CAPITOLUL 2 DESCRIEREA CADRULUI NATURAL INSTITUTIONAL

ORGANIZATORIC

Subcapitolul 2.1 Topografia Iaşiului

Experimentele se vor desfăşura în municipiul Iaşi oraş aflat în partea de est a Moldovei în

Câmpia Moldovei. Oraşul se află pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsă în râul Prut.

Prin extinderea lui, Iaşiul este legendară urbe a celor 7 coline Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-

Păun, Sorogari, Repedea şi Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului şi 400 m

pe Dealul Păun şi Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași şi Galata.

Orașul mai este traversat de râul Nicolina şi de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina,

deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create

artificial trei lacuri cu scop de agrement. Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-

un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu,

Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele

Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, Galata şi parțial Nicolina şi Păcurari; în a două fază

(secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de

sud, azi numită C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Mircea cel Bătrân,

Alexandru cel Bun, Dacia și Grădinari, la acestea adăugându-se Zona Industrială. Orașul are ca

suburbii câteva localități care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate încă așezări

rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca așezări urbane: Dancu, Tomești, Ciurea şi

Lunca Cetățuii. Tendința urbană este de extindere a Iașilor, aceste localități fiind incluse în zona

metropolitană, alături de alte localități: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava, Valea Lupului și

Breazu. În urma exploziei fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste

localități sunt astăzi practic unite cu orașul.

Subcapitolul 2.2 Clima Iaşului

Vremea în Iaşi este caracterizată în principal de o climă continentală, ceea ce înseamnă că verile

sunt uscate şi călduroase şi iernile friguroase.

Podişul Moldovei se încadrează în climatul temperat al dealurilor cu altitudine medie.

Factorii care influenţează climatul sunt:

- larga deschidere a regiunii spre N, E şi S facilitează o circulaţie activă a maselor de aer din

aceste direcţii (din E - mase continentale, ierni reci şi uscate ce dau temperaturi joase, viscole,

geruri, veri calde şi uscate; din S - mase de aer calde, umede sau uscate, care accentuează

fenomenele de secetă sau provoacă în S desprimăvăriri sau precipitaţii la începutul iernii; din N -

mase baltice, polare, reci şi umede)

- desfăşurarea Carpaţilor Orientali constituie o barieră în calea maselor de aer vestice, oceanice,

care coboară de pe aceştia mai uscate, uneori creând efecte de fhëon

- amplitudinea reliefului podişului pe circa 600 m şi structură orohidrografică (culoare de vale

largi, încadrate de interfluvii de podiş) impun diferenţieri topoclimatice evidente (al platourilor şi

culmilor situate la peste 400 m, al culoarelor de vale şi dealurilor joase)

- desfăşurarea podişului pe mai mult de 2* de latitudine se reflectă în variaţia cantităţii de

radiaţie globală (112,5 kcal/cmp/an în N şi 122 Kcal/cmp/an în S) urmare a unei durate diferite a

strălucirii soarelui .

Clima municipiului Iaşi este moderat-continentală, cu o temperatură medie anuală de 10-11°C;

influenţele vestice şi sudice explică prezenţa toamnelor lungi şi calduroase, a unor zile de iarna

blânde sau a unor primăveri timpurii. Acest climat moderat-continental prezintă unele

diferenţieri ale temperaturii aerului, specifice oraşelor mari, cauzate de încălzirea suplimentară a

reţelei stradale, de arderile de combustibil, de radiaţia exercitată de zidurile clădirilor etc. În

general iernile sunt reci, cu zăpezi abundente, însoţite deseori de viscole.

Temperatura medie lunară cea mai scazută se înregistrează în luna ianuarie, cu o valoare medie

de -3°C. Vara este foarte cald, în iulie temperatura medie este de 23°C, uneori atinge chiar 35-

40°C. Pe fondul variaţiilor climatice generale, specifice regiunii, putem vorbi de o serie de

modificări termice locale, generate de structura şi funcţionalitatea oraşului, punând în evidenţă

unele diferenţieri între climatul specific teritoriului construit şi cel al zonelor sale exterioare. O

primă constatare, în acest sens, se referă la oscilaţiile termice diurne: dimineaţă, temperaturile

medii orare cele mai scazute apar în oraş la Filaret cu o ora mai târziu decât la Băneasa. De

asemenea se pot observa diferenţieri şi la valorile temperaturii extreme absolute. Astfel reiese în

mod clar rolul de „insulă termică” pe care îl joacă Iaşiul în raport cu împrejurimile. În cea ce

priveşte îngheţul, data medie a apariţiei primului îngheţ se situează la 1 noiembrie, iar a ultimului

îngheţ la 3 aprilie, durata medie fiind de 90-100 zile. În schimb vara se înregistrează în medie

anual circa 46 zile tropicale, cu temperaturi maxime de peste 30°C.

Vânturile

În general teritoriul oraşului şi zonele sale limitrofe înconjurate de păduri beneficiază de o

circulaţie normală a maselor de aer, deosebit de favorabilă menţinerii unei atmosfere relativ

stabile. Vânturile dominante, resimţite în toate anotimpurile, sunt cele de est (21,2%), urmate de

cele din vest (16,3%), nord-est (14,2%) şi sud-vest (11,2%). Frecvenţa calmului atmosferic este

de 18,9%. În cea ce priveşte viteza lor, cele mai mari valori medii anuale le înregistrează

vânturile de nord-est (2,4 m/s), urmate de cele din est şi vest (cu 2,3 m/s). Numărul zilelor cu

vânt tare (peste 16 m/s) este în medie de 14 pe an. Ca şi în cazul regimului temperaturilor,

analiza vânturilor evidenţiază aceleaşi diferenţieri între perimetrul construit şi zona sa exterioară.

Rolul de obstacol pe care îl îndeplinesc construcţiile oraşului face ca situaţiile de calm să aibă o

frecvenţă de 2 ori mai mare faţă de zona periferică.

Precipitaţiile

Precipitaţiile sunt scăzute, în medie de 585 mm pe an, dar au debitul mai ridicat vara: cele mai

mari cantităţi medii lunare de precipitaţii cad în iunie (circa 85 mm), iar cele mai scăzute în

martie (15 mm). În medie, pe teritoriul Iaşiului cad precipitaţii în 117 zile/an. Diferenţierile de

relief, natura şi particularităţile pe care le imprimă suprafeţei terenurilor construcţiile urbane au

dus la conturarea următoarelor trei tipuri de microclimate:

- microclimatul zonei centrale a oraşului, aflat sub influenţa directă a densităţii constructiilor

urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate, calmul atmosferic şi nebulozitatea are o frecventă

mai mare;

- microclimatul zonelor industriale, unde ceturile şi ploile sub forme de averse apar mai frecvent

datorită impurităţilor din aer;

- microclimatul din zonele rezidenţiale periferice, care se aseamănă mult cu microclimatele

naturale exterioare oraşului, caracterizându-se prin vânturi mai puternice şi temperaturi mai

scazute.