Hagi-Tudose s-a pus n poar cu ctitorul acestei biserici

Hagi-Tudose s-a pus n poar cu ctitorul acestei biserici.Ctitorul i tlmcea zugrviile n mici amnunte cum n ua amvonului snt pictai oameni cu prul vlvoi, ngeri slabi i lungi i, mai presus de toi, bunul Dumnezeu pe nouri cenuii rotocolat pe un curcubeu. Hagiul plec capul jos. Ctitorul i povesti c bogaii nemilostivi se duc n focul gheenii cu saci n spinare deelai cu aur i argint. Hagiul i puse cozorocul, se ntoarse i merse n drum vorbind c s-i judice ei singuri .

Hagiul n viaa sa era un om economicos i chiar avar. De mic copil fusese cuminte: guria nu i se auzea, nici paii, nu rupea pantalonii, pe ce punea mna, punea bine. Se spune c de cnd era de o chioap prcepuse lumea , nelese c o crp de gunoi este o munc de om pe care te faci stpn dac o pui de o parte . Cnd vorbea despre bani, i prea c i se aprindeau ochii i tremura.

Lucra la prvlie la stpnul su . Peste vreme l-a umplut fericirea cnd a rmas singur stpn n prvlie , el conducea cu ea. Hagi-Tudose era aa de zgrcit, nct tresri din somn cnd si aminti c lumnarea este aprin i cost bani , a hotrt sa-i taie coada motanului pentru c cnd intr n cas pe u, este prea lung i deschiznd ua, iese prea mult cldura.Era att de hapsn nct visa c l ngroap n bani si n felul dat ajunse la btrnee.

Iat c ntr-un an iarna s-a dovedit a fi foarte geroas. El s-a mbolnvit. Avea o nepoat, Lena, care ngrijea de el. n casa sa era foarte frig nct el nghe sub cearaf. Nemairbnd i-a poruncit Lenei sa cumpere nite lemne de acel un galben ce-i dase. Dup ce le-a pus n sob ei s-au nclzit i lui Hagi i s-a fcut foame. El iar i-a dat bani Lenei i a trimis-o sa ia de toate pentru o ciorb.

Dup ce au mncat puin, Hagi-Tudose s-a rstit la Lena i i-a poruncit sa ntoarc lemnele i ciorba napoi i cel puin jumtate din suma cheltuit. Lena l privi i plec afar gndindu-se la sntatea lui.Intrnd n cas l-a vzut stnd pe banii acumulai pe tot parcursul vieii i i spunea c s nu se uite la bani c banii fur. ndat dup aceste vorbe muri.

Lena l-a ngropat cu mare alai. Iar dup moartea sa alii vorbeau c, dac ar vedea el cum se cheltuiete cu In lectura Hagi Tudose naratorul-personaj ne prezinta viata acestuia,punand permanent in evidenta trasatura de baza a acestuia,si anume zgarcenia.De mic hagiul tot strangea si strangea,si cand a crescut a fost luat de un negustor ca ucenic la o pravalie.Dupa moartea negustorului,pravalia ii ramase hagiului si desi si pana atunci strangea si strangea cu disperare bani,din acel punct el o ia razna,banii posedandu-l si devenind viata lui.

Si asa-si petrecu viata hagiul economisind bani,niciodata bucurandu-se de ei sau de placerile vietii,iar la batranete se hotaraste sa inceapa sa cheltuie putin din bani,dar si atunci tot foarte putini si o lasa pe nepoata sa sa-i cumpere niste pui pt o ciorba dar aceasta mancare ii face rau caci este constient de faptul ca manacand isi consuma din economii si se imbolnaveste si mai rau,in cele din urma dandu-si duhul "cu mainile-nclestate-n bani",lasandu-i in urma nepoate-i averea pt care a muncit toata viata si de care nu s-a bucurat niciodata.

Portretul fizic al hagiului ni se contureaza foarte clar de catre narator "Jupan hagiul purta pe umeri o scurteica de lastic,galbena spalacita,patata de untedelemn cu ceara" Portretul moral al jupanului este facut de catre narator majoritatea timpului sau este indirecta si rezulta din actiunile lui"paracliserul stia de la nepoata hagiului ca de 10 ani taie din turul pantalonilor ca sa-i carpeasca pe unde se cosesc","fum pe cosul hagiului nu s-a pomenit".De asemenea este facuta si de catre ctitor "nu da un sfant la cutia bisericii","misuna prin carciumi si bacanii","sterpeleste icrele de cosac"dar si acesta nu face tot decat sa puna-n evidenta zgarcenia lui si proastele sale obiceiuri care de fapt provin tot de la caracteristica sa de baza.Naratorul ne arata insa ca s-a nascut cu aceasta trasatura"de mic copil hagiul fusese copil cuminte si asezat.

Nu i s-auzea gurita,nii pasii.Nu rupea pantofii.Nu-si hartanea rochita.Pe ce punea mana punea bine".Sau caracterizarea mai este facuta chiar de personaj insusi care insa tine sa puna-n evidenta spiritul sau econom"Si daca mama imi dadea un ban de trei ca sa-mi iau un simit,eu ma uitam in ghiozdan:de aveam felia de pane,sanatate buna,aveam ce manca.Nu te saturi cu pane?Ce-ti trebuie simiti?Si puneam banul bine.Si un ban peste altul fac doi,peste doi,daca pui altul fac 3...". Hagi Tudose era insa si un om muncitor si strangator cum ne arata iar naratorul"Tudose muncea,strangea,nu bea,nu ochea prin mahala;manca pane cu braga".

Dar tot povestitorul ne pune-n evidenta ca catre sfarsitul vietii sale,jupanul incepuse sa traiasca pt bani,acestia dezumanizandu-l"Da,dar jumatate din acei banoi aruncati era munca lui,erau banii lui,erau mangaierea si fericirea lui","il ducea de guler la biserica...dar cutia bisericii,de care ii era spaima","Asa petrecu viata hagiul la batranete.Un sir necurmat de chinuri fericite,nebagand nimic in el,nepunand nimic pe el.Fara foc,fara fiertura,neiubind pe nimeni".

Pana si pe patl de moartea tot la bani se gandea "Gandul ca ar putea sa-l jefuiasca cineva il face sa sara din pat","moartea sa aiba coasa de aur,el si-ar infige amandoua mainile in taisul ei".Leanei ajungand sa-i fie mila de el"Saracu ce bogat este"!Pe deasupra hagiul mai era si mincinos "am,am ceva,dar e mai bine sa zic ca n-am chioara para". Si dupa ce a strans bani toata viata acestia au pus stapanire pe el,pana si pe patul mortii fiind bantuit de aceasta fantoma "Nu te uita...inchide ochii...ochii fura...inchide ochii!...Casca gura,limba i se mototolii in gat;capul ii cazu intr-o parte,picioarele i se lungira,manele i se infipsera in gat;capul ii cazu intr-o parte,picioarele i se lungira,manele i se infipsera-n bani...si adormi de veci,cu ochii deschisi si tinta asupra Leanii" Tonul general este de trista ironie la adresa Hagiului,ceea ce alaturi de celelate elemente ale caracterizarii sale fac ca acest portret sa fie unul dintre marile capodopere Delavranciene.

mormntarea lui, ar muri.HAGI TUDOSE este unul din personajele reprezentative si genial creat al literaturii romanesti. Hagi Tudose este tipul concret al avarului avand ca trasatura dominanta patima sa fata de bani , care-l dezumanizeaza si il aduce in pragul nebuniei. Personajul este urmarit in evolutie din copilarie si pana la batranete, pe masura ce placerea de a economisii bani se transforma intr-o zgarcenie maladiva, distrugatoare, halucinanta.Caracterizarea personajului se realizeaza atat direct, cat si indirect. Cele mai semnificative raman insa faptele si vorbele personajului. Portretul personajului schitat sumar de autor se completeaza treptat cu detalii semnificative: purta pe umeri o scurteica din lastic, galbena, spalacita, patata de untdelemn si picata cu ceara. Desi acasa ingroapa mereu cazanele cu galbeni, hagiului nu-i placea sa cheltuiasca nimic. Ca sa nu plateasca mancarea el folosea diferite tertipuri cu multa viclenie: intra in pravalii, gusta cate ceva pe motiv ca incearca produsul, apoi pleca spunand ca sunt prea scumpe. Astfel bea si manca pe socoteala negustorilor, desi pe el il dadeau banii afara din casa Dorinta lui de a nu cheltui nici un ban din cei stransi pentru placerea de a-i avea si admira il face sa-si repare singur cizmele, sa-si carpeasca singur hainele. El pandeste sa ia, ca un om nevoias cate o prescure de la biserica, cere cu imprumut cate o tigara si se sustrage tuturor obligatiilor comunitatii care ar presupune cheltuieli.De cand era de-o schioapa, pricepuse lumea. Cand mama lui ii dadea bani sa-si cumpere un simit el nu cheltuia banutul, fiindca stia ca are o bucata de paine in ghiozdan.

Strangand ban langa ban, el se gandea ce putea face cu banii, ca sa guste bucuria lucrului pe care nu l-a cumparat.Prezentarea casei hagiului ne dezvaluie alte trasaturi ale proprietarului. Casuta era mica si intunecoasa, zavorata cu grija, cu peretii cojiti si galbeni, tavanul negru si prafuit, mobilierul saracacios, patul de scanduri acoperit cu o patura latoasa, doua perne din paie si una de lana imbracata intr-o fata soioasaViata hagiului a fost plina de privatiuni,fara foc, fara fiertura. El nu a iubit pe nimeni,nu a avut familie, considerand ca prietenii, copiii si nevasta erau bani agonisiti si ascunsi.

Ultimele clipe ale hagiului dezvaluie tragismul acestei existente. Batran si bolnav, simtindu-si sfarsitul aproape,vazand ca nu mai rezista in frig si foame, hagiul isi calca pe inima si da un banut nepoatei sa cumpere lemne pentru foc si sa-i faca o ciorba de gaina. Considera aceasta dorinta drept o ,,pofta de copil,, ,apoi se caieste amarnic pentru banii cheltuiti si-I cere nepoatei sa duca inapoi carbunii, cenusa, fulgii si bucatile de carne ramase pentru a recupera jumatate din suma cheltuita. Moartea l-a gasit singur si bolnav, chinuit de frig si foame , neprimind nimic din puterea galbenilor stransi o viata intraga. ,, Saracu, ce bogat este!,, Prin Hagi-Tudose, Delavrancea a creat cel mai izbutit tip de avar din literatura romana, acesta inscriindu-se in tipologia avarilor din literatura universala: Harpagon, Gobsek, .Pliuskin etc.

Patima lui llagi-Tu-dose de a agonisi bani si bunuri materiale depaseste limita normalita-Ui.

Acest avar isi sacrifica intreaga existenta, se priveaza de cele mai firesti lucruri pentru a aduna cat mai multi bani.

Despre el aflam ca misuna" prin carciumi si bacanii, de unde sustrage binisor" o maslina, s-o strecoara" printre gingii si fol, fol, fol" o mesteca. Dupa aceea intreaba despre pret. si, afland cat costa, incepe sa se planga ca-i scump, scump de tot la asa vremuri. Vremuri grele". La fel procedeaza peste tot unde se duce: la pastramagiul din colt, la bragagerie etc.

Atat de zgarcit era Hagiul incat, de zece ani, isi tot taia din turul pantalonilor ca sa-si carpeasca pe unde se cosesc".

Nimeni nu vazuse vreodata fum pe cosul casei Hagiului, caci el nu taia porc de Craciun, ca toti crestinii, si nici nu facea foc in soba, chiar de crapau pietrele afara de ger.

Ajuns calfa la gaita-narie, el le vorbeste ,Jru-mos si cu patima" tovarasilor sai, dezvaluin-du-si firea: De cand eram d-o schioapa" -spune Hagiul - pricepusem lumea. intelesesem bine de lot ca o carpa din gunoi este o munca de om pe care te faci stapan daca o pui doparte. Si daca mama imi dadea un han de trei ca sa-mi iau un simit, eu ma uitam in ghiozdan: de aveam felia de pane, sanatate buna, aveam ce manca (). Si puneam banul bine. Si un ban peste altul Jac doi, peste doi daca pui altul, fac trei (). E destul sa te gandesti ce poti face cu banii, ca sa si gusti bucuria lucrului pe care nu l-ai cumparat. Ai simtit bucuria? De ce sa-l mai cumperi?"

Asa va trai de acum incolo Hagiul: fara sa manance prea mult. Iara sa bea altceva decat apa, tara lemne in soba, refuzand chiar sa se insoare pe motiv ca toti copiii cer pane, imbracaminte, invatatura", iar nevasta vrea rochii plimbare scurteica de tibet fuste in gherghef"

Deosebit de mare a fost bucuria lui cand a ramas singur in pravalie. Autorul reda reactiile Hagiului astfel: obrajii ii ardeau; capul i se incinsese; ochii il usturau. La ceas, la ceas, iesea din pravalie s-o priveasca pe dinafara. Ii da tarcoale. ii cerceta incaperile si zidurile cu d-amanuntul." Visul sau devenise realitate: Ale lui sunt sadurile, jurubi-tele si gtxemurile de gaie-tane; ale lui razboaiele, rodanele (): numai el singur deschide tejgheaua; numai el singur tocmeste, face pretul si primeste, numai in mana lui banii frumosi si ro-tunzt"

Pe masura ce banii se inmulteau, crestea si teama de a nu fi pradat de hoti. Hagiul tresarea cand umbra i se incurca in picioare", iar ziua se inchidea cu zavorul in casa.

Patima Hagiului pentru aur il dezumanizeaza, personajul devenind odios, starnind dezgustul: cand soarbe din ciorba pregatita de Lea-na, zgarcitului i se pare ca simte pe gat gustul aurului, sangele viu al aurului"; ii cere nepoatei sale sa taie din coada motanului, pentru ca se raceste odaia cand intra pe usa. intr-una din dimineti, Hagiul este gasii de Ileana, numai in camasa, Iranlil cu fata in jos si ingropat in gal beni".

Cand l-au scaldat, pe genunchi, pe piept si pe frunte se vedeau rotocoale de hani". in urma lui lasase un milion.

Hagi Tudose intr, de tnr, s lucreze ntr-un atelier de gitnrie, devine calf, apoi asociat i la urm patron. Cnd este nevoit s nchid atelierul, fiindc gitnria nu mai mergea, el devine cmtar. Pentru a realiza acest drum, el nva s duc o via de- privaiuni, adic s se abin de la consum i s strng bani: Da' vnturai banii n mini i vei simi ce rcoare ine, cnd v e cald i ce cald, cnd v e frig. E destul s te gndeti ce poi face cu banii, ca s i guti bucuria lucrului, pe care nu l-ai cumprat." Patima avariiei devine att de evident, nct i se aprind ochii, cnd vorbete de bani: Ce lucru poate fi mai luminat, ca unjeratec de galbeni". Ea va dezlocui n el toate gndurile, sentimentele, determinndu-1 s nu se cstoreasc, fiindc ntreinerea familiei nseamn cheltuial. Devenit patron, simte o adevrat dragoste printeasc fa de prvlie. Apoi avariia va crete monstruos: Moartea s aib coas de aur, el i-ar nfige amndou minile n tiul ei ".Hagi Tudose triete spaima bogatului nemilostiv i de aceea, pentru a se pune bine cu Dumnezeu, se duce n hagialk, la locurile sfinte din Palestina, spre a deveni aghios sfnt, sau n termen turc hagi. Drumul l transform ntr-un mijloc de ctig, vnznd lemn, despre care zice c e sfnt.

Avariia l determin s nu cumpere lemne pentru iarn, s nu-i dea bani nepoatei sale Leana, pentru ca s-i fac mncare. Se mbolnvete i, vznd c e gata s moar, d un galben nepoatei, ca s-i fac o sup de gin i s fac focul, adic s cumpere lemne. Cnd vrea s mnnce, petele de grsime i se par aur i ciorba are gust de aur: Ciorba i mirosise a aur". De aceea se consider un uciga, un tat care i-a ucis copiii. ip la nepoat s duc ciorba napoi i lemnele, ca s-i aduc o parte din bani. El moare pe o grmad de galbeni, ngrozit de spaim c i va pierde. La ceremonia de nmormntare, nepoata Leana a cheltuit o mulime de bani. Finalul este moralizator, deci clasicist, i l determin pe cititor s mediteze pe tema fortuna labilis