþionalist”, „antisemit”,„anacronic”, „antieuropean” etc., termenul decomparaþie cãruia erai supus focalizându-se cãtreCorneliu Vadim Tudor, cu violenþa lui de limbajdin paginile revistei România Mare. Fireºte, ºiideea refacerii României Mari, prin reunificareaBasarabiei cu þara-mamã a fost compromisã,tocmai fiindcã venea dinspre acelaºi termen decomparaþie. Cu lipsa lui de diplomaþie, înspatele cãreia se ascundea imposturademagogiei, Corneliu Vadim Tudor a adus multrãu reînvierii conºtiinþei naþionale, fapt la umbracãruia au jubilat prãdãtorii naþionali ºiinternaþionali, îmbolnãvind instituþiile statului ºiducând la o harababurã juridicã fãrã precedent,toate finalizându-se cu prãbuºirea economicã ºimoralã a þãrii, cu dislocãri masive de populaþiepe care le-ar putea invidia pânã ºi bolºevicii întentativa lor de a nimici etnicitateabasarabenilor ºi bucovinenilor din teritoriilestãpânite prin Pactul Molotov-Ribbentrop.Profetismul lui Mircea Eliade din 1953 (Destinulculturii româneºti), concretizat, din nefericire,aproape integral în Basarabia ºi în teritoriileromâneºti din Ucraina, iar în Þarã doar lanivelul hibridãrii culturale, rãmâne valabil ºipentru anii de „libertate” post-totalitarã. Nu voiînceta sã apelez la acest text eliadesc:„Adevãrata primejdie începe, însã, pentru întregneamul românesc, abia dupã ocupareateritoriului de cãtre Soviete. Pentru întâia oarãîn istoria sa, neamul românesc are de a face cuun adversar nu numai excepþional de puternic,dar ºi hotãrât sã întrebuinþeze orice mijlocpentru a ne desfiinþa spiritualiceºte ºiculturaliceºte, ca sã ne poatã, în cele din urmã,asimila. Primejdia este mortalã, cãci metodelemoderne îngãduie dezrãdãcinãrile ºi deplasãrilede populaþii pe o scarã pe care omenirea n-amai cunoscut-o de la asirieni. Chiar fãrãmasivele deplasãri de populaþii, existã primejdiaunei sterilizãri spirituale prin distrugereasistematicã a elitelor ºi ruperea legãturilororganice cu tradiþiile culturale autenticnaþionale. Neamul românesc, ca ºi atâtea alteneamuri subjugate de Soviete, riscã sã devinã,culturaliceºte, un popor de hibrizi”.1 Acestorhibrizi Cinghiz Aitmatov le va spune mancurþi,valorificând o legendã a stepei în celebrul sãuroman O zi mai lungã decât veacul. Basarabenii s-au trezit la renaºtere naþionalã atunci când audevenit conºtienþi de mancurtizare. Din nenoro-cire, aceastã mancurtizare a fãcut ravagii ºi înÞarã, fãrã ca intelighenþia româneascã s-oconºtientizeze. De aceea, în mod paradoxal, in-telectualii de avangardã din Basarabia au fost,dupã 1985 ºi pânã azi, cu mult mai aproape despiritul naþional decât „disidenþii autocronici”(Paul Goma) de pe malurile Dâmboviþei, care s-au imaginat doar „europeni”, nu ºi români,lãsând þara de izbeliºte rechinilor economici ºispirituali transnaþionali, îndoctrinaþi, acum, cunoua ideologie a „corectitudinii politice” (con-sideratã de William S. Lind drept „cea mai marepacoste a secolului”), urmaºa marxismului cul-

tural al lui Georg Lukács ºi dezvoltatã, pe liniefilosoficã neotroþkistã, de ªcoala de la Frankfurt(Theodor Adorno, Erich Fromm, HerbertMarcuse) ºi de Noua Stângã Americanã. Aceastãcapcanã ideologicã, finanþatã cu bani grei, dinspeculaþii de bursã, ºi de cãtre miliardarulGeorge Soros, a determinat adâncirea în hibri-dare culturalã, cu dispreþul suveran faþã deromânism. Academia Românã însãºi a pãrutimpresionatã de acest curent din care se vasmulge încet-încet prin iniþiativele culturale aleunor personalitãþi ca Alexandru Surdu, EugenSimion sau Nicolae Breban. În acest context,Eugen Simion a declanºat proiectele de anver-gurã culturalã (facsimilarea manuscriselor emi-nesciene, ediþiile critice într-o colecþie de tipPléiade, Dicþionarul tezaur al limbii române, 19volume, Dicþionarul general al literaturiiromâne, ºapte volume º.a.), proiecte care austârnit un val de împotriviri în rândul hibrizilorculturali. O altã iniþiativã demnã de laudã aAcademiei Române este proiectul „Valorificareaidentitãþilor culturale în procese globale”, cofi-nanþat din Fondul Social European, prinProgramul Operaþional Sectorial DezvoltareaResurselor Umane (POSDRU), proiect valorificateditorial de Editura Muzeului Naþional alLiteraturii Române, în Colecþia „Aula Magna”,în care au apãrut lucrãri coordonate de academi-cieni, semnate de Nicoleta Sãlcudeanu, AdrianJicu, Ana Bantoº, Claudia Matei º.a.

Claudia Matei s-a ocupat de Poeziarezistenþei în perioada ocupaþiei sovietice aBasarabiei. Cartea se bazeazã pe o bogatãinformaþie, dezvãluind, ºi pe aceastã cale, ceeace am numit în cartea mea Basarabia sau dramasfâºierii (2003) „conºtiinþa sfâºiatã” aintelighenþiei condamnate sã trãiascã subtãvãlugul barbariei sovietice. În primul capitol,autoarea abordeazã problema generalã arezistenþei culturale ºi literare în secolul al XX-lea, îndeobºte în Europa, definind termenii ºistabilind forme ºi tipologii de manifestare înregimurile opresive (dictaturi ºi regimuri deocupaþie) din fosta Uniune Sovieticã, þãrilebaltice, Italia, Germania, Grecia, Spania, Franþa,Cehoslovacia, Polonia, Cuba, rezistenþeiromâneºti acordându-i-se un subcapitol aparte.Claudia Matei nu ignorã disputele numeroasepurtate în jurul unor concepte precumdisidenþã, rezistenþã prin literaturã, rezistenþãprin culturã, opoziþie, subversiune, supravieþuireprin literaturã, colaboraþionism, rezistenþaactivã, rezistenþa pasivã, reflexivã, mistico-religioasã etc. Desigur, noþiunile sunt alunecoaseºi controversele nu vor înceta încã multã vreme.Limpezirea conceptelor depinde, în primul rând,de sistemele ºi criteriile de referinþã: politicul,ideologicul, eticul, esteticul, est-eticul (criteriususþinut de Monica Lovinescu ºi de VirgilIerunca) etc. În orice caz, nu putem punesemnul de egalitate între cei care au ales jertfaîn închisori sau exilul ºi cei care au pactizat curegimul comunist, fie ºi sub iluzia cã vor rezistaprin culturã. Credibilã, din acest punct devedere, e poezia închisorilor din România,devenitã un fenomen singular în fostul blocsovietic: „Poezia concentraþionarã româneascã e,aºa cum am menþionat mai sus, un fenomenunic în lume, ce include zeci de mii de versuri

ºi câteva sute de autori care au îndurat ororilepuºcãriilor comuniste, dar fenomenul seasociazã mai ales cu numele poeþilor VasileVoiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, VasileMilitaru ºi Andrei Ciurunga.”2 Desigur,supravieþuirea acestor nume în memoria publicãse datoreazã valorii acestor scriitori, altfel spus,raportãrii la criteriul estetic, demers esenþial ºiîn cazul operelor de rezistenþã ale lui MihailBulgakov, Boris Pasternak, Alexandr Soljeniþân,Odysseas Elytis, Václav Havel, Milan Kundera,Czeslaw Milosz, Paul Goma º.a. Ceea ce nuînseamnã cã actele de împotrivire ale unor„anonimi” nu sunt importante. Claudia Mateiconsiderã, de pildã, cã folclorul rezistenþei armerita mai multe investigaþii, pe urmelecercetãrilor Corneliei Cãlin Bodea din 1999, casã nu mai vorbim de formele de rezistenþã-armatã ale þãranilor ºi tinerilor.

Focalizarea atenþiei asupra Basarabiei începedin capitolul al II-lea: Ocupaþia sovieticã aBasarabiei. Rezistenþa prin literaturã în perioadaproletcultismului. Iunie 1940 – iulie 1941,august 1944 – iulie 1956. Claudia Mateiconsiderã, nu fãrã îndrituire, „insuficientelucidate acþiunile permanente ale autoritãþilorsovietice de substituire a identitãþii românilorbasarabeni prin distrugerea culturii, a limbii ºiliteraturii naþionale.”3 Cãci, într-adevãr, de osubstituire istoricã a fost vorba, ajungându-se laun prag critic privitor la ceea ce Mircea Eliadenumea hibridarea etnicã ºi culturalã, subeticheta de moldovenism, ca antitezãireconciliabilã cu noþiunea de românism.Adâncirea dezastrului etno-cultural a început dela odiosul Pact Molotov-Ribbentrop, concretizatcu ultimatumul din 26, 27 iunie 1940 ºi calvarul„sãptãmânii roºii”, cum a numit-o Paul Goma.(Mi se pare surprinzãtor faptul cã autoarea nu afolosit cartea lui Paul Goma, în demersul ei!).Urmaºã a imperiului þarist, raptul UniuniiSovietice din 1940 n-a fost decât o repetare, lanivel cu mult mai monstruos, a celui din 1812,bazat nu doar pe ameninþare cu forþa militarã,dar ºi pe falsificare istoricã ºi etnicã, înconformitate cu principiul cinic al lui Napoleon:„Voi cuceri pãmânturi, cã istorici care sãdovedeascã ale cui sunt, avem.” Stalin nicimãcar n-a mai aºteptat „demonstraþiaistoricilor”, introducând-o direct în textulultimatumului: „În anul 1918 România, folosindu-se de slãbiciunea militarã a Rusiei, a smulsforþat de la Uniunea Sovieticã (Rusia) o partedin teritoriul ei – Basarabia, populatã în princi-pal de ucraineni, încãlcând, prin aceasta uni-tatea secularã a Basarabiei cu RepublicaSovieticã Ucraineanã.” ªi cum aceastã mistificaremizerabilã nu era de ajuns, lãcomia de teritoriis-a abãtut ºi asupra Bucovinei nordice ºi a þinu-tului Herþei, chipurile ca „despãgubire” pentrucei 22 de ani de „ocupaþie” româneascã aBasarabiei! Sintagme ca „unitatea secularã aBasarabiei cu Republica Sovieticã Ucraineanã”þin, simultan, de literatura absurdului, nu numaifiindcã în 1940 R.S.S. Ucraineanã nu avea niciun sfert de veac de existenþã, dar Basarabia nuaparþinuse niciodatã Ucrainei, nemaivorbind departea nordicã a Bucovinei ºi de partea sudicã aBasarabiei, trecute, apoi, abuziv, la Ucraina.

28 iunie 1940 este începutul lichidãrii, întrealtele, a intelectualitãþii basarabene, respectiv ascriitorilor, în vederea substituirii istorice anaþiunii române cu cea „moldoveneascãsovieticã”. În perioada interbelicã, scriitoriibasarabeni, în majoritate covârºitoare, sereintegraserã firesc în ansamblul culturii ºiliteraturii române, creându-se un climat revuistic

Theodor Codreanu

Poezie ºi rezistenþã înBasarabia (I)

Page 7: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 269• 16-30 noiembrie 2013 7

normal. G. Cãlinescu, spre deosebire de urmaºulsãu din 2008, Nicolae Manolescu, integrascriitorii basarabeni ºi bucovineni în literaturanaþionalã. Regimul de ocupaþie va producecatastrofa încã din 28 iunie 1940, vizândtransformarea literaturii în instrument depropagandã prosovieticã, sub eticheta de realismsocialist. Aflãm de la Claudia Matei cã noþiuneade realism socialist se atribuie în chip eronat luiMaxim Gorki, aceasta fiind creaþia obscuruluiIvan Gronski, într-un articol din Izvestia, dupãcare a fost rapid teoretizat de AnatoliLunacearski (1875-1933), ideolog al regimului,comisarul Educaþiei, doctrina impunându-se,prin discursul lui Andrei Jdanov la primulCongres al scriitorilor sovietici, în 1934, conceptintrat în Statutul noii bresle4. Þinta nu lãsa locde interpretãri: scriitorii „devianþi” de la liniabolºevicã trebuiau „reeducaþi”, pentru ca larândul lor sã educe ideologic „oamenii muncii”:„Realismul socialist e metoda de bazã aliteraturii artistice ºi criticii literare. El impuneomului de creaþie zugrãvirea veridicã, concret-istoricã a realitãþii în dezvoltarea eirevoluþionarã. Veridicitatea ºi concreteþeaistoricã a evocãrii artistice trebuie sã se îmbinecu sarcina de transformare ºi educare ideologicãa oamenilor muncii în spiritul socialismului.”Asta îi aºtepta ºi pe scriitorii basarabeni în1940, destui adaptându-se, chiar cu entuziasm noilor cerinþe, alþiifiind exterminaþi, închiºi, trimiºi în gheþurilesiberiene, când nu s-au refugiat peste Prut, undes-au salvat cel puþin pânã în 1944.

Impresioneazã în demersul Claudiei Mateidrama scriitorilor rãmaºi în Basarabia fie devoie, fie de nevoie, fie din necunoaºtere aintenþiilor bolºevismului. Încã Iurie Colesnic (înseria Basarabia necunoscutã, vol. I-VIII) ºi MihaiCimpoi, în O istorie deschisã a literaturiiromâne din Basarabia (1996), documentau cã,din 1940, scriitorii care nu s-au conformatcerinþelor regimului sovietic au dispãrut (ElenaDobroºinschi-Malai, Ioan Sulacov, uciºi),Niclolai Costenco, Gheorghe Rusu, MihailCuricheru, Emil Gane, Alexandru Terziman, Al.Cezar-Stoika, exilaþi, dintre care au supravieþuitdoar doi, Costenco ºi Emil Gane. AlexandruTerziman (Isaac Alterzon) rãmãsese la Chiºinãude bunã-credinþã, probabil ca ºi alþi evrei,convins cã Uniunea Sovieticã este „þaradreptãþii”5 ºi, în consecinþã, se conformeazãdogmei realismului socialist, în piesa Cãpºunaroºie, activeazã la revista „Octombrie” etc.Numai cã, în discuþiile cu scriitorii transnistreni,adepþi înfocaþi ai moldovenismului, face obiecþiiîn legãturã cu limba degradatã de dincolo deNistru. A fost suficient pentru a fi acuzat de„românizarea” limbii moldoveneºti, ceea ce i-aadus deportarea la Irkutsk ºi Taºet, murind subtorturã la 23 noiembrie 1943. Destine similareau avut ºi ceilalþi scriitori amintiþi6. Regimul s-aslujit de douã grupãri pentru reuºita reeducãriiscriitorilor. Cea transnistreanã, alcãtuitã dinmediocritãþi deja formate ideologic încã din1924, la înfiinþarea RASSM, ºi mai mulþiscriitori basarabeni „care au cochetat cuilegalitatea comunistã din România interbelicã”,„agenþi de influenþã ai Kominternului”, cu„iluzii stângiste”, adunaþi la Chiºinãu dupã 28iunie 1940 cu misiunea de a construi „noualiteraturã socialistã”7.

În O istorie deschisã…, Mihai Cimpoi asubliniat faptul cã atmosfera impusã debolºevici a fost atât de draconicã, încât nu eracale pentru scriitori de a crea liber ºi, înconsecinþã, nu-i putem acuza de

„colaboraþionism” „din moment ce întreagaliteraturã a fost supusã ideologizãrii totale,devierile de la linia dogmaticã fiind prompt ºiaspru sancþionate”8. Claudia Matei considerã cãlucrurile trebuie nuanþate, întrucât scriitorii dincele douã grupãri „au colaborat cu regimulcomunist nesiliþi de nimeni”9. Se argumenteazãspiritul schizoid al personalitãþii unor scriitoritalentaþi, altminteri, care n-au ezitat sã-ºimutileze vocaþia, aderând cu zel, în 1940, la„realismul socialist”: Emilian Bucov, AndreiLupan, Bogdan Istru, George Meniuc, LiviuDeleanu, Teodor Nencev, Al. Robot. Toþi aurenunþat cu uºurinþã la trecutul lor literar,inventându-ºi unul revoluþionar ºi fiindpromovaþi în funcþii administrative importante,„încuviinþând ºi participând la represaliileîmpotriva populaþiei ºi a unora dintre colegii lorde generaþie.”10 Un campion, în acest sens, afost Emilian Bucov, devenit, dupã 1944,preºedinte al Uniunii Scriitorilor. Bogdan Istru,simbolist, expresionist, cu influenþe arghezieneºi barbiene, dedica cea de a doua lui carte depoezie, (Moartea vulturului, 1938) zilei de 27martie 1918, pentru ca, apoi, ziua de 28 iunie1940 sã devinã momentul astral al Basarabiei,Poemele bucuriei proslãvind „actul ocupaþieisovietice”11. George Meniuc, nãscut chiar înanul Marii Uniri, menþionat de G. Cãlinescu, labibliografie, cu volumul de debut, o promisiunerealã a literaturii, abandoneazã ultimul examenal sesiunii de varã doar cu câteva zile înainte de28 iunie ºi preferã sã se alieze cohortei sovieticede la Chiºinãu, având relaþii cu Kominternul. La3 iulie 1940 deja participa la prima adunare ascriitorilor sovietici, fiind numit responsabil cuemisiunile literare la noul post de radio alMoldovei sovietice12. La fel se întâmplã cu LiviuDeleanu, Andrei Lupan ºi Al. Robot. Ultimul aavut ca mentor pe E. Lovinescu, care-i dedica un

pasaj în Istoria literaturii române contemporane.G. Cãlinescu îi recenzase volumul de debut înAdevãrul literar ºi artistic (1932), precum ºi aldoilea volum, incluzându-l în Istorie la capitolulDadaiºti, suprarealiºti, hermetici. Din 1935 s-astabilit la Chiºinãu, devenind, în 1940, zelosslujitor al bolºevismului. În vreme ce în 1940-1941 basarabenii erau condamnaþi cu miile decãtre ocupanþi, în vreme ce la Fântâna Albã erauseceraþi de gloanþe 7000 de români bucovineni,care voiau sã plece în România, fiind aruncaþi în35 de gropi comune, Al. Robot scria versuri „deo mediocritate derutantã, în spirit total realist-socialist” (Mihai Cimpoi), precum: „Azi aumoldovenii un noroc ºi o þarã/ ºi slobod înlume li-i pasul.” La antipod, Gheorghe A. Rusu,Cezar A. Stoika, Dimitrie Iov, Mihai Curicheru,Andrei Ciurunga „au plãtit cu viaþa sau ausuportat ani grei de temniþã fiindcã au respinsdedublarea ºi nu s-au dezis de propriaidentitate”, pe când dedublaþii au semnat imediatpoeme despre Lenin ºi Stalin, precum ºi poemulapologetic colectiv 28 iunie13.

Note

1 Mircea Eliade, Profetism românesc, I, Editura „Rozavânturilor”, Bucurseti, 1990, p. 143.

2 Claudia Matei, Poezia rezisþenei în perioada ocu-paþiei sovietice a Basarabiei, Bucuresti, Editura MuzeuluiNational al Literaturii Române, 2013, p. 68.

3 Ibidem, p. 73.4 Lucrurile sunt însa ceva mai complicate si au fost

lamurite de Vittorio Strada, în L’Histoire de la littératureruse (Paris, Fayard, t. VI, 1987). Între 1925-1932, rapor-turile dintre breasla scriitorilor ºi PCUS erau reglementateprin RAPP (Asociatia Rusa a Scriitorilor Proletarieni), careincludea ºi scriitori antisovietici, înca toleraþi. În 1932 însã,Comitetul Central al PCUS a promulgat o rezoluþie„Asupra restructurãrii organizaþiilor literare ºi artistice”, canouã etapã a reglementãrii raporturilor dintre scriitori ºipartid, lichidând RAPP sub deviza unificatoare de „scriitorisovietici”, la care toti membrii vechii organizaþii s-au vãzutnevoiti sã adere, nascându-se, astfel, titulatura UniuneaScriitorilor Sovietici, care va fi preluatã ºi în viitoarele þãrisatelite din imperiu. La 17 august 1934, la primul Congresal noii organizaþii, s-a proclamat definitiv doctrina realis-mului socialist, dupã ce trecuse prin teoretizãrile lui IvanBronski (23 mai 1932), directorul revistei Izvestia, a secre-tarului Valeri Kirpotin, apoi prin Anatoli Lunacearski (12decembrie 1932) ºi, în fine, prin discursul la congres al luiAndrei Jdanov, care a fãcut apologia lui Gorki (pus în frun-tea prezidiului, la 17 august 1934) ca întruchipând „arheti-pal” metoda „realismului socialist”. În toate aceste demer-suri, Gorki a fost luat ca umbrelã, condiþie pe care scriitorul a acceptat-o, deºi nici el, nici Stalin nu „teoretiza-serã” conceptul, cum s-a vehiculat.

5 Claudia Matei, op. cit., p. 89.6 Ibidem, pp. 87-90.7 Ibidem, pp. 90-91.8 Mihai Cimpoi, O istorie deschisã a literaturii române

din Basarabia, editia a II-a, citatã de Claudia Matei,Chiºinãu, Editura Arc, p. 158.

9 Claudia Matei, op. cit., p. 91.10 Ibidem, p. 93.11 Ibidem, p. 94.12 Ibidem, p. 96.13 Ibidem, p. 95.

Giovanni Turria (Italia) Nu e totul aºa cum pare (2012),dãltiþã, ac rece

Page 8: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

poezia

Dulapul cu scule

11..dacã lumea-i pe moarteatunci cine-a fãcut-o?

dacã-i pe moarte e vien-are pãrinþi decât în miturin-are mamã n-are tatã

uite-o cum dã muguri din sineºiuitã-te bine te vezi acolouite acolo

lumea n-are un concept al sãun-are mamã n-are tatãuitã-te bine te vezi ocolo

nu te are decât pe tine

dacã tu moriatunci pe ea cine-a fãcut-o?

vorbe zicidar vorba lumii eºti tu

lumea n-are decât un pic de moartenu te încape decât pe tine

dar dacã-i pe moarten-o are decât pe a ta

vorbe zicitãcerea n-are gurãvorbeºte cu gura ta

22.. multã lume scrie despre sexdespre creier nu scrie nimeni

sã fie doar sexul poezie?nu cã nu enumai maicã-sa ºi taicã-sãu nu mai sunt

sunt un fel de clasicipeºteri pictatefosilepoate corali

multã lume scrie la cel cãruia nu i se închinã

ºi scrisul are un zeupe stânga sau pe dreapta sau drept

n-are sexcã le are pe toate

multã lume scrie despre sexpe stânga sau pe dreapta sau dreptcu a-ul nerotunjitcu tâ-ul cu linie lungãcu fâ-ul dus jos de totcu o-ul ca o potcoavã

când dai chiloþii jos de pe scris?atunci când dai chiloþii jos de pe scris!

33.. un surâs e ca o bibliotecãte aºezi la masã ºi-þi vin din rastel surâsurile

la rãsfoieºti faci fiºe le copiezinu eºti singurul

tai cu cuþitul de hârtie buzele in quatroobrajii în octavodai peste un zâmbetpeste un hohot de râs

poate Gutenbergcare potrivea literele cu mânapoate Leonardocu ghioaga lui de penel pe cearceaf

uitã-te sã te vezicompleteazã fiºa cotanu insinua

pregãteºte-þi foile stiloulaºteaptã pânã înmugureºteºi se face iederã pe zidul tãu

îl rãsfoieºti pânã când devine plictisitoratunci nu mai scapi e al tãu

nu eºti la zi cu bibliografia

are stãpân are avere are iubitãdar ce s-ar face biblioteca fãrã el?

44.. nemurirea nu este aceeaºi cu viaþa de apoiea este aºa cum ai cumpãra ridichi ºi pãtrunjel primãvaran-o poþi domoli cu regim vegetarianpoate cu un vin cu un absintfereascã sfântul sã se îmbete amândouãdacã eºti singur n-ai nicio ºansãcheamã pãdurea cheamã iarba cheamã omãtulfii muritorn-ai nimic de pierdut

55.. când pãºeºti tudrumul nu are decât încolodesculþcu opinci

cu bocancinu te poþi duce decât încolo

acolo unde nu ºtii unde te duci

încoace crezi cã ºtii la ce viitot încolo viicând pãºeºti încoacetot încolo vii

66.. numai bãtrânii au mai rãmas romanticiîncã mai viseazãîncã mai vor împãrãþiicai murgi ºi câini de vânãtoareºi domniþe fragedenumai bãtrânii mai ºtiu visaun cântec de cornun cerb întomnatun foºnet de cetinãun izvor albãstruiun foc cu vorbe pânã în zorinumai bãtrânii îºi mai aduc amintede ploile cu grindinã din varãcare cãdeau peste nucirâul învolburat rotunjind bolovaniinumai bãtrânii care vor muri în curândmai au o poveste nespusã ascunsã acolo într-o pipã sau într-un surâsbãtrânii au împãrãþia lorºi sunt împãraþi

77.. tandreþea e o tainãprecum euharistiaprecum primãvara ºi moarteastai sã fii te crãcãnezi sã pãºeºticu mâinile întinse în faþãºi cu un zâmbetoi cât un elefanttandreþea e o tainãun discurs despre semneo hermeneuticãun oximorone în palma ta în ochii tãinimic divinnimic omenescorice tainã îºi are tandreþea sa

Ioan Negru

Page 9: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

21 de grame:mãtuºii mele

(3.06.2013)

pânã ºi umbra i se chircise –umbra înaltã ºi blândãîn care mã-nfãºuram ca-ntr-o perdeapentru morþile mele zilnice –acum ghemuitã în aºternuturi înfiptã acoloca un mãr uscat de parcã în visul meuse vestejise iar memoria meao lepãdasepânã ºi umbra i se chircise –pumn artritic zvâcnind încã de mânie –aerul respirat împreunã îmi arde bronhiiledimineþile când o priveam plecândîmi izbesc umerii ca o grindinã neaºteptatãsoarele acela de iuliemut ca un pat de spital –pânã ºi umbra i se chircise pânãºi uuummmbbbrrraaaa

(4.06.2013)

în crusta de sare a ultimelor clipe nu vrem încã sã le pierdem: 21 de grame ca un strugure coptdin care sã mai gustãm:

pe muchia dealului cerulse miºcã odatã cufirul ierbiisub noi câmpiile precumcovoarele întinse la uscat:

21 de grame ca adierea stârnitãde o palmã ce alungãmuºtele sauvreo amintire urâtã:

în jurul ei stãm cu inimile arse

râuri în care nu ne putem îneca

*mã miºc puþin. mai ales pe lângã ferestre. stau cât pot în lumina lor stearpã. singur cu câteva mere ºi absenþa ta ce mã þine mut

*ºi-apoi am tras perdelele. luminaîncã mai alerga pe pereþi. e vremeasã strângem pietrele. sã ne urcãm fiecarepe umerii celuilalt. sâmbure încã fraged rostogolit în palme. iatã ºi inimile. (daam aerisit ºi-apoi am tras perdelele)

*înveliþi în timpanele noastre.spre marginea oraºului. singuri. apele despãrþite dintotdeauna acolo. în mijlocul lor ne-am

întors din drum. soarele încã ne mai încãlzea

trei zile în zãrneºti

Rândunicii meleîn liniºtea pielii pe pielea inimii pe inimãgurile noastre îºi mutã cuvintele în degeteintonaþiile sub pleoapene auzim cu umerii cu tãlpilecu genunchii în liniºtea pielii pe piele a inimii pe inimã

garbarek

eu fac zãpada sã cânte jazzfac aburul gurii sã cântegleznele genunchii braþele ºi fiecareîncheieturã jazz jazz ºi iar jazzinima mea e saxofonistulnãscut în maratonun tren îndepãrtat epuizarea saltã din strâmtele borne kilometrii saltã

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

88.. m-ai legat cu ochii tãi la ochin-am mai ºtiut cine sunt cine eºtinu mai puteam privi în povestedar povestea-i cu vorbe fãrã stãpânmi-ai legat vorbele cu vorbe la ochieram orb ºi-acum eram ºi mutfoºneam încet ca o volburãca un lac cu undele secatemi-ai legat trupul cu trupul tãu la ochieram fãrã carne fãrã oase fãrã cãrarepãºeam pe un tãrâm în care vorbele tacpãºeam pe un tãrâm în care paºiin-au unde pãºiaºa s-a zis aºa am citit ani întregicãrþi hagiografice biografice criticemai viu decât cãrþile despre noi nu puteam fim-ai legat cu ochii tãi peste ochi

15.femeile, bag mâna-n foc, trãiesc în altã lumedar vin cu un copil, cu mai muþi, în lumea bãr-baþilorbãrbaþii, proºti cum sunt, sunt numai bãrbaþiar trebui sã fii femeie ca sã fii bãrbatsã fii mamã sã fii bebeluº sã fii pamperssã fii maºinã de spãlatnu copilul ci vorbele doamneinu copila ci faptele doamneifemeile, bag mâna-n foc, sunt frumoaseºi bune exagerat de bune de gurãnu cã n-au altã cale cã audar stau pe locºi li se pare cã pãºesc pe valurifemeile, bag mâna-n foc, sunt cele mai frumoasesunt frumuseþea din dicþionarele de esteticãdespre urât ºi rãu Dumnezeu n-are nici o vinãvina e doar a râului care curge în mareºi a cuvintelor care nu mai tac

Ioan Negru

(din volumul în curs de apariþie Dosul gârciului)

poemele, precum femeile, þineþi minte vorbelemele,au apãrut ºi trãiesc pe lume de la ultimul asediual infernului ºi-s implicate-n toate cele,fãrã a li se gãsi pânã acum un înlocuitor sauremediu,de la un pampers,care poate fi un poem într-un vers,pânã la o frumoasã femeie,care poate fi subiect de epopee,vai de cel care, precum eu, la o adicã,încearcã sã vadã ce e în gurã de femeisau în gura poemului, fiindcãde un labirint de aer va da în cãutare de idei –mai bine îþi cumperi un cal ºi cari cu foloscu el poeþi ºi manuscrise la editura Grinta,din respect pentru cele de lut cuvinte,pânã face gârciuri ºi-l baþi la dos:no, hai, cu Dumnezeu înainte,no, cea, biºta, hoita!

Lucian Perþa

parodia la tribunã

Emanuel Guralivu

Page 10: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

eseu

Previzibil, apariþia volumului Viaþa unui omsingur (2010), la cinci ani de la moarteaautorului (conform dorinþei testamentare a

lui Adrian Marino), a pus pe jar fauna literaþilor.Încercãm acum, printr-o reevaluare calmã, la cevavreme de la „furtunile” iscate, a schiþa un profil al„marelui singuratic” de la Cluj, un ideocriticanimat de uriaºe proiecte, spirit himeric,enciclopedic, sintetizator, un ins vanitos, iritabil,care abia spre sfârºitul vieþii ºi-a recâºtigatadevãrata vocaþie (cea râvnitã, de ideolog) ºi care,în masivul opus amintit (526 p.), se rãzboieºte cutoatã lumea. Deoarece – preciza autorul – gândindaltfel, scara sa de valori era „net deosebitã de amediilor sociale ºi culturale” strãbãtute,aruncându-l într-o singurãtate (nici socialã, nicisentimentalã) „greu de suportat”. Eternul revoltat,mãcinat de irezolvabile contrarietãþi, încearcã,aºadar, sã-ºi descrie suferinþa ºi sã-ºi dezvãluieidentitatea (neînþeleasã, marginalizatã etc.),rãfuindu-se cu ignarii contemporani.

Cum insaþiabila piaþã spectacularã (a societãþiimediatice, fireºte) îºi cere tributul, seria execuþiilorla comandã provoacã valuri. Cazul Marino(pedepsit post-mortem) confirmã cã manipulareadosarelor / a trecutului rãmâne un sport îndrãgit,revãrsând otrãvurile mediului literar. Calomniatorizeloºi, cu voluptatea denigrãrii, înrolaþi în soldaoportuniºtilor ori gazetari superficiali, rãuvoitori,practicã linºajul mediatic, bricolând ºi maculândcu voioºie memoria unor nume grele. Invitaþia laprudenþã, cerutã imperativ de Gabriel Andreescu,rãmâne, vai, fãrã ecou. Poposind în arhive, elîncerca sã descâlceascã iþele unei posteritãþiînverºunate, interesatã în a înscena „un flagrantde colaborare”, în ceea ce pomenitul cercetãtornumeºte campania de distrugere a unui model.Viaþa lui Marino, afirmã tranºant GabrielAndreescu, „a fost expresia unui proiectpersonal”. Iar „echipa de vânãtoare”, animatã dereglarea unor rãfuieli personale, a întreþinutgherila mediaticã, refuzând orice „precauþiimetodologice”. Afacerea Marino developeazã, defapt, istoria unei manipulãri, anunþând, prinserialul Mirelei Corlãþan (în Evenimentul zilei), „adoua moarte” a cãrturarului, taxat – pentru zelulcolaboraþionist – drept un „personaj abject” alculturii noastre (cf. Cristian Pãtrãºconiu).

Sã aibã Adrian Marino un destin postum„schizoid”, cum crede / scrie VladimirTismãneanu? Sã fi fost hermeneutul clujean o„sumã de frustrãri acumulate”, dezvoltând doarun „enciclopedism apter” ºi un teoreticianism„dezosat”? Iar „rãzboiul” lui Marino cufoiletonismul sprinþar sã fi slujit „gherila departid”? (cf. Dan C. Mihãilescu) În fond, cinecunoaºte datele problemei, ºtie prea bine cã evorba de o opþiune criticã timpurie, forjând, întimp, o poziþie criticã personalã. Construind,chiar în faza juneþii, un discurs autoritar,„monarhic”, fãrã mari entuziasme, respirând unaristocratism natural. Consultând un volumrecuperator, îngrijit de Aurel Sasu (Culturã ºicreaþie, 2010) vom descoperi cã tânãrul Marinorepudiazã criticul-funcþionar, pliat unor „cerinþestrategice ºi comerciale”, cã, dezinvolt ºi prudent,lucreazã la altã scarã, oferindu-ºi incursiuni în

bibliografia englezã ºi nord-americanã, cã scrie,primul la noi, despre R. Wellek (1944),anunþându-ºi (embrionar) opþiunea pentru teorialiteraturii ºi comparatism. Refuzã „cãmaºaliteraturii” fiind strãin de orice imbold liric care ar„însufleþi” textul, mitraliat metaforic; dovedeºte,în schimb, rigoare, analitism rece, acribiecontabiliceascã, atent la irosirea energiilorculturale. ªi visând, într-o epocã traumaticã, încare a suportat îngrãdiri ºi umilinþe,monumentalitatea. A aflat în G. Cãlinescu un„maestru temporar” (cf. Dan Mãnucã), dezamãgitde înregimentarea marelui critic. Dar ºi-a / ne-aoferit excursii erudite, flagelând bãºcãlia suveranã.ªtiind prea bine cã, prin vitaminizare culturalã,accedem la acele „forþe vitale absorbite de Anteu”.

Dincolo de campaniile orchestrate cu sârg decei „încondeiaþi” în Viaþa unui om singur,practicând terorismul intelectual, un lector onestva sesiza cã Marino, mereu frãmântat deproblemele lui, pãrelnic distant ºi arogant, varespinge încercãrile de recrutare / „exploatareinformativã”. Dosarele arhivate de SIE dovedesccã Marino s-a vrut un apãrãtor al valorilorculturale din interior, cã ºi-a propus, cu superbiacãrturarului, o „supravieþuire activã”, nu uneroism spectaculos. Cã, în fine, nu a ales tãcerea(„moartea intelectualã”), înþelegând, dimpotrivã,sã sprijine, în pofida constrângerilor totalitare ºi apaznicilor dogmatici, ideo-critica, confruntarea,iluminismul liberal, spiritul constructiv, voinþa desistem etc., în numele unui program fermarticulat.

Încât, în repetate ocazii, Marino a blamat„provincialismul” criticii, mentalitateafoiletonisticã, absenþa unor iniþiative teoretico-metodologice de anvergurã. Într-o culturãdominatã de poeþi ºi jurnaliºti literari – observamâhnit hermeneutul – sensul construcþiei seizbeºte de superficialitate, zeflemea, egocentrismliterar, minimalizând politica faptelor culturale, a

operelor solide. Asumându-ºi, dramatic ºi utopic,condiþia de „cercetãtor”, Adrian Marino faceelogiul gravitãþii ºi al seriozitãþii, pledând pentrueficienþã culturalã. Dar soarta spirituluiindependent e grea ºi astfel de preocupãri suntlipsite de tradiþie, audienþã, publicitate. Simþindu-se izolat în propria-i culturã, Marino nudezarmeazã; el, un citadin înnãscut, nu poatenega unei culturi ambiþia ºi efortul teoretic, nupoate îmbrãþiºa defetismul ºi, flagelând „originali-tatea” foiletonisticã, se va înhãma, tocmai, la unastfel de proiect monumental. Munca sisificã i-aasigurat supravieþuirea moralã. Cugetând la soartaspiritului independent într-un context totalitar,dar, totodatã, indiferent (în cel mai fericit caz) laasemenea îndeletniciri, încercând sã iasã din ispiti-toarele stãri depresive, Marino pãºeºte, cu drep-turi ºi datorii egale, în spaþiul european. Or,condiþia de român este un handicap. Noi lipsimdin sistemul de referinþe apusean, acesta prop-unând – ciudat – un comparatism dezinteresat derealitãþile estice câtã vreme „savanþii” sorbonarzi,atinºi de o infatuatã mediocritate, îºi proclamãsuperioritatea doar în numele apartenenþei la ozonã culturalã prestigioasã. Dar Marino nu seleapãdã de acest statut etnic ºi, îndârjit, crede înpolicentrismul cultural. Crede în putinþa exportu-lui de inteligenþã originalã (dovedind, admirabil,acest lucru) ºi încearcã, printr-o imensã sforþare,printr-un salutar eroism cotidian sã trãiascã înimediat ºi, desigur, în perspectivã istoricã. Sã evitesatelizarea, dirijismul, prostituþia culturalã impusede un regim paranoic, sã-ºi apere – într-o tiranieprimitivã – libertatea spiritului, traversând, fireºte,toatã gama trãirilor, de la disperare la stoicism. El,un om singur, vrea sã-ºi apere cãrþile, sã se com-porte normal, sã se opunã autarhiei, nivelãrii cul-tivate de un regim caricatural-tiranic. Dar în con-textul delirului paranoic însãºi normalitatea erasuspectatã. Refuzând sã creadã cã situaþia este ire-versibilã iar dezastrul cultural – inevitabil, Marino– lepãdând reflexele defensive – îºi edificã, lamodul donquijotesc, într-o culturã „ceauºizatã”, oidentitate culturalã, locuind un spaþiu interior,abstractizat, pretins obiectiv-ºtiinþific. Partizan alenciclopedismului, utopicul Adrian Marino vrea încontinuare sã „stoarcã” bibliotecile Lumii; par-curge mii de volume ºi pagini anoste, purcede lao lecturã directã a izvoarelor, trãieºte în durata

Adrian Dinu Rachieru

„Deconspirarea” lui Adrian Marino? (I)

Ciprian Ciuclea (România) Identitate scanatã (2013), imprimare ultra-giclé

Page 11: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

lungã ºi se miºcã dezinvolt în universalitaterâvnind la „a prinde” o idee. Aceasta, grabnic pen-satã, „fiºatã”, trece în pagina Cãrþii Absolute.Mânat de o teribilã voinþã a recuperãrilor dupãani de frustrãri, stãpânit de melancolie livrescã,Marino se simte „acasã” oriunde (când e vorba despaþiul cultural). El duce, ne mãrturiseºte, o viaþㄺi plinã ºi abstractã” ºi are, deseori, sentimentulexistenþei ireale. Oricum, criticul nu acceptãremorca comparatismului sorbonard ºi repetateleimprudenþe, fãrã grija menajamentelor de totsoiul, îi rezervã multe neplãceri ºi îl condamnã laizolare. Cartea sa despre Etiemble („aproape unmanifest”, aprecia însuºi autorul) poartã, înnumele iluminismului liberal, un mesaj universal-ist; multe spirite din Vest au reacþionat alergic,incapabile de o percepþie ideologicã, nepricepândde fapt soarta dramaticã a unui cãrturar, trãindscindat între douã serii de dogmatisme. Pe de oparte, încercând sã rãmânã un intelectual român,un spirit independent în context totalitar, Marinose aflã, o spune repetat, la limita „ratãrii”. El sesustrage dresajului ideologic, bombardamentuluipropagandistic, vrea sã se pãstreze ca o conºtiinþãliberã ºi este intrigat cã Occidentul cultural nupercepe corect realitãþile Estului, supus ºablo-nizãrii ºi expus laºitãþilor morale, jocului duplici-tar. Asceza bibliotecii, þinându-i treazã nãdejdeaunei libertãþi în claustrare nu-i toceºte privirealucidã; Marino identificã cu precizie motivele con-textual – istorice ºi refuzã consecvent alinierea,servilismul.

Pe de altã parte, mesajul sãu înfruntãsuficienþa europocentrismului, aroganþa„sorbonarzilor” ºi se loveºte, inevitabil, de o altãserie de dogmatisme, împiedicând, iarãºi, bunafuncþionare a circuitelor culturale în dialogul Est-Vest. Tolerat „la limitã” în propria-i culturã ºirepudiat de alte medii pentru cã refuzã pozaumilã, servilã ºi nu e prizonierul criteriiloreuropocentriste, Marino are senzaþia cã mesajulsãu cade „în gol”. E gata chiar sã se goleascã deiluzii, dar nu abandoneazã. El a rãzbit singur ºi sebate – cu o uºoarã inocenþã – pentru ideile sale,acceptând, deopotrivã, derealizarea (în tihnafrisonantã a bibliotecilor) ºi deliteraturizareacrescândã. Acea visatã one world înseamnã, speraAdrian Marino, o singurã culturã, tot maiomogenizatã; implicit, o singurã criticã literarã,tot mai tehnicizatã.

Pânã atunci, respingând virulenþaantieuropenismului larvar (iscând anacroniceinsule etnografice), dar ºi suficienþaeuropocentrismului incapabil de a se permeabilizaaltor spaþii culturale, Marino îºi continua cursa;asaltat de numeroase dileme, navigând într-unlabirint terminologic, în nebuloasa confuziilorcurente, criticul apãrã tocmai geometria spirituluicritic. Ceea ce experimenta în 1968, prin elegantemiºcãri de învãluire (fireºte, „nu fãrã gardã”, cumobservase Eugen Simion), într-o lucrareintroductivã, devine acum, printr-un efort sisific,vizibil: adicã o impunãtoare construcþie criticã.Jurnalele sale, spulberând mitul nesociabilitãþii (decare s-a fãcut atâta caz), dar ºi pe cel alsolidaritãþii culturale, inconsistent, din pãcate, lanoi, dezvãluie tocmai chinurile acestei „faceri”, pecont propriu, în care metastructura este criticaînsãºi. Hãrþuit de tensiunile acestei existenþe „întredouã lumi”, Marino reuºeºte sã fie, în acelaºitimp, o personalitate europeanã ºi un prestigioscritic român, aducând – cu o formulã fericitã –Europa „acasã”.

Este impresionant acest spectacol alconstrucþiei de sine, sugrumând alte proiecte,blocând atâtea virtualitãþi. De altfel, Marino s-adespãrþit de publicistica veche; erau acolo studii

pe care autorul le-a uitat „cu desãvârºire”. Totuºi,un sens polemic putea fi desluºit. Mãrturisindu-ºiinaderenþa la eseistica speculativã, ºtiind cã„scrisul frumos este doar cel exact”, el va blama,sub imperativul creaþiei majore, strania „vocaþie aefemerului”. În timp, va edifica, pe bazehermeneutice, un teritoriu teoretico-literar,urmãrind, de pildã, Biografia ideii de literaturã, osintezã de neocolit, în „desfãºurare istoricã”,oferind, precizeazã însuºi autorul, informaþiisigure. Dacã noul comparatism, fructificând ointuiþie geneticã, formuleazã teze de maximãgeneralitate, cu o siguranþã deductivã care sperie,când „atacã” problemele româneºti Marino nuezitã sã vinã cu soluþii. Constatã, întristat, cãlipseºte la noi un proiect social-politic precis, cã osocietate civilã normalã e încã o dulce-himericãaspiraþie, cã retorica europeistã cade, la rându-i,într-un limbaj de lemn, angajând – ideologic – oelitã restrânsã; ori cã butaforia naþionalistã ocupãscena. Între „decuplarea” pe care o visa ºi orecomanda Nae Ionescu (taxat ca „super-junimist”) ºi vindecarea de complexe, îmbrãþiºândspiritul european, reactivând referinþele româneºti,Adrian Marino lucreazã, tenace ºi eficient, pentrua doua direcþie.

Dar el ºtia prea bine cã voinþa de integrare nupoate anula substanþa naþionalã ºi cã oriceconstrucþie criticã are o substrucþie tradiþionalã. Înconsecinþã, oferta sa, cu o simpaticã morgãegolatrã, atinsã de îngândurare metafizicã, indicãdirecþia: enciclopedism, sintezã, selecþie criticã.Adicã o serie de cãrþi „europene”, fãrã a alegesoluþia expatrierii. Crezând, cu tãrie, într-o culturãde centru (vezi Tribuna Ardealului, nr. 53/15aprilie 1992), în numele unei tentative de aremodela peisajul cultural. Eficient, hermeneutulsemneazã un eroic efort de „compensare,reabilitare ºi universalizare”, înfrângând un sofismcãlinescian, considerând – se ºtie – chestiunearãspândirii (a difuzãrii) de ordin secundar. Marinoa îmblânzit acea „lege misterioasã”, penetrând„cealaltã lume”; opera sa este o invitaþie – sincerãºi autorizatã – la dialog. Dar e limpede cã pentrua ajunge aici ideocriticul a muncit enorm ºi cumetodã, disciplinându-ºi energiile. A fost un inseficace, înþelegând ºi aplicând lecþiapragmatismului. Cazul Marino ar contrazice„psihologia intelectualului român” – subiectiv,liric, relativist, pendulând între o pasivitateconsumatã în flecãrealã ºi un scepticism frivol,neproblematic. Studiul doct, solid, arid, acribia,voinþa de sistem nu suportã rumoarea cafenelei.

Bolnav de o „curiozitate universalã”, AdrianMarino se întoarce la realitãþile româneºti cu otenacitate care încã intrigã ºi uluieºte.

Oricum, Marino a impus la noi un stil.Raþionalist intratabil, geometrizant, cu apetitdoctrinar, un romantic, totuºi, cu mizepragmatice, sedus de proiecte ciclopice, iubinddopajul cultural, asceza, nu folclorul cafenelei, elcerea „idei organizate, puternic personalizate”; ºirãmânând, cum însuºi ne asigura, o monadãspiritualã, un alternativ ireductibil, aducândEuropa acasã.

Endi Poskovic (SUA) Zachlumia I (2012), litografie

Tomiyuki Sakuta (Japonia) 100 feþe-23 (2012), intaglio

Page 12: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Motto: „Nici un alt profesor de istoria religiilor nu s-abucurat în America de o aºa de mare popularitate ca

Mircea Eliade. Þin minte ovaþiile pe care le-a primit înnoiembrie 1973 când a conferenþiat la Chicago în faþa a

peste o mie de profesori universitari” (Mac Ricketts, iulie 1981).

De zece ori propus sã primeascã PremiulNobel pentru literaturã (it.wikipedia, 7aprilie 2007), Mircea Eliade a fost de zece

ori «lucrat» pentru a nu primi acest premiu, acordatîn 1986 (dupã moartea lui Eliade) lui Elie Wieselcare a pus pe seama unor inexistenþi jandarmiromâni persecutarea evreilor din jumãtatea deArdeal oferitã de Hitler ungurilor (sept. 1940 - oct.1944).

„Lucrat” a fost ºi Lucian Blaga în 1956, cândreprezentanþii ideologici ai culturii comuniste s-aurepezit sã meargã pânã în îndepãrtata Suedie ca sãîmpiedice acordarea premiului Nobel candidatuluipropus de la Paris de profesorul Bazil Munteanu ºide la Lund, din Suedia, de profesorul Alf Lombard.Aceiaºi neprieteni (reprezentanþi ai Românieitransformate într-o imensã puºcãrie cu peste douãsute de locuri de detenþie ºi de schingiuire amilioane de români nevinovaþi) aveau sã-l «lucreze»în 1960 (la o diferenþã de câþiva ani) ºi pe VintilãHoria, sã nu cumva sã-i fie decernat un premiu maimodest (d. p. d. v. financiar) decât Premiul Nobel,anume Premiul Goncourt al Academiei Franceze(vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilã Horia exilat,http://www.scribd.com/doc/164505556/Isabela-Vasiliu-Scraba-%E2%80%9CVintila-Horia-exilat%E2%80%9D precum ºi art.:Vintilã Horia caistoric al filozofiei româneºtihttp://www.scribd.com/doc/176897482/Isabela-Vasiliu-Scraba-Vintil%C4%83-Horia-istoric-al-filozofiei-romane%C8%99ti.

De la Monica Lovinescu ºtim cum s-a derulat«cazul Vintilã Horia»: La aflarea veºtii cã un scriitorromân trãitor în exil ar putea fi onorat cu unpremiu de prestigiu, acel stat în stat pe care l-areprezentat Securitatea înfiinþatã în 1948 la ordinulMoscovei de Ana Pauker ºi Teohari Georgescu atrimis la Ambasada R.P.R. din Paris - prinoportunistul M. Ralea, bucuros de posibilitateaunui nou voiaj în Franþa (vezihttp://www.youtube.com/watch?v=-fK9Q9HL5lIprecum si http://www.youtube.com/watch?v=KFyjIrPflAA) -, un dosar «foarte ºmecher. Se gãseauîn el unele lucruri reale, articole scrise de pe poziþiide dreapta, în fotocopie. ªi erau tot acolo, altele,INVENTATE, adicã BÃTUTE LA MAªINÃ ºiFOTOCOPIATE, articole de un antisemitism fulmi-nant ºi delirant. (…) Erau amestecate abil, foarteinteligent, bine trucate în colajul ce se oferea» (v.Monica Lovinescu, în vol. Resemnarea cavalerilor,Ed. Jurnalul literar, Bucureºti, 2002, p. 100). ªiPetru Comarnescu nota în Jurnalul sãu cã cenzu-rarea prin eliminare îl deranjeazã mult mai puþindecât obiceiul (comunisto-securist) de a inserapasaje odatã cu publicarea textelor prin revisteleatent controlate de ideologii din structurile de vârfale partidului unic.

Dacã în perioada exilului francez lui MirceaEliade i s-a putut bloca obþinerea unei catedre deistoria religiilor la Hautes Etudes prin dispoziþii dateLegaþiei României din Paris de «inchiziþia»ideologicã din þara ciuntitã de Bucovina de Nord ºide Basarabia, faima sa nu a putut fi stãvilitã în

mediile academice, care în 1945 îl alegeau membrual Societãþii «asiatique», în 1948 îl invitau sãparticipe la Congresul internaþional al orientaliºtilorde la Paris, iar în perioada 1950-1956 sã þinãconferinþe la Universitãþile din Roma, Amsterdam,Padova, Strassburg, München, Freiburg, Lund,Uppsala.

Braþul cel lung al inchiziþiei nu se putea lungi peatunci cum se lungeºte el astãzi prin enciclopediileon-line unde, în ºapte aºa-zis „libere” enciclopedii(Wikipedia în românã, în francezã, în spaniolã, înportughezã, în englezã, în germanã ºi în italianã)lipsesc (printr-un ciudat consens) volumele care l-auomagiat pe Eliade la 60 de ani (Studies in Honourof Mircea Eliade. Myths and Symbols, 1969, Univ.Chicago Press) ºi cele cuprinzând lucrãrileColocviilor pe tema „Eliade” organizate deuniversitãþi americane când faimosul istoric alreligiilor împlinise 70 de ani, trecute sub tãcerefiind ºi zecile de teze de doctorat în care, la diverseuniversitãþi occidentale, au fost analizate ideilenovatoare din hermeneutica lui Eliade. Asta ca sãnu amintim ºi de lista bibliograficã extrem desumarã în care lipsesc multe dintre cãrþile ºtiinþificeale lui Mircea Eliade. Din cale afarã de ciudatã nepare ºi omiterea menþionãrii urmãtoarelor distincþiiacademice care i-au fost acordate: «Sewell L. AveryDistinguished Service Professor» (1964); Membru al«American Academy of Arts and Science» (11 mai1966); Doctor Honoris Causa al Universitãþii dinYale (iunie 1966); «Christian Culture Award GoldMedal for 1968», Univ. Windsor (Canada); DoctorHonoris Causa la Universitatea Naþionalã din LaPlata (Argentina), 1969; “Professor Extraordinariode la Escuela de Estudios Orientales, 1969 (Univ.San Salvador); Doctor Honoris Causa in SacredTheology, Ripon College, 1969; Doctor HonorisCausa of Humane Letters, Loyola University(Chicago); Membru al Academiei Britanice (8 iulie1970); Doctor Honoris Causa in Science ofReligion, Boston College (iunie 1971); DoctorHonoris Causa of Law, La Satte College,Philadelphia (17 mai 1972); Doctor Honoris Causaof Humane Letters, Oberlin College (21 mai 1972);Membru al Academiei Austriece de ªtiinþã, Viena(23 mai 1973); Doctor Honoris Causa of Letters,Univ. of Lancaster (16 aug. 1975); Membru coresp.al Academiei Regale Belgiene (sept 1975); DoctorHonoris Causa al Univ. Sorbone (Paris, 14 febr.1976); Membru al Acad. de Limbã ºi literaturãfrancezã, Bruxelles (15 febr. 1977); Membru alAcademiei Regale Belgiene (18 febr. 1977); Premiatde Academia francezã pentru «Istoria credinþelor ºiideilor religioase», iunie 1977; Legiunea de onoare,Paris, 11 sept. 1978, etc.

Lipsa distincþiilor academice la fiºa lui Eliadecontrasteazã în mod vãdit cu înºirarearecunoaºterilor academice (vezi notele articoluluiIsabela Vasiliu-Scraba, Un fals filozof al religiilor –Andrei Pleºu – despre unul autentic: MIRCEAELIADE, http://www.scribd.com/doc/170665396/Isabela-Vasiliu-Scraba-Un-fals-filosof-al-religiilor-Andrei-Ple%C5%9Fu-despre-unul-autentic-Mircea-Eliade) oferite reprezentanþilor de vârf ai culturiicomuniste ºi post-comuniste, pe criterii mai multpolitice decât culturale (v. Isabela Vasiliu-Scraba,A. Pleºu, un eseist preocupat de îngeri ºi vampiri,http://www.scribd.com/doc/167071931/Isabela-Vasiliu-Scraba-Un-eseist-preocupat-de-ingeri-

%C5%9Fi-de-vampiri-A-Ple%C5%9Fu ). ªi fiindcã prin aceste ciudate «omiteri» se

înrudesc între ele opt enciclopedii ce pot ficonsultate pe internet, în Enciclopedia britanicã ºiîn ºapte wikipedii (fr., pt., en., sp., ge., ro., it.)putem afirma fãrã teamã de eroare cã ele nu sîntchiar întâmplãtoare, cãci în golul lor apar intenþiileurmãrite.

În primul rând a nu se îndrepta atenþiacititorilor cãtre recunoaºterea unanimã de care s-abucurat Mircea Eliade prin mediile academice.

În al doilea rând spre a putea lansa în eterzvonul cã “since the 1970s his position at the timewas frequent topic of criticism” (en.wikipedia.org,7 aprilie 2007), ceea ce consoneazã cu „DosarulEliade” contrafãcut în 1972 de revista Toladot dinIsrael, dar distoneazã evident cu ceea ce constataseMac Ricketts în 1973 ºi a scris în iulie 1981 referi-tor la popularitatea ºi succesul de care s-a bucuratîn America Eliade, aºa cum niciun alt profesor deistoria religiilor nu se mai bucurase vreodatã.

În al treilea rând, omiterea distincþiilor acade-mice are darul de a face posibilã împãrþirea în douãa ponderii unei afirmaþii trecutã de B. Rennie înEnciclopedia britanicã ºi de acolo trecutã (prin tra-ducere) în alte wikipedii: unii considerã filosofia luiEliade ca fiind «a crucial contribution to the studyof religion, and some seeing him as an obscurantistwhose normative assumptions are unacceptable»(Encyclopaedia Britannica online, 7 aprilie 2007).

Plasarea lui Mircea Eliade, iniþial cu oposibilitate de 50%, în cea de-a doua categorie, estecompletatã în wikipedia francezã (ºi românã) cucitarea unei maculaturi* „staliniste”, spre a înclinafãrã de greº balanþa în direcþia urmãritã de cei caredirijeazã din umbrã wikipedia zisã «liberã», ºineutrã din punct de vedere politic, dar în faptlipsitã de libertate în mãsura în care fiºelepersonalitãþilor de mare anvergurã (precum MirceaEliade) sunt astfel alcãtuite spre a reflecta neclintitpoziþia doritã de mafioþii care au pus mâna peaceste enciclopedii on-line nerecomandatestudenþilor de la universitãþile de prestigiu (veziIsabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia cititã printrerânduri, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-WIKIPEDIAro10.htm sauhttp://www.scribd.com/doc/164909511/Isabela-Vasiliu-Scraba-Wikipedia-ro-citit%C4%83-printre-rânduri precum ºi http://www.scribd.com/doc/168346109/Fisa-din-Wikipedia-ro-a-scriitoarei-Isabela-Vasiliu-Scraba-publicata-in-volumul-AUTORI-ROMANI ).

Notã:

*Maculatura „stalinistã” poartã titlul: Imposture etpseudoscience. L’oeuvre de Mircea Eliade (Presse uni-versitaire du Septentrion, 1998) ºi este scrisã de un pro-fesor de la Universitatea „Charles de Gaulle”, Lille3, unautor tradus de Editura Polirom. Chiar editura care ainiþiat colecþia „Biblioteca I. P. Culianu” ºi care a avutideea sã cuprindã în ea corespondenþa dintre mareleistoric al religiilor Mircea Eliade ºi asistentul de românãde la Groningen. Or, dacã dacã þinem cont de publi-carea la Lille a doctoratului de stat pe care Culianu l-atrecut în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dual-ismes d’Occident. Analyse de leurs principaux mythes,Lille-Theses, 1989), publicatã si în traducere italianã (Imiti dei dualismi occidentali, 1989), s-ar putea pre-supune cã doctoratul de stat a fost luat de Culianu laUniversitatea din Lille.

Isabela Vasiliu-Scraba

Mircea Eliade în diverseWikipedii

Page 13: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

traduceri

Portret de grup fãrã lei

MaxinePPaarrtteeaa 11Nicio petrecerenu-i desãvârºitãfãrã tine.

Toatã lumeaºtie asta.

Petrecerea începecând vii tu.

RobotPPaarrtteeaa 22Lui Robot îi place sã doarmãîn dupã-amiezele leneºe de varã.La fel fac ºi prietenii luiîn timp ce soarele se reflectãîn ei ca-ntr-o conservã.

Fred ºi-aa cumpãrat o pereche de patinePPaarrtteeaa 33Fred ºi-a cumpãrat o pereche de patineacum douãzeci de ani.Încã le are, dar nu le mai foloseºte.

Calvin ascultã stelele de marePPaarrtteeaa 44Calvin ascultã stelele de mare.Le ascultã foarte concentrat,scufundat în smârcuri,ud leoarcãcu hainele pe el,dar oare chiar le ascultã?

Liz se priveºte în oglindãPPaarrtteeaa 55

E tare necãjitã.Nimic n-a mers azi,aºa cã nu e convinsãcã-i acolo.

DorisPPaarrtteeaa 66

Azi dimineaþã ai auzito ciocãniturã în uºã.Ai rãspuns.Poºtaºul stãtea acolo.ªi-a tras o palmã.

GingerPPaarrtteeaa 77

E încântatãcã Billo place.

Vicky doarme cu morþiiPPaarrtteeaa 88

Vicky doarme în pãdurecu morþii dar întotdeaunaîºi piaptãnã pãrul dimineaþa.

Pãrinþii nu o înþeleg.Nici ea nu-i înþelege pe ei.Ei încearcã. Ea încearcã.Morþii încearcã. Se înþelegei pânã la urmã.

Betty face vafele delicioasePPaarrtteeaa 99

Toatã lumea e de acordcu asta.

Claudia / 1923-11970PPaarrtteeaa 1100

Mama ei trãieºteare 65 ani.

Bunica ei trãieºteare 86 ani.

„Cei din familia meatrãiesc mulþi ani!”

Îi plãcea Claudiei sa spunã,râzând.

Ce mai surprizãa avut.

WalterPPaarrtteeaa 1111

În fiecare searã, înainte sã adoarmã,Walter tuºeºte. Fiindcã nu a mai dormitîn camerã cu cineva, crede cãtoatã lumea tuºeºte înainte sã meargãla culcare. Aºa e lumea lui.

Molly

PPaarrtteeaa 1122

Lui Molly i-e fricã sã meargã în mansardã.Se teme cã dacã ar urca acoloºi ar gãsi hainele pe carele purta acum douãzeci de ani,ar începe sã þipe.

„Ah, marile speranþe!”PPaarrtteeaa 1133

Lui Sam îi place sã spunã, „Ah, marile speranþe!”cel puþin de trei sau patru ori în fiecareconversaþie. Are doisprezece ani.Nimeni nu ºtie la ce se referã cândspune asta. Câteodatã face oamenii sãse simtã tare incomod.

Traducere de AAnnddrreeii MMooccuuþþaa

Richard Brautigan

Denise Pelletier (Canada) Varã indianã (2009)acvatinta, ac rece

Page 14: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

elitele cetãþii

- Cum s-ar înscrie, în perspectiva acestormulte spuse despre înaintaºi, biografiaprofesorului Dumitru Dumitraºcu? În ce mãsurãaþi vãzut în ei modele de viaþã? Care a fostevoluþia dv. în atmosfera în care v-aþi dezvoltatca medic, dascãl ºi om de ºtiinþã?

- Altã istorie, cu totul alta... Generaþia mea aavut o studenþie, sub multe aspecte, urâtã ºi grea,deoarece ridica probleme brutale de supravieþuire.Soarta mea pecetluitã de etern solvent – dincauzã cã ambii pãrinþi erau salariaþi, chiar dacãnumai învãþãtori – mã fãcea sã resimt destulegreutãþi. De altã parte, începea spãlareacreierului, presiunea de depersonalizare ºi dealiniere la noi ºi absurde principii. Ne dam bineseama cum se urmãrea ºtergerea sistematicã aînsemnelor ºi reperelor care ne orientaserã maiînainte viaþa. Douã condiþii ne-au salvat. Una: noine formasem pânã la adolescenþã într-un climatumanist normal ºi putusem asimila marile valoriuniversale. Alta: profesia în care ne pregãteam nuera accesibilã decât în micã mãsurã inferenþelorabsurde de ultimã orã, cum era anatemamiciurinistã adresatã geneticii sau restrângereabibliografiei la publicaþii în limba rusã.

În bibliotecã mai gãseam vechile cãrþi. Printreîndrumãtorii noºtri rãmãseserã apoi destui carene introduceau pe firul continuativ al ºtiinþelormedicale. A învãþa cât poþi, a te pregãti temeinican de an, era singura noastrã ºansã. Neuitând cãtrãiam o vârstã liricã ºi cã urmãream sã absorbim

prin toþi porii valorile culturale pe care Almamater ni le oferea cu generozitate, cã neînjghebam ºi noi visuri de viitor.

Facultatea terminatã (în 1953), a venit ºistagiul obligatoriu în mediul rural, apoi într-unspital, la Sighet. Cum eu urmãream cu tãriemedicina internã, am venit atunci în Cluj, laAnatomie, pentru cã aici activitatea se desfãºuradupã amiaza, încât puteam lucra dimineþile înclinicã. Aºa am ajuns la fostul meu profesor,Aurel Moga, unde m-am înscris, dupã un timp, la„candidaturã”, cum se numea doctoratul atunci,dupã sistem sovietic. Primul concurs naþional desecundariat care s-a organizat la noi în þarã m-adus, dupã alegerea mea, în „clinica luiHaþieganu”, unde era reintegrat de câþiva ani.Chiar în acea toamnã, a decedat.

- ªtim cã la Medicala III a preluat atunciconducerea conferenþiarul Octavian Fodor,revenit ºi el de curând din „exilul” de laTimiºoara...

- Chiar aºa! Ca student nu-l cunoscusem, fiindplecat din Cluj. Mi-am transferat „candidatura”mea la dânsul ºi, þinând seamã de profilulgastroenterologic recunoscut al clinicii, eu m-amoprit la un subiect absolut ceþos, „enterita”. Atrebuit atunci sã-mi asigur de novo ometodologie de investigaþie adecvatã – prinasimilare, prin inovaþie – ºi sã caut colaboratorispecializaþi în numeroase laboratoare. Pe mãsurace pãtrundeam în arii necunoscute pânã aici,

aveam revelaþia unui univers vast, surprinzãtor.Titlul în final a fost „Contribuþii la problemaenteropatiilor cronice nespecifice” (1965).Materialul a fost publicat în reviste din afarã ºidin þarã, ºi a stat la baza a douã monografiisemnate alãturi de conducãtorul meu ºtiinþific:Sindromul de malabsorbþie (1967) ºi Enterocolitacronicã (1970).

O bursã de ºase luni cu tema „Fiziopatologiabolilor intestinale” (1970) mi-a permis sã cunosccâteva centre de rãsunet din Italia ºi sã cunoscpersonalitãþi ilustre, ca Aldo Torsoli din Roma.Am învãþat tehnici noi de investigaþie ºi m-amaprovizionat cu reactivi pentru unele testãri carenu se fãceau în þarã. A urmat susþinerea docenþei(1973), eveniment care m-a adus în apropiereaunor distinse personalitãþi din lumea medicalã,referenþii mei: prof. Tiberiu Spârchez de laCentrul de gastroenterologie ºi prof. I. Brucknerde la Institutul de Medicinã Internã dinBucureºti, prof. C.C. Strat de la Iaºi, prof. ªtefanHãrãguº ºi maestrul meu, din Cluj.

Pe atunci se formase lângã mine, un nucleude cercetare enterologicã, impus în cursultimpului prin nu mai puþin de ºapte teze dedoctorat ºi, desigur, prin publicaþii ºi participãrila congrese. Dezvoltând explorarea radiologicã,am realizat, împreunã cu pasionatul meucolaborator Gh. Badea, o monografie bogatilustratã cu imagini originale: Radiologia clinicã aintestinului (1977), prioritate în literatura noastrã.Cartea se bucura de o mãgulitoare prefaþã dinpartea profesorului nostru, din nefericire, acumpostumã. Ca o rezonanþã târzie a acestei etape,am redactat cu apropiatul meu discipol MirceaGrigorescu o monografie privind Diareea cronicã(1993), în care expuneam experienþa noastrãpracticã în domeniu, dupã un canon operaþionalinstructiv. Nu uit nici colaborarea îndelungatã cuMircea Deac, de la Sibiu, în problema deficituluidizaharidazic, încheiatã ºi ea cu o monografie,Intoleranþa faþã de lactozã (1994).

În paralel am fost ºi eu angajat în redactareaunor lucrãri didactice. Am avut astfel ºansa de acolabora la importantul Tratat de medicinãinternã al profesorului Fodor, douã volumemasive, cu douã ediþii, în 1971-73. La fel ºi laTratatul de patologie biochimicã al lui I. Theo-dorescu-Exarcu (1974). În cadrul catedrei noastreintrodusesem o formã nouã de instruire a studenþilor prin „Exerciþii terapeutice”, foarte apreciatede studenþi ºi de tinerii medici, finalizate sub forma a douã fascicule, reeditate repetat (1973,1977).

- Cum aþi asigurat documentarea didacticã astudenþilor ºi cum aþi direcþionat cercetãrile maideparte în clinica pe care o conduceaþi acum dv.?Ce imperative stau la baza unei alegeri tematiceîn medicinã? Cum se valorificã rezultateleobþinute?

- Trecuserã ani ºi se simþea nevoia unor cãrþinoi, aduse cu informaþia la zi. Antrenând întregulcolectiv cu experienþã al clinicii, am redactat înscurt timp un Curs de boli digestive, în douãvolume (1981). Pornind de la el, am colaboratapoi la Manualul interuniversitar de clinicãmedicalã, apãrut sub redacþia Negoiþã-Vlaicu-Dumitraºcu (1983, ed. II în 1994).

În cercetare eram preocupat acum de oproblemã deosebit de importantã: îngastroenterologie, ne confruntãm în mod specificcu impactul alimentelor asupra suferinþeibolnavilor. Dupã ce adunasem o seamã de

Profesor universitar doctor docentDumitru Dumitraºcu

Medicina ºi arta (II)Cristian Colceriu

Page 15: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

observaþii clinice ºi dupã diverse explorãrisistematice, a urmat sinteza lor cu literatura. Aºas-a nãscut volumul Intoleranþe ºi agresiunialimentare (1984), cu participarea colaboratoruluimeu principal, M. Grigorescu ºi a unui apreciatalergolog, Ilie Itu. „Monografia era structuratãdupã o concepþie proprie ºi aducea multenoutãþi. A fost excelent primitã de medici ºi derecenzenþi, care apreciau actualitatea problemelor,ineditul tratãrii ºi îmbinarea experienþei propriicu datele din literaturã” (T. Nicolaescu). S-abucurat de premiul „Victor Babeº” al AcademieiRomâne.

Desfãºuram pe atunci o activitate extinsã deîndrumare metodologicã a unor mari dispensarede întreprindere, iar în ambulatorul cliniciimonitorizam mãsuri de profilaxie primarã ºisecundarã. Am adunat astfel un material deobservaþie bogat, cãruia i se adãuga o pletorã deinformaþii publicate în ultimii ani. A rezultat unsimpozion tematic ºi, în final, un volum de peste700 pagini, intitulat curajos Gastroenterologiepreventivã (1987), un veritabil tratat, cu 20 deautori din numeroase specialitãþi cointeresate.Lucrarea era absolut ineditã în concepþie, binedocumentatã ºi cu nenumãrate contribuþiioriginale. Arãtam în prefaþã – de pe poziþiaredactorului ºi autorului principal - cã ea agerminat în timp, cu scopul de a fundamentaºtiinþific ºi de a structura unele strategiisistematice de profilaxie. Privitã în presã ca„temerarã, deocamdatã, dar de mare viitor”, afost apreciatã ca „moment al pionieratului doct,demonstrat ºtiinþific” (I. Hurjui). A beneficiat ºiea de premiul „Gh. Marinescu” al AcademieiRomâne.

Întrucât Gastroenterologia este dominatã, subaspect statistic, de tulburãri funcþionale din celemai felurite, acestea nu puteau scãpa interesuluinostru, cu atât mai mult cã maeºtrii noºtridobândiserã o reputaþie excelentã în abordarealor. Trãiam o erã nouã, explorarea era acum maicompletã, se nãscuse psihosomatica, adunasemdate noi. Dupã susþinerea unui simpozion cuaceastã tematicã, am trecut la redactarea uneimonografii pe care am intitulat-o Patologiadigestivã funcþionalã (1991). O justificam înprefaþã prin dificultãþile mari ale diagnosticuluiacestor tulburãri în practicã ºi prin restructurãrileconceptuale radicale din ultimii ani. S-a apreciatcã „lucrarea, modernã prin conþinut, reprezintãun moment de referinþã în evoluþia culturiinoastre medicale” (Criºan Mircioiu).

Anii treceau. Alte domenii ne provocau ºi,iatã, se adunase în echipa noastrã unimpresionant material privitor la litiaza biliarã,obþinut în mare mãsurã prin diligenþele a doicolaboratori principali, Monica Acalovschi ºi M. Grigorescu. Sub aspect fundamental benefici-am în clinicã de un laborator excelent de histoen-zimologie (dr. doc. Fedora Barbarino) ºi ne bucu-ram de serioase colaborãri în afarã, cu chirurgiaîn principal (prof. Tr. Chirileanu), dar ºi cu labo-ratoare înalt specializate ale Universitãþii ºiAcademiei. Iatã, dar, un nou simpozion cu temat-icã profilatã ºi apoi o monografie ºtiinþificã.Apreciind valoarea contribuþiilor originale, amîndrãznit sã asaltãm Editura Academiei, cunos-cutã ca foarte exigentã. Apariþia este datatã 1989.Ecoul a fost favorabil ºi a rãsplãtit eforturile, numici, ale noastre: „realizare valoroasã”, „lucrareimportantã”, „bogat material clinic” º.a.

Cu aceeaºi strategie metodologicã - elaborareaunui program de interes actual ºi organizareaechipelor pe direcþii precise de investigaþie -, amabordat mai departe gastritele. Ne gãseam în era„revoluþionarã” a infecþiei cu Helicobacter pylori,care punea toate cele ºtiute de noi sub o nouã

luminã. Clinica era dotatã cu aparatura deinvestigaþie necesarã morfologicã, funcþionalã,bacteriologicã ºi imunologicã. Ani la rând,împreunã cu cei nouã colaboratori, am adunatliteraturã ºi am studiat diferitele aspecte,accesibile nouã, care cereau elucidãri. O primãsintezã a fost fãcutã, dupã obiºnuinþa noastrã, totîn cadrul unui simpozion monotematic. EdituraAcademiei ne-a acceptat propunerea de editare, s-a scris chiar ºi textul pe calculator, dar din lipsãde bani pentru imprimare (eram dupã revoluþiadin decembrie) a trebuit sã cãutãm altã editurã.Funcþiona acum sistemul sponsorizãrii, aºa cã amapelat ºi noi la el. Monografia Gastritele a apãrutde aceea târziu ºi este datatã 1996. În prefaþãprecizam: „Grupul nostru desfãºoarã de mulþi aniun program vast de investigaþii. Ne-amconfruntat în toate direcþiile cu o efervescenþã acunoºtinþelor greu de controlat. Prea multe suntºi punctele litigioase. Experienþa noastrã clinicãeste cea care ne-a ajutat sã le raþionalizãm ºi sã leînþelegem”. Ne-a onorat ºi acum primirea fãcutã:„Un posibil best-seller”, intitula dr. M. Mihailidecronica sa, apreciind „problematica abordatã ºiînalta rezolvare de redactare ºi editare”, ca ºi„condiþiile excepþionale de apariþie”. Ce neputeam dori mai mult?

Altfel am procedat cu Urgenþelegastroenterologice (1995), scrisã cu cei mai vechicolaboratori ai mei, profesorii Mircea Grigorescuºi Oliviu Pascu. Cartea rãspundea unui dezideratde importanþã: un ghid, un fel de „manualpractic”, elaborat la nivelul performanþelormoderne ale medicinii; sistematizat astfel încât sãinstruiascã, pe etape, atât pe medicul din teren,cât ºi pe cel din unitãþile specializate. Conduitaprezentatã de noi reflecta experienþa pe care odobândisem în clinicã printr-o îndelungatãexperienþã. În conþinut am avut în vedere atâtbolile propriu-zise, cât ºi accidentele explorãrilordigestive. Distinºi specialiºti au apreciat cartea ca„element de referinþã în bibliografia româneascã”.Academia Românã ne-a onorat cu premiul „IuliuHaþieganu”, un simbol fast pentru noi.

- În revistele clujene de culturã scrisul dv.putea fi adeseori regãsit, începând cu anii ’70 ºipânã acum. Ce motivaþie ºi ce sens aþi acordateseisticii?

- Fiind cadru didactic, eram dator sã abordezºi probleme teoretice, necesare formãrii tinerilormedici. Ele se aliniau la câþiva vectori esenþiali,apropiaþi de profesia medicalã. De fapt, numaitrei: problemele etico-filozofice ale medicinii,autoformarea ºi umanismul.

Despre eticã nu se poate sã nu vorbeºti cuelevii tãi. Dar sunt atâtea alte probleme, m-aupreocupat ºi pe mine, am citit, am meditat,continui ºi astãzi, mereu apar noi controverse.Aºa cum medicina este extrem de mobilã însubstanþa ei ºtiinþificã, este ºi sub laturafilozoficã, ºi, ceea ce m-a surprins la începutcând am sesizat fenomenul, ºi sub cea moralã.Sacrul hippocratism, însuºi, cu jurãmântul atât demult invocat, nu mai este cel de la origini.Explozia tehnico-ºtiinþificã nu putea rãmâneneînsoþitã de alta conceptualã. Aºa s-au nãscutzeci de texte care doreau sã aducã o contribuþiela înþelesul ascuns al atitudinilor medicului:condiþia moralã, filozoficã, artisticã, ºtiinþificã ºieconomicã a actului medical, relaþia medicbolnav, menþinerea artificialã a vieþii, eutanasia,adevãrul, interfeþele medicinii cu literatura ºifilozofia º.a. Sinteza lor s-a produs sub genericulMedicina între miracol ºi dezamãgire, o carteapãrutã în 1986. A fost mult comentatã.Augustin Buzura a organizat chiar o dezbatereamplã la „Tribuna” pe tema ei, cu discuþii vii. Aapreciat-o emoþionant ºi Constantin Noica: „Ceeace mã încântã la prima strãbatere a paginilorpublicate, este libertatea pe care v-o luaþi faþã despecialitatea D-voastrã în numele culturii largi”...S-a scris în multe locuri, am primit ºi multescrisori, unele de la personalitãþi de prestigiu,altele de la prieteni ºi anonimi. Sunt poatemotivele care m-au determinat sã revãd ºi sãamplific textele, sã adaug capitole noi. Aºa aapãrut ediþia a II-a, în 2009, când împlineam 80de ani, ca s-o pot oferi drept omagiu celorinteresaþi.

În ce priveºte autoformarea, m-a preocupatmult din adolescenþã, a fost una din bucuriilelecturilor mele. Tot analizând un aspect sau altul,am avut impulsul redactãrii unor aforisme curespir poetic. Le-am numit „Inscripþii” ºi le-amdiseminat în cursul anilor prin multe reviste ºialmanahuri, le citeam ºi la radio. Le-am adunat la

Irving Herrera (Mexic) Naºterea Venerei (2013), xilogravurã

Page 16: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

un moment dat într-un volum, sub acest titlu(1989). ªi azi mã mai întorc la ele, mã provoacãideativ. Au cerut însã drept la viaþã ºi unele textedesfãºurate mai larg, ca eseuri, când scurte, cândextinse. Primul s-a numit „Omul ca arhitect desine”. Cu anii s-a adunat ºi aici material pentru ocarte, aºa a apãrut Triumful lui Icar (1994).Fiindcã aveam nevoie de o exemplificare „live” aeforturilor de autodepãºire printr-un om mare, m-am oprit la Eminescu. A urmat Nicolae Iorgaºi mai târziu Mircea Eliade. Stau acum toþi treiîntre aceleaºi coperþi, sub genericul Ridicarea spresine (1999).

Pentru studenþii mei, o dimensiune specificãde autoperfecþionare era metodologia cercetãriiºtiinþifice. Din dorinþa de a le oferi sprijin amredactat un curs, apoi, prin dezvoltarea lui ocarte (Trepte spre ºtiinþã, 1974) ºi, în sfârºit, prinactualizare ºi includerea unor probleme noi,acesta a evoluat spre Introducere în cercetareaºtiinþificã (2007, în colaborare cu D.L. Dumi-traºcu, fiul meu). ºi-a pãstrat caracterul iniþial:„îndreptar pentru cei care doresc sã-ºiperfecþioneze abilitãþile în cercetarea ºtiinþificã”.S-au scris vorbe frumoase ºi s-a subliniat, înprimul rând, utilitatea acestor cãrþi.

- Dumneavoastrã aþi predat, dupã pensionareade la UMF, un curs de Antropologie laUniversitatea „Avram Iancu”. În ce context ºi cuce implicaþii?

- Eram în anul 1994. Profesorul Achim Mihu,care conducea aceastã universitate particularãnou înfiinþatã, dorea sã introducã în programAntropologia fizicã. Întrucât eu scrisesem în maimulte rânduri despre condiþia umanã, mi-apropus-o mie. Tocmai mã eliberasem de sarcinilemele didactice ºi problematica mã ispitea, aºa cãam acceptat uºor. Am avut toatã libertatea înelaborarea programei. M-am documentat ºi amexplorat o bibliografie bogatã. Pentru cã la noinu exista nicio carte de bazã, am redactat pentruuz intern prelegerile þinute de mine ºi ar fiapãrut chiar un manual dacã existau condiþii deeditare.

Aceastã orientare s-a resimþit asupra unei seriide eseuri din anii urmãtori: „Criza omuluicontemporan ºi antropologia”, „Antropologie ºiumanism”, „Responsabilitate, cunoaºtere, destin”,„ªansa ºi rãspunderea de a fi om”, „Sub semnuldemnitãþii” º.a. Urmãream sã contribui laprocesul acesta atât de complicat ºi personalizatde „reabilitare” a fiinþei umane în epocaglobalizãrii (valorilor autentice, dar ºi avicisitudinilor!).

- Sunteþi cunoscut ºi ca pictor, aveþi o lungãactivitate expoziþionalã, iar cronicarii plastici –nume de critici profesioniºti ca Viorica Marica,Mircea Þoca, Negoiþã Lãptoiu, Alexandra Rus,Livia Drãgoi, Gh. Arion sau poetul Aurel Rãu ºialþii – au identificat o anumitã viziune personalã.Aþi ºi scris despre artã ºi despre artiºti. Cum seîmpacã toate acestea în biografia dvs.?

Rãdãcina creativã este – psihologic vorbind –una singurã, în ºtiinþã ºi în artã. În ambeledomenii þi se cere fantezie, dar ºi pasiune, puterede concentrare, strãduinþa de a evita cliºeeleºtiute, renunþãri. Doar raportul dintre intuiþie ºigândirea lucidã este altul. Eu iubeam dincopilãrie frumosul ºi m-au atras lucrãrile de artã.Mai târziu mi-am fãcut ºi o bibliotecã bogatã,citeam mult, eram nelipsit de la expoziþii, m-amîmprietenit cu mulþi artiºti, am început sã fac ºicolecþie. Pentru cã soþia mea picta, mi-am însuºit,

alãturi, tehnica de lucru. Eu am venit astfel înpicturã din culturã, nu am avut vocaþia de artist.Lucram rar la început, atunci când eram liber deproblemele mele. Pictura a devenit apoi, mai cuseamã dupã pensionare, jurnal de zi pentrustãrile mele sufleteºti.

Cu timpul au început sã aparã imagini care sedeosebeau de subiectul privit ºi de stilulcelorlalþi, le simþeam ale mele. De la ardenþainiþialã a culorii, am trecut treptat spreausteritate ºi rigoare. Explozia oarecum sãlbaticãa fãcut loc unor armonizãri muzicale ale culorii,unor dozãri sensibile, deliberate. Formaobiectelor s-a esenþializat. Caut în general sintezaºi expresivitatea, evit documentarul. Compoziþiase vrea echilibratã, armonioasã ºi întotdeaunacuprinde stucturi verticale care trãdeazã anumiteimpulsuri axiologice. Mai de mult am lucrat înulei, acum mã satisface mai cu seamã pastelul,mai direct ºi mai sensibil.

Cu anul 1966 am început sã expun anualalãturi de câþiva colegi, fondând „Salonulmedicilor” care a supravieþuit pânã astãzi. Adecurs de aici ºi înfiinþarea „Asociaþiei medicilorplasticieni”, pe care am condus-o aproape douãdecenii. De la o vârstã mi-am asumat ºi risculunor expoziþii personale. Era un cald prilej decomunicare. Bucuria artei a fost pentru mine oextraordinarã ºansã ºi ea îmi va rãmâne toatãviaþa.

Scrisul meu despre artã s-a nãscut din trãirileemoþionale. Am început prin a comenta desprelucrãri ale prietenilor mei artiºti, pe margineaunor expoziþii sau ale simplelor vizite de atelier.Am continuat prin convorbiri despre arta lor,adevãratã ºcoalã pentru mine, prilej de a-ºi facecunoscutã concepþia pentru ei. Târziu am cutezatsã schiþez ºi unele mici studii pe problemeteoretice care mã intrigau, explorând pentru astabibliografii destul de vaste. Pentru cã s-au adunatîn cursul anilor multe texte, am vrut sã leprelungesc viaþa ºi sã le fac sã circule. Aºa auapãrut douã volume. Labirintul artei (1997)cuprinde convorbiri cu 16 artiºti din toatã þara, înprincipal din Cluj, emoþionante mãrturii deatelier, care trãdeazã devoþiunea gravã ºireligiozitatea creatorului, pãtimaº în credinþa sa.Ele lumineazã labirintul creaþiei plastice ºi ne

limpezesc mai bine mesajul artei. Fascinaþia artei(1999) însumeazã în prima parte, o suitã de 19eseuri (publicate mai toate în revista „Steaua”,condusã pe atunci de Aurel Rãu) pe seama celormai variate probleme teoretice ale arteicontemporane ºi, în a doua, 21 de croniciplastice. Elaborarea lor mi-a dat posibilitatea sãînþeleg mai bine rostul ºi condiþia artei.

- O viaþã... o activitate atât de îndelungatã, pemai multe planuri!... Ce s-ar mai putea adãugaacum, la 84 de ani? A mai rãmas poate ceva despus?

- Ca tot omul care ºi-a asumat rãspundereavieþii lui, la senectute am vrut s-o retrãiesc ºi eupe-a mea prin amintiri. Aºa s-a nãscut un volumamplu pe care l-am intitulat Memorii afective(2002). Cuprinde derularea evenimentelor care audat conþinutul existenþei mele, într-o expunere câts-a putut de exactã, coloratã retrospectiv detrãirile afective de acum. Am optat pentru ostructurare pe etapele reprezentative, aºa cumaratã ºi titlurile care dau ideea-cheie, ca aici:„Întoarcere în copilãrie”, „Fascinaþia cunoaºterii”,„Rãspunderi”, „Umanismul ºi iar umanismul”,„Bucuria artei” etc. O lãmurire de pe primapaginã cuprinde ºi o mãrturisire: „Dacã aº ajungevreodatã la poarta raiului, aº zice aºa: SfintePetre, eu, prea mare lucru nu mã laud sã fi fãcutîn viaþã. M-am pãstrat însã om de omenie, într-ovreme când pe la noi bãteau vânturi rele. ªi m-am aºezat încrezãtor punte între trecutul ºiviitorul neamului meu”.

Ar mai fi ceva de adãugat. În anul 2005 aminaugurat în satul meu de pe Valea de jos aGilortului un „Muzeu sãtesc” foarte bogat, fãcutde noi, urmaºii celor doi învãþãtori, pãrinþiinoºtri: îl visaserã o viaþã ºi pãstraserã cu grijãpioasã lucruri de demult.

Benjamin Vasserman (Estonia) Ordeal (2011), artã digitalã

Page 17: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

interviu

AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa:: – Rãzvan Petrescu, nu vãpare rãu cã aþi abandonat medicina pentru scris?

RRããzzvvaann PPeettrreessccuu:: – Uneori. Tot mai rar. Mãapucã regretul (niciodatã prea intens), atunci cîndtrec pe lîngã maºinile doctorilor (au þevi de eºapa-ment foarte mari, am frustrãri), pe lîngã vilele lor(toate sînt în Bãneasa, medicii ºi-au construit uncartier personal, iar eu mã deplasez pe-acolo îndrum spre aeroport, nu ca sã iau vreun avion, cidintr-o dorinþã aerospaþialã), sau pe lîngã femeilecare profeseazã, îmi plac orelistele. Atunci regretulcapãtã accente uºor dramatice din cauza beculuipe care-l poartã cu demnitate senzualã-n frunte.Mai simt remuºcare ºi atunci cînd intru-npivniþele spitalelor, unde e morga, ºi vãd cã aumurit alþi oameni decît îmi dorisem. Dacã aº firãmas medic, aº fi zãrit satisfãcut pe mesele demarmurã pe toþi nemernicii care mi-au fãcut viaþaamarã – pentru cã le-aº fi pus diagnosticenesmintit greºite, ºi ar fi decedat prin septicemie.Cîteodatã îmi pare rãu ºi cã nimeni nu-mi maispune „domnu’ doctor”. Cuvintele astea mã înari-pau aproape zece minute, zburam literalmente pedeasupra cãsuþelor din Pietroºiþa, MHS îmi fãceasemne cu mîna. Pe scara blocului, cum nimeni n-aînþeles ce înseamnã redactor, iar scriitor mi-a fostruºine sã le explic ce e, lumea îmi spune de mulþiani domn’ profesor. Asta e bine vara, însã iarnamã obligã sã port cãciulã de profesor, cu vizierã.Nu e deloc comodã, nu mai vãd pe unde merg,ajung la Cãciulata în loc de aeroport.

– Vorbiþi-mi despre Mircea Horia Simionescu,parcã a intrat într-un nemeritat con de umbrã...

– Era într-un infam con de umbrã încã dintimpul vieþii, nu mã refer la cititorii pasionaþi saula scriitori (Mircea Cãrtãrescu i-a fãcut un foartebun portret în booklet-ul Dublului CD cu

Ingeniosul bine temperat în lectura autorului). M-am împrietenit cu MHS cînd meditam camedic la dispensarul din Pietroºiþa, stãtea la 10minute distanþã-n sus, într-o vilã pe care s-aambiþionat timp de zeci de ani s-o construiascãsingur, în mare parte a reuºit, în altã parte nu,rãmãsese „livingul” neterminat, cu traverse de fierdespre care n-am priceput la ce foloseau, mi-amimaginat cã voia sã le sarã, multe zãboveau defãcut la uºi, la ferestre, prin curte, la balconulmare c-un parapet nesigur pentru cã nu exista, lascara interioarã – de lemn, abruptã, cu trepte camînalte -, însã nimic nu mai conta atunci cîndintrai în camera lui unde nu venea multã lumepentru cã de asta se ºi izolase în satul ãla concen-tric cu oameni oblici, sã nu mai vadã personaje ºisã se poatã concentra pe scris. Era o camerã micã,un pat îngust, o masã ºi mai îngustã pe carestãteau maºina de scris ºi întotdeauna multe foide hîrtie A4, creioane, gume, parcã ºi-un stilou. Înstînga, fereastra. Care dãdea în acel balconpomenit din spatele casei, de unde se vedea unfel de livadã de care avea grijã, dar parcã fãrã uninteres constant. Balconul din partea din faþã eramic, însã puteai zãri de-acolo munþii, satul, eli-copterele, caprele, sau parcã nu existau capre pevremea aia, pe urmã au apãrut, dupã revoluþie, ºisanatoriul TBC construit de americani în 1930.Revenind la camera lui de lucru (cealaltã încãpere,din care ajungeai în balconaºul din faþã, era un felde dormitor), sub fereastrã exista o mãsuþã cesusþinea un magnetofon Sony din anii `50, cu unmicrofon la care MHS îºi înregistra visele, atuncicînd se trezea, în miezul nopþii, în zorii zilei. Mi-a spus cã i-au folosit în literaturã – uneori ºi leamintea cu creionul, pe o bucãþicã de hîrtie, fiindsigur cã a doua zi le va uita. Nu le uita, sau leuita parþial delicat, cert este cã le îmbunãtãþea,aºa cum fãcea cu orice, cu oricine. ªi mai în stîn-ga în camera de lucru exista o a doua fereastrã,

care dãdea spre disperarea lui spre noul cãsoi alunui medic din zonã, apoi rafturile pline de cãrþi.A construit totul cu mîna lui, ºi niciodatã nu mi-am explicat cînd reuºea sã le facã pe toate, cãmai ºi ducea apã cu gãleata de la fîntînã, eu abiaîi înghiþisem fãrã suflare Bibliografia generalã ºimi-a fost o teamã explicabilã sã-i citesc ceîncropisem printre doamne rurale, pe hîrtii liniate,i-am citit. Cu voce tare, cã aºa voia. Era de faþã ºidoamna Dorina Simionescu, ºi-am cãzut real-mente în extaz montan cînd s-au entuziasmat înreprize, la 30 de ani nu aveam mutrã de scriitor,ci de culegãtor de zmeurã. Ca ºi acum. Nu doarcã scria – deºi dacã ar fi fãcut numai asta ar fifost arhisuficient. O spun pentru cã eu cred cã afost ºi continuã sã fie cel mai mare scriitor romândin toate timpurile. Dar ºi un om extrem de atentcu alþii, politicos pînã la enervarea celorlaþi, careaºteptau la rînd ºi nu aveau rãbdare niciodatã, potafirma fãrã nicio ezitare cã era un om fundamen-tal bun, sau aºa ceva nu are importanþã în tim-purile moderne ºi-o scriu degeaba? Extrem (ºiinutil) de manierat, rasat, înalt, cu ochi vii, cãrorali se umbrea verdele cînd îºi aducea probabilaminte cum sã restilizeze o frazã (fãcea multecorecturi, de obicei cu creionul pe hîrtiile bãtutela maºinã, cu un scris mic, foarte îngrijit, definitivcaligrafic), ºi-i veneau textele în minte de multeori, uneori la farmacie, unde ne plãcea amînduro-ra aceeaºi farmacistã, cã erau douã. Nu discutamcu el politicã, iar regimul era la ordinea zilei labufet, unde n-am intrat niciodatã împreunã, cuînjurãturile ataºate, ceea ce poate pãrea straniuavînd în vedere cît de tare ne-am împrietenit, darnu-i. Era atît de clar ce simþeam faþã de ce ni seîntîmpla pe vremea lui Ceauºescu, mai scãpamdoar cîte-un comentariu pe vreo temã de laEuropa Liberã, încît glosele nu mai aveau rost, ºi,cu el, mi-am dat seama cã literatura e mai presus,mult mai presus de mizeriile pe care le trãiam.NUMAI cu el. Aºa cã dupã ce-mi terminam con-sultaþiile la dispensar, urcam pînã la vilã (oarecum o mai fi arãtînd acum) ºi ne bucuram cã nevedem ºi începeam sã vorbim. Despre cãrþi,fireºte. Sau personaje – din sat sau din volume.Sau, dupã cîteva luni, despre muzicã. Cînd mi-adescoperit bucuria (necesitatea) muzicii clasice,conversaþiile au luat o turnurã aproape simfonicã,ce interpret cîntã mai bine sonata nr. 31 deBeethoven, de exemplu, dar Mahler a cincea sauºostakovici tot a cincea ºi tot aºa, la nesfîrºit.Ultima datã cînd am vorbit cu el la telefon, cuvreo lunã înainte sã plece, ne înflãcãraserãm laSchubert. Ce compozitor modern e, cu Flaubertsituaþia fiind clarã. Cît de suferinzi de lumbagocerebral sînt ãºtia de pe planetã care-o preferã peLady Gaga. Sau pe Coelho.

A, ºi mai vorbeam ºi despre filme. Îi plãceau.Gãsea într-un scenariu, în cele ieºite din comun,un oarece similar cu literatura, ºi, mai mult, eraîncîntat de marii actori. Cum ar fi Brando. ªifrancezii. Ne povesteam replici, uneori rîdeam,discuþiile durau ore. Sigur cã, printre acorduri – nepuneam sã ascultãm, la telefon, dînd volumultare, diverse muzici înregistrate pe magnetofon –apãreau fracturi dramatice, de exemplu ce-iscrisul, cui foloseºte, de ce vrea public scriitorul,accidentul lui cu motoreta-n zid de la 40 de ani,amintiri copleºitoare despre Radu Petrescu ºiCostache Olãreanu (pe care am avut norocul sã-lcunosc ºi pe viu, nu doar din cãrþi), satul,oamenii, munþii, gara, trenul, pachetele de Carpaþipe care le fuma, noi credeam cã nu fac rãu, aºa a

De vorbã cu scriitorul Rãzvan Petrescu

Divinitatea e atentã la”detalii tehnice”

Page 18: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 201318

fost. Cînd am ajuns în Bucureºti, discuþiile s-aumutat exclusiv în telefon, ore ºi ore de cuvinte,de multe ori a avut complet nefireasca generozi-tate sã-mi asculte cîte o povestire de mai bine de-o jumãtate de orã la 12 noaptea, cînd se maistingea ºi lumina. Simþeam nevoia aprobãrii lui, ºivenea mai mereu, uneori cu mici sugestii, dîndu-mi senzaþia vie cã se bucurã sã ajute un confrate-prieten. Cum destui filolologi cinstiþi îl comparãcu Urmuz, Calvino, Barth, Donald Barthelme, potsã le spun cu mîna pe inimã cã nu era deloc unfan al literaturii nord-americane, tot suflul, toatãfiinþa lui (care era eminamente literarã) respiraaerul Europei, aºa cã ultimii doi scriitori se taiede pe listã. Cu Urmuz semãnãm toþi, iar MHS afost unic. Mai greu Calvino la MHS, poate doarîn ce priveºte vreo copertã care n-a ajuns sã fiefãcutã. Povestea capãtã alte dimensiuni cînd rãsarecomparaþia inevitabilã cu Borges. MHS nu-l citisepe Borges, cã n-avea de unde, atunci cînd aînceput sã scrie, sã publice. Una la mînã. Doi,scriind în limba românã care a suportat mii deani suferinþa de-a nu fi o limbã traductibilã, ºinici mãcar interesantã pentru planeta cu oamenimov, evident cã a pierdut competiþia – argentini-anul, cu spaniola lui de pe toate continentele, acucerit o sumedenie de pieþe de desfacere, inclu-siv de ananas. Trei, MHS a scris ce-a scris înaintealui Borges. Evident, nu a contat absolut deloc.Dar nici nu pot spune cã Borges l-a citit pe MHSºi l-a copiat, deºi pot. ªi, patru, mi se pare cã li-teratura lui Mircea Horia Simionescu, aruncînd înaer toate convenþiile (pe care Jorge, prudent, le-apãstrat) este net superioarã. Cinci. Dacã nu se vorface traduceri masive din MHS, va rãmîne unuriaº scriitor doar pentru noi. ªi cînd zic „noi”,mã refer la un public restrîns, în moarte biologi-cã, aºezat pe scaunul dentistului. I-am împrumu-tat cîteva cãrþi, ºi, dupã ce a citit Memorialul dela Mafra (aºa s-a numit în 1989, cã nu era voiemînãstire), mi-a spus, trist, bun, ºi-acum, dupãSaramago, eu de ce mai scriu? Se îndoia de elmai tot timpul, în celãlalt restrîns rãstimp ºtiindcã este un foarte mare scriitor, numai cã aceastãcealaltã duratã nu-i colora decît dimineþile, cînddãdea la rindea o balustradã, pe urmã-i trecea ºiîncepea sã scrie. Nu mi-l imaginez altfel decît scri-ind, chiar ºi atunci cînd vorbea, ºi vorbea cumultã lume, de fapt, în adînc, scria. Aºa cum sîntsigur c-o face ºi acum. Mai ales cã nu credea înDumnezeu, îl enerva, iar Ãsta sigur i-a dat ocamerã cu vedere spre pãdure ca sã batã lamaºinã, probabil tot un Consul, divinitatea eatentã la detalii tehnice.

„ªi-aatunci Mircea Daneliuc o va lua dela capãt.”

– În aceastã lume a orgoliilor inflamate ºi ameschinãriilor, mã bucur sã aud vorbind un scri-itor în asemenea mod despre un confrate. ªtiu cãavem un prieten comun, tot un mare scriitor –Mircea Daneliuc...

– Un mare scriitor ºi, în opinia mea, cel maimare regizor român. Dar, aºa cum era firesc înþara asta amarã, a trecut prin tot felul de încer-cãri, la un moment dat i s-a interzis sã maifilmeze ºi-atunci a-nceput sã coasã pulovere, s-aluptat numai el ºtie cum cu toþi politrucii ºiobsedaþii ºi securiºtii de platou, uneori i-a pãcãlit,alteori nu, a avut pe urme chiar dacã nu lãsaurme tot felul de informatori, cu ãºtia se juca,însã numai el ºtie cît l-a costat jocul cu rîmele,noroc cã într-adevãr ºtie, e un pescar pasionat,mulþi turnãtori s-au trezit dimineaþa-n patul plin

cu apã ºi cu cîrligul prins de omuºor, ai dracului,nu mureau, cã se duceau la medici de partid carescoteau momeala. Pînã la urmã a rãzbit, ºi-a ajunsdupã ’89 din nou în spatele camerei de filmat, iaracum putea sã strige Motor fãrã iritarea cã vinevreun colonel care sã-i opreascã motorul. Însã avenit, au venit ºi alþii, aceiaºi, au trecut anii ºi,din cauza unor concursuri tot mai urîte de împre-jurãri, a fãcut un pas lateral faþã de ceea ce s-anumit dacã nu cumva încã se mai numeºte „valultînãr” de cineaºti, cã ãºtia par sã nu mai creascã,am vãzut ºi eu filmele lor, nu toate, ºi numaibãtut la cap de Mircea, ºi pot sã spun nu din soli-daritate prieteneascã cã nu-mi plac, cã dacã ceeace fac ei are un „stil spartan”, cum am citit într-orevistã de cinema ºi ceasuri bãrbãteºti, atunci spercã Sparta va dispãrea din nou. Am vorbit împre-unã mult, deci nu-mi mai aduc aminte exactrãspunsul lui cînd l-am întrebat despre primacarte, cînd anume ºi de ce a scris Pisica ruptã, înlinii mari mi-a dat de înþeles cã nu neapãrat pen-tru cã se simþea trist ºi nervos ºi tot mai împinsspre marginea lumii cinematografice, ci pur ºisimplu a trãit nevoia s-o scrie. De atunci auurmat multe alte volume, ºi tot mai puþine filme,cu o singurã constantã, platã dar nedreaptã ºidureroasã: oamenii de film au zis cã-i scriitor,scriitorii au spus cã-i regizor. E tot mai dificil sãte lupþi ºi cu unii ºi cu alþii, sã le explici cã eºti ºiuna ºi alta, ºi la fel de bun, nu te-ascultã, ºi, deaici, s-a ivit frustrarea care, din fericire, nu stã peloc ºi geme: îl împinge sã scrie. Toate cãrþile luiau început de la o vreme sã capete un contur saupariu clasic: o saga giganticã a României, cu toatãenorma ei încãrcãturã de contradicþii deloc fla-tante. Mircea Daneliuc descrie o lume aproapeinsuportabilã – pentru cã o disecã pînã la ultimacelulã, ºi ultima celulã e zbîrcitã, neagrã, ºi gatasã plece-n Italia –, pare cã o comprimã tot maimult, lumea asta, în volumelor sale, îi învîrtetoate ºuruburile pînã-n clipa-n care ai senzaþia cãstau sã explodeze, ºi nu o salveazã nici mãcarpaginile suprarealiste (ce spiraleazã registrul sec,dur al realitãþii fãrã orizont, înfãºurînd firul epicpe alte dimensiuni, aproape coºmareºti). Un scri-itor nemilos, care nu iartã nimic, niciun personaj,nicio situaþie, niciun vis. Totul devine întunecat,strîns ºi constrîns sã nu respire profund, adicãexact aºa cum e ºi-n realitate, numai cã mai toþirefuzãm s-o vedem. El o scruteazã monstruos ºi oaºazã-n oglinda paginii fãrã photoshop, îi dã brînci, o accelereazã, îi conferã sinuozitãþi deodaliscã pentru ca aproape imediat sã-i trînteascãun neg mare pe faþã, o buzã de iepure, plus cîte-va fraze dilii din care nu se înþelege decît faptulcã oamenii nu pricep ce-ºi vorbesc. ªi, pe mãsurãce-i curg atît de fluid cãrþile, omenirea descrisãtinde sã devinã tot mai pãcurie, mai micã, maidensã, curînd va ajunge pînã la acel punct iniþialde-o masã infinitã care ne-a dat Big Bangul. ªi-atunci Mircea Daneliuc o va lua de la capãt. Îmipare rãu cã nu l-am vãzut pe platou, filmînd,dînd indicaþii, luptîndu-se cu dorinþele firesc aiu-rite ale marilor actori, cred cã-i extrem de obosi-tor ce face un regizor, însã nu ºi pentru el, are oenergie stupefiantã, e dinamic, sclipitor, ºi, aicivine paradoxul, foarte decent. Armura de bãrbatdur ºi-a pus-o ca sã nu mai fie lovit din toatepãrþile, cu gloanþe de calibrul 45, sãgeþi, suliþe,gãleþi cu smoalã topitã, bolovani aruncaþi de pecriptã. L-am vãzut însã ºi destins, surîzînd ºirîzînd din toatã inima, iar aici se cuvine sã spuncã umor mai total decît al lui încã n-am observat.Îi apare ºi-n cãrþi, dar de multe ori, nu întotdeau-na, apare ca sã facã o stare, o conjuncturã ºi maicriticã. ªi, cum „scrie precum Caragiale”, „areumorul lui Caragiale” au ajuns etichete nu de

puþine ori greºit lipite, dar lipite-n draci, la Mirceanici gînd de Caragiale. Cruzimea lui ar putea fi oeliberare – nu a lui, ci a noastrã –, fiind asprimeaunui artist care nu face compromisuri. Picteazãregizoral viii ca pe morþi ºi invers, fãrã îngãduinþaparastasului. Mircea Daneliuc – un Bosch cu unumor sãgetãtor.

„...povestirea e modul meu de-aa fi, n-aam trãit niciodatã romane, ºi nici nu-mmidoresc. Aº cãsca întruna.”

– Dupã acest ”ocol”, sã ne întoarcem laRãzvan Petrescu. Cu ultrafolosita, dar capitalaîntrebare – de ce scrieþi?

– Cînd am început sã scriu, pe la 22, 23 deani, era o plãcere extraordinarã, de un singurlucru egalatã, numai cã ãsta din urmã dura multmai puþin. S-ar putea spune cã evadam, prea erade tot oribilã lumea-n care trãiam, avea nevoie deo sorã ºi o cream eu, ca sã n-o ia/iau razna. M-afascinat Faulkner cu teritoriul lui atît de imaginarîncît a devenit real, Macondo mai puþin, era preadeparte, a apãrut o singurã datã, pe urmã a camdispãrut, însã nu mi-am propus niciodatã sãinventez o þarã, nici mãcar un oraº, am preferatpiesele de puzzle, proza scurtã, miniaturile, un felde ceasuri. Aºa cã întrebarea ar putea fi de ceconstruiesc ceasuri. Ca sã-mi mãsor timpul, sau,mai precis, sã încetez sã mi-l mai mãsor – cînd teocupi de arcuri extrem de mici, rubine ºi ºurubelenu te mai uiþi cît e ora, important e sãfuncþioneze cesuleþul, pe urmã-l vinzi uneidoamne cu panã la pãlãrie, de struþ. Cu vremea,am observat cã nevoia de a scrie s-a mai redus,acum se pare cã aº vrea sã am cît mai mulþi citi-tori, ceea ce denotã cã intru în depresie înainte devreme, maximum ar fi sã am extrem de mulþi citi-tori fãrã sã mai scriu nicio literã, dar am aflat cãnu se poate. Pe de o parte ºi pentru cã frica desingurãtate determinã tot ce facem – cu doar cîte-va luni mai înainte, rãspunzînd aceleiaºi întrebãri,am spus cã frica de moarte e responsabilã pentrufaptul cã vrem sã ne arãtãm, peste tot, nu, e campe locul 3, fiindcã nu vrem nici mãcar sã negîndim la ea, sau ne gîndim în clipe de restriºte,cum ar fi cînd ne cade acoperiºul. Deci scriu ºiacum din simplul motiv cã mã simt perfect atuncicînd fabric personaje, situaþii sau ce-s alea, mãentuziasmez, întristez, rîd, plîng, uit de toate ºi,mai ales, paradoxal, uit de mine. Aº face o remar-cã, deoarece mã obsedeazã întrebarea pusã: de cenu-i întrebat niciun muzician de ce compune, dece cîntã, sau un arhitect de ce face case?

– Aþi publicat doar prozã scurtã, teatru ºi pu-blicisticã. Sunteþi considerat un as al prozeiscurte. Neabordarea romanului nu înseamnã oincapacitate de construcþie pe spaþii vaste?

– Sigur cã poate însemna ºi aºa ceva. Poateînsemna ºi cã nu pot scrie simfonii, ori sã pictezfresce murale. Dar explicaþia e geograficã: întin-derile vaste nu-mi spun nimic în naturã, de pildã,privesc Siberia ºi nu mã înfior decît de frig, or, ela fel ºi-n literaturã dacã eu aº fi cel obligat sãinventez Siberii. De cînd eram mic ºi studiam cumare interes vietãþile minuscule mi-am dat seama(prin clarviziune) cã nu reuºesc sã mã concentrezdecît pe zone restrînse, strîmte (chiar dacã ter-menul are conotaþii oarecum instructive), apoi amcrescut. ªi imediat ce-am crescut, m-am simþitatras definitiv de proza scurtã, pentru cã numaiaici eºti provocat continuu, cuvînt cu cuvînt,numai aici nu ai voie sã ratezi niciun punct, în

Page 19: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

19TRIBUNA • NR. 269 • 16 -30 noiembrie 2013

roman eºti cam prea liber, or, petrecîndu-mi 33 deani de viaþã în comunism, nu mã simt confortabilîn libertate, mã deprimã, prefer închisoareacochetã a povestirilor, unde cineva, tot tu, daraltul, se uitã mereu pe vizetã sã vadã cum ai scrislitera x, te supravegheazã, e stimulant, aþi auzitprobabil destui scriitori spunînd cã e bine cînd auun termen de predare, se simt „strînºi cu uºa”, sãºtiþi cã este cam acelaºi lucru, doar cã înînchisoarea îngerilor mici nu te strînge nimeni cuuºa, dimpotrivã, o þine încuiatã, n-ai pe unde sã-þistrecori mîna ca sã þi-o striveascã el ºi-apoi sã aiun bun motiv de-a nu mai scrie o lunã, cã nupoþi lucra pe tastaturã cu degetele-n ghips, doar ile arãþi directorului literar. Pe spaþii înguste per-sonajul nu poate deraia în dialoguri inepte sauinutile – vorbim de marii profesioniºti ai prozeiscurte, nu de ciudaþi –, nici nu ai voie sã facidescrieri ca Balzac cã þi se terminã spaþiul ºifemeia nu mai intrã-n transã sau unde intrã cînddispare, nu poþi relaxa ritmul, cã nu mai iese nicimãcar o baladã, ci un magiun, nu poþi ridicapiciorul de pe pedala de acceleraþie, ºi nici nuvrei, ºi mai e ceva, este destul de uºor sã scrii opovestire în douã, trei zile, rãstimp în care nu þise modificã prea mult umorile, inspiraþia, suflulsistolic, dioptria, aºa cã rãmîi în zonã, cum spunsportivii citîndu-l pe Tarkovski. Pe scurt, pove-stirea e modul meu de-a fi, n-am trãit niciodatãromane, ºi nici nu-mi doresc. Aº cãsca întruna.

– Deadline-urile mã stimuleazã, sunt unul dincei care au nevoie de ele. Tabieturi?

– Am avut, nu mai am. Nu-mi place rutina, or,tabieturile i-ar da contur, poate ar fi unul tãios,nu ai de unde ºti, ºi m-aº tãia, ar trebui sã plec laspital, iar acolo nu te lasã sã scrii cu faþa cusutã,mai ales cã poate fi spitalul de nebuni, deoarece,prin extensie, tabiet înseamnã manie. Or, psihia-trii cos foarte prost. Aºadar, mã apuc de scriscînd îmi vine muza. Apare pe blatul de labucãtãrie, þinînd monitorul cu ambele mîini îndreptul sînilor, ceea ce e destul de frustrant, maiales cã vrea s-o muºc, nu prea tare, totuºi susþi-nut, e greu sã dai ecranul la o parte. Noroc cã stãcu picioarele depãrtate, nu la maximum, ca sã potaºeza tastatura pe ele, ºi aºa scriu. Aþi observat cãîn niciuna din povestirile mele nu existã scene desex? Pãi de ce ar exista, cînd existã ca tabiet ero-tic. Cînd eram mic îmi aºezam rigla, compasul,foile de hîrtie, cãrþile de bazã, ochelarii, stiloulWedo, cana cu cafea, paharul cu coniac Drobeta,paharul cu apã, telefonul, creioanele, pixurile ladistanþe egale, ºi începeam sã le mãsor cumilimetrul. Dupã ce isprãveam mãsurãtorile eramatît de istovit, încît nu mai puteam sã scriu decîttitlul povestirii pe care-l schimbam a doua zidimineaþã, cînd reluam tabieturile ºi trebuia sãscriu altã prozã scurtã cu rucsac.

– Ce e viaþa literarã pentru dumneavoastrã?Dincolo de ce mi-aþi relatat despre Simionescu ºiDaneliuc, acum simþiþi nevoia apropierii confra-þilor, dar nu din obligaþie, ca editor?!

– Am încercat mereu sã stau cît mai departe deaºa-numita „viaþã literarã” care numai viaþã nu e,pentru c-am avut ghinionul sã întîlnesc, pe laînceput, scriitori care nu mi-au plãcut, aºadar i-amevitat pe cei mai mulþi, mi s-a pãrut cã-i mai binesã-i citesc decît sã stau de vorbã cu ei ºi sã-mipierd timpul ascultînd tot soiul de prostii, de re-gulã bîrfe. Am greºit, desigur, pentru cã existã ºioameni cît se poate de interesanþi, însã cînd apucisã-þi construieºti un anume tip de comportamentºi-l menþii, ba chiar îl întãreºti vreme de mulþi ani,

e foarte greu sã-l schimbi fãrã sã nu te prãbuºeºticu totul, cãci începe sã-þi facã parte din schelet.Ca redactor de carte e însã chiar recomandabil sãstai la distanþã, dacã se poate în alt oraº, cãciîntîlneºti tipi grozavi dar care scriu prost, ºi nu tesimþi deloc confortabil sã le-o spui, sau dai pesteindivizi groaznici care scriu bine, ºi nu vrei sãintri cu ei în niciun fel de discuþie.

– Sunteþi un individ groaznic sau un tipgrozav? Ca sã vi-o întorc...

– Mã strãduiesc sã fiu un individ îngrozitorcare scrie foarte prost. Constat cã nu trebuie sãfac mari eforturi, scrisul idiot vine de la sine,totul e sã-l laºi sã curgã. Scrii dintr-un foc, capompieru’, nu te mai uiþi peste ce-ai fãcut ºipredai lucrarea acolo unde trebuie, ideal ar fi într-o revistã cît mai subtilã, cum ar fi Pupãza din tei.Apoi te porþi oribil cu necunoscuþii, îi poþi scuipape stradã (cînd trec cu maºina pe lîngã tine fãrãsã te ia, deºi ar fi trebuit sã ghiceascã, voiai ºi tucu 4 ori 4), deci le scuipi automobilu’ de preferatpe portbagaj, sã nu te vadã, dar sã-þi observe sem-nul dispreþului cînd ajung acasã, te porþi infernalcu colegii, tocmai pentru cã ei, prin regulament,sînt obligaþi sã te suporte, le pui puþinã otravãpentru ºoricei în bomboane, de exemplu, apoi tecomporþi inuman cu prietenii ºi rudele, le faciglume macabre, îi îmbolnãveºti de nervi, derinichi sau mãcar de-o tubercoluzã asociatã cu unsifilis benign, care desfigureazã. Numai aºa poþideveni un om grozav care scrie foarte bine:trecînd prin experienþele de mai sus. Sigur, înipoteza destul de puþin probabilã cã ai mai filãsat în libertate, în viaþã. Deºi nu este un scopnobil sã devii un individ minunat care ºi scrieminunat, þelul iluminaþilor fiind numai ºi numaidezvoltarea personalitãþii, a sinelui, plus umilinþa.Cu drumuri la mãnãstiri, pe jos, prin zloatã,purtînd în spinare o cruce celticã.

– Da, vãd cã aveþi o serioasã rezervã de umorca soluþie de supravieþuire individualã. Dar,trecând convorbirea pe alt palier, România ceºanse mai are de supravieþuire?

– Dacã n-aº fi avut umor (notez cã mi se-ndreaptã-n sus ºi lateral), aº fi putut emigraacum 23 de ani, ºi scãpam de o Românie ce iaforme tot mai bizare, cînd seamãnã cu o plãcintã,sau o amoebã, cînd e pãtratã ca un cap, cîndcurge peste tot, cînd are soliditatea ciobanului

care s-a aºezat pe fluier, cînd pare sã fie termodi-namicã, cînd miroase a Andreea Marin, sau apucioasã – pentru cã dracii se simt cel mai bineaici, îi alintãm, ne jucãm cu ei, le furãm turbinca,iar ei ne dau pucioasã cu care am fi putut sãfacem autostrãzi, ei bine, pînã ºi pe asta am furat-o –,prin urmare nu-i bine sã ai umor, pentru cã rãmîipe loc ca sã te joci cu traista. ªi dacã România arezistat la 45 de ani de comunism plus ultimii 23de sclavagism postmodern (n-aº vrea sã-i pome-nesc pe turci ºi nici pe greci, deoarece mulþi com-patrioþi se duc la ei în vacanþe low-cost, care-ardeveni very hight-cost dac-aº scrie ce ne-au fãcutturcii vreo 400 de ani chiar ºi dupã ce îi bãteamîn celebrele bãtãlii din poieniþã, sau fanarioþii, cuobiceiurile lor mai joase decît ale turcilor, cã-snepoþii spartanilor, or se ºtie cît de poponari eraubãieþii antici, aºa cîºtigau luptele, soldaþii luptauîn echipe de cîte doi, ºi se bãteau cu înverºunareca sã apere viaþa iubitului, iubitei, în toiul lupteise mai estompau diferenþele, dar drama eraepopeicã), deci, dacã þara asta a rezistat la atîteaporcãrii ale istoriei, nu vãd de ce n-ar continua.Sigur, ºi porcãriile vor continua, de data asta fiindînsã occidentale, top gun, deci ne vor ºi plãcea.

– În încheiere, v-aº ruga sã-mi spuneþi la celucraþi...

– Lucrez la cutia automatã a maºinii mele,vreau s-o fac mecanicã, la casetofonul cãruia nu ise mai învîrt rolele presoare, ºi le învîrt cu mîna(asta-mi ocupã cel mult 3 ore pe zi), la unpulovãr pe care vreau sã-l deºir ca sã semene cumodelul iniþial, la o lampã pe care þin morþiº s-ofac sã se aprindã cînd bat eu din palme, nualtcineva, cã mi-o stinge, ºi la un volum de pove-stiri care sã redea fidel povestirile lui AliceMunro.

Interviu realizat de AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

Alicia Candiani (Argentina) Diana (Þintã) Centrul I (2013), acvatinta, litografie, chine colle, perforaþie

Page 20: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 201320

Brâncuºi a realizat unele sculpturi fãrãvariante, replici, etc. semn cã a reuºit sãsurprindã idea subiectului/sufletul în

totalitate, fãrã a fi nevoie sã mai revinã asupraformei ºi sã o mai modifice (fiind aproapedesãvârºie, întrucât sculptorul considera cã: „Daroperele nu ajung niciodatã la o desãvârºirecompletã, pentru cã însãºi materia nu estedesãvârºitã.”

Existã însã teme seriale, versiunile fiind uºormodificate mereu, semn cã ele reprezintã trepteale desãvârºirii. De exemplu, Pãsãrile mãiestrecuprind 7 variante iar cele în vãzduh, 11, tot maialungite în elanul înãlþãrii aerodinamice (temãanalizatã de Aghata Tacha Spear în magistralalucrare Pãsãrile lui Brâncuºi /1/ în care a realizatºi o planºã sinopticã deosebit de sugestivã pentrucomparaþia versiunilor). Domniºoarele Poganycuprind ºi ele 6 variante, în care coafura devinetot mai geometricã, ajungând la o cascadã super-bã iar ochii se deschid tot mai mult spre reverie.

Vom cerceta treptele desãvârºirii în cazulColoanelor farã sfârºit, având în vedere cã la 27octombrie 2013 se aniverseazã 75 de ani de lainaugurarea Ansamblului monumental de laTârgu-Jiu. Vom folosi în demersul nostru câtevaobservaþii ale Doinei Lemny (cercetãtor la Muzeulde Artã Modernã din Paris, Atelierul Brâncuºi),din volumul-album BRÂNCUªI artistul care trans-greseazã toate hotarele. /2/

Autoarea albumului precizeazã cã e dificil destabilit cronologia Coloanelor brâncuºiene,începând cu prima, alcãtuitã din 3 module întregi+ ½soclu +½ vârf (lemn stejar; 203,2 x 25,4 x 24,5cm; 1916 -1917) ºi pânã la Coloana fãrã sfârºit(fontã alãmitã, romboedre pe ax de oþel; 29350 x90 x 90 cm; 1937-1938; Târgu-Jiu). Se mai ºtie cuprecizie cã în anul 1925 Brâncuºi a terminat oColoanã cu 9 module întregi + cele douã jumãtãþide la bazã ºi vârf ºi cã în anul 1926 a realizat ºimontat în grãdina fotografului Edward Steichen(din apropierea Parisului) tot o Coloanã cu 9module întregi + cele douã jumãtãþi aferente. În1927, artistul fotograf plecând în America, grãdinaa fost dezafectatã ºi sculptorul a tãiat lucrarea îndouã bucãþi, transportându-le în atelierul sãu.Observaþiile sunt suficiente pentru interpretareanoastrã.

Semnificaþia CCoollooaanneelloorrModelul Coloanelor brâncuºiene îl constituie

stâlpii de pridvor ai caselor þãrãneºti tradiþionale,care simbolizau stâlpii de susþinere ai cerului(casa reprezenta universul în care tavanul sim-boliza cerul susþinut de coloanele casei). În anu-mite locuri, pe dealuri, existau în vechime, astfelde stâlpi fãrã capitel, înalþi de câþiva metri,amplasaþi în naturã, care simbolizau stâlpii cerului(axis mundi). În cimitirele arhaice, la capul mortu-lui se plantau brazi funerari sau se amplasaustâlpi funerari, de înãlþime umanã, care susþineaupasãrea sufletului. Constantin Zãrnescu(Aforismele ºi textele lui Brâncuºi) susþine cãbradul funerar se lega de stâlpul de pridvor cucrengile în jos, iar cel de nuntã, cu crengile în sus.Dacã am suprapune cei doi brazi, între crengile

acestora s-ar forma un spaþiu romboedric,asemãnãtor celui al Coloanelor brâncuºiene.

Putem concluziona cã în satul tradiþionalromânesc, întâlnim coloanele de pridvor care sim-bolizau coloanele de susþinere ale cerului ºi stâlpiifunerari care susþineau pasãrea sufletului. La brân-cuºi toate aceste semnificaþii se împletesc.

2. Evoluþia motivului CCoollooaanneelloorr/treptele desãvârºirii

Prima Coloanã brâncuºianã dateazã dinperioada 1916-1917 ºi cuprinde 3 module întregi,precum ºi cele douã jumãtãþi aferente, trimiþânddirect, prin mãrime, la stâlpul de casã þãrãneascã.Înãþimea de 203,2 cm nu era destul de monumen-talã pentru semnificaþia pe care o dorea artistul.A realizat atunci, în 1925, o Coloanã mai înaltã,cu 9 module întregi ºi douã jumãtãþi, devenindacum mai aptã pentru a simboliza un stâlp alcerului. Dar stâlpul cerului, cu adevãrat monu-mental nu putea fi în atelier ci amplasat înnaturã. Ocazia s-a ivit când fotograful AmericanEdward Steichen i-a ceut sã-i amenajeze grãdina.Aici a amplasat Brâncuºi, între arbori ºi flori,Coloana sa de 9 module întregi ºi douã semimo-dule,de 7 m înãlþime, reprezentând un stâlp alcerului mirific. Era un pas important pentrurealizarea Coloanei uriaºe metalice (29,35 m, cu15 elemente întregi ºi douã jumãtãþi) din cadrulAnsamblului monumental de la Târgu-Jiu, realizatde inginerul ªtefan Georgescu-Gorjan, dupã con-cepþia, supravegherea ºi cu ajutorul modelului deturnãtorie sculptat de artist în lemn de tei) înperioada 1937-1938. Comanda a venit în anul1935 prin Liga Femeilor Gorjene, condusã deAretia Tãtãrescu (dupã ce Miliþa Pãtraºcu, fosta saelevã, declinase oferta în favoarea lui Brâncuºi) încare se cerea realizarea unui monument dedicateroismului ostaºilor gorjeni cãzuþi în PrimulRãzboi Mondial în luptele pentru apãrareaoraºului.

3. Versiunea desãvârºitãTema monumentului fiind elogierea sacrificiu-

lui ostaºilor gorjeni pe câmpul de luptã, Coloanafãrã sfârºit devine ºi Coloana recunoºtinþei comu-nitãþii. Prin ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, Brâncuºi a imaginat un întreg scenariucomemorativ. Semnificaþia principalã ar fi scenari-ul înmormântãrii, cu praznicul de pomenire de laMasa tãcerii, popasuri pe Aleea scaunelor din par-cul oraºului, trecerea pe sub Poarta sãrutului, sim-bolizând nunta postumã a defunctului (tineriiostaºi murind îndeobºte necãsãtoriþi) ºi înãlþareasufletelor la cer pe Coloana fãrã de sfârºit. S-auscris multe cãrþi ºi sute de eseuri dedicate semnifi-caþiilor Coloanei pãrintelui sculpturii moderne.

Sculptorul ºi profesorul Vlad Ciobanu /4/sugereazã douã interpretãri creºtine aleAnsamblului monumental de la Târgu-Jiu:traseul de la Masã la Coloanã reprezintã spadaArhanghelului Mihail (Poarta + bãncile = garda,Aleea scaunelor + Masa tãcerii = mânerul, Caleaeroilor = lama) iar Coloana este lancea SfântuluiGheorghe; Ansamblul sugereazã o bisericãdeschisã (în care Masa tãcerii = pronaosul, Aleea

scaunelor = naosul împãrþit cu locuri de odihnãpe partea stângã pentru femei iar pe dreapta pen-tru bãrbaþi, Poarta sãrutului = catapeteasma iarColoana infinitã = altarul).

Grid Modorcea /5/ transcrie urmãtoarea inter-pretare a Ansamblului pe care mãicuþele de laMãnãstirea Polovragi o comunicã turiºtilor: Masatãcerii = Isus cu apostolii, Poarta sãrutului = GuraRaiului, iar Coloana = Scara lui Iacob la cer.

Pentru Neculai Hilohi /6/ Coloana reprezintãfumul jertfei pentru eroii patriei care se ridicãdrept spre cer, fiind acceptat de Dumnezeu.

Pe noi ne intereseazã conotaþiile Coloanei pen-tru a vedea cum întruchipeazã forma brâncuºianãideile pe care dorea sã le transmitã. Coloanareprezintã în concluzie: stâlp al cerului, stâlpfunerar, scarã a sufletului la cer, contopirea cudivinitatea. Prin forma de stâlp de cerdac se sim-bolizeazã primele douã semnificaþii, prin alter-nanþa romboedrelor este satisfãcutã cerinþa descarã iar prin alãmirea modulelor, contopireasufletului individual cu cel al Tatãlui.

Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu i s-au mai adus ºi alte interpretãri mai surprinzã-toare.

Adãugând Biserica Sfinþii Apostoli Petru ºiPavel ºi Masa ultimã (alcãtuitã din piesele rãmasede la asamblarea Mesei tãcerii ºi care a fostamplasatã acolo nu de sculptor ci de un grãdinar,astãzi fiind transportatã ºi remontatã în curteacasei Bãlãnescu, unde a locuit Brâncuºi în timpulcât a lucrat ºi supravegheat lucrãrile de la Târgu-Jiu), Constantin Noica identificã cele 5 monu-mente ale Ansamblului astfel completat, cumomentele constitutive ale oricãrei legende - sem-nificaþia particularã în cazul nostru fiind aceea aîntemeierii unei localitãþi româneºti /75/.

Constantin Zãrnescu (în cartea menþionatãdeja) desprinde semnificaþia ansamblului tot dintradiþia româneascã, potrivit cãreia soarta bãrbatuluitânãr, falnic ºi puternic ca bradului (Coloana) îl poartãspre femeia predestinatã (care-l aºteaptã la Poarta sãrutu-lui), apoi, dupã cununie (trecerea pe sub Poartã),el devine ‘’stâlpul casei/familiei’’, muncindu-ºi cuhãrnicie gospodãria, sprijinindu-ºi cu demnitatesoþia pe drumul greu al vieþii, la bãtrâneþe familiaodihnindu-se seninã la Masa tãcerii.

Lucian Gruia

Coloanele brâncuºiene, treptepe calea desãvârºirii

eseu

Rakesh Bani (India) Coaja (2013), acvaforte, acvatinta

Page 21: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Acelaºi autor este primul care imagineazã par-curgerea dinamicã a traseului de cãtre însãºifiinþele sculpturii brâncuºiene, Adam porneºte dela Coloanã spre Poartã, unde o întâlneºte pe Eva,iar dupã nuntã o ridicã pe umerii sãi puternici,continuându-ºi viaþa împreunîã pânã la extincþiasimbolizatã de Masa tãcerii (iniþial sculpturile aufost create independent, Eva în 1916, Adam în1917, asamblarea lor columnarã, Adam ºi Eva,realizându-se în anul 1922).

Pentru Cristian Robert-Velescu /7/ Ansamblulreprezintã treptele iniþierii în misterele eleusine.Dacã se parcurge traseul de la Coloanã la Masã,reprezintã spicul de grâu (simbol falic totodatã) ºiiniþierea sacerdotalã, cea mai înaltã Poarta sãrutu-lui reprezintã ‘’Poarta Cerului’’ prin care sufleteleostaºilor morþi în Primul Rãzboi Mondial pemalurile Jiului se îndreaptã spre stadiul superioral eroului; iar Masa tãcerii corespunde iniþieriiholistice, prin care sufletul iniþiatului se elibereazãde cercul genezei, contopindu-se pentru veºniciecu absolutul. Acelaºi exeget mai atribuie Coloaneiºi urmãtoarele semnificaþii:- expresia totalã a universului, realizatã prinsupraetajarea a 8 module reprezentând grafiamonosilabei sacre OM, care simbolizeazã cores-pondenþa Pãmânt - Corp, Atmosferã - Psihic, Cer -Principii; - simbolul androginitãþii, din moment ceinclude în conotaþiile ei Dubla cariatidã, carereuneºte masculinul cu femininul, principii caretrimit indubitabil (oare?) la Joachin ºi Boaz -coloanele ce strãjuiau intrarea în templul luiSolomon, din moment ce Brâncuºi medita larealizarea Templului eliberãrii pornind de laColoana fãrã sfârºit care încorporeazã totodatã ºiColoana sãrutului.

Lidia Bârsan ºi Vasile Stratulat, în urma unormãsurãtori radiestezice, atribuie urmãtoarele inter-pretãri exagerate/inadecvate Ansamblului monu-mental de la Târgu-Jiu ºi anume /8/:

a) Emiþãtor de microunde (Masa = sursa,Aleea scaunelor = tun electronic, Poarta = modu-lator, Biserica = amplificator, Coloana = antenã,Masa ultimã = reflector);

b) Efigia întregului univers (Masa = Creatorulºi scaunele = sufletul omului care se hrãneºte dincel al Tatãlui/zodii, Poarta = simbolul Divinitãþiila nivelul vibratoriu al sferei, care ne conduce laPoarta împãrãþiei, Coloana = materia devenitãspirit);

c) Bustul unui om culcat privind cerul, monu-mentele ºi aleile reprezentând chakrele (Coloana= muladhara, sursa focului sacru - trezirea ºarpeleKundalini).

În cartea ªtefan Georgescu-Gorjan –– Am lucratcu Brâncuºi (2004) /9/ inginerul constructor alColoanei fãrã sfârºit de la Târgu-Jiu, mãrturiseºtecã Brâncuºi a urmãrit în realizarea acesteia douãaspecte, denumite de inginer, legea armonieiplastice ºi raportul de supleþe.

Primul priveºte dimensiunile modulului(raportul direct proporþional de 1, 2 ºi 4 dintrelatura pãtratului bazei mici, latura pãtratului bazeimari ºi înãlþimea sa), al doilea, raportul dintreînãlþimea coloanei ºi latura bazei mici ºi sejustificã prin calculele de rezistenþa materialelor.Aceste raporturi exprimã numãrul de aur, adicãdesãvârºirea. De aceea Coloana reprezintã ºi oîntruchipare a divinitãþii.

Dar iatã ce mãrturiseºte Brâncuºi despresculptura sa: „Nici nu vã puteþi da încã seama deceea ce vã las Eu. Cãutarea primitivului în arteleplastice se îngemãneazã cu o cãutrae a Simplitãþii.Pentru ca acea Coloanã fãrã sfârºit sã se poatãînãlþa spre ceruri, trebuia sã fie jertfit cineva.Daedalus, dupã ce a construit Labyrinthul,încercând sã evadeze din el, a inventat aripile, iarfiul sãu Icarus s-a prãbuºit. Am dat din nou peste

Labyrinth pe când mã strãduiam sã-mi închidPãsãrile mãiestre sub bolta unui templu indian,nemaiînþelegând cum sã ademenesc peste ele,lumina. Amintindu-mi de Coloana fãrã sfârºit dinRomânia ºi de astrele care se roteau deasupra ei,chemându-i zborul, am renunþat, în concepþiamea, la bolta de marmurã, care trebuia sãcopleºeascã Mãiestrele... Aceste opere, ca sã poatãsã se înalþe, implorau o libertate deplinã; ºiatunci, am avut revelaþia cum sã evadez dinLabyrinth...

M-am sacrificat întotdeauna pe mine însumi.Mi-am lãsat dalta ºi ciocanul – ºi am ºlefuitmateria cu propriile-mi mâini. Mi-am lãsatsculpturile sã se joace cu cerul ºi cu oamenii,dovedind lumii cã este posibilã o sculpturã afocului. Libere – ele erau mereu altfel iubite deoameni, ele însele mereu altfel iubind.”

Cu alte cuvinte, Brâncuºi a realizat o sculpturã înaer liber, de monumentalitate megaliticã ºi care sãdescãtuºeze sufletele oamenilor în revelaþiacontopirii cu universul.

Dupã realizarea acestei coloane, Brâncuºi nu amai dorit altã coloanã monumentalã, a visat însã,dupã vizitele sale în America, zgârie-nori deforma coloanelor sale de 200-400 m înãlþime. Daraste constituie altã poveste.

Note:1 Aghata Tacha Spear – Pãsãrile lui Brâncuºi2 Doina Lemny – Brâncuºi, artistul care transgreseazã toate

hotarele (Ed. Noi Media Print, Bucureºti, 2012)3 Constantin Zãrnescu - Aforismele ºi textele lui Brâncuºi

(Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1980)4. Vlad Ciobanu - Regele lumii ºi ansamblul (incinta sacrã)

de la Târgu-Jiu - în Paºi pe nisipul eternitãþii (Ed. Fundaþiei

Constantin Brâncuºi, Târgu-Jiu, 1997)5 Grid Modorcea - Chivotul lui Brâncuºi - în Paºi pe nisip-

ul eternitãþii (Ed. Fundaþiei Constantin Brâncuºi, Târgu-Jiu,

1997)6 Neculai Hilohi - Axis mundi ºi simbolistica religioasã la

Constantin Brâncuºi - în Paºi pe nisipul eternitãþii (Ed.

Fundaþiei Constantin Brâncuºi, Târgu-Jiu, 1997)7. Cristian Robert-Velescu – Brâncuºi iniþiatul

(Ed. Tineretului ºi Sportului, Bucureºti, 1993) 8. Lidia Bârsan ºi Vasile Stratulat - Lacrima Brâncuºi

(Ed. Kogaion, Bucureºti)9. ªtefan Georgescu-Gorjan – Am lucrat cu Brâncuºi

(Ed. Universalia, Bucureºti, 2004)

simplu de a mânui linia ºi valoraþia tuºei a fostdintotdeauna. Probabil cã astãzi grafica esteminatã dar ºi susþinutã de o polaritate paradoxalãa opoziþiei contrariilor. Nu existã artã vizualãcare sã pãstreze în practica curentã, contempo-ranã atât de bine, fidel ºi conservator. vechiletehnici istorice, atestate încã din secolele XIV-XV,cum sunt litografia sau xilogravura ºi nici nuexistã altã artã în contemporaneitate care sãevolueze atât de dinamic ºi surprinzãtor,înglobând cu superbie orice posibilitate creativã anoilor plãci grafice din domeniul IT, ori a noilorcoloranþi ºi pigmenþi sintetici. Specializare artis-ticã ce e în mod efectiv cea mai veche ºi cea mainouã.

Vom vedea acest lucru în egalã mãsurã înlucrãrile cuprinse în salonul din aceastã toamnã,ce exploreazã o largã paletã de tehnici ºi pro-cedee care în ultimã instanþã, sunt în fapt idei,cãci mâna artistului, condusã de exerciþiul supuslui ostinato rigore dobândeºte o inteligenþã „pro-prie”, care este marca de nobleþe a graficianului.Ochiul care polarizeazã, echilibreazã ºi mânuieºtesubtil contrastele este poarta prin care semnele,compoziþiile ºi structurile grafice pornesc sprelume. Încã mai adânc, mentalul ce suprapuneinteligenþa, cultura ºi instinctul, ar trebui cãutatîn fiecare imagine graficã. Nu este cazul, aici ºiacum, de a emite comentarii punctiforme asupraunui artist ori asupra unor lucrãri. Am deja imag-inile scanate ale lucrãrilor ºi pot sã vã asigur cãveþi (re)gãsi în unele o superbã ordine a ideii înaparenþa dezordinii, în altele o profundã medi-taþie asupra „realului” în aparenþa banalului, ca ºiproiecþii simbolice ori metaforizante asupra unor„lumi” ce ar putea exista. Într-un cuvânt originali-tate ºi har aºternute convenþional doar pe hârtiabidimensionalã, dar în care reverbereazã o libraþiemultidimensionalã.

Deºi suntem zilnic asaltaþi de un numãr nelimi-tat de imagini grafice în mass-media, în reclame,în afiºe ºi sloganuri, limbajul imagistic adevãratnu este la îndemâna mediocritãþilor ce mânuiesceficient computerul în vederea câºtigului imediat,ci în gândirea profundã ce investeºte semnul ºilinia cu caractere perene, uneori chiar arhetipale.Trebuie sã avem însã rãbdare ºi voinþã spre aajunge la gândul prim ºi imaginea ultimã a artis-tului. Deºi salutãm cu deosebitã satisfacþiecoerenþa ºi consecvenþa domnului Ovidiu Petca ºia puþinelor instituþii ce încã mai susþin astfel demanifestãri, adevãrul unei asemenea expoziþii nuse vãdeºte în festivismul vernisajului, în cuvân-tãrile mai mult sau mai puþin savante ale criti-cilor de serviciu, ci în „citirea” adevãratã, care serealizeazã în zilele ce urmeazã, când sala deexpoziþie este aproape goalã, când eºti singur cuimaginile.

Vom fi prezenþi la vernisaj, dar vã invit cu insis-tenþã sã treceþi de mai multe ori, cu zile depauzã, prin faþa lucrãrilor, cãci codul lecturii estede obicei ascuns ºi nu se lasã decriptat cu facili-tatea unei priviri grãbite. Mulþumim celor cea autrudit ca noi sã ne bucurãm de aceste imagini idei.

Tribuna Graphic2013(Urmare din pagina 36)

Emilio Carrasco (Mexic) Fructele pãmântului (2007)

Page 22: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

În sens filosofic general, naturalismul este oconcepþie care pune pe prim plan existenþa ºielementele realitãþii naturale. Termenul

“naturalism” are în principal trei sensuri. Într-unprim sens, folosit ca atare de cãtre I. Kant,naturalismul semnificã primatul simþului comunfaþã de tezele elaborate de cãtre gânditori1. Într-unal doilea sens, naturalismul recunoaºte validitateaexclusivã a concepþiilor care stau la baza ºtiinþelormoderne ale naturii, cu excluderea unor entitãþispirituale. Aceastã interpretare a fost teza centralãa curentului numit ‘naturalism’, în ultimeledecenii ale sec. al XIX-lea ºi primele decenii alesec. XX. Al treilea sens, care nu ne intereseazãaici, a fost acela în care termenul a fost utilizat decãtre fiziocraþi în sec. al XVIII-lea.

Dar atunci când noi vorbim de naturalismetic, trebuie sã avem în vedere, cu prioritate logi-cã, ºi sensul ontologic sau gnoseologic. Pentru cã,aºa cum arãta cu o deosebitã claritate TeodorVidam, nu se poate concepe o filosofie a omuluicare sã nu presupunã ca anterioritate logicã ofilosofie a existenþei în general, dupã cum: “Odoctrinã a moralitãþii presupune o atitudine gene-ralã faþã de viaþã, o filosofie a realului care sã fiedemonstratã, nu doar postulatã”2. În virtutea aces-tei asumpþii teoretice, vom corela naturalismuletic cu cel onto-gnoseologic.

Naturalismul etic este un concept specificfilosofiei anglo-saxone, prin analogie cu modul devaliditate care stã la baza ºtiinþelor naturalemoderne. „Etica lui J. Dewey este o expresietipicã a acestei atitudini”3. John Dewey (1859-1952) este exemplul semnificativ de aplicare afilosofiei pragmatice la domeniul educaþiei. Deºi apredat filosofia timp de mai multe decenii,Dewey a rãmas în conºtiinþa comunitãþiiºtiinþifice mondiale mai mult ca pedagog, cateoretician al educaþiei, el fiind cel care „a datpragmatismului forma numitã instrumentalism”4.În opinia lui Dewey, omul începe sã gândeascãabia atunci când se loveºte de dificultãþi caretrebuie învinse, de aceea ideea în general are ovaloare instrumentalã. Logica însãºi nu este odisciplinã exhaustivã, ci mai degrabã o sumã detehnici euristice.

În opera sa Democraþie ºi educaþie, Deweyaratã cã sistemele filosofice clasice au condus întimp la izolarea spiritului în raport cu activitãþileumane care presupun condiþii naturale5. Dar, înacelaºi timp, Filosofia înseamnã ºi o anumitãînþelepciune care influenþeazã mersul vieþii. Pringândire, filosofia are ºi o funcþie prospectivã. Lafel ca ºi pentru Bertrand Russel, pentru Deweyfilosofia este o concepþie asupra a ceea ce esteposibil. Valoarea filosofiei nu constã în furnizareasoluþiilor, ci în definirea dificultãþilor ºi însugerarea metodelor. Dupã Dewey, filosofia s-anãscut în Atena anticã sub presiunea directã aproblemelor educative, deci a unei problematiciimplicit etice.

În sfera eticului, dualismele inerente filosofieicapãtã forma unui contrast între motivele unei

acþiuni ºi consecinþele acesteia. Substanþa eticuluieste datã de deliberarea omului cu privire lascopuri ºi consecinþe. Metaforic exprimatã ºisimplificatã la extrem, la Dewey condiþia umanãîn genere este reprezentatã prin imaginea unuiom care vrea sã sarã peste un ºanþ: încordareaacelui om vizeazã evaluarea posibilitãþilor propriiºi distribuirea energiilor în organism6. La fel ca ºisupraomul nietzschean, care trebuie sã treacã pe ofunie întinsã peste o prãpastie. În spiritulpragmatismului, Dewey susþine cã, în evaluãrileetice trebuie sã avem în vedere rezultatele,respectiv conduita. Rezultatul este singurulcriteriu care conteazã. Nu este suficient sã putemspune despre cineva cã este bun, ci ºi cã el estebun la ceva.

Un alt gânditor reprezentativ pentru punereaîn discuþie a evaluãrii „naturalismului” etic esteG.E. Moore considerat, între altele, ºi unul dintreîntemeietorii filosofiei analitice. Moore aratãilegitimitatea „erorii naturaliste”, adicã credinþa înposibilitatea de a descrie Binele prin reducerea luila o serie de proprietãþi observabile. În sensul maiextins al termenului, atunci când avem în vederenaturalismul etic sau naturalismul „metafizic”,potrivit lui Moore trebuie sã-i includem aici ºi peautori precum: T. Hobbes, D. Hume, J. Bentam ºialþii, adicã pe toþi cei care definesc predicatelevalorizante în aºa fel încât le reduc la predicate cepot intra în limbajul descriptiv ºi explicativ alºtiinþelor empirice, precum psihologia7. Aceºtiautori gãsesc semnificaþia propoziþiei „X estebun”, în faptul cã locutorul doreºte sau îl va doripe X.

Cu opera sa Principia Ethica, Mooreinaugureazã de fapt direcþia cercetãrilor meta-etice. G.E. Moore pleacã de la ideea cã filosofiigreºesc, deoarece se strãduiesc sã demonstreze cã„da” sau „nu” sunt rãspunsuri corecte la anumiteîntrebãri, când de fapt sub aparenþa unei întrebãrinu se aflã o singurã întrebare, ci mai multeîntrebãri, la unele dintre ele rãspunsul corect fiind

„da”, iar la altele „nu”. De aceea, dupã Moore,filosofia trebuie sã înceapã cu analiza limbajului.Etica este „cercetarea generalã a ceea ce estebinele, trebuie sã ne rãspundã la întrebãrile: ceeste binele? ºi ce este rãul?”8 Prin urmare,obiectul eticii ca ºtiinþã ar fi acela sã enunþemotivele pentru care un lucru poate fi consideratbun. Dar acest lucru nu este posibil, deoareceBinele este o noþiune simplã, care nu se poatedefini. O definiþie enumerã pãrþile care compunun întreg, adicã diferenþele specifice, regulã carenu se poate aplica noþiunii Binelui, pentru cãBinele este o noþiune simplã ºi, prin consecinþã,indefinibilã ºi non-analizabilã. Asta cu privire latermenii de bine ºi rãu. La fel stau lucrurile ºi înprivinþa judecãþilor. Dupã Moore, judecãþileuniversale sunt imposibile, deoarece noi nu putemcunoaºte consecinþele în totalitate. Acelaºi lucrueste valabil ºi pentru judecãþile etice care spun cãun anumit gen de lucruri sunt bune în sine.

De aici Moore trage concluzia cã toate eticilefilosofice de pânã la el, deci de peste douã mii deani, sunt fundamentate pe erori. Existã douãtipuri de erori: (a) eroarea naturalistã, careconsiderã Binele ca pe o însuºire „naturalã” aanumitor lucruri. Apoi avem (b) eroarea„metafizicã”, prezentã de la Platon la Spinoza ºiKant, care postuleazã o existenþã suprasensibilã,dupã care susþin cã adevãrurile etice decurg logicdin adevãrurile metafizice. Aserþiunile metafizicesunt eronate, deoarece obiectele metafizice nuexistã absolut deloc.

Raþionalismul etic se situeazã, cel puþin dintr-unpunct de vedere, în opoziþie cu naturalismul.Raþionalism înseamnã, între altele, încrederea înraþiune, în capacitatea acesteia de a cunoaºterealitatea, întrucât în spatele realitãþii fenomenalese aflã o anume legitate ºi ordine intrinsecã.Raþionalismul se deosebeºte de „naturalism”,întrucât proclamã o superioritate de principiu aomului ºi a raþiunii sale în raport cu natura. Darexistã ºi forme de filosofie care conced un anumeprimat al raþiunii, fãrã a-i atribui însã o valoaredogmaticã9.

Din raþionalismul non-dogmatic s-a desprinsapoi aºa-numitul raþionalism critic, al cãruiexponent principal este Karl Raimund Popper.Atât raþionalismul clasic cât ºi empirismul, aratãPopper, susþin ca fiind valid acel principiu învirtutea cãruia trebuie respinse toate ipotezelecare nu sunt susþinute de argumente raþionale saude experienþã10. Dar acest principiu este în sine

filosofie

Petru Ardelean

Istoria eticii moderne în viziunea lui Eugène Dupréel (V)Evaluãri asupra naturalismului ºi raþionalismului modern

Hayri Esmer (Turcia) Ocupã Gezi (2013), acvaforte, acvatinta

(continuare în pagina 30)

Page 23: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

În sfârºit, dupã aproape zece ani de„radiografii” anuale, piaþa de artã româneascãînregistreazã Catalogul primei sinteze

valorice dupã criteriul recordurilor de preþ aleartiºtilor de origine românã care circulã pe piaþamondialã de artã (în care includem ºi piaþaromâneascã). Acesta este primul ei semn dematuritate ºi introduce în decizia actanþilor uncriteriu ferm, de stabilitate, risipind în bunãparte confuziile ºi distorsiunile legate deprezenþa anumitor artiºti, explicând succesul lorfinanciar. „Puntea” la care fãceam referire în

titlul articolului reprezintã, pe de-o parte,„fenomenul” de integrare al pieþei româneºti deartã, ca fenomen provincial, regional, influenþatde entitatea naþionalã, pe piaþa internaþionalã,pe de altã parte, o ieºire din starea de cecitateprofesionalã care delimita artificial,concurenþial, generaþiile de artiºti între ele,curentele ºi stilurile la care acestea aderã.Abandonarea atâtor criterii care provocauconfuzie printre colecþionari (talent, vârstã, sex,origine, studii, stil, influenþã profesionalã,poziþie socialã, circulaþie internaþionalã sau alte„valori” mercuriale etc.) în favoarea unuia ultim,dominant, explicit, irefutabil - recordul de preþ -are semnificaþia înþelepciunii generatã dematuritate: în sfârºit, „pãdurea” este receptatãfãrã spaima de a o mai confunda cu „siluetelecopacilor”!

Nu trebuie sã uitãm cã acest „clasament” areîncã o valoare... naþionalã (parþialã!) întrucât sereferã la „artiºtii de origine românã”, iarsemnificaþiile lui financiare s-ar topi rapid dacãacesta ar fi introdus în „creuzetul” incandescental unor clasamente mondiale. Un al doilea„palier” al punþii despre care vorbeam ºi pe careîl reclamãm ca necesitate se referã la circulaþiaartiºtilor strãini pe piaþa de artã româneascã,ceea ce ar însemna un al doilea pas spreintegrarea internaþionalã, chiar dacã, acum,acesta pare nesemnificativ! Ce argument poatefi mai potrivit în aceastã afirmaþie decât faptulcã artiºtii contemporani, cãrora li s-a deschisdirect piaþa de artã internaþionalã prin

liberalizarea circulaþiei mondiale a artei ºiartiºtilor, sunt vânduþi acolo ca „strãini”,beneficiind din plin de „noutatea” expunerii lorºi de opulenþa tradiþionalã a acestor pieþe. Pânãla a înþelege particularitatea acestora, începe sãprindã formã, sã se „solidifice” relieful pieþeiromâneºti aflate încã într-o stare... ”magmaticã”!Fãrã a mai parcurge „chinurile facerii” legate denaºterea unei pieþe de artã autohtone, o partedintre artiºtii din diasporã s-au integrat perfectpe pieþele vestice aflate în plinã expansiune, iarintegrarea lor acum, pe piaþa româneascã, înafara faptului cã ne legitimeazã istoric ºigeografic, introduce elementul necesar decoerenþã evolutivã ºi relanseazã fenomenulartistic românesc în plin ºi scãpãrãtor-efervescent climat mondial.

Este un pas înainte remarcabil care exprimã,pânã la urmã, caracterul imuabil al valorilorartistice, „indiferenþa” lor la factorul timp ºidenotã un climat de valorizare a artei care,treptat, eliminã, ignorã, dizolvã incongruenþelerelative care se strecoarã prin asocieriinoportune, generate de conjunctura pieþeiadeseori dispusã sã falsifice realitatea unorsuccese exponenþiale. Scopul acestuia este sãelimine treptat fenomenele „modei” ºi, îngeneral, fenomenologia nestructuralã, frivolã,proprie mondenitãþii, care submineazã edificiulpieþei pe termen scurt. Între stabilitate ºidinamism funcþional, piaþa induce un sentimentde securitate comercialã care, pe termen lung,genereazã încredere ºi un indispensabil confortdecizional. Ce poate fi mai reconfortant decâtsã vezi cum, alãturi de Constantin Brâncuºi(locul 1), stã tânãrul Adrian Ghenie (locul 9) peacelaºi eºichier al valorii, binefãcãtor pentruartele contemporane. Tot astfel este pe cale sãse închidã paranteza oarbã a artei noastrerecente, silitã la un parcurs istoric umbrit deinexpugnabilele, pentru o vreme, cortine ale

politicului. În mic, aceastã „hartã” a pieþeiromâneºti explicã relieful mondial al„continentelor” artisticului, direcþiile miºcãrii lorºi ne dau o anume certitudine a adevãrului,chiar, dacã, la noi, aºa cum ne-am obiºnuit,acesta are aparenþa atipicului. Aceasta „explicã”mai bine deciziile cumpãrãtorilor care compunrelieful pieþei, aºezând pe o bazã mai explicitã„enigmatica” evoluþie financiarã a valorilorsimbolice, ca urmare a unor opþiuni demarketing cât se poate de raþionale.

Notã:* Revista Capital, nr. 43 (1049), 28 octombrie-3

noiembrie 2013. Top 100 cei mai valoroºi pictoriromâni 2013 (ediþia a II-a).

opinii

Puntea*Vasile Radu

Constantin Brâncuºi, Studiu pentru domniºoaraPogany 1.531.400 Euro, Impresionist/Modern,Christie’s, Iunie 2013, Londra

Adrian Ghenie, Regele - 212.238 Euro, ContemporaryArt Auction Sotheby’s, iunie 2013, Londra

Victor Brauner, Cazul straniu al domnului K. - 700.000 Euro, Licitaþia Calmels-Cohen, aprilie 2003, Paris

Page 24: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Acum o 100 de ani, la 7 noiembrie, senãºtea Albert Camus. Chiar dacã opera saeste inegalã va trezi, cu siguranþã, interesul

cititorilor ºi peste încã o sutã de ani. Camus estecitit în continuare cu acelaºi interes caîntotdeauna ºi cantitatea de literaturã scrisãdespre el ºi opera sa este enormã. La Montauban(Franþa) în toamna aceasta îi este dedicat unîntreg festival de literaturã ”Albert Camus,contemporanul nostru”.

Ce ne-a atras ºi ne atrage în continuare laCamus? Poate cã are dreptate cel care a spuscândva cã el a fost ºi este un scriitor pentru tineri– altcineva chiar l-a denumit, puþin rãutãcios, peCamus “un filozof pentru liceeni”. Pe lângã operasa nu poate fi ignorat faptul cã el a fost unul din-tre primii scriitori cu adevãrat mediaþi, din caresunt atât de mulþi în zilele noastre. Camus a fostincredibil de carismatic, mai ales atunci cândapãrea ºi vorbea în public în diferite contexte.

Cele mai multe despre Camus sunt dejacunoscute. S-a scris despre copilãria sa în sãrãciedintr-un cartier simplu de la marginea Algerului.Dupã ce tatãl sãu a murit în bãtãlia de la Marne,în 1914, s-a mutat împreunã cu mama sa ºi fratelela bunica sa din partea mamei ºi un unchi, într-unapartament mic, înghesuit. Bunica sa a fost o per-soanã foarte dominantã ºi Camus o descrie cafoarte antipaticã. Mama sa s-a întreþinut pe sine ºipe cei doi fii ai sãi lucrând ca servitoare la diferitefamilii. În multe dintre scrierile despre copilãrialui Camus a fost exagerat uneori gradul de sãrãcieîn care acesta a crescut.

Mama lui Camus, Catherine, a fost aproapesurdã ºi analfabetã. Dar pe ea a iubit-o Camus cuprofunzime. Ascultaþi doar cuvintele “”O mère, ôtendre enfant chérie, plus grande que montemps” (“O, mamã, o drag copil fragil, mai maredecât timpul meu”).

S-a vorbit mult despre altercaþia pe carescriitorul a avut-o cu un student algerian laUniversitatea din Stockholm, în 1957, cândCamus a primit premiul Nobel. Camus nu a fostsusþinãtor al terorii FLN-ului (Frontul National deEliberare) ºi nici al metodelor violente practicatede armata francezã. El a fost un susþinãtor aldemocraþiei ºi al consensului, profund implicat înproblema algerianã. Când a fost presat sãrãspundã în problema dreptãþii, el a rãspuns cãdacã are voie sã aleagã între dreptate ºi mama lui,el a ales-o pe mama lui. Acest rãspuns a fostadesea interpretat greºit ºi chiar atunci a fostgreºit interpretat atât de cei de orientare destânga cât ºi de cei de dreapta.

Deºi Camus a flirtat cu comunismul, îl pãrã-seste deja de prin 1937. El a fost un adept alumanismului ºi al patosului democratic deºi aajuns repede sã viseze la o stângã non-totalitarã.Spre deosebire de prietenul sãu ºi mai târziuinamicul, Sartre ºi soþia acestuia, Simone deBeauvoir, Camus n-a fost un simpatizant submascã filozoficã al comuniºtilor. Ne putem imagi-na cã el a fost dezgustat de ipocrizia ºi dorinþa luiSartre de a pãstra tãcerea despre crimele comunis-mului.

Un fragment de conversaþie de la braseriaBalzar, în 1947, este edificator: ”Ce vei face încazul unui atac sovietic?” îl întreabã Sartre. “Euvoi fi un partizan, ca Malraux”, a rãspuns Camus.“Eu nu trag în proletariat” a replicat Sartre. Deºi,

spre deosebire de Sartre, Camus a fost cu ade-vãrat partizan, ca editor al ziarului ilegal“Combat” care consecvent ataca nazismul ºicolaboraþionismul.

În paginile de jurnalisticã ale lui Camus încãputem gãsi patosul acestuia pentru dreptate, demulte ori genial. În ceea ce îi priveºte pe trãdã-tori, el a considerat cã dreptatea, justiþia, a impuspedepse severe, în timp ce un alt laureat alpremiului Nobel, Francois Mauriac, a fost cu multmai blând în evaluarea sa. Camus a fost, deasemenea, ºi un adversar declarat al pedepsei cumoartea, ceea ce el ne aratã mai ales prin scrierilesale polemice din “Reflecþii pe ghilotinã”.Pedeapsa cu moartea este barbarã, consideraCamus. Nu este nici mãcar descurajatoare, estedoar o chestiune de represalii. Aproximativ înacelaºi timp, Arthur Koestler a scris o carte simi-larã, despre pedeapsa cu spânzurãtoarea, înAnglia. Cele douã cãrþi au fost, în cele din urmã,publicate într-un singur volum, atât în limbafrancezã cât ºi în englezã, volum care a avut unimpact seminficativ. În ansamblu, aceasta este ocontribuþie importantã în dezbaterea privindpedeapsa cu moartea. Albert Camus moare în1960 într-un accident de maºinã, la numai 46 deani ºi nu mai ajunge sã trãiascã momentul aboliriipedepsei cu moartea în Franþa, în anul 1981.

Dar care este situaþia operei lui Camus astãzi?S-ar putea argumenta cã în ciuda a tot ceea ceeste genial, este inegalã. Dar, desigur, Camus afost întotdeauna un fiu al timpului sãu. Aici neîntâlnim cu existenþialismul ºi absurdul în toatãdeplinãtatea lor. Dramaturgia sa nu se ridicã lanivelul romanelor ºi al eseurilor filozofice, la felca ºi nuvelele. Cu toate acestea gãsim tot ceea cene este bine cunoscut în tot ceea ce el a scris:omul aruncat într-o viaþã absurdã ºi aparentlipsitã de sens pe care trebuie sã o suporte.

Camus este mult citit ºi în prezent mai alesdatoritã celor trei romane ale sale, “Strãinul”,“Ciuma” ºi “Cãderea”. Primul roman este unstudiu chiar al absurdului, în care nimic nu paresã aibã sens, unde iubirea strãluceºte prin absenþãîntr-o manierã în care aproape ne îngheaþã.Introducerea, celebrã, unde personajul principalnu ºtie când a murit mama sa ºi nici nu-i pasã,este o absurditate în mai multe feluri. Este remar-cabil faptul cã deºi Camus ºi-a iubit mama atât demult, creeazã un personaj diametral opus lui.

Camus face parte dintre puþinii scriitori caresunt stare sã provoace într-un mod productiv. Celpuþin cu romanul “Strãinul”. Unii au perceput ºipercep personajul principal ca deranjat emoþionalsau ca un exemplu care trebuie respins. Daraceºtia fac greºeala sã citeascã “Strãinul” ca unroman psihologic ºi nu unul filozofic.

În timpul liceului, pe la 17 ani, considerampersonajul principal Meurseult un erou. Acestlucru poate ºoca pe unul sau altul chiar ºi acum.Dar eu aveam un punct de vedere clar, eu amînþeles cã Meursault a provocat o întreagã comu-nitate prin refuzul sãu de a juca jocul. Iar Camusa provocat ºi provoacã în continuare cititorul prinromanul sãu, prin opera sa.

“Ciuma” în care este vorba chiar despre o epi-demie de ciumã în Oran, este cea mai “exis-tenþialã” lucrare a lui Camus, o descriere impre-sionantã dar ºi crudã în acelaºi timp, în umbraororilor, unde dragostea oamenilor ºi loialitatea

unuia faþã de celãlalt este diluatã în valeaumbrelor morþii. Dar existã, de asemenea, ºi peteluminoase în întuneric: licãriri de prietenie ºiapropiere, de solidaritate ºi sacrificiu. Aici, ca deatâtea ori, Camus este preocupat de suferinþaumanã. Cum omul care suferã va crea sens ºicoerenþã într-o existenþã absurdã?

Camus nu dã niciun rãspuns, dar portretelecelor douã personaje principale sunt pline debunãtate. Împreunã putem crea ceva similar sen-sului, idee pe care o regãsim ºi în scrierile filo-zofice ale lui Camus. Paradoxalã este ºi “Cãderea”în care faptele filantropice ale unui fost avocat desucces sunt puse faþã în faþã cu egoismului ego-centric al acestuia. Într-un om, susþine Camus,încape un ºir lung de paradoxuri, da, absurditãþi,unde unul, se pare cã, nu îl exclude pe celãlalt.Uneori Camus pare un mistic ºi Mauriac a spuscã Albert Camus a fost un creºtin fãrã sã ºtie.Acel Camus care a afirmat cã el nu este uncredincios, dar nici un ateu. Se vede aici încã unparadox. Este, probabil, posibil a-l desemna peCamus ca un agnostic mistic. Poate cã acestedouã noþiuni nu se potrivesc împreunã, dar rarorise potriveºte ceva la Camus…

Cã Albert Camus a exercitat o mare influenþãasupra literaturii moderne, nu existã nicioîndoialã. Urmele a ceea ce el a scris, le întâlnimmereu – suferinþa, contemplarea, configurãrile. Tottimpul ceea ce este lipsit de sens devine din nousemnificativ. Existã la Camus un fel de patos alabsurdului care nu-i abandoneazã niciodatã pecititorii sãi. El a scris relativ puþin ºi ne putemîntreba ce ar fi putut sã mai scrie dacã ar fi trãitmai mult… Dar despre asta se pot face doar spe-culaþii. Sunt convinsã cã Albert Camus este încãîn viaþã, ºi va fi ºi peste încã o sutã de ani, fãrãîndoialã. Bãieþelul în costum de marinar este încãîn viaþã, el, cel care a iubit soarele fierbinte alAlgeriei, marea ºi natura ºi care, în ciuda sãrãciei,a ajuns în saloanele luxoase ale Parisului.

Camus ar trebui sã fie acum mai actual decâtoricând deoarece problemele abordate de el suntîncã ºi mai evidente în zilele noastre. De ce litera-tura contemporanã se ia atât de rar la trântã cumarile întrebãri ale vieþii? Ar putea fi faptul cãscriitorii au devenit mai laºi?

Dorina Brânduºa Landén

Albert Camus100 de ani de la naºtere

Page 25: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

rememorãri

Printre clienþi, ºi câþiva de-ai noºtri. Pe unpodium, ºase tineri îºi pregãteauinstrumentele. Cerem, ceva, acolo, ca sã fie,

ºi cerem caviar. Pe o farfurioarã separatã, ni seaduce o linguriþã. Cam cât ar intra în guºa uneituturele. Da, dar e caviar! În local, câþiva bãrbaþi,spre vârsta a doua, cu sacouri, spre albastru, cupieptul plin de decoraþii. Dar plin bine. Cã nuputeai bãga o monedã între ele.

– Mã, ãºtia toþi or fi fost eroi? mã întreabãMioriþa.

– Pãi, dupã câte rãzboaie au avut...– În rãzboi eroii mor, nu aºteaptã caviarul.

Dar ia stai! Ãsta din stânga noastrã. Douã medaliiare, autentice. Ceva de muncitor fruntaº. Restul –artizanale.

– Ai dreptate. Îl privesc ºi eu pe... Alioºa, care-ºiumflã ºi mai tare pieptul, ca sã-l putem admira.

– Mã, ãºtia au boala tinichelelor. Am bãnuiteu ceva, încã de la amiralul de la intrare.

– Tu ai fi fost bunã în contraspionaj.– Ei, contraspionaj! Þi-am spus cã voi deveni

psiholog.– Bine. Când?– Când o sã crape vipera.Asta-i obsesia ei. Nu mai comentez. Urmãresc

miºcarea din salã. Au mai intrat de-ai noºtri. Doitineri din orchestrã. Caviar, ºi ei. Se danseazã.Lent. Trei perechi – femei cu femei.

– Totuºi, nu-s lesbi – constat. Bãrbaþi puþini.– Dacã i-a omorât Stalin pe toþi. Aici a fost

marea nedreptate divinã. Toþi marii criminali aiistoriei au sfârºit-o prost, într-un anumit fel.Numai acesta a sfârºit-o în plinã glorie, în patullui, temut de o lume-ntreagã.

Nu vreau sã comentez teoria Mioriþei, maiales cã sunt de acord cu ea. Îl urmãresc pe unuldin orchestra noastrã, care s-a ridicat ºi o invitãpe o doamnã la dans. Ea acceptã cu plãcere.

Pãrãsim localul relativ devreme. Pe la zece. Cusaluturi ºi înclinãri din partea decoratului personaj.

– Tu, ãsta o fi aºteptat bacºiº – spun.– Ei, cum sã dai bacºiº, unui... amiral!În lift. Am spus cã avea cabine mari. Eram

cam 12-13 persoane. Nu eram înghesuiþi, dar nicispaþiu prea mare între noi nu era. Aproape denoi, un domn bãrbos ºi încruntat – prin consti-tuþia fizionomicã, cu douã fete, tinere, fetiþe... nuºtiu în ce categorie sã le plasez. Îmbrãcate înveºmintele acelea de mãtase, uºoare, specific indi-ene. Brunete, cu semnul ºiva pe frunte, mignone,suple, ºi atât de frumoase, cum eu în viaþa meanu am vãzut. ªi aveam o vârstã ºi umblasempuþin prin lume ºi nu trecuse o datã o femeie fru-moasã pe lângã mine fãrã sã-i observ caracteristi-cile. Cu domnul, ºi cine se mai amesteca în dis-cuþie, vorbeau englezeºte. Vocea ºi graþiamiºcãrilor te determinau sã crezi cã Terra aceastaeste uneori vizitatã de fiinþe super, super supe-rioare, de pe galaxii mai apropiate de Dumnezeu.

Ele coboarã la etajul 11, iar noi urcãm pânã la13.

– Ce zici? o întreb pe Mioriþa. – Mã, eu fiinþe mai frumoase, mai armo-

nioase, mai pline de graþie, nobleþe ºi gingãºie,mai perfecte, încã nu am vãzut. Tu?

– Nu pot sã spun decât acelaºi lucru.Dupã ce închidem uºa pe dinãuntru – ºi lãsãm

cheia-n uºã – în timp ce Mioara se pregãteºte debaie, se întoarce spre mine:

– Ascultã, Baroane, o întrebare muiatã-n venin.Dar sã fii sincer...

– Întotdeauna sunt sincer cu tine.– Din comoditate, ºtiu. Dar acuma, într-adevãr

sã fii sincer. Dacã una dintre ele ar apãrea, aici, înpat, în locul meu, ce ai face?

– Asta nu-i întrebare muiatã-n venin. Asta-itoatã otravã, cucutã, cianurã. Nu-þi pot rãspunde.

Mioara mai dã ceva jos de pe ea apoi mãpriveºte zâmbind încruntat.

– Mai du-te-n mã-ta, Baroane, iar m-ai fentat.– Aºa o fi arãtat ºi Maytrei, a lui Mircea

Eliade – spun eu, ca sã spun ceva.– Da de unde? Aia o fi fost vreo indiancã din

cele cu buze groase ºi fundu mare. Nici MirceaEliade nu arãta a vis de femeie... Te aºtept! maispune doamna... psiholog, ºi intrã-n baie.

Trec zilele de Kiev, ca un vis, putem spune.Ajungem la ultimul spectacol. Lucia. Triumf.Oarecum miraþi, ne ciocnim peste tot de baleriniilocali. Îmbrãcaþi la patru ace. Au grijã sã ne anunþecã dupã ultima cortinã, tot baletul – adicã noi ºi ei– sã fim în sala de balet, în Sala Mare. Ne confor-mãm. Sala imensã. Cât trei de ale noastre. Într-oparte, instalatã masa de recepþie, de banchet... ca lanuntã. De fapt mese lipite una de alta în formã deU imens. Cam pentru peste 100 de persoane. Cese întâmplã?! Ce poate sã însemne asta?!Ucrainenii ne privesc zâmbind, iar noi cum ºi de lacine sã cerem explicaþii! Pânã la urmã secretul sedevoaleazã. Gestul nostru de la Cluj. Umila noastrãatenþie, de pe pianul din sala de balet pentru cei25 de dansatori cazaci, i-a impresionat atât de multîncât ne rãspund cu acest bairam. Castroane cusupe, aperitive, grãtare, carne de pasãre, dulciuri,cozonaci, vinuri de Moldova, vodcã cu piper ºialtele. ªi toate, preparate ºi servite cu schimbul degraþioasele balerine.

– Grozave, femeile cazace! spune unul dintrecolegi. ªi bune balerine, ºi bune gospodine, cu sigu-ranþã ºi arzoaice. Îl înþeleg pe Jean Logrea de ce n-o lasã pe blonduþã de lângã el.

– Vrea s-o ia de nevastã! intervine Toader careeste foarte aproape.

– ªi? întreb eu.– Io le dau binecuvântarea. Mã bag ºi nãnaº.– ªi fata vrea?– Cum sã nu vreie, mã? Sã se mãrite înspre

West?!– ªi?– ªi, ºi. Cum crezi cã aieºtia or fi de acord...Aieºtia sunt conducerea. ªtabii. Care tocmai

îºi fac apariþia orientaþi fiind spre partea exte-rioarã de mijloc a U-ului ºi care de cum l-au zãritl-au ºi luat pe Toader între ei. În mare, ni seindicã ºi nouã cam pe unde sã stãm. Balerinii clu-jeni cu cei din Kiev, amestecaþi.

– Baroane, voi staþi în faþa mea! tunã vocea luiToader.

Mã aºez în faþa lui, în interiorul U-ului. Înstânga mea Nataºa cu soþul ei, în dreapta meaMioara, apoi un coleg – Lucu, lângã el o primãsolistã de-a lor – interpreta vrãjitoarei din Albã ca

Zãpada º.a.m.d. Pe post de maestru de ceremoniiar fi interpreta. Licenþiatã a Facultãþii de Filologie– Kiev, secþia românã ºi rusã. Altfel, ea,moldoveancã. Sau sã zicem mai bine, aºa cumzice ºi ea, basarabeancã.

Ca orice recepþie, banchet, serbare socialistã cese respectã, ºi aceasta trebuie sã înceapã cu dis-cursuri. Începe directorul lor. Vorbeºte despreimportanþa înfrãþirii popoarelor pe drumul trasatde Lenin, spre fericirea oamenilor muncii.

Ar urma Toader al nostru. Dar acesta ºi-a golitpaharul de vin pe jumãtate ºi priveºte impasibil.Atunci ia cuvântul directorul baletului. Variaþiuni peaceeaºi temã. Terminã. Ar urma totuºi, Toader. Nicio reacþie... normalã. Se ridicã Maestrul de Balet.Care turuie despre supremaþia artelor sovietice.

– útia-s mai îndoctrinaþi ca noi – constatãMioara.

Terminã ºi Maestrul. Acum Toader nu mai arescãpare. Într-adevãr, Toader îºi umple paharul –vrea sã toasteze, mã gândesc. Trage douã înghiþi-turi, dar nu se ridicã. Deodatã, înalþã capul ºi cuvoce de stentor spune:

– Io nu vorbesc. În locul meu, astãzi,voroveºte Baronul!

– Pardon! Exclam eu. Ce sã vorbesc?!– Lasã cã ºtii tu. Cum vorbeºti la morþi,

vorbeºte ºi la aieºtia, cã uite cât îs de vii!Într-adevãr, când moare câte unul dintre co-

legi, eu sunt solicitat pentru discursul funebru. Cedracu’ sã spun, cã m-a luat ca din oalã! Fata mãîmpinge de cot în sus:

– Spune ceva cãci nu putem rãmâne aºa. Dã-iºi tu cu socialismul!

Mã ridic încet, apoi rotindu-mi privirea de laun capãt la altul al mesei, zâmbesc. ªtiu cã însituaþii extreme, Dumnezeu mã încearcã dar numã pãrãseºte. Încep. Cu voce joasã, bineînþeles.

– Dragi colegi! Apoi cãtre partea centralã:Stimaþi... ºi negãsind o expresie care sã mã satis-facã ºi nevoind sã spun nici tovarãºi ºi nicidomni... directori, mai spun o datã: Stimaþi. Amvrut sã aud vocea interpretei. E penetrantã. Bunã.Mã adresez ei direct. Are cam 25 de ani. Figurãplãcutã.

Amintiri din Nirvana Roºie -Turnee artistice (III)

Alexandru Iorga

Irina Kazeeva (Russia) O altã faþã. Dosar I./3 (2012),mezzotinta, linogravurã

Page 26: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

– Ascultã, domniºoarã, sau doamnã, maidegrabã doamnã – la Paris toate femeile trecute de23 de ani sunt doamne. Ca sã ne putem înþelege,sã traduci exact. Exact ce auzi. Nu ce crezi cã arfi trebuit sã auzi. Eu rãspund. Româneºte vorbeºtibine pentru cã eºti basarabeancã. Ruseºte pre-supun cã vorbeºti tot atât de bine pentru cã aiterminat filologia. Bagã de seamã, avem ºi noifete care ºtiu ruseºte. Sã nu ajungem sã nesfãdim. ªi acum începem: În primul rând vãmulþumim pentru aceastã masã, atât de variatã ºiîmbelºugatã, cu atât mai mult cu cât în aceste vre-muri, nici la voi nu curge lapte ºi miere. Apoifelicitãm fetele care au preparat aceste bunãtãþi.Pe lângã valoroase balerine – ºi gospodine price-pute. Dacã ºtiam asta, încã de la 15 ani, pe Donveneam sã-mi caut nevastã… Cine nu râde de-abinelea, atunci, vizibil, zâmbeºte. Îmi dau seamacã i-am câºtigat… Oraºele Kiev ºi Cluj sunt oraºeînfrãþite. Astfel, ºi operele noastre sunt înfrãþite.În consecinþã, ºi baletele noastre sunt înfrãþite.Recunoscut este faptul cã baletul din uniune, îngeneral, se situeazã pe primele locuri. – Voit amomis Uniunea Sovieticã ºi fata s-a conformat. – Ei,în cadrul baletului universal, baletul din Kiev sesitueazã pe unul din primele locuri. ªi acum,înainte de a merge mai departe, vreau sã vã spuncã zilele trecute am avut privilegiul de a vã admi-ra în spectacolul Albã ca Zãpada. Excelentãrealizare! Atât prin concepþia coregraficã, cât ºiprin montarea propriu zisã. (Privind în faþã, îl vãdpe directorul baletului zâmbind „modest” ºiînclinând capul într-o parte ºi alta.)Dumneavoastrã sunteþi regizorul coregraf – spun.Felicitãri. Felicitãm de asemenea întregul ansam-blu – la nivel de soliºti, ºi pe primii soliºti.Totodatã îi felicitãm pe interpreþii piticilor pecare-i rugãm sã se ridice în picioare întrucât vremsã-i aplaudãm în mod special. ªapte tineri, oare-cum ca niºte fete mai ruºinoase se ridicã sã-ºiprimeascã aplauzele binemeritate. ªi acum, sãrevenim. Fraþilor, ca în orice familie creºtinã carese respectã, fratele mai mic este protejat. Ca sãnu spun direct – rãsfãþat. Ei, în ce considerãm noicã ar consta aceastã protecþie? Coregrafi de-aivoºtri sã monteze la noi. De asemenea, pedagogi.Tineri de-ai noºtri, mai talentaþi – prin concurs –sã-i primiþi pentru specializare. ªi altele, de felulacesta… Nu mai þin minte ce am mai zis, dar ºtiucã am încheiat cu aplauze. Normal, faþã de leni--nismele lor!...

– Bine-i, Baroane, concluzioneazã Toader. Amºtiut de ce te aduc la Kiev.

Pânã acum, pentru mine, a fost cum a fost.Dar acum vine partea acidã. La masã, mai îndreapta, un coleg – Lucu. Unul dintre cei maimucaliþi. Mai ales când bea. ªi acum, bea. Lângãel, interpreta vrãjitoarei din Albã ca Zãpada. Ocãzãcioaicã frumoasã, brunetã, cam la 35 de ani,în plinã glorie trupeascã. Dupã ce am încheiat cu„vã mulþumesc pentru atenþia acordatã”, îl între-abã pe Lucu, destul de tare ca sã se audã printreaplauze:

– Director balet? Lucu dã dim mânã parcã arspune „a, fleac”:

– Da de unde!– Maestru de balet?– Nici vorbã.– Atunci cine-i?– BARONUL! rãspunde Lucu solemn. – Baron!– Da, da, Bãron, Bãron!Din momentul acela s-a zis cu mine. Numai

cã nu-i vine sã-l ia pe Lucu de fundul nãdragilor ºisã-l arunce în altã zonã.

– Mã, asta vrea sã te violeze – spune Lucu.

– La mã-sa. Mã duc la budã. Tot îmi trebuie.– Vin ºi eu. ªi pe mine mã trece. – spune

Mioara.Ieºim, noi, amândoi, de mânã, ºi pânã gãsim,

pânã ne mai învârtim, pornirile se mai potolesc –gândesc eu. Când revenim în salã, s-a pus muzicãde dans ºi perechile se leagãnã. Ne legãnãm ºinoi. Dar nu mult. Vrãjitoarea este prezentã: –Permettez vous! ºi pur ºi simplu se strecoarã înlocul Mioarei care, neavând încotro, se retrage.Într-adevãr, asta vrea sã mã violeze. κi strecoarã ocoapsã între picioarele mele ºi, bine înºurubatã,începe legãnatul. Noroc cã dansul nu mai þinemult ºi eu, printr-un „permettez moi”, îi fac semncã mã întorc imediat ºi repede la Mioara care egata ºi într-un minut, o ºtergem – englezeºte.Acum eu nu ºtiu dacã englezii au inventat sis-temul acesta de evadare, dar e genial. Ajungem laaer, o iau pe Mioara de dupã umeri ºi pãºim înpas egal. Mã simt bine. Gândindu-mã la... succe-sul meu oratoric, îmi vine chiar sã cânt. Fredonez„Hai acasã puiºor...” Spre marea mea surprizã,uimire chiar, Mioara mã continuã „Ne meniel akupleraiba!” Mã opresc ºi în loc sã întreb de undeºtii varianta aceasta, întreb:

– De unde ºti ungureºte?– Pãi, jumãtate sunt unguroaicã. Limba mater-

nã. Mama-i maghiarã ºi tata-i român. – Nemaipomenit! Suntem împreunã de atâta

timp ºi eu n-am ºtiut nimic. Nu mi-am dat seama.– Dacã intrai în psihologie, numai doi

milimetri, îþi dãdeai seama din prima noapte. Arevreo importanþã?

– Are, þin ºi mai mult la tine.– Vezi, tot îs bune la ceva ºi vrãjitoarele.– Oare ce o fi avut? Cã nebunã nu pãrea. Cel

puþin în prima fazã.– Titulatura de Baron. Ca la þãranca din

Caracal. Aceleaºi motivaþii. Mai mult. Dacã ar fidupã aceºtia, ar scoate-o pe Anastasia din pulbereºi ar face-o þarinã.

– ªi-apoi cu mine ce dracu’ voia?– Poate e în perioada fertilã ºi voia sã rãmânã

gravidã cu tine.– Mare-i grãdina Ta, Doamne!Ajungem la capãtul bulevardului central ºi tre-

buie s-o luãm în sus pe lângã complexul Lenin,spre hotel, care în partea de sus se mãrgineºte cu

pãdurea. De altfel în capitala aceasta, pãdurea aremulte ramificaþii, multe... golfuri, pânã spre cen-trul oraºului.

– De ce statuile lui Lenin sunt atât de masive,de dure, de sinistre? Pe când Lenin era un tipfirav, chel ºi nesemnificativ.

– Totuºi, a înnebunit o lume întreagã!– Da, toþi trântorii lumii s-au folosit de aceste

idei pentru a stãpâni prostimea muncitoare. Darsã-i dãm dracului. Abia aºtept sã ajungem acasã ºisã ne lãfãim în cada aceea mare cât un bazin.

Ziua urmãtoare ne-au sosit niºte furgonete cucare am dus bagajele la garã. Fiecare avea câtecinci-ºase. Cu vagoanele ruseºti ne-am descurcat.Trei paturi într-o cuºetã. Mi-am pus electriceleîntr-o parte – capul era pe pernã, coloana pesaltea ºi picioarele pe bagaje. Am dormit. ªiceilalþi au fãcut cam la fel. Circul însã începe laBucureºti. Peronul 7, acceleratul Bucureºti-Cluj.Opt într-un compartiment. Nu intru în amãnunte.Pe culoare nu se poate circula. Bagaje pânã lanivelul geamurilor. În compartimente, se poateºedea doar pe locul de lângã uºã. Restul, pestegeamuri, pânã în tavan, numai cutii mari cu elec-trice. Astfel, întuneric în compartimente. La fel, ºiWC-urile – pline. Când a venit conductorul ºi avãzut, s-a luat cu mâinile de cap:

– Aºa ceva nu s-a mai vãzut de când existãCFR pe lumea aceasta! Ori opresc trenul, ori îipun dinamitã! Cum sã controlez eu trenul înasemenea condiþii?

N-a pus nici dinamitã, n-a oprit nici trenul; s-adus la clasa I-a sã se odihneascã. Acolo l-am întâl-nit, noi, câþiva din balet.

– Ce cãutaþi aici?! Biletele la control!– Lista-i la responsabil. Acolo... la bagaje.– Doamne, numai cu artiºti sã nu-þi faci de

lucru! spune omul dând din cap.– De ce? Sunteþi invitatul nostru la toate spec-

tacolele de balet. Veniþi cu doamna. Sau cu gagi-ca.

– ªi dacã oi veni?– Foarte bine. Mã cãutaþi pe mine – Pura

Ioachim, prim balerin. ªi tata-i ceferist. La Dej!

Márcio Pannunzio (Brazilia) Vârsta raþiunii (2010), xilogravurã

Page 27: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

muzica

Deschiderea anului universitar 2013-2014 afost anticipatã, la Academia de Muzicã G.Dima din Cluj, de solemnitatea decernãrii

titlului de Doctor Honoris Causa reputatuluidirijor Lawrence Foster. Deºi programat într-operioadã a anului când Clujul e vidat de pulsaþiasa studenþeascã specificã, ceremonialul a avut orezonanþã publicã pe mãsura normelor deexcelenþã (auto)impuse de cea mai reprezentativãinstituþie de învãþãmânt superior muzical-coreografic din Transilvania.

Dupã alocuþiunea introductivã a rectorului,Vasile Jucan, compozitorul ºi profesorul Adrian Popa prezentat o Laudatio conceputã cu acribie facto-logicã ºi fineþe introspectivã, relevând importanþaelementului românesc în destinul artistic al celuisãrbãtorit. Astfel, rãdãcinile familiale (pãrinþii sãiemigraserã din România în Statele Unite, undeLawrence Foster s-a nãscut la 23 octombrie 1941în Los Angeles) aveau sã-l determine pe juneledirijor în ascensiune profesionalã sã colaboreze cuorchestre româneºti în trei „descinderi”, petrecuteîn 1969, 1970 ºi 1971. Aceste turnee urmau sã-imarcheze însuºi traseul existenþial: în timpulprimului sãu turneu prin România, tânãrul muzi-cian a întâlnit-o la Arad pe viitoarea sa soþie,Angela (pe atunci) Suciu. Un moment existenþialcrucial pentru Lawrence Foster s-a petrecut apoila Cluj, în data de 3 octombrie 1971, când ºi-aformulat cererea în cãsãtorie în ziua primei saleabordãri a Simfoniei a IX-a de Beethoven (inter-pretatã de distinsa orchestrã a FilarmoniciiTransilvania giratã de Antonin Ciolan).

De-a lungul prodigioasei sale cariere, Foster aîmbinat competent calitãþile artistice cu celemanageriale: încã din 1969 devenea prim-dirijoroaspete al Royal Philharmonic Orchestra dinLondra. În 1971 a fost numit dirijor principal alOperei ºi Orchestrei Filarmonice din MonteCarlo. A îndeplinit funcþiunile deGeneralmusikdirektor la Duisburg, directormuzical al Festivalului de la Aspen/Colorado, alOrchestrei de camerã din Lausanne, alorchestrelor simfonice din Ierusalim ºi Barcelona,al Festivalului George Enescu, al OrchestreiGulbenkian din Lisabona, al Operei ºi OrchestreiNaþionale din Lausanne. Sub bagheta sa au

evoluat prestigioase ansambluri simfonice dinParis, Helsinki, Torino, Praga, Viena, München,Marsilia etc. A dat strãlucire orchestralã ºirepertoriului de operã, pe scene precumMetropolitan Opera, Covent Garden (Londra),Bastille Paris, Deutsche Oper Berlin, Los AngelesMusic Center º.a.m.d.

Demnã de admirat a rãmas, de-a lungul uneijumãtãþi de secol, preocuparea sa de a revela ºisusþine valorile muzicii româneºti în contextuniversal. Împreunã cu orchestra pe care ocizelase în Monaco, Lawrence Foster a realizat oînregistrare de referinþã a operei Oedipe, pentrucare a cooptat megastarurile José van Dam ºiBarbara Hendricks. Lucrarea a fost distinsã cuGrand Prix du Disque al Academiei Charles Cros,Premiul Operei Italiene ºi Premiul Gramophone.Monumentalul ciclu enescian fu completat maiapoi prin înregistrarea Simfoniei a III-a ºi apoemului simfonic Vox maris, cu OrchestreNational de Lyon. Valoroºi reprezentanþi româniai artei muzicale au beneficiat de profesionalismulºi de amiciþia maestrului Foster: Cornel Þãranu,

ªtefan Ruha, Radu Lupu, Dan Grigore, AngelaGheorghiu, Cristian Mandeal... Sã nu uitãm, deasemenea, cã ascensiunea Cvartetului Transilvanpe scena internaþionalã a avut ca impuls decisivafirmarea grupului clujean în cadrul Festivaluluide la Aspen, girat de prestigiul lui LawrenceFoster.

Ceremonia de la Academia de Muzicã G. Dima a avut nu doar clasicele atribute alesolemnitãþii academice, ci ºi pe acelea ale uneiintense emoþii umane. Personalitatea omagiatã s-adovedit a fi, în primul rând, un om adevãrat –inteligent, pasional, jovial, ataºant, aflat înpermanentã alertã intelectualã, dar ºi cuirepresibile tentaþii ludice ºi manifestând unbinefãcãtor simþ al humorului. Totul a culminatprin intonarea imnului Gaudeamus igitur de cãtreîntreaga asistenþã, moment ce l-a miºcat pesãrbãtorit pânã la lacrimi. Dupã care, revenindu-ºidin surpriza iniþialã, maestrul... a început sãdirijeze corul ad hoc.

În cadrul unui interviu pe care a avutbunãvoinþa sã mi-l acorde pentru TVR Cluj,dirijorul american a elogiat forþa culturalã a urbeinoastre. Ca dirijor al concertului ce a inauguratfestivitãþile programului Marsilia ? capitalãculturalã europeanã 2013, dânsul apreciazã cãpotenþialul artistic al Clujului e superior celui almarelui port francez. Însã pentru o realã punereîn valoare, ar fi stringent necesarã edificareaplãnuitului complex arhitectural care sã cuprindãsedii adecvate pentru Filarmonicã ºi pentruAcademia de Muzicã.

Numele lui Lawrence Foster se adaugã, astfel,unei impresionante liste de personalitãþi cãroraAcademia noastrã de Muzicã le-a conferit titlul deDoctor Honoris Causa în ultimele douã decenii:Iannis Xenakis, Yehudi Menuhin, KrzysztofPenderecki, ªtefan Niculescu, Pascal Bentoiu,Gyorgy Ligeti, Costin Miereanu, Tudor Jarda, KurtMild, Virginia Zeani, Gyorgy Kurtag, Erich Bergel,Cristian Mandeal, Viorica Cortez, Ioan Holender,Sherban Lupu, David Ohanesian, Lya Hubic,Dieter Acker, Marin Constantin, GhenadieCiobanu, Roman Vlad... Onorând asemeneavalori, instituþia clujeanã îºi reafirmã, la modulexemplar, discernãmântul estetic ºi uman.

Lauri academici pentruLawrence Foster la Cluj

Virgil Mihaiu

Esteban Grimi (Argentina) Am mâncat un crocodil (2010), colografie

Lawrence Foster între soþia Angela ºi fiica Nicole Foto: Dan Bodea

Page 28: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

Wagner versus Verdi: hiper-rromantismulteuton contra sentimentalismului latin

Toate pot fi cunoscute prin comparaþie. Iardupã audierea muzicii acutelor pasionale din“Balul Mascat” de Giuseppe Verdi, realitatealegendarã a operei lui Richard Wagner a venitca o furtunã pe mare, care a erupt chiar de laprimele sonoritãþi ale uverturii (dirijorulorchestrei – József Horvath). ªi parcã nu ar fifost suficient, atacul “talazurilor” sonore carese revãrsau din fosa orchestrei a fost dublat deproiecþia video a unor ape înspumate care aamplificat efectul muzicii, spre surpriza ºiîncântarea totalã a publicului (regia artisticã –Rareº Trifan).

Opera “Olandezul zburãtor” (10 noiembrie)venea imediat dupa montarea a douã opereverdiene – “Bal Mascat” (23 octombrie) ºi“Traviata” (30 octombrie), a doua fiind unindiscutabil “ºlagãr”, iar impactul diferenþei pecare o aducea opera wagnerianã a fost sesiz-abil similar unui cutremur. Nici vorbã de arii“concertante”, ansambluri “savuroase”, coruriemoþionante, intrigi, mezalianþe, pumnale,trãdãri, ºi, ceea ce este esenþial – acute, acute,acute cât mai spectaculoase.

În opera lui Wagner, fatalitatea sumbrã ºimorbidã a unui destin blestemat de Diavolulînsuºi, nava-fantomã rãtãcind cu înfiorãtorul eicãpitan (basul Florin Estefan – OlandezulZburãtor) peste mãri în cãutarea unui þãrmprimitor ºi a unei fecioare (soprana LaviniaCherecheº – Senta) gata de sacrifiu suprem înnumele iubirii, parcã veneau sã secþioneze într-un mod destul de brutal continuitatea uneieterne sãrbãtori vocale a personajelor verdiene.Mai rãu, întregul parcurs al celor trei acte ale“Olandezului” era pânã la refuz ºi fãrã nici un“rãgaz” încãrcat de sonoritate, chiar mai mult,o sonoritate densã, clocotitoare, tipic wagneri-anã, susþinutã de întreaga orchestrã, dar ºi de“melodia infinitã” a vocilor solistice orientatenu atât înspre savuroasele acute marcate caîntr-un exerciþiu de tragere la þintã, cât maidegrabã în intenþia unei auto-mãrturisiriaproape “dostoievskiene” ºi într-un modinevitabil auto-distructive. Subiectul legendar aloperei cerea o intensitate amplificatã atât înceea ce priveºte prestaþia vocalã a interpreþilor-soliºti, cât ºi a orchestrei, iar acest dezideratreflectat în forþa expresivã a muzicii a impus odesfãºurare fulgurantã a evenimentelor împinseîntr-un mod nãvalnic de la simplitatea naivã aunui dans marinãresc pânã la sinucidereaSentei – apoteoza terifiantã a întregii opere.

Din biografia capodoperei wagneriene...“Olandezul zburãtor” este prima operã a

lui Richard Wagner care a rãmas în istoriamuzicii drept o capodoperã. Cu ea, compozi-torul ºi-a afirmat propriul sãu stil, unul cutotul inovator la acea vreme, care avea sã îlconsacre ca ºi cel mai mare compozitor ger-man de operã. Spre deosebire de predecesoriisãi, Wolfgang Amadeus Mozart sau Carl Maria

von Weber, Wagner îºi scrie singur libretele laoperele sale. Compozitorul prezintã publiculuidin Dresda în data de 2 ianuarie 1943 primasa operã atinsã de aripa genialitãþii. Libretuleste inspirat din legenda “OlandezuluiZburãtor”, un cãpitan blestemat de diavol sãnavigheze pe mare la nesfârºit, dar care aveavoie odatã la ºapte ani sã debarce la þãrm încãutarea acelei femei a cãrei dragoste adevãratãîl va salva de blestem. Interesul compozitoru-lui pentru acest subiect vine dupã evadarea sade la Riga, unde datoritã unor datorii acumu-late risca închisoarea. Furtuna trãitã în noapteaaceea pe vasul care îl ducea pe el ºi pe soþialui Wilhelmine (Minna) la Londra, i-a inspiratlui Wagner un subiect original pe care avea sãîl transpunã în partiturã printr-un limbaj muzi-cal nou ce va surprinde lumea operei acelorvremuri.

Compozitorul mizeazã totul pe amplifi-carea continuã, pânã la ultimele sunete aleoperei, a acþiunii dramatice, reuºeºte articu-larea unei intrigi capabile sã capteze atenþia ºiimaginaþia publicului, investind resursele dra-maturgiei teatrale într-o muzicã deloc “uºoarã”.Iar “soliditatea” muzicii wagneriene a fost real-izatã prin operarea ingenioasã cu resursele lim-bajului armonic, prin implicarea activã ainstrumentelor de suflat de alamã, prin însãºiredimensionarea mult amplificatã ca duratã ºiimplicaþie vocalã a soliºtilor ºi corului. Cu altecuvinte, superficialitatea ºi convenþionalismultradiþiei operistice de substanþã italianã au fostîntr-un mod definitiv înlãturate.

În România, premiera operei a avut loc în15 octombrie 1926 la Opera din Cluj-Napoca,iar mai apoi a fost reluatã în 1997 ºi 2013.Spectacolul din 10 noiembrie 2013 a reuºit sãsurprindã esenþa universului wagnerian carac-terizat de o scriiturã simfonicã impresionantã,un nivel vocal, putem afirma, “devastator”pretins soliºtilor, dar ºi o regie realizatã într-oconcepþie nelipsitã de originalitate.

Wagnerismul ca noua artã a opereiÎn creaþia wagnerianã toate elementele care

alcãtuiesc o lucrare conceputã în genul deoperã sunt mult amplificare ºi capãtã un rolradical diferit chiar în comparaþie cu lucrãrilecontemporanilor lui (Amilcare Ponchielli,Camille Saint-Saëns, Giacomo Meyerbeer,Ambroise Thomas, Georges Bizet, Piotr IliciCeaikovski sau chiar acelaºi Giuseppe Verdi).În cel puþin zece opere (începând, evident, cu“Olandezul zburãtor”) scrise de RichardWagner, orchestra, primeºte unul din rolurileprincipale în realizarea ecuaþiei dramatice aconcepþiei scenice prin “infuzia” de leit-motive,prin componenþa pur “simfonicã” a orchestrei,dar ºi printr-o evidentã depãºire a funcþiei deacompaniament, pe care orchestra o deþinea,spre exemplu, în majoritatea operelor verdiene.

Corul cunoaºte ºi el o abordare diferitã,mai ales cel bãrbãtesc. Existã necesitatea unuicor extins ca mãrime, ca forþã dar ºi pene-

tranþã vocalã. Însã latura în care se reflectã celmai bine inovaþia creaþiei este modul în careWagner concepe rolul soliºtilor. Este impetuosnecesar ca soliºtii interpreteþi ai creaþiei wagne-riene sã aibã capacitatea de a ieºi din tiparelevocale stabilite de ºcoala italianã de canto, derolurile belcantiste (a se citi: verdiene) ºi sãtreacã spre o nouã, urmãtoare ºi superioarã,etapã a dramatismului. Dacã începutul roman-tismului este dominat de vocile lirice impusede scriitura ºcolii italiene timpurii de belcanto(Vincenzo Bellini ºi Gaetano Donizetti), voceadramaticã negãsindu-ºi aici locul, creaþia luiWagner impune voci puternice bogat timbrate,pline de volum ºi potenþial dramatic ºi dublatede un joc scenic impecabil care sã redea într-un mod cât se poate de fidel noul mod, wag-nerian, de a concepe însãºi ideea de personajscenic cerut de subiecte legendare ºi mitolog-ice. Cu alte cuvinte, nu mai putea fi vorbadespre spectacolul de operã gândit ca produs“commercial” de “consum” public, ci despreconcepþia unei opere de artã totale, în caremijloacele implicate în ecuaþia actului muzical-scenic sã fie subordinate unui proiect estetictotalizator – Gesamtkunstwerk.

Ce au reuºit soliºtii în montarea din 10noiembrie?

... Olandezul Zburãtor – baritonul FlorinEstefan

Acest rol reprezintã structura de suport aîntregii opere. Personajul reprezintã cauza gen-eratoare a subiectului ºi, în acelaºi timp, catal-izatorul principal al acþiunii, orientând des-tinele celorlalte personaje într-o direcþie conver-gentã înspre epicentrul în care se posteazã cutoatã hotãrârea.

Deºi aflat la începutul carierii sale, bari-tonul Florin Estefan reuseºte prin profunzimeaºi dramatismul interpretãrii sã oglindeascã într-un mod fidel concepþiei wagneriene ºi, înacelaºi timp, original profilul personajului –unul complex, contradictoriu, mãcinat desuferinþã, vinã, deznãdejde, renunþare ºi sper-anþã. Printr-o evoluþie vocalã omogenã, integrã,

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

opera

Oleg Garaz

Fantomele de la OperaRomânã: “Olandezul zburãtor”

Page 29: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

fãrã scãpãri sau cedãri în faþa unor(supra)sarcini vocale extrem de solicitante pecare le impunea rolul, interpretul ºi-a asumat ºia ºi realizat într-un mod evident, mai întâi detoate funcþia dramaticã de declanºator ºi epi-centru al acþiunii, dar ºi diversitatea dinamicãa trãirilor umane, acestea oglindite cu fideli-tate în construirea personajului.

Trãsãturi distinctive: timbrul viu al vocii,controlul inteligent al emisiei, construirea coer-entã a evoluþiei vocale-scenice cu o apreciabilãcapacitate de diversificare vocalã a sugestibil-itãþii, lipsa efortului în atingerea plajei supe-rioare de registru, precum ºi deplasarea contro-latã între registrele accesibile.

… Senta – soprana Lavinia CherecheºDeºi nu este angajata instituþiei, publicul

clujean o mai poate admira în opere montatepe scena Operei Române din Cluj-Napoca pre-cum “Turadot” (montarea din 15 noiembrie)de Giacomo Puccini sau în “Cavalleria rusti-canã” de Pietro Mascagni. Experienþa acumu-latã de cãtre sopranã prin interpretarea acestorroluri veriste destul de dificile îi oferãcapaciþãþile necesare construirii unui personajde prim-plan într-o operã precum “OlandezulZburãtor”.

Este binecunoscutã dificultatea repertoriuluiverist sau, mai ales, a repertoriului romanticwagnerian, ºi nu puþini sunt cântãreþii care ºi-au distrus vocile prin interpretarea lor.Soprana Lavinia Cherecheº impresioneazã prinºtiinþa elaborãrii ºi susþinerii unei fraze vocale,în controlul perfect al emisiei ºi filãrii unuisunet, dar ºi în jocul scenic veridic, precum ºiformularea unor trãiri convingãtoare ale per-sonalitãþii personajului interpretat.Muzicalitatea nativã, frumuseþea vocii, articu-larea unei evoluþii dramatice sugestive ºi sensi-bilitatea interpretãrii îi oferã sopranei toateatributele necesare unui rol wagnerian ºi nudoar. Ca detaliu suplimentar a fost de remar-cat potrivirea dintre cele douã personaje princi-pale – Olandezul Zburãtor ºi Senta, care s-aucompletat reciproc atât din punct de vederevocal, cât ºi scenic. Prin vocea sa plinã deculoare ºi pasiune, baritonul punea în evidenþãemoþia din vocea suavã dominatã de emoþie ºisentiment a sopranei (sfârºitul actului II aloperei).

Trãsãturi distinctive: o voce bogat timbratã,un control perfect al emisiei, o situare fermã ºilipsitã de probleme pe “plajele” de registruaccesibile, dar ºi deplasarea lipsitã de difi-cultãþi între acestea, diferenþiere spectaculoasaa gradaþiilor dinamice, un potenþial impresion-ant de forþã ºi energie în plan sugestiv-expresiv.Fãrã nici un comentariu, soprana s-a adjudecatlocul central în montarea din 10 noiembrie.

… Daland – basul Andrei YvanDeºi interpretul a cântat, putem afirma,

fãrã abateri, timbrul sãu vocal nu este atât de“întunecat” pe cât ar terbui. Se simtea nevoiaunui contrast mai puternic între vocea acestuiaºi cea a Olandezului. Jocul scenic a fost unulimpunãtor ºi convingãtãor într-o foarte bunãconcordanþã cu celelalte personaje, însã doar laînceputul operei. Pe parcursul desfãºurãrii acþi-unii personajul pierdea tot mai mult dinprestanþã în faþa oaspetelui necunoscut(Olandezul), iar evidenþierea avariþiei, care sug-era cã Daland pur ºi simplu ºi-a vândut fiicapentru o mânã de bijuterii a redus atât din

coerenþa evoluþiei personajului, cât ºi din ori-entarea tragicã a întregului subiect al operei.

Trãsãturi distinctive: controlul ferm alemisiei ºi vocii în general, opþiunea pentru“plaja” dinamicã superioarã ºi fãrã nuanþãri dedetaliu, o anumitã monovalenþã ºi platitudineîn construirea personajului.

… Eric – tenorul Mihai LazãrÎn opinia mea (O.G.), interpretul a reuºit o

evoluþie surprinzãtoare în mai multe sensuri.Din punct de vedere vocal a impresionat atâtenergetica “tunãtoare” a vocii, dar ºi evoluþiacontrolatã a unei expresii diversificate ºi corob-orate cu conþinutul textului interpretat. Înfapt, rolul unui iubit respins nu oferea marelucru, însã tenorul a reuºit sã producã o“amprentã” caracterologicã destul de puternicãºi, în acelaºi timp, sã “contracareze” atât vocal,cât ºi dramatic prezenþa Olandezului, con-tribuind astfel la relevarea unui “triunghiamoros” demn de remarcat. Ajutat de o vocewagnerianã puternic timbratã ºi plinã dearmonice, interpretul ºi-a “gestionat” evoluþiaprin elaborarea unor adevãrate “arcuri” vocalede o apreciabilã întindere, concatenând forþa ºiblândeþea, disperarea ºi duioºia, pentru a reuºisã impresioneze ºi în egalã mãsurã sãconvingã.

Trãsãturi distinctive: eficienþa soluþionãriidramaturgice a unui rol secundar, capacitateatranspunerii în rolul interpretat, o apreciabilãforþã, energie ºi rezistenþã a vocii mai ales înregistrul superior ºi într-o dinamicã amplifi-catã, stãpânirea emisiei vocale ºi operarea cumultiple gradaþii dinamice în funcþie de sem-nificaþia textului, evoluþia personajului ºi situ-aþiei scenice.

… Cârmaciul.Rolul Cârmaciului a fost interpretat de

tenorul Florin Pop, care deºi deþine o voce plã-cutã, nu a excelat printr-o evoluþie vocalã egalãºi coerentã. A lipsit ºi o anumitã siguranþã înevoluþia scenicã. A lãsat impresia unei abordãriconvenþionale, de rol evident secundar. Situatîntre grupul soliºtilor ºi corului, am puteaatribui rolul interpretat mai degrabã uneifuncþii complementare celei solistice ºi împinsãmai degrabã înspre imaginea corului.

Concluzii criticeNu am avea de formulat obiecþii la adresa

corului feminin – o singurã evoluþie mai deproporþii (actul II) – cuminte, curat, innocent.Evoluþiile “mãrinãreºti” ale corului de bãrbaþiau produs impresia unui grup omogen de pro-fesioniºti ai mãrilor chiar de la începutul actu-lui I, însã pe parcurs aceastã impresie a fostîmprãºtiatã printr-o continuã ºi deranjantãexagerare gestualã ºi posturalã, ceea ce a rele-vant tot mai mult ºi pânã la urmã a impusimaginea de brutalitate, ignoranþã ºi grosolãniesau, cel puþin, ceea ce-ºi imaginau membriicorului de bãrbaþi cã ar fi putut sã fi fostmarinarii unor secole îndepãrtate ale istorieieuropene. ªi apoi, fluturarea, obositoare la unmoment dat, a unor sticle (deloc pline cu apãmineralã Borsec) ar fi trebuit sã sugereze pub-licului bucuria (?), veselia (?) sau entuziasmul(?) alcoolizat al unei hoarde de brute exaltate,deºi, sincer sã fiu (O.G.) nu mã interesauabsolut deloc gradele de alcoolemie în sângelepretinºilor marinari. Am receptat toate acesteevoluþii mai degrabã ca un semn al imaturitãþiiºi, poate mai rãu, ca o relaxare colocvialãtotalmente neavenitã ºi deloc salutabilã în con-textul unui spectacol de operã.

În fapt, descriind într-un mod onest ºiasumat impresia generalã lãsatã de montareadin 10 noiembrie a operei “OlandezulZburãtor” de Richard Wagner la OperaRomânã din Cluj-Napoca, aº remarca (O.G.) oanumitã imaturitate ºi superficialitate în abor-darea dramaturgiei ºi muzicii wagneriene, ceeace poate fi înþeles ºi ca o explicabilã preferinþãpentru repertoriul verdian cu un conþinut multmai limpede ºi, evident, “rodat” în reluãri mul-tiple, dar ºi cu un succes mai rapid ºi garantatla public, decât pentru mitologismul muzical“obscur” ºi “greoi” al unei naraþiuni despre onavã-fantomã. Altfel spus, cu mici ºi notabileexcepþii (evidente exclusiv în rândul soliºtilor),am asistat la interpretarea muzicii wagneriene,aceasta transpusã, însã, într-o cât se poate devizibilã retoricã scenicã verdianã. Diferenþele,cred, nu-i cazul sã începe ale explica în cadrullimitat al unei critici de spectacol (O.G.). Iaraceastã “deghizare” involuntarã a lui Wagnerîn Verdi a definitivat-o orchestra OpereiNaþionale (dirijor Jóseph Horvath), un ansam-blu de instrumentiºti care a preferat sã-ºi artic-uleze evoluþia (cu mici excepþii) mai degrabãîn termenii unui acompaniament de “chitarã”sau, mai rãu, de “flaºnetã” verdianã, decât sãse fi transformat într-un “ocean zbuciumat” almuzicii wagneriene pentru care, din pãcate,încã nu are nici putere ºi nici curaj.

Page 30: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

contradictoriu, pentru cã la rândul sãu nu poate fiîntemeiat nici pe argumentare raþionalã ºi nici peexperienþã. De aceea, raþionalismul critic alege o atreia cale, aceea de a observa falsificabilitateateoriilor în timp, de a sesiza ºi elimina în timperorile aflate în diverse teorii, pentru cã numai înacest fel teoriile se pot apropia progresiv de adevãr.

În acest spirit, al raþionalismului critic, BertrandRussel ia în discuþie probleme de ordin etic ºi, înprimul rând, probleme etice derivate din teologiacreºtinã. El rezumã ºi refomuleazã argumentulmoral, în ideea cã acest argument ar susþine cã: „nuar exista nici bine ºi nici rãu, dacã nu ar existaDumnezeu”11. Dar, susþine Russel, binele ºi rãul auun sens independent de Dumnezeu, deoarece noioamenii nu putem spune cã hotãrârile lui

Dumnezeu sunt bune sau rele în sine. In realitate,esenþa acestui argument este alta, anume acestargument spune, de la Calvin ºi Kant încoace, cãexistã o conºtiinþã moralã „înnãscutã”, în sensul cãexistã o anumitã capacitate funciarã a fiinþei umanede a discerne între bine ºi rãu, cam în acelaºi fel încare lingviºtii importanþi ai secolului XX vorbescdespre o anumitã capacitate funciarã a omului de a„gramaticaliza” lumea.

Într-o altã lucrare a sa12, Russel considerã cãanumite probleme etice ºi religioase nu sunt de faptprobleme filosofice. El susþine cã, într-o perspectivãoarecare, „va trebui sã renunþãm la speranþa de agãsi demonstraþii filosofice pentru convingerilenoastre morale”13. Misiunea raþiunii, respectiv araþionalismului critic ar fi aceea de a alungadogmatismul arogant ºi de a ne face sã vedemlucrurile obiºnuite dintr-o perspectivã neobiºnuitã.

NNoottee::1*** L'Enciclopedia della Filosofia, Instituto de

Agostini, Novara, 1996, p. 730. 2 Teodor Vidam, Temeiul ontic al moralitãþii, în "Revistade Filosofie", tom XXXVII, nr. 5-6/1990, p. 341.3 L'Enciclopedia della Filosofia, ed. cit., p. 730.4 Alexandru Boboc, Orientãri ºi tendinþe în filosofia sec.XX, EDP, Bucureºti, 1980, p. 169. 5 John Dewey, Democraþie ºi educaþie. O introducere înfilosofia educaþiei, EDP, Bucureºti, 1972, p. 275. 6Idem, p. 295. 7 *** L'Enciclopedia della Filosofia, ed. cit., p. 730. 8 G. E. Moore, Principia Ethica, Ed. Du Style, Bucureºti,1997, p. 106 ºi urm. 9 *** L'Enciclopedia della Filosofia, ibidem.10 Karl R. Popper, Logica cercetãrii, ESE, Bucureºti, 1981,p. 74 ºi urm. 11 Bertrand Russel, De ce nu sunt creºtin?, Ed. Minerva,Bucureºti, 1980, p. 21. 12 În Problemele filosofiei, Ed. All, Bucureºti, 1996. 13 B. Russel, op. cit., p. 102.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Olaturã mai puþin inclusã în sfera de interesa studiilor performative est-europene estedansul contemporan. Coordonatele

moderne ale dansului modificã pretenþiile ºipercepþia asupra corporalitãþii teatrale, ºi este înmare parte absorbit în antrenamentul arteiactorului. Anii ’80 sunt “agresaþi” de reforme alecorpului în spectacol. Ia amploare fenomenultanztheater, sunt accentuate calitãþile vizualeplastice (actor sau dansator), apar forme straniicum este teatrul butoh (începând cu anii ’50).

Arta actorului mizeazã pe performanþa fizicã.Procesul se deruleazã pe tot parcursul secoluluiXX. Cultura fizicã (Körperkultur) începe odatã cuOlimpiada de la Atena din 1896, care declanºeazãreconsiderãri estetice ale corpului, urmatã la scurttimp de apariþia personajelor din sfera dansuluicare expun fãrã inhibiþii miºcarea „purã”, LoieFuller (studii asupra efectului vizual, a miºcãriiscenice în relaþie cu lumina ºi umbrele scenei),Isadora Duncan (dansul liber), Ruth St. Denis(teatralizeazã dansul ºi gestul performativ dinAsia, în special India ºi Japonia, studiazã spiralacorpului ºi expresivitatea stãrilor erotice), RudolfLaban (kraft-raum-zeit) sau Mary Wigman (dansulexpresionist) etc. Pe de altã parte, în ºcolileeuropene de antrenament al actorului apar „valuri”de tehnici, concentrate asupra capacitãþii expresivea corpului ºi gestului, de la ºcoala rusã(Meyerhold), dar mai ales ºcoala francezã(François Delsartre, mimul lui Étienne Decroux,Lecoq cu al sãu théâtre du geste) sau JoanLittlewood.

Termenul “teatru fizic” este aplicat prioritar înperioada anilor ’80 ºi parþial ’90. Dansul ºi teatrulsunt interdependente. Iau naºtere companiiexperimentale ca Théâtre de Complicité (SimonMcBurney), Plexus Dance Theatre (1986), BlackMime Theatre (1987) etc., ce exploateazã limitelemiºcãrii, o conjugã cu arta video, cu acrobaþia ºibravura corporalã, cu corpul „coregrafiat” ºiperformance art.

Companie formatã în 1986, DV8 (fondatã deLloyd Newson împreunã cu Nigel Charnock ºiMichelle Richecoeur) foloseºte corpul scenic dupãmodelul ºcolii franceze ºi a discipolilor lui Lecoq.Performerii sunt dansatori profesioniºti.Desfiinþeazã limitele dintre dans ºi teatru, suntinteresaþi de estetica miºcãrii, de dialogul corp-ritmsau relaþii de contrapunct. Toate aspectele umane(emoþii, instincte, conflicte, traume, obiceiuri

ascunse ºi intime) sunt etalate prin coduri demiºcare. Temele obsesive pentru Newson suntexcluderea socialã ºi sentimentul alienãrii (homo-sexualitatea, handicapul fizic, SIDA), poziþia artis-tului într-o societate bazatã pe selecþie, respingere,evaluare. Coregraful provoacã lipsa de umanitate asocietãþii contemporane, gândirea în cifre. Dansulsãu acordã prioritate elementelor de risc, acrobaþieºi lovituri puternice în timp ce sunt absorbite înpermanenþã forme noi ºi elemente multi-media.Sunt implicaþi dansatori cu handicap fizic (DavidToole, un dansator fãrã picioare). Este menþinutãcu orice preþ calitatea artei ºi stilul aparent aleato-riu.

Spre finalul anilor ’70 se impune genul despectacol tanztheater, atât din direcþia tendinþei deresuscitare a dansului expresionist german, cât ºiefectelor artei scenice a lui Jodson Church ºiMerce Cunningham (anii ’50). Teatrul fizic ºi dan-sul contemporan se întrepãtrund, se orienteazãcãtre performanþele corporale ºi expresia abstractãale miºcãrii. Personaje ca mimul Lindsay Kempsau Liz Aggis combinã genul Ausdruckstanz cugrotescul scenic, elemente de circ, bufonerie,cabaret. Aggis – autoare a lucrãrii publicatã în2006 Anarchic Dance - este emblema englezã aformulei de spectacol teatru-dans, modelulGrotesque Dancer (1986). Mai mult, anii ’80 suntinfluenþaþi de stilul Pina Bausch, de montãrileRitualul primãverii (1975) ºi Café Müller (1978),filosofia gestului descins din „ºcoala expresionistã”a lui Kurt Joos, compoziþiile pirandellice serialetraduse în coduri ritmice, procedee ne-narative alederulãrii corpului în spaþiul scenic. Spasmele ºiviolenþa gestualã sunt organizate în raporturi diso-nanþã-consonanþã cu linia vocalã barocã (Purcell,Fairie Queen). Spectacolul lui Bausch este unpunct de sprijin pentru teatrul fizic din anii ’80.

Compania de dans contemporan Goat Island,fondatã la Chicago în 1987, se orienteazã cãtre oartã performativã ca ºi compoziþie indeterminatã,incoerentã narativ, bazatã pe un limbaj corporalabstract ºi repetitiv. Spectacolul propus de compa-nia condusã de regizoarea Lin Hixson (colabora-toare în anii ’90 a lui Rachel Rosenthal) se aflã lalimita stilului impus de Pina Bausch ºi perform-ance art. Intervine cu relaþii inedite între spaþiu ºicoregrafie, se apropie de audienþã, cãreia îi creeazãiluzia cã asistã la normalitatea unui evenimentsportiv. Spectacolul de la Goat Island sedesfãºoarã într-un spaþiu ne-teatral, în care domi-

nante sunt elementele cvasi-improvizatorice, com-poziþii create din simultaneitãþi gestuale, momenteindividuale versus momente de grup în combinaþiicare se desfac ºi se recompun fãrã întrerupere.Muzica are un rol aparte, generând o relaþiestranie între suportul sonor (clasic sau romantic) ºipartitura corporalã, funcþionând atât programaticcât ºi ca semne de punctuaþie, cu rupturi de ideemuzicalã care transpun “situaþia” scenicã la polulopus. Execuþiile sunt asemãnãtoare unei pan-tomime rudimentare, gesturi fragmentare ca pro-cese anarhice de reconstruire prin acþiuni nedefi-nite a unui univers coerent. De la Soldier, Child,Tortured Man din 1987 pânã la When will theSeptember roses bloom? Last night was only acomedy din 2004 compania promoveazã un dis-curs corporal în care prioritarã este alura comicãaparent amatoristicã executatã de profesioniºti aidansului contemporan. Morfologia miºcãrii, a situ-aþiei scenice, a gestului nu poate fi ancoratã într-un sistem narativ, este gânditã ca un colaj de stil-uri ºi parcurs derulat invers al gestului, imagini“gãsite” sau citate din Pina Bausch ºi Caffe Muller.

Un personaj controversat, un filosof al dansu-lui, Jérôme Bel, continuã tendinþele anilor ’80 îndecada urmãtoare ca formulã de teatru anti-dans,rezonând parþial cu ideile lui Lloyd Newson de laDV8. Dansul lui Bel este o consecinþã a studiiilorlui Freud ºi Lacan, a explorãrilor inconºtientului,fobiilor traduse fie prin formule corporale contor-sionate, tonus exuberant ºi dinamism, fie prinmãrturisiri ale experienþelor personale ale inter-preþilor în timpul spectacolelor, inserate printrenumerele de dans. Teatrul handicapat, spectacolcu alurã brechtianã (2012), este o lucrare struc-turatã în ºase acte, cu un narator care coor-doneazã demersul scenic ºi prezentarea performer-ilor cu handicap mental, a momentelor autobi-ografice ale acestor performeri.

Extensiile formulelor experimentale ale dansu-lui contemporan, teatralitatea miºcãrii în spaþiulscenic depãºesc posibilitatea încadrãrii într-uncurent. Mai mult, atragerea performerilor cu hand-icap provoacã orice limitã a abilitãþilor fizice aleartei performative.

Dans teatral ºi teatru fizicAlba Simina Stanciu

Istoria eticii moderne(Urmare din pagina 22)

Page 31: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

Cu doar câteva zile înainte de startul unei noiediþii a Festivalului de Teatru Clasic – adicãîntre 9 ºi 11 octombrie – Teatrul ”Ioan

Slavici” din Arad a organizat un show-case cu ºasedin cele mai recente producþii proprii. Un bun prilejde a mã ”pune la curent”, ca sã vorbescadministrativ, cu repertoriul uneia din cele maidinamice, dar uneori ºi cam... discrete, instituþiiteatrale din spaþiul transilvan.

O sã comentez spectacolele – de facturi diverse –în ordinea lor cronologicã, lãsându-l deoparte peprimul jucat în show-case, Minotaurul, în regia luiªtefan Iordãnescu, analizat la începutul acestui an, lapremiera sa oficialã.

Casa Bernardei Alba a lui Lorca nu este, trebuiesã recunosc, unul din textele mele dramaticefavorite. Atmosfera sa tenebroasã, chiar lugubrãuneori, înscenatã cel mai adesea apãsãtor, nu e delocatrãgãtoare. M-am bucurat însã sã vãd versiunearegizatã de Mihai Mãniuþiu la Arad, într-unspectacol cu inflexiuni crud-ludice, teatralizat ºibarochizat vizual într-o manierã opulent-decadentã.Efectul pleacã încã de la decorul imaginat de AdrianDamian ca un spaþiu nãpãdit de vegetaþie, având uncentru un bazin cu nuferi, amniotic-erotic-expiatoriu.Miºcarea personajelor (coregrafia Vava ªtefãnescu)are ceva eteric, spectral parcã uneori, nãvalnicalteori, ºi cu concursul light-designului lui LucianMoga. Bernarda e figuratã hiper-teatral, epatant, deZoltan Lovas, ca o femeie masculinizatã, care ºi-ainhibat feminitatea, dar pozeazã. Fetele fac cel maiadesea grup, cu trãiri ºi reacþii similare, fie decomplicitate, fie de ranchiuni ºi frustrãri, consumateînsã tot laolaltã. Cu mare sensibilitate ºiexpresivitate a jucat Cecilia Donat rolul Adelei,Alina Danciu a avut forþã în partitura lui Angustias,în timp ce Carmen Vlaga Bogdan (Martirio) ºiClaudia Ieremia (Magdalena) s-au impus ºi ele însecvenþe intense ale intrigii. Câteva momente s-auremarcat prin plasticitate: cel în care fetele se admirãnarcisiac-dubitativ în oglinzi, baia Bernardei în laculcu nuferi, dansul lui Pepe (gândit ca personajcolectiv; dans excelent interpretat de bãieþi), secvenþade final, tragic-poeticã, a morþii, iarãºi, colective, afetelor, scufundate în apa bazinului, o moartesimbolicã, a înseºi iubirii.

Au mai jucat în spectacol: Carmen Butariu,Mariana Tofan Arcereanu, Oltea Blaga, RoxanaSabãu, Liliana Balica, Oana Kun, Ionel Bulbuc,Andrei Elek, Marian Parfeni, Sorin Calotã, AlexMãrgineanu, ªtefan Statnic, Robert Pavicsits.

Casa Bernardei Alba creatã de Mihai Mãniuþiuface parte din acele spectacole care transmit oasemenea poezie ºi au un asemenea efect vizualîncât asigurã empatia ºi implicarea privitoruluiindiferent de scepticismul cu care acesta a intrat însalã. Recunosc.

Într-un registru minimalist, specific autorului (ºiregizor, de astã datã) Ioan Peter Pit, s-a desfãºuratCei mari, cei mici, un spectacol care surprinde,reductiv spus, ”conflictul dintre generaþii”. De fapt,însã, textul este un decupaj domestic ce dezvãluietensiuni de cuplu, indecizii individuale, cãutãri,frustrãri, traume. Doi soþi maturi sunt vizitaþi defiica lor ”emancipatã” ºi de logodnicul acesteia. Fatae însãrcinatã ºi refuzã toate convenþiile unei cãsãtorii”burgheze”, cum ºi-ar dori mama-gospodinã,depresiv-casnicã, mereu în contradicþie cu soþulpreocupat obsesiv de activitãþi meºteºugãresc-domestice. Hiatul e evident nu doar între cele douãcupluri, ci ºi între indivizii ce le compun, maturiiblazat-rutinaþi, tinerii ezitanþi-inhibaþi, dar textuldepãºeºte cliºeul prin detaliile ce-i dau savoare, puse

în valoare de interpretarea celor patru actori. Carmen Vlaga Bogdan ºi Ioan Peter sunt cei doi

pãrinþi ce-ºi ”fac de lucru” prin casa mereu înrenovare, al cãrei spaþiu devine sufocant prinacumularea tensiunii; Cecilia Donat (din nou într-unrol foarte bine stãpânit, care-i denotã capacitateaactoriceascã) este fiica veganã fanaticã, radicalã, cesimte aproape repulsie în apropierea tatãlui ei, iarAndrei Elek tânãrul logodnic, încã imatur,necunoscând iþele vieþii de familie a iubitei sale.

Într-un spaþiu scenic limitat, bine conceput deAnamaria ªerban ca sã redea locuinþa-cutie dechibrituri, cu costume inteligent create de IndreColta ºi reuºita muzicã a lui George Dancu, Ceimari, cei mici se dovedeºte un spectacol amuzant,ingenios construit ºi bine jucat, la care se poaterezona zâmbitor-amãrui.

Toate ingredientele unei poveºti de dragosteruseºti – melancolie, patimã, exces, zeflemea,tânguire, ardere ºi câte ºi mai câte – le-a avut Sorryde Aleksandr Galin, în splendida interpretare aClaudiei Ieremia ºi a lui Zoltan Lovas. Sorry estegenul de text care poate cãdea uºor în melodramã,în romantism desuet ºi lãcrãmos, însã orice risc afost evitat de lectura acutã ºi inteligentã aregizorului Ioan-Ardeal Ieremia. Acesta a bricolatsubtil inflexiunile intrigii ºi lexicul, ducându-le într-ozonã a dialogului de cuplu versatil, sofisticat ºi auto-ironic, încât accentele stridente au fost estompate,aducând în prim-plan o poveste de dragoste ratatã,evocatã emoþionant ºi amuzant, sub semnul unui”ar fi putut sã fie...” asumat cu resemnare ºi feritãtristeþe de cei doi protagoniºti.

Umorul textului, ca ºi latura sa aluziv-licenþioasã,momentele poetice ºi secvenþele amuzante (precumcel de pantomimã de la început, bãtaia cu confettisau exploatarea spaþiului morgii unde lucreazã Inaca... dormitor) sunt foarte bine dozate ºi alternate, oprobã pentru flerul lui Ioan-Ardeal Ieremia. Însã toto dovadã de fler e ºi miza pe actori, pentru cãClaudia Ieremia ºi Zoltan Lovas au comunicatexcelent între ei, cu o fluenþã a jocului cu totulfermecãtoare, cu o asumare perfectã a rolurilor,transmiþând spre public toatã gama de trãiri ºisentimente ale intrigii.

În varianta sa arãdeanã, Sorry e un spectacolparfumat ºi poetic, alert ºi expansiv, extrem-contemporan prin atmosfera pe care o degajã.

O distopie cu un text metaforic-radical-impenetrabil, nu foarte atrãgãtor, dar salvatã depunerea în scenã a lui Alexandru Mihãescu ºiformidabila scenografie a Alinei Herescu a fostTãietura de Mark Ravenhill.

Tãietura e un soi de parabolã a sistemelorconstrângãtoare pentru individ, uniformizante, careanihileazã personalitãþile. Aici, ”tãietura”, adicãdespãrþirea de sine ºi aderarea la normã, ar fidezideratul spre care aspirã cetãþenii, ”spãlaþi pecreier” de sistem. Ingenios, Mihãescu dã o mai marecoerenþã intrigii printr-un ”prolog” inspirat decelebra secvenþã a ”mankurþilor” din romanul luiAitmatov, O zi mai lungã decât veacul.

Textul lui Ravenhill e transpus scenic în limitaSF-ului, dar cu inflexiuni vizuale hieratice, cu untempo secundar lent, rarefiat parcã (alceremonialului servirii mesei, de pildã, în casafuncþionarului însãrcinat cu ”tãietura”), în contrastcu tensiunea confruntãrilor dintre acesta (jucat deRichard Balint, actor invitat de la Oradea, cu forþã ºirigoare, dar ºi cu o anume derivã interioarã) ºi”aspirantul” John (Andrei Elek) ori soþia snoabã ºiuscatã în trãiri (Mariana Tofan Arcereanu). MarianParfeni, Alina Danciu ºi Cecilia Donat completeazã

distribuþia, cu toþii interpretându-ºi cu acurateþepartiturile. Am remarcat bine redata ambiguitate aunui posibil triunghi conjugal, momentul în careinflexibilul funcþionar are o slãbiciune omeneascã,care-i clatinã rigidul sistem de valori ”sistemice”.

Intriga este potenþatã remarcabil de scenografiaAlinei Herescu, un spaþiu cu structurã geometricã,cam ca în Star Trek ori Matrix, cu module mobile,care eficientizeazã miºcarea de scenã ºi odinamizeazã. Partea video contribuie ºi ea la creareaunei atmosfere specifice, fie lucid-tãioasã, fiecrepuscular-pulsionalã, dupã cum alterneazã scenele.Un pic eclecticã, coloana sonorã n-a distonat totuºimajor cu intenþia regizoralã de ansamblu, astfel cãTãietura s-a dovedit a fi un spectacol de acuitatevizualã ºi de sugestie semanticã, în ciudaschematismului piesei. Un experiment reuºit al luiAlexandru Mihãescu ºi al echipei sale.

Domniºoara Nastasia de G. M. Zamfirescu aîncheiat show-case-ul arãdean. Cunoscutul text clasica fost înscenat de Laurian Oniga în cheie realist-psihologicã, uºor pedagogicã chiar, dar cu meºteºugartistic, astfel cã, deºi are mici stridenþe ori tezisme,spectacolul are totuºi cursivitate ºi prizã la public.Am notat cu oarecare uimire apetenþa liceenilorprezenþi în salã pentru un asemenea discurs, nufoarte familiar sensibilitãþii noii generaþii. Se pareînsã cã Oniga a reuºit sã catalizeze splendida intrigãa piesei în aºa fel încât sã provoace interesulspectatorilor.

Regizorul a accentuat datele unor personaje oridiverse momente ale intrigii, uneori îngroºându-lespre ”etno”, culoare localã, grotesc aproape (hiper-realismul înmormântãrii lui Luca, de pildã), rusticetc. Parte din aceste elemente au fost beneficepentru derularea spectacolului, altele au prisosit,însã ansamblul a avut coerenþã ºi pitoresc, mai alesîn ”rama” filmului proiectat de câteva ori, o ”frescã”a unei epoci. Folosirea muzicii live, cântatã laacordeon de Ilko Gradev, a fost inspiratã, deasemenea.

Domniºoara Nastasia se distinge în primul rândprin partituri actoriceºti notabile. Carmen VlagaBogdan a fãcut un rol de mare intensitate ºiechilibru în Nastasia, plin de feminitate ºivoluntarism, în pandant cu Ovidiu Criºan (actorinvitat de la Naþionalul clujean), un Vulpaºinschizoid, mãcinat între dorinþa de a se schimba, de afi purificat prin iubire, ºi cãderea în tenebreleobiºnuinþei. Ovidiu Ghiniþã (Ion Sorcovã), SorinCalotã (Luca), Oltea Blaga (Vecina) sau CarmenButariu (Paraschiva), ca sã menþionez doar câtevanume din ampla distribuþie a spectacolului, s-auremarcat ºi ei în varii momente scenice.

Laurian Oniga a avut o inspiraþie notabilã înrezolvarea finalului destul de problematic al piesei,cu replica teribilã a lui Vulpaºin, copleºit de moarteaNastasiei: ”Îmi umblã ºoarecii prin þeastã!” Regizorula transferat încãrcãtura semanticã a momentului pepersonajul Ion Sorcovã, care înebuneºte, evitândastfel eventuala dozã de rizibil a replicii. Un artificiude regizor experimentat.

Domniºoara Nastasia este o producþie deanduranþã a teatrului arãdean, adaptatã publicului ºimeritorie pentru profilul asumat de creatorii sãi.

Show-case-ul Teatrului Clasic ”Ioan Slavici” arelevat nu doar diversitatea repertorialã a noiistagiuni, ci ºi capacitatea profesionalã a unei echipecu care se poate lucra în cele mai variate formule. ªi”la calitate”, vã asigur.

31TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

teatru

Claudiu Groza

Demonstraþia de la Arad

Page 32: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Ediþia a 12-a a Festivalului Internaþional alTeatrelor de Pãpuºi ºi Marionete ”Puck” s-adesfãºurat în perioada 14-18 octombrie ºi a

marcat în acest an, pentru organizatoriievenimentului ºi pentru o mare parte dintreinvitaþi, un moment emoþionant de bilanþ, finalulunui demers al cãrui scop declarat a fostscoaterea artei pãpuºereºti din zona de penumbrã,prin reunirea la Cluj a celor mai bune producþiide teatru de pãpuºi adresate deopotrivã copiilor ºiadulþilor. Efortul ultimilor opt ani a fostcoordonat de regretata Mona Marian ºi a adus pescenele clujene spectacole remarcabile ale artiºtilorpãpuºari ºi ale studenþilor din þarã ºi din Europa,bucurându-se în timp de prezenþa ºi susþinereaunor personalitãþi ca Ion Parhon, MargaretaNiculescu, Eugenia Tãrãºescu Jianu, CharlottePuyk sau Gaspare Nasuto. Mesajul Monei Marianîn toþi aceºti ani a fost unul de respect faþã dedelicateþea acestui tip de artã ºi pentru creatoriiscenelor cu pãpuºi, astfel cã, dincolo de caracterulprofesional al evenimentului, a primat calitateacomunicãrii în cadrul acestui limbaj artistic.

Secþiunea dedicatã commediei dell’arte a avutîn acest an o semnificaþie specialã ºi a reunitpatru spectacole programate în primele seri aleFestivalului: Farsele iubirii de Jean Variot, regiaOana Leahu – Teatrul Gong din Sibiu, Dragosteacelor trei portocale – douã montãri dupã schiþateatralã a lui Carlo Gozzi: regia Georgeta Lozincãla Teatrul Arlechino din Braºov ºi regia MihaiChirilã, scenariul Monei Marian, reprezentaþiasecþiei române a Teatrului Puck din Cluj Napocaºi Gaspare Nasuto cu Tradiþia anticã a luiPulcinella.

Ediþia din acest an a reunit un numãr recordde producþii, spectacole diverse, atât în ce priveºtetipul de construcþie cât ºi calitatea finalã a actuluiartistic. Voi aminti aici doar spectacolele care mi-au reþinut atenþia ºi voi începe cu spectacolulPinocchio al Teatrului ”Ciufulici” din Ploieºti, înregia lui Gabriel Apostol, scenografia DanielaDrãgulescu. Spectacolul nu e o simplã punere înscenã a binecunoscutei poveºti, ci o construcþiecentratã pe ideea unui contur clar al caracterelorpersonajelor, acestea definindu-se atent peparcursul reprezentaþiei. Pinocchio, pãpuºaînsufleþitã, are candoare, inocenþã, drãgãlãºenie –caracteristici susþinute de o realizare scenograficãremarcabilã, de interpretare ºi replici inspirate.Scenografia susþine pe deplin ideea regizoralã,printr-un decor funcþional, pãpuºi interesante ºicostume colorate ºi ingenioase. Spectacolul pierdela capitolul ritm ºi tempouri, momentele deinteracþiune ºi dialog cu publicul fiind totuºi unplus în construcþia generalã. Durata spectacoluluidepãºeºte, din pãcate, capacitatea de concentrareºi atenþie a copiilor mici.

Clipe fericite, spectacolul Teatrului de Pãpuºi”Vojtina” din Debrecen, Ungaria, scenariul ºi regiaBartal Kiss Rita, scenografia Horvath Mari – celmai apreciat spectacol al primei zile de festival –este un colaj inedit de elemente culturaletradiþionale, o fericitã alãturare a credinþelor ºiobiceiurilor ancestrale traduse în viaþa de zi cu zia unui sat tradiþional. Un imago mundi redus lascara unei generaþii care trãieºte ºi în acelaºi timp

îºi proiecteazã propria imagine într-o realitate asensurilor primare ce guverneazã existenþa umanã.De remarcat este în primul rând echilibrul perfectîntre imagine, miºcare ºi ilustraþie muzicalã, unsimþ special al ritmului spectacular. De asemenea,meritã remarcate relaþiile scenice impecabile întreactori, sincronizarea ºi coregrafia ce completeazãimaginile proiectate pe pânzele în miºcare.Instantaneele reflectate sunt fotografii vechi,colate inspirat ºi adãugând semnificaþii mesajuluitransmis publicului de toate vârstele. Amremarcat atenþia spectatorilor de vârste mici laacest tip de spectacol inedit, diferit de experienþalor legatã de teatrul de pãpuºi sau alte forme deartã.

Workshop-ul condus de actorul ºi regizolulGaspare Nasuto din Napoli, Italia,, desfãºurat peparcursul a trei zile, a debutat ca o lecþieintensivã de commedia dell’ arte, plecând de laexperienþa personalã pe care invitatul a expus-o cuun remarcabil simþ al gradãrii momentelorimportante ale formãrii sale actoriceºti. Exerciþiilepropuse studenþilor participanþi au introduselementele de bazã ale tehnicii improvizaþiei,insistând pe rigoarea miºcãrii ºi a ritmului, pesemnificaþia fiecãrui gest scenic în relaþie cupublicul ºi pe tehnica de construcþie a uneigeometrii perfecte în scenã. Finalitatea anunþatãde Gaspare Nasuto pentru demersul sãu didacticurma sa fie dobândirea de cãtre studenþii ºiactorii participanþi la cele trei zile de atelier acapacitãþii de a acoperi cu propria prezenþã întregspaþiul scenic, folosind datele personale ºi energiapublicului într-o construcþie riguros elaboratã ºianticipatã de actorul-creator.

Aventurile lui Batu-ta, în regia lui Kovacs Gezaºi interpretarea tânãrului actor Schneider Janos,este un spectacol clasic de teatru de bâlci, în carepersonajul principal nu este, aºa cum ne-amaºtepta, Vitez Laszlo, ci Batu – un copil deculoare care porneºte în cãlãtoria de descoperire asinelui, spre lumea adulþilor, înarmat cu isteþimeºi curaj, la fel ca binecunoscutul personaj alspectacolelor tradiþionale. Schneider Janosreuºeºte sã construiascã un personaj plin devitalitate ºi umor, într-un spectacol antrenant ºiamuzant.

Spectacolul Povestea porcului propus deTeatrul Þãndãricã din Bucureºti, în regia lui TraianSavinescu, este o prezenþã vizualã de remarcat încontextul celei de-a doua zile de Festival. SanduMarian, un nume tot mai prezent în zonateatrului de pãpuºi, a conceput pentru acestspectacol o scenografie impecabilã, atât la nivelulimaginii, cât ºi a funcþionalitãþii scenice aelementelor propuse. Am remarcat ingeniozitateadecorului ºi pãpuºilor, multitudinea obiectelor ºi adetaliilor care compun fiecare scenã, completândfericit ideea unui colaj de tradiþii ºi obiceiuripopulare, într-un spectacol adresat copiilor ºitinerilor. Scenariul, deºi respectã povestea luiCreangã, este pe alocuri lipsit de vigoare, acþiuneatrenând în anumite momente din cauza unordetalii lipsite de semnificaþie pentru cei mici.Muzica tradiþionalã, autenticã este cea carecompensezã acest neajuns, astfel cã, în ansamblu,spectacolul a fost apreciat atât de copii cât ºi de

adulþi. Trupa tânãrã a Teatrului Þãndãricã a avutun aport considerabil în construcþia spectacolului,o mai mare rigoare ºi atenþie pentru miºcareascenicã ºi chiar o îmbunãtãþire a coregrafieimomentelor folclorice putând ridica valoareaacestei producþii.

Frumoasa ºi Bestia este propunerea pe care oface în acest an Trupa ”Arcadia” a Teatrului”Regina Maria” din Oradea ºi marcheazã debutulregizoral al lui Florin Silaghi, actor ºi director alsecþiei de pãpuºi. Scenografia este semnatã deOana Cernea, care realizeazã un decor simplu ºifuncþional, cu pãpuºi mari, ataºate costumeloractorilor. Spectacolul este centrat pe poveste, pemesajul pozitiv ºi fãrã echivoc al personajelor.Scenariul este explicit ºi simplu, fiind binereceptat de copii, care au apreciat un spectacolechilibrat, interesant ºi inovator ca propunerevizualã ºi concept.

Integrat secþiunii de commedia dell’arte,spectacolul lui Gaspare Nasuto, Tradiþia anticã alui Pulcinella, a încântat sala arhiplinã a TeatruluiPuck prin virtuozitatea mânuirii guaratelle-i, atehnicii pivettei ºi alternãrii momentelor de umorfrust cu scene de umor subtil, într-o construcþiescenicã inteligentã, ce adunã în teatrino-ulbinecunoscut vitalitate, ritm, geometrie a miºcãrii,talentul special ºi pasiunea unui actor pentrutradiþia unei forme de artã veche de cinci secole.

Capra cu trei iezi, spectacolul propus deTeatrul ”Luceafãrul” din Iaºi, este o montareclasicã, folosind pãpuºi mânuite la vedere, undecor original inspirat din tradiþia popularã,instrumente muzicale ºi sonoritãþi folclorice, toatemenite sã recreeze pentru copii un univers altradiþiilor naþionale integrate în binecunoscutapoveste.

Secþia românã a Teatrului ”Puck” a prezentatDragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi,scenariul Mona Marian, regia Mihai Chirilã,scenografia Eugenia Tãrãºescu Jianu, muzicaCorina Sîrbu, încheind secþiunea de commediadell’ arte ºi penultima searã de festival. Aceastãmontare încheie trilogia Carlo Gozzi realizatã înultimele stagiuni pe scena Teatrului Puck. Alãturide Vrãjitorul ºi corbul ºi Secretul magic,Dragostea celor trei portocale e un spectacol cepropune scenei actuale de teatru de pãpuºi ºispectatorilor o formã de commedia dell’ artestilizatã, rafinatã ºi adaptatã unei realitãþiimediate, pe care Mona Marian a imaginat-o înmulte dintre spectacolele ei.

Oblio de Harry Nilsson, scenariul ºi regiaGheorghe Balint, scenografia Edi ºi Liliana Laºoc –a fost spectacolul prezentat de Teatrul ”Bacovia”din Bacãu, Secþia de animaþie ºi a însemnatpentru mulþi dintre adulþii prezenþi în salaTeatrului Naþional reîntâlnirea cu unul dinpersonajele copilãriei, iar pentru cei miciîntâlnirea cu o poveste sensibilã plinã desemnificaþii ºi întrebãri despre sensurile ascunseale acestei lumi. Andreea Sandu a creat unpersonaj delicat ºi plin de candoare pentru care aprimit premiul de interpretare.

Festivalul Internaþional alTeatrelor de Pãpuºi ºiMarionete Puck - ediþia 2013

Dana Vartic

Page 33: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Începutul lunii octombrie a adus la Cluj-Napocacea de-a 12-a ediþie a Festivalului Internaþional alTeatrelor de Pãpuºi ºi Marionete „Puck”, o

adevãratã sãrbãtoare pentru copiii care, astfel, auputut sã vadã poveºti cunoscute prinzând viaþã pescenã.

Ceea ce este de admirat în primul rând laaceastã ediþie este faptul cã, cu toatã sãrãcia în carese zbate arta dramaticã de câþiva ani buni, cu toatãlipsa acutã de fonduri pe care o reclamã toatãlumea, mai cu voce tare, mai pe ºoptite, pe lacolþuri sau în plinã stradã, s-a reuºit reunirea a 22de trupe de artiºti pãpuºari din Italia, Ungaria,Republica Moldova ºi România, care au numãrat înjur de 300 de participanþi. Au fost prezentatepublicului 39 de spectacole, la acestea adãugându-seworkshop-uri pentru actori ºi studenþi conduse deGaspare Nasuto, maestru pãpuºar ºi sculptoritalian, unul dintre marii maeºtri ai marionetelornapolitane tradiþionale.

Ca spectator nu a fost deloc uºor sã alegivizionarea unuia sau altuia dintre cele 39 deproducþii prezentate, însã copiii au mers „la sigur”mizând pe spectacolele care au reprodus basmeclasice, ca Pinocchio, Scufiþa roºie, Povesteaporcului, Capra cu trei iezi, Albã ca Zãpada sauFrumoasa ºi Bestia. Nu au fost mai prejos nicipoveºtile mai puþin cunoscute în cultura noastrã, caDragostea celor trei portocale, Farsele iubirii,Domnul de ciocolatã, Oblio, Prinþul broascã, careau mizat pe curiozitatea publicului, chiar dacãaceasta nu a fost întotdeauna satisfãcutã cu succes.

Unul dintre spectacolele remarcabile dinprogramul festivalului, o producþie a Teatrului dePãpuºi „Puck”, a fost Dragostea celor trei portocalede Carlo Gozzi, în regia lui Mihai Chirilã, spectacoldistins cu Premiul Special al juriului.

Scenariul este semnat de regretata regizoareMona Marian, iar din distribuþie fac parte DanaBonþidean, Cãlin Mureºan, Frunzina Anghel,Ramona Atãnãsoaie, Adina Ungur.

Spectacolul propune o realitate rãsturnatã,specificã operei lui Gozzi, în care absurdul ia loculraþionalului, în care miraculosul ºi fantasticul iaulocul realitãþii.

Basmul teatral scris de Gozzi este primul dintr-oserie de zece, în care satira ºi parodia marcheazãfirul roºu al spectacolului. În montarea de laTeatrul de Pãpuºi „Puck”, personajele poveºtiievolueazã într-un decor extrem de bogat ºifuncþional. Ceea ce atrage atenþia cu deosebire suntmãºtile specifice comediei dell’ arte, care suntfolosite spectaculos de-a lungul poveºtii, pe omuzicã antrenantã. Un moment extrem de reuºit,de exemplu, presãrat cu scamatorii de circ, esteacela în care toate personajele îºi fac apariþia dintr-un pat pentru a forma o „orchestrã”, ºi în caremuzica conduce toatã acþiunea. Spectacolul secaracterizeazã prin spontaneitate, iar laitmotivuleste râsul, care poate vindeca vrãji rele.

Un alt spectacol, foarte gustat de copii, a fostDomnul de ciocolatã de Sânziana Popescu, pus înscenã la Teatrul Municipal din Baia Mare, în regiaOanei Leahu. Din distribuþie fac parte CameliaStrat, Felix Arþuche, Irina Oþoiu, Vlad Criºan,Liliana Voº. Fãrã a fi o poveste clasicã, spectacolul aprovocat o adevãratã bucurie printre copiii aflaþi însalã, care recunoºteau din viaþa realã ceea ce seîntâmpla pe scenã ºi reacþionau în consecinþã,dialogând cu pãpuºile ºi actorii.

Domnul de ciocolatã este o incursiune înuniversul oniric al copiilor, unde toate dorinþele potdeveni realitate. Se pot mânca numai dulciuri la

fiecare masã, iar Domnul de Ciocolatã devine unadevãrat ghid al Anei într-o împãrãþie fabuloasã.Trezitã la realitate, Ana îºi dã seama cã tot ceea cee exagerat face rãu ºi cautã un echilibru între dulceºi sãnãtos. Ce se poate reproºa producþiei de la BaiaMare este miza pusã, destul de prost, de regizor, pescenografie, care vrea sã surprindã prin diversitate,dar care nu reuºeºte decât sã dea un aer deînghesuialã prea mare pe scenã. Spectacolul are însãdarul de a înveseli copiii fãrã sã apeleze la fel de felde monºtri sau vrãjitori, antrenându-i într-un dialogspontan cu protagoniºtii. Punct roºu pentru Baia

Mare, chiar dacã nu avem de-a face cu un spectacolde premiu.

Crãiasa gheþurilor de Hans-Christian Andersen,în regia lui Traian Savinescu, este unul dintrespectacolele cu care a fost prezentã în festival secþiamaghiarã a Teatrului de Pãpuºi „Puck”. Dindistribuþie fac parte Ambrus Tunde, Punkosti Laura,Sandor Ildiko, Csepei Zsolt, Koto Aron. Ce este deremarcat la acest spectacol este scenografia, extremde sugestivã, realizatã de Epaminonda Tiotiu ºipusã foarte bine în valoare de actori. În poveste,Crãiasa Gheþurilor devine geloasã pe prietenia careîi leagã pe Edgar ºi Gerda, îl rãpeºte pe primul ºi îlascunde în palatul ei de gheaþã, iar Gerda,împreunã cu prietenul ei Renul, pleacã în cãutareabãiatului. Finalul spectacolului aratã copiilor cã oadevãratã prietenie poate sã învingã toateobstacolele, chiar ºi gheaþa ºi zãpada. RegizorulTraian Savinescu se concentreazã atât pe joculactorilor ºi al pãpuºilor, cât ºi pe imaginea scenicã,potenþatã de scenografia lui Epaminonda Tiotiu,care „se joacã” cu foarte multe nuanþe de albpentru a întruchipa tãrâmul de gheaþã în care sedesfãºoarã acþiunea. Spectacolul pãcãtuieºte însãprin scene care se prelungesc prea mult, punând laîncercare rãbdarea copiilor, care au adormit înscaune.

Una dintre prezenþele care au îmbogãþit aceastãediþie a Festivalului „Puck” a fost Gaspare Nasuto,

care a adus la Cluj din Napoli Tradiþia anticã a luiPulcinella – Pulcinella di Mare, spectacol pentrucare a fost distins cu Premiul pentru cel mai bunactor. Gaspare Nasuto este considerat unul dintremarii maeºtri napolitani de marionete tradiþionale,aducându-l în prim-plan pe „Guarattelle”, un tipvechi de marionetã, mânuitã ca o mãnuºã.Virtuozitatea mânuirii este dublatã de voceapãpuºii, obþinutã cu un instrument þinut în gurã deactor pe parcursul spectacolului. Dacã publiculavizat a apreciat arta lui Nasuto, nu la fel se poatespune despre copiii prezenþi în salã, care nu aureacþionat foarte bine la spectacol. Gaspare Nasutoa condus la Cluj ºi un work-shop susþinut deactorul Cãlin Mureºan, „În spatele mãºtii: de lapãpuºi la actori”, constituit din exerciþii de comediadell’ arte, o întâlnire în care Nasuto ºi-a explicat

tehnica de construire a unui spectacol.Mai trebuie sã menþionãm dintre spectacolele

jucate în Festivalul ”Puck” ºi “Pinocchio”, pus înscenã de Gabriel Apostol la Teatrul „Toma Caragiu”din Ploieºti, secþia ”Ciufulici”, care a luat Premiulpentru cea mai bunã regie. Este povestea uneipãpuºi de lemn care prinde viaþã ºi a cãlãtoriei saleîn încercarea de a deveni un bãieþel adevãrat. Prinabordarea sa modernã, spectacolul este odemonstraþie a disponibilitãþilor artei pãpuºereºti,care este capabilã sã farmece spectatorii de fiecaredatã. De remarcat este ºi interpretarea actoriceascãa trupei din Ploieºti.

La o privire de ansamblu asupra celei de-a 12-aediþii a Festivalului Internaþional al Teatrelor dePãpuºi ºi Marionete „Puck” se poate spune cãacesta a reunit spectacole variate ºi interpretãri deînaltã þinutã artisticã, care s-au adresat unui publiclarg, de la copii pânã la adulþi.

Directorul festivalului, Emanuel Petran, aexplicat cã a fost mulþumit de nivelul artistic alspectacolelor prezentate la Cluj, de prezenþa ºiimplicarea publicului ºi cã la ediþiile viitoare îºipropune sã ridice ºtacheta în ceea ce priveºtenumãrul de spectacole invitate, al trupelor ºi alþãrilor care vor fi prezente în festival.

Regal de marionete ºi pãpuºiDiana Bunea Matei

PPrreemmiiiillee FFeessttiivvaalluulluuii IInntteerrnnaaþþiioonnaall aall TTeeaattrreelloorr ddee PPããppuuººii ººii MMaarriioonneetteePuck 2013

Premiul pentru cel mai bun spectacol: Povestea porcului – Teatrul ”Þãndãricã”, Bucureºti;Premiul special al juriului: spectacolul Dragostea celor trei portocale – Teatrul ”Puck”, Cluj-Napoca;Premiul pentru regie: Gabriel Apostol, spectacolul Pinocchio – Teatrul ”Ciufulici”, Ploieºti;Premiul pentru scenografie: Stefka Kyuvlieva, spectacolul Prinþul Broascã – Teatrul ”Colibri”, Craiova;;Premiul pentru scenariu: Bartal Kiss Rita, spectacolul Clipe fericite,, Teatrul ”Vojtina”, Debrecen,Ungaria; Premiul ex aequo pentru cel mai bun actor – Gaspare Nasuto – Tradiþia anticã a lui Pulcinella,Pulcinella di Mare, Napoli, Italia;Premiul ex aequo pentru cel mai bun actor – Schneider Janos – Aventurile lui Batu-ta – Teatrul”Vojtina”, Debrecen, Ungaria;Premiul ex aequo pentru cea mai bunã actriþã – Adriana Ioncu în spectacolul Prinþul Broascã –Teatrul ”Colibri”, Craiova;Premiul ex aequo pentru cea mai bunã actriþã – Andreea Sandu în spectacolul Oblio – TeatrulMunicipal ”Bacovia”, Bacãu;Premiul juriului pentru interpretarea creativã a tradiþiilor – spectacolul La moara cu plãcinte –Teatrul”Guguþã”, Chiºinãu, Republica Moldova; Premiul pentru debut – Dumitru Georgescu, pentru rolul “Lupul” din spectacolul Capra cu trei iezi –Teatrul ”Luceafãrul” Iaºi;Premiul pentru întreaga activitate, doamnei Frunzina Anghel, actriþã a Teatrului de Pãpuºi ”Puck” –Cluj-Napoca.

Festivalul a fost finanþat de Administraþia Fondului Cultural Naþional, cu sprijinul Consiliului Local ºiPrimãriei Cluj-Napoca ºi Consiliului Judeþean Cluj.

Page 34: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

(continuare din numãrul 267)

Existã, se pare, o irezistibilã dorinþã a uneipãrþi a regizorilor români de film de a se(auto)defini prin opere programatice, care sã-

i legitimeze ºi teoretic, pe principiul românuluialfabetizat care e musai sã ºi scrie. E o capcanã încare au cãzut (ºi) parte dintre regizorii NouluiCinema Românesc. Faptul cã au pornit la drumfiecare de capul sãu, fãrã un manifest comun, fãrãun program – estetic, economic, politic, social –comun, ºi cã „plutonul” s-a constituit, ca sã nuspun încropit, pe parcurs, pare sã devinã uncomplex greu de depãºit. Minimalismul,pauperitatea materialã a „valului” lansat, fãrã canici însuºi „preopinentul” sã o ºtie, de Cristi Puiuîn 2001, cu Marfa ºi banii, face de câþiva ani miciravagii printre tinerii, spre maturii, ca vârstã celpuþin, regizori români, convertiþi la o esteticã aprecaritãþii: poveºti de actualitate cât mai banalecu putinþã, o sobrietate a sãrãciei cu schepsis,filmãri în timp real, autenticitate care pe alocurivireazã în banalitate, rezultând filme inspirate dinlumea periferiei, cu dramele ei cotidiene, dar carese adreseazã în primul rând rafinaþilor, unuipublic subþire, la propriu ºi la figurat – în speþãpublicului de festival. Negeneralizat, ºi nici nucred cã se va impune, fenomenul este însã vizibil.Cristi Puiu însuºi o demonstreazã cu asupra demãsurã în Aurora (2011), îi cade victimã RaduMuntean cu Marþi, dupã Crãciun (2010), dupã cese salvase la mustaþã de ispitã cu Boogie (2009),iar acum a venit rândul lui Corneliu Porumboiu,cu cel mai recent film al sãu, Când se lasã searapeste Bucureºti sau Metabolism (România /Franþa, 2013). Corneliu Porumboiu, cãruia i sepotrivea de minune umorul cu nuanþe tragice dinA fost sau n-a fost?, pe care se „drapa” perfectdrama minimalistã (dar nu sãracã!) din Poliþist,adjectiv, devine extrem de rigid, de preþios, depretenþios în acest cel mai recent „op” al sãu.

Filmul începe cu o discuþie despre... film.Regizorul bucureºtean Paul (Bogdan Dumitrache)o conduce cu maºina la hotel pe actriþa dinprovincie Alina (Diana Avrãmuþ), care are un rolsecundar în filmul sãu, dar, mai important, e ºiamanta lui de moment. Pe drum, Paul i se confe-seazã, dezvãluindu-ºi temerile cu privire la viitorulcinematografului: peste 50 de ani, filmul nu vamai exista, sau va exista ceva ce va fi consideratcinematograf, dar nu va mai avea nicio legãturãcu ceea ce numim noi azi film º.a.m.d.,º.a.m.d.[[11]] Acesta este primul plan-secvenþã dincele 17 câte are filmul, care film o þine tot aºa:cadre lungi, filmate în timp real, monotonieostentativã, lentoare cu pretenþii de efect dramatic.De fapt, Când se lasã seara peste Bucureºti sauMetabolism este o demonstraþie superioarã – nulipsitã de rafinament – de inteligenþã cine-matograficã, combinatã cu mãiestria unui artizandedicat. Este o ars poetica de conjuncturã, operãa unui autor cãruia izolarea în turnul de fildeº separe cã îi convine: „Eu mã gândesc la un specta-tor al filmelor mele care îmi e asemãnãtor, filmulmeu e ca o discuþie, sau intermediazã un anumittip de comunicare. Asta înseamnã cã eu îmirespect spectatorul ºi consider cã poate sã vadã

fãrã probleme un cadru cu durata de zeceminute. ªi oricum nu înþeleg ce înseamnã cinemade public în România, unde totul e derizoriu laacest nivel. Dacã vreau sã fac asta, mã duc înStatele Unite ale Americii sau în Franþa, ºi jocdupã regulile dictate de industriile respective.”[[22]]Aºadar, faptul cã în România nu existã cu ade-vãrat public de cinema este un avantaj, pentru cãîþi oferã posibilitatea de a face orice! (Ceea ce,pânã într-un anumit punct, dacã ai simþulmãsurii, e bine.) Dar, dincolo de orice conside-rente, nu durata de zece minute a cadrului eproblema, ci „umplutura” celor ºase sute desecunde. Existã atâta sãrãcie vizualã exhibatã încadrele filmului lui Corneliu Porumboiu – unapartament aseptic, un restaurant auster, un holde hotel care, cu cât se vrea mai somptuos, cuatât e mai fad, mai fals – încât totul parebutaforie, pânã ºi strãzile Bucureºtilor. Când selasã seara peste Bucureºti sau Metabolism este oilustrare perfectã a unui manifest care, cum amspus, nu existã: acela al minimalismului româ-nesc. Cu cât regizorii noºtri se supun mai abitirunor canoane instituite post factum, cu atâtfilmele lor devin mai seci, mai impersonale, maireci, mai puþin autentice; cu alte cuvinte: maipuþin filme. Austeritatea este cuvântul de ordineal acestei norme parþial autoimpuse. Am spusparþial, pentru cã s-a pornit de la o sãrãcie finan-ciarã efectivã, ceea ce a impus volens nolens unstil, iar acum nu se mai vrea a se ieºi din aceastãsãrãci(r)e stilisticã, dintr-un minimalism cãruia îilipseºte, uneori, tocmai ceea ce ar trebui sã-l legiti-meze: autenticitatea.

Existã, dupã cum îi stã bine unui regizor carese respectã, ºi autoreferenþialitate evidentã înacest film, dar una de facturã mai aparte:Corneliu Porumboiu vorbeºte despre sine, dar ºi –nu neapãrat cu empatie – despre colegii de genera-þie, de „val”.[[33]] Din pãcate, o face mai mult lanivel declarativ, prin dialoguri, dar ºi prin imitaþie(sã-i spunem citat?)[[44]], decât prin veridicitateamediului ºi dimensiunea, definirea psihologicã apersonajelor. Astfel, ca personaj, Paul este destulde inconsistent, de bidimensional, de neverosimil.Repetiþiile cu Alina, de pildã, denotã mai degrabãpreþiozitate, decât profesionalism. Regizorul dinfilm nu pare a fi pocnit de o crizã de inspiraþie –mai degrabã de blazare ºi blegealã –, nici cã seblocheazã la o scenã, ci lasã impresia cã seîmpleticeºte pe platou ºi printre „meandrele” sce-nariului. Dar, în ciuda a orice, – ºi, mai ales, parcãîmpotriva voinþei regizorului (a celui real, nu acelui fictiv) –, filmul cristalizeazã, încet, extrem deîncet, dar o face totuºi, ºi o poveste se leagã câtde cât în cele din urmã, nu în sensul unei naraþiu-ni mai mult sau mai puþin liniare, ci al relevãriiunor relaþii interumane autentice, dincolo deaparenta insignifianþã a ceea ce ºi cum se vede peecran.

Cine doreºte cu tot dinadinsul, – dintr-o,probabilã ºi posibilã, mare, dar uºor necriticã,dragoste pentru Noul Cinema Românesc, în speþãpentru Corneliu Porumboiu –, poate descoperi înCând se lasã seara peste Bucureºti sauMetabolism profunzimi nebãnuite. Adevãrul este,cel puþin din perspectiva minoritarilor minoritãþii

– îi am în vedere pe cei care au vãzut filmul, darnu l-au (de)gustat –, cã Porumboiu seîndepãrteazã aici de regizorul autentic din primelesale filme, cel care avea cu adevãrat ceva de spusºi nu se (auto)limita la moda curentã, ci o„sabota” prin personalitatea sa, ºi se transformãcu acest nou film într-un jucãtor care se pliazã pecanonul momentului, impersonalizându-sebenevol. Dar talentul lui Cornelui Porumboiu esteatât de mare, încât, nici atunci când vrea cuobstinaþie, nu izbuteºte sã(-ºi) distrugã un filmpânã la capãt.

Note:[1] Ceea ce e mai mult ca sigur adevãrat, dar

iubitorii de cinema „clasic” se vor refugia în catacombepentru a vedea filme, sau, caz fericit, vor exista muzee,în care, atunci, peste 50 de ani, vor fi proiectate filmede azi ºi de ieri…

[2] Fragment din interviul realizat de Andrei Rus ºiGabriela Filippi, revista Film Menu, ianuarie 2013.

[3] “[…] Paul vorbeºte despre necesitatea ca acþiuneasã fie filmatã în durata ei realã, o practicã realistã adop-tatã de principalii reprezentanþi ai noului cinema româ-nesc. Nevoia lui Corneliu Porumboiu de a include înfilmele sale trimiteri la estetica generaþiei sale de regi-zori ia o formã mai sobrã în noul sãu film, spre deose-bire de A fost sau n-a fost? unde referirile la stilulcomun erau de o autoironie amuzantã […]. Cineastuldovedeºte cã are conºtiinþã generaþionalã într-o altãscenã a filmului, la cina din restaurant, unde la masalui Paul soseºte Laurenþiu, un alt regizor tânãr care seintereseazã cum merge filmarea. Noul venit spune, întreacãt, cã i se pare cã scenariul pe care lucreazã nu-idã voie sã greºeascã pentru cã e foarte bun. […]Folosirea cunoºtinþelor cinefile pentru reglarea raportu-lui de forþe din cuplu dã o formã subtilã folosirii dis-pozitivului autoreflexivitãþii de scenaristul-regizor.Porumboiu se referã aluziv ºi la rivalitãþi din sânulnoului nostru cinema, atunci când Paul interpreteazãsublinierea calitãþii scenariului ca pe o formã disimulatãde a sugera cã regia nu se aflã la înãlþimea lui.” (DanaDuma, revista Film, nr. 1 / octombrie 2013)

[4] În acest sens, cireaºa de pe tort este melodia depe genericul final (altfel, o piesã excelentã în inter-pretarea Mariei Rãducanu). E drept cã lui Cristi Puiu i-areuºit în Moartea domnului Lãzãrescu, dar „epigonis-mul” este uºor redundant.

Metabolismele lui Corneliu Porumboiu (II)

Ioan-Pavel Azap

film

Page 35: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 269 • 16-30 noiembrie 2013

Un proiect de anvergurã al Hollywood-ului,un film semnat de mexicanul AlfonsoCuaron, Gravity e o pledoarie pentru

ecologie, pentru Pãmînt ºi viaþã. E un proiect care– spre deosebire de Avatar, de exemplu – nu îºigãseºte combustibilul într-o istorie extravagantã,cu ornamente explozive, cu armate de personaje,cu lupte acerbe integrate cu aplomb într-overitabilã simfonie a dezastrului intergalactic. Caderulare narativã, Gravity e un film modest, unparadoxal blockbuster minimalist. Trei personaje,dintre care unul dispare destul de repede, sîntpiesele (umane ale) unui raþionament în carespectatorul întîlneºte, în fapt, fragilitatea proprieicondiþii în faþa Universului. Un Univers care vinefãrã încetare în prim planul acþiunii, chiar dacãacest element al frazãrii cinematografice (prim-planul) este ocupat de om.

În coregrafia cosmicã a lui Gravity seîmpletesc douã deziderate: dorinþa de a fi cît maiaproape de realitãþile fizicii ºi nevoia de a obþineun anumit nivel de dramatism (istoric,întemeietor) în evenimentele derulate pe ecran. Înaceastã ecuaþie, pînã la urmã, elementul prim estesacrificat în anumite instanþe, în favoareatrebuinþei secunde. În ceea ce priveºte realismul,pregnante rãmîn doar lucrurile deja clare pentrutoatã lumea – faptul cã nu existã sunet în spaþiuºi, într-o anumitã mãsurã, percepþia rotaþieiproprii în lipsa gravitaþiei, aºa cum o trãieºte

personajul feminin, Ryan (interpretat de SandraBullock), în secvenþa care deschide filmul(percepþia – ca trecere din punctul de reper extern– al aparatului de filmat – în punctul de repersubiectiv, al personajului). Alte elemente –fãrîmele de satelit deplasîndu-se de pe o orbitã pealta, despãrþirea de Matt Kowalski (personajul luiClooney) – sînt denaturate din punct de vederefizic pentru a obþine un efect dramatic consistent.

Am apreciat faptul cã – pentru o bunã bucatãdin drum – Gravity nu e un film care sã îºi arogeostentativ importanþã. Discuþiile între Houston ºicosmonauþi, glumele acestora din urmã, normalulsituaþiei în spaþiu (alãturi de persoane pentru careplimbarea în spaþiu e o normalitate) ajutãspectatorul sã îºi gãseascã o imaginarã posturãconfortabilã (o presupusã casã) în afara sfereiterestre. Treptat, confortul de-a-fi-în-Univers edeturnat spre o dramã cu învãþãminte, caresemnaleazã faptul cã Pãmîntul încã trebuieconsiderat casa speciei umane. Drept consecinþã,filmul cere o reevaluare a comportamentuluiuman (a activitãþilor nocive ale speciei noastre) înrelaþie cu Pãmîntul, pe care ar trebui sã(re)învãþãm sã pãºim cu demnitate. O demnitateîn acord cu saltul ontic de la fiinþare la raþiune,un salt care ar fi trebuit sã (ne) ducã la acþiunemoralã (singura cu adevãrat raþionalã) în ceea cepriveºte propria casã. Gravity aratã faptul cãserenitatea e posibilã numai pe Pãmînt, care se

instituie drept singurã casã pentru om prin faptulcã a oferit suport evoluþei (dupã cum susþinultimele secvenþe ale filmului, coborîrea dinspaþiu ºi ieºirea din apã). Prin acest mesaj, dupãAvatar ºi împotriva dimensiunii cool-super-eroice ablockbuster-ului, Hollywood-ul se împrieteneºte ºimai bine cu miºcãrile eco ale zilelor noastre.

Gravity demonstreazã cã se pot atinge coteimportante de spectaculos (ºi, cu siguranþã,pentru majoritatea spectatorilor, ºi cîteva frisoanepoetice) dincoace de Strauss, Ligeti ºi decãlãtoriile spre Jupiter. Însã, pe de altã parte,Gravity e doar marca unei epoci care preferã sãse consume în consum ºi sã gîndeascã prinintermediul simþurilor. Digital, 3D, cu uncompartiment tehnic CGI care numãrã mai multepersoane decît gãsim în echipele unei recolte bunede jocuri video de top, putem citi prin acest filmºi cã e grav în gravitaþie, indiferent cã ne referimla societate sau la cinematograf. Cu 2001 – ASpace Odyssey omul era depãrtat de animal ºiîndemnat sã pãºeascã în Univers. În Gravity eîntors din Univers ºi ajutat sã se ridice din nou îndouã picioare. O spiralã cinematograficã în careprimul biped se înalþã pentru a sparge o þeastã,iar ultimul om (venit) din spaþiu se înalþã pentrua vedea mai bine, de aproape, frumuseþeamediului înconjurãtor. Moralã new-age într-unfilm care meritã vãzut pe un ecran (cît mai) mare!

GravityLucian Maier

Clujenii s-au obiºnuit ca noutãþile pe planmondial în domeniul graficii sã le fieservite anual prin proiectul cultural

Tribuna Graphic, ajuns pentru a patra oarã pesimezele Muzeului de Artã din Cluj anul acesta.Expoziþia reuneºte lucrãrile a 30 de artiºti din20 de þãri din patru continente. Un bilanþsemnificativ ca valoare a exponatelor, ce aparþinunor nume prestigioase din lumea graficiiinternaþionale. Mircea Arman, managerulrevistei Tribuna, ºi Cãlin Stegerean, directorulMuzeului de Artã, ºi-au dat mâna pentru arealiza acest eveniment expoziþional importantpentru viaþa culturalã a oraºului ºi pentru arãspunde stãruinþelor de curator pasionat aleartistului plastic Ovidiu Petca, „omul care a pusClujul pe harta graficii internaþionale” (PavelPuºcaº).

Îmbinând tehnici consacrate cu cele de datãrecentã, lucrãrile expuse invitã la meditaþie ºidialog spiritual, înainte de a fi „un îndreptarprofesional” pentru tinerii care pãºesc petãrâmul acestei arte încercând sã le desluºeascãmisterele. Temele tratate de graficieniîncorporeazã atât banalul cât ºi miticul într-ovoluptuoasã energie creativã. Aliniamenteledecupate din realitatea ternã alterneazã cuformele imaginarului supuse unor personalemetamorfozãri ºi mitizãri specifice. O secretãnostalgie dupã timpul scurs, prins în foaiatipãritã a unor publicaþii legate ºi aranjate cândpe orizontalã, când pe verticalã degajã cele douãAmintiri pãstrate ale bulgarului Nedko Nedkov,

litografii ce insinueazã patina vremii în tonurimolcome, maronii, cu degradare spre ocru. Dinarta neagrã, desprinsã din naivismul structural,irumpe o vitalitate a desenului axatã peexpresivitatea datã de conturul siluetelorportretizate, ca în femeia cu coºul de banane pecap din Gata de muncã sau Familie aleugandezului Paul Ssesdagire. Prelucrãri dintradiþia picturalã arhaicã amerindianã transpar înlucrãrile venite de la Emilio Carrasco Gutierrez(Roadele pãmântului) ºi Irving Herrera(Naºterea Venerei) din Mexic. Volute ceomagiazã formele unor deveniri mirifice trec însimbolistica unor încolãciri de ºarpe,încorporate în conturul unui animal fabulospentru a reprezenta o „Venerã” reinventatã. Unfior metafizic, uºor ironic, amintind vag de„melancolia unei strãzi” de Giorgio de Chirico,transmite suedezul Mikael Kihlman înamprentarea cotidianului stradal din Drumulspre nicãieri. Plinã de semnificaþii simbolice esteparabola „oului cosmic” ce protejeazã sub coajãspiritul înaripat al fertilitãþii din desenulamãnunþit realizat în discrete configuraþiiplastice de Rakesh Bani (India) în lucrareaintitulatã Coaja. Ciprian Ciuclea (România)aduce în plin plan Identitatea scanatã aportretului interpus acþiunii razei de luminãstridentã a tehnologiei în contrast cumultiplicarea în „100 de feþe” a mãºtilortotemice propusã de japonezul TomiyukiSakuta, lucrare tratatã în tehnologia tiparului

adânc cu meticulozitate de miniaturist exersatîn valorificarea însemnelor supradimensionateale expresivitãþii grafice. De la efecte preluatedin arta fotograficã (Wolfgang Brenner –Germania) pânã la imprimerie digitalã (EduardoBrenes – Costa Rica ºi Benjamin Vasserman –Estonia) pulsaþia creativitãþii se organizeazã înjurul cãutãrilor insolite, îmbrãcând eterogene ºipersonalizate forme de manifestare plasticã. Uncatalog-album al expoziþiei, elegant ºiprofesionist alcãtuit, cu reproduceri impecabile,oferã informaþii despre artiºti ºi operele lor,precum ºi consideraþii despre eveniment,aparþinând criticului de artã Pavel Puºcaº. Întrecopertele acestui album poate fi stocatãinformaþia despre aceastã ediþie, adevãrate„amintiri pãstrate” în timp despre evoluþiagraficii.

Tribuna Graphic 2013 este o realizare curezonanþã în sfera artelor vizuale, însemnând,poate, încã un pas spre dezideratul comun alclujenilor de a dobândi statutul de CapitalãCulturalã Europeanã, întrucât manifestãri de oatare amplitudine, iatã, existã, iar tradiþia loreste nu numai încurajatã, dar ºi sârguincioscontinuatã.

eveniment

Graficã internaþionalã la ClujAdrian Þion

Page 36: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 269...Concurs naþional de literaturã „Ioan Slavici” lucrãrile pot fi trimise pânã în 5 decembrie 2013 Revista de culturã „Tribuna”,

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Zilele Tribuna 2013Cronicã în imagini 2

Ani Bradea De la tribunã 3

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XIII) 5

cãrþi în actualitate

Lucian Gruia Despre literatura Apusenilor 6

Vasile Muscã chimbarea lumii ºi schimbãrile filosofiei 7

eseu

Ana Ionesei Fernando Pessoa, un romantic incurabil 8

Vistian Goia Adevãr istoric versus adevãr artistic?! 9

poezia

Livia Ciupercã 11

Paºcu Balaci 12

interviu

de vorbã cu George Banu „Biblioteca mea sunt spec-

tacolele pe care le-am vãzut” 13

elitele cetãþii

Cristian Colceriu Schimbarea lumii ºi schimbãrile

filosofiei Profesor universitar doctor docent Dumitru

Dumitraºcu Medicina ºi arta (I) 16

showmustgoon

Oana Pughineanu A consemna un nimic 19

diagnoze

Andrei Marga Întoarcerea la sens? 20

filosofie

Petru Ardelean Istoria eticii moderne în

viziunea lui Eugène Dupréel (IV) Concepþia eticã a lui

Immanuel Kant 22

din literatura universalã

Traduceri de Cristina Tãtaru 24

rememorãri

Alexandru Iorga Amintiri din Nirvana Roºie - Turnee

artistice (II) 24

opinii

Flori Bãlãnescu Frânturi din „stalinismul nostru geto-dac 26

opera

Maria Carla Bãlan/Oleg Garaz Bal Mascat la Opera

Românã 28

Alba Simina Stanciu Teatrul muzical, construc-

tivism scenic ºi spectacol multimedia 30

teatru

Adrian Þion Un actor pe "Drumul Sãrii"Marius

Bodochi 31

film

Comedy Cluj 2013

Cãtãlin Bogdan Castigat ridendo mores 32

Adrian Þion Culorile cameleonului 33

Lucian Maier Domniºoara Christina 34

eveniment

Cornel Ailincãi Bienala Internaþionala de

Ceramicã Cluj - 2013 35

plastica

Margareta Catrinu Pictura Amaliei Criºan 35

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Amalia Criºan este o “pictoriþã” nãscutã în2001 la Cluj. ”Jurnalul” ei de creaþieîncepe pe la cinci ani, când deprinde

povestirea evenimentelor din viaþa ei, fãrãcuvinte, jucându-se cu culori. Aceste adevãrateminuni, culorile, puse în toate modurileposibile, devin vii, active, transformându-se înadevãrate personaje din ”grãdina de meditaþie”a copilului-pictor... Cu aceste culori-personaje,putem sã ne înþelegem în mod enigmatic, tãcut,când îi privim picturile.

Ca ºi lumea ei redatã prin culori, micaartistã Amalia Criºan este la fel de tãcutã ºiaplecatã spre minuþia lucrului cu pensula ºiculorile. Este în stare sã lucreze câteva ceasuri,fãrã întreruperi, prinsã de gândurile, de imagi-narul ei. La lecþiile noastre, Amalia îºi aducepânze sau cartoane mari, (uneori foarte mari),culori de toate felurile, de la pasteluri, la culoriacrilice, tempera, pensule de toate mãrimile ºiformele, pe care le foloseºte ca pe niºte ade-vãrate fiinþe pricepute ºi specializate. Ceea cesimþim, atunci când adâncim descifrarea joculuide forme ºi culori din mulþimea de ”lucrãri” aleAmaliei, este, dincolo de sinceritate, de can-doare, emoþia unor sentimente adânci, transferate lumii imediate, flori, peisaje, multeanimale (înrudite cu jucãriile oricãrui copil),copaci, oraºe, ape, în plinã luminã sau nu, pe frigsau cãldurã, vesele sau mai puþin… vesele. Amaliadescoperã spontaneitatea eboºei pregãtitoare darºi adâncirea tainei studiului, meditaþie care struc-tureazã deja un început de gândire simbolicã, deuniversalizare a lumii proprii, a formãrii uneiunicitãþi, specifice cãutãrilor artistului de acum ºide totdeauna.

Mare este bucuria noastrã când vedempreferinþele Amaliei pentru creaþia unor pictoricelebri (Viorel Mãrgineanu, Paul Klee, Klimt,Matisse, Luchian, Grigorescu ºi alþii), ale cãrorlucrãri le cerceteazã cu toatã seriozitatea… Toateacestea poate pentru cã a folosit grafia, liniacoloratã, înainte de a ºti sã scrie sau a privi cuatenþie imagini, reproduceri de artã, înainte de aavea vocabular sau cuvinte pentru a exprima ceînþelegea cu adevãrat.

Pentru aceastã frumoasã expoziþie a AmalieiCriºan (a doua “personalã”)** se bucurã prieteniiacestei fetiþe care nu a plâns niciodatã, care s-ajucat pictând flori sau propriile poveºti, daravând marea ºansã a unor pãrinþi iubitori ºi ide-aliºti, care o susþin ºi care cred în talentul ºiînflorirea darurilor cu care Dumnezeu le-abinecuvântat copilul ºi familia.

* Expoziþia DA-DA. AC.56.2013 deschisã la Centrulde Culturã Urbanã CASINO din Cluj-Napoca, înperioada 21-28 octombrie 2013. Amalia Criºan s-anãscut la 1 decembrie 2001 în Cluj-Napoca. Este elevãîn clasa a V-a a Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” dinCluj-Napoca. Între 2006-2013 studiazã pictura cu prof.Margareta Catrinu. Începând din 2012 urmeazãcursurile ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, clasa prof. Duiliu Criºan. A avut oprimã expoziþie personalã la Turnul Croitorilordin Cluj-Napoca, în 2010. Premii obþinute:Menþiune la Concursul „Fascinaþia figurativului”(Cluj-Napoca, 2012); Premiul I la Concursul„Hristos Se naºte, slãviþi-L!” (Cluj-Napoca, 2013);Premiul III la Concursul internaþional „Un cântecpentru mama, un cântec pentru copiii Europei”(Salva, 2013).

Pictura Amaliei CriºanMargareta Catrinu

Amalia Criºan Peisaj medieval (detaliu)