MAXBLECHE,R

II{IMI CICATRIZATEPrefayd, Ji;a biobibliograficd ;i referin{e critice

de Lucian PricoP

EDITURA CARTEX

Redactor: Lucian PricopGrafician copertd: Mdddlina PricopTeh nored ac tor: Ecaterina PislS

Coperta I: Felix VallottonTdndrd bolnavd, ulei pe pdnzd, 1892

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RominieiBLECHER, MAXInimi cicatrizate lMax Blecher ; pref., fiqI biobibliograficl qi

referin{e critice de Lucian Pricop. - Bucureqti: Cartex,2016

rsBN 978-60 6-8023 -7 9 -3

l. Pricop, Lucian (pref.) (bibliogr.)

82 1.1 35.1 -3 1

Textul edifiei de fald este reprodus dtrpd Inimi cicatrizqte [roman],M. Blecheq Editura librdriei ,,universala" Alcalay&Co.,Bucureqti, 1937.Am lZcut unele modificdri de ortografie, pistrdnd intacte sensulqi topica frazei lui Becher. Am optat pentru numele complet alautorului din rafiuni editoriale.

CUPRINS

Moartea precisd, definitd, cunoscutd ln detalii,ca un obiect (prefa[6 de Lucian Pricop)....... 7

Fi;d biobibliograJicd ................... l9Referinle critice......... ................... 21

Inirni cicatrizate ............ ............... 37

Quel terrible souvenir d affronterlKierkegaard

manuel urc[ scara intunecoas[; mirosea in aer vag aproduse farmaceutice qi a cauciuc ars. in fundul coridoruluiingust, recunoscu uqa albd care ii fusese indicat[. Intri fErd simai bat6. inclperea in care se gdsi pirea mai veche inc[ Ei rnai

mucegditi dec6t coridorul. Lumina venea printr-un singur

geam gi rlspindea o claritate albastrl gi nesigurd peste dezor-

dinea din salonaq, unde revistele zlceau rdviqite pretutindeni,

acoperind masa de marmurd Ei scaunele solemne, invelite inhalate albe ca in niqte haine comode de voiaj, inainte de

mutare.

Emanuel mai mult cdnt decdt se aqezd intr-un fotoliu'Observl cu surprindere umbre parcurgAnd odaia;i descoperi

subit cd geamul din fund era in realitate un acvarium in care

pluteau lent peEti negri, bulbucali qi gra;i. C6teva secunde

rdmase cu ochii mari deschiqi urmdrindule alunecarea lene;[,uitind aproape pentru ce venise.

intr-adevdr, pentru ce venise aici? Aha! iEi aduse aminte

Ei tugi incetiqor pentru a-Ei anun{a prezenla, dar nimeni nu

rdspunse. TAmplele ii mai zvdcneau inc6, dar mai mult dincauza goanei pe care o diduse de la doctorul Bertrand pind

I Ce arnintire ingroziloare am de infruntatt. (t. n.)

aici, decit de reali emo{ie. in odaia asta gravd gi veche se simlipu{in mai liniqtit.

O u;5 se deschise ;i o femeie str6bltu cu pagi repezisalonaqul, dispdrdnd pe u$a dinspre coridor. Lui Emanuel iipdru rdu cd n-o oprise pentru a o ruga sI anunle cd e acolo.Pe;tii continuau sd alunece triqti in lumina mohordti. in sal6era atdta ticere qi intuneric, atdta liniqte, inc0t, dacd situaliaasta ar fi durat o etemitate, Emanuel n-ar fi avut nimic de spus.

Dimpotrivd, ar fi acceptat-o cu resemnare, r[m6nAnd astfelinci mult timp dincoace de adevdrul brutal pe care, poate, vatrebui sI-l afle peste c6teva minute. in dosul unei uEi cinevatuqi scurt ca un rdspuns intdrziat la tusea lui de adineaori.

in prag apdru o fiin!6 micd, intunecati, ca un animalsperiat ieEind dintr-o vizuinS.

- Sunteli trimis de doctorul Bertrand? Bine! $tiu, mi-atelefonat... dureri violente in qale, nu-i aqa? O radiografie a

coloanei vertebrale.Omulelul iqi freca nervos mdinile ca pentru a indepirta

resturile de lirdna ce-i rdmdseserd prinse de degete c6nd iqisipase bdrlogul. Avea ochi mici de cartil6, tumefiali, sticlindauriu in lumina s1ab5.

- Vom vedea indatd ce este... Poftim dupl mine. Emanuelil urmd, strdbdtu coridorul qi se trezi in fala unei oddi absolutintunecoase. De aici venea mirosul greu de cauciuc ars.

Un bec slab se aprinse descoperind o sald plind de aparate

medicale cu structuri nichelate de levi qi bare de circ. Erauatdtea fire electrice pretutindeni, inc6t Emanuel rdmase

nedumerit in prag, de team[ ca intrAnd gi atingAnd vreunul sInu declanqeze un formidabil curent plin de hdsnete qi scAntei.

- Poftim!... poftim... ii spuse doctorul aproape ludndu-lde rnAnd. Puteli sd vd dezbricali aici... ;i doctorul ii ardtd oladii cu guruburi, o maqinS enigmaticl cs servea, dupi cum se

vede, din cdnd in cdnd drept canapea. -Emanuel comitea pentruintiia oar[ in viala 1ui ac]iunea atAt de simplS Ei de intimd de

a-;i dezbrlca hainele, intr-un cadru at6t de solemn.

40 4t

Medicul continua sd fumeze, arunc6nd nepisbtor scrumul

pe podea, pe podeaua acestei teribile odii ;tiinlifice unde

fiecare centimetru pdtrat pdrea incdrcat cu mistere ;i elec-

tricitate.

- Vi scoateli numai c6maEa... Emanuel era gata. incepu

sd tremure.

- Vd este frig? intrebi doctorul. Totul dureazd o minut6.

Contactul rece, t6ios, cu masa de tinichea pe care se

intinse, il strdb[tu cu un fior mai intens.

- $i acum atenfie... cAnd v5 voi spune eu, veli opri

respirafia... as vrea si iasd o radiografie bund.

Doctorul deschise Ei inchise o cutie metalici. Becul se

stinse. Un clinchet declanq[ un declic precis. O manet[ cizunet, cu o tiieturi liniard in intuneric. Curentul incepu a vibra

surd ca un animal iritat. Totul se desfrgurd metalic qi precis,

ca in jocurile acelea de atenlie unde o bild nichelatd cade cu

exactitudine din despdrfituri in despdr1iturd...

-Acum! spuse doctorul.Emanuel i;i opri respirafia. Inima prinse a-i bate puternic

rdsun6nd parci in tabla pe care stdtea culcat. Tot intunericul iivdjdia in urechi. Se auzi un nou frsdit, care se inteli Ei care se

stinse apoi brusc ca un cdrbune aruncat in apd.

- Puteli respira, spuse din nou doctorul.Se fEcu iar lurnin6. Emanuel avu deodatd un moment de

extremd luciditate. Pentru ce era el acolo intins pe masd?

Pentru ce?

Avu certitudinea clar[ cd e foarte bolnav. Totul iniurul luio spunea cu evidenld. Ce insemnau toate aceste aparate? Desi-

gur cI nu erau frcute pentru oamenii sdnltogi. $i din moment

ce se g6sea el acolo, in rnijlocul lor, incollit de ele...

Medicul scotea placa din masa de tinichea.

- Vd rog sd nu vi imbrdca{i incd... si vdd dacd e bund...

stali aqa... intins.

Doctorul lud haina lui Emanuel gi i-o puse pe piept,pdturind-o cu ingrijiri tandre; numai mama lui in copillrie ilinvelea a$a cu plapoma inainte de culcare.

Ce o si spuie doctorul? Ce va ardta placa? lngrozitoareaplacd... Se simlea acum din nou bine, sub haina caldd qi moale.

DacI nu l-ar fi tdiat tabla sub el cu rdceala ei nepldcuti qi daca

ar fi putut rezema capul de altceva decdt de o bari de metal,poate cd ar fi adormit. Tremura ugor din cauza ricelii, dar se

simlea copleqit de o epuizare plscut5 qi odihnitoare. in fundulcoridorului, undeva, se auzi o uqd trintiti cu zgomot. Aqadar

viala continua in depdrtare sd funclioneze mai depar1e... El se

simli retras dintr-insa, la addpost sub hainl, a$a cum era, golpe lnasa de radiografie.

- Placa e bund, spuse doctorul ieqind din cabin[. Mi se

pare insd cI o vertebrd e atacatd riu de tot... LipseEte din ea o

bucat[ de os...

Doctorul spuse toate acestea intr-o franluzeascd rapidd pe

care Emanuel nu o inlelegea prea bine qi cu intreruperi,arzdndu-qi degetele cu capltul de ligard pe care il reluase de

pe o mdsu![ ;i din care trlgea avid. Emanuel rdmase nedu -

merit, nu inlelese bine. ii lipsea o bucatd de os din vertebrd?

Dar cum dispdruse de acolo? intreb[ pe doctor.

- E roasd... roasi de microbi, rdspunse omule{ul negru.

Complet mistuitd... ca un dinte ros de carie.

- Chiar in coloana vertebralS'/

- Da, chiar in coloand... o vertebri distrus5...

,,$i atunci cum de nu m-am prdbuEit p0ni acum stAnd inpicioare, de vreme ce insSgi axa de susfinere a corpului e

ruptd?" g6ndi Emanuel. igi aduse aminte cd trebuie si se

imbrace, dar nu indrizni sE se ridice dec6t cu precauliuniinfinite, sprijinindu-se tot timpul de aparate; in piept i se fdcuse

un asemenea gol, ir-rcdt ii auzea vuietul clar ca zumzetul dininteriorul unei scoici pusi 1a ureche. Inima bdtea in vid cu

lovituri arnplificate. Putea aEadar cotpul lui si se [6ngd

42 43

dintr-un moment in altul, ca un copac rupt, ca o pdpuqd de

cdrpd.intr-un rAnd, la pcnsiunea unde stdtea, in odaia lui, pusese

o capcand pe podea qi un goarece se prinse in ea, in toiul noplii.Emanuel aprinse lurnina qi il vdzu cum se invdrtea innebunitde teroare in re{eaua de s6rrni a capcanei. in zorii zileigoarecele nu mai era acolo; reuqise s[ deschidd porti]a gi

sc6pase. Umbla insi prin odaie at6t de zdpdcit, at6t de inspii-mdntat, cu miEcdri at6t de incete gi nesigure, incdt ar fi pututfi prins cu rnAna. De c0teva ori qoarecele trecu pe lAng[ gaura

propriei lui ascunzdtori, o mirosi ugor qi totuEi nu intrl indun-tru... era complet zdpdcit de spaima qi osteneala noplii petre-cute in capcand. Emanuel, ducAndu-se pAni la lada cu lucmrilelui, avu gesturi precaute qi moi care ii aduseri aminte deqoarecele tArAndu-se pe podea. $i e[ acum mai mult se tAra,

dec6t mergea. Se simfea identificat cu Eoarecele acela pArr5 incca mai mdrunti atitudine. Umbla tot atAt de ingrozit, tot atAt

de z[pIcit...Medicul intrase din nou in cabinS. Emanuel se gdndi

atunci brusc sE se sinucidd, spAnzurdndu-se cu cureaua de lapantaloni de una din barele metalice. Dar gtndul acesta eraatAt de slab qi de inoperant, incdt nu confinea nici mdcarenergia necesar[ pentru a ridica o mdn5. Era desigur o idee

excelenti, tot atAt de excelent[ ca, de pildd, pentru $oarece a

reintra in gaura lui, dar tot atit de vagd qi de scursd de realitate.De altfel nici nu rSmase mult timp singur. Medicul veni

cu cliqeul, umed inc5, si i-l arate. Aprinse un bec mai mare qi

puse radiografia in lumina lui. Emanuel privi uimit, absent,

umbrele negre care ii reprezentau scheletul; cea mai secretd qi

intimd structurd a corpului lui imprimatd acolo in transparenfeintunecatc qi funebre.

* Iat5... aici... E o veftebrl sdnltoas5, explici doctorul. $iaici, maijos, aceea din care lipsegte o bucatd de os... se vedebine cd e roasd.

intr-adevdr era acolo o vertebr[ stirb6.