HPV (Papilloma Virus Uman)

Clasificare științifică

Suprafamilie: Polyomaviridae

Familie:Papillomaviridae

Gen:Papillomavirus

Specie:Human papillomavirus

HPV (Papilloma Virus Uman)

cel mai comun virus cu transmitere sexuala, ce poate infecta zonele genitale ale femeilor si barbatilor;

reprezinta cea mai frecventa cauza de aparitie a leziunilor celulare de la nivelul colului uterin, care pot evolua in cancer de col uterin;

poate infecta cavitatea bucala si gatul;

infectia cu HPV nu prezinta simptome;

persoanele cu varste cuprinse intre 15-26 de ani, sunt cele mai expuse contactarii cu HPV, prin activitate sexuala;

virusul HPV nu provoaca intotdeauna imbolnavire, mecanismele de aparare ale organismului reusind sa-l elimine in mod natural.

Studiile epidemiologice au aratat ca infectia cu anumite genotipuri de HPV este

un factor de risc semnificativ pentru aparitia cancerului de col uterin.

In prezent sunt cunoscute peste 100 genotipuri de HPV, dintre care :

cu risc oncogen scazut:  6, 11, 40, 53, 54, 70 (agenti etiologici ai

papiloamelor, condiloamelor, verucilor, cervicitelor)

cu risc oncogen inalt: 16, 18, 31, 33, 45, 51, 58, 59, 66,

68 (implicate in  aparitia si evolutia leziunilor  displazice de col

uterin,  a cancerului de col uterin).

De ce e important?

Virusul Papilloma Uman este raspunzator pentru 70% din cancerele de col uterin.

Vaccinarea anti HPV 16/18, alaturi de screeningul citologic regulat (prin testul Babes-Papanicolaou), poate reduce riscul de cancer de col uterin cu pana la 94%. 

Cum se transmite?

tulpinile genitale se transmit doar prin contact sexual vaginal, oral sau anal, nu si prin sange sau secretii;

celelalte tulpini se transmit prin contact direct cutanat, astfel pot aparea leziuni pe maini, picioare, piept etc;

se poate transmite de la mama la fat.

 

Simptomatologie

Cele mai multe infectii sunt asimptomatice, nediagnosticate.

La femei, infectia  cu  HPV e sugerata de aparitia

verucilor, condiloamelor, papiloamelor in urmatoarele

zone: vulva, labii, uretra, vagin, col uterin, anus, perianal,

tegument, laringe (genotipuri cu risc scazut). Un aspect

important al infectiei este aparitia leziunilor pe col uterin

(jonctiunea endo-exocol), care pot evolua, in lipsa unui

tratament adecvat si precoce, spre cancer (genotipuri cu

risc crescut).

La barbati prezenta verucilor pe penis, preput, gland,

anus, zona perianala, tegument, laringe (genotipuri cu risc

scazut) sugereaza o infectie HPV.

Nu este exclus insa ca orice genotip de HPV sa fie implicat

in aparitia oricareia din leziunile enumerate mai sus.

 Cum se depisteaza? Diagnosticul infectarii cu HPV este dat de testarea HPV ( recoltarea celulelor de la nivelul secretiei colului uterin, cu ajutorul unui tamponas cervical special si examinarea probei in laborator pentru depistarea materialul genetic al virusului HPV aflat în interiorul celulelor), care poate poate fi:

detectie si genotipare HPV: detecteaza prezenta virusului HPV in organism pentru toate tipurile de tulpini, oncogene si neoncogene;

testare ADN HPV: genotipare doar pentru tulpinile oncogene 16 si 18.

Atentie! Testarea Babes-Papanicolaou depisteaza modificarile ce apar la nivelul celulelor colului uterin si gradul lor severitate si suspecteaza prezenta virusului in celula.In urma rezultatelor Pap-testului medicul decide daca este nevoie de investigarea suplimentara a pacientei: se poate efectua o colposcopie, testarea HVP sau examenul histopatologic al piesei de biopsie care ne ofera rezultatul de certitudine al modificarii celulare (este sau nu, canceroasa).

La barbati, metoda de detectie este din secretia uretrala.

 

Cum poti preveni infectia cu HPV?

Cel mai bun mod de a preveni infectia cu virusul HPV, ce determina aparitia cancerului de col uterin, este efectuarea controlului ginecologic anual de rutina si efectuarea testului Babes-Papanicolau, care ne asigura ca la nivelul colului nu a aparut nicio modificare suspecta.

Alte metode de prevenire a infectiei cu HPV, precum si a altor boli cu transmitere sexuala, este folosirea prezervativului si mentinerea unui partener unic, stabil.

 

Cum se trateaza?

Nu se trateaza virusul HPV, ci modificarile provocate de acesta; virusul poate fi eliminat de catre mecanismele de aparare ale organismului, imunitare si celulare

Metodele de tratament sunt diverse, in functie de afectiunea provocata (poate fi vorba de medicatie, creme, tratament chirurgical).

Dupa tratament, bolile provocate de virus pot sa reapara, de aceea este necesara monitorizarea permanenta a sanatatii prin controlul ginecologic anual de rutina si testul Babes-Papanicolau.

 

Vaccinul contra HPV

 principala metoda de prevenire a infectiei cu HPV;

 acest vaccin nu previne cancerul de col uterin, ci infectia cu HPV, care este raspunzatoare de aparitia acestuia, in cele mai multe dintre cazuri;

 protejeaza doar impotriva catorva  tipuri de HPV, din care doua sunt considerate a fi cu un potential oncogen deosebit de mare (tulpinile 16 si 18);

 vaccinul este destinat, in principal,  tinerelor care nu si-au inceput inca viata sexuala, dar studiile arata ca este imunogen pana la varsta 26 de ani;

 in cazul testarii HPV pozitive pentru tulpinile cu risc crescut (16 si 18), se impune obligatoriu examinarea colposcopica a tractului genital inferior.

Impactul HPV şi al condiloamelor acuminate asupra dezvoltării sarcinii

Papiloma virusul uman nu are niciun efect asupra dezvoltării fătului.În timpul sarcinii, numărul condiloamelor acuminate pe organele genitale

poate creşte, sau, dimpotrivă, acestea pot dispărea totalmente şi spontan.

Prezenţa condiloamelor pe organele genitale exterioare nu interferează cu dezvoltarea normală a sarcinii. Cu toate acestea, prezenţa unui număr mare al condiloamelor în vagin şi pe colul uterin poate complica naşterea şi poate provoca sângerări severe.

Cea mai periculoasă complicaţie a infecţiei cu HPV la femeile gravide este riscul contaminării copilului la naştere cu dezvoltarea ulterioară la el a polipilortractului respirator.

Riscul contaminării copilului de la mama, care nu are niciun simptom al bolii sau are doar condiloame, este relativ scăzut. În plus, chiar dacă infectarea se întâmplă, există o probabilitate mare a dispariţiei spontane, în câteva luni, a infecţiei la copil.

Naşterea prin cezariană doar în măsură mică reduce riscul contaminării nou-născutului cu virusul papiloma uman şi este recomandată doar în cazurile în care, din cauza numărului mare al negilor în tractul genital al femeii, nu poate fi acceptată naşterea naturală.

Tratamentul condiloamelor acuminate în timpul sarcinii se efectuează doar sub supraveghere medicală şi doar în acele cazuri în care acesta nu poate fi amânat pentru o perioadă de după naştere. De regulă, tratamentul condiloamelor acuminate, în timpul sarcinii, se efectuează printr-o ardere cu azot lichid (vezi mai jos). Această metodă este eficientă şi sigură pentru făt.

Este important! Chiar dacă, în urma analizei PCR, vi se detectează unele formele

oncogene ale HPV, acest fapt nu înseamnă că deja aveţi cancerul colului uterin sau că, în mod inevitabil, în viitorul apropiat, acesta vi s-a dezvolta, deoarece, nu în toate cazurile infecţia cu HPV cauzează cancerul.

Testul pozitiv PCR, de asemenea, nu indică faptul că aveţi unele modificări pre-canceroase în colul uterin.

Pentru a determina dacă HPV a provocat modificările celulelor colului uterin şi dacă există un risc al dezvoltării cancerului, ar trebui să vă supuneţi analizei frotiului citologic şi colposcopiei

1. Nu încercaţi să scăpaţi de condiloame de sine stătător. Aceasta nu elimină infecţia şi poate provoca sângerări severe.

2. Dacă aţi rănit accidental unul dintre condiloame şi acesta a început să sângereze, apăsaţi-l strâns cu degetul şi ţineţi-l apăsat timp de 5-7 minute.

Eliminarea condiloamelor acuminate

În prezent, există mai multe metode diferite de a elimina condiloamele acuminate, dar nici una dintre ele nu poate garanta o recuperare de 100%. Riscul reapariţiei condiloamelor, după îndepărtarea acestora, este de 10-20%.

Mai jos sunt enumerate cele mai eficiente şi cele mai accesibile metode:

Criocoagularea

Criocoagularea (arderea cu azotul lichid) este un tratament rapid şi eficient al condiloamelor acuminate. Procedura poate fi un pic dureroasă şi neplăcută, dar acest fapt rareori îi preocupă pe pacienţi. Criocoagularea condiloamelor se realizează în mai multe sesiuni, timp de câteva săptămâni. Îndepărtarea deplină a condiloamelor se observă în 75-80% dintre cazurile pacienţilor care au trecut toate procedurile.

Procedura arderii cu azot lichid nu poate fi utilizată în tratamentul condiloamelor în zona vaginului, din cauza riscului deteriorării pereţilor acestuia.

Electrocoagularea 

Electrocoagularea utilizează, în scopul cauterizării şi eliminării condiloamelor, curentul electric de înaltă frecvenţă. Procedura tratamentului poate fi dureroasă şi, din această cauză, aplicarea electrocoagulării ar putea necesita utilizarea anesteziei.

Eliminarea condiloamelor acuminate printr-o intervenţie chirurgicală

Tratamentul chirurgical obişnuit al verucilor genitale include eliminarea mecanică a negilor, cu un bisturiu sau cu foarfecele, sub anestezia locală. În

prezent, metoda îndepărtării chirurgicale a verucilor este utilizată rar, din cauza eficienţei sale scăzute.

Cauterizarea cu Laser

Cauterizarea cu Laser a condiloamelor acuminate este deosebit de eficientă, fie că în cazul reapariţiei acestora în urma altor tratamente, fie că în cazul în care negii se situează în vagin sau în uretră. Procedura cauterizării cu laserul este, de regulă, puţin dureroasă şi destul de eficace.

Keratolitice (acidul tricloracetic şi acidul dichloroacetic)

Aceste medicamente au un efect distructiv foarte puternic, comparabil cu efectul tratamentului cu azotul lichid. Aceste medicamente sunt aplicate pe pielea Dvs. de medic, o dată pe săptămână, timp de câteva săptămâni.

Datorită faptului că, împreună cu infecţia cu papiloma virusul uman, sunt posibile şi alte infecţii ale căilor genitale, medicul dumneavoastră vă poate prescrie un tratament mai complex, inclusiv, antibiotice şi medicamente antifungice.

De-a lungul perioadei tratamentului, se recomandă să renunţaţi la relaţiile sexuale şi să reveniţi la viaţă sexuală doar după finisarea tratamentului.

Atentie! Persoanele vaccinate trebuie sa continue monitorizarea starii de sanatate prin efectuarea anuala a testului Pap, intrucat vaccinul protejeaza doar importiva tulpinilor 16 si 18, iar cancerul cervical poate fi provocat si de alte tipuri de tulpini.