grile micro seminar 200

5/16/2018 Grile Micro Seminar 200 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/grile-micro-seminar-200 1/33

- MICROECONOMIE -

1. La baza procesului de transformare a naturii de către om stau:a) nevoile (trebuinţele) omului ca individ;

b) interesele economice;c) egoismul uman şi social;

d) nevoile omului ca individ şi ca membru al societăţii;

e) activitatea practică.

2. În cadrul nevoilor umane de natură spirituală şi psihologică se includ:a) nevoia de alimente şi îmbrăcăminte;

b) nevoia de transport şi cazare;

c) nevoia de servicii religioase;d) nevoia de asigurare a locuinţei;

e) nevoia de a învăţa şi nevoia de cunoaştere.

3. Nevoile umane prezintă următoarele trăsături:a) au un caracter complex şi dinamic;

b) au o intensitate nelimitată;

c) sunt substituibile şi continue;d) au o intensitate limitată (în speţă cele naturale);

e) se manifestă doar la nivel de socio-grup.

4. Dinamica sistemului nevoilor umane este condiţionată de:a) nivelul de dezvoltare al întreprinderilor;

b) cerinţele Fondului Monetar Internaţional;c) nivelul de dezvoltare al indivizilor;

d) nivelul de dezvoltare al indivizilor şi al societăţii;e) politica socială promovată de guvern.

5. Precizaţi termenii care caracterizează resursele economice:a) nelimitate ca număr şi volum;

b) relativ rare şi parţial regenerabile;c) parţial neregenerabile şi limitate cantitativ;

d) în totalitate neregenerabile;e) abundente în totalitate.

6. Menţionaţi care dintre următoarele resurse au un caracter limitat (neregenerabil):a) cărbunele şi minereurile;

b) apa naturală şi aerul;c) fondul forestier şi flora;

d) ţiţeiul şi gazele naturale;

e) fondul cinegetic şi piscicol.

7. Precizaţi care dintre următoarele categorii pot fi considerate resurse derivate:a) arborii din pădure şi flora;

b) energia electrică şi semifabricatele;

c) energia eoliană şi solară;d) oţelul şi aluminiul;

1



e) populaţia umană.

8. Bunurile libere, spre deosebire de bunurile economice, au o serie de caracteristici:a) au un caracter limitat;

b) sunt nelimitate, abundente;

c) consumul lor necesită anumite costuri;d) consumul lor se face în mod gratuit;e) au un cost de producţie ridicat.

9. Bunurile economice se caracterizează prin următoarele elemente:a) sunt rezultate ale fenomenelor naturale;

b) sunt considerate daruri ale naturii;

c) sunt rezultate ale unei activităţi economice;d) există numai în măsura în care sunt produse;

e) nu necesită nic un efort financiar de producţie.

10. În cadrul bunurilor terţiare (din sectorul terţiar) se includ următoarele categorii debunuri:

a) bunurile din industria prelucrătoare;

b) bunurile din agricultură şi silvicultură;

c) bunurile din industria extractivă şi construcţii;d) serviciile de reparaţii, poştă, televiziune etc.;

e) serviciile de transport, telecomunicaţii etc.

11. Economia naturală este acel mod de organizare şi funcţionare a activităţii

economice, în care:a) se satisfac numai trebuinţele comunităţii;

b) toate trebuinţele se satisfac apelând la schimb;c) trebuinţele se satisfac prin autoconsum;

d) se satisfac numai trebuinţele individuale;

e) există există o puternică diviziune a muncii.

12. Elementele definitorii ale economiei de schimb sunt următoarele:a) producerea de bunuri destinate schimbului pe piaţă;

b) producerea de bunuri destinate autoconsumului;

c) producerea de bunuri doar pentru satisfacerea nevoilor de consum ale producătorilor;

d) este o formă de organizare a activităţii economice, în care firmele sunt specializate şiautonome;

e) este o economie doar de tip feudal şi capitalist.

13. Precizaţi care dintre elementele de mai jos caracterizează economia de piaţă:a) este o economie subordonată cu prioritate producătorului;

b) este o economie subordonată cu prioritate consumatorului;c) este o economie descentralizată, în care deciziile agenţilor economici sunt controlate de

către stat;

d) este o economie în care profitul este scopul fundamental al agenţilor economici;e) este o economie în care rolul statului se manifestă în mod direct şi individual.

2



14. Diviziunea muncii reprezintă o formă de organizare activităţii economice, în care:a) agenţii economici realizează o eficienţă ridicată a activităţilor efectuate;

b) fiecare agent economic este specializat şi execută o anumită activitate economică;

c) fiecare producător realizează bunuri de un anumit fel, pentru care este specializat, pestenevoile sale;

d) fiecare agent economic produce toate bunurile necesare satisfacerii trebuinţelor sale;e) producătorii şi consumatorii se află în concurenţă pe piaţa muncii.

15. Precizaţi care dintre elementele de mai jos reprezintă atribute ale proprietăţii:a) dreptul de a muncii şi de a învăţa;

b) dreptul la libera exprimare şi circulaţie;

c) dreptul de posesiune (dreptul de a stăpâni bunul);d) dreptul de folosinţă (dreptul de întrebuinţare);

e) dreptul de dispoziţie (dreptul de înstrăinare).

16. Marfa se defineşte ca fiind acel bun care:a) rezultă dintr-o activitate economică şi este destinat satisfacerii unor utilităţi ale

producătorilor înşişi;

b) rezultă dintr-o activitate comercială şi este utilizat pentru satisfacerea unor necesităţi publice;

c) este destinat folosinţei altor persoane decât cele ale producătorilor, prin acte de donaţie şi

succesiune;d) este rezultatul unei activităţi economice şi este pus în vânzare pe piaţă de către producători,

în vederea satisfacerii necesităţilor de consum ale altor persoane fizice şi/sau juridice;e) este rezultatul unei activităţi economice, care cuprinde numai bunurile corporale.

17. Categoria economică de utilitate reprezintă:a) măsura gradului în care un anumit individ acţionează pentru atingerea scopului propus;

b) un indicator cu ajutorul căruia se pot exprima preferinţele indivizilor pentru bunuri şiservicii;

c) cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care un agent economic o consumă la un moment

dat;d) expresia bunăstării sociale şi individuale;

e) capacitatea unui bun marfar de a satisface o anumită trebuinţă umană.

18. Utilitatea marginală a unei mărfi este:a) întotdeauna mai mare decât utilitatea totală;

b) o utilitate normală şi întotdeauna negativă;c) sporul de utilitate totală scontat a se obţine prin consumul unei unităţi suplimentare dintr-o

marfă;

d) imposibil de corelat cu utilitatea totală sperată;

e) întotdeauna mai mică decât utilitatea totală.

19. Utilitatea totală obţinută prin consumul unui bun economic:a) creşte, în timp ce utilitatea marginală creşte şi ea;

b) nu poate fi resimţită de către consumator;

c) creşte, în timp ce utilitatea marginală descreşte;d) descreşte, în timp ce utilitatea marginală creşte;

e) descreşte, iar utilitatea marginală este constantă.

3



20. Utilitatea marginală a unui bun perfect divizibil reprezintă:a) variaţia cantităţii totale dintr-un bun pentru o variaţie foarte mică a utilităţii acestuia;

b) variaţia utilităţii totale aferentă variaţiei cu o unitate a cantităţii consumate din bunul

respectiv;c) modificarea cantităţii totale în raport cu utilitatea şi calitatea mărfii respective;

d) diferenţa dintre utilitatea totală şi cantitatea folosită;e) variaţia utilităţii în funcţie de calitatea şi preţul mărfii.

21. Rata marginală de substituţie a consumului presupune:a) creşterea cantităţii vândute dintr-un bun Y, pentru a compensa pierderea de utilitate totală,

ca urmare a reducerii cu o unitate a consumului dintr-un bun X;

b) scăderea cantităţii cumpărate dintr-un bun Y, pentru a compensa pierderea de utilitatetotală, datorită reducerii cu o unitate a consumului dintr-un bun X;

c) creşterea cantităţii cumpărate dintr-un bun Y, pentru a compensa pierderea de utilitate a bunului X;

d) creşterea cantităţii cumpărate dintr-un bun Y, pentru a compensa pierderea de utilitate

totală, datorită reducerii cu o unitate a consumului dintr-un bun X;e) creşterea cantităţii cumpărate dintr-un bun Y, datorită vânzării bunului X.

22. Curba de indiferenţă (izoutilitate) reflectă:a) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii de la care consumatorul obţine niveluri

diferite de satisfacţie; b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie care permit obţinerea aceluiaşi volum al

producţiei;c) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii de la care consumatorul obţine acelaşi nivel

de satisfacţie (utilitate totală);

d) combinaţia de bunuri şi servicii prin consumul cărora consumatorul obţine o utilitatemaximă;

e) combinaţia de bunuri şi servicii prin consumul cărora consumatorul obţine o utilitateminimă;

23. Surplusul consumatorului reprezintă:a) diferenţa dintre venitul disponibil al consumatorului şi preţurile tuturor bunurilor de

consum; b) diferenţa dintre suma maximă pe care este dispus să o plătească consumatorul pentru a

procura un bun şi suma de bani pe care o va plăti efectiv;

c) diferenţa dintre venitul disponibil al consumatorului şi valoarea bunurilor cumpărate;

d) diferenţa dintre utilitatea totală a unui bun şi valoarea de piaţă a acestuia;e) toate răspunsurile sunt greşite.

24. Dacă se analizează preferinţele consumatorului pe baza hărţii curbelor deindiferenţă, situarea pe o curbă mai îndepărtată de origine, ne arată:

a) o creştere a nivelului de satisfacţie (utilitate);

b) o diminuare a nivelului de utilitate totală;c) un nivel de satisfacţie identic cu cel precedent;

d) o creştere a constrângerii bugetare;

e) o relaxare a constrângerii bugetare.

4



25. Dreapta bugetului, numită şi linia constrângerii bugetare, ilustrează:a) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care un individ şi le doreşte la un moment

dat, în funcţie de preferinţele sale;

b) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care un individ şi le procură indiferent denivelul veniturilor şi al preţurilor existente;

c) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care un individ le poate realiza în raport delimita banilor de care dispune şi, respectiv, de nivelul preţurilor;

d) cantitatea minimă care poate fi procurată din toate bunurile existente pe piaţă;

e) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care un individ le poate realiza doar înraport de nivelul preţurilor de pe piaţă.

26. Combinaţia optimă dintre două bunuri X şi Y, (punctul de echilibru alconsumatorului) pe care consumatorul o va realiza, este dată de:

a) situaţia în care dreapta bugetului se situează sub curba de indiferenţă luată ca referinţă; b) acea combinaţie de bunuri, care-i conferă consumatorului utilitatea maximă, indiferent de

constrângerea bugetară;

c) punctul în care dreapta bugetului este tangentă la curba de indiferenţă;d) situaţia în care toate variantele de pe linia bugetului se află în afara curbei de indiferenţă;

e) acea combinaţie de bunuri, care-i conferă consumatorului utilitatea maximă, în condiţiileunei constrângeri bugetare date.

27. Teoria subiectivă a valorii constituie acea concepţie ideologică, ce explică valoareabunurilor economice astfel:

a) mărimea valorii este determinată de consumul total de muncă depusă pentru producerea

unui bun;

b) izvorul valorii unui bun este dat de munca omenească şi de utilitatea bunului produs;c) valoarea unei mărfi se manifestă pe piaţă prin valoarea de schimb;

d) substanţa şi mărimea valorii decurg din două elemente fundamentale: utilitatea şi raritatea bunurilor economice;

e) substanţa şi mărimea valorii decurg din două elemente fundamentale: cantitatea de muncă

depusă şi preţurile de pe piaţă.

28. Structura bunurilor cumpărate este optimă, iar consumatorul este în echilibru,atunci când:

a) este îndeplinită relaţia UMx / Px = UMy / Py;

b) este îndeplinită relaţia UMx / Py = UMy / Px;

c) este îndeplinită relaţia UMx / UMy = Px / Py;d) utilitatea marginală pe unitatea monetară cheltuită este aceeaşi pentru toate bunurile

cumpărate;

e) utilitatea marginală pe unitatea monetară cheltuită este maximă pentru toate bunurile

cumpărate.

29. Efectul de substituţie constă în următoarele:a) modificarea cererii unui bun în funcţie de preţul său;

b) creşterea cererii în funcţie de venitul disponibil;

c) scăderea cererii în funcţie de nevoile umane;d) variaţia venitului în funcţie de preţul bunurilor;

e) consumatorul substituie cumpărarea bunurilor cu preţ mai ridicat cu achiziţionarea bunurilor al căror preţ este mai mic, la acelaşi venit disponibil.

5



30. Legea generală a cererii exprimă:a) raporturile de determinare dintre modificarea cererii pentru un bun şi modificarea preţului

acestuia;

b) raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unui bun şi variaţia cererii pentru acel bun;

c) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de evoluţia preţului acelui bun;d) modificarea cererii pentru un bun în funcţie de evoluţia venitului disponibil al

consumatorului;

e) creşterea sau scăderea cererii în raport cu evoluţia ofertei de bunuri de pe piaţă.

31. În virtutea legii generale a cererii:a) când preţul bunurilor scade are loc o scădere a ofertei acestora;

b) când preţul bunurilor creşte, atunci cererea acestora va fi mai mare;

c) când preţul anumitor bunuri creşte, atunci cererea acestora variază în sens contrar oferteilor;

d) când venitul consumatorului scade, cererea se reduce şi ea;

e) când preţul bunurilor creşte (scade), atunci cererea acestora va scădea (creşte).

32. O cerere inelastică presupune următoarele:a) variaţia cererii în sens contrar preţului, dar într-o proporţie mai mică;

b) variaţia cererii în acelaşi sens cu preţul, dar într-o proporţie mai mică;

c) modificarea cererii în acelaşi sens cu venitul disponibil şi cu preţul bunului;d) variaţia cererii în sens contrar preţului, dar într-o proporţie mai mare;

e) menţinerea cererii la celaşi nivel, indiferent de preţ.

33. O cerere elastică presupune următoarele:

a) variaţia procentuală a cantităţii cerute este egală cu variaţia procentuală a preţului; b) cererea se modifică în sens contrar venitului, dar mai intens;

c) cererea se modifică în sens contrar preţului, dar mai intens;d) cererea se modifică în acelaşi sens cu preţul, dar mai intens;

e) cererea creşte în mod continuu, la orice variaţie a preţului.

34. Cererea pentru un bun economic înregistrează o elasticitate ridicată, dacă bunulrespectiv:

a) poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate, relativ ieftin;

b) nu poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate, relativ scump;

c) nu poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate, care se consumă frecvent;

d) poate fi substituit şi este un bun de lux, relativ scump;e) poate fi substituit şi este un bun care se consumă periodic.

35. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul poate avea următoarelevalori şi semnificaţii:

a) Ecvx = 1, pentru bunuri precum îmbrăcămintea;

b) Ecvx> 1, pentru bunurile agroalimentare;

c) Ecvx< 1, pentru bunurile agroalimentare;

d) Ecvx< 0, pentru bunuri considerate inferioare;

e) Ecvx< 0, pentru bunuri considerate normale.

36. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică faţă de preţ,atunci:

6



a) creşterea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor;

b) creşterea preţurilor nu conduce la diferenţieri ale veniturilor producătorilor;c) procentul de reducere a preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cererii;

d) reducerea preţurilor determină o scădere a veniturilor producătorilor;e) creşterea preţurilor determină o sporire a veniturilor producătorilor.

37. Dacă bunurile A şi B sunt substituibile, iar dacă preţul bunului A creşte, vom aveasituaţiile:

a) cererea pentru ambele bunuri se reduce; b) cererea pentru A se reduce şi pentru B creşte;

c) cererea pentru ambele bunuri creşte;

d) cererea pentru A creşte şi pentru B scade;e) cererea pentru ambele bunuri este constantă.

38. Care din enunţurile de mai jos sunt adevărate?a) cererea de bunuri şi servicii reflectă opţiunile de producţie ale producătorilor;

b) cererea de bunuri şi servicii reprezintă acea parte a trebuinţelor umane care se satisfac prinintermediul schimbului, adică prin acte de vânzare-cumpărare;

c) cererea de bunuri şi servicii se prezintă în realitate ca având un caracter static;d) cererea de bunuri şi servicii are o arie de cuprindere mai mare decât nevoia de consum;

e) cererea de bunuri şi servicii este condiţionată de veniturile băneşti ale populaţiei şi de

evoluţia preţurilor şi tarifelor.

39. Atunci când preţul unei mărfi creşte de la 800 la 1000 de lei, iar cererea zilnică sereduce de la 80 la 50 de unităţi, avem următoarele situaţii:

a) cererea este perfect elastică şi tinde către infinit;

b) cererea bunului respectiv este inelastică;c) cererea bunului respectiv este elastică faţă de preţ;

d) cererea variază în acelaşi sens cu preţul;e) cererea are o elasticitate unitară şi tinde către zero.

40. Se consideră bunuri normale acele bunuri marfare pentru care:a) cererea se modifică în sens opus preţului;

b) cererea se modifică în acelaşi sens cu preţul;c) cererea variază în sens contrar venitului;

d) cererea variază direct proporţional cu venitul;

e) cererea se modifică în acelaşi sens cu venitul.

41. Dacă un producător (comerciant) vinde pe piaţă produse a căror cerere este elastică în funcţie de preţ, atunci se poate afla într-una din următoarele situaţii:

a) scăderea preţului va determina o creştere a venitului ofertantului;

b) creşterea preţului va determina o sporire a venitului producătorului, întrucât masa profitului va creşte corespunzător;

c) menţinerea preţului la acelaşi nivel va fi însoţită de o creştere continuă a cererii;d) reducerea preţului va determina o scădere a venitului ofertantului, din cauza scăderii masei

profitului;

e) creşterea preţului va conduce la o scădere a venitului ofertantului.

7



42. Pentru bunul X, cererea de piaţă are o elasticitate unitară. Ştiind că la preţul de 250u.m. cererea este de 15 unităţi zilnic, să se determine cu cât va creşte cantitateacerută la o reducere a preţului cu 75% şi care va fi noul preţ al produsului.

43. Se consideră că preţul mărfii X este de 4000 u.m. La acest nivel al preţului, cererea

periodică este de 200 de unităţi. Care va fi cererea pentru marfa respectivă, dacăpreţul creşte la 5000 u.m. unitatea, iar coeficientul de elasticitate-preţ este egal cu 2.

44. Legea generală a ofertei exprimă:a) raporturile de cauzalitate dintre modificarea venitului unui agent economic şi volumul

producţiei;

b) raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unui bun X şi variaţia ofertei unui alt bun Y;

c) raporturile de cauzalitate dintre variaţia preţului unui bun şi cantitatea oferită din acel bun;d) variaţia ofertei sub influenţa costului de producţie şi a profitului;

e) variaţia ofertei în funcţie de evoluţia cererii pe piaţă pentru un anumit bun.

45. Oferta de piaţă a unui produs nu poate fi afectată de:a) tehnicile de producţie şi de management;

b) venitul mediu al persoanelor fizice;

c) cheltuielile cu reducerea poluării şi protecţia muncii;

d) nivelul mediu al preţurilor şi tarifelor;e) nivelul cifrei de afaceri şi al profiturilor.

46. În funcţie de modificarea preţului şi de variaţia cantităţii oferite, oferta este de maimulte tipuri:

a) oferta elastică, atunci când creşterea ofertei este mai mică decât modificarea preţului; b) ofertă perfect inelastică, atunci când oferta creşte în mod continuu, tinzând către infinit, la

un preţ constant;c) ofertă inelastică, atunci când oferta se modifică în aceeaşi proporţie cu preţul;

d) ofertă cu elasticitate unitară, atunci oferta variază în acelaşi sens cu preţul şi cu acelaşi

procent;e) oferta inelastică, atunci când creşterea ofertei este mai mică procentual decât creşterea

preţului;

47. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte?a) preţul altor bunuri influenţează oferta unui anumit bun, în cazul existenţei a două sau mai

multor bunuri substituibile; b) nivelul fiscalităţii, subvenţiile şi condiţiile naturale nu influenţează oferta de bunuri din

economie;

c) numărul ofertanţilor de pe piaţă influenţează în mod direct cererea de mărfuri;d) previziunile privind evoluţia preţurilor (tarifelor) produc modificări în evoluţia cererii şi a

ofertei;

e) condiţiile social-politice nefavorabile nu afectează oferta de bunuri.

48. Cantitatea oferită dintr-un bun creşte, dacă:a) se reduce cererea pe piaţa acelui bun;

b) sporeşte preţul bunului respectiv;

c) noi firme intră în industria bunului respectiv;d) cresc cheltuielile de fabricaţie şi comercializare;

8



e) creşte cererea pe piaţa altor bunuri.

49. Care dintre următoarele împrejurări comune influenţează elasticitatea ofertei înraport cu preţul?

a) gradul necesităţii de consum a bunului oferit; b) gradul de substituibilitate a bunurilor oferite;

c) posibilităţile de stocare, depozitare a bunurilor;

d) numărul şi preferinţele consumatorilor;e) perioada care trece de la modificarea preţului.

50. Creşterea preţului bunului X, ca rezultat al creşterii cererii, poate determina pe operioadă foarte scurtă:

a) creşterea cantităţii oferite într-o măsură mai mare decât creşterea preţului; b) scăderea cantităţii oferite într-un procent mai mare decât modificarea preţului;

c) scăderea cantităţii oferite într-un procent mai mic decât modificarea preţului;d) creşterea cantităţii oferite într-o măsură mai mică decât creşterea preţului;

e) creşterea cantităţii oferite în egală măsură cu creşterea preţului.

51. Dacă se prevede o creştere a preţului în următoarea perioadă:a) oferta prezentă se va reduce, iar cererea prezentă va spori;

b) oferta prezentă va creşte, iar cererea prezentă se va reduce;

c) oferta viitoare va creşte, iar cererea prezentă va creşte şi ea;

d) atât oferta, cât şi cererea viitoare vor scădea;e) oferta prezentă va creşte într-un ritm mai mare decât preţul.

52. Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ pentru un bunul X este de 2. Dacă preţul sereduce cu 15%, atunci vom avea următoarele situaţii:a) cantitatea oferită scade cu cel mult 15%;

b) cantitatea oferită scade cu maxim 10%;

c) cantitatea oferită creşte cu cel puţin 20%;d) cantitatea cerută se va diminua corespunzător;

e) cantitatea oferită scade cu 30%.

53. Modificarea cererii şi ofertei în funcţie de anumiţi factori, conduce la următoareleipoteze:

a) o creştere a ofertei însoţită de o stagnare a cererii determină creşterea a preţurilor;

b) o creştere a cererii însoţită de o stagnare a ofertei determină creşterea a preţurilor;c) scăderea ofertei şi creşterea cererii conduc la o creştere inevitabilă a preţurilor;d) scăderea cererii la un nivel inferior ofertei determină o scădere a preţurilor;

e) o creştere a ofertei însoţită de o creştere mai accentuată a cererii determină scăderea preţurilor.

54. Echilibrul pieţei se produce atunci când:a) cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită, la un anumit preţ;

b) cantitatea cerută este mai mică decât cantitatea oferită, la un preţ dat;c) cantitatea oferită este mai mică decât cantitatea cerută, la un preţ oarecare;

d) cantitatea oferită este egală cu cantitatea cerută, la un anumit preţ;

e) cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută, indiferent de preţ.

9



55. Într-un sistem economic concurenţial, piaţa îndeplineşte următoarele funcţii:a) asigură satisfacerea trebuinţelor şi creşterea nivelului de trai al populaţiei;

b) stabileşte inderdependenţe între agenţii economici consumatori;

c) asigură permanent legătura dintre producători şi consumatori, dintre ceea ce se oferă şiceea ce se cere la un moment dat;

d) stabileşte nivelul mediu al preţurilor prin intervenţia directă a statului în viaţa economică;e) asigură o veritabilă comunicaţie a informaţiilor necesare agenţilor economici, în calitatea

lor de producători şi consumatori.

56. Concurenţa poate fi definită succint, astfel:a) o confruntare deschisă între agenţii economici;

b) o modalitate de obstrucţionare a celorlalţi parteneri;c) o formă de înţelegere între participanţii economici;

d) o stare de rivalitate între producători şi consumatori;e) o stare de rivalitate între agenţii economici ofertanţi.

57. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte?a) concurenţa contribuie la o satisfacere incompletă a trebuinţelor umane;

b) concurenţa conduce la o încetinire a tendinţei de creştere a preţurilor;c) concurenţa restricţionează creativitatea şi inovaţia în afaceri;

d) concurenţa conduce inevitabil la creşterea preţurilor în economie;e) concurenţa contribuie la o satisfacere mai mare a trebuinţelor umane.

58. Menţionaţi care dintre următoarele trăsături sunt specifice pieţei cu concurenţăperfectă:

a) omogenitatea mărfurilor oferite pe piaţă;

b) restricţionarea pe piaţă a ofertanţilor;c) mobilitatea nelimitată a factorilor de producţie;

d) necunoaşterea pieţei sub aspectul preţurilor;e) atomicitatea agenţilor economici ofertanţi/solicitanţi.

59. Grupaţi următoarele tipuri de piaţă după criteriul obiectului tranzacţiilor:a) piaţa forţei de muncă (piaţa muncii);

b) piaţa monopolistică şi oligopolistă;c) piaţa capitalului şi piaţa monetar-valutară;

d) piaţa bunurilor de consum şi a serviciilor;e) piaţa liberă a Uniunii Europene.

60. Între piaţa oligopolistă şi cea monopolistică există diferenţe privind:a) natura produselor şi serviciilor comercializate;

b) numărul firmelor participante şi puterea acestora;c) efectul acţiunilor unei firme asupra concurenţilor;

d) calitatea, valoarea şi preţul produselor;

e) condiţiile de intrare pe piaţă a firmelor.

61. Caracteristicile pieţei monopolistice sunt:a) omogenitatea mare a produselor şi existenţa unui număr însemnat de solicitanţi;

b) gradul înalt de concentrare economică (câteva firme mari) şi interdependenţa dintre

ofertanţi;

10



c) diferenţierea accentuată a produselor (serviciilor) şi dimensiunile mici ale firmelor

participante;d) număr mic de producători şi număr mare de consumatori;

e) număr mare de consumatori şi producători.

62. Caracteristicile pieţei monopsonice sunt:

a) piaţa este dominată de un număr mare de cumpărători şi un singur producător; b) existenţa unui singur cumpărător căruia i se adresează un număr mare de vânzători;c) existenţa unui singur vânzător care se adresează unui număr mare de consumatori;

d) piaţa este dominată de un număr mic de cumpărători şi un singur producător;e) piaţa este dominată de un număr mic de cumpărători şi mai mulţi producători.

63. Pe piaţa cu concurenţă oligopolistă întâlnim:a) un grad înalt de concentrare economică, astfel că doar câteva firme mari asigură peste 50%

din oferta totală, pe piaţa unui anumit bun; b) o mare independenţă a firmelor concurente, privind nivelul preţurilor, cantitatea şi

structura producţiei;

c) o diferenţere accentuată a produselor şi un număr suficient de mare al producătorilor;d) un număr mare de ofertanţi şi un număr mic de cumpărători, care sunt de dimensiuni mici;

e) condiţii restrictive de intrare pe piaţa unui anumit produs (serviciu).

64. Puterea monopolistă, respectiv gradul în care o firmă controlează preţul şi volumulproducţiei, depinde de următoarele:

a) dimensiunile pieţei de desfacere a produsului;

b) nivelul ridicat al costurilor de producţie;c) elasticitatea cererii în funcţie de preţ şi venit;

d) forţa concurenţială a celorlalte firme participante;

e) volumul cifrei de afaceri şi nivelul ratei profitului.

65. Ce se întâmplă atunci când pe o piaţă de tip oligopol are loc inversarea raportului între numărul de vânzători şi cel de cumpărători?

a) oligopolul se transformă în monopol;

b) oligopolul se transformă în monopson;c) oligopolul se transformă în oligopol bilateral;

d) oligopolul se transformă în oligopson;e) piaţa devine o piaţă cu concurenţă perfectă.

66. Precizaţi câteva elemente care desemnează perfecţiunea concurenţei:

a) opacitatea perfectă a pieţei şi eterogenitatea mărfurilor oferite; b) perfecta mobilitate a factorilor de producţie;c) cumpărătorii individuali pot modifica preţul de piaţă al bunurilor vândute;

d) omogenitatea produselor şi accesul liber pe piaţă al ofertanţilor;

e) modificarea cererii şi a ofertei globale de către orice producător.

67. Condiţiile care definesc situaţia de monopol sunt următoarele:a) piaţa este dominată de un singur consumator şi mai mulţi producători;

b) pe piaţă se manifestă o concurenţă acerbă între câţiva producători şi un câţiva consumatori;

c) pe piaţă se înfruntă un singur şi puternic ofertant cu un singur cumpărător;d) un grup restrâns de producători asigură jumătate din oferta totală de bunuri;

e) un singur ofertant se adresează unui număr mare de consumatori.

11



68. Sintetizând din multitudinea concepţiilor privind preţul, se poate spune că acestaeste o categorie economică ce exprimă:

a) cantitatea de marfă pe care consumatorul o achiziţionează pentru trebuinţele sale;

b) măsurarea cantitativă şi calitativă a unui produs supus vânzării pe piaţă;c) valoarea unui bun economic în expresie moneatară;

d) cantitatea de bani pe care consumatorul o oferă vânzătorului, în schimbul unei mărfi;e) cantitatea de bani pe care vânzătorul o oferă consumatorului, în schimbul cumpărării unei

mărfi.

69. Precizaţi care dintre elementele de mai jos reprezintă componente ale preţului unuibun:

a) valoarea economică a bunurilor şi serviciilor oferite; b) costul de producţie şi profitul economic;

c) cifra de afaceri înregistrată de un producător;d) rata profitului şi rata dobânzii plătite de comerciant;

e) salariile cuvenite factorului de producţie - muncă.

70. Nivelul şi dinamica preţurilor bunurilor nu sunt influenţate de următorii factori:a) situaţia materială şi financiară a unui consumator individual;

b) raportul dintre cererea şi oferta de bunuri din economie;

c) raportul dintre cererea şi oferta de acţiuni pe piaţa bursieră;

d) profitul contabil, costul de producţie şi puterea de cumpărare a banilor;e) intervenţia statului în economie şi evoluţia preţurilor pe piaţa mondială.

71. Principalele funcţii ale preţului, într-un sistem economic de piaţă, sunt:a) funcţia de conducere şi organizare a activităţii;

b) funcţia de stopare/creştere a inflaţiei;c) de stimulare a muncii lucrătorilor salariaţi;

d) de recompensare a factorilor de producţie;e) de evaluare a puterii de cumpărare a monedei.

72. După modul de formare a preţurilor, întâlnim:a) preţuri externe, folosite în afaceri cu caracter internaţional şi exprimate în valute;

b) preţuri administrate, fixate de stat din raţiuni extraeconomice;c) preţuri ale factorilor de producţie utilizaţi şi ale bunurilor produse în sectorul industrial;

d) preţuri libere, specifice pieţei concurenţiale perfecte şi parţial pieţelor bursiere;

e) preţuri mixte, adică acele preţuri rezultate ale unui proces inflaţionist complex.

73. Pe piaţa cu concurenţă imperfectă, formarea preţurilor:a) se bazează pe principii care aparţin concurenţei perfecte şi imperfecte;

b) este influenţată parţial de puterea monopolurilor şi oligopolurilor;

c) este determinată de punctul de intersecţie dintre curba cererii şi a ofertei;d) are la bază preţul de echilibru, determinat ca urmare a intervenţiei administrative a statului;

e) nu ţine cont doar de jocul liber al cererii şi ofertei, ci şi de aţi factori specifici, care potacţiona asupra acestora (monopolurile, intervenţia statului etc.).

74. Preţul maximal este rezultatul intervenţiei statului şi se stabileşte în următoarelescopuri:

a) pentru a-i proteja pe producători de acţiunile concurenţei; b) pentru a-i proteja pe producători de tendinţele inflaţioniste;

12



c) pentru a-i proteja pe consumatori de creşterea excesivă a preţurilor la unele bunuri de

consum;d) pentru a-i proteja şi încuraja pe producători, în sensul acoperirii costului de producţie;

e) pentru a-i dezavantaja pe aceia care practică preţuri minime, de tip dumping, în scopulcuceririi pieţei.

75. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la factorii de producţie, suntcorecte:

a) aceştia reprezintă totalitatea resurselor materiale, păstrate sau depozitate de un agenteconomic, în vederea utilizării lor ulterioare;

b) reprezintă totalitatea resurselor materiale şi umane, atrase şi utilizate în activitatea

economică;c) factorul de producţie derivat este considerat a fi pământul (solul şi subsolul);

d) munca şi pământul reprezintă factori de producţie clasici, originari;e) capitalul este considerat a fi factor de producţie, doar în înţelesul de capital financiar.

76. Categoriile de mai jos reprezintă neofactori de producţie:a) munca întreprinzătorului şi a salariatului angajat;

b) abilitatăţile salariaţilor în procesul muncii prestate;c) resursele informaţionale obţinute şi utilizate de om;

d) capitalul tehnic rezultat al tehnologiilor moderne;

e) abilitatea întreprinzătorului în activitatea economică.

77. Munca şi forţa de muncă reprezintă două concepte care pot fi definite astfel:a) munca este o activitate specific umană, fizică şi intelectuală, prin care oamenii, utilizînd

instrumente şi mijloace adecvate, îşi valorifică aptitudinile şi cunoştinţele într-o activitate

social-utilă; b) forţa de muncă este echivalentă cu noţiunea de muncă;

c) munca apare ca o cheltuială de forţă de muncă, fiind forţă de muncă în acţiune;d) forţa de muncă înseamnă forţa indivizilor angajaţi de a muncii;

e) munca este o activitate fizică/intelectuală, specifică tuturor vieţuitoarelor, pentru obţinerea

bunurilor necesare traiului.

78. Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului real (tehnic, productiv) care:a) participă la un sigur ciclu de producţie, păstrându-şi forma materială iniţială şi care se

amortizează în mai mulţi ani de funcţionare;

b) participă la mai multe cicluri de producţie, modificându-şi forma materială iniţială şi care

trebuie amortizat pentru a se recupera valoarea sa;c) este reprezentat de utilaje, instalaţii, materii prime, materiale şi combustibili, a căror

valoare se regăseşte în preţul mărfurilor vândute;

d) participă la mai multe cicluri de producţie, păstrându-şi forma materială iniţială şi care se

depreciază treptat, în câţiva ani de funcţionare;e) participă la mai multe cicluri de producţie, păstrându-şi forma materială iniţială şi care

trebuie înlocuit la fiecare nou ciclu.

79. Capitalul real (productiv), în raport cu ceilalţi factori de proucţie este:a) un factor derivat de producţie, deoarece este rezultatul unor procese economice viitoare;

b) un factor de producţie rezultat al acţiunii umane şi care se constituie din acele bunuri

produse de natură, atrase într-o activitate economică;

13



c) un rezultat al proceselor economice anterioare, constituindu-se din acele bunuri produse de

om, acumulate şi atrase în activitatea economică;d) un rezultat al proceselor economice anterioare, constituindu-se din acele bunuri produse de

om în vederea autoconsumului;e) un factor derivat de producţie, întrucât este rezultatul procesului de combinare dintre

ceilalţi doi factori primari - munca şi natura.

80. Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului real (productiv) care:a) se transformă şi se consumă în mod treptat în câteva cicluri de producţie şi care se

recuperează prin preţul de vânzare al mărfii;

b) se transformă şi se consumă în întregime într-un singur ciclu de producţie şi a cărui valoare

se recuperează prin preţul de vânzare al produsului;c) alături de capitalul fix, se recuperează prin intermediul preţului, prin procesul de

amortizare;d) se transformă şi se consumă în întregime într-un singur ciclu de producţie şi a cărui

caracteristică principală este procesul continuu de rotaţie;

e) se transformă şi se consumă în întregime într-un singur ciclu de producţie şi a cărui valoarese recuperează pe calea amortizării.

81. Capitalul circulant se deosebeşte de capitalul fix prin următoarele:a) se supune unui proces de rotaţie continuă, spre deosebire de capitalul fix care înregistrează

o rotaţie întreruptă; b) este constituit din elemente, precum: stocuri de materii prime, materiale, combustibili,

semifabricate etc., iar capitalul fix cuprinde: instalaţii, utilaje, agregate, maşini, clădirietc.;

c) particularitatea rotaţiei capitalului circulant constă în aceea că activele circulante participă

la mai multe cicluri de producţie, spre deosebire de activele fixe, care se amortizeazăcomplet la încheierea unui singur ciclu;

d) este constituit din elemente, precum: stocuri de materii prime, instalaţii, combustibili,utilaje industriale, semifabricate etc., iar capitalul fix cuprinde: materiale, semifabricate,

bani, energie, agregate, maşini-unelte, clădiri etc.;

e) este supus unui proces continuu de rotaţie, iar capitalul fix îşi recuperează valoarea princumularea amortismentelor anuale.

82. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte:a) amortizarea reprezintă expresia bănească a acelei părţi din capitalul fix, corespunzătoare

uzurii sale;

b) amortizarea reprezintă expresia bănească a acelei părţi din capitalul fix, care serecuperează prin viteza de rotaţie specifică;

c) viteza de rotaţie a capitalului reprezintă numărul de zile necesar efectuării unui circuit

complet;

d) sumele recuperate prin procesul de amortizare se numesc amortismente;e) toate enunţurile de mai sus sunt incorecte.

83. Rotaţia capitalului circulant înseamnă:a) parcurgerea acestuia a trei stadii (aprovizionare, producţie, desfacere);

b) circuitul capitalului privit ca un act singular, deci ca un proces care nu se repetă;c) parcurgerea acestuia a trei forme funcţionale (bănească, productivă, marfă);

d) circuitul capitalului privit ca un proces care se repetă continuu;e) toate enunţurile de mai sus sunt corecte.

14



84. Al doilea stadiu al circuitului capitalului este:a) producţia, în care are loc transformarea capitalului productiv în capital bănesc;

b) aprovizionarea, care are ca scop transformarea capitalului bănesc în capital productiv;c) desfacerea produselor finite, care înseamnă vânzarea acestora şi recuperarea capitalurilor

avansate;d) producţia, în care are loc transformarea capitalului productiv, prin combinarea cu ceilalţi

factori de producţie, în bunuri-marfă;

e) aprovizionarea, în care are loc transformarea fondurilor băneşti în capital circulant.

85. Diferenţa dintre capitalul bănesc avansat iniţial şi capitalul bănesc rezultat în urmacelui de-al treilea stadiu al circuitului poartă denumirea de:

a) profitul brut sau net al întreprinzătorului (firmei);

b) cifra de afaceri a firmei în care se include şi profitul;c) valoarea adăugată brută a firmei (producţia brută);

d) fondul de rulment al agentului economic;

e) profitul total al agentului economic, din care se deduce amortizarea.

86. Care dintre criteriile de mai jos se află la baza împărţirii capitalului în cele douăcategorii - fix şi circulant?

a) modul în care participă la activitatea economică;

b) modul în care se consumă şi se înlocuiesc;c) forma materială şi gradul de mobilitate a factorilor;

d) preţurile de tranzacţie şi durata de funcţionare;e) costurile de producţie ale celor două categorii.

87. În care din situaţiile de mai jos avem efecte ale uzurii morale a capitalului fix?a) când apar maşini şi utilaje cu randamente superioare, dar la preţuri similare;

b) când randamentele noilor maşini şi utilaje sunt aceleaşi, dar au un preţ mai mare;c) când randamentele noilor maşini şi utilaje sunt aceleaşi, dar au un preţ mai mic;

d) când capitalul fix se deteriorează ca urmare a funcţionării sale prelungite şi a agenţilor

naturali;e) când randamentele noilor maşini şi utilaje sunt mai mici, dar au şi un preţ mai mic;

88. Viteza de rotaţie a capitalului circulant reprezintă:a) numărul de zile necesar amortizării capitalului fix şi circulant, în funcţie de utilizarea

acestora;

b) numărul de rotaţii la care este supus capitalul circulant, pe perioada duratei de funcţionare;d) numărul de zile necesar pentru parcurgerea unui circuit complet;e) numărul de circuite parcurse de capital într-o anumită perioadă de timp.

89. Sistemul proporţional (liniar) de amortizare presupune:a) stabilirea unor amortismente anuale crescătoare, pe întrega durată normală de serviciu şi

aplicarea unor norme de amortizare constante;

b) stabilirea unor amortismente anuale egale, pe întreaga durată normală de serviciu;

c) determinarea unor amortismente descrescătoare, pe toată durata de funcţionare a mijloculuifix;

d) determinarea unor amortismente descrescătoare pe jumătate din durata de funcţionare amijlocului fix;

15



e) stabilirea aceloraşi durate normale de serviciu, pentru toate mijloacele fixe utilizate,

indiferent de normele de amortizare aplicate.

90. Menţionaţi care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la investiţiile brute şi nete,sunt incorecte:

a) investiţiile brute reprezintă formarea brută a capitalului şi sunt egale cu investiţiile nete lacare se adaugă profitul brut;

b) investiţiile brute reprezintă formarea netă a capitalului la care se adaugă diferenţa dintre

cifra de afaceri şi profitul obţinut;c) investiţiile nete se determină ca diferenţă între investiţiile brute şi amortizare;

d) investiţiile brute reprezintă formarea brută a capitalului şi se constituie din investiţiile nete

la care se adaugă amortizarea;e) investiţiile nete reprezintă formarea netă a capitalului şi se concretizează în resursele

băneşti alocate pentru sporirea volumului de capital fix şi a stocurilor materiale.

91. Dacă o firmă de producţie înregistrează o cifră de afaceri de 200.000 de euro într-untrimestru, iar activele circulante utilizate se ridică la suma de 50.000 de euro, să secalculeze viteza de rotaţie şi durata de rotaţie a capitalului.

92. Dacă durata de rotaţie a capitalului circulant se reduce, aceasta înseamnă că:a) viteza de rotaţie a capitalului circulant scade;

b) costurile de producţie unitare cresc;c) viteza de rotaţie a capitalului circulant creşte;

d) amortizarea capitalului fix creşte;e) numărul de zile ale unui circuit complet scade.

93. Creşterea eficienţei economice presupune:a) minimizarea volumului resurselor avansate, în scopul minimizării rezultatelor obţinute;

b) creşterea raportului dintre efectul util şi efortul necesar pentru obţinerea sa;c) maximizarea volumului resurselor avansate, în scopul maximizării rezultatelor;

d) minimizarea volumului resurselor avansate, în scopul maximizării rezultatelor obţinute;

e) scăderea raportului dintre efortul necesar şi efectul obţinut în urma unei activităţi.

94. Procesul combinării factorilor de producţie are la bază următoarele proprietăţi aleacestora:

a) divizibilitate, complementaritate şi substituibilitate;

b) integrarea pe verticală şi diviziunea muncii sociale;

c) capacitatea de participare la mai multe circuite;d) capacitatea de a se asocia, cantitativ şi calitativ;e) imposibilitatea de a se înlocui un factor cu un altul.

95. Eficienţa utilizării factorilor de producţie se exprimă prin următorii indicatori:a) rentabilitatea activităţii, adică profitabilitatea;

b) capacitatea de autofinanţare şi gradul de îndatorarec) productivitatea şi consumul specific de factori;

d) viteza de rotaţie şi capacitatea de amortizare;

e) valoarea capitalizării bursiere a societăţii.

96. Productivitatea marginală a factorilor de producţie exprimă:a) sporul de cheltuieli totale, antrenat de creşterea cu o unitate a volumului producţiei;

16



b) suplimentul de producţie obţinut cu acelaşi volum de factori utilizaţi;

c) raportul măsurabil dintre volumul producţiei totale şi volumul total al factorilor utilizaţi;d) sporul de producţie realizat, datorită creşterii volumului de factori ai întreprinderii;

e) eficienţa ultimei unităţi de factori implicate într-o activitate economică.

97. Productivitatea medie a muncii reprezintă:a) raportul măsurabil dintre volumul producţiei totale şi cantitatea de factori utilizaţi;

b) randamentul cu care este utilizat factorul capital, respectiv legătura dintre acesta şi

rezultatele muncii lucrătorilor;c) randamentul cu care este utilizat factorul muncă, la nivelul fiecărui agent economic;

d) eficienţa ultimei cantităţi de muncă implicate în activitatea economică;

e) eficacitatea cu care se munceşte şi se determină pe baza raportului dintre volumul producţiei totale şi numărul de lucrători.

98. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:a) încasările totale din vânzări depăşesc costurile totale de producţie;

b) profitul este nul, adică veniturile totale sunt egale cu costurile totale de producţie;c) profitul este minim, adică veniturile totale sunt cele mai mici înregistrate într-o perioadă;

d) preţul de vânzare este maxim, iar rentabilitatea obţinută este cea mai mare posibilă;e) profitul este maxim, ca urmare a unor costuri de producţie minime.

99. Legea productivităţii marginale descrescânde se referă la următoarele enunţuri:a) atunci când factori de producţie variabili se combină între ei, productivitatea medie şi cea

marginală au o tendinţă de creştere continuă; b) atunci când factori de producţie ficşi se combină cu factori variabili, productivitatea medie

şi cea marginală cresc până la un nivel maxim, după care stagnează;

c) atunci când factori de producţie ficşi se combină cu factori variabili, productivitatea medieşi cea marginală cresc până la un nivel maxim, după care încep să descrescă treptat;

d) atunci când factori de producţie ficşi se combină cu factori variabili, productivitatea medieşi cea marginală vor avea o tendinţă de scădere, după care vor creşte continuu;

e) atunci când factori de producţie variabili se combină între ei, productivitatea muncii va

avea întotdeauna o tendinţă de creştere.

100. Atunci când productivitatea marginală este superioară productivităţii medii se înregistrează următoarele situaţii:

a) productivitatea medie are o evoluţie ascendentă pe toată perioada ciclului economic;

b productivitatea medie scade, iar cea totală rămâne constantă;c) productivitatea medie are o evoluţie ascendentă, până în momentul în care devine egală cu

cea marginală;

d) productivitatea medie are o evoluţie descendentă, până în momentul în care devine mai

mică decât cea marginală;e) productivitatea marginală nu poate fi niciodată mai mare decât productivitatea medie,

astfel încât toate enunţurile sunt incorecte.

101. Optimul producătorului constituie un criteriu de comportament economic,conform căruia:

a) producătorul urmăreşte realizarea unui anumit volum de producţie, care să-i permită

maximizarea cifrei de afaceri;

17



b) producătorul urmăreşte realizarea unui anumit volum de producţie, care să-i permită

minimizarea costurilor de producţie;c) producătorul urmăreşte realizarea unui anumit volum de producţie, care să-i permită

maximizarea profitului;d) producătorul alege acea variantă de producţie, care asigură diferenţa cea mai mare între

cifra de afaceri şi costurile de producţie;e) producătorul urmăreşte atingerea unui nivel maxim al producţiei.

102. Pe termen scurt, varianta optimă de producţie, adică cea care asigură profitulmaxim, este atunci când:

a) costul marginal al factorilor de producţie este mai mare decât venitul marginal;

b) costul marginal al factorilor de producţie implicaţi este egal cu venitul marginal;c) profitul marginal obţinut este mai mare decât profitul mediu al întreprinzătorului;

d) costul marginal al factorilor este minim, iar venitul marginal este maxim;e) venitul marginal este mai mare decât profitul marginal şi egalizează costul marginal.

103. Într-o anumită variantă de producţie, când productivitatea marginală devine nulă,atunci:

a) producţia totală se află la nivelul maxim, iar venitul marginal este zero; b) producţia totală se află la nivelul minim, iar venitul marginal este zero;

c) producţia totală şi productivitatea medie se află la nivelul maxim;

d) productivitatea medie se află la nivelul minim, iar profitul total este maxim;e) productivitatea medie înregistrează valori negative.

104. Atunci când combinarea se face între un factor variabil (munca) şi unul fix(capitalul), condiţia de maximizare a profitului total este:

a) maximizarea diferenţei dintre venitul total şi costuri; b) egalitatea dintre costul marginal şi venitul marginal;

c) egalitatea dintre costul mediu şi venitul marginal;d) inegalitatea dintre costul total şi venitul total obţinut;

e) nulitatea profitului marginal.

105. Rata marginală de substituţie tehnică (R mst) se determină astfel:a) ca un raport procentual între cantităţile suplimentare din cei doi factori care se substituie

reciproc;

b) ca un raport între cantitatea suplimentară din factorul care substituie (∆Y) şi cantitatea la

care se renunţă din celălalt factor, substituit (∆X);

c) ca un raport între cantitatea suplimentară din factorul substituit (∆X) şi cantitatea la care serenunţă din celălalt factor, substituibil (∆Y);

d) ca diferenţă între cantitatea suplimentară din factorul care substituie (∆Y) şi cantitatea la

care se renunţă din celălalt factor, substituit (∆X);

e) ca un raport între cantitatea suplimentară din factorul substituit (∆X) şi cantitatea

suplimentară din factorul care substituie (∆Y).

106. Curba de izoproducţie (izocuantă) reprezintă:a) ansamblul combinaţiilor dintre două bunuri, care permit obţinerea aceluiaşi nivel de

satisfacţie pentru producător;

b) ansamblul combinaţiilor dintre două bunuri, care permit obţinerea aceluiaşi nivel de producţie pentru producător;

c) ansamblul combinaţiilor dintre două bunuri care se substituie reciproc;

18



d) posibilităţile multiple de producţie pe care le are un producător, în condiţiile imposibilităţii

combinării factorilor de producţie;e) ansamblul combinaţiilor dintre doi factori, care permit obţinerea aceluiaşi nivel de

producţie pentru producător.

107. Se consideră optimă, acea combinare între factorii de producţie X şi Y, care întruneşte următoarele condiţii:

a) raportul dintre productivitatea medie şi preţul unitar al celor doi factori de producţie esteacelaşi, în condiţiile disponibilităţilor bugetare;

b) raportul dintre productivitatea marginală şi preţul unitar al celor doi factori de producţie

este maxim, în condiţiile disponibilităţilor bugetare;c) raportul dintre productivitatea marginală şi preţul unitar al celor doi factori de producţie

este acelaşi, în condiţiile disponibilităţilor bugetare;d) raprtul dintre productivităţile marginale ale celor doi factori este egal cu raportul dintre

preţurile lor medii

e) raprtul dintre productivităţile medii ale celor doi factori este egal cu raportul dintre preţurile lor medii.

108. Atât timp cât costul marginal al factorului muncă este inferior venitului marginal,producătorul este interesat:

a) să scadă producţia prin diminuarea cantităţii de muncă, întrucât fiecare unitate adiţionalăde forţă de muncă îi aduce o pierdere de profit;

b) să mărească producţia prin creşterea cantităţii de muncă, întrucât fiecare unitate adiţionalăde forţă de muncă îi aduce un profit marginal;

c) să mărească producţia prin creşterea volumului de capital fix ce revine la o unitate de

muncă;d) să menţină constantă producţia, deoarece orice variaţie a acesteia ar putea afecta profitul

total;e) să scadă producţia, în paralel cu creşterea cantităţii de muncă, în vederea creşterii costului

marginal şi egalizării lui cu venitul marginal.

109. Într-o întreprindere, producţia zilnică este de 200 de bucăţi, iar productivitateamedie a muncii este de 10 bucăţi/lucrător. Deoarece pe piaţă se manifestă o cerere încreştere, managerul doreşte să sporească producţia la 300 de bucăţi zilnic, prinangajarea a încă 5 lucrători. Să se determine: a) numărul total de lucrători angajaţi;b) productivitatea marginală a muncii.

110. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse lunar.Câţi salariaţi mai trebuie angajaţi în această firmă, pentru ca producţia să sedubleze, în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%?

111. O firmă producătoare îşi măreşte succesiv factorul muncă, prin angajarea a patrulucrători, la intervale de timp diferite. Productivităţile marginale, corespunzătoareacestor angajări suplimentare, sunt de 10, 15, 10 şi 20 unităţi de marfă. Să sedetermine sporul de producţie totală, realizat ca urmare a angajării celor patrulucrători.

112. La momentul t0, productivitatea medie a capitalului, exprimată valoric, a fost de30.000 u.m. În perioada următoare (t0-t1), producţia totală a crescut cu 20%, iar

19



volumul capitalului tehnic, cu 10%, de la 1.000 la 1.100 de bucăţi. Să se calculezeproductivitatea marginală a capitalului.

113. O firmă aflată în expansiune îşi sporeşte numărul de salariaţi, productivitatea

marginală a noilor lucrători fiind însă mai redusă decât cea medie, a lucrătorilorexistenţi. Acest fapt reflectă următoarele:

a) producţia totală şi productivitatea medie a muncii cresc în ritmuri diferite;

b) producţia totală creşte, iar productivitatea medie a muncii scade;c) producţia totală şi productivitatea medie a muncii scad în acelaşi ritm;

d) productivitatea marginală a muncii este negativă;

e) productivitatea medie şi cea marginală au valori pozitive.

114. Între noţiunile de cost economic şi cost contabil există deosebiri cantitative, astfel:a) costul economic este > decât costul contabil, incluzând în structura sa şi profitul normal;

b) costul contabil este < decât costul economic, deoarece nu include amortizarea capitaluluifix;

c) nu există deosebiri cantitative, ci doar calitative;

d) costul economic este > decât costul contabil, deoarece include şi costurile implicite;

e) costul contabil este > decât costul economic, deoarece include şi amortizarea capitaluluifix.

115. În condiţiile în care producţia se dublează, iar costul total creşte cu 200%, atunci:a) costul variabil mediu se reduce, iar cel fix creşte;

b) costul variabil mediu şi costul total mediu cresc;c) costul marginal şi costul mediu scad;

d) costul fix mediu rămâne constant pe toată perioada;e) costul total va depăşi valoarea costului marginal.

116. Care dintre enunţurile de mai jos definesc costul marginal?a) sporul de producţie obţinut la o unitate de cheltuială;

b) raportul dintre costurile variabile totale şi producţia obţinută;

c) sporul de cheltuieli totale necesar pentru creşterea cu o unitate a producţiei;d) raportul dintre costurile medii totale şi producţia obţinută;

e) raportul dintre variaţia producţiei totale şi variaţia costurilor.

117. Costul total este egal cu produsul dintre cantitatea de bunuri obţinute şi costul

marginal atunci când:a) costul mediu este mai mic decât costul marginal;

b) costul marginal este superior tuturor categoriilor de costuri înregistrate;c) costul marginal este crescător, iar costul mediu descrescător;

d) costul marginal este egal cu costul mediu total;

e) cantitatea de bunuri create creşte mai accentuat decât costurile totale.

118. Noţiunea de cost de oportunitate reprezintă:a) valoarea materiilor prime şi materialelor consumate în procesul de producţie;

b) valoarea opţiunii alternative care trebuie sacrificată pentru realizarea unei alte acţiuni;

c) totalitatea cheltuielilor de producţie care sunt oportune într-o activitate productivă;

d) într-un proces de producţie, cantitatea la care se renunţă dintr-un bun pentru producereaaltui bun;

20



e) costul total al bunurilor oportune consumatorilor.

119. În categoria costului contabil nu se includ:a) cheltuieli cu amortismentele şi salariile personalului productiv şi administrativ;

b) cheltuieli cu plata materiilor prime şi materialelor, combustibilului şi energiei;c) cheltuieli cu plata impozitelor, a taxelor şi contribuţiilor sociale;

d) cheltuielile cu factorii de producţie aflaţi în proprietatea firmei (întreprinzătorului);e) elementele componente ale profitului normal.

120. Consumul capitalului fix se reflectă în costul de producţie:a) prin plata salariilor şi a altor drepturi de personal;

b) prin înregistrarea amortismentelor corespunzătoare uzurii capitalului;

c) prin plata materiilor prime şi materialelor cu care se aprovizionează firma;d) în expresie bănească (valorică) şi fizică (consum specific);

e) prin suma plătită proprietarului de teren pentru utilizarea acestuia.

121. Consumul capitalului circulant se reflectă în costul de producţie:a) prin suma plătită proprietarului de teren pentru utilizarea acestuia;

b) prin înregistrarea amortismentelor corespunzătoare uzurii capitalului;

c) prin plata materiilor prime şi materialelor cu care se aprovizionează firma;d) în expresie bănească (valorică) şi fizică (consum specific);

e) prin plata salariilor şi a altor drepturi de personal.

122. Criteriile care stau la baza împărţirii costurilor de producţie în fixe şi variabile sereferă la:

a) relaţia dintre evoluţia cheltuielilor şi modificarea producţiei;

b) interdependenţa dintre creşterea producţiei şi sporirea costului total;

c) gradul de eficienţă şi rentabilitatea activităţii respective;d) modul de raportare a costurilor de producţie la producţia obţinută;

e) natura şi dimensiunile activităţii economice.

123. În categoria costuri variabile se includ acele cheltuieli care:a) pe termen scurt, evoluează în acelaşi sens cu modificarea producţiei;

b) pe termen lung, evoluează în acelaşi sens cu modificarea producţiei;

c) pe termen scurt, evoluează în sens contrar modificării producţiei;d) variază în orice sens, indiferent de modificarea producţiei;

e) nu depind de condiţiile interne ale producţiei, ci de conjunctura economică externă.

124. În categoria costuri fixe nu se includ acele cheltuieli, precum:a) cheltuielile cu amortizarea capitalului fix, iluminatul general şi încălzirea; b) cheltuielile cu materii prime, materiale, combustibili şi energie pentru producţie;

c) cheltuielile cu salariile personalului administrativ;

d) cheltuielile cu dobânzile şi chiria;e) cheltuielile cu salariile personalului productiv.

125. Costul marginal poate fi definit (determinat) în următoarele moduri:a) raportul dintre costul total de producţie şi volumul producţiei (CT/Q);

b) raportul dintre volumul producţiei şi costul total de producţie (Q/CT);c) diferenţa dintre costul total şi costul mediu de producţie (CT-CM);

d) sporul de cheltuieli totale, antrenat de creşterea cu o unitatea a producţiei;e) raportul dintre variaţia costului total şi variaţia producţiei (∆CT/∆Q).

21



126. Urmărind creşterea profiturilor, firmele vor fi stimulate în creşterea producţiei,doar în situaţia în care:

a) costul marginal va fi mai mic decât costul mediu; b) costul marginal va fi mai mare decât costul mediu;

c) costul mediu va fi egal cu cel marginal;d) costul mediu se va situa sub costul total şi marginal;e) costul total va fi egal cu cel marginal şi mediu.

127. Între costul mediu şi costul marginal există următorele deosebiri:a) costul mediu este mai mare decât cel marginal, deoarece include în calculul său şi costul

total; b) costul marginal se calculează pe baza unui raport între două diferenţe (variaţii) de mărimi;

c) costul marginal este mai mare decât cel mediu, deoarece include în calculul său un spor decheltuieli necesar creşterii producţiei;

d) costul mediu se calculează pe baza unui raport între două mărimi exprimate în valori

absolute;e) nu există deosebiri practice între cele două noţiuni.

128. Costul mediu variabil se determină astfel:a) ca raport între volumul producţiei şi costul variabil;

b) ca raport între volumul producţiei şi costul total;

c) ca raport între costul variabil şi volumul producţiei;d) ca diferenţă între costul mediu fix şi costul total;

e) ca diferenţă între costul total şi costul mediu fix.

129. Scăderea costului mediu total are loc atunci:

a) când sporirea producţiei devansează procentual creşterea profitului brut; b) când sporul procentual al producţiei este inferior creşterii procentuale a costurilor;

c) când sporirea producţiei devansează procentual creşterea costului total;d) când costul total devine inferior costului marginal;

e) când costul marginal este superior costului mediu.

130. Pe termen scurt, pe fondul creşterii producţiei şi a costului total, costul mediu înregistrează următoarea tendinţă generală:

a) are la început o evoluţie descrescătoare, după care începe să crească în mod treptat, odată

cu sporirea producţiei;

b) la început are o evoluţie crescătoare, după care se menţine constant pe toată durata ciclului

economic;c) se menţine la acelaşi nivel, până în momentul în care costul marginal îl depăşeşte;d) are la început o evoluţie crescătoare, după care începe să descrească în mod treptat, odată

cu sporirea producţiei;

e) are la început o evoluţie descrescătoare, după care se menţine la un nivel constant, pe toatădurata ciclului economic.

* Explicaţi răspunsurile!

131. În cazul în care costul marginal depăşeşte costul mediu total, atunci:a) costul mediu trebuie să crească sau să scadă;

b) costul mediu variabil scade, iar cel fix creşte;

c) costul mediu total trebuie să scadă;d) costul mediu total trebuie să crească;

22



e) costul mediu variabil creşte, iar cel fix scade.

132. Conceptul de randament de scară se referă la:

a) modul în care evoluează producţia pe o perioadă scurtă de timp, în condiţiile creşteriicantităţii factorilor, în aceeaşi proporţie;

b) modul în care evoluează producţia pe o perioadă lungă de timp, în condiţiile scăderii

cantităţii factorilor, în aceeaşi proporţie;c) modul în care evoluează producţia pe o perioadă lungă de timp, în condiţiile creşterii

cantităţii factorilor, în aceeaşi proporţie;

d) productivitatea globală a factorilor de producţie, în condiţiile dezvoltării capacităţilor de producţie, pe termen lung;

e) productivitatea globală a factorilor de producţie, în condiţiile restrângerii capacităţilor de producţie, pe termen lung;

133. Când costurile variabile scad mai încet (procentual) decât scade producţia, atunci:a) costul unitar şi costul marginal scad corespunzător;

b) costul unitar şi costul marginal cresc corespunzător;c) costul unitar creşte, iar costul marginal scade;

d) costul mediu creşte, iar costul marginal creşte şi el;

e) costul unitar scade, costul marginal creşte, iar costul total este constant.

134. O firmă înregistrează randamente de scară descrescătoare, dacă:a) la o creştere a capacităţilor de producţie îi corespunde o sporire a volumului producţiei mai

mult decât proporţională;

b) la o creştere a capacităţilor de producţie îi corespunde o sporire a volumului producţiei mai

puţin decât proporţională;c) se confruntă cu o evoluţie descrescătoare a costurilor pe termen lung;

d) se confruntă cu o evoluţie crescătoare a costurilor pe termen lung;e) la o scădere a capacităţilor de producţie îi corespunde o scădere a volumului producţiei mai

puţin decât proporţională;

135. Economiile de scară se explică prin:a) creşterea costului mediu, în timp ce productivitatea factorilor creşte mai repede decât

costurile totale;

b) creşterea costului mediu, în timp ce productivitatea factorilor creşte mai încet decât

costurile totale;

c) scăderea costului mediu, în timp ce productivitatea factorilor creşte mai repede decâtcosturile totale;

d) scăderea costului mediu, în timp ce productivitatea factorilor creşte mai încet decât

costurile totale;

e) economiile realizate datorită reducerii fiscalităţii.

136. În condiţiile în care costurile variabile cresc în acelaşi ritm cu producţia, atunci:a) costul unitar creşte, iar costul marginal este acelaşi;

b) costul unitar şi costul marginal scad în acelaşi ritm;

c) costul unitar creşte, iar costul marginal scade;d) costul unitar şi costul marginal cresc în acelaşi ritm

e) costul unitar scade, iar costul marginal este acelaşi.

23



137. Dezeconomiile de scară interne pot apărea în următoarele situaţii:a) dimensiuni prea mari ale întreprinderii, care conduc la dificultăţi de administrare

(creşterea birocraţiei);

b) o mai bună organizare a pieţei factorilor de producţie şi existenţa unei infrastructuridezvoltate;

c) poluarea, limitarea traficului şi constrângerile de natură legislativă, sindicală;d) dezvoltarea unor servicii, publice sau private, în beneficiul tuturor firmelor;e) cheltuieli mari de transport, cu materii prime şi produse finite, de la piaţă şi către piaţă.

138. Randamentele de scară crescătoare sunt acelea care:a) reflectă o scădere mai mult decât proporţională a producţiei, faţă de creşterea cantităţii de

factori; b) reflectă o creştere mai mult decât proporţională a producţiei, faţă de creşterea cantităţii de

factori;c) semnifică o creştere proporţională a volumului producţiei, faţă de creşterea cantităţii de

factori;

d) reflectă o creştere mai puţin decât proporţională a producţiei, faţă de creşterea cantităţii defactori;

e) semnifică o creştere a productivităţii globale a factorilor utilizaţi.

139. Dacă firma îşi sporeşte ansamblul factorilor de producţie, în aceleaşi proporţii,atunci ea:

a) îşi modifică "scara", iar raportul (K/L) este constant;

b) îşi modifică "scara", iar raportul (K/L) este mai mic;c) se va confrunta cu randamente de substituţie;

d) se va confrunta cu randamente de scară;

e) va avea un raport (K/L) mai mare sau mai mic, în funcţie de preţul de piaţă al factorilor.

140. Dacă firma îşi modifică procesul tehnologic şi schimbă proporţia de combinare afactorilor, atunci ea:

a) se va confrunta cu randamente de scară constante;

b) îşi modifică "scara", iar raportul (K/L) este constant;c) se va confrunta cu randamente de substituţie;

d) se va confrunta cu dezeconomii de scară;e) va avea un raport (K/L) mai mare sau mai mic.

141. Întreprinderea "A" a produs în anul 2002 un număr de 800 unităţi produse finite,

având următoarea structură de cheltuieli de producţie:- materii prime, materiale.................200.000 u.m.- semifabricate....................................10.000 u.m.- combustibili, energie, apă...............30.000 u.m.

- salarii (10% salarii fixe)....................50.000 u.m. - amortismente....................................15.000 u.m. - chiria, iluminatul, încălzirea............20.000 u.m.

În anul următor, 2003, ca urmare a unei cereri masive pe piaţă, întreprinderea îşidublează producţia, în condiţiile unei evoluţii proporţionale a costurilor variabile.

Să se determine, în fiecare din cei doi ani de activitate: a) costurile de producţietotale; b) costurile medii totale.

24



142. Un întreprinzător cunoaşte că preţul unitar al bunurilor produse este de 100u.m/buc. Costurile fixe (CF), în perioada analizată, sunt de 60.000 u.m., iar costurilevariabile medii (CVM) sunt de 30 u.m./buc. Ce cantitate de bunuri (Q) trebuie săproducă şi să vândă respectivul întreprinzător, pentru a obţine un profit brut (Pb)de 80.000 u.m.?

143. Pentru a obţine zilnic 1.000 de bucăţi din bunul X, sunt necesare următoarelecategorii de cheltuieli:

- materii prime şi materiale................61.000 u.m. - amortismente......................................4.000 u.m. - salarii (10% salarii fixe)....................20.000 u.m. - alte cheltuieli materiale......................5.000 u.m.

Dacă preţul mediu de vânzare este de 150 u.m., se cere: a) valoarea producţieizilnice (Q); b) costul total de producţie (CT); c) costul mediu total (CMT); d)profitul total obţinut (Pr).

144. Dacă în momentul t0, la un agent economic, costul mediu de producţie este de 5.000u.m., iar în momentul t1, producţia sporeşte cu 15% şi costul total cu 30%, să secalculeze costul marginal.

145. Presupunem că în cadrul unei firme se produc 105.000 de bucăţi anual, care sevând la un preţ de 5 u.m./buc. Costurile explicite de producţie sunt de 375.000 u.m.,iar costurile implicite de 100.000 u.m. În aceste condiţii, să se determine profitulcontabil şi profitul economic, obţinute de firma respectivă.

146. Producţia unei întreprinderi în perioada t0 este de 400 de unităţi, iar costurile

totale reprezintă 8 mil. u.m. În perioada t1, costurile variabile sunt în valoare de 6mil. u.m., iar producţia se reduce cu 10%. Presupunând că indicii evoluţieicosturilor variabile şi producţiei sunt egali, să se determine mărimea costurilorvariabile în t0 şi a costurilor totale în t1.

147. La un agent economic, în perioada t0, costurile variabile erau de 18 mil. u.m., iarvolumul producţiei era de 10.000 de bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%,costul marginal este de 1,5 ori mai mare decât costul mediu variabil din perioada t0.Să se determine sporul absolut al costurilor totale şi indicele costurilor variabile.

148. O firmă de producţie înregistrează, într-o anumită perioadă de timp, următoarele

rezultate economico-financiare:- venit total (cifră afaceri).................700 mil. u.m.- producţie totală...........................125.000 unităţi- costuri fixe......................................205 mil. u.m.- cost mediu variabil.............................4.000 u.m.- cost marginal......................................4.500 u.m.

Să se calculeze rezultatul financiar (profit sau pierdere), obţinut la sfârşitulperioadei de activitate. Explicaţi tendinţa de evoluţie a costulului mediu total.

149. Pentru a produce 2.000 de unităţi dintr-un anumit produs, o firmă efectueazăurmătoarele categorii de cheltuieli:

- materii prime şi materiale..................4 mil. u.m.- salarii productive...............................5 mil. u.m.

25



- combustibili şi energie......................2 mil. u.m. -amortismente......................................6 mil. u.m.- cheltuieli cu regia...............................1 mil. u.m.- cheltuieli cu dobânzile....................0,5 mil. u.m.

Calculaţi consumul specific sau tehnologic, în expresie valorică, şi ponderea

cheltuielilor salariale în totalul costurilor fixe ale firmei.

150. Să se determine volumul producţiei fizice al unei firme, cunoscându-seurmătoarele date: preţul unitar - 2.000 u.m., costul fix - 3.000 u.m., costul mediuvariabil - 1.500 u.m. şi CT = VT.

151. Noţiunea de salariu este o categorie specifică economiei de piaţă, fiind considerată:a) un cost ce revine factorului muncă, datorită participării acestuia la activitatea economică;

b) un venit ce revine factorului muncă, datorită participării acestuia la activitatea social-economică;

c) un profit ce revine factorului muncă, datorită implicării acestuia în activităţi profitabile;

d) un preţ al vânzării forţei de muncă a unor oameni liberi din punct de vedere economic;e) un preţ al închirierii forţei de muncă a unor oameni liberi din punct de vedere juridic şi

economic.

152. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la salariu, sunt corecte dinpunct de vedere economic:

a) salariul exprimă venitul aferent tuturor categoriilor de munci (munca fermierilor, a

întreprinzătorilor individuali, a liber - profesioniştilor etc.); b) salariul cuprinde venitul curent ce revine unei persoane din toate activităţile depuse;

c) salariul exprimă doar venitul unei munci salariate, adică a unei munci speciale care se

delimitează de munca totală - factor de producţie;d) salariul este un venit ce revine factorului capital, datorită participării acestuia la activitatea

social-economică;e) toate enunţurile de mai sus sunt corecte.

153. Salariul real al unei persoane reprezintă:a) cantitatea de bunuri şi servicii pe care un salariat o poate procura în schimbul preţului de

vânzare; b) cantitatea de bunuri şi servicii pe care un salariat o poate procura în schimbul salariului

nominal;

c) suma efectivă de bani care i se cuvine salariatului pentru munca depusă;

d) raportul procentual dintre nivelul salariului nominal şi indicele preţurilor;e) raportul procentual dintre indicele preţurilor şi nivelul salariului nominal.

154. Salariul nominal brut este constituit din:a) suma de bani efectiv încasată de lucrător, în care se includ obligaţiile sociale şi impozitul

de plată;

b) suma de bani efectiv încasată de lucrător, din care se exclud obligaţiile sociale şiimpozitul;

c) suma de bani efectiv încasată de lucrător, din care se exclud doar obligaţiile sociale, nu şi

impozitul;d) profitul brut, din care se scad amortismentele şi impozitul pe profit;

e) suma de bani efectiv încasată de lucrător, din care se scade impozitul aferent.

26



155. Salariul real creşte, atunci când:a) salariul nominal creşte, iar preţurile bunurilor de consum sunt constante;

b) salariul nominal creşte mai repede decât preţurile bunurilor de consum;

c) salariul nominal este constant, iar nivelul mediu al preţurilor creşte;d) salariul nominal scade, iar nivelul mediu al preţurilor creşte continuu;

e) salariul nominal şi nivelul preţurilor sunt constante.

156. Criteriul economic în determinarea raţională a mărimii salariului este:a) raportul dintre productivitatea factorului de producţie - capital şi costul suportat de firmă

(întreprindere) pentru acest factor;

b) raportul dintre productivitatea factorului de producţie - muncă şi costul suportat de firmă

pentru achiziţionarea factorului - capital;c) raportul dintre productivitatea factorului de producţie - muncă şi costul suportat de firmă

(întreprindere) pentru acest factor;d) raportul dintre productivitatea factorului de producţie - muncă şi productivitatea factorului

- capital;

e) raportul dintre productivitatea factorului de producţie - muncă şi productivitatea factorului- natură.

157. Dacă în timpul unui an, preţurile bunurilor de consum cresc în medie cu 8%, iarsalariul nominal este constant, atunci:

a) salariul real creşte, iar valoarea banilor scade; b) se măreşte cererea pentru investiţii în economie;

c) creşte valoarea banilor, iar salariul real creşte;d) valoarea banilor scade, iar salariul real scade şi el;

e) are loc creşterea economiilor şi a investiţiilor.

158. Care dintre aprecierile de mai jos, referitoare la salariu, sunt corecte?a) salariul este un element de cost pentru firmă;

b) salariul net este parte componentă a profitului brut;

c) salariul este un preţ al forţei de muncă închiriate;

d) salariul este un venit al factorului de producţie - capital şi al acţionarilor unei firme;e) salariul este un venit al factorului de producţie - muncă.

159. Pentru o firmă, limita maximă a salariului unui lucrător este atinsă atunci când:a) salariul plătit este egal cu productivitatea medie a muncii din cadrul firmei;

b) salariul plătit este egal cu productivitatea globală factorilor de producţie;

c) salariul acordat este egal cu productivitatea marginală a factorilor de producţie;

d) salariul acordat este egal cu productivitatea marginală a muncii;e) lucrătorul salariat atinge limita maximă de timp pentru muncă.

160. Menţionaţi care sunt factorii de care depinde mărimea salariului real:a) preţul materiilor prime şi materialelor aprovizionate;

b) nivelul şi evoluţia salariului nominal (brut sau net);

c) nivelul mediu al preţurilor bunurilor de consum;d) amortizarea capitalului fix din cadrul întreprinderilor;

e) tarifele de transport, telecomunicaţii şi televiziune.

161. Conform teoriei productivităţii marginale:

a) mărimea salariului este şi trebuie determinată în funcţie de nivelul producţiei marginale;

27



b) mărimea salariului este determinată exclusiv de raportul dintre cererea şi oferta de forţă de

muncă pe piaţa muncii;c) mărimea salariului unui lucrător este influenţată întotdeauna de deciziile managerului;

d) salariul mediu, în cadrul unei firme mari, se determină în funcţie de raportul de forţe dintresindicat şi patronat;

e) salariul trebuie stabilit la un nivel la care se poate asigura existenţa şi perpetuarea forţei demuncă.

162. Dacă salariul mediu nominal a crescut în anul curent cu 30%, iar preţurilebunurilor de consum au crescut în medie cu 25%, să se stabilească evoluţiasalariului real.

163. În decursul unui an, preţurile bunurilor de consum au crescut de 1,1 ori, iarsalariul nominal cu 7% faţă de anul precedent, când reprezenta 1.000 u.m. lunar. Săse determine: salariul nominal lunar în anul curent şi salariul real în anul curent.

164. Un angajat primeşte în decursul unui an de activitate la o firmă 200.000 u.m. subformă de salariu. În aceeaşi perioadă, preţurile bunurilor de consum au sporit înmedie cu 20%. Să se determine salariul real anual şi dinamica salariului real,influenţat de evoluţia preţurilor.

165. În anul următor, se estimează o creştere a preţurilor bunurilor de consum cu 15%,iar salariul nominal din cadrul unei firme, în anul curent, este de 1.000 u.m. Cesalariu nominal trebuie să solicite salariaţii patronatului, la începutul anuluiurmător, pentru a-şi menţine neschimbat salariul real?

166. Dacă într-o anumită perioadă - t1, preţurile bunurilor de consum au crescut cu 5%,iar salariul nominal mediu a crescut de la 500 u.m. la 570 u.m., să se stabileascănivelul salariului real, în perioada curentă - t1 şi perioda de bază - t0, precum şidinamica acestuia.

167. Să se determine cu cât se va reduce salariul nominal, dacă salariul real scade cu20%, iar preţurile bunurilor de consum scad cu 5%.

168. Salariaţii unei firme au avut în anul 2000 un salariu mediu nominal de 3 mil. lei.Dacă în anul 2001, s-a înregistrat o creştere cu 10% a preţurilor, să se determine câtar trebui să solicite ei patronatului, pentru ca salariul real să crească cu 15%?

169. Dacă preţurile bunurilor de consum cresc cu 8% pe an, iar salariul real esteacelaşi, atunci ce evoluţie va înregistra salariul nominal al unei persoane angajate?

170. Să se determine cu cât se va reduce salariul real, dacă salariul nominal creşte cu10%, iar preţurile bunurilor de consum sporesc cu 14%.

171. Profitul reprezintă o categorie economică ce are următoarele înţelesuri:a) diferenţa dintre ceea ce se plăteşte şi ceea ce se încasează într-o activitate economică;

b) suma de bani, rezultată ca diferenţă între venitul total încasat de un agent economic şicheltuielile totale ale acestuia;

c) suma de bani în expresie absolută, ca un excedent peste veniturile încasate de un agenteconomic;

28



d) diferenţa dintre ceea ce se încasează şi ceea ce se plăteşte, într-o activitate economică;

e) suma de bani în expresie absolută, ca un excedent peste cheltuielile efectuate de un agenteconomic.

172. Potrivit concepţiei contabile, costul de producţie cuprinde:

a) costul de oportunitate al factorilor de producţie aflaţi în proprietatea întreprinzătorului; b) suma tuturor veniturilor care ar fi putut fi obţinute de către întreprinzător, de pe urma

factorilor de producţie aflaţi în proprietate;

c) toate cheltuielile efectuate de către întreprinzător, pentru achiziţionarea factorilor de producţie, utilizaţi în activitatea respectivă;

d) sumele cuvenite drept chirii, pentru clădirile şi locuinţele proprii, folosite în activitatea

firmei;e) dobânda la capitalul personal al întreprinzătorului, pe care îl angajează în activitatea

firmei.

173. Profitul se deosebeşte de salariu prin următoarele afirmaţii:a) salariul este mai mare întotdeauna decât profitul;

b) profitul este un venit, iar salariul este doar un cost;

c) profitul este mai mare întotdeauna decât salariul;d) salariul este folosit pentru consum, iar profitul pentru economisire;

e) sunt două forme de venit, care revin unor posesori de factori de producţie diferiţi.

174. În structura profitului normal se includ:a) cheltuielile cu forţa de muncă angajată şi cu amortizarea capitalului fix;

b) veniturile la care o persoană a renunţat, pentru a dobândi calitatea de întreprinzător;

c) cheltuielile cu materiile prime achiziţionate de firmă;

d) veniturile obţinute de întreprinzător, ca urmare a unei situaţii de monopol;e) veniturile aferente pragului de rentabilitate a firmei.

175. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte din punct de vedereeconomic:

a) profitul contabil este echivalent cu noţiunea de cost implicit (cost de oportunitate al

factorilor); b) profitul normal (minimal) este echivalent cu noţiunea de cost implicit;

c) profitul normal se determină ca sumă a profitului economic şi profitului contabil;d) renta, care i s-ar cuveni întreprinzătorului pentru terenul, proprietate personală, pus la

dispoziţia firmei, constituie o sursă a profitului normal;

e) profitul contabil se determină ca diferenţă între venitul total încasat şi costul implicit.

176. Rata profitului se poate calcula în următoarele moduri:a) ca raport procentual între masa profitului şi cifra de afaceri;

b) ca raport între masa profitului şi venitul total obţinut;

c) ca raport procentual între cifra de afaceri şi masa profitului;d) ca raport procentual între masa profitului şi costul total de producţie;

e) ca raport procentual între masa profitului şi nivelul rentabilităţii.

177. Atunci când masa profitului scade, iar capitalul tehnic folosit este acelaşi:a) gradul de rentabilitate al firmei este în creştere;

b) profitabilitatea firmei se menţine la acelaşi nivel;

c) rata profitului creşte cu sporuri descrescânde;d) rata profitului scade în mod evident;

29



e) cresc posibilităţile de autofinanţare a firmei.

178. Profitul se aseamănă cu dobânda şi renta prin aceea că:a) are aceeaşi mărime, dacă se raportează la acelaşi volum al producţiei;

b) este obţinut de toţi agenţii economici, care desfăşoară activităţi productive;c) este un venit, indiferent de forma de organizare a activităţii;d) nivelul său variază în funcţie de factorii care influenţează direct dobânda şi renta;

e) este un element de cost, care se regăseşte obligatoriu în preţul de producţie.

179. Masa profitului creşte în următoarele situaţii:a) dacă preţul de vânzare este constant, iar costul total se reduce;

b) dacă cifra de afaceri creşte, iar rata profitului este constantă;

c) dacă volumul capitalului tehnic este constant, iar rata profitului scade;d) dacă rata profitului creşte, indiferent de evoluţia capitalului sau a costului de producţie;

e) dacă rata profitului creşte, într-o dinamică mai mică decât scăderea cifrei de afaceri.

180. Profitul este o categorie de venit care:a) nu face parte din preţul de vânzare al unei mărfi;

b) este cuprins în preţul de vânzare şi este destinat statului în totalitate;

c) alături de costul de producţie, formează preţul de vânzare al mărfii;

d) dacă se deduce din costul de producţie, se obţine preţul final;e) se adaugă la preţul oricărui bun economic.

181. În condiţiile creşterii producţiei, producătorul poate atinge maximul de profit total,atunci când sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

a) costul marginal al factorului variabil şi venitul marginal se egalizează; b) costul marginal este întotdeauna mai mic decât venitul marginal;

c) diferenţa dintre venitul marginal şi costul marginal este zero;d) venitul marginal este maxim, iar costul marginal minim;

e) profitul marginal este zero.

182. Atât timp cât costul marginal este inferior venitului marginal:a) producătorul este interesat să scadă venitul marginal, pentru a egaliza costul marginal şi

astfel să obţină profit maxim;

b) profitul marginal va avea valori pozitive;

c) costul total va avea o tendinţă descrescătoare;

d) fiecare unitate suplimentară dintr-un factor de producţie generează un profit marginal, careintră în componenţa profitului total;

e) venitul marginal va avea o tendinţă descrescătoare.

183. Viteza de rotaţie a capitalului influenţează masa profitului în felul următor:a) cu cât viteza de rotaţie este mai mică, cu atât profitul este mai mare;

b) cu cât viteza de rotaţie este mai mare, cu atât profitul este mai mare;c) dacă viteza de rotaţie este constantă, profitul scade;

d) profitul variază în sens invers cu viteza de rotaţie;

e) viteza de rotaţie nu are influenţă asupra profitului.

184. O firmă utilizează un capital tehnic de 50 mil. u.m., din care 50% reprezintăcapital fix, şi plăteşte salarii în valoare de 10 mil. u.m. Dacă firma obţine o producţie

30



anuală în valoare de 40 mil. u.m., iar capitalul fix se amortizează într-o perioadă de10 ani, să se determine: costul total anual al producţiei (CT), masa profitului (Pr) şigradul de rentabilitate (Rpr) raportată la costuri.

185. În decurs de un an, o societate comercială obţine o rată a profitului (determinată în

funcţie de costuri) de 20%, căreia îi corespunde un profit de 18.000 u.m. Cunoscândcă salariile sunt egale cu profitul şi de două ori mai mari decât amortizarea, să secalculeze ponderea cheltuielilor materiale în costul total de producţie.

186. La o societate comercială, pe durata unui ciclu de producţie trimestrial, se produc300 de unităţi dintr-un bun X. Capitalul fix al firmei este de 15 mil. u.m., iarcapitalul circulant şi cheltuielile salariale, ocazionate la fiecare ciclu, reprezintă 10mil. u.m. Amortizarea anuală este de 10%, iar rata profitului pe produs (calculată înfuncţie de costuri) este de 30%. Să se determine profitul anual al firmei.

187. O întreprindere vinde în decursul unui an produse de 150 mil. u.m., realizând orată a profitului (la cifra de afaceri) de 30%. Ştiind că impozitul pe profit, pentruanul respectiv, se ridică la 20%, să se calculeze profitul net al întreprinderii.

188. Dobânda se prezintă ca fiind o sumă de bani, ce trebuie plătită:a) debitorului de către creditor, pentru dreptul de folosire a capitalului împrumutat;

b) creditorului de către debitor, pentru dreptul de utilizare a activelor fixe;c) creditorului de către debitor, pentru dreptul de folosire a capitalului bănesc împrumutat;

d) creditorului de către debitor, pentru dreptul de cultivare a terenului;e) proprietarului de către debitor, pentru dreptul de a închiria bunul mobil sau imobil.

189. Masa dobânzii sau mărimea absolută a dobânzii se determină ca:a) diferenţă între suma de bani plătită creditorului de către debitor şi rata dobânzii percepute;

b) diferenţă între suma de bani plătită debitorului de către creditor şi suma de bani dată cuîmprumut;

c) raport procentual între dobânda plătită şi creditul acordat debitorului;

d) diferenţă între suma de bani plătită creditorului de către debitor şi suma luată cu împrumutde către acesta din urmă;

e) raport procentual între creditul acordat debitorului şi dobânda încasată.

190. Care dintre situaţiile de mai jos influenţează direct proporţional rata dobânzii?a) oferta de credit mai mare decât cererea de credit;

b) înrăutăţirea stării economiei naţionale;c) accentuarea fenomenului inflaţionist;d) cererea de credit mai mare decât oferta de credit;

e) creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

191. Rata dobânzii reprezintă mărimea relativă a acesteia şi se calculează ca:a) raport procentual între dobânda plătită (D) şi creditul primit (C);

b) raport procentual între masa dobânzii încasate şi masa dobânzii plătite;c) raport între dobânda simplă şi dobânda compusă;

d) raport procentual între creditul acordat (C) şi dobânda plătită (D);

e) diferenţă între creditul acordat şi dobânda încasată.

192. Capitalul fructificat de către creditor, într-o periodă de mai mulţi ani, este alcătuitdin:

31



a) capitalul iniţial, din care se deduc amortismentele anuale ale capitalului fix;

b) capitalul iniţial acordat, plus dobânda compusă percepută;c) dobânda compusă percepută şi dobânda simplă plătită;

d) capitalul iniţial acordat, plus dobânda simplă încasată;e) capitalul iniţial, plus amortismentele anuale ale capitalului fix;

193. Care dintre aprecierile de mai jos sunt corecte pentru a caracteriza dobânda?a) este preţul folosirii capitalului bănesc şi al remunerării riscului împrumutului;

b) este un venit al factorului de producţie - muncă;c) pentru debitor este un cost, iar pentru creditor reprezintă un venit;

d) este preţul pe care oamenii îl plătesc pentru a obţine banii în viitor;

e) reprezintă un element al costului de producţie.

194. Profitul unei bănci este reprezentat de:a) dobânda încasată de bancă pentru creditele acordate;

b) diferenţa dintre dobânda încasată de bancă şi cheltuielile de funcţionare ale băncii;

c) diferenţa dintre dobânda încasată de bancă şi rata dobânzii;d) diferenţa dintre dobânda încasată de bancă şi dobânda plătită deponenţilor;

e) nici una dintre afirmaţiile de mai sus nu este corectă pentru determinarea profitului bancar.

195. O persoană îşi propune ca peste patru ani să dispună de un depozit bancar în sumăde 100.000 u.m. Ce depozit trebuie să facă în prezent, pentru ca, în condiţiile uneirate anuale a dobânzii de 8%, să-şi realizeze obiectivul?

196. O bancă acordă credite anuale în valoare de 600 mil. u.m., percepând o rată anualăa dobânzii de 10%. În acelaşi timp, ea plăteşte deponenţilor săi dobânzi aferente

ratei de 6%. Ştiind că profitul realizat reprezintă 70% din câştigul bancar, să sedetermine cheltuielile de funcţionare ale băncii şi masa profitului (anual).

197. Un agent economic primeşte un credit de la o bancă în valoare de 100.000 u.m., cutermen de rambursare de 2 ani şi cu o rată anuală a dobânzii de 20%. Să sedetermine care va fi suma totală ce trebuie plătită de debitor, la expirarea perioadeide creditare, precum şi dobânda aferentă creditului.

198. Procesul de formare a rentei economice presupune existenţa următoarelor condiţii:a) oferta unui factor de producţie trebuie să fie inelastică sau chiar perfect inelastică;

b) posibilitatea înlocuirii factorului de producţie (bunului) respectiv, cu un alt factor (bun

economic);c) monopolul proprietăţii asupra factorului de producţie sau asupra bunurilor obţinute;d) oferta unui factor de producţie trebuie să fie elastică sau chiar perfect elastică;

e) cererea unui factor de producţie sau bun trebuie să fie elastică.

199. Renta funciară, ca principală formă de rentă obţinută, reprezintă:a) suma de bani plătită arendaşului de proprietarul funciar, pentru obligaţia de a exploata o

anumită suprafaţă de teren;

b) suma de bani plătită de proprietarul funciar arendaşului, pentru a exploata şi întreţine un

teren;c) suma de bani plătită proprietarului funciar de către arendaş, pentru dreptul de a exploata o

anumită suprafaţă de teren, pe o perioadă determinată;d) suma de bani plătită de proprietarul funciar către stat, cu titlui de impozit pe teren;

32



e) un venit al factorului de producţie - pământ.

200. Preţul pământului este influenţat direct de acţiunea următorilor factori:a) cererea şi oferta de produse industriale şi servicii;

b) raportul dintre cererea şi oferta de terenuri agricole;c) mărimea şi evoluţia ratei medii a profitului;d) cererea şi oferta de produse agroalimentare;

e) mărimea şi evoluţia rentei funciare.

33

grile micro seminar 200

Documents