Guvernanța Corporativă

2

Guvernanţa corporativă

Guvernanţa corporativă reprezintă un ansamblu de „reguli ale jocului” prin care companiile sunt

gestionate intern şi supervizate de consiliul directorilor, în scopul de a proteja interesele tuturor părţilor

participante. Ea specifică repartizarea drepturilor şi responsabilităţilor între diferiţii participanţi într-o companie

precum consiliul, managerii, acţionarii şi alte părţi participante, şi precizează regulile şi procedurile pentru luarea

deciziilor referitoare la afacerile companiei. În acest fel, ea furnizează structura prin care sunt stabilite

obiectivele companiei şi mijloacele de atingere a acestora şi se monitorizează performanţa. (OECD, 1999, p. 2).

Falimentele spectaculoase, crizele financiare şi prăpastia dintre compensaţiile acordate directorilor şi

performanţa corporaţiei din ultimele trei decenii au demonstrat căinstituirea guvernanţei corporative nu

reprezintădoar un mijloc de supravieţuire în zilele noastre, ci o strategie de a prospera. Guvernanţa ajută

companiile să atragă investiţii şi să îşi crească performanţele economice şi competitivitatea, pe termen lung.

Acest ajutor se realizează, în special, prin faptul că guvernanţa corporativăimpune transparenţă asupra tuturor

tranzacţiilor şi adoptarea de standarde de transparenţăîn relaţia cu investitorii şi creditorii. În plus, guvernanţa

corporativă ameliorează managementul firmei prin faptul că limitează abuzul de putere al celor din interior

asupra resurselor companiei şi furnizează mijloacele de a monitoriza comportamentul managerilor, pentru a

asigura responsabilitatea companiei (Omar et al., 2004, p. 6).

Deoarece instituirea guvernanţei corporative este în mod clar benefică pentru companii, în ţările

dezvoltate, s-au făcut eforturi substanţiale pentru ameliorarea acesteia. Schimbările sistemelor de guvernanţă au

devenit evidente, printre altele, odată cu adoptarea codurilor de bună conduită. Traducerea regulilor de bună

conduită, promulgate în coduri de practici efective, de către întreprinderi, relevă o alegere neobligatorie, cu toate

căar putea să fie vorba şi despre unele presiuni în favoarea conformării. Actualmente, pot fi identificate

aproximativ 180 de coduri, la nivel mondial, coduri caracterizate printr-un grad ridicat de convergenţădin punct

de vedere al conţinutului lor (Aguilera, Cuervo-Cazurra, 2004, pp. 417-446).

Indiferent cât de complex este conceptul de guvernantă corporativă, poate fi redus, în cele

dinurmă, la o formulă simplă prin care să se optimizeze principalul său obiectiv, crearea si

distribuireabogătiei. Legea corporativă si autoritătile care se ocupă cu reglementarea pietelor financiare

încearcă săformuleze această ecuatie de optimizare, ajutând în acest fel conceperea regulilor prin care să se

ajungăla un echilibru între diverse interese ale investitorilor corporatisti. Diferite sisteme legislative

aleUniunii Europene sunt implicate într-un proces de convergentă: în fiecare Stat Membru,

companiilefunctionează corect datorită armonizării capitalului, a structurii de personal, oportunitătilor de

vânzaresi productie. Diferentele conceptuale sunt asociate cu un aspect aparte: implicar ea actionarilor

estelegată de postulatul că managerii sunt în principal apreciati pentru atentia acordată

intereselor investitorilor decât cele ale actionarilor, adică gradul de protejare a anagajatilor si a creditorilor.

3

Guvernanţa corporativă în România

Guvernanţa întreprinderilor apare în ţara noastră, din punct de vedere conceptual şi reglementar, abia la

începutul anilor 2000. Întârzierea are ca explicaţie paşii anevoioşi făcuţi pe linia reformelor politice, juridice,

economice şi sociale.

Bursa de valori de la Bucureşti marchează primele tranzacţionări începând cu 1995. Comisia de Valori

Mobiliare îşi îndeplineşte îndoielnic misiunea de supraveghere a circulaţiei valorilor.

Pe de altă parte, dificultăţile cu care s-a confruntat sectorul bancar, în deceniul trecut, a condus la o

implicare minorăa acestuia în sistemul de finanţare şi la lipsa de încredere pe care au

manifestat-o partenerii acestora, la care se adaugăcea a acţionarilor minoritari, în cazul unor instituţii financiare

româneşti şi cu capital străin. În consecinţă, este greu să acceptăm că

atributul de economie funcţionalăde piaţăpoate fi asociat României, fărăa admite doza de toleranţăa partenerilor

europeni şi internaţionali.

Acesta este contextul încare, în 2001, BSE a creat, pentru admitere la Cota Bursei, Categoria Plus („a

plusului de transparenta”) şi a adoptat primul Cod de guvernanţă corporativă. Societăţile cotate puteau să

promoveze în Categoria Plus numai după ce preluau integral în actele lor constitutive prevederile Codului de

guvernanţă corporativă. Acest demers nu a avut succesul scontat, o singurăsocietate solicitând promovarea în

Categoria Plus. În anii următori, BSE a creat Institutul de Guvernanţă Corporativă, care s-a angajat în educarea

emitenţilor cotaţi în ceea ce priveşte promovarea unor standarde de guvernanţă corporativăadecvate, şi a fost un

participant activ în descoperirea celor mai bune practici de guvernanţă corporativă, contribuind la adoptarea

Cartei Albe a Guvernanţei Corporative în ţările din Sud-Estul Europei.

Cu toate acestea, implementarea guvernanţei corporative în România nu este lipsită de unele

inconsecvenţe fundamentale (Feleagă, 2008, p. 44):

lipsa unei analize de detaliu privind raporturile între proprietari şi manageri;

slaba implicare a celorlalte părţi participante în procesul de luare a deciziilor;

lipsa unui cadru conceptual pentru o piaţă eficientăşi implicaţiile sale societale;

implicarea discutabilăa auditorilor în promovarea guvernanţei întreprinderilor;

eşecul reformelor de implementare a unui sistem contabil în acord cu evoluţiile internaţionale;

slăbiciunea mecanismelor de control pentru o informare financiarăsinceră, relevantă, fiabilă, inteligibilă,

comparabilăşi semnificativă.

În 2008, BSE a adoptat un nou Cod de Guvernanţă Corporativă, care are la bază principiile OCDE ale

guvernanţei corporative. Codul a intrat în vigoare începând cu anul fiscal 2009 şi este aplicat în mod voluntar de

către companiile tranzacţionate pe piaţa reglementatăoperatăde BSE. Societăţile care decid adoptarea totalăsau

parţialăa acestuia au obligaţia să transmită anual către BSE o Declaraţie de conformare sau neconformare cu

prevederile codului de guvernanţă corporativă (Declaraţia „aplici sau explici”), în care se specifică recomandări

de care au fost efectiv implementate, precum şi modalitatea de implementare. Codul de Guvernanţă Corporativă

al BSE este asemănător celor adoptate de celelalte state membre UE şi prevede recomandă

ri noi de conformare, importante pentru directori şi pentru consiliile de administraţie aflate la conducerea

companiilor româneşti.

4

Mărimea consiliului de administraţie

Mărimea consiliului de administraţie Numărul de membri ai consiliului de administraţie depinde, în

principiu, de reglementările din fiecare ţară, de mărimea întreprinderii şi de sectorul căreia îi aparţine

întreprinderea.Analiza realizatăde Maier (2005, p. 8) evidenţiazăo mare diversitate în ceea ce priveşte mărimea

consiliului de administraţie, numărul mediu de membri variind de la 7,2 în Noua Zeelandăla 22,8 în Germania.

Codul de guvernanţă al BVB prevede căconsiliul de administraţie trebuie săaibăun număr de membri care

garantează eficienţa capacităţii sale de a supraveghea, analiza şi evalua activitatea directorilor, precum şi

tratamentul echitabil al acţionarilor. În cazul societăţilor din eşantionul analizat, numărul mediu de membri ai

consiliului de administraţie este de şase. Aceastămedie este în acord cu legea societăţilor comerciale care

prevede un număr minim de trei şi un număr maxim de 11 membri. Media româneascăeste mai micădecât media

europeanăde 12,5 membri (Albert-Roulhac, Breen, 2005, pp. 19-29), rezultat care poate fi explicat prin mărimea

întreprinderilor şi structura acţionariatului.

Frecvenţa întâlnirilor

Codul de guvernanţăal BSE stabileşte frecvenţa minimăa întâlnirilor consiliului de administraţie.

Acestea trebuie săse întrunească ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea eficientă a responsabilităţilor

sale, dar este recomandabilă cel puţin o întrunire pe trimestru. Media întâlnirilor pentru societăţile din eşantionul

nostru este şase. Media întâlnirilor în ţările europene care au un consiliu de administraţie dualist este de 6,7

şedinţe, iar în cele care au un consiliu unitar de 9,3 şedinţe (Albert-Roulhac, Breen, 2005, pp. 19-29).

Distincţia între preşedintele consiliului de administraţie şi directorul executiv

Conform recomandărilor „celor mai bune practici” de guvernanţă din economiile dezvoltate, consiliul

de administraţie numeşte preşedintele, dintre persoanele care nu fac parte din managementul companiei. Pentru

eşantionul analizat s-a constatat căla 67% dintre societăţi funcţiile de preşedinte al consiliului de administraţie şi

cea de director executiv sunt deţinute de aceeaşi persoană. La restul societăţilor, cele douăfuncţii sunt deţinute de

persoane diferite.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a intreprinderilor publice:

În Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 883 din data de 14 decembrie 2011 a fost publicată Ordonanța de

urgența a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a intreprinderilor publice.

Noua ordonanță de urgentă introduce principiile guvernanței corporative la regiile autonome si societatile de stat,

creând condițiile selecției managerilor privați în întreprinderile publice.

Domeniul de aplicare

Guvernanța corporativă a întreprinderilor publice este definită ca ansamblul de reguli care guvernează sistemul

de administrare și control in cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și

organele întreprinderii publice, între consiliul de administrație sau de supraveghere, directori, acționari și alte

persoane interesate.

Ordonanța de urgentă se aplica întreprinderilor publice:

- regii autonome înfiintate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială;

- companii și societați naționale, societați comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este

5

acționar unic, majoritar sau la care deține controlul;

- societați comerciale la care una sau mai multe întreprinderi publice dețin o participație majoritară sau o

participație ce le asigură controlul.

Administrarea și conducerea regiilor autonome

Consiliul de administrație Regia autonomă este administrată de un consiliu de administrație, format din 5-7 persoane.

Consiliul de administrație este constituit din:

- un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice;

- un reprezentant al autoritații tutelare;

- 3-5 persoane cu experienta in administrarea/ managementul unor regii autonome sau societati comerciale

profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, inclusiv societati comerciale din sectorul privat. Aceste

persoane nu pot fi selectate din randul functionarilor publici sau al altor categorii de personal din cadrul

autoritatii publice tutelare sau al altor institutii publice.

Membrii consiliului de administratie se numesc de autoritatea publica tutelara si de Ministerul Finantelor

Publice, in cazul reprezentantului acestei institutii.

Conducerea regiei autonome

Prin actul de infiintare sau, ulterior infiintarii, prin decizie a autoritatii publice tutelare se poate stabili ca

atributiile de conducere executiva a regiei autonome sunt delegate de consiliul de administratie unuia sau mai

multor directori.

Directorii regiei autonome sunt numiti de consiliul de administratie. Consiliul de administratie poate decide sa

fie asistat sau ca selectia sa fie efectuata de un expert independent, persoana fizica sau juridica, specializata in

recrutarea resurselor umane, ale carui servicii sunt contractate in conditiile legii.

Regia autonoma, prin consiliul de administratie, incheie contracte de mandat cu directorii.

Administrarea întreprinderilor publice – societăti comerciale

Întreprinderile publice – societati comerciale pot fi administrate potrivit sistemului unitar sau dualist de

administrare, reglementate de Legea nr. 31/1990.

Dispoziții tranzitorii și finale

Potrivit Ordonanței de Urgența, intr-o prima etapa, in aproximativ o luna de la intrarea in vigoare a actului

normativ, intreprinderile publice care au o cifra de afaceri de peste un miliard de lei la nivelul anului 2010 și

peste 1.000 de angajați, vor incepe procedurile de selectare a primilor administratori și manageri privați. Ulterior,

pe masura ce expira contractele de mandat ale actualilor administratori/manageri, procedura va fi aplicata pentru

selectarea noilor candidati.

Etapele selecției sunt urmatoarele:

- Adunarea Generala a Acționarilor decide inițierea unei proceduri de selecție a administratorilor executivi și

neexecutivi (in cadrul primei etape, selecția este internaționala);

- dupa convocarea Adunarii Generale, se vor selecta experți independenți, specializați in recrutare resurse

umane, care vor sprijini intreprinderile publice in realizarea unei selecții obiective, transparente și profesioniste;

- urmeaza publicitatea anuntului de selectie a administratorilor/managerilor și evaluarea candidaților;

- dupa selectia lor, in aceste companii supuse aplicarii ordonantei, se va convoca din nou Adunarea Generala a

Actionarilor pentru numirea administratorilor selectați și incheierea contractelor de administrare.

6

Bibliografie:

Albert-Roulhac, C., Breen, P., „Corporate governance in Europe: current status and future trends”, Journal of

Business Strategy, 28 (6), 2005, pp. 19-29

BVB, 2013, http://www.bvb.ro/companies/CorporateGovernance.aspx

Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII (2011), No. 9(562), pp. 3-15

Faccio, M., Lang, L.H.P., Young, L., „Debt and Corporate Governance”, Working Paper, 2001,

http://www2.owen.vanderbilt.edu/fmrc/Activity/paper/Faccio_Paper_Debt.pdf

Feleaga, N., „Corporate governance between classicism and modernism”, Proceeding of the 4th European

Conference on Management, Leadership and Governance, 2008, University of Reading, UK, pp. 39-46

Feleagă, N., Feleagă, L., Dragomir, V., Bigioi, A. D., „Guvernanţa corporativă în economiile emergente: cazul

României”, 2011, pp.5-14

Guvernul Romaniei, 2013, http://www.gov.ro/content/index/l/1/p/1

Maier, S., „How Global is Good Governance? Ethical Investment Research Services”, 2005,

http://www.eiris.org/publications_request.html

OECD, 1999, Principles of Corporate Governance, http://www.oecd.org

Oman, C., Fries, S., Buiter, W., „Corporate Governance in Developing, Transition and Emerging–Market

Economies”, Policy Brief, No. 23, 2003, OECD

Wikipedia, 2013, http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernanța_Corporativă