PLAN DE LECTIE

Profesori : Ciulbea Simona

Scoala : Colegiul Tehnic “Petru Rares”

Clasa: a XII-a

Disciplinia: Limba si literatura romana

Subiectul: Curente culturale în secolele XVII – XVIII: Iluminismul românesc Şcoala Ardeleană

Tipul lectiei: mixta

Competente specifice: - Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înţelegerii adecvate a textelor studiate ;- Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură;- Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre opera literară studiată şi contextul cultural în care a apărut

aceasta;- Dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural românesc până la începutul secolului

al XX-lea;- Identificarea unor conexiuni între literatura română şi cea universală;- Utilizarea adecvată a tehnicilor de documentare şi cercetare a unei teme.

Obiective operationale: La sfrasitul lectiei toti copii vor fi capabili sa :

O1 – să definească termenii: curent literar, curent cultural;

O2 – să precizeze trăsăturile ideologice şi culturale ale Iluminismului european;

O3 - să identifice trăsăturile specifice ale iluminismului românesc faţă de cele generale ale curentului european;

O4 – să identifice elementele comune din biografia şi opera corifeilor Şcolii Ardelene;

O5- să disocieze modalităţile specifice de manifestare a curentului iluminist în Transilvania faţă de Principate;

O6- să demonstreze că Ion Budai Deleanu a sintetizat artistic în Ţiganiada ideile iluministe ale epocii sale;

Strategii didactice :

a. Metode si procedee : conversaţia euristică, expunerea, explicaţia, învăţarea prin descoperire, problematizarea, analiza de text, discuţia frontală, observaţia.

b. Mijloace didactice :, Manulalul Art, text suport;

SCENARIUL DIDACTIC

Timp

Momentele lectiei si obiectivele oprationale

Continuturi Forme de organizare

Metode si procedee

Probe evaluare

3’ Moment organizatoric

Verificarea prezentei Asigurarea conditiilor optime ptr.

desfasurarea in mod eficient a evenimentelor instruirii

Frontala Conversatia

5’ Verificarea temei Profesorul verifica tema corecta si Individuala Conversati Elevii citesc

si a cunostintelor anterioare

completa pe care au realizat-o elevii

a si explicatia

selectiv tema ptr acasa;

3’ Captarea atentiei Reluarea notiunilor cheie/ancora din lectia precedentCe este un curent literar? (Curentul literar sau artistic este definit ca o mişcare literară sau artisică ce reuneşte un nume de scriitori sau artişti , pe baza unor sensibilităţi comune, a unui program estetic relativ comun)Ce est un curent cultural? (Un concept mai larg decât acela de current literar este curentul cultural, care se referă la oamenii de cultura dintr-o epocă, uniţi de scopuri social-politice si culturale comune. Scriitori care fac parte dintr-un curent cultural nu au întotdeauna aceleaşi principii estetice. Printre cele mai importante curente culturale ale epocii moderne amintim umanismul si iluminismul, iar dintre curentele literare : clasicismul, romantismul, realism, naturalism, simbolismul, expresionismul, etc)Cu ajutorul meu se explică cele două concepte operaţionale, curentul literar şi curentul cultural.Activitatea se desfăşoară pe baza dialogului profesor – elev, elev – elev. Se scrie pe tablă titlul lecţiei. Profesorul vorbeşte despre iluminism în general. Se scrie definiţia pe tablă. Se scrie pe tablă numele cărturarilor şi lucrările importante : titluri de lucrări istorice şi filologice.

Frontala, Individuala

Conversatia, exercitiul,

32’

Dirijarea invatarii O1, O2, O3, O4

Profesorul lectureaza texte- citate aparţinând unor cunoscuţi scriitoi ardeleni pentru a identifica trăsăturile curentului iluministSe noteaza trăsături desprinse din cuprinsul fişelor:afirmă că limba română derivă din latina populară; (textul 1)românii să-şi întemeieze credinţele pe fapte, pe cerecetarea adevărului, a istoriei; luptă împotriva misticismului, superstiţiilor şi abuzurilor clericale (textul 2, textul 8)poporul român e poporul roman din Dacia; (ideea purităţii etnice) (textul 3,5)afirmă drepturile naţionale ale românilor; cărturarii aduc argumente specifice filozofiei luminilor, conform cărora românii din Transilvania ar trebui să aibă drepturi egale cu reprezentanţii celelalte naţiuni (saşii, secuii şi maghiarii) şi să trăiască în armonie pe baza unui contract social; (textul 6)ei atacă corupţia clerului catolic şi infailibilitatea papei (textul 7)militează pentru ridicarea poporului prin cultură, pentru răspândirea şcolilor

Exercitiul,explicxatia

naţionale; (textul 9)Elevii vor citi câteva frag,ente din Ţiganiada a lui Ion Budai-Deleanu şi se va trage concluzia că această operă este o sinteză artistică a ideilor iluministe ale epocii şi reprezintă prima demonstraţie de valoare a posibilităţilor poetice ale limbii române, fiind sub acest aspect o neaşteptată capodoperă; Idei desprinse din Ţiganiada:

-opera are un caracter satiric; se satirizează, într-o formă alegorică, orânduirea feudală;-critică prezentul decăzut, tinerii boieri care-şi duc viaţa în lenevie;

-critică exploatarea poporului, lăcomia preoţilor, ipocrizia călugărilor;

6’ Asigurarea feed-back-ului

Recapitularea ideilor deprinse pe parcursul lecţiei

Individuala Frontala

conversaţia, explicaţia

Se trag concluzii.

1’ Asigurarea retentiei si a transferului.Tema

Profesorul indica tema si da explicatii in vedera rezolvarii.Redactarea unei compuneri cu tema „Problema latinităţii, a unităţii naţionale a tuturor românilor în scrierile cronicarilor şi ale iluminiştilor români”

Profesorul noteaza si apreciaza elevii care s-au remarcat.

Texte suport

Textul 1

„...se ştie că mulţimea cea nemărginită a romanilor, a cărora rămăşiţe sunt romanii, pre la începutul sutei a doao de la Hs., în zilele împăratului Traian, au venit din Italia în Dachia; şi au venit cu acea limbă lătinească care în vremea aceia stăpânea în Italia. Aşa dară, limba românească e acea limbă lătinească comună, care pre la începutul sutei a doao era în gura romanilor şi a tuturor italianilor.” (Petru Maior)

Concluzie: Petru Maior a afirmat primul că limba română derivă din latina populară, adică din latina vorbită de

marile mase, şi nu din cea clasică, limbă a culturii şi a ştiinţei antice

Textul 2„Socotind cu mintea mea zisa aceia a filosofului aceluia carele au zis că urât lucru iaste elinului să nu

ştie elineşte, adevărat şi românului să poată zice că urât lucru iaste românului să nu ştie istoriia neamului său, că

vedem cum toate neamurile au scris lucrurile mai-marilor săi, şi se cuvine acestea omului carele are minte, că istoriia iaste dascăl tuturor lucrurilor, şi bisericeşti şi politicheşti, că ia nu numai cu cuvinte, ci şi cu pilde adeverează cele ce învaţă.”

Samuil Micu: Scurtă cunoştinţă a istoriii românilor (Cătră rumâni)

ConcluzieSamuil Micu îi îndeamnă pe români să cerceteze istoria neamului lor pentru că cele spuse în istorie au

un suport real faţă de lucrurile bisericeşti şi cele din politică.

Textul 3„Naţiunea română este mai veche decât toate naţiunile, cu mult mai înainte de aceste vremuri, din

moment ce este sigur şi dovedit prin documente istorice , prin tradiţia neîntreruptă, prin asemănările de limbă şi obiceiuri, că ea îşi trage originea de la coloniile romane duse de împăratul Traian, la începutul secolului al II-lea, ca să apere provincia Dacia cu un număr foarte mare de veterani...”

Supplex libellus valachorum Transsilvanie (traducere din limba latină)

ConcluzieDupă istoriografii Şcolii Ardelene, poporul român e poporul roman din Dacia. Elementele alogene de

diferite naturi nu schimbă calitatea de roman a românilor.

Textul 4„Zburdare aşa nedumerită în mulţi din cei streini scriitori iaste de a vomi cu condeiul asupra românilor,

strănepoţilor romanilor celor vechi, ori ce le şopteşte lor duhul acela carele mai de mult spre aceaia îi întărâtă pre varvari (barbari sau străini), ca pre romani sau ca pre domnii lor să-i urască sau lor, ca pre vitejilor biruitori a toată lumea, să le pismuiască cât, şi când fără nici o dovadă iscodesc ceva sau şi minciuni apriate ( lat. aperte- limpede, clar) spun asupra românilor, încă socotesc că lumea toată e detoare să creadă nălucirile lor; ba, de o bucată de vreme, pre cum măgariu pre măgariu scarpină, aşa, unii de la alţii împrumutând defăimările, fără de nici o cercare a adevărului; şi cu cât românii mai adânc tac, nemica răspunzând nedreptăţilor defăimători, cu atâta mai vârtos se împulpă (a prinde curaj) pre români a-i micşora şi cu volnicie a-i batjocori.”

Petru Maior: Istoria pentru începutul românilor în Dachia (Cuvânt înainte)Concluzie: Petru Maior îi condamnă pe scriitorii străini care, prin scrierile lor, îi „învaţă”pe români să-i urască pe

romani sau pe domnii lor. Aceşti scriitori nu caută adevărul şi-i batjocoresc pe români. Textul 5„Din partea coloniei care au rămas în Dachia Veche (...) s-au prăsit toţi românii câţi sunt de-a stânga

Dunării, cum cură (curge) în Marea Neagră, iar din partea coloniei care s-au trecut Dunărea...s-au prăsit românii cei ce sunt de-a dreapta Dunării (...); oricum s-au numit şi se numesc şi acum, tot de o viţă şi porodiţă (descendenţă ) sunt , adecă romani de sânge, precum firea şi virtutea îi mărturiseşte...”

Gheorghe Şincai: Hronica românilor şi a mai multor neamuri

ConcluzieGheorghe Şincai afirmă românii de la stânga sau de la dreapta Dunării sunt descendenţii romanilor.

Textul 6„Se străduia episcopul să obţină ca supuşii de neam românesc, care se dovedesc capabili, să fie

promovaţi în funcţii şi alte dregătorii înalte, fără nici o discriminare etnică, în spiritul Diplomei împăratului Leopold. De asemenea, ca clerul să aibă o întreţinere corespunzătoare şi românii să nu fie siliţi să dea cvarte preoţilor catolici, ci să le dea parohilor săi (romano-catolici). Dragostea poporului faţă de episcopul său creştea şi mai mult, pentru o astfel de comportare, şi de aceea sporea ura celorlalte neamuri împotriva lui, atât de mult, că odată, la Sibiu, la Dieta (adunare cu caracter politic în feudalism) Transilvaniei, fiindcă ar fi oftat adânc şi ar fi gemut şi întrebat de ce suspină aşa, a răspuns că suspină după dreptate, căreia nu i se îngăduie nici loc, nici vot, când se discută despre daco-romani sau valahi, căci nu se întâlneşte nimeni care să spună nici un cuvânt, oricât de mic, despre dreapta uşurare a daco-romanilor, ci toţi strigă să fie oprimaţi (românii). Atunci nişte magnaţi (boieri mari) ridicând glasul au zis în bătaie de joc: Aşadar, un Oprea valahul ciobanul să ne înveţe pe noi dreptate?!; şi înşfăcându-l pe episcop voiau să-l arunce pe fereastră, de la etaj, dacă alţii mai înţelepţi n-ar fi împiedicat această crimă...” (Samuil Clain, traducere din limba latină, Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor)

Concluzie

Samuil Micu, în fragmentul citat, vorbeşte despre un episcop care lupta împotriva discriminării etnice; acest episcop dorea ca românii să beneficieze de aceleaşi drepturi în Transilvania.

Textul 7 „Adevărat de-ar fi papa nesmântnic (cel infailibil), la ce ne mai rupe capetele cu atâtea învăţături, la ce

ne mai cheltui bogăţiile pentru cumpăratul cărţilor! Destul ar fii să scrii la Roma, ca de acolo printr-o epistolie, prin bulă, să-ţi vie toată ştiinţa dogmaticească!” (Petru Maior)

ConcluziePetru Maior îl critică pe infailibilul papă.

Textul 8„Când se seamănă bucatele, se sădesc plântele, se pun oarele la clocit şi se înţearcă viţeii, cine va lua

seamă la lună, iaste ea noao sau plină, are pătrriul cel dintâi sau cel de pre urmă, de va socoti precum se cuvine că luna la toate acealea tocma nemică ajută sau strică? Aşadară, adeverit iaste că numai ştiinţa fizicei e mişlocirea aceia prin carea se mântuie oamenii de toate rătăcirile lor. Drept ceaia, cine va învăţa fizica se va mântui de rătăcirile în care alţii din neştiinţă s-au alunecat”. (Gh. Şincai-Învăţătura firească, spre surparea superstiţiei norodului)

Concluzie:Gheorghe Şincai combate superstiţia şi militează pentru luminarea maselor. Calea spre înlăturarea

superstiţiilor nu poate fi decât răspândirea ştiinţei. Îndeosebi fizica, studiind materia şi legile fenomenelor naturii, ne „va mântui de rătăcirile în care alţii din neştiinţă s-au alunecat”.

Textul 9„Acum au sosit acel timp bine primit ca românii, smulgându-se din grosul întuneric al urâtei neştiinţe,

să se deştepte a-şi lămuri limba sa cea română şi, lucrând cu bunul său talent, să se procopsească întru ştiinţe, din care se naşte întregirea naţiei şi tot felul de fapte bune.” (Petru Maior, Disertaţie pentru începutul limbei româneşti )

ConcluziePetru Maior militează pentru ridicarea poporului prin cultură, pentru răspândirea şcolilor naţionale