Capitolul I

Hotelul Majestic

Dupi plrerea mea, nici un oras de pe litoralul sudic a]Angliei nu este mai frumos ca St. Loo. Nu degeaba a lbstnumit Reglna Staliunilor, ;i aminteste de Rivieri. Pentrumine, coasta Cornwall-ului este la fel de lascinanti caaceea din sudul Franfei.

I-am mirturisit asta qi prietenului meu, Hercule Poirot.

- Iga scria ;i in meniul restaurantului de iei, mon am|Remarca ta nu e originali.

- Dar nu e;ti de acord?Zimbi ca pentru sine ;i nu-mi rdspunse Ia intrcbarc.

Mii de scuze, Hastings. Eram cu gindul departe.Msam la panea aceea de lume de care rocmai ai amintit.

Sudul Franlei?Da. Meditam Ia ultima iarni petrecuti acolo 5i la

evenimentele care au a\.ut loc.

Mi.am adus aminte. in Trenul Albastru se comisese ocrimd., iar misterul unul complicat ;i uimitor - fuscserezolvat de Poiror cu uluitoarea sa agerime.

- CAt mi-aq fi dorit si fiu cu tine, am spus cu regret.Qi eu, admise Poirot. Experienta ta mi-ar fi fbst de

mare ajutor.

8 4",4.c/r'EM-am uitat la el piezi;. Viata mi invilase si nu am

incredcre in complimentcle ficute de el, dar pirea extremde serios. PAni Ia urmi, de ce nu? Sunt la curent cu meto-dele pe care Ie foloseste.

Cleea ce mia lipsit ccl mai mult a fost imaginalia tadebordanti., Hastings, rosti el visitor. Omul trebuie si semai qi descarce. Valetul mcu, Gcorges, un om admirabilcu carc imi mai permit uneori si discut anumite probleme,nu arc nici un pic de imaginatie.

- Spune-mi, Poirot, nu te-ai simlit niciodati tentat si-1ireiei activitarea? Via!a asl.a pasive...

Mi se potrivefte de minunc, prietene. Si stai lasoare... Ce poate fi mai incintitor? Si cobori de pe pie-destal la zenitul faimci... Cc gest ai putea fi mai mirel? Sespune dcspre mine: ,,Iatil pe Hercule Poirot!... Marele...unicul! N-a mai existat unul ca el, si nici nu va existal" EiDrzz, sunt mullumit. Nu cer mai mult. Sunt modest,

Pcrsonal, nu a; fi lolosit cuvAntul ,,modest". Mi sepirea cI cgoccntrismul micului meu prieten nu se dimi-Duasc cu trecerea anilor. Se ldsi pe scaun, mingiindu-;imustata $i aproapc dind pe afari de mullumire de sine.

Stitcam pe una din terasele hotelului Majestic. Estecel mai mare hotcl din St. Loo. construit pe un promon-toriu cu vedere la mare. Gridinile sale se intindeau jos,sub noi, presiratc din bel;ug cu palmieri. Marea era de unalbastru intens qi minunat, ceml senin, iar soarele striluceacu toati puterea cu carc trebuia se streluceasci un soarede august (lucnr rar in Anglia). Se auzea un zumzet plicutde albirre... totul cra idcal.

Doar cc sosiserim in seara precedentd, iar aceasta eraprima dimincali din siprimina pe care ne propuseserams-o petrccem acolo. Daci starea rremii avea sd se menlini,$e airurrfa o vacan{i perfecti.

Pericol la End House 9Am ridicat ziarul de dimineali, care-mi cdzuse din mini,

gi mi-am continuat trecerea in revisti a ;tirilor diminegii'

Situa;ia politici pirea nesatisficitoare, dar firi aspecteinteresante; erau probleme in China, un articol relata pe

larg zvonurile despre o escrocherie la Londra, insi nu

exista nici o qtire incitantl.

- Curioasi treabi boala asta a papagalilor, am remarcat

dAnd foaia.

- Foarte curioase.- Se pare ci la keds au mai lost doud decese'

, - Foarte trist.Am mai dat o Pagrni.- inci nici o veste despre pilotul acela, Seton, ;i zborul

siu in juml lumii. Extraordinar de indriznep, tiPii nftia'

Magina aia arifibi e alui, Albahoss, trcbuic si lie o invenlie

mireald. Mare picat daci a murit Nu ci s-ar fi picdutorice speranti.. Poate cA a ajuns pe vreo insuld din Pacific'

- Locuitorii insulei Solomon inci mai sunt canibali,nu? comenti Poirot, mucalit.

Cred ci e un tip grozav Genul acesta de lucruri tefac si te sim;i mindru ci e;ti englez.

- E o consolare pentru infrlngerile de Ia Wimbledon,zise Poirot.

N-am... n-am r.'n.rt si... am inccput.

Prietenul meu imi stopi cu gralie intcnlia de a-micere scuze.

Eu, declami el. Eu nu sunt amfibiu precum ma$niria

bietului cipitan Seton, dar sunt cosmopolit. Iar fa,ti de

englezi intotdeauna am nutrit, aqa cum bine ftii, o Pro-fundi admiragie. De exemplu, pentnr modul meticulos in

care citesc ziarele.

Atenlia imi fusese atrasi de qtirile politice.

I

l0 &""4"c/d,FSe pare ci ii lac viala un calvar ministrului de

Interne, am obsewat chicotind.

Si"rmanul om. E adevirat ci. are necazuri. AI, da! AreatAt de multe, incit cauti ajutor la cele mai dubioase zone.

M-am uitat atent la el.Zdmbind ugor, Poirot isi scoase din buzunar cores-

pondenla de dimineati, prinsi atent cu un elastic. Lui dinea o scrisoare pc rare mi-o intin'e.

Cred ci a ajuns dupd ce am plecat noi ieri, zise el.Arn citit scrisoarea cu emolie.

Da4, Poirot, am strigat. Este nemaipomenit de flatant!Crezi, prietene?

Vorbeste la superlativ despre abilitatea ta.

- Arc dreptate, spuse Poirot, plecAndu-qi privirea cumodestic.

Te roagl si cercetezi dumneata problema aceasta...o consideri ca pc o favoare personali,

- Chiar aga. Nu trebuie sd.-mi repeti tot ce scrie.inlelegi, dragul meu Hastings, am citit-o si eu.

- Ce picat! Asta va pune cap;t vacantei noastre.- Nu, nu, calnez alus, nici nu se pune problema.

Dar ministml de Interne spune ci problema e urgenti..- S-ar putea si aibi dreptate... dar s-ar putea si nu

aibi. Politicienii i;tia se agiti din orice. Am observat astapersonal, in Camera Deputalilor de la Paris.

Da. ai drepratc. Poiror, dar'n-ar trebui sd ne pre-gitim? Am ratat expresul de Londra, pleacd. la douispre-zece. Urmitor-ul.,.

Calmeazi-te, Hastings, calmeazi-te, te rogl Nu plecimazi la Londra, nici mi.car mAine .

Dar convocarea asta...

Pericol la End House ll- Nu mi priveqte pe mine. Eu nu fac parte din poligia

voastri, Hastings. Sunt rugat si preiau un caz in calitatede detectiv particular. Refuz.

- Refuzi?Bineinleles. ii scriu foarte politicos, imi exprim regretul,

scuzele, ii explic ci sunt complet dezolat, dar; ce vrei?M-am retras, sunt terminat.

- Nicidecum! am exclamat cu afecliune.Poirot md bitu pe genunchi.- Vorbegti ca un prieten bun... ca un cAine credincios.

Si ai si de ce. Celulele cenusii inci funclioneazi, ordinca,metoda, toate sunt la locul lor Dar cAnd m-am retras, pri-etene, m-am retras! Gata! Nu sunt un artist care iqi iarimas-bun de mai multe ori. O spun cu toate generozi-tatea: si-i HJnm ;i pe cei tineri si aibi o qansi. Ar puteaface.o treabi onorabili. Mi indoiesc, dar e posibil.Oricum, o vor scoate Ia capit cu aceastS. problemi cu ade-virat plictisitoare a ministrului de interne.

Dar, Poirot, complimentul!

- Eu sunt mai presus de complimente. Ministrul deInterne, fiind un om cu capul pe umeri, isi dd searna cd daciva obEine serviciile mele, succesul va fi garantat. Dar, cevrti? Nu arc noroc. Hercr.rle Poirot ;i-a rezol t ultimul caz.

M-am uitat la el. in adincul inimii ii deplAngeamincdpiginarea. Rezolvarea unui mister ca accla din scri-soare ar fi conferit un plus de strilucire reputatiei salemondiale. Cu toate astea, nu puteam si nu-i admir atitu-dinea de neinduplecat.

Brusc m-a strifulgerat un gind ;i am zAmbit.Mi intreb daci nu cumva gi-e frici. O declaragie atit

de curtenitoare i-ar ispiti cu sigurangi ;i pe zei.E imposibil ca cineva s; clinteasci decizia lui

Hercule Poirot, replicS. el.

t2 a4-.6-aL.fr

- Imposibil, Poirot?- Ai dreptate, mln axni n-ar tebui si folosim un astfel

de cuvAnt. Eh, nafoU nu spun ce daci un glonl s-ar infigein peretele de lingi capul meu nu at investiga problema!La urma urmei, oameni sunteml

Am suris. O pietricici. tocmai cizuse pe teras;., in spa-tele nostru, iar analogia fantezisti. a lui Poirot imi stirneaimaginaqia. Poirot lui pietricica !i continui:

Da... suntem oameni. Unul este cainele adormit -foarte bine, dar c6.inele adormit poate fi stimulat. Avelivoi, englezii, un proverb care spune asta.

- De fapt, daci mi.ine gAsefti un pumnal infipt lingipema ta, criminalul care l-a pus acolo trebuie si se pizeasci!

Poirot aprobi oarecum absent.Spre surprinderea mea, se ridici brusc gi cobori cele

ceteva trepte care duceau de pe terasd in gridini. Tocmaiatunci apiru o fate care venea in grabi. spre noi.

N-am apucat decAt si observ ci era frumoasi, cAndatcnfia mi-a lost aft$i de Poirot, carg neuit6ndu-se pe undemergea, s-a impiedicat de o ridicini ;i a cnzut la pimint. inacel moment se afla chiax in drepnrl fetei, qi amindoi l-amajutat si se ridice. Firette ci. eram atent la prietenul meu, darnu putearn trece cu vederea finp cu p6rul negm, ul chippozna{ ti ochi mari, de un albastru-inchis.

- Mii de scuze, se bilbii Poirot. Madanoisellz, swtettcxrem de amabili. Regret nespus... au! Mi doare piciorul.Nu, nu, nu e nimic grav, mi-am rdsucit glezna, doar atAt.in cdteva minute o si-mi revin. Dar daci m-ai putea ajuta,Hastings, vi. rog pe dumneata qi pe madetnoisellt, dacd eamabili, si mi sprijini$. imi e ruEine si. i-o cer.

SusgininduJ de arnbele pi4i l-am asezat pe un scaunde pe terasi. Am sugerat apoi si cheme un doctor, darprietenul meu s-a opus cu indirjire.

f Pericol la End House 13

I - ^**

nimic, !i-am spus' Mi s-a risucit glezna, atita

I tot. Ma doare pe moment, dar va trece repede' Ficu oI gimase. Mqnanoisclle, vd muJtumesc de mii de ori' Ati fostI ext e- de

^mabili. Luali loc, vi rog

I F tr r. ur."a.| - P.n,- ou1in. spuse ea. insi ar fi bine daci ati lisa peI cineva sd vi examineze.J - Vt asigtr, mndcnoisclb, e o bagakltz in companiaI durn.t.ut our,.i pldcuti. durerea a trecut deja') -^- ^f I anara rase.[ - iAstae bine., - C. tp*.1i de un cocteil? am proPus eu E on poniviti'i ' - pai... ea eziti. Muilrimesc frumos.

- Martini?- - Da, vd rog... irn Martini sec.

A^ pL.at. Cind m-am intors, dupi ce comandasembiuturile, i-am gisit pe cei doi adincili intr-o conver-

' salie animati- inchipuiqte-1i, Hastings, spuse el, casa de acolo, pe

care am admirat-o atet de mult, ii apaqine domni;oarei'

- Chiar a;a? am intrebat, degi nu lineam minte si-qi fiexprimat weo admiralie. De fapt, abia daci remarcasem

casa. Pare destul de ciudati 9i impunitoare stind acolo

singuri, departe de celelalte.

- Se nume;te End House, mi informi ea' O iubesc,dar este o casi veche qi diripinati. Aproape ci sti si cadi'

- Dumneavoastri sunteli ultima reprezentantd a uneifamilli de i16', malanoisellz?

- O, nu suntem de neam! insi familia Buckley a locuitacolo timp de doui sau trei secole Fratele meu a murit

acum trei ani, a;a ce eu sunt ultima descendenti'

- Ce trist! Locuigi singuri acolo, madanoisellz?

14 Ala"z,c4-.fr- Cilitoresc foarte mult, iar c6.nd sunt acasi o gri-

madi. de oameni veseli vin ;i pleac6.- O atmosferi moderni.. Eu imi imaginam ci locuii

intr-o r:asi misterioasd, bi.ntuiti de un blestem de familie.Ce grozav! Ce imaginatrie bogati ave$! Nu, nu e bAn-

tuiti. Daci este totuqi, inseamni ci fantoma vegheaziirsupra mea. Am scipat de trei ori de Ia moarte in totatatea zile, aga ci. probabil am o viati" fermecati.

Poirot se indrepti alertat in scaun.A1i scdpat de la moarte? Suni foarte interesant,

madanoiselle.

- O, nu au fost cazuri interesante. Doar citeva acci-dente. igi feri iute capul din calea.unei viespi. Blestemateleastea de viespi! Crcd cI au un cuib prin apropiere.

- Albinele s,i viespile nu vd plac, mademoiselle? Y-aint€pat vreuna, presupun?

Nu, dar mi enerveazi. cum iti vin drept in fale.Albina din ciciuli, comenti Poirot. E un proverb

cnglezcsc,

in acel moment sosiri. cocteilurile. Ne-am ridicatpaharele si am ficut obisnuitele uri.ri insipide.

- Sunt a;tcptati in hotel tot la cocteiluri, spuse dom-nisoara Buckley. Cred ca toati lumea se intreabi ce mis-a intAmplat.

Poirot i;i drese glasul gi puse paharuljos.Ah! Ce buni ar fi lost o cea;ci de ciocolati delicioasi,

lopti el. Ilar in Anglia nu se face. Cu toate astea, avegic6.teva obiceiuri frumoase in aceasti lari. Modul in caredomn\oarele \i pun qi iqi scot piliriile... atet de &igu!,atAt de utor...

Fata se uiti lung la el.- La ce vi referili? De cc n-ar face-o?

Pericol la End House 15

intr.buli urtu pentru ci sunteli tiniri " atit detitndr6., mademoisellz. Dar mie mi se pare normal sd ai o

coafurd inalti;i rigidi a;a - iar piliria prinsi cu multeace de pir, 1d... ld-. k. . et k ..

Ficu paru impunsituri ;mechereqti in aer

- Dar inspdimintitor de incomod!Aqa mi se pare ;i mie, fu de acord Poirot: Nici o

doamni martirizati n-ar fi spus-o cu mai multi franchclc'

Cind bitea vAntul era vai qi amar, telua o migraine

Domn\oara Buckley isi scoase piliria simpli cu borurilarg qi o puse alituri.

- Iar acum lacem asa, rase ea.- Ceea ce e inlelepi qi minunat, rosti Poirot cu o mici

pleciciune.M-am uiiat la ea cu intcres. Pirul negru ;i crel ii didca

un aer de spiriduq. De fapt, ea insi;i semina cu o fiint6

misterioasi din basme. Fata mici ;i I'ioaie, in formi depanseluli, ochii mari de un albastru-inchis, qi inci ceva"'

ce,ra obsedant ;i uimitor Era oare un scmn de neliniqte?Sub ochi i se zdreau umbre intunecate'

Terasa pe care ne a.flam era lbarte rar foklsiti' Cea

principald, unde stiteau majoritatea oamenilor, se gAsea

chiar dupd col1, intr-un loc unde stanca netede cidea per-

pendicular pe mare .

De dl,pi acest coll apiru un birbat, un bdrbat rogu la

lali impingAnd un cirucior pe rof. Aspectul siu denota opersonalitate veseli ;i lipsiti de griji - un marinar tipic'

Nu ;tiu unde s-a dus fata aia, bombinea el destul de

tare ca sil putem auzi. Nick! Nick!Domnigoara BuckleY sc ridicS'

$tiam eu ci or si se ingrijorczc. Linistelte-te, George,

sunt aici.

- Freddie e innebuniti si bea ceva. Vino, [cti1o'