Despre „botezul prin turnare” sau cum e să tescufunzi fără să te uzi

Sursa: http://www.teologie.net/2015/08/17/despre-botezul-prin-turnare-sau-cum-e-sa-te-scufunzi-fara-sa-te-uzi/

În ultima vreme, clerici şi mireni (mai ales din vestul României, dar nu numai) îmi pundiferite întrebări vizavi de „botezul prin turnare” care se practică în anumite regiuni şitinde să devină o practică uzuală în mai toate Bisericile Ortodoxe locale. Şi pe internetcirculă diferite filmuleţe şi poze smintitoare, în care preoţii săvârşesc un soi de „botez”inadmisibil, fără ca măcar să dezbrace pruncul, nemaivorbind de parodiile în cazulbotezului celor maturi. Dar şi mai grav e că „viaţa bate filmul”, iar cazurile de acest gensunt mult mai multe decât se pot găsi pe internet, iar reacţiile ierarhilor aproape că lipsesc,deşi i-am simţit pe unii preoţi că se tem totuşi ca episcopul să nu-i afle…

Pe de altă parte, un preot mi-a cerut ajutorul în scandalul pe care-l are cu superiorii săibisericeşti. Aceştia îl acuză pe preot de „protestantism” şi „încălcarea canoanelor şi atradiţiei”, auzind de intenţia lui de a merge să boteze un adolescent în râul din apropiere.Interesant, unde i-a botezat Apostolul Andrei pe primii daci dacă nu în Dunăre sau înMarea Neagră? Nu cumva, între timp, noţiunea de „Biserică Apostolică” a ajunso vorbă goală?

1

A adar, pornind de la aceste două premise, voi încerca să schiţez câteva idei importanteșdin punct de vedere teologic, istorico-liturgic şi canonic. Bineînţeles, toate acestea pot fiextinse şi concretizate prin trimiteri bibliografice, dar la moment e bine să precizămurmătoarele:

Cuvântul „botez” (în greacă: βάπτισμα, de la verbul βάπτω βαπτίζω) are mai→multe sensuri, dar toate presupun intrarea cuiva sau introducerea a ceva într-unlichid, apoi scoaterea din acesta. Dic ionarele ne dau următoarele sensuriț :afundare/scufundare/imersiune, înmuiere sau chiar înec. Deci, pentru limbajulbiblic şi patristic, botezul fără afundare totală în apă este un nonsens, iar Apostolii şiSfinţii Părinţi folosesc anume acest termen şi nu προσχέω = a turna, λούω = aspăla, βρέχω = a uda, ραντίζω = a stropi sau καταστάζω = a picura. Pentru asimplifica ecuaţia, suntem pe deplin îndreptăţiţi să traducem formula baptismală înfelul următor: „Se scufundă robul/roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi alFiului, şi al Sfântului Duh; Amin”. Această traducere literală nu lasă locspeculaţiilor, pentru că ele nici nu sunt îndreptăţite în vreun fel. Şi, devine clar că nupoţi să te scufunzi în apă fără să te uzi…

Despre sensul duhovnicesc al afundării în apa botezului vorbeşte Sf. Apostol

Pavel la Romani 6:4, Coloseni 2:12 şi mai mulţi Sfinţi Părinţi, printre care Chiril alIerusalimului, Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa, Dionisie Areopagitul, IoanDamaschin, Nicole Cabasila ş.a. Toate aceste texte vorbesc despre afundareacompletă în apa botezului ca simbol al morţii şi învierii, al naşterii din nou şi alspălării depline. Săvârşirea botezului doar prin turnare înseamnă ignorareasimbolismului morţii şi al învierii, şi mutarea întregului accent doar pe aspectulcurăţitor al Tainei (cf. Chiril al Ierusalimului, „Cateheza II mistagogică”).

Înaintemergătorul Ioan boteza în Enom, aproape de Salim, pentru că „acolo erau

ape multe” (cf. Ioan 3:23). Şi Hristos, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan, „aieşit din apă” (Matei 3:16). De asemenea şi Filip l-a botezat pe etiopian în apă, dupăcare a ieşit din ea (Fapte 8:38-39). Deci, Scriptura nu lasă nici un pic de îndoialăasupra formei botezului, iar celelalte cazuri de botezuri în care nu este menţionatăapa (Fapte 2:41, 9:18 ş.a.), acelea au avut loc, cel mai probabil, în bazinele/fântâniledestinate spălărilor rituale ale iudeilor sau în alte locuri unde era posibilăscufundarea în apă. De exemplu, în regiunea Sionului au fost găsite zeci de bazinepentru spălările rituale, iar evreii mai bogaţi aveau astfel de bazine chiar în casă; deasemenea şi grecii, şi romanii. Prin urmare, nu trebuie să ne mire faptul că toatevechile scrieri liturgice („Didahia”, „Rânduiala Bisericii Egiptene”, „ConstituţiileApostolice”, „Testamentum Domini” ş.a.) vorbesc despre botezul prin afundare înapă, având în vedere că primele biserici erau de fapt case particulare puse ladispoziţia comunităţii pentru săvârşirea cultului. În aceste bazine, ca şi înbaptisteriile de mai târziu, oamenii maturi intrau până la brâu sau până la piept,apoi, punându-le preotul sau episcopul mâna pe cap, se scufundau complet de treiori. Copiii şi pruncii erau băgaţi şi scoşi complet din apă la fiecare scufundare, maiales dacă nu erau baptisterii speciale pentru copii şi maturi, aşa cum vedem la

2

Sfânta Sofia din Constantinopol.

Importanţa întreitei afundări în apă este subliniată de Canonul 50 Apostolic

care spune: „Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvârşi cele trei afundări aleunei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se face întrumoartea Domnului, să se caterisească. Pentru că nu a zis Domnul: întru moarteamea botezaţi, ci: mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numeleTatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28:19)”. Cea mai veche scrierecreştină extrabiblică, „Didahia celor 12 apostoli” (sec. I), de asemenea stabileşte canormativ botezul complet, prin întreită afundare, admiţând turnarea doar pentrucazurile când nu este suficientă apă. Iată ce spune Didahia la cap. 7: Aşa săbotezaţi: după ce i-aţi învăţat, botezaţi-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al DuhuluiSfânt, în apă vie. Dacă nu aveţi apă curgătoare, atunci botezaţi-i în altfel de ape,dacă nu aveţi apă rece, folosiţi apă caldă. Dacă nu aveţi nici un fel de apă, turnaţiapă de trei ori pe cap, „în numele Tatălui şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt”. Maitârziu Biserica va accepta „botezul prin turnare” şi pentru cazurile când candidatulstă la pat şi nu poate fi afundat (cf. Ciprian al Cartaginei, „Scrisoare către Magnus”).Totuşi, un astfel de botez era recunoscut doar prin iconomie şi nu era acceptat canormativ, după cum vedem şi din cazul lui Novaţian, despre care scrie Eusebiu deCezareea în Istoria Bisericească (VI:43,14-15). Prin urmare, Biserica din Răsărit şiApus (deopotrivă) accepta botezul prin turnare doar în două cazuri: când nu erasuficientă apă (de exemplu, în pustiu sau în catacombe) şi atunci când candidatul nuputea fi afundat din cauza bolii. Acestea erau excepţii care nu puteau fi acceptate caregulă!

Drept dovadă, nu doar creştinii din Răsărit, ci şi cei din Italia sau Africa de Nord

aveau peste tot baptisterii. O bună parte dintre ele se păstrează până astăzi şi elemărturisesc despre botezul complet, prin afundare, pe care-l săvârşeau creştinii dinApus în acele vremuri. Din păcate, mult mai puţine sau aproape absente suntbaptisteriile pentru adulţi în Spania, Portugalia, Franţa, Britania sau Germania, iarcristelni ele pentru copii arareori permit afundarea lor completă în apă. Şi iată cățdupă sec. VIII, când Biserica din Apus ajunge sub dominaţia dinastiilor franco-germane sau spaniole, anumite tradiţii locale încep să devină normative pentruîntreg Apusul. Aşa s-a întâmplat nu doar cu „botezul prin turnare”, ci şi cu„Filioque” şi cu alte tradiţii liturgice sau dogmatice, care n-au apărut la Roma,Milano sau Cartagina – primele mari centre ale Bisericii Latine – ci în provinciileîndepărtate ale Apusului.

Deşi, la începutul celui de-al doilea mileniu, practica „botezului prin turnare”

devenise aproape dominantă în Apus, mari teologi apuseni precum Toma d’Aquino(sec. XIII) ş.a. dădeau totuşi prioritate botezului complet, prin afundare (dar nu-iclar dacă se făcea o singură afundare sau trei). Mai târziu, teologii apuseni încep săargumenteze teologic faptul că βάπτισμα nu înseamnă neapărat afundare, făcândtrimitere la texte biblice precum Marcu 7:3-4 sau Luca 11:38, nemaivorbind deexprimările metaforice de la Luca 12:50, Fapte 1:4-5; 11:15-17. De asemenea, tot mai

3

des se făcea referire la botezul bolnavilor şi la o frescă din catacombe unde botezulera săvârşit prin turnare (deşi, la o privire atentă a imaginii, se vede totuşi un râu).Drept urmare, în scurt timp nici italienii nu mai foloseau baptisteriile, iar singurulmod de administrare a botezului a devenit aspersiunea, adică turnarea. Chiar şiicoanele occidentale ale Botezului Domnului au început să-l arate pe Ioan turnândcu ulciorul apă peste Hristos, ceea ce pare aproape comic. Conciliul II Vatican aîncercat o revenire la botezul prin afundare, dar acesta rămâne totuşi o excepţieextrem de rară la romano-catolici.

Problema recunoaşterii „botezului prin turnare” săvârşit de romano-

catolici este una foarte complexă. Marii Părinţi ai Bisericii precum Fotie alConstantinopolului (sec. IX), Teodor Balsamon (sec. XII) sau Marcu al Efesului (sec.XIV) considerau că latinii nu trebuie rebotezaţi, ci să fie primi i prin Mirungere cațalţi „eretici moderaţi”. Această poziţie a fost confirmată şi de Sinodul de laConstantinopol din 1484, apoi impusă Sinodului de la Moscova din 1667. Ceva maitârziu însă (probabil mai mult din motive politice decât teologice), un alt Sinod de laConstantinopol, din anul 1755, hotărăşte (re)botezarea romano-catolicilor,considerând că Părinţii din vechime se refereau doar la gradul de rupere a latinilorde Biserică şi nu la forma botezului, neştiind că latinii, pe lângă ereziile dogmaticeevidente, au renunţat şi la afundările botezului, care pentru greci totdeauna au fostdeterminante, mai ales datorită termenului βάπτισμα. O abordare asemănătoare oobservăm şi în Canoanele 7 al Sinodului II Ecumenic şi 95 Trulan, care recunoscprin iconomie botezul arienilor şi a altor eretici. Βineîneţeles, romano-catolicii nusunt mai rătăciţi decât arienii, dar acelora le era recunoscut botezul în primul rânddatorită celor trei afundări şi abia în al doilea rând datorită numirii celor TreiPersoane, chiar dacă ei Îl considerau „Dumnezeu deplin” doar pe Tatăl. Totodată,acelea i canoane prevăd rebotezarea eunomienilor pentru că au o singură afundareș– formă care vorbea despre nerecunoa terea Treimii. Tot o singură afundare au şișneoprotestanţii de astăzi, dar fără nici o legătură cu eunomienii, ci ca o vechepractică apuseană care, ţinând seama de ereziile locale, se vedeau obligaţi săaccentueze mai mult unitatea Treimii, decât diferenţa dintre Persoanele Ei.

Modalitatea de a împăca cele două lumi paralele, în care „fiecare are dreptate în

felul lui”, este foarte complicată. De aceea, consider incorect să ne pronunţămasupra şanselor de mântuire ale unei confesiuni întregi, chiar dacă oficial nurecunoa tem botezul acestora. Dumnezeu mântuie te pe cine şi cum vrea, inclusivș șfără botez (cum a fost cazul tâlharului de pe cruce). Noi însă avem rânduieliapostolice care ne indică calea cea mai sigură şi, conform acestora, nu există nici untemei pentru a recunoaşte automat „botezul prin turnare” şi a-l săvârşi la scarălargă, chiar dacă avem suficientă apă sau/şi candidatul nu are interdic ia expresă ațmedicilor de a fi scufundat în apă. (Iar dacă vrem ca excepţiile să devină reguli,atunci să renunţăm şi la veşminte, punând în loc de epitrahil un fular sau o curea,căci şi acest lucru e permis în situaţii excepţionale). „Botezul prin turnare” a fost şitrebuie să rămână o excepţie, iar pentru cazurile ordinare este important să insistăm

4

pe forma corectă a botezului, prin afundare completă de trei ori, aşa cum prevedeCanonul 50 Apostolic şi întreaga Tradiţie a Bisericii (a se vedea G. Metallinos,„Mărturisesc un botez”).

Prin influen ă apuseană, mai ales în zonele care mult timp au fost ocupate dețromano-catolici (Ardealul, Banatul, Vestul Ucrainei etc.), foarte mulţi preoţiortodocşi săvârşesc „botezul” doar prin turnare/stropire, fără să aibă vreun motivserios. Mai mult decât atât, multe biserici nici măcar nu au cristelni e, iar dacă le au,țnu le folosesc. Generaţii întregi de ortodocşi din mai toate „ţările ortodoxe” sunt„botezaţi” greşit. Prin contact cu Biserica Greacă şi mai ales cu Muntele Athos, undebotezul prin afundare se respectă cu multă acrivie, mulţi ortodocşi români, ruşi,ucraineni, sârbi sau bulgari au început să se îndoiască de valabilitatea botezului lor.Această îndoială este oarecum legitimă, observându-se indiferenţa şi nonşalanţa cucare se încalcă canoanele şi Tradiţia Ortodoxă. Mai mult decât atât, preoţii nu facnici un efort pentru a explica credincioşilor cum trebuie săvârşit botezul, ci acceptăfără nici o dificultate rugămintea părin ilor de a nu afunda pruncul. Părinţii, dacățvor cu adevărat să-şi boteze copilul, trebuie să accepte practica Bisericii şi sătrăiască după învăţătura Ei, iar dacă insistă pe un act formal, făcut de dragul unuiobicei sau pentru o sesiune foto cât mai reuşită, preotul trebuie să aibă curajul să lespună că „au greşit ghişeul”. Prin aceasta Biserica nu va pierde nici un fiu adevărat(cum se tem unii preoţi, care se cred foarte responsabili), ci mai uşor îi va înlăturape cei care vor să se strecoare în sânul Ei ca nişte „furi şi tâlhari”, intrând nu pe uşă,„ci sărind pe aiurea”. Există şi oameni care nu ştiu cum este corect, dar dacă li seexplică că botezul corect se face doar prin întreită afundare şi ei nu acceptă aceasta,cum vor accepta întregul mod de viaţă pe care-l cere Biserica celor botezaţi? Saupoate unii preoţi ar trebui să recunoască că nu-i interesează mântuirea celor pecare-i udă pe cap, ci le iau doar banii…

În ideea rezolvării problemelor deja existente şi a corectării situaţiei de mai departe,

consider că fiecare Biserică Locală în parte sau poate toate împreună (la nivelpanortodox) să ia nişte hotărâri sinodale clare pentru rezolvarea acestei situaţii detulburare, îndoială şi neorânduială. Şi întrucât majoritatea întrebărilor la acestsubiect au venit din partea unor clerici şi credincioşi din Biserica Ortodoxă Română,risc şi îndrăznesc să propun un proiect al unei hotărâri de Sinod, pe care ierarhii şiteologii români ar putea-o îmbunătăţi, adopta şi aplica. Aşa văd eu textul acestuiproiect de hotărâre sinodală:

***

1. Toţi fiii Bisericii Ortodoxe Române, care de-a lungul timpului şi până în prezent aufost botezaţi fără cele trei afundări prevăzute de Canonul 50 Apostolic, ci prinafundare parţială sau prin turnare/stropire, prin iconomia harului pe careDumnezeu l-a dat Bisericii şi prin această hotărâre sinodală, sunt recunoscuţi cafiind botezaţi valabil şi hotărâm ca de acum înainte să nu se mai pună problemavalidităţii botezului sau rebotezării lor.

5

2. Botezul prin turnare/stropire s-a generalizat în unele zone ale României prininfluen ă eterodoxă, această practică, însă, nu trebuie tolerată în continuare. Înțprezent, toate parohiile BOR îşi pot manifesta liber slujirea liturgică şi misionară şitrebuie să se îngrijească să aibă cristelniţă şi să săvârşească botezul corect, prinîntreita afundare. Botezul prin turnare nu poate fi acceptat, chiar dacă este cerut cuinsistenţă de părinţi ci, mai ales în astfel de situaţie, trebuie intensificată catehezaprebaptismală şi lucrarea misionară.

3. Episcopii trebuie să se îngrijească ca în cuprinsul fiecărei eparhii să fie cel puţin 2-3baptisterii pentru botezarea adulţilor şi aceştia să fie botezaţi doar acolo, de preotulparoh al candidatului (care l-a şi catehizat), cu permisiunea parohului/eclesiarhuluiunde se află baptisteriul. Până la construirea baptisteriilor sau în alte cazurispeciale, botezul poate fi făcut şi în râuri, lacuri sau în mare, dacă există apă curatăşi condiţii pentru săvârşirea slujbei în condiţii decente.

4. Conform Tradiţiei Bisericii, botezul prin turnare se acceptă doar dacă nu existăsuficientă apă sau candidatul este grav bolnav şi nu e posibilă afundarea lui. Dacănu există contraindica ii medicale pentru udarea catehumenului bolnav şițafundarea este împiedicată doar de imposibilitatea de mişcare a bolnavului, udareatrupului cu apă sfinţită se face cât mai abundent posibil, în formă de cruce: de la cappână la picioare, apoi de la umărul drept spre cel stâng, aşa încât să fie sfinţit întregtrupul şi toate simţirile.

5. În toate cazurile, cei nou-botezaţi trebuie împărtăşiţi în aceeaşi zi, apoi cât mai des,pe parcursul întregii vieţi. Pentru a împărtăşi pruncii nou-botezaţi se recomandă cabotezul să se facă unit cu Liturghia sau imediat după aceasta, înainte de consumareaSfintelor Taine, aşa încât pruncul să poată primi măcar o picătură de Sfântul Sânge.

6. Episcopii să supravegheze cu multă stricteţe respectarea acestei hotărâri şi ei înşişisă fie exemplu în săvârşirea corectă a botezurilor. Slujitorii care de acum înainte vorîncălca prezenta hotărâre să fie caterisiţi, conform canonului 50 Apostolic.

***

Baptisterii şi forme de botez:

6

7

8

9

10

11

_________________

Articole cu tag-uri similare:

Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol (text, foto, video) (69.8%)

CÂND ŞI CUM PUTEM BOTEZA COPIII (30.2%)

Iarăşi despre pregătirea pentru Botez (30.2%)

Înrudirile spirituale ce se crează în urma Botezului (RANDOM – 7%)

12