I

II

Sunt fascinata de relațiile pe care le au oamenii cu tehnologia. Cred că

asta a fost și motivația pentru alegerea acestei teme. Acest eseu o să ajute

foarte multe mame ca să înțeleagă ce înseamnă consumul digital și cum se

poate ține sub control și mai ales cum ii afectează pe copii. Vreau să le

mulțumesc tuturor mentorilor și profesorilor mei care sunt alături de mine

și mă ajută să mă dezvolt .

III

Cuprins

Introducere ......................................................................................................... 1

Statistici .............................................................................................................. 1

Efectele negative ale consumului digital ........................................................... 3

Medierea Parentală ............................................................................................ 8

Vorbim lucruri tehnice cu copii ...................................................................... 8

Consum de medie digitală paralelă .................................................................... 9

Consum de risc ................................................................................................. 10

Soluții și concluzii ........................................................................................... 11

Bibliografie ...................................................................................................... 13

1

Introducere

Mulți consideră că telefonul este a doua mamă sau învățătoare a copilului. După

statisticile Românești, 85% a copiilor cuprinși între vârstele 5 și 16 ani petrec

aproximativ 5 ore din zi pe telefon, tabletă sau televizor. Americanii au numit această

activitate ”Screen Time”. (Bălan I., 2016 )

Ca să înțelegem cum funcționează mediatizarea digitală în general (luând în considerare

telefonul, tableta și televizorul) trebuie să analizăm impactul social, dezvoltarea emoțională și

realizările academice a copilului, pentru a face distincție între utilizarea normativă și cea

problematică.

Este un fenomen nou deoarece părinții noștri nu au avut de-a face cu un astfel de obiect

inteligent. Dar totuși este bun sau nu acest lucru? Ce înseamnă pentru un copil care nu știe să

facă diferența între realitate și fantasmă? Ce efect poate să aibă asupra comportamentului?

Deoarece abilitatea de selectare la copil nu este dezvoltată. Ce efect are asupra inteligenței

cognitive și emoțională a copilului? Aceste întrebări au rămas în mine când am ales această

temă.

Eu personal sunt pro în privința telefoanelor smart și a aplicațiilor care ajută la

dezvoltarea mentală a copiilor. Aici vorbim de învățare cognitivă, jocuri de memorie și

dezvoltarea inteligenței a copilului.

Statistici

Prima dată aș vrea să vorbesc despre statisticile din România făcute de firmele iSense

Solutions și Lowe Group România. Ei au ajuns la o concluzie că ”85% dintre copiii din

România cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani și cu acces la internet intră zilnic online, aceștia

petrecând, în medie, peste cinci ore pe zi pe rețelele sociale”. (Ionuț Bălan, 2016)

Studiul este al treilea din seria Clody by Lowe Group și analizează comportamentul

copiilor din trei categorii de vârstă, 5-7, 8-12 și 13-16 ani - în mediul digital. Datele arată că

vârsta medie la care copii primesc device-uri este de 5-8 ani pentru tabletă, 9 ani pentru

computer și 10 ani pentru telefon smart și 11 ani pentru alte dispozitive smart. Însă, chiar și

înainte să aibă o tabletă sau un telefon personal, cei mici au acces la dispozitivele părinților.

2

Studiul a fost realizat de compania iSense Solutions în exclusivitate pentru Grupul

Lowe și cuprinde atât metode calitative, cât și cantitative. Astfel, au fost realizate 4 focus

grupuri cu copii cu vârsta între 8-12 ani, respectiv 13-16 de ani, iar studiul cantitativ a fost

realizat pe adolescenți cu vârsta între 14-16 ani și părinți cu copii cu vârsta între 5-16 ani.

Datele au fost culese online prin intermediul Panelului ResearchRomania.ro și sunt

reprezentative pentru mediul urban. Studiile arată că , copii intră în contact cu tehnologia deja

de la o vârstă destul de fragedă dar asta este valabil nu numai în România. Dacă luăm în

considerare statisticile din SUA, arată situații și mai grave, dar eu consider că asta este o

revoluție a tehnologiei și practic cu acest fenomen se confruntă toată generația nouă.

În România este cel mai folosit YouTube-ul în cadrul copiilor din cauza filmulețelor și

desenelor animate. Dar totuși aceste desene ce efect poate să aibă asupra copilului?

„Tehnologia adusă în brațele copiilor de la o vârstă atât de fragedă produce schimbări

de comportament atât în rândul generației tinere, cât și al mecanicilor decizionale din familie.

71% dintre părinți au declarat că își întreabă copiii ce produse să cumpere și 51% îi consideră

pe cei mici foarte persuasivi, iar asta vine din creșterea încrederii în percepția lor, creștere

datorată accesului la informație pe care aceștia îl au utilizând device-uri moderne. Miza

noastră este una importantă: să înțelegem factorii care influențează noile modele

comportamentale și să identificăm indiciile care ne pot ghida în pregătirea pe termen lung a

unor strategii de comunicare potrivite și actuale pentru cei care vor deveni următorii noștri

consumatori” ( Adela Preda, Digital Creative Strategist, Profero)

Dispozitivul pe care copiii îl folosesc cel mai des este telefonul smart. Copii petrec, în

medie, 160 de minute pe zi, chiar 208 minute în cazul adolescenților de 13-16 ani cu telefonul

in mana. În același timp, se remarcă o preferință pentru tabletă în categoria de vârstă 5-7 ani.

(Ionuț Bălan, mobzine.ro, 2016)

O altă statistică din România făcut de D&D Research arată așa: Copiii din România cu

vârste între 2 și 5 ani petrec în medie 3 ore în fața ecranelor, fie ele telefoane, tablete, televizor

sau calculator și asta crește cu vârsta. Ajungând copii la 9 ani, consumul digital ajunge la 4 ore

pe zi. Studiul a fost efectuat de D&D Research în Septembrie 2017, pe un eșantion de 716

persoane (mame din mediul urban).

După R.P. (2018) copiii din România stau în fața ecranelor:

• copiii între 2-5 (neîmpliniți) ani stau în medie 3h și 4 minute în fața ecranelor (de

orice fel: TV, tableta, calculator)

3

• copiii între 5-9 ani stau în medie 3h și 54 minute în fața ecranelor (de orice fel: TV,

tableta, calculator) (R.P., edupedu.ro, 2018)

Aș trece la o statistică făcuta în America de Northwestern University numită Rideout.

Ei au constatat că adolescenții între 13-18 ani stau 9 ore pe zi pe telefon sau tabletă iar copii

între 8 -12 ani au aproximativ 6 ore de consum digital pe zi. Tot prin acest studiu făcut în 2013

au constatat că 40% a copiilor sub 8 ani aveau acces la tabletă sau telefon. În România vorbim

de copii care ajung în clasa 0 să aibă un telefon deoarece mamele se simt mai în siguranță. Iar

în 2015 acest număr a crescut brusc și au ajuns la o concluzie că 75% din copii care ajung la 4

ani dețin un telefon mobil sau o tabletă. Adică a lor personal.

Nielsen Company în 2016 a declarat că adulții din America au un consum digital de 10

ore/zi, care duce la o epidemie de consumatori de informații saturate. Adică așa de multe

informații sunt consumate zilnic încât numai 5% sunt procesate și refolosite restul sunt un

surplus care obosește creierul și ochii.

Un studiu făcut de AVG Technologies în 2015 a afirmat că 54% din copii din America

declară că părinții verifică telefoanele prea des. 32% din acești copii au zis că se simt

”neimportanți” când părinții stau pe telefon mai mult timp. 72% din adulți folosesc

telefonul în timpul mesei. (AVG Now, 2015)

Dacă ne uităm la corelațiile de vârstă se vede clar că adulții au un consum mai mare ca

restul generațiilor și putem să vedem semne de dependență. Dar totuși mamele care nu sunt

conștiente de aceasta, acționează asupra acestui fenomen ajungând la un risc de dependentă

digitală. Copiii acestor mame au un risc de prag mai mare pentru a deveni agresivi, deoarece

nu primesc atenția mamei. Copilul are nevoie de această atenție, mai ales nou născuții, deoarece

în acest fel el învață prin percepție expresiile faciale ale mamei, indiferent dacă este o expresie

de bucurie sau de tristețe. Copilul așa învață atașamentul emoțional în primii ani de viață.

Efectele negative ale consumului digital

Folosirea telefonului în perioada antepreșcolară poate afecta foarte mult dezvoltarea

gândirii și formarea sinelui. O serie de psihologi au subliniat ideea că până la vârsta de 2 ani

evoluția reprezentărilor și operarea mentală este lentă și prin limbaj se conturează conținutul

reprezentărilor. În copilărie, reprezentările vor rămâne legate de percepție. După statistici un

copil, sub doi ani până la doi ani are un consum digital aproximativ de 2-4 ore pe zi. Aceste

4

desene animate poate să ajute la formarea lumii interioare a copilului. Deoarece copilul la

această vârstă nu poate face diferență între obiecte sau lucruri vii. În desene animate totul este

animat inclusiv și obiectele care ne înconjoară zi de zi și această imagine poate să aducă la o

eroare mintală. ”Dezvoltarea planului mental permite trecerea de la apariția involuntară a

reprezentărilor la apariția lor în urma unei solicitări verbale.”- (S. Camelia, 2014)

Copilul când este captivat de imagini în timp ce se uită la un desen animat, ajunge la o

concentrare așa de adâncă încât nu vorbește. Dar dacă îl lăsăm să se joace cu jucării, copilul

încearcă să explice și să comunice. În această perioadă este foarte important limbajul.

”Însușirea limbajului este determinată de progresele funcționale a aparatelor fonator,

care urmează un program ereditar, dar și de ”baia de limbă” pe care i-o oferă societatea.”-

T. Crețu.

Structura gramaticală este predominată de părinți. În primele luni comunicarea

părintelui față de copil se manifestă prin comunicare tip ”cuvânt-frază” după care urmează

limbajul telegrafic. Adică copilul folosește câteva cuvinte care sunt asociate cu propoziții. În

această perioadă cuvintele sunt asociate cu o întâmplare sau o situație. În acest fel copilul învață

să denumească fenomene, situații, obiecte, ajungând la înțelegerea că toate obiectele sau

întâmplările cu același scop se denumesc printr-un anumit fel. Din cauza asta dacă copilul nu

este însoțit de părinte în timp ce se uită la desene animate, copilul poate să își creeze imagini

false după întâmplările văzute.

Memoria și atenția este un alt lucru care este afectat de consumul digital. Memoria

imediată a copilului are un afectogen pronunțat, în care copilul recunoaște legea raportării la

evenimentul cel mai pregnant. Antepreșcolarul memorează aspectele concrete, prin repetare

circulară și sunt legate de dorințele sale. Dacă ne uităm la un desen de animație care a fost creat

pentru antepreșcolar putem vedea că sunt secvențe între 15 secunde și un minut care se repetă,

fiecare secvența are o prelungire sau o modificare. Întrebarea este că acest tip de conținut ajută

la memorarea cuvintelor sau este ca și cocaina pentru copil?

Kádár Annamária (2019) vorbește despre acest fenomen parcă ar fi heroina pentru copii

deoarece acele animații pline de culori foarte vii și suprarealiste, captează atenția copilului. În

același timp există fenomenul repetitiv, când un copil poate sa vadă un desen de animație de

20 ori și să nu se plictisească de el.

Atenția la această perioadă este foarte scurtă. Când vine vorba de un joc fizic de 10

minute, se produce 3-4 abateri de la desfășurarea lui. Dar maturizarea neurofuncțională se

exprimă și este în creștere. Asta înseamnă că un copil de 2 ani care își menține atenția 10

minute la 3 ani ajunge la 15 minute. În cursul acestei stadiu copilul poate fi provocat prin

5

cuvinte de părinte să fie atent. De exemplu mama zice ”să fi atent” copilul o să fie atent la ce

face mama. (T. Crețu, 2016, pg.110)

Dacă luăm propria experiență, știm când stăm ore în șir pe rețelele de socializare, după

câteva minute creierul nu mai percepe ceea ce vedem, ci informația trece prin conștient direct

în inconștient fără să fie judecată. Este o acumulare a informațiilor în inconștient. Acum la un

copil care nu are încă format creierul, informația nu poate fi judecată deloc. Un copil nu poate

face diferență între bine și rău, obiect sau lucru viu. Copilul este captivat de ecran și se uită în

gol lăsând acele imagini să se imprime în creier. (Victoria L. Dunckley, 2015, pg. 13-18)

Învățarea prin desene animate este o învățare vizuală. Prin percepție se creează stimuli

care generează o emoție și copilul reține în minte întâmplările sau obiectele. Mai puțin

învățarea auditivă, deoarece conținutul desenelor animate pot să fie pe o altă limbă decât cea

maternă și vocea persoanei poate să fie în tonalitate așa ridicată încât copilul să fie atent la voce

dar de fapt să nu înțeleagă ceea ce zice.

Când vine vorba de o joacă copilul învață mult mai repede cuvintele deoarece aici

vorbim nu numai de învățare prin percepție ci și auditiv, și chinestezic. Vocea mamei poate să

fie mult mai plăcuta și obișnuită pentru copil încât să nu fie iritat ci să creeze o emoție de iubire.

Copilul poate să aibă o conversație cu mama și să-și exprime prin cuvinte sau prin gângurirea

emoțiile. Un creier tânăr trebuie ținut constant in provocare și implicare.

Sub 3 ani nu este indicat ca copilul să folosească telefonul deoarece afectează

dezvoltarea sistemului nervos. De la 3 ani pană la vârsta de școlar mic este indicat 20-30 minute

pe zi. De la școlar mic și mai sus este indicat doar o oră. (Kadar Annamaria, 2019)

La perioada preșcolară lucrurile se schimbă când vine vorba de consum digital. Jocul

rămâne activitatea dominantă a copilului. În această perioadă se dezvoltă vocabularul,

inteligența și gândirea. Din cauza asta este foarte important ca , copilul în această perioadă să

se joace cu jocuri interactive ca să își folosească imaginația și creativitatea. Să practice luarea

deciziilor și rezolvarea problemelor. Joaca nestructurată este ceea ce îi ajută pe copii să

dezvolte concepte matematice timpurii, cum ar fi forma, dimensiunea, sortarea, ordinea și

numărarea simplă. În același timp, dezvoltă abilități motrice fine și coordonarea mâini-ochi.

Jean Piaget și-a propus să studieze modul în care este reprezentata lumea copilului. El

a susținut că un copil este un participant activ la dezvoltarea cunoștințelor și a afirmat că

funcționarea cognitivă se dezvoltă în etape. El afirmă că la sfârșitul perioadei senzorio-motorii

apare funcția semiotică care se referă la posibilitatea de a reprezenta un lucru cu ajutorul unui

semnificant. Funcția semiotică dă naștere la două tipuri de instrumente cum ar fi: simbolurile

și semnele. Există cinci conduite ce implică construirea sau folosirea de semnificații pentru a

6

reprezenta un obiect sau eveniment: imitația amânată, jocul simbolic, desenul, imaginea

mintală, evocarea verbală-limbajul. (Camelia Stanciu, 2014, pg14-15)

După statisticile prezentate mai sus un copil care se află în această perioadă a vieții are

un consum digital în medie de 4 ore și într-un procentaj mic dețin deja tabletă sau telefon. Când

vorbim de imagine mintală și imitație este absolut normal ca copilul să imite un caracter din

televizor sau să creadă că este ”omul păianjen ” sau ”scufița roșie”. Întrebarea este cât de mult

afectează stilul de gândire sau personalitatea pe termen lung?

Principala caracteristică a gândirii preșcolarului este intuitivitatea. Osterrieth susține că:

”Copilul poate gândi cea ce percepe, dar gândirea lui nu merge mai departe de reprezentarea

elementului perceput.” Dar după cercetările lui Piaget putem ajunge la o altă concluzie.

”Gândirea intuitivă imită numai acțiunile reale și este influențată de percepție.”( T. Crețu,

2016, pg.145)

Așadar copilul este definit prin faptele care percepe și le imită, indiferent de natura lor

deoarece asta va fi considerat normalitate.

În stadiul preoperatorie (2-7 ani) după concepția lui Piaget apare următoarele

caracteristici: egocentrismul gândirii copilului(copilul nu poate înțelege că oamenii din jurul

lui trăiesc sentimente diferite de ale lui), animismul(fenomenele și obiectele din jur sunt privite

că au suflet), artificialism(posibilul și imposibilul se suprapun, copilul crede că bau bau vine

noaptea și intră în cameră), realism(materializarea elementelor de factură spirituală). (Camelia

S., 2014, Pg. 15)

Toate aceste elemente sunt foarte importante în momentul în care mamele lasă singuri

copii să se uite pe tabletă la desene animate. Nu se știe unde navighează copilul și ce sentiment

le comunică acele animații.

Comportamentul este afectat foarte mult de jocurile digitale mai ales dacă nu este o

intervenție parentală. După un joc digital copilul trebuie să prelucreze informațiile sau

sentimentele prin mișcare sau joacă fizică. Socializarea între copii este schimbata foarte mult

din cauza tehnologiei. Copii din ziua de azi sunt mult mai introverți și antisociali mai ales aceia

care au un consum digital foarte ridicat.

Când vorbim de consum digital la copii, vorbim de imaginea oferită pe tavă care este

proiectata fizic, o poveste - o imagine deja existentă la care copilul nu trebuie să își folosească

imaginația. De fapt acest fenomen obstrucționează imaginația copilului și nu o dezvoltă. Dacă

luăm în considerare imaginația în timpul citirii, copilul visează și își imaginează acea poveste

împreună cu caracterele bune și rele. Copilul trăiește acele imagini în lumea lui și în același

7

timp învață să le controleze și să diferențieze binele de rău. Aceste trăiri ajută la formarea

propriei personalități.

Când vorbim de o animație care are povestea ei și copilul nu se asociază cu acea

întâmplare el devine frustrat. Emoțiile care sunt generate de animație sunt inconștiente și

copilul nu înțelege ceea ce simte, deoarece ei nu au inteligența emoțională dezvoltată. În acel

moment copilul devine agitat și se reflectă prin așa anumite ”apucături”.

Dacă copilul este trimis la joacă automat se descarcă acele emoții. Dacă mama acordă

acea atenție atunci ajută și la prelucrarea emoțiilor și la dezvoltarea unui sisteme de copying.

A fost făcuta o cercetare într-o grădiniță din Târgu Mureș unde un grup de copii

împreună cu mamele lor au fost împărțiți în două grupe. Primul grup a primit un filmuleț

despre o poveste după care trebuia să deseneze personajul principal din animație, în acest caz

prințesa. Iar la al doilea grup a primit aceeași poveste numai că de data asta a fost citită, după

care copii trebuiau să deseneze aceleași personaj principal. Copii care au văzut desenele

animate, au desenat prințesa la fel, cu aceleași caractere și cu culori asemănătoare. Creând un

fel de competență între copii. Iar copii care au auzit povestea au creat personajul principal după

imaginația lor. Au folosit multe culori și stiluri diferite de desen, reflectând lumea interioară a

copilului. Cu acest mic experiment au dovedit părinților că ,consumul digital limitează copii

mental. (Kadar Annamaria, 2019)

Este foarte important ca, copilul să deseneze deoarece nu numai că își folosește

imaginația dar folosește acele imagini din lumea interioară care se reflectă în desen. Cum ar

fii desenele de familie de exemplu.

Diferența între cele două tipuri de educare este, ca și copii care petrec mult timp pe

telefon sau tabletă, devin nerăbdători din cauza informațiilor acumulate în scurt timp. Aceste

informații care au un caracter rapid și sunt pline de culori foarte vii pot să creeze stimuli foarte

iritanți pentru creier. Iar când copii ”revin” în lumea reală totul devine mai pal și mai lent. Este

o reacție absolut normală ca copilul să nu aibă răbdare și să nu își asculte părintele. Apar

frustrările care se transformă de multe ori în agresivitate. Putem să ajungem la momentul în

care copii să nu mai fie satisfăcuți cu jocurile simple deoarece nu se stimulează emoțional așa

de mult ca și jocurile digitale.

Animațiile au fost create ca să capteze și să stimuleze copilul la un nivel foarte mare

dar acei copii care sunt crescuți cu povești din cărți au o imaginație mult mai bogată, sunt mai

descurcăreți când vine vorba de jocuri sociale și au răbdare mult mai mare decât alți copii.

8

Medierea Parentală

Medierea parentală este o soluție sau o metodă de supraveghere a copilului în timpul

consumului digital și este considerat cel mai important lucru. Există mai multe tipuri de

supraveghere parentală. Unul dintre ei ar fi acela când mamele impun un termen limită pentru

acest tip de activitate ( Sarah E. Domoff, 2017)

• Vizualizare co-socială: adică să fie un părinte prezent când copilul se uită la un desen

de animație sau folosește telefonul, este important ca mama să socializeze cu copilul în

timpul activității.

• Mediere restrictivă: adică când se impune o limită pentru această activitate. De

exemplu, mama zice ”Un singur desen de animație și după aia mergem la joacă!”

• Medierea activă: care este ideală pentru copii: când părinții stau de vorbă cu copii în

timp ce se uită la desene animate și vorbesc despre personajele din animație și despre

emoțiile care le creează acestea.

Americanii au făcut un experiment cu ”LENA technology” care este prescurtarea

cuvintelor Language Environment Analysis. Este un dispozitiv stil microfon care înregistrează

întâmplările în casă pe perioada experimentului. Acest experiment se axa pe conversațiile între

părinte și copil și sunete electrocasnice, gen televizor, telefon, etc. Ideea principală a

experimentului a fost ca cercetători să aibă o imagine mai profundă a factorilor de interacțiune

contextuală între părinte-copil în timpul consumului digital. Ei au vrut să observe subiectul în

habitatul lor natural, și să vadă cum se desfășoară consumul digital în zilele cotidiene.

Vorbim lucruri tehnice cu copii

După analizarea datelor au observat că părinți vorbeau numai lucruri tehnice cu copii.

Cum ar fi:

• Nu, Nu apasă butoanele, vorbește doar cu Buni> spunea Mama când vorbea copilul la

telefon.

• Hai dă-mi telefonul. Joacă un joc (pe telefonul mamei) Împingeți în continuare ... Îți

voi spune cum să joci

• Bagă telefonul la încărcat (zice mama), Am băgat (spune copilul), Nu ai băgat bine că

trebuia să facă bip, încearcă din nou (spunea mama). (LENA Research, 2015)

9

Aceste indicații sunt tehnice și de uz, nicidecum nu este axat pe explicarea conținutului

ce se vede pe telefon. Acest tip de mediere care au fost date de părinți erau conversații de

nevoi, reflectând o comunicare pasivă deoarece părintele nu a vrut să fie activ în acea

conversație cu copilul. Implicarea părinților fiind pasivă din cauza activităților pe care le fac,

deoarece mama gătește sau face curățenie în timp ce copilul stă pe telefon nesupravegheat.

Este foarte importantă medierea corectă a copilului în timpul folosirii telefonului

deoarece copilul nu numai că învață o utilizare corectă, ci face și diferență între conținuturi.

Limitarea accesului la desenele animate poate să fie dificilă mamei, dar dacă părintele

anticipă acestei activități poate să indice copilului limitele. Adică mama poate să spună la copil

că ”mai sunt 10 minute din desen” după un scurt timp mama poate să repete afirmația ”că mai

sunt 5 minute din desen” și la sfârșit să zică că ”gata”. Acest tip de mediere parentală pregătește

copilul pentru terminarea activității. În acest fel copilul nu negociază cu părintele și nu face așa

zise ”isterii”. (Kadar Annamaria, 2019)

Consum de medie digitală paralelă

Un alt factor foarte interesant ce au găsit cercetătorii prin experimentul LENA, este

folosirea mai multor tipuri de canale digitale în același timp, în același încăpere. Au numit acest

fenomen ”parallel family media use” adică consum de medie digitală paralelă. Este activitatea

acea când copilul se uită la desene animate și părintele stă pe telefon sau invers, când părintele

se uită la un film sau știri și copilul joacă pe telefon. În alte cuvinte ”media multitasking”, care

este un efect foarte nociv pentru creierul copilului. Pe lângă că este expus la lumina albastră,

este și expus la mai multe informații în același timp care obosește creierul copilului. Generația

nouă este o generație ”multifuncțională” dar asta are un rezultat cognitiv negativ. Cercetătorii

au observat că din 8 ore de consum digital și TV în jur de 29% este ”media multitasking”.

Cei care folosesc mai multe dispozitive în același timp au probleme cognitive foarte

mari, deoarece obosește creierul copilului și nu face față la atâta informații în același timp. În

acest timp memoria scurtă este suprasolicitată și memoria de lucru scade și apar dificultăți în

sarcinile care necesită o atenție susținută. În acest moment copilul devine foarte agitat și nu

înțelege sursa sentimentului. Acest fenomen putem observa când copilul învață și în fundal

merge televizorul, deoarece copilului ii este foarte greu să memoreze ceea ce citește pentru că

atenția este ”împărțită”.

10

Un lucru foarte interesant ce au observat în acest studiu este că copilul cu anumite

probleme atrag un anumit tip de conținut. De exemplu un copil cu ADHD o să se joace un joc

care este foarte rapid și cu culori vii față de un copil care are manifestări depresive și joacă

jocuri monotone. Dar din păcate nu sunt destule studii făcute pe această temă ca să putem

argumenta, urmează să fie cercetat. (Rideout, 2015)

Consum de risc

Cercetători au împărțit consumul de risc în trei mari categorii, în funcție de gradul de

nocivitate:

• Utilizarea excesivă sau ”adictivă”: aici intră 80% din populația care deține un telefon,

tabletă, TV. În această categorie se încadrează persoanele care au adicții față de aceste

dispozitive. Persoanele din acest grup sunt dispuși la insomnie și probleme de memorie.

• Utilizarea riscantă: adică în timpul conduceri sau sexting-ul. În această categorie

persoanele pot să ajungă la autovătămare sau să dăuneze și celor din jur.

• Utilizare antisocială: aici vorbim de victimizare cibernetică unde persoana poate

dăuna altora în mod intenționat.

La adolescenți este foarte popular jocul pe calculator, care este mai puțin popular la

copii. Aceste jocuri poate să provoace adicții și tulburări foarte urâte și nocive dacă este jucat

frecvent și îndelungat. După DSM 5 (2016) secțiunea 3 această tulburare este numit ”Internet

Gaming Disorder”. Cercetătorii au fost curioși dacă acest tip de tulburare apare și la preșcolari.

În experimentul PMUM și PMUM-SF care este prescurtarea la Problematic Media Use

Measure, au participat 632 părinți care aveau copii preșcolari între vârstele cuprinse intre 4 și

11 ani. Obiectivul experimentului era să cerceteze 9 criterii bazate pe această tulburare de jocuri

pe calculator și internet. Prin colectarea informațiilor au observat că tableta este dispozitivul

preferat de copii. 62% din copii aveau propriul lor telefon mobil și raportul zicea ca copii au

primit primul lor dispozitiv la vârsta de 7 ani. Iar consumul digital este la o medie de 5,47 ore

pe zi.( Domoff, S. E., 2019)

Experimentul a derulat prin metoda observației. Copii au primit o tabletă sau un telefon

în mână și cercetătorii au observat comportamentul copilului în timp ce folosea

dispozitivul. Copii au devenit foarte agresivi nu numai în timp ce jucau ci și după. Erau frustrați

dacă nu puteau să se joace. Au apărut șantaje din partea lor, că nu merge la grădiniță sau școală

11

dacă nu este lăsat să se joace. Acești copii sufereau de insomnii deja la o vârstă așa fragedă.

Aveau obiceiul să se joace înainte de culcare, lucru care provoca insomnia. Copii care nu dorm

sunt hiperactivi și impulsivi.

Televizorul în dormitorul copilului este o altă problemă foarte mare deoarece nu numai

că provoacă insomnie ci și duce la obezitate. Utilizarea televizorului în jurul orei de culcare

poate stimula copiii, mai ales dacă conținutul este accelerat sau violent, care s-a dovedit că se

asocieze cu probleme de insomnie la preșcolarii din America. Copii care nu primesc somnul

necesar, crește dorința față de alimente bogate în calorii și dulciuri. Un alt fenomen ce a fost

dovedit este scăderea activității în regiunea cortexului frontal al creierului. Care la un creier ne

format poate să ducă la probleme de gândire și atenție.

Un conținut agresiv influențează copilul spre un comportament antisocial și agresiv,

afectând și realizările școlare.

Soluții și concluzii

Tehnologia este un lucru necesar pe care copii trebuie să învețe să îl folosească corect

pentru avantajul lor și nu contra. Medierea parentală corectă este o soluție care poate să îl facă

pe copil să înțeleagă ce se întâmplă în poveste. Știu că foarte multe părinți o să rămână uimiți

dacă ii provoacă pe copii să le povestească ce a înțeles din animație. Ce trebuie să atragă atenția

părintelui este contextul în care povestește copilul conținutul animației. Foarte mulți copii nu

știu diferența între a ”a fi nervos” și ”a fi frustrat” sau sentimentul de fericire de multe ori este

asociat cu iubire. Dacă copilul înțelege aceste emoții poate să distingă și să controleze când

ajunge la o anumită vârstă mai matură. Pe termen lung acest lucru îl învață pe copil să își

formeze o imagine despre internet și conținutul la care se uită. Ajută la formarea inteligenței

emoționale, deoarece copilul înțelege sentimentul pe care o trăiește și învață să pună în cuvinte.

Reducerea timpului petrecut în fața ecranelor este o altă soluție și se poate face prin

îmbunătățirea relației între copil și adult. După cum iasă din statistici adulții sunt consumatori

foarte mari și prin asta ii învață și pe copii. Reducerea se poate face ca prim pas, prin reducerea

surselor paralele a mediului digital, după care să fie se stabilească o perioadă de timp pentru

această activitate, preferabil să nu fie înainte de culcare și să fie urmat de o activitate care

necesită mișcare.

Eu personal cred în aplicații sau jocuri digitale care ii ajută pe copii să se dezvolte

mental. Cred că un content pozitiv poate să îl ajute pe copil să evolueze foarte mult și să ajute

12

la realizările academice. Este un instrument cu două tăișuri care trebuie învățat să îl folosim în

favoarea noastră.

13

Bibliografie

Aiken, M. (2016). The cyber effect. New York: Spiegel & Grau.

Annamaria, K. (2019). A digitalis vilag hatasa a gyermek pszihejere. Preluat de pe

https://www.youtube.com/watch?v=vTHVCy3W_0I

Association, A. P. (2016). Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor

mentale Ed. a 5-a. București: Editura medicală Callistro.

Bălan, I. (2016). Statistici de prin internetul românesc: 85% dintre copii din România

cu vârste cuprinse între 5 și 16 stau 5 ore zilnic pe rețele sociale . Preluat de pe

https://www.mobzine.ro/2016/10/statistici-de-prin-internetul-romanesc-85-

dintre-copiii-din-romnia-cu-varste-cuprinse-ntre-5-si-16-ani-stau-5-ore-zilnic-

pe-retele-sociale/

Camelia Stanciu, A. C. (2014). Stadialitatea dezvoltării umane. Târgu Mureș.

Crețu, T. (2016). Psihologia Vârstelor. Iași: Polirom.

Domoff, S. E. (2019). Development and validation of the Problematic Media Use

Measure: A parent report measure of screen media “addiction” in children.

Preluat de pe

https://psycnet.apa.org/doiLanding?doi=10.1037%2Fppm0000163

Dunckley, V. L. (2015). Rest your child's brain. Novato, California: New world

Library.

Kardaras, N. (2016). Glow Kids. New York: St. Martin's Press.

Lauricella, A. R. (2015). Young children's screen time: The complex role of parent

and child factors. Journal of Applied Developmental Psychology, 36, 11-17.

Preluat de pe https://doi.org/10.1016/j.appdev.2014.12.001

Now, A. (2015, June 24). Kids Competing with Mobile Phones for Parents’ Attention.

Preluat de pe https://now.avg.com/digital-diaries-kids-competing-with-mobile-

phones-for-parents-attention

Piaget, J. (2012). Reprezentarea Lumii la copii. București: Cartier.

R.P, D. R. (2018). Cât stau copiii români pe telefoane și TV. Preluat de pe

https://www.edupedu.ro/copiii-romani-stau-4-ore-pe-zi-in-fata-ecranelor/

14

Research, B. N. (2013). Generation iPad: Could device hurt toddlers development?

Preluat de pe https://www.youtube.com/watch?v=VrQhmcPrhFw

Sarah E. Domoff, A. N. (2017). Development and Validation of the Problematic

Media Use Measure: A Parent Report Measure of Screen Media "Addiction" in

Children . Preluat de pe

https://www.researchgate.net/publication/321115155_Development_and_Valid

ation_of_the_Problematic_Media_Use_Measure_A_Parent_Report_Measure_o

f_Screen_Media_Addiction_in_Children