http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/rhesus-sistem_4812Rhesus (sistem)

Sistem de grupurisangvinecompus din diferiteantigene.Sistemul Rhesus este, impreuna cusistemul aboprincipalul sistem al grupurilorsangvine.antigeneleapartinand sistemuluirhesus, denumite uneori in mod gresit "factori Rhesus", sunt numeroase dar, in practica doar 5 dintre ele sunt realmente importante (susceptibile sa antreneze formarea deanticorpiatunci cand sunt transfuzate unui subiect care nu poseda antigenul in cauza):antigeneleD, C, c, E si e.Subiectii care poseda antigenul D se numescrhesuspozitivi, cei care nu-l poseda sunt numitirhesusnegativi. Anumite persoane prezinta o forma atenuata aantigenuluiD, numita D slab. In plus,globulele rosiisunt purtatoare aleantigenelorC, E, c, si e, asociate in mod diferit dupa legi stabilite: orice globul rosu care nu este purtator alantigenuluiC este inevitabil purtator alantigenuluic si reciproc. La fel se intampla si cuantigeneleE si e. In schimb, nu exista unantigend: un individ care nu este purtator alantigenuluiD nu poarta nimic in loc.

Formareaanticorpilor-In anumite imprejurari, corpul omenesc fabrica anticorpi indreptati impotriva antigenelor sistemului Rhesus:-in cursul unei transfuzii, anticorpii apar in doua cazuri. Fie cand un subiect cu sange Rh pozitiv doneaza sange unui subiect cu Rh negativ, de exemplu in situatie de urgenta sau de penurie: in acest caz, anticorpul in cauza este indreptat impotriva antigenului D. Fie, si acesta este cazul cel mai curent, ca urmare a uneitransfuzii de sangenu perfect compatibil cu celelalteantigeneale sistemuluirhesus.anticorpiisunt atunci indreptati impotriva altorantigene: E, c, e sau C. Formarea deanticorpinu antreneaza nici unsimptomdeosebit, dar o a douatransfuzie de sangede acelasitippoate provoca pacientului un accident transfuzional de gravitate variabila (febra,frisoane, stare de soc, icter etc.).-in cursul unei sarcini, fatul poate purtaantigeneale sistemuluirhesusdiferite de cele ale mamei sale. Se intampla atunci, in anumite imprejurari (traumatism, hemoragie etc.) ca aceasta sa produca anticorpi (anticorpi anti-Rhesus) indreptati impotrivaantigenelor(antigenerhesus)copiluluipe care-l poarta, care distrugglobulele rosiiale acestuia. Acest fenomen sta la originea bolii hemolitice anou-nascutului,care nu afecteaza primulcopil(aceastaimunizarenu survine decat la sfarsitul perioadei desarcina), dar poate afecta copiii urmatori daca acestia sunt purtatori ai acelorasiantigene.

Prima pagina Dictionar Medical Antigen

Antigen

Substanta strainaorganismului, susceptibila sa declanseze o reactie imunitara provocand formarea de anticorpi.Virusurile, bacteriile, parazitii si celulele alterate ale organismului (infectate cu un germene sau tumorale) sunt antigene. Poate sa fie vorba fie despre molecule izolate de o marime suficienta pentru a comporta unul sau mai multe situsuri antigenice, fie despre structuri complexe sau de elemente fixate la suprafata microorganismelor patogene. Unele antigene provoaca oreactie alergicastimuland producerea deimunoglobuline, sau anticorpi de tip e (igE): acestea sunt alergene, care au origini foarte diferite (venin de viespe, polen,produse chimiceetc.).Desi unantigeneste, in general, o substanta strainaorganismului, in cazulbolilor autoimune, chiar un element al organismului nu este recunoscut de acesta ca fiind al sau.Antigenele sunt, in majoritatea cazurilor, glicoproteine (proteine combinate cu glucide). Lipidele sunt mult mai rar antigenice, in afara cazului ca sunt asociate altor structuri moleculare mai mari.

Grup sangvin ABO

Descriere

La om au fost identificate 26 sisteme de grup sanguin cu 228 antigene; un sistem de grup sanguin consta din unul sau mai multe antigene guvernate de o singura gena sau de un complex de doua sau mai multe gene strans legate intre ele. De asemenea au fost identificate si alte antigene care nu au fost atribuite sistemelor stabilite. Antigenele eritrocitare pot fi proteine, glicoproteine sau glicolipide. Majoritatea sunt sintetizate de eritrocit, totusi unele antigene, cum ar fi cele apartinand sistemului Lewis, sunt adsorbite din plasma pe membrana eritrocitara. Unele antigene sunt specifice eritrocitelor, in timp ce altele sunt intalnite si pe alte celule din organism. Cunoasterea grupelor sanguine este esentiala pentru terapia transfuzionala. Astfel indivizii care nu prezinta anumite antigene eritrocitare pot produce aloanticorpi atunci cand sunt expusi la sange care contine aceste antigene in transfuziile cu produse de sange sau in timpul sarcinii. Anticorpii care interactioneaza cu antigenele eritrocitare produc reactii transfuzionale hemolitice imediate sau intarziate si boala hemolitica a nou-nascutului.

Sistemul de grup sanguin ABO reprezinta cel mai important sistem de grup sanguin deoarece: cand antigenele nu sunt exprimate pe suprafata eritrocitelor, anticorpii corespunzatori sunt intotdeauna prezenti in plasma, stimulii pentru productia de anticorpi fiind reprezentati de o varietate de factori de mediu, cum ar fi bacteriile (ex.: E. coli), care exprima pe suprafata structuri aproape identice carbohidratilor ABO; anticorpii formati reprezinta un amestec de IgM (predominant) si IgG, activi la 37C si capabili sa activeze complementul, iar densitatea mare de situsuri antigenice de pe membrana eritrocitara permite legarea unui numar mare de anticorpi ducand, in cazul transfuzarii de sange incompatibil in sistemul ABO, la reactii transfuzionale hemolitice acute.

Exista trei gene alele in sistemul ABO (A, B si O) cu transmitere mendeliana; A si B sunt alele codominante, iar O este o alela recesiva. Aceste trei gene determina patru fenotipuri: A, B, AB si O, indivizii cu fenotip A sau B putand fi heterozigoti (AO, respectiv BO) sau homozigoti (AA, respectiv BB). Antigenele sistemului ABO sunt localizate pe lanturi oligozaharidice care fac parte din glicosfingolipide. Genele sistemului ABO nu codifica direct antigenele, ci enzime care adauga zaharuri specifice la un substrat din membrana eritrocitara (substanta H): N-acetil-galactozamina pentru gena A si galactoza pentru gena B; alela O codifica o transferaza nonfunctionala, astfel ca nici un zahar specific nu este atasat membranei eritrocitare. Gena H codifica o fucozil-transferaza care adauga grupari de L-fucoza la galactoza terminala a lanturilor oligozaharidice, rezultand substanta H. O alela rara mostenita uneori in locusul H este h, care codifica o transferaza nonfunctionala. La homozigotii hh (fenotipul Bombay) substanta H nu este prezenta pe suprafata eritrocitelor, iar transferazele A si B, chiar daca sunt prezente, nu pot adauga zaharurile specifice care determina specificitatea antigenica A sau B. Relevanta clinica a fenotipului Bombay este capacitatea acestor indivizi de a forma nu numai anti-A si anti-B, dar si anti-H, ceea ce face dificila gasirea de sange compatibil pentru transfuzii, numai sangele de la un individ cu fenotip Bombay fiind compatibil, iar acesta este extrem de rar. Mutatii ale genelor A si B rezulta in substitutii de aminoacizi la nivelul transferazelor, care se traduc in expresia slaba a antigenelor A si B, clasificate ca subgrupe, cele mai comune fiind asociate cu gena A, A1si A2. Subgrupele A si B sunt relevante clinic la donatorii de sange, deoarece, datorita expresiei slabe a antigenului, pot fi fenotipate ca apartinand grupului O si, transfuzate la un primitor cu grup O, pot duce la hemoliza intravasculara.

Toti indivizii imunocompetenti produc anticorpi naturali (izoaglutinine sau izohemolizine) fata de antigenele de grup ABO(H) lipsa. Anti-A si anti-B sunt de obicei detectabili la 3-6 luni dupa nastere, iar la varsta de 5 ani titrul anticorpilor atinge maximul si se mentine in toata perioada adulta. Titrul anticorpilor IgM poate scadea gradual cu varsta avansata. Anticorpii anti-A si anti-B sunt prezenti si la cei cu variante A sau B slabe. Nou-nascutii nu au de obicei o cantitate semnificativa de anti-A si anti-B in plasma, cu exceptia celor nascuti din mame aloimunizate, la care pot fi prezenti in circulatie anticorpi IgG de la mama care au traversat placenta. Anticorpii ABO nu reprezinta o cauza majora de boala hemolitica a nou-nascutului datorita inhibitiei anticorpilor de substantele A si/sau B solubile prezente in sange precum si antigenelor A sau B prezente pe alte celule in afara eritrocitelor; de asemenea afinitatea de legare a anticorpilor fata de molecule de zaharuri este mai slaba decat cea a anticorpilor fata de molecule proteice, cum ar fi antigenul D. Hemoliza apare mai probabil daca mama este grup O, cu copil grup A.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea grupului sanguin:

- inaintea unei transfuzii;- inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu complicatii hemoragice care ar putea necesita transfuzii;- monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului;- la donatorii de sange;- pentru compatibilitatea de grup ABO in transplantul de rinichi si inima.

Pregatire pacient

Nu este necesara o pregatire prealabila; sunt utile informatii asupra unor tratamente perfuzabile cu solutii macromoleculare efectuate premergator determinarii, transfuzii in ultimele 120 zile, boli infectioase cu germeni Gram negativi cu/fara septicemie, boli maligne (carcinom, limfom, mielom).

Metoda

Se foloseste hemaglutinarea pe placa. Se utilizeaza doi martori: martor AB (hematiile pacientului cu ser AB) si martor auto (hematiile si serul propriu). NOTA: in laboratoarele Synevo se efectueaza metoda directa/globulara (Beth-Vincent) de determinare a grupului sanguin ABO utilizand seruri anti-A, anti-B si anti-AB.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat- a) sange capilar din pulpa egetului; b) sange venos.

Recipient de recoltare- b) vacutainer fara aditivi sau gel activator (capac rosu sau incolor).

Cantitate recoltata- cat permite vacuumul.

Cauze de respingere a probei- specimen puternic hemolizat.

Stabilitate proba- testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este posibil, proba se pastreaza 48 ore la 2-8 C.

Limite si interferente

Rezultatul determinarii grupului de sange trebuie citit de doua persoane si trebuie eventual confirmat pe o a doua proba de sange.

Erori de citire datorate greselilor de tehnica:- sticlarie murdara;- contaminare bacteriana;- prezenta de microcheaguri (falsa aglutinare);- nu se respecta: proportiile hematii/ser, ordinea de picurare a serurilor hemotest (aglutinari contradictorii), timpul de citire citire tardiva: margini uscate (falsa aglutinare), citire precoce (lipsa aglutinarii sau aglutinare slaba).

Erori datorate hematiilor:False aglutinari:a)Prezenta rulourilor (pseudoaglutinarea): utilizarea de solutii macromoleculare (Dextran, HES), tulburari de coagulare, probe de sange incomplet coagulate, hiperfibrinogenemia, produsi de degradare a fibrinei, agenti fibrinolitici, disproteinemia, paraproteinemia, crioglobulinemia, cresterea reactantilor de faza acuta, medicamente (doze mari de heparina, sulfat de protamina), factori reumatoizi, cresterea colesterolului, bilirubinei, leucocitoza, enzime leucocitare. Martorul AB este pozitiv; spalarea hematiilor permite efectuarea corecta a probei globulare.b) Autoaglutinarea- Prezenta de aglutinine la rece (martorul auto este pozitiv). Proba de sange si reactivii se preincubeaza la 37C, iar testarea se efectueaza la cald.- Hematii acoperite de aloanticorpi: nou-nascut din sarcina incompatibila (in sistemul Rh, ABO), pacient transfuzat cu sange incompatibil- Determinarea grupului sanguin pe sange recoltat din cordonul ombilical: gelatina Wharton, substanta macromoleculara care inconjoara eritrocitele, da aspect de pseudoaglutinate. Pentru indepartarea ei este necesara spalarea hematiilor de cel putin 6 ori inaintea determinarii.- Prezenta complexelor imune medicamentoase.c)PoliaglutinareaIn septicemiile cu bacilli Gram negativi sunt expuse criptoantigene (T), prin actiunea enzimatica a agentilor bacterieni, recunoscute de anticorpi (anti-T) prezenti in majoritatea serurilor umane. Martorul AB este pozitiv.Aglutinari absente sau slabe sau aspect de dubla populatie: aglutinarea nu este totala, cu prezenta de hematii libere (aglutinatele apar pe un fond roz):- sange vechi;- antigene slabe: nou-nascuti, prematuri;- subgrupe A sau B slabe;- atenuarea antigelor (in leucemii, limfoame, boala Hodgkin);- pacient cu grup A sau B transfuzat cu sange grup O, hemoragie materno-fetala;- prezenta in cantitate mare de substanta A sau B in plasma (cancer de stomac, pancreas) care neutralizeaza anticorpii test (hematiile trebuie spalate pentru ndepartarea acestora);- prezenta unei chimere sau mozaic (exceptional, ex.: post-alotransplant medular).

Donator universal

Subiect care poate sa-si donezesangeleunui individ apartinand oricarui grup sangvin al sistemului ABO. Doar subiectii apartinand grupului O sunt denumiti donatori universali; In fapt,sangelelor nu contine nici antigenul A, nici antigenul B; globulele lor sunt decicompatibilecu toate grupurilesangvineABO.Primitor universal

Subiect care poate primisangeapartinand oricarui grup sangvin.Doar subiectii apartinand grupului AB, cel mari rar, sunt primitorii universali, deoarece ei nu prezinta nici unanticorp

HYPERLINK "http://www.sfatulmedicului.ro/Diete-de-slabit/slabeste-natural-cu-soc_1545" \o "Slabeste natural cu soc" naturalal sistemului ABD; serul lor este deci compatibil cusangeledin grupurile A, B, AB sau D. De asemenea, pacientii apartinand grupului AB, atunci cand au nevoie de otransfuzie, primesc de cele mai multe ori sange de grup A sau O, mai usor disponibil. Totusi, nu trebuie sa se abuzeze de expresia "primitor universal"; primitorii "universali" nu sunt astfel de primitori decat in cadrul sistemului ABO, iar regulile privind securitatea transfuzionala legate de sistemul Rhesus si de aglutininele neregulate le sunt aplicabile acestor primitori.

Incompatibilitate transfuzionala

Imposibilitate de a transfuzionasangeleunui individ altui individ din cauza unuiconflictintreantigeneledonatorului sianticorpiiprimitorului. O incompatibilitate transfuzionala apare de cele mai multe ori candglobulele rosiiale donatorului poartaantigenelerecunoscute de catreanticorpiiprezenti la primitor, care distrugglobulele rosiiale donatorului: asa se explica incompatibilitatile intre indivizii apartinand unor grupurisangvinediferite din interiorul sistemului ABO.

Anticorpii in cauza pot fi fiziologici (sistemul abo) sau dobanditi: ei sunt denumiti in acest ultim caz aglutinine neregulate.Aceste incompatibilitati sunt raspunzatoare de accidente de o gravitate variabila: ineficacitatea transfuziei, febra, frisoane, stare de rau, icter,insuficienta renala, stare de soc.

Prevenire-Prevenirea accidentelor legate de incompatibilitatea transfuzionala se bazeaza pe respectarea stricta a regulilor transfuzionale. Grupurile sangvine ABO si Rhesus sunt determinate sistematic si, ca regula generala, grupul ABO al donatorului trebuie sa fie identic cu grupul ABO al primitorului. Cautarea aglutininelor neregulate este obligatorie.

PAGE 4