IAnul XIV Nr. 689 Duminic[ 29 mai 2016

Se distribuie `mpreun[ cu Informa\ia Zilei

S`n`tate Frumuse]e&Dieta ;i rolul ei `n combaterea anemiei

PAGINA 8

Moned[ de 2300 de ani, descoperit[ în zona Carei

Istoria c[ilor ferate s[tm[rene a fost transpus[ în piese filatelice

PAGINA 3

PAGINA 4

Lidera partidului “Alternativapentru Germania” (AfD), FraukePetry, este vizată de o anchetă pen-tru sperjur care a determinat jus-tiția germană să solicite ridicareaimunității sale parlamentare, aanunțat Parchetul federal german.

Lidera formațiunii AfD, susți-nută în sondajele de opinie de 13%din electoratul german, este cerce-tată pentru unele declarații făcuteîn fața comisiei de control electoraldin landul Saxonia. La finalul lui2015, Frauke Petry a făcut declarațiisub jurământ în fața acestei comisiiparlamentare, cu privire la finan-țarea campaniei electorale a AfDîn 2014 în landul Saxonia și faceobiectul unei plângeri depuse deun parlamentar de extremă-stângapentru declarații false, delict pasibilde cinci ani de închisoare. Parche-tul nu a precizat care dintre decla-rațiile vizate ar fi mincinoase.

Lidera drepteipopuliste germane,anchetat[ pentrudeclara\ii false

Fragmente din lucr[rile prezentate la Simpozionul

dr. Vasile Lucaciu

Profesorul universitar dr. Toader Nicoară a vorbit în deschiderea simpozionului

C]teva idei deosebite pentruamenajarea cur\ii ;i gr[dinii

PAGINA 11

Preparate utilizate de Terapia cu plante pe cale intern[

PAGINA 9

PAGINILE 6 - 7

Donald Trump, favorit pentrua reprezenta Partidul Republicanîn scrutinul prezidenţial din SUA,este suspectat că a încercat să co-mită o fraudă fiscală de 50 de mi-lioane de dolari, relevă o investi-gaţie a ziarului britanic The Tele-graph. Conform unor documenteoficiale obţinute de publicaţia bri-tanică, magnatul american a apro-bat o investiţie de 50 de milioanede dolari într-o companie, dar, du-pă câteva săptămâni, acţiunea a fostprezentată ca "împrumut".

Experţi citaţi de The Telegraphafirmă că aceasta a fost o manevrăîn scopul comiterii unei fraude fis-

cale.Tranzacţia vizată de anchetă ar

fi avut loc în anul 2007 şi ar implicagrupul Bayrock, aflat sub controlulomului de afaceri american activîn domeniul imobiliar. Totuşi, do-cumentele nu sunt semnate în ni-ciun loc în nume personal de Do-nald Trump, care însă poate fi trasla răspundere în contextul în careeste proprietarul şi preşedintele fir-mei respective.

Dacă autorităţile americane vorconsidera că este necesară o anche-tă în acest caz, Donald Trump riscăsă fie nevoit să se retragă din cursaprezidenţială.

Donald Trump, suspectat de o fraud[fiscal[ de zeci de milioane de dolari

Preşedintele SUA, BarackObama, şi familia sa intenţioneazăsă se mute, la finalul mandatului,într-o vilă de lux cu cel puţin nouăcamere situată în oraşul Washin-gton şi estimată la 5,3 milioane dedolari, afirmă surse citate de presaamericană.

Potrivit National Journal, în-cepând din 20 ianuarie 2017 fa-milia preşedintelui Barack Obamase va muta în comunitatea Kalo-rama, situată în districtul de nord-vest al capitalei Statelor Unite.Surse citate de Independent Jour-nal au confirmat că familia Oba-ma va închiria o vilă de lux dinzona Belmont Road (Kalorama),care are o suprafaţă utilă de 760de metri pătraţi.

Până acum, în această vilă alocuit Joe Lockhart, purtător decuvânt al fostului preşedinte BillClinton.

Casa a fost construită în 1928,are nouă camere spațioase și optbăi, plus o toaletă de serviciu și afost vândută în 2014 pentru sumade 5.295.000 de dolari.

Soţii Barack şi Michelle Oba-ma au două fete - Sasha, în vârstă

de 14 ani, şi Malia, care are 17 ani.Luna trecută, Casa Albă a anunţatcă Malia Obama a fost admisă laUniversitatea Harvard, dar va în-cepe cursurile abia în 2017.

Obama, care a locuit la Chi-cago înainte de a deveni președin-te în 2009, a dezvăluit că va rămâ-ne împreună cu familia la Was-hington după ce va pleca de la ceamai faimoasă adresă din lume —numărul 1600 din PennsylvaniaAvenue. Pentru Barack Obamaviața de după peședinția SUA vaîncepe la 20 ianuarie 2017.

Familia Obama se va muta din ianuarie 2017 într-o vil[ de lux din Washington

2 Informa\ia de Duminic[/29 mai 2016

Ioan Teodorovici, folosindu-sede reproducerea unor documentedin Istoria Universal[ ̀ ntocmit[ deD. Pavel Kengela\, ArhiepiscopulM[n[stirii Sf]ntul Gheorghe dinBanat, a scris pentru prima dat[ ̀ nlimba rom]n[ ;i apoi a fost prelu-crat[ de el, la Biserica grecorom]neasc[ din Pesta.

El a mai fost ;i paroh al CinstitelorConsistorii din Buda ;i V]r;e\. A scris ;idespre "P[m]ntul F[g[duin\ei" ;i "Pales-tina" ̀ n "Historia Universalis" cu TiparulCr[iesc al Universit[\ii din Pesta din1824, p. 347 - 358, despre "D[r]mareaCet[\ii Ierusalimului ;i ~mpr[;tierea Iu-deilor `n lume".

"V[z]nd Iudeii cum c[ cu Titus Fla-vius nu se glume;te pentru c[ din zi `nzi ̀ mputernicindu-se cu mai mare putere,a `nconjurat ;i i-a str]mtorat `n cetate.Iudeii au lep[dat toat[ r[utatea, g]lceava;i neunirea ;i s-au ̀ mpreunat to\i laolalt[;i cu un suflet au ̀ nceput a cugeta desprem]ntuirea lor ;i a Cet[\ii Ierusalimului.:i p]n[ Iudeii cugetau ̀ n cetate, vr[jma;iilor Romanii, `;i ascu\eau s[biile lor subpere\ii cet[\ii, pentru ca pe to\i iudeiip]n[ la unul s[-i taie. Titus Flavius, vr]nds[ cru\e Cetatea Ierusalimului, Bisericalui Solomon ;i s]ngele Iudeilor, a trimisla d]n;ii un sol, cu cuvinte de pace ;i s[le zic[ s[ se predea ;i apoi s[ r[m]n[ `npace, `ns[ Iudeii au r]s de cuvintele luiTitus Flavius ;i batjocorind pe sol, l-autrimis `napoi. Auzind acestea Titus Fla-vius, a ordonat s[ se `nt[reasc[ Cetateacu pere\i de piatr[ ̀ n exterior, ca nimeneas[ nu poat[ ie;i, nici s[ intre `ntr-`nsa.

Dup[ `nconjurarea Cet[\ii, proviziatermin]ndu-se a crescut foamea `n Ie-rusalim. ~n toate zilele ie;eau Iudeii dinCetate ;i se predau armatei Romanilor,pe care ̀ i primea Titus Flavius ;i ̀ i hr[neaiar pe cei `nd[r[tnici, care nu vroiau s[se predea, cam 500 pe zi `i prindea ;i `isp]nzura. La un moment dat nu mai avealoc unde s[ ridice sp]nzur[tori. Ceiprin;i erau despica\i, ca Romanii s[scoat[ aurul ;i din trupul lor. ~ntr-o noap-te au fost spinteca\i 2000 de iudei,c[ut]nd aur ;i argint `n p]ntecele lor.

Din 14 Mai ;i p]n[ la 1 iulie Iudeii`ntr-un num[r de 115.880 au murit defoame `n incinta cet[\ii, iar mai mult de600.000 au murit `n afara cet[\ii ;i eraune`ngropa\i. ~n incinta cet[\ii cei mor\iau fost `ngropa\i de rudele lor sau `n ca-sele lor pe ascuns. ~n cele din urm[ foa-metea a fost at]t de mare, `nc]t Iudeiim]ncau iarb[, f]n umezit, scoar\[ de co-paci, piei, `nc[l\[minte din piele, curelede piele, ajung]ndu-se la canibalism< mu-ierile r[peau de la b[rba\i, b[rba\ii de lamuieri, p[rin\ii de la feciori, ;i fecioriide la p[rin\i, mamele de la fete, fetele dela mame. O femeie pe nume Maria, fataunui Eleazar a `njunghiat pe fiul ei ;i l-afript, apoi l-a m]ncat. ~n;tiin\]ndu-seTitus Flavius despre toate acele lucruri,a ridicat m]inile spre Cer ;i spun]nd c[nu el e cauza pedepsei iudeilor, apoi atrimis a doua oar[ un sol pe numele s[uIosif Evreul, la iudei pentru a le cere pace;i la ascultare p]n[ mai au timp de a aveagrij[ de Biserica lui Solomon, ̀ ns[ iudeiicei cu inima ̀ mpietrit[ nu s-au supus ;i-au b[tut joc de sol.

~ntoarcerea lui Iosif din Cetate

~ntorc]ndu-se Iosif din Cetate a spuslui Titus Flavius< Dumnezeu a judecatpe poporul acesta ;i pe to\i la pierie i-a`ntors. De nu ai fi venit tu asupra lor, oric[ i-ar fi `nghi\it p[m]ntul, ori c[ apa i-ar fi ̀ necat, ori c[ foc din cer, ca Sadoma

;i Gomora, i-ar fi ars, acum f[ dar[ cum;tii.

Auzind acesetea Titus Flavius cujur[m]nt a zis< Sparge-voi cetatea p]n[`n fundamentul ei ;i pe poporul acesta`nd[r[tnic `l voi `mpr[;tia. Apoi cum azis, a;a a ;i f[cut. Deci a ordonat osta;ilors[i, ca toate p[durile ;i dumbr[vile dinjurul Ierusalimului s[ le taie ;i cu lemneleacelea s[ umple toate redutele ;i gropileCet[\ii apoi s[ le atace.

Titus Flavius a alergat s[ sting[ focul din BisericaIudeilor

Iudeii ap[r]ndu-se pe mul\i Romaniau omor]t. ~ns[ neunirea Iudeilor a`nvins suprema\ia Romanilor, care a cu-cerit Cetatea Ierusalimului ;i au ucis pefoarte mul\i Iudei. Tremur]nd de fric[Iudeii au strigat< Mun\ilor, mun\ilor!C[de\i peste noi ;i peste pruncii no;tri!Dealuri ;i Culmi! Ierta\i-ne pe noi ;ip[catele noastre! R[zbunarea Romanilora fost cumplit[. Un soldat roman a arun-cat foc `n Biseric[ care scrum s-a f[cut.~nsu;i Titus Flavius a alergat s[ sting[focul, dar osta;ii romani din nou o in-cendiau ;i omorau pe orice iudeu le c[dea`n cale. Titus Flavius v[z]nd c[ nu e cuputin\[ s[ apere Biserica a intrat singur`n Sf]nta Sfintelor adic[ ̀ n altar ;i afl]ndacolo sfe;nicul, masa, c[delni\a de aur ;iCartea Legii le-a luat cu sine. A;a s-a stri-cat Ierusalimul `n 8 august, iar[ `n 15 aaceleia;i luni ;i Biserica a aras la 72 deani dup[ na;terea lui Hristos. Mai ̀ naintecu 639 de ani, `n aceea;i lun[ ;i aceea;izi a fost ars[ de Babilonieni. De la Solo-mon f[c[torul Bisericii, p]n[ la 15 august`n anul 70 de la na;terea lui Hristos a statBiserica Ierusalimului 1.130 de ani. Spreaducerea aminte de stricarea Bisericii,`nt]ia oar[ prin Nabuhononsor, iar a do-ua oar[ prin Titus Flavius, iudeii `n totanul o zi ;i o noapte postesc, adic[ `n 15zile a lunii august.

Iudeii, ̀ mpr[;tia\i prin s[biile Roma-nilor, au fugit ̀ n cetatea cea de sus, adic[`n Sion. Zelo\ii sau t]lharii, fugind ;i ei`n aceea cetate, neput]nd `nc[pea `ntr-]nsa, au omor]t 8000 din cei de o cre-din\[ cu d]n;ii, astfel au putut intra `nSion. Romanii alerg]nd dup[ d]n;ii, au`nconjurat Sionul ;i i-au obligat s[ se pre-dea, f[g[duindu-le c[ le va cru\a via\a.~ns[ iudeii au r[spuns zic]nd< noi cujur[m]nt ne-am legat, nici de cum a nu

ne preda, ne rug[m numai, ca s[ ne da\ivoia, s[ ie;im cu muierile ;i cu prunciino;tri, din cetate ;i s[ ne urc[m ̀ n mun\i.O oameni f[r[ de minte zisa Titus Fla-vius, ̀ nc[ mai cuteza\i s[ sta\i ̀ mpotrivanoastr[? R[spl[ti-voi vou[ aceasta< fi\idiminea\a gata, c[ negre;it v[ voi cerceta.

A doua zi a ordonat atacul asupraSionului ;i cucerindu-l i-a dat foc, pemul\i Iudei i-a luat ̀ n scalvie pe al\ii i-auucis. Mul\i iudei s-au ascuns, dar au fostg[si\i de Romani ;i au fost uci;i.

Timp de patru luni, a `nconjurat Ie-rusalimul ;i 1.500.000 de iudei au fostuci;i, iar 97.000 au fost lua\i `n sclavie,al\ii au fost du;i la Roma pentru a fi fo-losi\i ca gladiatori pentru a lupta cu ani-male s[lbatice. Num[rul sclavilor era at]tde mare, mul\i dintre ei nu au putut fiv]ndu\i, situa\ie ̀ n care au fost du;i, unii`n Egipt, al\ii `n alte \[ri.

A;a a c[zut ;i s-a pr[p[dit Cetateacea Mare a Ierusalimului ;i minunata,frumoasa ;i bogata Biseric[. A;a s-au`mpr[;tiat iudeii peste tot p[m]ntul. A;as-a ̀ mplinit spunerea ̀ nainte a prorocilorlor ;i cuv]ntul lui Hristos, Luca cap, 19.- 20 Titus Flavius a spart pere\ii cet[\ii ;ipalaturilor, n-a l[sat piatr[ pe piatr[, c]tnu e cu putin\[ cunoa;te unde a fost unasau unde a fost alta. Nu numai prorociici ;i alte multe semne au anun\at cu mult`nainte despre d[r]marea Ierusalimului,precum Iosif, scriitorul vechinilor celorevreie;ti, m[rturise;te< "Un om cu nu-mele Iisus, umbl]nd prin Cetatea Ieru-salimului, `nconjurarea ei vreo c]tevaluni, `naintea tuturor striga< vai Cetate,vai \ie Biseric[! Vai ;i mie tic[losului!Din patru p[r\i ale p[m]ntului suntroind acesta, glasul asupra Ierusalimului,glasul a tot poporul iudeesc. :i m[car c[adesea ori pentru aceea au fost, totu;i n-au `ncetat a gr[i acelea;i cuvinte. Afar[de aceasta, s-a ar[tat cu un an mai ̀ naintede `nconjurarea Ierusalimului `nc[ ;i ostea cu coad[ (comet[) asupra de Ieru-salim, care a stat deasupra lui, iar coadasa era ca o sabie ;i p]n[ la `nconjurareaa stat asupra Cet[\ii. Alta, la a noua oar[noaptea a str[lucit altarul Bisericii Ieru-salimului cu o lumin[ a;a de mare, ca ;ic]nd ar fi fost luminat de fulgere. Dup[aceea duc]nd Ierusalimii o vac[ spre ar-dere, `n loc de vi\el, a lep[dat un miel.U;a Bisericii cea de aram[, de c[trer[s[rit, care ala de grea era c]t 20 de oa-meni cu mare putere o deschidea ;i o`nchidea, la miezul nop\ii cu mare suntesingur[ s-a deschis. Mai pe urm[ a sunat

preo\ilor, ce se va `mplini prin ardereaBisericii, cu urm[toarele cuvinte< S[ mer-gem de aici. ~ns[ pe l]ng[ toate acesteasemne, iudeii n-au vrut s[ se `ndreptesau s[-;i vin[ ̀ n fire. Singur Titus Flaviusde multe ori le-a gr[it zic]nd< Nu eu ciDumnezeu asupra iudeilor m]nios fiind,a `ntins m]na asupra lor ;i i-au surpat,c[ci puterea romanilor nu i-ar fi putut`nvinge de n-ar fi avut Romanii`nving[tor pe Dumnezeu. A;a scrie Fi-lostrat ;i Iosif Evreul.

Titus Flavius `ntorc]ndu-se la Roma, a luat tot ce aveauevreii mai scump

Titus Flavius `ntorc]ndu-se la Roma,toate sculele cele ce aveau iudeii maiscumpe, le-a luat cu sine. ~nc[ 700 desclavi, din cei mai frumo;i, care mergeaudup[ corul lui Titus, c]nd au intrat `nRoma. Pe Simeon ;i pe Ioan, c[peteniilezela\ilor sau a altor trubur[tori i-a dus laRoma ;i pe cel dint]i leg]ndu-l de gru-maz, ca pe un urs l-au dat s[-l poarte iarpe al doilea spre etern[ `nchisoare.

Dac[ s-a dus Titus Flavius la Roma,pe Lachilie Basu l-au l[sat s[ se duc[ `nIudeia pentru a continua distrugereacet[\ilor Irodion ;i Makeron.

Dup[ pu\in timp Lochilie Basu a mu-rit ;i a fost ̀ nlocuit cu Flavie Sylviu, carescul]ndu-se a mers mai pe urm[ ̀ ns[ celmai puternic peste toate cet[\ile ca s[ost[;easc[ asupra lui Masad. ~n aceea ce-tate s-au adunat to\i zelo\ii a c[ror c[pe-tenie a fost Eleazar. Apoi neput]nd Flavies[ cucereasc[ cetatea, fiind ap[rat[ foartebine, ai `nconjurat-o cu pere\i de piatr[;i aprinz]nd u;or cet[\ii, au ̀ nfrico;at peevrei, care nu au vrut s[ se predeaomor]ndu-;i mai ̀ nt]i muierile ;i prun-cii, p]n[ la unul s-a omor]t pentru a nuc[dea ̀ n m]inile Romanilor. ~n ala fel aufost `nvin;i iudeii de c[tre Romani.

Dup[ ce a ̀ nvins Vespasian Chesariul;i au `mpr[;tiat pe iudei, a ordonat s[ lev]nd[ tot p[m]ntul lor ;i nu numai ce-tatea Emmaus a l[sat-o pe care au nu-mit-o Nicopol. Pe cel mai aproape dinsemin\ia lui Iuda, pe to\i i-au omor]t.Pierz]nd iudeii n[dejdea de a tr[i ̀ n pace.Iudeii r[ma;i ̀ n Iudea a ordonat ca toat[partea b[rb[teasc[ s[ dea ̀ n tot anul c]teo jum[tate de sticl[ `n loc de impozit.

Ioan Corneanu, Lacrima TeocanIstr[uan din Cartea `n manuscris,

Cronicarii, Rom]ni din Ardeal

~nalt Prea Sfin\ia Sa Justinian Chira,episcopul Maramure;ului ;i S[tmarului,`mpline;te s]mb[t[, 28 mai, venerabilav]rst[ de 95 de ani. Pentru a marca acesteveniment din via\a ~naltpreasfin\iei Sa-

le, vineri, 27 mai 2016, ora 13.00 se vas[v]r;i un Te-Deum `n Paraclisul de lare;edin\a episcopal[, eveniment la careva participa ;i ~naltpreasfin\itul p[rinteAndrei Andreicu\, mitropolitul Clujului,Maramure;ului ;i S[lajului.

Preasfin\itul Justinian s-a n[scut `nziua de 28 mai 1921, ̀ n localitatea Plopi;,Maramure;, `ntr-o familie de \[rani ev-lavio;i, la botez primind numele de Ioan.În 12 martie 1941, t]n[rul Ioan ;i-a`ndreptat pa;ii spre M[n[stirea Sf]ntaAna din Rohia. Un an mai t]rziu, la datade 2 martie, ̀ n aceea;i m[n[stire, t]n[rulfrate Ioan a fost tuns `n monahism, pri-mind numele de Justinian. La 23 de ani,p[rintele Justinian este numit stare\ alM[n[stirii Sf]nta Ana, pe care acondus-o timp de 30 de ani. ~n anul 1973a fost chemat spre a fi hirotonit episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Felea-cului ;i Clujului. Aceast[ slujire o va`mplini p]n[ `n toamna anului 1990,c]nd este chemat la conducerea Episco-piei Maramure;ului ;i S[tmarului. Dinanul 1973 ;i p]n[ `n prezent a hirotonitpeste 400 de preo\i ;i diaconi. Este auto-rul a peste 20 de c[r\i la care se adaug[alte sute de studii teologice. De-a lungultimpului i-au fost conferite 4 titluri deDoctor honoris causa. De asemenea i-au fost oferite mai multe distinc\ii bise-rice;ti ;i civile precum cea de Arhiepis-cop onorific, ridicat `n rang de Sf]ntulSinod al Bisericii Ortodoxe Rom]ne ;i"Steaua Rom]niei", conferit[ dePre;edin\ia Rom]niei `n 2011.

Informa\ia Zilei ;i Informa\ia TV `idoresc ani mul\i cu s[n[tate, putere demunc[ ;i zile binecuv]ntate.

"La mul\i ani!"

EVENIMENT~n cetatea Masada s-au adunat to\i zelo\ii a c[ror c[petenie a fost Eleazar. Apoi neput]nd

Flavie s[ cucereasc[ cetatea, fiind ap[rat[ foarte bine, ai `nconjurat-o cu pere\i de piatr[ ;iaprinz]nd u;or cet[\ii, au `nfrico;at pe evrei, care nu au vrut s[ se predea omor]ndu-;i mai `nt]imuierile ;i pruncii, p]n[ la unul s-a omor]t pentru a nu c[dea `n m]inile Romanilor. ~n ala fel aufost `nvin;i iudeii de c[tre Romani.

Romanii i-au `nvins pe iudei `ncercuind cetatea Masada cu un zid `nalt de piatr[, astfel `nfrico;]ndu-i pe evrei

Director general - D. P[curaru

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia

(Informa\ia Zilei de Duminic[ ;i S[n[tate ;i Frumuse\e,

Informa\ia TV)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-767300

e-mail< redactiasm@informatia-zilei.ro

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Director editor< Ilie S[lceanu

~nalt Prea Sfin\ia SaJustinian Chira

`mpline;te 95 de aniCronica lui Ioan Teodorovici despre d[r]marea cet[\ii Ierusalimului

29 mai 2016/Informa\ia de Duminic[ 3

ISTORIEEchipa formată din Mihai Mocanu, Nándor Hágó şi Aurelian Ilieş de la Muzeul din Carei, coor-donată de arheologul dr. Liviu Marta din cadrul Muzeului Judeţean Satu Mare, au dat din întâm-plare peste această monedă care s-a dovedit a fi cea mai veche din zona Careiului şi care este defapt o monedă de argint care copiază o drahmă grecească din perioada lui Alexandru Macedon.

După descoperirea celor 130de monede din argint şi a unuipandantiv de aur la Andrid, ar-heologii din cadrul Muzeului Ju-deţean Satu Mare mai bifează odescoperire importantă în aceastăzonă. Săptămâna trecută a fostdescoperită cea mai veche mone-dă din regiunea Careiului, piesăce atestă începutul economiei mo-netare în regiune, pe parcursulsec. al III-lea î.de Chr.

Piesa prezintă elemente de „barbari-zare” care indică faptul că celţii din zonaCareiului au copiat moneda elenisticăîntr-o interpretare proprie. Dincolo defaptul că trădează o evidentă stângăciecomparativ cu cei care au realizat mone-da orginală, aceasta ne oferă câteva ele-mente inedite referitoare la istoria şimentalitatea celţilor ce au trăit pe me-leagurile sătmărene.

Apariţia monedelor în Grecia antică

Moneda, folosită pentru prima datăpe continentul european de grecii antici,a apărut iniţial ca piesă cu valoare in-trinsecă destinată schimburilor comer-ciale. Primele monede emise în acestscop aveau ca principal argument al va-lorii greutatea metalului ce o înglobau,fapt pentru care la început aveau gravatedoar câteva simboluri, reprezentate desemne distinctive ale unor cetăţi sau re-gate. Ulterior, pe monede au început săapară gravate şi efigiile unor zei protec-tori greci, cum ar fi Atena, Helios, Zeus,Apollo, Heracles, Dionisos, apoi in-scripţii şi efigii ale basileilor, adică a re-gilor care conduceau statele greceşti. Gre-cii au făcut din emiterea monedelor oadevărată artă, însă celţii au interpretataceastă artă într-o manieră proprie, po-trivit mentalităţii lor dar şi a capacităţiiartistice limitate. Trebuie recunoscutămăiestria greu de egalat a grecilor anticiîn tratarea celor două principale aspecte:cel tehnic, de prelucrare a metalelor şide preparare a aliajelor necesare, iar celde-al doilea, cel mai important, aspectulestetic, adică talentul cu care gravorii aurealizat efigii, imagini şi inscripţii. În lu-mea celtă din sec. III î.Hr. şi chiar dupăaceea, au circulat monede care nu eraualtceva decât imitarea unor monede gre-ceşti, a monedelor macedonene şi a de-narilor republicani romani, lucru careindică tendinţa de aliniere a culturii laeconomiile şi culturile mai evoluate. Din Macedonia aveau să apară şi primelemonede din spaţiul carpatic, având in-scriptionat numele basileului, denumireechivalentă cu cea de rege. Prima dintreelea fost a regelui Filip al II-lea (359-336a.Chr.) mare strateg şi om politic, înte-meietor al statului centralizat macedo-nean. Fiul lui Filip al II-lea, Alexandrual III-lea (336-323 a.Chr.), cunoscut înistorie ca Alexandru Macedon sau Ale-xandru cel Mare, cuceritor al unui im-periu fără egal, a fost primul care a intuitcă moneda poate avea, la scară largă, pelângă rolul pur comercial şi pe acela demijloc de comunicare sau de construirea unui cult de zeificare a regelui. Reuşindperfomaţe istorice, de natură militară darşi de civilizaşie, a apreciat că mesajul depe monede se poate constitui într-un mij-loc de propagare a unităţii vastului im-periu ce avea în centru personalitatea sa”eroică”. El a înfiinţat foarte multe mo-netării şi din cantitatea mare de metalacaparată a emis un mare număr de sta-teri de aur, tetradrahme şi drahme de ar-

gint, popularizându-şi propria efigie şinumele său către cele patru zări ale im-periului cucerit. Ajungând o monedă“globală”, celţii, tracii şi alte popoare aupurces să imitarea monedelor care îl re-prezintă pe Alexandru cel Mare.

Cea mai veche monedă din zona Careiului, o imitaţiea monedei elenistice

O astfel de monedă din argint a fostdescoperită în ultima zi de teren din ca-drul unui fructuos program de cercetarederulat în primăvara acestui an pe razacomunelor Andrid şi Pir. Echipa formatădin Mihai Mocanu, Nándor Hágó şi Au-relian Ilieş de la Muzeul din Carei, coor-donată de arheologul Liviu Marta dincadrul Muzeului Judeţean Satu Mare, audat din întâmplare peste această monedăcare s-a dovedit a fi cea mai veche dinzona Careiului şi care este de fapt o mo-nedă de argint care copiază o drahmăgrecească din perioada lui AlexandruMacedon.

“Se observă din modul degradat deredare a feţei şi a blanei leului de pe cap(aluzie la blana leului din Nemeea „îm-brăcată” de eroul Herakles). Pe revers serenunţă la elemente greceşti de vestimen-taţie (toga zeului) şi de mitologie (bas-tonul cu doi şerpi încolăciţi, caduceul),în schimb apare un elemente specific ves-timentanţiei celtice: pantalonii. Fizio-nomia lui Zeus de pe tron a fost trans-formată: personajului “i se taie” barbacu care este redat pe moneda grecească,prin lipsirea de barbă urmărindu-se ofe-rirea unei identităţi celtice, dat fiind căacest obicei era unul recunoscut în epocaca fiindu-le specific. Desenarea cununiide lauri arată o familiarizare cu un simbolal distincţiei la greci, fapt ce atestă unapetit al celţilor de a copia nu doar mo-nedele ci şi anumite elemente de civili-

zaţie. Incapacitatea de a copia inscripţiade pe original, redarea ei prin câteva literedisparate arată că nu se exagera cu con-ectarea la civilizaţie, păstrându-se o dozăde originalitate (tradiţie ce se va păstrape aceste locuri şi peste 2000 de ani). Unadorant redat schematic, în genunchi, lapicioarele zeului, este reprezentat subdi-mensionat în comparaţie cu personajuldivin, într-o manieră specifică artei cel-tice. Este un modaliate tranşantă de aarăta că zeul deşi este reprezentat antro-pomorf, face parte dintr-o categorie su-perioară muritorilor neînsemnaţi”, ex-plică arheologul Liviu Marta. Desigur că deşi pornite de la un modelunic, atât tetradrahmele celtice cât si celedacice, au avut interpretari specifice pro-priilor culturi, au beneficiat fiecare dediferite niveluri tehnice de prelucrare ametalelor, toate acestea având ca rezultatpiese monetare cu caracteristici total di-ferite. “Această interpretare celtică esteextrem de interesantă pentru că ne oferăindicii despre mentalitatea celţilor dinzona noastră. Ei nu ştiau să scrie, dar în-cearcă să copieze scrisul probabil mer-gând pe ideea că literele sunt nişte semnea căror prezenţă “dă bine” pe o monedă.Lipsa exerciţiului gravării literelor, inca-pacitatea de a le dimensiona corect, faceca pe copia monetară să fie desenate doartrei semne grafice. Această manieră decopiere este specifică secolului III sau în-ceputului de secolul II î. de Hr, după careimaginile de pe monede devin tot maislabe calitativ. Noile monede realizatedupă copii ajung atât de degradate, încâtliterele sunt înlocuite de puncte şi liniitrasate fără nici o noimă.

Moneda de la Andrid aduce un ele-ment în plus la problematica conectăriicelţilor din zona noastră la civilizaţia ele-nistică. Această conectare este susţinutăde o serie de descoperiri din zonă caresugerează că mercenarii celţi din zonaCareiului au fost printre celţii despre care

scriele antice menţionează că au partici-pat la războaiele din lumea elenistică. “Înperegrinările lor au văzut o lume fasci-nantă cu oraşe şi mijloace tehnice caredepăşeau chiar şi puterea lor de imagi-naţie, o lume pe care au dorit să o copiezeprin adoptarea unor obiecte şi obiceiurielenistice”, a precizat arheologul LiviuMarta.

În ce măsură peregrinărilemercenarilor celţi în aria est-mediterană au influenţataspectul general al culturii?

Arheologii sugerează modalitatea încare au ajuns celţii din arealul carpaticsă cunoască monedele elenistice. Existăindicii că un rol fundamental în adopta-rea monedei la celţi l-a avut înflorireamercenariatul, la care există numeroasereferinţe antice. Mercenarii celţi au fostangajaţi încă de Alexandru cel Mare, iarapoi au fost înrolaţi în mai multe armateale regatelor elenistice, conduse de ge-neralii săi care îşi disputau moştenireaimperială. Mercenarii celţi intră în soldaPtolomeilor sau a noilor monarhi dinAsia Mică. Prezenţa celţilor europeni peteatrele de operaţiuni din bazinul est-mediteranean a fost deosebit de frecventăşi de intensă, însă existau slabe informaţiireferitoare la zonele sau modalităţile derecrutate.

În ultimii ani au apărut tot mai multeindicii revelatoare în zona de nord-vesta României. Astfel se poate spune că şefulmilitar celt înmormântat la Ciumenşti afost şi el unul dintre cei care şi-au oferitserviciile unuia sau altuia dintre monar-hii din a doua jumătate a secolului al III-lea î. Chr. Apărătoarele de picior din me-tal (cnemidele) din mormântul princiarsunt piese identice cu acelea ale ofiţerilordin lumea greacă. Confecţionarea lor erarealizată după forma piciorului, fapt ceatestă participarea personajului de laCiumeşti pe teatre de operaţii din spaţiuelenistic. Pentru aceleaşi legături pledea-ză descoperirea la Ciumeşti- Moară aunei zăbale de tip tracic, indicând călă-torii de traversare a spaţiului balcanic.Prezenţa unei tetradrahme emisă de Eu-manes de la Pergam în tezaurul monetarde la Turulung sau unei amfore cu ştam-pilă de Olbia la Berveni, vin să ateste im-porturi venite direct din lumea greacă.Cununa de lauri desenată de celţi pe mo-neda de la Andrid vine să ateste o fami-liarizare a acestora cu simbol al distincţieiîn lumea elenistică. În aceaşi măsură fap-tul că a fost descoperită o amforă la Ber-veni arată că în zona noastră celţii folo-seau uleiuri sau vinuri aduse de la dis-tanţă mare, ca semn de prestigiu, asociatunei conectări la “lumea civilizată”.

Având în vedere descoperirile recen-te se pune următoarea întrebare: în cemăsură peregrinările mercenarilor celţiîn aria est-mediterană au influenţat as-pectul general al culturii şi civilizaţieidin zonele de origine? În general se con-sideră că adoptarea monedei de cătrecelţi a fost influenţată de obişnuirea mer-cenarilor cu utilizarea banilor. De ase-menea, pătrunderea unor produse sudiceîn Europa temperată a fost mijlocită demişcările acestor grupuri de războinici. În concluzie putem spune încă o dată cădescoperirirea acestei monede, dar şi aaltor obiectelor găsite înainte reflectă mo-dul în care comunităţile din zona Săt-marului sunt angajate într-un complexşi sofisticat schimb de bunuri şi idei, mai-nifestat pe distanţe lungi într-o reţea cepoate fi considerată deja de natură ”glo-bală”.

A consemnat Alexandra Ardelean

Diferența dintre moneda găsită în zona Carei ;i moneda copiată, o drahmăgrecească din perioada lui Alexandru Macedon

La 28 mai 1961, ziarul britanic TheObserver publica articolul avocatuluiPeter Benenson, intitulat "Prizonieriiuita\i", `n care este lansat un apel deamnistiere a tuturor persoanelor ̀ ncar-cerate, `n diverse p[r\i ale planetei,pentru convingerile lor.

Benenson a fost inspirat `n ac\iu-nea sa dup[ ce a citit un articol despredoi tineri portughezi care au fost ̀ ncar-cera\i pentru c[ au ridicat paharele`ntr-un local public toast]nd pentrulibertate. La momentul respectiv Por-tugalia era condus[ sub dictatura luiAntonio de Oliveira Salazar.

Articolul "Prizonierii uita\i" a fostrepublicat ̀ n cele mai importante ziarede pe `ntreg globul, iar campania deamnistiere lansat[ de Benenson a pri-mit sute de oferte de sprijin. ~n lunaiulie 1961, delega\ii din Belgia, MareaBritanie, Fran\a, Statele Unite, Germa-nia, Irlanda ;i Elve\ia au propus Na\iu-nilor Unite ̀ nfiin\area unei mi;c[ri in-terna\ionale permanente de lupt[ pen-tru ap[rarea libert[\ii de opinie ;i re-ligie. Aceasta avea s[ devin[ AmnestyInternational, o organizaţie neguver-namentală care are ţelul de a promovadrepturile omului, mai ales celemenţionate în Declaraţia Universală aDrepturilor Omului a ONU. AmnestyInternational este finanţată aproape întotalitate din abonamente şi donaţiide la membrii săi din toate părţile lu-mii şi nu acceptă donaţii de la guvernesau organizaţii guvernamentale, fiindapolitică şi nepartizană. Este una dincele mai puternice organizaţii negu-vernamentale internaţionale, iar im-parţialitatea şi corectitudinea colabo-ratorilor săi au devenit proverbiale.

Acum 55 de ani se n[;tea Amnesty

International

Căderea Constantinopolului estenumele sub care e cunoscută cucerireacapitalei Imperiului Bizantin de forțeleImperiului Otoman, sub comanda sul-tanului Mehmed al II-lea. Evenimentula avut loc în ziua de 29 mai 1453.

Căderea Constantinopolului a în-semnat nu numai sfârșitul ImperiuluiRoman de Răsărit și moartea ultimuluiîmpărat bizantin, Constantin al XI-lea, dar și o victorie strategică de o im-portanță crucială pentru cucerirea es-tului mediteranean și al Balcanilor decătre otomani. Constantinopolul a ră-mas capitala Imperiului Otoman pânăla destrămarea acestuia în 1922.

În dimineața zilei de 29 mai a în-ceput atacul final. Primul val de ata-catori a fost format din trupele auxi-liare (asabi), care erau slab pregătiți șiechipați, și au avut doar rolul de a ucidecât mai mulți apărători posibil. Al doi-lea val s-a concentrat asupra unei sec-țiuni de ziduri din nord-vestul orașu-lui, care era parțial prăbușită în urmaloviturilor de tun. Otomanii au reușitîn cele din urmă să pătrundă, dar aufost respinși după scurt timp. Bizanti-nii au făcut față celui de-al treilea valde atacatori, trupele de elită ale sulta-nului - ienicerii, dar generalul genovezGiovanni Giustiniani, unul din co-mandanții armatei bizantine, a fost ră-nit grav în timpul atacului și evacuareasa de pe metereze a provocat panică.Împăratul Constantin al XI-lea însușia condus ultima apărare a orașului,murind în luptă pe străzile orașuluisău, alături de soldații săi.

La 29 mai 1453Constantinopolulc[dea sub turci

Moned[ de 2300 de ani, descoperit[ în zona Carei

4 Informa\ia de Duminic[/29 mai 2016

EDUCA}IE

Joi ;i vineri, Şcoala Gimnazia-lă Lucian Blaga din Satu Mare,Micro 17, şi-a sărbătorit cu so-brietate patronul spiritual, mareom de cultură. Manifestarea a de-venit deja o tradiţie, anul acestainstituţia aniversând şi 20 de anide la înfiinţare.

Au fost prezenţi la festivităţi, ca in-vitaţi< Gheorghe Rentea, consilierul pri-marului municipiului Satu Mare, CălinDurla, inspector şcolar general, dr. IoanViman, directorul Casei Corpului Di-dactic, Lacrima Istrăuan, directoarea Bi-bliotecii Judeţene, Marinel Corondan,preot, numeroşi inspectori şcolari şi di-rectori de şcoli, corpul profesoral al in-stituţiei, elevi îmbrăcaţi în straie de săr-bătoare, jurnalişti.

Desfăşurarea manifestărilor

Oficiul de gazdă i-a revenit lui IoanGozar, directorul şcolii, care a trecut înrevistă istoricul şi performanţele insti-tuţiei pe care o conduce. În cadrul festi-vităţii de deschidere a Zilelor „Lucian

Blaga”, directorul le-a urat cuvinte de bunvenit invitaţilor, după care i-a invitat săsusţină scurte alocuţiuni. După rugăciu-nea Tatăl nostru, rostită de preot, şi dis-cursurile invitaţilor, ca un element de

noutate, au luat cuvântul şi patru absol-venţi ai şcolii, din diferite promoţii, apoişi cadre didactice care și-au încheiat ac-tivitatea la această şcoală.

A urmat un medalion literar-artistic

şi acordarea de distincții. O altă activitateînsemnată a fost vernisajul expoziţiilororganizate în holul instituţiei, cuprin-zând< Materiale și echipamente confec-ționate de elevii școlii la disciplinele fizică

și chimie> Portofolii la toate disciplinelede studiu> Expoziție de carte „Lucian Bla-ga”> Expoziție de lucrări artistice și des-ene realizate de elevii din învățământulprimar „Simfonia florilor”> Expoziție decreații plastice „Mirabila sămânță”.Totodată, a avut loc lansarea număruluianiversar al revistei şcolare “Cânteculvârstelor”.

Pentru joi după-amiază au fost pro-gramate< premierea laureaţilor concur-sului judeţean interdisciplinar de Lite-ratură română şi Istoria românilor “Is-toria oglindită în literatură”, coordonatde ISJ în colaborarea cu şcoala gazdă.Participă elevi de gimnaziu din judeţ.

Alte activităţi subsumate Zilelor Lu-cian Blaga< Concurs județean de creațiiplastice cu expoziție „Mirabila sămânță”>Atelier de povești digitale „Lucian Blaga”>Festivitatea de premiere.

Manifestările au continuat vineri cupremierea creaţiilor plastice de la Con-curs județean „Mirabila sămânță”> pre-mierea filmelor realizate în cadrul ate-lierului de poveşti digitale dedicate me-moriei mentorului spiritual Lucian Blagaşi a celor realizate la concursul „Simfoniaculorilor”.

V. Nechita

Primul oraș din Transilvania ca-re a fost legat prin cale ferată de ca-pitalele vest-europene a fost Ora-dea, devenind punct de plecare sprecentrul Ardealului, spre Carpați șiDunăre și spre drumurile comer-ciale ale Orientului. Informații des-pre istoria căilor ferate din zona Sa-tu Mare am aflat de la ing. LorinczTiberiu – membru Asocia\ia Fila-teli;tilor Feroviari din România(AFFR).

La Oradea drumul de fier a ajuns la24 aprilie 1858. Liniile secundare aufost construite mai târziu. Așa s-a în-tâmplat și cu linia Debrecen-Valea luiMihai-Carei-Satu Mare, inaugurată la25 septembrie 1871. La construcția ei,porțiunea de cale ferată Carei - SatuMare - Halmeu făcea parte din magis-trala Debrecen - Valea lui Mihai - SatuMare - Korolevo - Sighetu Marmației,în lungime totală de 220 km.

Calea ferată din Transilvaniaavea în primul rând un pronunțat caracter strategic

În acea perioadă linia fiind pe teri-toriul maghiar, MAV-ul (Caile FerateMaghiare înființate în 1869) a propusprintre primele proiecte construireaacestei căi ferate, care pentru guvernulde la Budapesta avea în primul rând unpronunțat caracter strategic pentru călega rețeaua căilor ferate maghiare de oserie de localități din Transilvania.Deasemenea, această cale ferată ușura con-siderabil transporturile spre Țara Ma-ramureșului și dădea posibilitatea ex-ploatării intensive și gratuite a lemnuluiși a sării aflate aici din belșug și atât decăutate la Viena și Budapesta. Din acestemotive, în primăvara anului 1870, fo-losind fondurile statului maghiar,MAV-ul începe construcția căii feratede la Debrecen spre Sighetu Marmației.Executată într-un ritm rapid, la 5 iunie

1871 se deschide circulația pe primaparte a liniei în lungime de 70 km, dela Debrecen prin Valea lui Mihai pânăla Carei. Pe 25 septembrie 1871 se des-chide circulația și pe porțiunea de linieCarei-Satu Mare, în lungime de 38 km.Construcția liniei continuă în ritm sus-ținut iar pe 20 iunie 1872 se inaugureazăporțiunea de cale ferată Satu Mare-Hal-meu. Linia Satu Mare-Baia Mare a fostinaugurată la 6 iulie 1884.

Liniile au fost exploatate de MAVtimp de 48 de ani (1871-1919) iar dupăUnirea Transilvaniei cu Regatul Româ-niei, prin crearea noii frontiere cu Un-garia, stația Valea lui Mihai devine stațiede frontieră. În conformitate cu Tratatulde la Trianon, porțiunea de linie Valealui Mihai-Satu Mare-Halmeu și liniaSatu Mare-Baia Mare trec în adminis-

trația Căilor Ferate Române. Liniile aumai fost administrate de către MAV dela 30 august 1940 până în luna septem-brie 1944, ca urmare a celor stabiliteprin Dictatul de la Viena, când liniileau rămas pe teritoriul cedat până la re-tragerea trupelor ungare. Liniile îngustedin jurul Sătmarului au fost construitedin interese locale datorită dezvoltăriieconomice și sociale din zonele adia-cente liniilor principale, astfel< *liniaSatu Mare-Bicsad a fost inaugurată la20 aprilie 1906> *linia Satu Mare-Ar-dud-Ardusat a fost inagurată la data de14 iunie 1900> *linia Ghilvaci-Cruci-șor-Șomcuta Mare a fost inaugurată ladata de 4 octombrie 1894

Clădirea actuală a stației Satu Marea fost construită în anul 1899 iar a stațieidin Carei în anul 1912, după proiectele

renumitului proiectant Pfaff Ferenc, an-gajat de MAV.

Remorcarea trenurilor de călătoriși de marfă s-a făcut în perioada de dupăinaugurarea liniilor cu locomotive cuabur din depoul Satu Mare (inauguratla 25 septembrie 1871), cu locomotiveMAV din seriile 335, 370, 375, 376, 324,iar cele de pe liniile de cale ferată îngustecu locomotive cu abur seriile 764 și 490.După anul 1955 s-au folosit locomotivecu abur românești din seriile 50 și 150,iar după 1969 locomotive diesel 60-DAconstruite de Electroputere Craiova șiDHC-1200 și LDH 45 pentru liniile în-guste, construite la Uzinele 23 AugustBucurești.

În prezent circulă și automotoareclasa 79, LVT și DUEWAG precum șiautomotoare moderne DESSIRO cu

rang de tren Regio. În Satu Mare sunt alte două mo-

mente strâns legate de calea ferată dem-ne de menționat< pare curios și pentrusătmăreni dar orașul Satu Mare a avutși linie de tramvai electric care a fostinaugurată la 8 noiembrie 1900 și carea funcționat până la 31 decembrie 1906,fiind desființat din raționamente eco-nomice și financiare> Uzina Unio SatuMare, inaugurată la 26 octombrie 1911ca o mică fabrică de industrializare alemnului și mobilă iar din 1932 a fabri-cat și reparat vagoane de marfă și călă-tori, pentru liniile de cale ferată normalăși îngustă, dar a fabricat și vestitele va-goane de dormit ”Pullman”.

Expoziție filatelică de Zilele ora;ului

Cu ocazia aniversărilor căilor feratedin jurul Sătmarului, filatelistul sătmă-rean, ing Lörincz Tiberiu membruA.F.F.R. (Asocia\ia Filateli;tilor Fero-viari din România) ;i a Cercului Filate-lic Satu Mare, a realizat în prioada anilor1996 – 2016 numeroase piese filatelice;i ;tampile ocazionale la aceste ani-vers[ri de linii ferate înguste ;i normale.

Aceste piese piese sunt< plicuri spe-ciale – aniversare, plicuri diplomat, cpi,cartoane filatelice, colițe în ediție pri-vată. Ele vor fi expuse în perioada 27– 29 mai, într-o expoziție (personală)organizată sub patronajul CentruluiCultural G. M. Zamfirescu din Satu Ma-re (inaugurare oficială 28 mai, ora 13,în Centrul Nou).

Expoziția organizată sub formaOPEN, va mai cuprinde piese filatelicedin colecția filatelistului sătmărean, pie-se din tematica feroviară realizate deRomfilatelia în perioada 1992 – 2016 ;ianume< mărci po;tale, colițe, FDC –uri,cărți po;tale ilustrate, Maxime cu loco-motive cu abur, cu locomotive moder-ne, ;i cu tramvaie (;i ele intră în tema-tica feroviară pentru că circulă pe ;ine).

Mihai G.

:coala Gimnazial[ Lucian Blaga a aniversat 20 de ani de la înfiin\are

Carte po;tală ;i piese filatelice emise cu prilejul împlinirii a 140 de ani de la inaugurarea liniei Satu Mare - Bicsad

Oficialit[\i, profesori ;i elevi participan\i la manifest[rile din fa\a cl[dirii ;colii

La Oradea drumul de fier a ajuns la 24 aprilie 1858. Liniile secundare au fost construite maitârziu. Așa s-a întâmplat și cu linia Debrecen-Valea lui Mihai-Carei-Satu Mare, inaugurată la 25septembrie 1871. La construcția ei, porțiunea de cale ferată Carei - Satu Mare - Halmeu făceaparte din magistrala Debrecen - Valea lui Mihai - Satu Mare - Korolevo - Sighetu Marmației, înlungime totală de 220 km.

Istoria c[ilor ferate s[tm[rene a fost transpus[ în piese filatelice

29 mai 2016/Informa\ia de Duminic[ 5

Legendă a cinematografieimondiale, divă inconfundabilă amarelui ecran și una dintre celemai intens celebrate frumusețidin lume, Sophia Loren vine pen-tru prima dată în România, ca in-vitat special al Festivalului Inter-național de Film Transilvania.

Sex simbol al anilor ’50 - ‘70, cu opopularitate internațională neegalatăde nicio altă actriță italiană, Sophia Lo-ren va primi Premiul pentru întreagacarieră la gala de închidere a celei de-a 15-a ediții, pe 4 iunie, la Teatrul Na-țional din Cluj-Napoca. Pe 3 iunie, dela 18.30, la Casa de Cultură a Studen-ților, actrița va lua parte la o proiecțiespecială în onoarea ei.

“Este una dintre întâlnirile pe caremi le-am dorit de foarte mulți ani laTIFF și mă bucur că se întâmplă, însfârșit. Sophia Loren este idolul multorgenerații, o prezență tonică și șarman-tă, cu o popularitate enormă în oricecolț al lumii. E o onoare s-o avem laTIFF și o bucurie, sper, pentru clujenisă o întâlnească, la prima ei venire înRomânia. Ea se alătură unui șir de per-sonalități puternice care au fost cele-brate în cei 15 ani de TIFF, de la Clau-dia Cardinale, Annie Girardot, VanessaRedgrave, la Catherine Deneuve și Ge-raldine Chaplin”, declară Tudor Giur-

giu, președintele TIFF.Participarea Sophiei Loren la festi-

val este posibilă datorită colaborăriidintre TIFF și Asociația Femeilor deAfaceri (AFA) Cluj, co-organizator alevenimentului. “Suntem onorate săsusținem prezența la Cluj a uneia din-tre cele mai talentate, puternice și apre-ciate femei din lumea filmului. SophiaLoren este un model pentru multe ge-

nerații de femei, iar întâlnirea cu ea laTIFF va fi un eveniment cu totul spe-cial”, declară Mihaela Rus, președintaAsociației Femeilor de Afaceri Cluj.

La 81 de ani, Sophia Loren admitecă se simte flatată de statutul de sexsimbol și că l-a acceptat toată viața cape imens compliment. La începutulanului, diva italiană a susținut un tur-neu în SUA, întâlnindu-se cu publicul

în cadrul unui eveniment special. Ac-trița și-a rememorat viața și cariera fa-buloasă, pornind de la anii copilărieiîn Napoli – Sofia Villani Scicolone s-anăscut pe 20 septembrie 1934 -, tre-când prin anii de după război, cândera remarcată în concursuri de frumu-sețe la doar 14 ani, primele roluri înfilmele lui Vittorio de Sica, regizorulcare a descoperit-o, Hollywood-ul, în-tâlnirile ei cu mari actori ai vremii, pre-miile, iubirile, familia ;i faima.

În cele șase decenii de cinema, Sop-hia Loren a jucat în aproape 100 de fil-me, lucrând îndeaproape cu marii re-gizori ai vremii, de la Vittorio de Sica,George Cukor, Charlie Chaplin, MarioMonicelli și Ettore Scola la Robert Al-tman. Și-a început cariera de actriță în1950, la vârsta de 15 ani, iar primul săurol important a fost în “L’Oro di Na-poli” (1954), al lui De Sica. “Peccatoche sia una canaglia”a fost primul filmalături de Marcello Mastroianni, acto-rul care avea să-i devină un colaboratorconstant pe marele ecran.

Sophia Loren și-a fascinat parte-nerii de platou. Printre ei Cary Grant,Peter Sellers, Clark Gable, Frank Sina-tra, Gregory Peck, Jack Lemmon, PaulNewman, Marlon Brando. Momentulcare a propulsat-o printre marile sta-ruri de cinema ale lumii a fost anul1958, când a semnat un contract custudioul Paramount, la Hollywood. În

1961, rolul dramatic al mamei din “LaCiociara” (1961), în regia lui Vittoriode Sica, i-a adus 22 de premii interna-ționale, inclusiv unul de interpretarela Cannes și un Oscar, devenind primaactriță premiată cu statueta pentru unfilm străin și prima actriță italiană dis-tinsă cu acest trofeu. La apogeul carie-rei sale, a fost plătită cu 1 milion dedolari ca să joace în “The Fall of theRoman Empire” (1964). Ultima peli-culă din lunga colaborare cu Vittoriode Sica a fost “Il viaggio” (1974), încare a jucat alături de Richard Burton.Cea mai recentă apariție a sa este într-un scurtmetraj, “Voce umana” (2014),regizat de unul dintre cei doi fii ai săi,Edoardo Ponti.

Sophia Loren a fost recompensatăde-a lungul carierei și cu patru trofeeGlobul de Aur pentru World Film Fa-vorite – Female, prestigiosul Cecil B.DeMille Award, un Premiu BAFTA șideține recordul de a fi distinsă cu șasePremii David di Donatello pentru ceamai bună actriță. În 1991, a fost ono-rată de Academia Americană de Filmpentru întreaga carieră, fiind declaratăo “comoară a cinematografiei mondia-le”, iar în 1999 a fost recunoscută decătre American Film Institute dreptuna dintre marile legende ale epociide aur de la Hollywood. Mick Jagger șiKeith Richards i-au dedicat o melodie- “Pass the Wine (Sophia Loren)”.

La prima proiec\ie a filmului“Bacalaureat” la Satu Mare, `n salade cinema erau doi oameni. La ceamai recent[ s-a trecut de 20. Pentruc[ dup[ ce vezi acest film sim\i ne-voia s[-\i `ndemni cunoscu\ii s[ `lvad[. Cristian Mungiu ;i echipa saau nu doar meritul premiului de laCannes. Noul Val rom]nesc trece,cu aceast[ ocazie, propriul examende maturitate.

Multe din filmele unor regizori con-sacra\i ai noului cinema na\ional ;i-aualienat publicul prin violen\e gratuitede limbaj ;i de scenariu, ̀ n numele unuirealism exacerbat. Chiar Cristian Mun-giu, cel pu\in `n filmul “4 luni, 3s[pt[m]ni ;i 2 zile”, a trecut pe acolo.Nu ;i acum. ~n filmul [sta nu se `njur[,iar violen\a fizic[ este extrem de pu\infolosit[. Asist[m `ns[ la un thriller psi-hologic condus magistral de m]na ex-pert[ a regizorului, `n care omnipre-zen\a micii corup\ii o transform[ `ntr-un fel de smog moral care ̀ i sufoc[ chiar;i pe cei mai cura\i la suflet. Aici sem-nalele lui Caragiale din “Bacalaureat” ;i“Lan\ul sl[biciunilor” sunt duse la ulti-mele consecin\e, cum e ;i firesc `naproape 150 de ani de istorie.

Descurc[realaca sport na\ional

La finalul anilor ‘80, Nicolae Stein-hardt evoca, r[spunz]nd unei ̀ ntreb[riadresate de Zaharia S]ngeorzan, un epi-sod cu o \[ranc[ din Maramure;< “Eraîntrebată de un grup de vizitatori străini- prin tălmaci - cum trăieşte, dacă nu

duce lipsă de cele necesare traiului. Răs-punde venerabila săteancă aşa< cu cecâştigăm, cu ce ni se dă, cu ce furăm, cuce ne pică, ne descurcăm. Teribil răs-puns, care arată cât de jos am coborât,în cât de adânci straturi a pătruns spi-ritul şmecheresc.”

Filmul lui Mungiu pare un detaliatcomentariu al acestei ultime fraze. Aizice c[ nu e un film despre comunism- slav[ Domnului, ar spune unii - daracronimul PCR (pile, cuno;tin\e, rela\ii)st[ ̀ n inima pove;tii chirurgului Aldea,

care cunoa;te un poli\ist, care cunoa;teun viceprimar bolnav, care cunoa;te unprofesor universitar care poate rezolvanota abuzatei Eliza, de care ea are nevoieca s[ poat[ pleca din \ar[. Unde? ~n An-glia, unde aparent, v[zute de aici, lu-crurile stau mai curat. Dar ̀ n aceste zileMarea Britanie a fost numit[ cea maicorupt[ \ar[ din Europa.

Rela\ia tat[-fiic[ are tensiunile ei<tat[l pare s[ uite c[ fiica a crescut ;ipoate are alte planuri, iar ea rezolv[ pro-blema examenului `n cel mai feminin

mod posibil< prin lacrimi. Dup[ care,z]mbind cu sub`n\eles, ̀ ;i ̀ ntreab[ tat[l<“M-am descurcat?” Q.E.D. (titlu de filmrom]nesc ;i [sta!).

O regie simfonic[

Premiul pentru regie primit deMungiu (cel care a scris ;i scenariul)r[spl[te;te `n primul r]nd ritmul ela-borat al filmului ;i migala detaliilor. Sce-nografia e `n sine o oper[ de art[ (greude uitat chipul Elizei privind, dintr-o

ram[, desp[r\irea p[rin\ilor), iar actoriiau fost ale;i cu grij[ ;i condu;i spre com-pozi\ii bine temperate, a;a cum un maredirijor construie;te monumentul uneisimfonii din fraze simple, tratate cu fi-ne\e, ale tuturor instrumentelor.

Revela\ia filmului ni s-a p[rut Ma-ria-Victoria Dr[gu;. Chipul ei transmitedurere, emo\ie, revolt[ mocnit[, senti-mente reprimate, un copil strivit de ogrij[ p[rinteasc[ exagerat[. Adrian Ti-tieni este punctul de reper al filmului ;imen\ine o linie sobr[, de om responsa-bil, dar obsedat de control, iar scena `ncare doctorul realizeaz[ c[ de fapt nupoate rezolva nimic este g]ndit[ ;i fil-mat[ antologic, o r[t[cire ̀ n noapte, un-de nimic nu mai e clar. Tonic ;i machia-velic e Vlad Ivanov ̀ n rolul poli\istului-;ef, iar Gelu Colceag ;i Petre Ciubotarusunt icoane de ;tabi corup\i p]n[-nm[duva oaselor. Lia Bugnar compunememorabil o so\ie distrus[ de atot;tiin\aso\ului ;i o mam[ care i-a transmis fiiceipropriile angoase, `nc]t nu e de mirarec[ so\ul pleac[ la o femeie de fapt foartecomun[ (jucat[ decent de M[lina Ma-novici), iar fiica se `ncurc[ cu un tipambiguu (Rare; Andrici e o apari\ie in-tens[). Singura disonan\[ e poate cuplulde procurori, apari\iile lor p[r]nd o iro-nie subtil[ la adresa “luptei anti-corup\ie”.

Cancerul e prea vechi, prea insidios,o hidr[ cu mii de capete. Ne mai poatesalva ceva? C]\i din poza de absolvire“s-au descurcat”? Tot rom]nii au un pro-verb care spune c[ n[ravul din fire n-are lecuire. Acest film fin ;i curajos arem[car meritul s[ ne pun[ probleme. ~ndou[ ore de festin cinematografic.

Vasile A.

Sophia Loren vine s[pt[m]na viitoare la Cluj

Inspectorul ;ef (Vlad Ivanov) ;i Eliza (Maria-Victoria Dr[gu;). ~n st]nga, schi\a figurii lui Romeo (Adrian Titieni)

Sophia Loren în anii de glorie, când era primadona filmului italian

CINEMAAsist[m la un thriller psihologic condus magistral de m]na expert[ a regizorului, ̀ n care

omniprezen\a micii corup\ii o transform[ ̀ ntr-un fel de smog moral care ̀ i sufoc[ chiar ;i pecei mai cura\i la suflet. Aici semnalele lui Caragiale din “Bacalaureat” ;i “Lan\ul sl[biciunilor”sunt duse la ultimele consecin\e.

Cu “Bacalaureat” filmul rom]nesctrece un examen de maturitate

6 Informa\ia de Duminic[/29 mai 2016 29 mai 2016/Informa\ia de Duminic[ 7

Una dintre cele mai mari mani-festări culturale din ultimii ani aavut loc miercuri, 25 mai, la Poesis.În noua sală de festivități s-adesfă;urat simpozionul sub generi-cul “Dr. Vasile Lucaciu, autorul in-telectual al Memorandului”. Au fostinvitaţi istorici, profesori, oamenide cultură și scriitori.

Data are o semnificaţie aparte. La 25mai 1894 s-a dat sentinţa în procesul Me-morandului. Dr. Vasile Lucaciu a primit ceamai grea pedeapsă pentru că era considerat“autorul intelectual al întregii mișcări me-morandiste”. Printre invitaţi s-au numărat<profesorul universitar dr. Toader Nicoarăde la Facultatea de Istorie din Cluj, dr. GavrilArdelean, directorul departamentului SatuMare al Universității de Vest Vasile Goldi;,profesorul universitar Nicolae Iuga, TeodorArdelean, directorul Bibliotecii JudeţeneMaramureș, Alexandru Dragoș, directorulLiceului Iuliu Maniu, Oradea, Horea Pop,Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Ora-dea, scriitorii Ion Mureșan, Gheorghe Pârja,Vasile Dâncu, precum și istorici, oameni decultură, scriitori din Satu Mare. Tot cu aceas-tă ocazie a fost lansat și volumul „Leul dela Șișești”, de Tiron Albani, apărut la editura“Școala Ardeleană“ din Cluj.

Toader Nicoară< Memorandumul românilor din Transilvania a fost o inițiativă politică ”legalistă”

Primul care a vorbit despre personali-tatea marelui sătmărean născut în Apa, ju-deţul Satu Mare, despre epoca sa și contem-poranii săi a fost prof. univ. dr Toader Ni-coară de la Facultatea de Istorie și Filosofiea Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Na-poca.

“Vreau să vă spun de la început că suntfoarte emoționat, din mai multe motive. Si-gur, înainte de toate, este personalitatea co-pleșitoare a personajului despre care vorbimastăzi. N-am venit aici ca să vă învăț, ca săvă spun lucruri despre dr. Vasile Lucaciu șimișcarea memorandistă. În egală măsurăsunt foarte bucuros că am întâlnit mulți din-tre foștii colegi, prieteni, și este o ocazie ne-maipomemită să salut această deosebită ini-țiativă pe care autoritățile, notabilitățile, oa-menii de cultură din Satu Mare au avut ideeasă o pună în practică, și cred că este un lucrude salutat. Mai ales că mai sunt doi ani șiîmplinim 100 de ani de la Marea Unire.

Tristețea care o să ne traverseze va fiaceea că sărbătoarea a 100 de ani de Româ-nie unită va fi o mare improvizație, pentrucă nu se întrevede de nicio parte o inițiativăcare să pună laolaltă și să marcheze așa cums-ar cuveni gestul și actul istoric epocal,până la urmă, în istoria națională. Ori, dinacest punct de vedere, merită să obținețitoate felicitările pentru o asemenea inițiati-vă.

Pentru foarte multe persoane din gene-rațiile mai tinere Vasile Lucaciu, personajul,epoca lui, pare că ar fi deja un dosar clasat.În sensul că istoria a cam spus ce avea despus, l-a pus acolo unde-i e locul. Din ne-fericire, despre această perioadă - orizontuldinainte și după 1900 - pare că nu mai avemdestui istorici care să se preocupe și să reiași să citească într-o cheie de lectură foarteaplicată acțiunea oamenilor, procesul Me-morandului, inițiativa și contextul în careel s-a manifestat, și în egală măsură rolul pecare l-a avut.

Sigur, Memorandumul românilor dinTransilvania a fost o inițiativă politică ”le-galistă”, așa cum le plăcea transilvanilor săfacă politică legalistă în epoca respectivă.Încă nu era la modă ideea că trebuie să terevolți ca să obții ceva. Se considera în con-tinuare că pe baza drepturilor juridice, darși istorice, cu argumente de natură istorică,juridică, filosofică, se poate obține ceva. Ma-rea miză a românilor din Transilvania erade fapt autonomia principatului, care, așacum știți, s-a încheiat odată cu încheiereadualismului de la 1867. Paradoxal, la 1877s-a spus, și se cunoaște lucrul ăsta, că învinșiiau primit premiu, iar învingătorii de la Re-voluția din 1848 au fost pedepsiți pentruasta, pentru că a dispărut autonomia Tran-silvaniei. O structură politică autonomă arfi dat posibilitatea națiunii române din Tran-silvania să existe nu numai ca națiune cul-turală, cum i se propunea la un momentdat, ci ca o națiune politică în care să joacerolul pe care urma să-l joace.

Cu atăt mai mult a fost surprinzătoare

opțiunea Vienei de a trata cu moderații ma-ghiari pentru a realiza dualismul, ceea ce i-a pus nu numai pe români (dar pe româniîn mod special), ci și celelalte naționalitățidin Austro-Ungaria într-o situație de jucă-tori marginali în viața politică și culturală anoului imperiu austro-ungar.

Dacă facem o judecată superficială, osă spunem< da, lucrurile așa au stat. Dacăaprofundăm puțin contextul respectiv o săconstatăm că Viena nu putea guverna ma-rele imperiu fără clasa politică maghiară.Imediat după victoria revoluției de la 1848,românilor care participaseră de partea aus-triacă în confruntările dure care au ruptfoarte multe relații - pentru că evoluția afost una de o violență fără margini, au muritde o parte și de alta peste 40.000 de oameni- li s-a cerut o listă de notabili care să se an-gajeze în administrația superioară a monar-hiei. S-ar putea să ni se pară o surpriză, darconstatăm că nimic nu-i nou sub soare, șiastăzi ne luptăm cam cu aceleași lucruri<lista a fost destul de scurtă. Bărbați cu studiisuperioare, în stare să joace roluri de la con-silier imperial până la consilier ministerialș.a.m.d., cam 160 în total. Ceea ce înseamnăcă resursa umană a națiunii nu era prea bo-gată, deși românii din Ardeal erau atuncivreo 3 milioane.

Până la urmă, toate experimentele pecare austriecii le-au făcut - cu imperiul neo-absolutist imediat după revoluție, cu impe-riul neo-liberal care a dat posibilitatea na-țiunii române, și românii au văzut atuncibeneficiile participării active la viața politică- n-au dus la rezultate pozitive pentru mo-narhie, pentru că cercurile austriece și-audat seama că, având împotrivă o masivăopoziție din partea maghiarilor, este dificilde ținut imperiul la linia de plutire.

Încheierea dualismului a fost pentru ro-mâni un soi de șah-mat. Pentru că de fapti-a neutralizat într-o manieră în care aproa-pe erau legați de mâini și de picioare. Deaceea partea ardelenească, să spunem, dinvechiul Principat al Transilvaniei, ușor-ușora ajuns la pasivism, adică la refuzul de a par-ticipa și de a cauționa de fapt, prin activitatealor politică, o politică care nu era deloc îninteresul lor. Atât de surprinzătoare a fostmișcarea, încât mișcarea politică româneas-că nu s-a regăsit decât foarte târziu. Imediatdupă, când li s-a cerut să se pronunțe, ro-mânii au spus< da, o să ne pronunț[m maitârziu, trebuie să analizăm. Și analiza asta adurat vreo 20 de ani. Memorandumul este,de fapt, unul dintre răspunsurile colectivepe care Partidul Național Român, elita po-litică românească din Transilvania, l-a datde fapt acestei mișcări care i-a scos pentruo perioadă destul de lungă din jocul activ alpoliticii din Imperiul Habsburgic și apoi dinAustro-Ungaria.

Sigur că au mai fost inițiative - Pronun-ciamentul de la Blaj, care a venit imediat,apoi a fost memoriul lui George Bariț dar,imediat după, elita politică a găsit ideea dea înainta împăratului. Pentru că, dacă nupunem în ecuație inclusiv această structurămitologică care a fost ”mitul bunului împă-rat” la românii din Transilvania, nu vom în-țelege de ce mișcarea noastră politică s-amenținut într-o cheie legalistă, care să ofereloialitate față de familia imperială și înschimb să obțină satisfacerea revendicărilorpolitice, culturale”, a spus Toader Nicoarăîn deschiderea evenimentului.

Profesorul universitar, Toader Nicoarcăa susţinut în cadrul simpozionului că po-vestea Memorandului este cunoscută, însătot el a subliniat că o relectură a lor poate săaducă foarte multe noutăți.

“Actul reprezintă un document impor-tant pentru istoria ideilor politice românești.Istoricii l-au analizat cu instrumentele lor,dar probabil că niște specialiști în istoriaideilor politice ar putea să scoată din acestdocument mult mai multe încheieri și multmai multe concluzii pentru mersul istorieiideilor politice la români. De ce? Pentru căactul în sine, dar și toată mișcarea construităîn jurul actului, și mai ales obtuzitatea po-liticienilor maghiari, a făcut din acest do-cument o mișcare care a avut cel mai teribilimpact după revoluția de la 1848. Știți foartebine, în 1848 toată Europa a fost în flăcăriși în război și ca atare ce s-a întâmplat înTransilvania a contat mai puțin la scară eu-ropeană. Or acum, pentru prima dată într-o manieră legală, într-o manieră culturală,națiunea română din Transilvania punea petapetul problemelor europene o chestiunecare o privea numai pe ea și acest lucru afăcut ca problema românească, chestiunearomânilor din Austro-Ungaria, să devină ochestiune europeană.

Din acest punct de vedere, ceea ce ar

putea părea la prima vedere ca un eșec -pentru că știți povestea< Memorandumuleste înaintat de marea delegație la Viena,împăratul nici măcar atâta nu catadicsește,să-l deschidă, îl trimite în plic închis la gu-vernul de la Pesta, guvernul de la Pesta, pro-babil, dacă ar fi încheiat aici situația ar fiieșit elegant dintr-o poziție neplăcută, darare inabilitatea să organizeze un proces me-morandiștilor, proces care, în ciuda con-damnărilor, i-a victimizat oarecum pe lideriiromâni - de fapt a dus toată problema dinUngaria, din Transilvania, în marile cance-larii și în presa și opinia publică și opiniapolitică europeană. Din acest punct de ve-dere, în sfârșit, Europa află că există în aceas-tă parte a sa, într-o Ungarie modernă care,sigur, o cunoaștem cu toții, reușise dupădualism niște performanțe - să nu uităm,suntem în a doua jumătate a secolului alXIX-lea, cînd industrializarea avansează,acum se organizează căile ferate, acum aparmari fabrici, acum apar aglomerații urbanemoderne, în sensul propriu, și când din acestpunct de vedere Ungaria trecea ca un statdemocratic care îndeplinește standardeleunei democrații cu pretenții - or iată căaceastă chestiune, problema românească,aduce la cunoștința Europei faptul că de faptexistă în monarhia multietnică națiuni, ro-mânii în principal, dar și națiunile slave dinmonarhie, pe lângă cele două care aveau ro-lul în dualism, austriecii și maghiarii, națiunicare, departe de a se bucura de standardeleunei democrații evoluate, aveau de surmon-tat dificultăți politice și dificultăți culturalegreu de înțeles pentru lumea civilizată.

Din acest punct de vedere Memoran-dumul are un impact în opinia colectivă eu-ropeană cum nicio altă chestiune n-a avutcu privire la Transilvania, probabil. Deexemplu, în Parlamentul italian se fac in-terpelări. Înainte de toate avem, sigur, o so-lidaritate a lumii latine - este o carte publi-cată cu această ocazie, sunt oameni politici,jurnaliști, intelectuali, universitari, se anga-jează pentru cauza românească în Italia, înFranța, în Elveția. Apoi, sigur, sunt țărilecare aveau standarde înalte de democrațiela ora respectivă. Spre exemplu, un impactdeosebit pentru prima dată are toată miș-carea memorandistă în lumea politică și in-telectuală britanică. La Oxford se organi-zează mitinguri ale profesorilor și studen-ților, unde cauza românească este pusă petapet, este explicată situația românilor dinTransilvania în contextul Austro-Ungarieiși ca atare, din aproape în aproape, până șicancelaria de la Berlin este obligată să ținăseama de această teribilă mișcare de opinieinternațională împotriva Puterilor Centrale.Cancelarul Bismarck este obligat să atragăatenția guvernului de la Pesta și împăratuluică trebuie să schimbe politica cu privire lanaționalități, pentru că chestiuni precumcea românească pot să creeze mari dificultățiacestei alianțe a Puterilor Centrale, deja an-tamată la ora respectivă, așa cum se cunoaș-te.

Vasile Lucaciu a avut un rol hotărâtor șideterminant. Înainte de toate, el era la mo-mentul respectiv secretarul general al Par-tidului Național Român din Transilvania șiera un personaj foarte activ în viața politicăa națiunii române din Transilvania. De ase-menea avea un orizont intelectual peste mă-sură, peste medie. Apoi era un om cu relațiiintelectuale și personale din Europa pânăîn America. Am văzut aici printre alte ex-ponate și Declarația de independență ame-ricană și tocmai comentam cu dl. Păcurarucă la un moment dat este limpede că decla-rația de autodeterminare a românilor dinTransilvania citită de Alexandru Vaida-Vo-ievod în Parlamentul de la Pesta în 1918este calchiată, este inspirată după declarațiade independență a americanilor, pentru cădacă urmărești șirul de idei constați acelașilucru< națiunea română din Transilvania în-cearcă să explice lumii civilizate gestul pecare îl face, adică să spună ”din acest mo-ment ne luăm soarta în propriile mâini șine unim cu Regatul României”.

Este limpede< mișcarea memorandistăa reprezentat din acest punct de vedere unmoment de răscruce în clarificarea ideilorși a acțiunilor politice pe care națiunea ro-mână din Transilvania le organizează cuprivire la viitorul său, pentru că este o liniedreaptă de la Memorandum la Alba Iulia.Lucrurile sunt acum foarte clare. Cei maimulți dintre liderii politici români din Tran-silvania au înțeles că nu mai este de speratmare lucru de la autoritățile de la Pesta și cătrebuie să se uite către București, să găseascăși momentul, și circumstanțele în care să fieîn stare să facă o mișcare decisivă.

Sigur, astăzi noi, cei de față, știm sfârșitul

poveștii. Cei care au trăit în epocă nu știauexact cum se vor termina lucrurile. Și astae, sigur, avantajul generațiilor ulterioare șial nostru, ca istorici, că știm cum s-a termi-nat, dar de asta uneori îi judecăm prea asprupe înaintașii noștri spunând ”de ce n-au fostmai activi, de ce n-au fost revoluționari...”Pentru că contextul nu se profila ca atare, afost nevoie să vină războiul, să vină mareaconflagrație, iată că sunt 100 de ani de cândRomânia a intrat în marea conflagrație cuun obiectiv foarte clar. ”Ne trebuie Ardealul”,asta spunea tot entuziasmul, toate cântecelesoldaților. Sigur că lucrurile s-au petrecutașa cum s-au petrecut, este o chestiune careși ea merită discutată, dar este limpede căatât clasa politică, atât elita politică româ-nească din Ardeal, cât și elita din Regat, auînțeles că asta este miza< Transilvania, soartaei în cadrul națiunii române în epocă. Și si-gur le-am făcut, ca să zic așa, românește.Adică cu opinteli, cu împiedicări, cu dat în-ainte, cu salt înainte, cu salt înapoi, cu toatecele, dar, finalmente, ne-a ieșit! Ceea ce esteun miracol până la urmă, pentru că iată cămâine-poimâine împlinim 100 de ani și da-că ne întreabă cineva foarte repede ce-amfăcut în ăștia 100 de ani, dacă am pus înpractică hotărârile de la Alba Iulia, s-ar puteasă nu fim preparați să dăm răspunsuri con-vingătoare. Dar probabil că următoarea sutăde ani va fi la îndemână ca să punem lapunct toate lucrurile pe care le-am stabilitacum 100 de ani” , a povestit în cadrul sim-pozionului prof. univ. dr. Toader Nicoară.

Adriana Zaharia< familia Lucaciu ;i-a cumpărat casa din Satu Mare în 2 mai 1883

A luat cuvântul Adriana Zaharia, caremerg]nd pe urmele unor cercet[tori ;ic[ut]nd prin arhive, a reu;it s[ g[seasc[ lo-cuin\a familiei Lucaciu ̀ n Satu Mare, ̀ n pe-rioada c]nd era profesor de religie, de limba;i literatura rom]n[ la Liceul Regesc. Adria-na Zaharia a demonstrat prin documentec[ tocmai pentru c[ era proprietar, av]nddreptul de a fi desemnat virilist, adic[ s[fac[ parte din consiliul ora;ului, Vasile Lu-caciu a intrat `n conflict cu autorit[\ile deatunci. G[sirea documentului ;edin\ei `ncare s-a luat `n discu\ie cererea de a fi ac-ceptat ca virilist este unul dintre cele maiimportante momente din perioadas[tm[rean[ a sa.

"Doamnelor și domnilor,după cum bine știți, Informația de Du-

minică este publicația care are o direcțieeditorială mai puțin obișnuită în zilele noas-tre. Este un magazin cultural s[pt[m]nal,axat ̀ n principal pe istoria local[. Dintre su-tele de subiecte tratate de-a lungul anilor,Vasile Lucaciu ocup[ un loc aparte.~nt]mplarea a f[cut s[ am ;ansa de a fi co-optat[ `n echipa care executa lucr[rile dereabilitare a casei memoriale din localitateaApa. A fost un motiv `n plus s[ aprofundezcercet[rile privind via\a ;i activitatea acestuipersonaj fascinant.

Intr]nd `n posesia unor acte ;i docu-mente apar\in]nd familiei Lucaciu, ̀ n timpce lucram la documentarul TV “Vasile Lu-caciu la Satu Mare”, am descoperit lucruriuluitoare, total necunoscute publicului larg,chiar ;i speciali;tilor.

~n primul r]nd am prezentat în premie-ră scrisori din perioada vizitei dr. Vasile Lu-caciu ̀ n Statele Unite. ~n vitrina din aceast[sal[ se afl[ documente originale din arhivaInforma\ia Zilei. Desigur ;i acestea suntfoarte importante. Dar ceea ce ne interesape noi, ca s[tm[reni, era dac[ familia Luca-ciu avea ̀ ntr-adev[r o cas[ proprietate per-sonal[ `n Satu Mare.

Istoricul Augustin Iuga, ̀ n lucrarea Va-sile Lucaciu, Acte ;i documente, ap[rut[ ̀ nanul 1940, `ntr-o not[ de subsol f[cea tri-mitere la un proces verbal al unei ;edin\e aConsiliului ora;ului Satu Mare. Acesta a fostpunctul de la care am demarat c[utarea. Dinfericire, `n fondul neclasificat al ArhivelorStatului din Satu Mare am g[sit dovada in-dubitabil[ c[ Vasile Lucaciu era proprietarulunei locuin\e `n ora;ul Satu Mare. Acestproces verbal l-am publicat `n Informa\iaZilei din 8 iulie 2014.

Avem deci procesul verbal al ;edin\eiconsiliului or[;enesc din 3 noiembrie 1884prin care Adunarea general[ lua ̀ n dezbaterecererea dr. Lukacs Laszlo de a fi recunoscutprintre cei mai mari contribuabili din ora;ulSatu Mare. Dr. Vasile Lucaciu era pe atunciprofesor de limba rom]n[ la Liceul regesc.

Potrivit acestui document familia Lu-caciu ;i-a cumpărat casa din Satu Mare în2 mai 1883. Era o prim[ dovad[ certificat[printr-un document original, publicat pen-tru prima oar[ ̀ n Informa\ia Zilei. IstoriculIuga nota c[ proprietatea se afla pe stradaFerdinand la num[rul 29, adic[ pe actualulbulevard Vasile Lucaciu. Am consultat coalafunciar[ ;i am constatat cu surprindere c[

proprietatea din Strada Vasile Lucaciu nr.29 a fost cump[rat[ `n anul 1929 de ora;ulSatu Mare cu suma de 850.000 lei.Autorit[\ile inten\ionau s[ ̀ nfiin\eze aici unmuzeu.

~n parantez[ fie spus casa a trecut `nc]\iva ani de la un proprietar la altul,v]nz]ndu-se cu sume progresive `ncep]ndde la 250 000 lei ajung]nd `n final la 850000 lei.

Avem apoi c]teva articole din ziarelevremii, printre care unul din ziarul Satu Ma-re de asemenea publicat de noi, `n care sedepl]ngea faptul c[ documente, scrisori,c[r\i ;i obiecte nu-;i reg[sesc locul bineme-ritat `ntr-un muzeu dedicat mareluidisp[rut. ~nc[ o dovad[ c[ autorit[\iles[tm[rene doreau s[ `nfiin\eze un muzeu`n fosta cas[ a lui Vasile Lucaciu.

Din diverse motive muzeul Lucaciu nus-a mai `nfiin\at `n perioada interbelic[. ~nschimb s-a reu;it dezvelirea unei statui. Dinfericire ;i azi locuin\a respectiv[ este ̀ n pro-prietatea municipiului Satu Mare.

Dup[ 133 de ani, datorit[ bun[voin\eiPrim[riei Satu Mare, pe zidul acestei casese va amplasa ast[zi o plac[, mai precis olucrare artistic[, o carte cu ;apte file t[iate`n o\el, realizat[ de sculptorul Gyori Csaba.Lucrarea dore;te s[ atrag[ aten\ia c[ `ntreacele ziduri a locuit unul dintre oameniicare au f[urit istorie, a luptat pentru dreptate;i libertate pentru toate na\iunile. Poate c[`ntr-o zi aceast[ cas[ va deveni Muzeul Va-sile Lucaciu, muzeu care va ad[posti o partedin istoria acestor meleaguri.

Acest om a f[cut mult prea mult pentruna\iunea sa ;i a primit foarte pu\in. Pentrurom]ni, este f[r[ ̀ ndoial[ cea mai mare per-sonalitate istoric[ pe care a dat-o jude\ulSatu Mare.

A;a cum se spune `n cazul oamenilormari, ;i despre Vasile Lucaciu se poate spunec[ “orice am face noi pentru el, niciodat[nu vom reu;i s[ egal[m ceea ce a f[cut elpentru noi”. V[ mul\umesc pentru aten\ie.”

Viorel Ciubotă< sătmărenii erauîn prima linie în lupta pentruapărarea limbii și naţionalităţii

Miercuri în Sala Poesis a fost prezent șiistoricul Viorel Ciubotă, studiile dumnealuiconstituind piatra de temelie pentru oricecercetare viitoare a evenimentelor din Tran-silvania, și în special din fostul comitat Satu

Mare. “Ţin să vă mărturisesc că acum 26 de

ani am publicat în revista “Satu Mare, Studiiși Comunicări”, revistă care apărea atuncidupă cum vrea partidul, publicam acţiuniale mișcării memorandiste din Satu Mare.Nu vă pot spune cu mult mai multe decâtatunci pentru că făcusem atunci o cercetareexhaustivă și am extras toate numele care legăsisem legate de Satu Mare. Atunci am ob-servat că de la 21 de participanţi la mișcareamemorandistă am ajuns dintr-o dată la 48de participanţi și am mai observat ceva, ma-joritatea se grupează în zona de Codru, înîmprejurimile orașului Tășnad, în zona dinjurul Băii Mari și Ţara Chioarului. În dele-gaţie nu avem nici un oșan, nici un mara-mureșan, în schimb avem 48 de sătmărenicu zona Tășnadului sau 33 doar din Comi-tatul Sătmarului ceea ce înseamnă că 15 lasută din delegaţia care a fost la Viena a fostformată din sătmăreni, ceea ce ne plaseazăpe un loc foarte sus. Nu este un lucru la în-demâna oricui, nu eram cel mai puternicjudeţ la nivel naţional pentru că la acea vre-me românii reprezentau în comitatul Săt-marului doar 40 la sută, ungurii erau majo-ritari. Am stat să mă gândesc de ce sătmă-renii sunt prezenţi în număr mare la atâteaastfel de activităţi? Am găsit o singură ex-plicaţie, ei se simţeau cei mai ameninţaţi, eierau în prima linie în lupta pentru apărarealimbii și a naţionalităţii. Dacă luăm în con-siderare și teritoriul Comitatului și teritoriulactual am avut 48 de participanţi, dintrecare 21 de preoţi și protopopi, 16 proprietari,cinci învăţători, un avocat și cinci ţărani,asta era structura clasei politice româneștide la sf. secolului al XIX-lea și începutul se-colului XX. Din Satu Mare avem 17 adresede adeziune la mișcarea memorandistă, sun-tem pe locul doi în Transilvania, după Co-mitatul Solnoc-Dăbâca care are 23 de loca-lităţi. Avem 17 adrese de adeziune dintrecei 300 judecaţi la Cluj, deci și aici stămbine. Din păcate știţi foarte bine cum s-asfârșit acest proces, norocul mișcării noastrenaţionale a fost că guvernul maghiar și elitamaghiară în loc să înceteze toate acţiuniledupă ce au primit Memorandumul de laViena și s-ar fi stins acţiunea și PartidulNaţional Român ar fi avut probleme maride organizare. Lucaciu nu era adeptul du-cerii Memorandumului de la Viena pentrucă își dădea seama că nu mai avea din punctde vedere politic o valoare deosebită pentrucă Ungaria avea un regim parlamentar. Am

câștigat o bătălie datorită obtuzităţii claseipolitice de atunci”, a spus istoricul ViorelCiubotă.

Ioan Nistor< O reeditare cu multiple semnificații

Scriitorul și profesorul Ioan Nistor, unuldintre cei mai fini cunoscători ai fenome-nului s-a numărat și el printre invitaţii spe-ciali.

"La o prestigioasă editură clujeană, aapărut în aceste zile un volum dedicat luiVasile Lucaciu (Tiron Albani, „Leul de laȘișești. De ce s-a prăbușit Monarhia Aus-tro-Ungară”, Ed. Școala Ardeleană, Cluj Na-poca, 2016), de real interes pentru cititoriisătmăreni.

Restituirea are simbolistica ei. Ea mar-chează scurgerea a 122 de ani de la con-damnarea lui Vasile Lucaciu la cinci ani deînchisoare și, totdeodată, anunță un începutașteptat< readucerea în actualitate a celormai importante tipărituri interbelice. Unproiect întârziat, dar posibil și necesar pen-tru vitalitatea culturii scrise locale.

Tiron Albani, născut la 2 martie 1887 laGârbova de Sus, Alba, și decedat la Oradeaîn 12 septembrie 1972, scriitor și publicist,cu trei luni de detenție în temnițele împă-rătești pentru „delicte de presă”, a fost el în-suși un militant de seamă al Unirii din 1918.

Cartea lui este o reconstituire cinema-tografică a vieții celui care „a înțeles cu oexactitate matematică timpul istoric în carea trăit” (Dumitru Păcuraru). Autorul oferădate biografice precise, dar ne îngăduie săîntrezărim și expresia talentului său de pro-zator< dialoguri vii, imaginea realistă a unuitimp eroic, inclusiv tablouri expresive cumeste cel al închisorii din Seghedin, pe careo vede ca o machetă a Imperiului< „Zidurilevechi și cenușii ale clădirii într-o parte suntspălate de valurile Mureșului, ca și cum arvrea ca în semn de protest să sape la temeliazidului lugubru și misterios pentru a-l pră-buși și spăla în apele Tisei. Parcă ar ști că îndosul acestui zid lâncezesc atâtea vieți și seînăbușă atâtea idei. Unele ies la iveală, altelese irosesc, se înăbușă în aerul îmbâcsit alcelulelor, cum se stinge o flacără copleșităde o lavină de nisip.” (p.112). Evocarea e cal-dă, cu vibrații ale sufletului, cu sentimentede admirație și recunoștință pentru un erouautentic, pentru omul, luptătorul și vizio-narul exemplar. Deseori recurge la consem-narea unor detaliile sugestive, ca în acestscurt citat privind procesul< „Președintelese sfătuiește cu judecătorii apoi pronunțădeciziunea< / –Curtea cu jurați nu dă loc ce-rerii acuzatului. / Mulțumit de sine procu-rorul Cserna se ridică și privindu-și însem-nările, după ce bea din paharul cu apă, în-cepe un rechizitoriu preliminar cu voceaforțată...” (p. 65).

Grație talentului său, avem în față im-aginea eroului care se înalță și, în acelașitimp, imaginea unui Imperiu care cade. Dece cade? Cauzele sunt diverse și reprezintăsubstanța ideatică a cărții. Imperiul era oconstrucție falsă deoarece nutrea credințacă o populație minoritară din Ardeal se poa-te impune prin forță pentru a domina ma-joritatea românească. Miopia, autoiluzio-narea nu permiteau stăpânirii să vadă o rea-litate stridentă. Chiar în rechizitoriul pro-nunțat în sala de judecată, acuzatorul vor-bește despre „o națiune dominantă” (p.66),nu altfel, ci pur și simplu dominantă. Aceastaera paradigma acţiunii celor ce împărțeaudreptatea. E ușor de constatat că termenulnu are nimic comun cu evoluția lumii sprelibertate individuală și națională în pragulsecolului XX.

Pe de altă parte, la nivelul de jos al so-cietății, se ajunsese la o intoleranță explozivă.Invectivele reciproce, absurde și de o parteși de alta (reproduse în carte, netraduse, darușor de decodificat) indică fracturi în țesă-tura societății, imposibil de vindecat. Dincauza unei propagande care nu conteneasă-i prezinte pe români ca fiind o specieumană inferioară, acțiunile menite să dez-naționalizeze, prioritar prin sufocarea drep-tului la utilizarea limbii, au produs deznă-dejde și mânie. Intoleranța de stat, după1867, nu cultiva viețuirea împreună, ci în-tărâta conflictul. Dacă s-a ajuns chiar și lainterzicerea doinei „sub aspre sancțiuni”, ci-că „pentru caracterul ei rebel” (p.119), acestae un semn de slăbiciune al unei construcțiistatale. Idealurile pașoptismului europeaneșuaseră în Imperiu în direcția periculoasăa unui șovinism perfid și agresiv.

Revendicările românilor sunt exprimateclar de către cel care a fost eminența cenușiea Memorandului, Vasile Lucaciu. El și-a în-

demnat consângenii să învețe cum să-și ape-re< „onoarea, liniștea, averea și viața” (p.66).Iată, vina care nu i se va ierta! Sunt doar PA-TRU termeni, dar extrem de cuprinzători.Spre exemplu, onoarea însemna dreptul ro-mânilor de a fi ei înșiși, cu limba lor, cu obi-ceiurile, cu învățătorii, cu credința lor etc.El a demascat cu precizie în publicistica sași în textul Memorandului, pe care l-a in-spirat, căile folosite sistematic pentru su-bordonarea românilor. Cea mai gravă< lipsainstrucției, a școlilor. Apoi, acapararea te-renurilor fertile prin comasări, „reforma so-cială” de tristă faimă, inițiată de economiști(supraapreciați azi de necunoscători!), re-formă aplicată de ingineri pe care autorul îivede plimbându-se „ca niște berze” pesteholde (p.146), pentru a comasa pământurilefertile și a le concentra în mâna unor mariproprietari, în timp ce românilor li se lăsau„coastele, mărăcinișurile și pietrișurile”(p.147). Era calea sigură spre o sărăcie greude îndurat, cauză a emigrației spre alte zări.Va fi nevoie de Reforma inițiată după Unirede Iuliu Maniu pentru repararea acelor ne-dreptăți.

În același timp, autorul surprinde înprofunzime starea sufletească a oamenilor.Represiunilor de după 1867, dublate de opropagandă eficientă, li se adăuga pericolulpierderii limbii, atributul demnității de carevorbea Părintele Lucaciu. Aroganța stăpâ-nirii manifestată prin invective, versus sen-zația de națiune supusă extincției, tot acestghem de nemulțumiri a făcut ca puținul aerrespirabil să se epuizeze. Cele două comu-nități deveneau din ce în ce mai mult douăentități paralele, străine, sau două pietre careproduc doar scântei. Bun cunoscător al psi-hologiei maselor, al filosofiei și istoriografiei,Dr. V. Lucaciu a înțeles că salvarea e doaruna< două drumuri separate. Și asta pentrucă există un sens unic al istoriei< libertateaindividuală a ființei umane în context na-țional. Căutătura „de sus” a unei părți nupace înseamnă, ci confruntare. Chiar și lanivel de familie, un membru dominant careîși arogă puterea absolută de a decide nueste acceptat și va fi izolat sau repudiat. Înfond, la 1 Decembrie 1918, s-a legiuit ine-vitabila ruptură. Românii au abandonat niș-te companioni incorecți, lipsiți de loialitatefață de ceilalți de lângă ei.

Cartea lui Tiron Albani e o bună ocaziede decontaminare ideatică a celor care mergînainte cu capul răsucit îndărăt și cu nostal-gia Imperiului.

Merită reprodusă o secvență veridică atensiunii din sala de judecată, care indică orealitate extinsă la nivelui întregului Ardeal<intoleranța instituționalizată care molipseapopulația alimentând un complex de infe-rioritate printre români. Iată secvența< „În-ainte ca președintele să răspundă la cerereaapărătorului, în sală izbucnește tumult. Un-gurii din Debrețin, care au venit să se dis-treze la acest proces, s-au simțit jigniți înorgoliul lor, că acuzatul refuză să vorbeascăungurește. Încep să insulte pe acuzat, la carerăspund românii prezenți și ei, că acuzatulpoate vorbi în limba sa maternă. Aceasta adat prilej la un schimb violent de cuvinteîntre unguri și români< / –Budos olah! / –Ungur prost! / –Hallgass te bocskoros! / –Taci tu slugoi de călău! / Președintele văzândcă degeaba sună clopotul, nu poate stăpânisala, suspendă ședința amânând-o pentrua doua zi.” (p.67). La această scenă, un singurcomentariu mi se pare potrivit. Ședința cuinjurii a fost amânată. Cu o zi. Apoi s-a datcitire condamnărilor. Dar starea explozivăurma să mai acumuleze energii centrifugeîncă 24 de ani. După care va veni adevăratasentință, definitivă, de la 1 Decembrie 1948.

Imperiul s-a prăbușit pentru că nu aveaniciun fel de bază, nici democratică sau li-berală, nici etnică, nici nu promova drepta-tea și egalitatea. Chiar dacă s-ar fi moder-nizat începând, să zicem, de la denumireaîn ordine alfabetică, Monarhia Austro- Ce-hă- Româno- Slovacă și Ungară, tot ar fieșuat. Recent, un istoric susținea, făcândprozeliți, că Unirea Transilvaniei cu Țaradin 1918 nu s-ar fi înfăptuit în niște termenijuridici clari, uitând că Istoria curge înainte,nu înapoi. În paginile sale, presărate, poateinvoluntar, cu boia și otravă, nu spune însăce fel de „termeni juridici” au stat la bazaconstituirii Regatului care la 1867 a înghițitTransilvania. Pe de altă parte, entuziasmuldemolator îl face să uite că istoria a oferitniște lecții, că imperiile se pot menține prinforță o vreme, dar nu sunt veșnice. În pre-zent mai dăinuie șchiopătând unul singur,dar e foarte trist și acela...

Imaginea Împărăției, pe care o oferă car-tea lui Tiron Albani, este aceea a unei vultoriuriașe, cu doage ferecate în oțeluri, dar pu-

trede și pline de spărturi în fața puhoiuluinemilos.

Despre Vasile Lucaciu, câteva concluzii,în final. Cea mai importantă lucrare a sa,alături de cauza Unirii, a fost aceea de a creao adevărată școală a patriotismului. A fostun exemplu pentru tineri. A format o gene-rație de preoți care au suplinit lipsa intelec-tualității din ținuturile noastre. Numeroșifii ai Șișeștilor, preoți răsăriți la îndemnulsău, s-au răspândit în Nord-Vest, mai alesîn Oaș. Inclusiv omul de cultură care a re-voluționat viața școlară din județ, Dariu Pop,a fost un ucenic al Părintelui Lucaciu.

Pe de altă parte, ca om al bisericii, el aavut în vedere rânduielile divine, dar a puspreț în ceea ce a făcut și a scris, și pe rându-ielile omenești care cer acțiune, fapte, luptă,sacrificii. A așezat astfel în armonie ceea ceteologii numesc Biserica Triumfătoare, dincer, cu Biserica Luptătoare, de pe pământ.În privința celor două Biserici românești, elștia că neamul său respira cu doi plămâni,dar și că inima acestui neam e una singură.Și, în virtutea acestei unicități, propria sainimă bătea în ritmurile de la anul 1053. În-căpătoare fiind, îi cuprindea pe toți româniideopotrivă. În același timp, ideologia Unirii,la care și-a dat obolul, nu admitea revanșa,nu accepta ca națiunea umilită să umileascăla rându-i, principiu care, în marea sa pa-rohie sătmăreană a prins rădăcini viguroasepână azi.

A dat și niște lecții de moralitate pentrucei aflați trecător în fruntea nației, valabileîncă. Aflat în pragul morții, în casa din SatuMare, Vasile Lucaciu exprimă un gând, osperanță, aceea că Țara „Va avea conducă-tori demni” (p.192). Refuza pâinea albăpentru că, spunea, nu acesta a fost visul său,luxul, traiul ușor. Doar două exemple, dincare deducem că, într-un moment crucial,altădată, românii au avut șansa de a avea înfrunte asemenea oameni.

Recenta apariție editorială trebuie în-țeleasă și ca un gest de prețuire a înaintași-lor, de recuperare și restituire a valorilorlocale, un proiect dedicat Centenarului Ma-rii Uniri. Iar în ceea ce privește reușita re-dactorului de carte, Adriana Zaharia, con-statăm că Satu Mare are forțele necesare îndomeniu."

Vasile Dâncu< această reeditaremerită să intre `n spaţiul public

Editura a fost reprezentantă de VasileDâncu care a vorbit despre colaborarea carea stat la baza reeditării acestei cărţi, dar șidespre efortul comun pe care fiecare trebuiesă îl depună pentru ca nimeni să nu uitecât de important a fost acest personaj pen-tru istoria naţională. „Această carte va intraîn libăriile din România, ̀ n bibliotecile dinRomânia, va circula pe la târgurile de cartepentru că această reeditare merită să intre`n spaţiul public. Prima ediţie care a apărutîn 1936 nu știu ce circulaţie a avut, daraceastă reeditare trebuie să fie prezentă înlibrăriile nu numai din zona dumneavostrăcu o semnificaţie istorie foarte puternică,ci în toate librăriile din România. Și dacătot suntem în campanie electorală vă spunși eu „Votaţi Vasile Lucaciu!”, a conchis edi-torul Vasile Dâncu.

Alexandru Zotta< Tiron Albaniorganizează după criterii știinţifice materialul

Tot despre volumul reeditat de ȘcoalaArdeleană a vorbit și Alexandru Zotta.“Cartea a apărut prin anii ‘35-’36, a fost operioadă de efervescenţă culturală, mai alesîn Transilvania pentru că nu se stinseserăecourile Marii Uniri. Autorul este unulobiectiv, organizează după criterii știinţificematerialul și face ca acest volum să fie con-vingător, nu avem cum să îi reproșăm ni-mic. Meritul autorului este acela de a relevaatitudinea intelectuală la care a a ajuns Va-sile Lucaciu și datorită căreia a reușit săcoalizeze în jurul lui atâ\ia oameni și să sta-bilească o strategie politică în perioada me-morandistă. Autorul este atent și la dimen-siunile personalităţii lui Vasile Lucaciu, ceade preot și de cea de luptător politic careurmează imperative vieţii politice. Dacă arfi să găsim anumite neajunsuri, acestea nuvin din aspectul documentar. Cred că aceas-tă carte nu este în pri