r

t

Capitolul 'l

Era ora micului dejun. Hercule Poirot stitea la masd, cu o

5eagcd de ciocolati aburindd aldturi. Dintotdeauna fusese unmare amator de dulciuri. Ciocolata era complelatAde o brioche.

Se potriveau de minune. Qmulelul dddu din cap multumit. Bd-oga provenea de la cel de-al patrulea magazin la care incer-case - o pdtisserie danezi, dar infinit superioari celei aga-zisefranbeze de alSturi, care se dovedise o mare pdcileald.

Din punct de vedere gastronomic, stomacul ii era imp6cat,

9i la fel igi simlea 9i cugetul - poaie chiar prea impbcal Termi-nase de scris la a sa Magnam Opas, un studiu despre marii scri-

itori de literaturd polilisti. indriznise se-l critice cu asprime peEdgar Allan Poe, igi exprimase nemu\umirea fald de lipsa demetodd sau de ordine din efuziunile romantice ale lui WilkieCollins. ridicase in slivi doi autori americani practic necunos-curi gi, una peste alta, apreciase ceea ce trebuia apreciat, dar se

ablinuse cu severitate acolo unde era cazul. Dupi ce volumulfusese tipirit, analizase rezultatul gi, in afari de un numlr re-almente incredibil de greqeli de tipar, il considerase bun. Sebucurase de aceastli realizare literard 9i de volumul vast de lec-

ture pe care fusese nevoit sE il parcwge, pufnise cu voluptuosdezgust in timp ce tranka cate o carte pe podea (degi nu uitaniciodati sd o ridice $i si o arunce cu griji in cogul de hdrtii) 9iincuviin{ase apreciativ din cap in rarele ocazii cind asemeneaaprecieri erau indreptefi te.

gi acum? tgi oferise o binemeritati gi foarte pl6c e pauz6de relaxare dup6 efortul intetectual depus. Dar nimeni nu puteasi se relaxeze de-a pururi; intotdeauna urrna o alti activitate.Din nefericire, Poirot nu avea nici cea mai mici idee care ar fiputut sd fie ac€asta. e altd realizare literare? Nicidecum. Fd unlucru bine gi mergi mai departe. Acela era principiul lui. gi, ladrept vorbind, se cam plictisise. Activitatea mentalE intensd incare se addncise cu pasiune ll coplegise. Cepetase obiceiuriproaste, devenise agitat...

Foarte enervant! Cl6tin6 din cap gi mai lu6 o lnghititura deciocolat! caldd.

U9a se deschise gi maderatul lui servitor, George, intr6. Aveao atitudine respectuoasi 9i ugor conciliantE. Tugi $i murmuri:

- A venit, incepu el, dupd care ficu o scurte pauzi, o... o te_nrx[ doamn6.

Poirot il privi surprins.

- La ora asta nu primesc pe nimeni, zise el dojenitor.- Nu, domnule, consimti George.Stipdn gi servitor se uitad unul la altul. Un€ori comunicarea

intre ei se realiza foarte greu. prin tonalitate, aluzie fin6 sau oanume selecfie a cuvintelor, George didea de inleles c6, prin in_nebari potrivite, ai putea smulge mai multe informalii Je h el.Pofuot se gendi care putea fi infebaxea potivittr in situatia dati.

Este o persoand atrdgatoare aceasui tanerd doaml6? se in_teresd el prudent.

Dupd mine nu, domnule, dar gusturile nu se discut6.Poirot reflect?t asupra rlspunsului 9i igi aminti de mica pa_

uzd pe c€Is o f6cuse George inainte de sintagma ,,tdnara doamne.,.George era un fin observator social. Degi fusese incert in privinlastatutului vizitatoarei, li acordase prezumlia de nevinovilie.

_ . - Consideri c6 este mai degabl o tanerd doamne decat,hai str spunem, o persoani tanird?

-Aga cred, domnule, degi in ziua de azi nu e intotdeaunauSor sa faci diferenla. rosti George cu sincer regret.

fq"Z.O/-r'ft A treia fati

- fi-a oferit vreun motiv pentru care doregte sd mi vade?- A spus, incepu George, pronunf6nd cuvintele cu o oare-

care goviiala 9i pdrdnd s!-$i ceartr scuze pentm ele ln avans, cear dori str v6 consulte referitor la o crime pe care ar fi putut-osivdrgi chiar ea.

Hercule Poirot ficu ochii mari.

- ArJi putut-o sdvarql chiar ea? Nu prie?

- Asta a spus, domnule.- Nesatisfrcitor, dar posibil interesant, remarca Poirot.- Poate a fost o glum6, domnule, zise George cu o micd

ezitare,i - Orice este posibil,lncuviinli Poitot, dar e greu de crezut.

Condu-o ineuntru peste cinci minuie, adiugi el in timp ce ri-dica pedant ceagca.

- Da, ddrpnule, zise George retrtrgandu-se..Poirot iqi termini ultima lnghiliturh de ciocolati, impinse

cea$ca intr-o parte Si se ridicd in picioare. Se indrepttr spre ge-mineu qi iqi aranjd cu grij5 mustata in oglinda atimati deasu-pra acestuia. Multumit, se agezd apoi la loc pe scaun ti rimasein atteptarea vizitatoarei. Nu gtia exact ce avea sE urmeze,..

Sperase, fdrtr indoiald, la ceva mai aproape de propriul idealde frumusele feminini. Ba chiar li trecuse prin minte expresia de-suet6 ,,frumoasa in suferinf.S '. Cdnd George reveni insofit de mu-safire, Poirot se simli dezamlgit. Cldtinb din cap gi oft5 in sinealui. Nici vorbi de frumusele Si nici de vreo suferinld vizibili.O ugoar5 nedumerire era tot ce se putea citi pe chipul ei.

,,Pfiu! reflecti Poirot dezgustat. Fetele astea! Nici micarnu incearci si faci ceva in privinla infetiqdrii lor! Bine machi-ata, imbrtrcati ategetor, cu perul aranjat de un coafor talentat,parcd ar mai fi mers. Dar a$a!"

Musafra lui era o fati de vreo doudzeci qi ceva de ani. Pi-rul lung gi r6v$it, de o culoare nedefinittr, i se revdxsa pe umeri.Ochii mari gi lipsili de expresie erau de un albastru-verzui. Purtaceea ce probabil reprezenta unifonna obignuiti a generaliei sale.

t0 lq"^4"Alr'ftCizme inalte de piele, de culoare neagr6, ciorapi albi de l6ndcu model ajurat, de o curdfenie indoielnic5, o bucafici de fustdgi un pulover de l6n6 groasd, lung gi gleampdt. Orice persoani

respectabil6de varsta lui Poirotn-ar fi avut decat o singurd do-rinttr: sA o arunce cat mai repede posibil intr-o cadi. Poirotsim-

lise deseori aceaste pomire in tirnp ce mergea pe stradd. Vizusesut€ de fete care aretau exact la fel. Toate pereau murdare. $itotugi, in mod paradoxal, vizitatoarea de astezi lesa impresiacd fusese recent scufundaE ti trasl afarI dinft-un r6u. Probabil cdastfel de fete, reflecta el, nu erau cu adeverat murdare. Pur gisimplu se strdduiau din resputeri s[ arate a$a.

Poirot o lnt6mpind cu politelea-i obiqnuig, ii stranse menagi-i indictr un scaun.

-Ai cerut sA mA vezi,mademoitelleT la loc, te rog.- Ah, rosti fata, gamind ugor gi privinduJ fix.

Eh bien? rulmdPoirot.

Fata ezitd.

- Cred cd... ag prefera sd rdm6n in picioare, zise ea continu-6nd si-l priveascb scepticd.

- Cum doregti, replic[ Poirot.Se intoarse la locul lui li rernase in aiteptare. Fata se muta de

pe un picior pe altul, uit6ndu-se cdnd in pode4 cand h Pobot.

- DumneavoastrS... dumneavoashe Jurr4l Hercule Poirot?- Categoric. Cu ce lti pot fi de folos?-Ah, mtr rog, e foarte dificil. Adicd...Poirot intui cA fata avea nevoie de ajutor.

- Servitorul meu mi-a spus ci doretti sd mI consulti pentructr traiefti cu imprcsia c[ ai fi putut comite o crimE. E corect?

Fata dddu din cap aprobator.

- Da.- FIri indoiald. nu e o chestiune care sa admittr weun dubiu.

Egti singura care tebuie s6 qtie dactr a comis o crimd sau nu.Ei bine, nu prea gtiu cum s[ vd spun. Adic6...

A tr€la fati ll

- Curaj, zise Poirot binevoitor' Ia loc' Relaxe€ze-te Poves-

tegte-mi ce s-a lntAmPlat'' - Nu "r"a...

att' vai, nu gtiu cum" Vedeli' este foarte difi-

cil. M-am... m-am rtrzgindit' Nu weau sE fiu necuviincioasi'

dar... in sldnil cred c[ mai bine a9 pteca'

- Hai. Curaj!- Nq nu pot. Mi-am imaginat c6 at

putea veni $i"' at Putea

.a "l

inJJ "e

.a foc... dar nu pot, infelegeli' Este cu totul altfel

decit...

- Decdt ce?- imi pare foarte rau 9i chiar nu vreau

sl fiu nepoliticoasd'

tar... Sc;e un oftat adAnc, privi spre Poirot' aPoi intr-o parte

.iU-." irUo"ni, Sunteli Ptcd tn vrirstdl Nimeni nu mi-a spus

ln r*"fi aqa de bEtran. Chiar nu vreau s6 fiu nepoliticoasd'a*.... ui ", Sr{"n1i

prea in vdrstd'imi pare foarte rlu'

- i" in oo"" p" n"a$teptate 9i iesi din cameri" dibuind dru-mul ,"e.en"o un"i .olii disperate in lumina l6mpii'- -

poi.ot, A.a. cu gura ctrscat5" auzi zgomotul ugii trdntite

de la intrare 9i exchme:

- Nom d'un nom d'un nom! I

tPentru numele lui Dumnezeu! (in lb fiucezl' in original) (n tr')

Capitolul 2

I

Telefonul sun6.Hercule Poirot nici mdcar nu piru sd bage de seam6.Continua sA sune asculit $i insistent.

George intrd in camer[ 9i se indrepti spre aparat, aruncandin acelagi timp o privire intrebitoare in direclia lui Poirot.

Poirot ii frcu semn cu mdna.

- Las5l, zise el.George se supuse Si paresi din nou incdperea. Telefonul

continud sE sune. Zgomotul incepea sb deyin5 agasant. Brusc

incet6. Dar, dupe numai doutr minute, o lui de la capit.* Ah, saprrstil' Probabil ci e o femeie - in mod sigur, o fe-

meie, zise el oftand 9i se ridic6.

- Alo? rosti el in receptor.- Dumn€ata eqti, m owieur Poirot?

Eu in persoanE.

- Sunt doamna Oliver. Vocea dumitale suni altfel. Nute-am recunoscut la inceput.

Bonj otq madame ! Egti bine, ndddjduiesc?

- O, mtr simt foarte bine, se auzi vocea lui Ariadne Olivercu obignuitele ei accente de veselie.

Renumita scriitoare de romane poliliste gi Hercule Poiroterau in relafii amicale.

rDoanDe Sfinte! (in lb. francezd,ln original) (n.h.)

A tteia fati 13

- Este cam devreme si te sun, dar vreau se ifi cer o favoarc'

- Da?- f.t" uoaUu da,pt" banchetul anual al Clubului

autorilor

dc romane poliliste; m[ tntreb dac6 ai dori si vii 9i sd fii preqe-

dinal" oor* d" oooare tI acest an' Mi-ar face mare pl6cere

dac6 ai accePta.

- C6nd va avea loc?- Luna viitoare, pe douazeci 9i trei 'La cehlalt capet al firului se auzi un oftat ad6nc'

- Vai! Sunt Prea bdtrdn'

- Prea b[trin? Ce naiba vrei si spui? Nu eqti deloc btrtren'

' -cr"r{!- iontrig*e. v"i n minunat Ai putea

si ne impertaFegti

din experienla dumitale grozavi cu crime adev&ate'

- $i cine'va dori s[ asculte?'ioatl lumea' Monsieur Poiot, este vreo problem6?

S-a

intamplat ceva? Pari indisPus'--"--ba, .ont ind'rpos' Sentimentele mele" ah' ln sfr4it'

nu

conteaztr.

- Dar spune-mi despre ce este vorba'

- De ce sl mai fac caz?

-De ce nu? Mai bine ai tece pe la mine s6-mi Povesteqti'

Cend ;? in ac€asd dupd-amiaztr' Vno sl bem ceaiul lmpreund'

- DuP6-amiaza nu beau ceai'

- Atunci o cafea?

- De regulI nu beau cafea dupl-amiaza'

- Ciocolatl? Cu frigcl pe deasupra? Sau o tizani Iube$ti ti-

zanele. Sau limonadl' Sau oranjad6' Sau ai vrea o cafea deco-

feinizat[, dacl Pot s6 fac rost"'

- Ah 9a, nin, par examplelt Este o porcirie'

- Unul dintre acele siropwi care i1i plac foarte mult' Am o

jum6tat€ de sticli de Ribena in dulapul din buc6tirie'

IAb, a"to nu per,t u nu."le lui Dunnezetr! (ln lb' ftsnc€zn" in odginal) (n't')

t4 Aq"A"Crlr'ftCe este Ribena'l

- Sirop de coacize negre.- Trebuie sd recunosc ce te strdduistti seios, madame.

Sunt migcat de grija dumitale. Voi accepta cu pldcere si beau ocea$c?i de ciocolati caldi in aceastA dupi-amiazd.

- Bine- $i apoi imi vei povesti ce te-a indispus, incheie ea$i inchise teletbnul.

II

Poirot rilnasc o clipl pe gdnduri, apoi formd un numdr latelefon.

Domnul Goby? rosti imediat. Hercule Poirot la telefon.Sunteli exhem de ocupat in clipa aceasta?

- I'otrivit, se auzi vocea domnului Goby. Nici prea-prea,nici foarte-tbarte. Daf ca sa vd fac placerc, monsieur Poirot,daci suntefi gibit, aga cum se intempld de obicei, ei bine, n-agzice cA tinerii mei nu f'ac fa15la sarcinile pe care le au in acestnroment. Bileinfelcs cd biielii buni nu mai sunt la fel de ugortle gtrsit ca pc vremuri. in ziua de azi au o pirere exagerat debuni despre ei. Au irDpresia ci ttiu totul inainte sd inceapd sdinvetc. Dar asta e! Nu le poli pretinde celor tineri mintea b6tra-nilor Voi fi incantat si ml pun la dispozi{ia dumneavoastrA,

'rorsicrrr Poirot. Poate izbutesc si pun la teaba vreo doi flAcAi

rnai descurciireti. Plesupun cd e o chestiune de uz curent -cule-gere de inlormalii'l

in vreme ce Poitot intra in detaliile afacerii care-l interesa,domnul Goby dddca aprobator din cap gi asculta. Odati inche-iaE conversatia cu domnul Goby, Poirot sund la ScotlandYard,unde i se ficu legdtura cu un prieten. Dupf, ce asculti dolean-lcle lui Poirot, acesta rAspunse:

- Nu vrei prea multe, nu? Orice fel de crimd, petrecutdoriunde, Timp,loc Ai victimd necunoscute. P6rerea mea,

A ffeia hti 15

prietene, e c6 urnbli dup6 potcoave de cai mo4i in realitate

tu ,tii nimic !

lll

in dupd-amiaza ace€a, la 415, Poirot se afla in salonul

doamnei Oliver, sorbind recunosc6tor dintr-o cealci mare de

ciocolati cu friscd pe care gaz da tocmai o agezase pe o masi

mica lang6 el, insolite de o farfurioara cu pigcoturi /ang'e

de chatsl .a - Ce amabil din p artea dumirale' chere madame.Poirot se uiti peste marginea ce$tii, ugor surprins de coa-

ftua doamnei Oliver $i, de asemenea, de noul ei tapet Ambele

aduc€au o notA inedite in peisaj. Ultima dat6 cand o intalnise

pe doamna Oliver, aceasta avea o coafur6 simplS 9i sobr6 Acum

afi9a o bogilie de cdrlionli 9i bucle aranjate in cascadA pe tot

capul. Dupi plrerea lui Poirot, aceaste abundenfl era in mare

masure artificial5. Se gandi cam cate 9uvile de pdr se puteau

desprinde pe neagteptate dacl doamna Oliver s-ar fi infierbin-

tat brusc, a$a cum ii era obiceiul. Cdt despre tapet '

- Aceste cirege... sunt de ultime ora, nu? rosti el, fdcend un

semn cu lingurita spre Peretele care iti lSsa impresia cI te afli

intr-o livad6.

- Sunt cam dese, nu crezi? zise doamna Oliver E foartegreu sE anticipezi cum va ardta tapetul, odati pus pe percte' Csl

vechi li se Perea mai Potrivit?Poirot igi amintea vag ceea ce perea sA fi fost o pedure plina

de pesdri sopicale viu colorate. Era aproaPe gata si remarce P/tis

ga change, plus c'est lq m€me chosd, dar se stipini'

'Limbi de pisicd (in lb. ftanceze, in original) (n.tr.)

t Cugetare atribuit6 lui Jean-Baptiste Alphonse Kan ( 1808 1890)' roman-

cier,lumalist $i critic literar iiancez: ,,Cu cit lucrurile se schimbe mai mullcu at6t ele rdm6n mai neschimbate". (in lb. fiancezi' in original) (n tr')

t6 lq"^a"C,l&fr$i acum, fdcu doamna Oliver in timp ce musafirul ei pu-

nea ceaSca pe farfurioard li scotea un suspin de satisfacfie,gtergandu-qi resturile de liigcd de pe mustali, se vedem desprece este vorba.

- Este o povest€ foarte simpli. Azi-dimineale avenit o fatesd md vad[. l-am sugerat sd fixeze o intdlnire. Nu-mi place sdfiu smuls din rutina mea. Ea a fiimis rdspuns cA dorea sA mtrvadA imediat, pentru cA treia cu impresia ci siv64ise o crimd.

- Ce lucru ciudat a putut sd spun5. Nu gtia?- intocmai! C'est lrorri?/Aga c6 i-am comunicat lui George

sA o pofteasce induntru. A rimas in picioare!A refuzat si ia loc.A rimas in picioare cu privirea atintita asupra mea. Pdrea camsiracd cu duhul. Am incercat se o incurajez. Apoi, brusc, mi-aspus cE s-a dzgandit. A zis cd nu voia sI fie necuviincioasd,dar ct -inchipuieli'. sunt prea bdtrdn...

Doamna Oliver se gribi sA rosteasce un guvoi de cuvinte .linistitoare.

- Ei, aga sunt fetele. Aproape toate cred cA oricine are pestetreizeci pi cinci de ani este cu un picior in groap6. Nu au nici un 'pic de minte fetele astea, sper cd{i dai seama.

- M-a rdnit, zise Hercule Poirot.- Daci a5 fi in locul dumitale, nu mi-ag face griji din cauza

asta. N-a fost decat un exemplu de atitudine necivilizati.Asta nu conteazl. in plus, nu e vorba doar despre senti-

mentele mele. Sunt ingrijorat. Sunt cu adevdmt ingrijorat.

- Eu aq uita totul daci ag fi in locul dumitale, il sfdtui con-solator doamna Oliver.

- Nu ai inples. Sunt ingrUorat din cauza acestei fete. A ve-nit la mine sd-mi ceard ajutorul. Pe urmd a ajuns la concluziacA sunt prea b6tran. Prea batran ca sd-i fiu de weun folos. S-ainlelat, bineinleles, se intelege de la sine, $i dupd asta a plecatpur fi simplu. Dar ascultd-mA pe rnine, fala aceea are nevoiede ajutor

A treia fati 17

- Nu cred c6 are cu adevint, zise doamna Oliver pe un ton

linigtitor. Fetele se agitl pentu orice nimic'

- Nu. Greqefti. lre n evoie de aiutor

- Doar nu crezi c6 a comis cu adeverat o crimd?

- De ce nu? A sPus c[ a comis-o'

- Da, dar... doamna Oliver se opri Fata a spus c6' poale a*'

rar$t o "ri.a uaauga ea incet' Dar ce a vrut s[ sPun6 cu asta?

- Exact. Nu are nici o noim6'

- Pe cine a omorlt sau pe cine crede c6 a omorit?

Poirot ridicd din umeri'

3 - $i de ce sd fi omoret Pe cineva?Poirot ridici din nou din umen'

- fera inOoAU, u. putea exista o mu$ime de motive' inc€pu

Ooamna Oliver se prinid curaj in timp ce i9i punea la treabi ima-

"i*m t"f iii.e. L fi putut calca pe cineva cu magina fdrd s!

i"ri*"l-*t . o *tut s6 he atacat2l de un b6rbat pe o faleza 9i.l-i*orttgu rt"-" prepastie Ar fi Putut da cuiva un medica-

rn*, nipoLnit, Ain gt"teal4 sau ar fi Putut merge la o petrecere

a"o"h"ata, *4" * fi putut avea o disputtr violentl cu cineva'la"l-li* f *ti ft fire, ar h putut descoperi ci a injunghiato persoand. 4r...

- Assez, modame, assez!lDar doamna Oliver continud:

I Ar putea se fie o asistenti medical[ care a administrat un

anestezic greqit sau" se intrerupse brusc' doritoare de am6-

nunte mai clare. Cum areta?

Poirot reflecti o cliP6'

- O Ofelie comPlet neadgatoare'

- Dumnezeule, murmuri doamna Oliver' Parci o vdd aie-

vea cdnd mi-o descrii aga' Ce curios!' -- - E.t. absolut neputincioastr' replicl Poirot'

Asta e im-

presia pe care mi-a l6sat-o' Incapabill s[ inftunte dificult!1ile'

IAsta-i Demaiauzit! (in lb. francezl, in original) (n.tr.) IDestul, doamntr' destul! (ln lb' fiancez!' in original) (n tr')