GreICffiMMANLJEL

$CHMITT

H Ufi4AN I TAS.Yt t^,ik 116t1 l.t-_-

ERIC-EMMANUEL

sel-] l'1 ITTMilarepa

Traducere din francezl. deIleana Cantuniari

H U'T4AN I TA S{ictirt^*-

Totul a inceput cu un vis ...Munli inal1i... o cledire asezati pe

stinci, o clidire rogie, de un rosu stins, unrosu ca al soarelui in amurg; mai jos, hoi-turi de ciini care putrezeatacoperite de unnoian de mugte... Vind imi incovoia spi-narea.in vis, stiteam in picioare , dar aveamimpresia cd"md"aflu foarte sus, mai sus de-cit mine insumi, deasupra unui trup des-tul de delicat, uscat ca o aripl" de fluture.Era trupul meu 9i torugi nu era al meu. Prinsinge imi circula o nesecatd"ur1",ce miim-pingea din urmi sI caut pe poteci un ompe care voiam siJ ucid cu bita; ura era atetde puternici - un lapte negru clocotitor -,

incit pina la urmi a datpe dinafard,si m-atrezit.

M-am regdsit eu cu mine insumi, doarcu mine, in asternuturile mele obignuite,in camera mea din Montmartre, sub un cerparizian.

Visul m-a amuzat.Numai ci visul s-a intors.De unde vin oare visele ?$i pentru ce se nlpustea acesta asupra

mea ?

Noapte de noapte mi pomeneam bi-tind lungile drumuri pietroase cu rdzbuna-rea aceea ascunsd in suflet. $i mereu aceleasihoiruri de ciini si bAta din mina mea care-lcdutape omul p'e caretrebuia si-l doboare.

A inceput si mi se faci frica. in modobignuit, visele apar, apoi se $rerg. Visuldsta pdrea si se instaleze definitiv ! ince-peam si frecventez doul lumi,la fel de sta-bile, la fel de fixate: aici, la Paris, lumea la

lumina zilei in care md"loveam de aceleagimobile, mi ciocneam de aceia;i oameni, inacelagi oraq; iar acolo - dar unde oare, aco-lo ? - lumea munlilor inalgi de piatri,, incare voiam si ucid un om. Dacd, visele serepeti in miezul vielii trdite cind egti treaz,cum si nu crezici e vorba de o a douaviagape care o triiegti ? Oare ce poartd.imi des-chisese mie somnul ?

Rdspunsul a zdbovit doi ani pdnd si ca-pete chipul unei femei.

Era o femeie vagd.precum fumul qignriipe care o fuma; stetea in fundul cafeneleiunde obignuiam si-mi iau micul dejun, sin-guri la masi, cu privirea pierduti in roto-coalele de fum care o inconjurau. imiron{iiam cornul fixind-o cu privirea,feregAnduri ascunse, doar asa, pentru cd"[5,ceaparte dintre acele fiinqe Ia care te uiqi firisi gtii prea bine de ce te atrag.

Femeia se ridici gi veni si se ageze infagamea. imi lui cornul din mnni si-l termini

in locul meu. Era un gesr atat de firesc, in-cit nu m-am impotrivit. Apoi catagintainochii mei:

- Tu egti Svastika, zise ea. Egti unchiul.Esti omul prin care s-a intimplat torul, pie-tricica de care te impiedici la inceput dedrum.

- Nu cred, am spus eu simplu. Eu suntSimon.

- Nu, zise ea.- Ba da, Simon, asa mI cheami de trei-

zeci gi opt de ani.

- Nu gtii nimic, mi-o tdie ea.Te cheamaSvastika. Stribaqi de veacuri munqii dinvise, incercAnd si-qi purifici sufletul. Aivrea sd te eliberezi de uri. Nu vei izbutidecit istorisind povestea aceluia cu carete-ai luptat, povesrea lui Milarepa, cel maimare dintre sihagtri. Cind o vei fi istorisitde o suti de mii de ori, vei scipa in fine desamsara, migragia tain cerc gi firn sfArgit.

$i se intoarse si se ageze la locul ei,izo-lindu-se indererul unui zid albistrui si tre-muritor de fum. Repeta intruna:

- De o suti de mii de ori, md, auzi, deo suti de mii de ori...

Evident, mi-am spus ci era gicnitd", darretinusem cele doui nume, Svastika gi Mi-larepa, unchiul si nepotul, aga cd" amfd"cutcercet;.ri si-i identific. intr-o biblioteci amdescoperit cintecele lui Milarepa, venera-bilul gi puternicul yoghin. $i am pornit in-tr-o cilitorie spre Tibet pentru ci voiam simerg acolo, sus, pe acoperigul lumii. $i amcitit poemele pe carele-a transmis uceni-cilor lui. $i am aflat,Iatreizecigi opt de ani,cd, rrrd, numeam efectiv Svastika gi ci pur-tam acest nume de noui veacuri.

Visele mele mi-au spus-o: am fost ciine,furnica" rozdtoare,omida" cameleon si muscide bnligar. Pind acum, am avut puqine vieqiomenesti pentru a md" elibera povestind.Am migrat destul de rdu. Mult prea adesea

gobolan sau soarece; mult prea adesea mortintr-o capc;ani" sau in botul unei pisici. intrupul asta de acum, trebuie si mai indreptce se mai poate indrepta. in seara asta,dupn socotelile mele si cele din vise, credci mi apropii de cea de-a suta mia oari...Si fie cumva povestirea cu numdrul noudsute nouizeci si noud de mii nou; sutenotsdzeci 9i noui ? Sn fie oare cea cu nu-marul o suti de mii ?

Cu asemenea cifre, cum vreti si qineli osocoteali precisi ?

Povestea mea incepe in Tibet, in qinu-tul din inima qnrii dinsp re miazd"noapre.Eram pistor.

intr-o zi, demonii s-au strecurat in tru-pul caprelor 9i iacilor mei; animalele asu-dau de fierbinleala, picioarele le rremurau,umblau amelite si mureau intr-un rastimp

10

de cdtevazTle, cu balele curgindu-le. Boa-la lor m-a lisat sirac lipit pimintului.

DucAnd doar citeva boccele din puqinulrimas, am sosit acasl.la virul meu cu ne-vasta gi fiii mei. Vlrul ne-a primit foartefrumos laKyagnatr". in casa lui crestea mi-cul Milarepa, care adatfugainaintea noas-tra sa ne intimpine.

imi amintesc de primul lui zAmbet, inprag unde tinea uga deschisl.

Copilul Milarepa s-a tulbur at foarte tar ecind a ailat de nenorocirile noastre, ne-aplins de mili, ne-a imbriligat, a vrut si-gidiruiasci toate juciriile fiilor mei. Iar cinda descoperit ci ne rimisese, nevestei melesi mie, doar cite un singur strai pentru fie-care, doar o singuri haini pe care n-o pu-team spila decit in zilele cdnd erafrumos,

4.a jelit. Intr-o singuri clipi, mila lur m-aacoperit de piduchi gi de zdrenge. Buni-tatea lui mi injosea. in suspinele lui dinseara aceea, am descoperit ci. eram sirac.

1,1,

itr ,.a.a aceea, seara lacrimilor, am stiutci-l voi uri in veci.

Am muncit din greu. Banii se pureaucigtiga lesne in tinutul acela. in cdqiva ani,am strins o avere.

Milarepa avea sase ani cind gi-a pierduttatal. Virul meu mi-l lisase mie in frijeculimba de moarre, la fel ca pe ,oru l,ri -"imici gi pe mama lui. Bunurile lor, iaci, cai,oi, vaci, capre,mdgari,ogorul cu trei laturigi loturile, cit gi tor ce se afla in pod, aur,argint, aramd,, fier, turco aze, gesdturi demitase si hambarul cu grAne, totul mi-afost incredingat mie in mod provizoriu,pind ce Milarepa a.vea sd ajungi la virstacind va putea avea grija de gospodirie.

Dinaintea trupului rece al virului meugi in mijlocul bocetelor familiei lui, am ho-tdrdt cdin vecii vecilor nu va mai zdmbi mi-cul Milarepa asa cum indriznise si-mizimbeasci atunci, ci niciodati nu va maiizbucni in lacrimi, lacrimi de simpatie, atdt

1,2