Nr. 35. gpACŢlA:

_ , Şi ATWBBlSTRAŢIA :

Batthyănyi utczaj ir . 2 Articoli şi cores­

pondenţe pentru pu­blicare-se trimit re-

dacţiunei. Concurse, insertiuni precum şi taxele de abonament se trimit Administraţiunei ti­pografiei diecezane.

BISERICA SI SCOALĂ FOAIE BISERICEASCĂ-ŞCOLASTICÂ, LITERARĂ §1 ECONOMICĂ.

APARE ODATĂ ÎN SĂPTĂMÂNĂ: DUMINECA.

PREŢUL ABONAMENTULUI:

PENTRU AUSTRO-UNGARIA: Pe un an: 10 cor. Pe Vs an: 5 cor.

PENTRU ROMÂNIA SI STRĂINĂTATE:

Pe un an 14 franci. Pe Vă a n 7 franci. Telefon pentru oraş si

comitat Nr. 266." '

Kr. 27 E. G. B. 1908.

Concurs. Se publică concurs pentru 3 stipendii de

câte 400 cor., anual din fundaţiunea Elena Ghiba Birta, pentru anul şcolar 1908/9 cu terminul de 8/21 Septemvrie a-, c.

îndreptăţiţi la acestea stipendii sunt în prima linie rudeniile testatoarei, iar concurenţi neînrudiţi de religiunea gr.-or. română din comitatele Arad, Bihor, Bichiş şi Cenad numai atunci se primesc, când lipsesc competenţi dintre rudenii.

Concurenţii au să-şi înainteze cererile lor la adresa Comitetului administrativ al fundaţiunii Elena Ghiba Birta în Arad, provăzute cu timbru de 1 cor., şi instruite cu următoarele documente originale ori cdpii**aulenticate :

1. Extras din matricula botezaţilor, provă-zut cu clauzula parohului local, că şi de pre­zent aparţine bisericei gr. or. române.

2. Budeniile mai au să adnexeze şi infor-matiune familiară.

3. Atestat de paupertate dela diregătoria com­petentă, cu date pozitive despre starea materială a părinţilor şi a concurentului. Acest atestat să fie confirmat prin subscrierea parohului local.

4. Testimoniu scolastic, că a absolvat cel puţin şcoala elementară cu succes, iar aceia, cari au ascultat deja cursuri gimnaziale sau aca­demice respective universitare, să dovedească, că au câştigat astfel de testimoniu, încât pot trece la cursurile superioare.

5. Certificat medical despre starea sanitară. 6. Dacă concurentul a întrerupt studiile, are

să dovedească prin act autentic, unde a fost şi ce purtare a avut.

7. Concurentul să arate specialitatea, la care, locul, unde are să urmeze studiile, precum şi dacă are ori ba alt stipendiu. Pentru cazul, că concurentul ar fi înscris deja la vre-un institut de învăţământ, aceasta să o dovedească prin cer­tificat dela direcţiunea respectivului institut.

8. Fiecare ştipendist este obligat, ca după terminarea studiilor să asigure comitetul admi-nistativ, că îndată ce îşi va ajunge scopul dorit

şi îi va permite starea materială, va depune pentru totdeauna 50 cor., pentru augmentarea acestei fundaţiuni.

9. Petiţiumle lipsite de condiţiunile de mai sus ori sosite după terminul de concurs nu se vor iuă în socotinţa.

Arad , la 28 August (10 Sept.) 1908.

Pentru comitetul administrativ al fundaţiuni, Elena Ghiba Birta.

loan I. Papp m- P-, Episcop.

Atmosfera trebuincioasa. (s.) Luna August este"în "vh^a noastră'' toia

de bilanţ culural. Cele mai importante societăţi culturale îşi au

în această lună adunările lor generale, prezen-tându-şi resultatul gestiunii anului premergător, constatând progresul cultural şi căutând să dea prilej manifestării însufleţirii, priceperii şi apreci­erii diferitelor ţinuturi, fată cu rezultatele mişcări faţă cu mişcarea noastră culturală.

Un alt moment, de ordin şi mai însemnat pentru viaţa viitorimii noastre ne dă tot această lună August; şi acela este: înrolarea în scoale a tineretului, menit de a forma recenta generaţie a intelectualităţilor noştri, — pentru cari se dau şi stipendii şi sunt şi institute de cultură şi educa-ţiune, cu internate, cum sunt, în deosesi, şcoalele noastre teologice-pedagogice.

In desvoltarea fireasca, normală, a fenome­nelor culturale trebuie să domineze o înţelegere a problemelor de la ordinea «zilei şi o apreciere justă a acelora, din partea celor chemaţi la cola­borare.

Din lipsa de înţelegere, urmează lipsa de interes, de interes real şi pozitiv, fără de cari progresul efectiv urmează numai la mare distanţă, în urma ideilor înainte mergătoare.

In această ordine de idei, nu putem să nu relevăm o seamă de aprecieri ale »Neamului Ro-

2 BISERICA şi ŞCOALA Anul JCXXII

mânes« eşite din maestrul condei al dlui X. Iorga, aprecieri, incontestabil, judicioase, dar nu absolut incontestabile, referitoare la adunarea »Asociaţiunii« din acest an.

»...Idea de a interesa pe ţărani la activitatea »Asociaţiunei« pe cale materială« ...„propunerea de a se înlocui pentru adulţi şcoala ameninţată şi care s'ar putea să şi cadă prin abecedare ief­tine (trebuie altceva : Cartea poporului românesc, enciclopedia românească pentru ori-cine, pe care tineri cu râvnă să o ducă (?*) ori unde). Ceea-ce a fost mai nenorocit încă, mediul înţelegător şi simţitor pentru asemenea desbateri a lipsit cu totul',• nu se pomeneşte de o atmosferă bună sau rea, pentru cutare proiect — doar »Unirea« ştie două persoane, una dela masa presidiului şi cealaltă din sală, care prin sunete nearticulate desaprobau ce erau contra sfântului (?) tipic; toţi păreau grăbiţi să mântuie odată cu cele două zile de paradă. Acesta pare să fie adevărul adevărat, care ebine de spus totdeauna, cel puţin ca lumea să nu-şi facă iluzii".

Deşi credem multe din cele relavate de dl X. Iorga; deşi apreciam puritatea sa sufletească şi mult preţuim munca sa şi pentru noi, îl soco­tim prea excluzivist în apreciarea de mai sus, în ce priveşte activitatea „Asociaţiunii" şi depre-ciarea adunării din Şimleu, — acel loc depărtat, unde s'a muncit serios şi cu râvnă, pentru a-şi da partea obolul, »Asociaţiunii«. Xu e muncă se­rioasă monografia Şimleului, relevată cu bunăvoinţă de »Xeamul Românesc« ?

»Sibiul, oraş de poeţi şi muzicanţi«, cu Goga şi Brediceanu, ş. a. dela »Asociaţiune« nu au po­tenţat oare progresul acelei înalte instituţii cultu­rale faţă, cu trecutul aprQpiat ?

Rapoartele secretarilor publicate în >> Transil­vania» (Aprilie-Iulie 1908) ne-o dovedesc aceasta.

Este, cu adevărat, trist lucru, că trebuie, dar e şi e bine, ca din cunoaşterea păcatelor şi slă­biciunilor noastre şi mai ales din păţanii, să ne edificăm.

Şi atunci, ne întoarcem tot la autoritatea dlui X. Iorga, şi recunoaştem, că nu avem încă »mediul înţelegător şi simţitori., nu avem atmos­

fera trebuincioasă încă. Dar pentru aceea, toate silinţele, munca şi jertfele oamenilor de bine sunt de folos, pot îndură critica binevoitoare, — fără a pierde din perspectivă datorinţa.

In şirul expunerilor de mai sus, în lagătură cu lipsa unei atmosfere pregătite pentru a înţe­lege trebuinţeie noastre culturale, revenim asupra unui moment deja accentuat mai sus, — e vorba despre tinerimea noastră şcolară, viitorii fruntaşi şi povăţuitori ai poporului.

Un exemplu.-La gimnaziul de stat din Arad au fost în

anul şcolar trecut peste tot 451 elevi; dintre aceştia 46 români; dintre dânşii au căzut 13.

Alt exemplu, complectiv, dela şcoalele noastre : La concursul pentru primirea ca elevi la in­

stitutul pedagogic gr. or. rom din Arad şi în internat, cu întreţinere gratuită, auzim că s'au presentat 17 elevi, dintre cari nici unul distins, ci toţi cu suficienţi şi nesufîcienţi, având numai 3 inşi calcul din limba română, veniţi mai toţi dela

-scoale civile. în astfel de condiţii, e firesc lucru, că ne

lipseşte încă atmosfera. O recunoaştem aceasta, cu durere, şi nu ne ferim de judecat-a nimărui, judecata ce nise face cu gând bun. Dar am dori să ni-se respecte credinţa, credinţa în mai bine, care ne dă puterea de a munci şi de a suferi.

Discursul de deschidere al d-lui vicepresident Virgil Oniţiu, cetit la adunarea generală a „Societăţii pentru fond

de teatru român1, ţinută in Oraviţa la 15 August v. 1908.

I.

Onorată adunare generală, Domnilor şi Doamnelor!

Urmărind cu luare aminte desvol tarea Societăţii pentru c rearea unui fond de teatru român, care se întruneşte în adunare generală azi în Oraviţa, ne vom convinge, că aceas tă societate s'a născu t şi s'a des-voltat sub impulsul aceluiaşi neas tâmpăr de grăbită înaintare cu urmări le sale fireşti de crize grele, care se a ra tă în lupta pentru existenţă a tu turor insti-tuţiunilor noastre de cul tură în veacul al XlX-lea.

Treziţi la cunoşt in ţa de sine şi lămuri ţ i asupra grozavei înapoieri a neamului faţă cu îna in ta rea cul­turală a apusului , — puţinii noştri conducă tor i după vremuri — căci mulţ imea mare îşi cont inuă somnul înainte — au fost luaţi de vârtejul unui neas tâmpăr , a unui impuls năvalnic de a face să d ispară prăpas t ia ur iaşă dintre s t rarea în care ne aflăm şi dintre aceea a Europei culte, de a repara prin iniţiative şi s tăruinţe entuziaste tot ceea-ce perdusem în „somnul cel de moa r t e "

Este înăl ţător acest avânt de renaş tere , care în­deamnă şi însufleţeşte pe hecatoncheir i i culturii noas t re naţ ionale de pe la mijlocul secolului t recut .

Neastâmpărul lor impulsiv — fireşte şi cam pripit, — a iniţiat multe mişcări frumoase şi înăl ţă­toare , cari deschideau perspect ive străluci te în viitor pentru fantazia lor învăpăiată , penlru speranţele lor neîngrădite, — fiind însă izvorite din însufleţire fără destulă cumpenire , fâră de frâul realităţii , ele au r ămas în mare par te şi pentru multă vreme „pia desideria", dorinţe deşarte. Vă amintesc numai avântul de însu-

fleţire, care s'a chieltuit pentru c rea rea unui fond, din care să se înfiinţeze o academie românească de drept în Ardeal, o înt repr indere , care după vre-o douăzeci de ani a t rebuit să se părăsească cu desă­vârşire, fiindcă era cu neput in ţă de realizat.

Astfel toate societăţile şi întreprinderi le noastre cul tura le de pe la mijlocul veacului t recut se pornesc cu mare avânt , cu nespusa însufleţire, cu învăpăiată nădejde în viitor şi sunt încurajate la început de spri­jinul tuturor.

încetul cu încelul insă văpain însufleţirii iniţiale începe a se potoli, j udeca ta cumpeni tă începe să între în acţ iune şi împreună cu ea : umbra ei nedespăr ţ i tă scepticismul. Nădejdile de ieri se destramă ca .fulgii de nori la lumina soarelui şi roiul nemulţumiţ i lor creşte din zi î n a i n t e . Puţinii conducător i , cari păs t rează î n c ă ceva din căldura potoli tă a începutului , r ămân izolaţi şi ajung să se vadă faţă 'n faţă cu o t abă ră de nemulţumiţi . In acest stadiu în t repr inderea cultu­ra lă stagnează, vegetând numai de pe o zi pe alta şi perde văzând cu ochii tărîmul de sub picoare. Aceştia sunt ani ei de criză.

Şi a fost o nenoroci re adevăra tă pent ru inst i tu­ţiile noas t re culturale, că în s tagnarea produsă nu au eşit în definitiv biruitori scepticii, ceea-ce a r fi în­s e m n a t moar tea lor, ci au rămas în to tdeauna şi mai depar te la cârmă cei cu nădejde. Astfel crizele s'au t r ecu t cu succes şi în u rma lor s'a produs o mare şi sa lu tară schimbare în viaţa internă ale acestor socie­tăţi şi instituţiuni. Visătorii s'au mai lăsat de visuri şi începură să judece şi să cumpenească . Ei îşi co ­boară privirile delà stele la pământ , scrutează terenul înţelenit , pe care au să-1 parcurgă, cu un cuvânt se îndrumează spre o muncă mai puţin luminoasă, mai puţin înăl ţă toare , dar mai cu folos spre munca p r a c ­t ică de pioneri . în locul tiamurei cu devize de aur, ca re le fâlfăiă în mâui până ieri, ei apuca sapa şi ciocanul , în locul focurilor de artificiu, ei iau felinarul în mână , ca se dureze pas de pas drumul înaintări i conteni te dar sigure. Şi dacă în munca aceasta dură şi grea de desţelenire a ogorului nu vor perde cu totul din sufletele lor sămânţa de însufleţire, ce s'a fost să-m ă n a t din belşugul însufleţirii înaintaşilor, dacă se vor fereca cu platoşa îndelungatei răbdăr i şi nu se vor clăt ina in credinţa tare, că munca lor — deşi mai târziu — dar îşi va avea rodul ei, — atunci — împreunând astfel t recutul cu prezentul , vor aduce servicii reale pentru cul tura neamului lor.

Nu mă voiu extinde aci, c a ' s ă ara t cum toate societăţi le şi instituţiile noastre cul turale cu un t recut mai vechiu, în frunte cu „ Asociaţiunea pent ru l i tera­tura şi cul tura poporului român" , au făcut aceas tă cale ajunsă tipică la noi.

Mă mărginesc a urmări aceas tă cale numai în viaţa „Societăţi i pentru fond de tea t ru român - ' , cău­tând să lămuresc, in deosebi stadiul nostru actual de evoluţ iune, pent ruca ştiind cum stăm şi până unde am ajuns — să ne putem înarma cu acele mijloace

de luptă şi de apărare , care în acest stadiu al e v o ­luţ iei noastre ni-se impun mai cu deosebire.

înfiinţată la anul 1870 la iniţiativa entuziastului nos t ru fost president Iosif Vulcan, Societatea noas t ră în t r ' o vâlvătae de însufleţire câştigă în cel mai scu r t timp inimile tuturor. Un teatru naţional, un edificiu m â n d r u cu o scenă largă, pe care să se reprez in te drame şi comedii cu motive din istoria şi din p r ezen ­tul neamului , pe care să ni se înfăţişeze jocur i le noas t re naţ ionale, de unde să se înalţe farmecul duios al muz ; cei noastre na ţ iona l e ! Ce vis m â n d r u ! Ce vis frumos! Societa tea se consti tue. Cei mai buni ai noştri iau par te la înjghebarea ei. Pr imele adunăr i generale sunt adevăra te serbători de însufleţire. Con -tribuirile băneşti curg din toate părţi le. în diferitele cen t re culturale aranjează petreceri , teatru şi concer te , cari varsă tot venitul lor net în fondul nou înfiinţat, din care să se dureze templul Thaliei r omâne !

E absolut cert. — ceeace mulţi din cei de azi nu mai ştiu — că iniţiatorii Societăţii noast re şi în-sufleţiţii ei sprijinitori dela început s'au gândit numai la acest i d e a l : să adune un fond, din care să dureze un templu măre ţ pentru Thalia română, adecă să z i ­dească un teatru r o m â n e s c !

Cine să se fi cugetat în acel avânt furtunos d e însufleţire sau dacă s'ar fi cugetat vr 'unul , *cine i-ar fi luat în samă glasul perdut în sgomotul asurzitor al nădejdilor, zic, cine s'ar fi cugetat la banalităţi ca a c e s t e : Unde să înăl ţăm acest t emp lu? Câte para le va rec lamă înăl ţarea Jui ? Ce capitale se vor c e r e pen t ru monta rea ş; administrarea lui, pentru înjghebarea şi susţ inerea unei t rupe co respunză toa re? De unde vom găsi publicul, care să susţină acel teatru m ă c a r în câte o stagiune de 8 luni pe an, dată fiind imobi ­litatea zidirei ?

Ei, cine, nu s'a cugetat nimeni la toate aces t ea .

Trândăvie morală.^ de I » r . I ) . V o n i j j a .

Iubite prietene ! Cel-ce umblă mai mult printre oameni şi va o b ­

serva cu a tenţ iune modul în care li-se manifestează toată vieţuirea, pr intre mul te feluri de scăderi mora l e va afla şi t rândăvia, care la cei mai mulţi, aşa mi-se pare , că-i cea mai lăţită şi cea mai frecventă d in t re toate celelalte scăderi ce i-se atr ibuesc omului c a fiinţă morală .

Sunt mulţi cari se mângăe cu ' con t i in ţa , că n ' au făcut şi nu fac n imănuia nici un rău. Ei bine, d a r a nu face n imănuia nici un rău nu e tocmai destul pent ru împlinirea datorinţei , ce o a re creştinul faţă de aproape le său. Căci celce deşi nu face rău, dar n i ­m ă n u i a nu face nici un bine, este asemenea pomulu neroditor , despre care scris este că sc tae şi în foc se a runcă . în u rmare t rândăvia mora lă este un păcat ,

*) Din «Învăţăturii, op inedit al autorului.

este o s tare morală pasivă, fără valoare , opusă voinţei lui Dumnezeu şi a semenea celei slugi necredincioase şi leneşe care şi-a îngropat talantul în pământ . Şi Doamne mulţi creştini r ămân în aceasta stare şi pr in neact ivi ta tea lor comit acest păca t fără nici ô mus ­t ra re , chiar în conşti inţa liniştită, că nefăcând n i -mânuia nici un rău îşi împlinesc datoria de creştini şi de oameni .

Adevărat , că mora la creşt ina condamnă act ivi­ta tea mişelească şi amăgi toare a ecrocilor şi apucă tu ­rile înşe lă toare a celor ce fără conşt i inţă lucrează in public ; dar în acelaş timp ne porunceş te , ca să fim diligenţi, munci tor i , pe rseveran ţ i şi să ne împlinim cu scumpăta te datorinţele ce ni le impune misiunea, a tât spre p romovarea binelui nostru propriu, cât şi spre p romovarea binelui şi a intereselor de viaţă ale dea-proapelui nbstru în special şi în general a societăţii în care t răim şi a neamului din care facem par te .

Ne mirăm adeseori , când vedem că în cutareva comună v r 'un bărbat nu tocmai dintre cei mai o n o ­rabili, ci din cont ră foarte e s c e p ţ i o n a h : i din mul te punc te de vedere morale , duce rolul de conducă tor al satului şi eserciază o influinţă decizătoare asupra pu­teri i mora le şi asupra statului de gândire a comunei întregi. Lucru ce la primul moment ni-se pare ne în ­ţeles ; dar examinându-1 cu temeiu îl vom înţelege îndată. Omul onest delà fire e pacinic , alinat, re t ras şi n ' a re nici mâncă r imea nici ambiţ ie de a se îmbulzi

' ş i a se vârî în fruntea afacerilor şi a mişcărilor, fie ace lea de orice n a t u r ă ar fi. De comun nu se in te ­resează de afacerile publ ice şi in polit ice, ce se luptă pent ru drept şi drepta te nu ia nici o par te act ivă. Este un somnulent sau un t rândav vrednic de condam­nare , care în lupta pent ru interesul şi pentru binele publ ic nu-şi va lorează nici calificaţia suficientă, nici facultăţi le r ecunoscu te şi nici independenţa cea ta re şi b inecuvânta tă .

Iar altul care de a l tmintrea de fapt mai mult se gândeşte la interesele şi la avantagii le sale propri i decât la celea comune ; şi ca re liipta pent ru binele publ ic o socoteşte în pr imul rând de scară că t ră sco­purile sale individuale, dar care în activitatea sa p u b ­lică dovedeşte un zel şi o însufleţire ne ţă rmur i tă pr in ca re în ochii lumei îşi pres in tă nizuinţele sale ca celea mai s incere şi mai devotate in tereselor şi binelui pub -blic, îi succede a se r idica la o distincţie conzidera-bilă şi a deştepta în conmil i toni i săi convingerea că el este un factor folositor, ba chiar indispenzabil în viaţa lor publică. Şi astfel cine oare nu va prevedea resul tatul alegerii ce ar fi să se facă între un astfel de luptător „desinteresat" al cauzezelor publice şi între bărbatul onest, care în t r ' adevăr ar putea face mari servicii binelui public, dar care prin indiferen-tizmul său, prin t rândăvia mora lă în care zace se face pe sine nepreţui t şi fără nici o valoare. Influ­enţa acestuia împreună cu dreptul şi adevărul cel sfânt vor scădea şi se vor nimici fără zăbavă, — pe când influenţa şar latani lor şi împreuna cu aceas ta şi cea a

I nedreptăţ i i şi a necredinţei va creşte şi va stăpâni s i­tuaţia, lndiferetismul sau t rândăvia morală a multor oameni capabil de muncă şi de luptă pentru ei este un mare desavantagiu, iar pen t ru societate şi pent ru binele public un adevăra t desastru. Şi de aicea se deriva apoi în multe locuri şi în multe cazuri lă ţ i rea indiferetismului .şi a necredinţe i şi la poporul care mai nainte era însufleţit şi credincios .

Dar efectele păgubi toare ale acestui păca t nu se resimt numai în societate şi in lupta vieţii publ ice, ci şi în familie şi mai ales la împlinirea datorinţei faţă de creş terea copiilor, în economie la buna în t rebuin­ţare a câştigului şi a averii ; apoi în viaţa mora lă la prac t icarea faptelor de indurare creşt inească etc. Să ne oprim puţin şi la aces tea .

Cea mai de frunte şi cea mai sfântă datorie a părinţ i lor este creşterea prunci lor lor în spirit religios şi moral . Nu e destul a se îngriji numai de sănă ta tea şi de calificarea lor pentru vre-o car ieră de via ţă ori pent ru însestrarea lor cu nescari bunuri mater ia le şi economice ci mai vârtos t rebue să nizuiască cu tot zălul păr intesc a îndrepta încl inări le lor spre rău şi pe lângă facultăţile intelectuale să desvolte în ei şi facultăţile cele morale , adecă a lă turea de înmulţ i rea cunoşt inţelor să deştepte în ei şi s imţăminte nobi le , cari fără de acestea toată creş terea şi toată cu l tu ra lor va fi a semenea casei zidite pe năsip. De aceea părinţii n ' a r t rebui să înceteze nici odată a veghiâ asupra creşterei morale a fiilor lor, a-i povăţui la bine şi a le premerge cu pilde frumoase şi edificatoare până ce aceia îşi vor fi însuşit toate acelea calităţi morale , pr in cari vor deveni apţi şi capabili de a se luptă şi de a învinge ispitele şi greotăţi le vieţi i .

Creşterea copiilor nu e lucru uşor. A cunoaş te caracterul moral , adecă dispoziţ iunea sufletească a co­pilului şi a-1 cultiva în mod corespunză tor este o da-tor inţă grea şi foarte serioasă, ceea-ce foarte mulţi părinţi şi în celea mai multe cazuri o negliga şi aşa apoi copii lor, în loc să crească şi să se desvolte cu duhul şi cu înţelepciunea, vor creşte ce-i drept cu t rupul — dar to todată fără înţelepciune şi fără carac te r moral . — Şi cauza acestui resultat într istător nu este altă decât uşurinţa indiferentismul şi t rândăvia mora lă a părinţilor.

Cei binecuvântaţ i cu averi şi cu bunuri p ă m â n ­teşti, adecă bogaţii mai au şi alte da tor in ţe . Să-şi în t rebuinţeze adecă binele lor cu înţelepciune şi spre scopuri nobile şi de iubire creşt inească. Să e c o n o -mizeze cu înţelepciune şi să chivernisească avutul său — ferindu-se de orice vizipă păcă toasă — spre binele familiilor lor şi spre mângăerea celor lipsiţi.

O, dar de câte ori şi în câte cazuri vedem cum o moşie agonisită cu înţelepciune, cu t r^dă şi cu su­doare a părinţ i lor se risipeşte în mani le copiilor r i s i ­pitori. Şi o Doamne câţi sunt şi de aceia, cari pen ­tru necuminţ ia lor t rebue să sufere lipse şi remuscăr i dureroase . Fericiţi cei-ce prin activitate conşt ienţ i -oasă încunjură durerea sărăciei .

Anul XXXII

Aş ajunge însă prea depar te , dacă aş vrea să eshaur iez obiectul. Ca să nu te prea obosesc, numai despre un lucru vreau să-ţi mai scriu şi anume despre practicerea faptelor de îndurare creştinească şi pen t ru ca r i zău ca mulţi creştini ar putea să-şi facă aspre must răr i .

Când e v o r b ă de iubirea de aproapelui iată ce auz i din gurile celor „mai mulţi oameni cari se zic c ă - s creştini . „Nu e datoria mea să cercetez bolnavii şi să îndrept pe cei păcătoşi . D datoria medici lor şi a preoţi lor. Cât pent ru a jutorarea săraci lor jer tfesc des tu l şi pen t ru multe scopuri de binefacere" . Şi când aud astfel de cuvinte, ţi-o mărtur isesc că foarte m ă întristez. Atâta mizerie şi a tâ tea suferinţe câte sunt în lume şi în t re oameni nu sunt în stare să mişte in ima acestor nepăsă to r i şi cuprinşi de boala t rândă­viei morale . Când ştim că necredinţa şi ireligiositatea sunt roduri le neşti inţei e p rea mult a cere că numai preoţi i au să saneze acest rău general şi mai vâr tos când faţă de număru l puţin al preoţ i ior este o lume păcă toasă şi cu credin ţe deşerte chiar şi despre preoţii e i . Oare n ' a r trebui, ca cei chemaţi cu toţii, fie preot fie lumean, bărbat ori femee, t inăr şi bă t rân să nizu-iască împreună a îndreptă pe cei rătăciţ i la adevăr şi a scoate credinţe le rele din inima celor ce zac în întunerecul neşti inţei ? Da. Şi atunci fii încredinţat , iubite pr ie tene, că nu se va află creştin care le să a ibă motiv de regre tare că şi-ar fi îngropat talantul ce i-t 'a încredinţa t lui spre bună chivernisire .

Emil sau

Despre educat iune de

I. I . R o u s s e a u , traduse de

Ioan Ardelean învăţător. C a r t e a I . — Urmare. —

Copilul în s tarea aceasta pe t rece în juru l femeilor cinci-şase ani fiind expus jertfă t r ă d ă r i l o r propii şi a a l tora . Fi indcă îl învaţă şi una şi alta, adecă : dupăce i-au încărca t mintea cu astfel de cuvinte, pe cari nu le poate înţelege, sau cu astfel de obiect, de cari nu a r e nici un folos; dupăce pat imile câştigate pe cale mâestr i tâ îi năbuşesc natura , aceas ta fiinţă măestr i tă apoi o încredinţează unui învăţător , ca re desvoltă ger­menul plata t cu desăvârşire , şi care îl învaţă toate, numai la cunoaş te rea de sine n u ; la toate , numai la aceea nu, că din fiinţa 'ni în ce mod poate să tragă folos ; la toate, numai la capabil i ta tea de viaţă şi fe­r ic i rea propr ie nu. In sfârşit, când acest sclav şi tiran într 'o persoană fiind plin de învăţă tură şi pe lângă aceea gol la cap, care deopotr ivă slab în corp şi pirit a runca t fiind în lumea mare , aici îşi manifestă s lăbiciunea şi superbia fără margini. — sufletul o m e ­nesc e aplicat spre compăt imire la vedenia s t r icăciu-

5

nilor şt mizeriilor omeneşt i . Aşa e omul patimilor n o a s t r e ; omul naturei e construit al tcum.

Dacă doriţi aceea , ca să-i r ămână forma origi­nală, t r ebue să o lăsaţi a c e e a neschimbată îndată după na te rea copilului . Inda tă -că zăreş te lumina lumii acesteia, cuceriţi-1 lăsaţi-1 în puter i le voastre şi să nu-I lăsaţi până atunci , p â n ă când nu va deveni o m ; în cazul cont rar nu puteţ i face nici un rezultat . P r ecum adevăra tă doică numai mama poate fi, întocmai aşa tata adevăra t învăţător . In afacerile săvârşi te în ju ru l copiilor lor chiar aşa t rebue să fie una, ca în privinţa metodului ce voesc al urma la creş terea copiilor. Din mâna unuia t rebue să t reacă în altuia. Sub conducerea unui tută cu mintea sănătoasă, va creşte mai bine, decât sub îngrijirea celui mai iscusit educator al lumei, p e n -t rucă nizuinţa potoleşte mai bine abilitatea, ca abil i ­ta tea nizuinţa.

Dar de al tcum îngrijirile mult i la terale , „afaceri gingaşe", sunt d a t o r i n ţ e ! . . . De sine înţeles, că şi cea din urmă dator inţă e a tatălui.*) Ne putem _ d o a r ă miră pe aceea , dacă un a tare bărbat , a căruia soţie nu află de demn ca obiectul dragostei sale să-1 l ă p -teze, din parte-i , ia ră nu-1 află demn ca e l s â - 1 educe . Nu este un tablou mai admirabi l , ca tabloul vieţii fa­miliare, dar unica t răsură e rona tă strică tot tabloul , Dacă m a m a nu e destul de sănă toasă pent ru aceea să fie doică, din contră ta ta e cu mult mai o c u p a t decât să poa tă fi învăţă torul ~ copilului său. Copiii aşezaţi în institute îndepăr ta te , în mănăst i r i , colegii distribuesc în al te direcţiuni dragostea de casa pă r in ­tească, sau mai bine zis, să re 'n to rc cu aceea, că nu mai au alipire căt râ nimica. Fraţ i i şi surori le abia cunoscându-se , vor fi foarte fini uni fală de alţii în aşa mod, încât din aceea fineţă purcezând, se vor conzidera străini . Indată-ce între părinţi nu există nici o legătură internă, inda tă -ce înceată ir i taţ iunea fami­liară, vor ocupă locul a ce lo r a moravur i le deprava te . Există un a tare om nebun, care să nu observe aceas ta legătură s t rânsă a t u t u r o r a ?

Când cu ta re ta tă se nizueşte a în temeia familie şi to todată a se îngriji de susţinerea aceleia, şi a îm­plinit numai a treia parte din datorinţă sa. Genului său bărbat , societăţii membru folositor, statului cetă­ţean e dator a creşte. F iecare om, care ar satisface acestei dator inţe întrâi te , dar aceas ta nu o îndepl ineşte e păcătos şi doar e mai păcă tos atunci , dacă aces te

*) Dacă cetim pe Plutarch, că Cato e modelul m o ­delul morari tăţ i i , ca re a guvernat în mod aşa glorios, a educat copilul său încă din leagăn, şi încă cu atâta îngrijire, că toate afacerile le lăsa în j u m ă t a t e , numai ca să poată fi prezent la îmbrăcarea şi spă la rea aceluia. Dacă cet im mai depar te pe Suetonius, că Augustus, acceri torul lumii, singur a învăţat copiii săi să scrie, a înnotâ şi pr imele e lemente a ştiinţei, şi că aceea în totdeauna au fost în jurul său, nu, nu p u t e m să r idem despre acei oameni neînsemnaţ i , cari în astfel de lucruri au aflat distraciiune. La tot cazul au fost mai mărginiţi la minte, ca bărbaţii „mar i " a-i t impului p r e z e n t !

BISERICA şi ŞCOALA

le împlineşte numai de jumăta te . Cine nu poate înde­plini datorinţelor părinteşt i , acela nu are dreptul a fi a ta re . Nici pauper ta tea , şi nici alte afaceri, nici alte împrejurăr i nu-1 concediază dela aceea , ca să nu-şi pootă creşte copiii săi. Să credeţi cetitorilor, că în cine este simţ şi nu ş'a îndeplinit aceas ta sântă da-tor inţă , aceas ta e roare a sa, o va plânge cu amar şi în veci nu se va mângâia.*)

Să cerce tăm însă, ce pract izeză acel tată, care e ocupat şi e silit a-şi negligâ creş terea copiilor săi. Subst i tueşte un alt om în locul său, care pent ru bani împl ineş te acele datorinţe, cari celuialalt nu-i convin a le îndeplini . Suflet de vânzare ! Cugeti, că pe bani poţ i cumpără un alt ta tă pent ru copilul tău ? Nu te seduce pe tine însuţi, ce ai dat lui, acela nu e nici învă ţă tor , ci numai servitor, va creşte din copilul t ă u !

Mult să discută asupra calităţilor ce le are un învăţă tor bun de casă. Una, ce aşi pre t inde eu şi dela care depinde mult, ar fi aceea, să nu fie de vân­zare . Sunt chemări aşa de sublime, la ezerci tarea că ro ra nu sunt demni oameni plă t i ţ i ; aşa e chemarea ostaşului . „Cine să educe dar copilul ?" Cine ? Tu însuţi . „Dar eu nu sunt capabil , câştigă-ţi un bun t o v a r ă ş ; alt sfat nu pot să-ţi dau."

Un educa tor ! Oh, ce fiinţă m ă r e a ţ ă ! înr ' adevăr , ca să putem creşte om, t rebue să fim ori părinţi ori îngeri . Şi o astfel de afacere o încredinţaţ i voi oa­menilor p lă t i ţ i !

Cu cât ne cugetăm mai mult a supra acestui su­biect, cu atât se ivesc mai multe greutăţi înaintea noas t ră . în t r 'adevăr , dacă voim ca educaţ iunea noas t ră să aibă o direcţiue fixată, ar fi necesar , ca elevul edu­catorului să fie educat de servitor pent ru s tăpânul său, cu un cuvânt, că toţi aceia, cari îl împresoară , să fi expuşi tot la aceleaşi impresuni , pe cari voesc a le împăr tăş i elevilor lor. Ar trebui să mergem dela na ­ţ iune până în infinit, pent rucă cum poate să fie un copil bine educat de un a tare om, care nici dânsul nu e crescut bine"?

Oare se află un astfel de - t r ecă to r r a r ? nu ştiu. în haosul decadenţe lor de azi cine e în stare a de ­t e rmină acel grad al moralităţi i , pe care sufletul o m e ­nesc e în s tare a-1 a junge? Dar să presupunem, că a m aflat u rma acestei fiinţe suprana tura le , înainte de toate ar trebui să fim în clar cu aceea , ce trebue să facem, ca să putem şti aceea , ce t rebue să fie. P r e ­văd, că ta ta pă t runse de aceas ta însămnăta te mare se decide la dispenzabili tatea a c e l o r a ; pent rucă a aflat u n învăţător bun rec lamă mai multe osteneli , ca şi când ş'ar educa însuşi copilul său. Dar dacă voieşti a află un tovarăş , educă-ţ i copilul de a tare , aşa nu va li silit al căută pe acela în alt loc şi na tura deja ş'a împlinit jumăta te din activitatea sa.

Cutare cui numai rangul îl ştiu, m'a rugat să-i aduc "copilul. Prin aceas ta la tot cazid a dat mare

*) Vezi cart . a a 8-a a lui Rousseau „Recunoş­t in ţe" .

onoare persoanei mele n e î n s e m n a t e ; pe lângă t o a t e aceste îmi poate mulţumi foarte frumos, că i-am r e s ­pins ofertul, pen t rucă dacă pr imeam aceasta şi m e ­todul instrucţiunii mele se documentă de eronat , e d u ­ca ţ iunea mea ar fi devenită greş i tă ; dacă însă îmi su î cedea , ar fi fost cu mult mai r ă u ; pen t rucă în cazul aces ta p r ima faptă a copilului său e ra abz ice rea de t i t lu r i ; nu s'ar fi învoit mai mult a fi principe.

Eu sunt pă t runs cu mult mai ta re de î n s e m n ă t a t e a mare a educaţiunii , de altă pa r t e simt cu mult mai b ine incapabil i ta tea („mon incapaci té") mea, decât să primesc oarcând un astfel de oficiu, ori şi unde să mă învite cu acela, ci de al tcum împrejurăr i le amicabi le însăşi îmi servesc ca cauze nouă la respingerea astorfel de oferte. Aşa cred, că după cet irea acestei cărţi n u va fi învoit nimenea, a-mi face astfel de invitări, şi dacă totuşi s 'ar află de aceia, îi rog, să se cruţe de ostenelele lor zadarnice.

Mi-am câştigat destule esper ienţe oarecând cu pur ta rea acestui oficiu, ca să mă pot convinge, că eu abilitate spre aşa ceva nu am şi încă şi în cazul ace la dacă a-şi fi abil pen t ru acela, poziţia mea nu-mi p e r ­mite. Cu aceas ta clarificare sunt dator ace lora , cari nu se poar t ă nici cu atâta stimă faţă de mine,, să mă c readă de sincer şi neînduplecabiJ.

Nefiind în stare a rezolvi aceas ta problemă foarte însemnată , cel puţ in mă indeli tnicesc cu cea mai uşoară. La exemplul altora, nici eu nu mă voiu apuca de rea l izarea scopului real , ci voi lua peana în mâni şi în loc să îndepl inesc aceea, ce t rebue, mă voi nizui a spune ceva despre aceea.

Cred, că la întreprinderi ca aceste din chest iune, autorul nefiind silit a-şi aplica metodul său, uşor n e poate împărtăşi multe lucru i frumoass şi instruct ive, cari însă nu se pot realiză şi încă şi acelea, ce se pot îndeplini, sunt fără nici un folos, dacă nu n e ara tă mijloacele relat ive la real izare.

După cele expuse mai sus am aflat conzult a-mi formă un elev ideal, cu acea etate, cu cunoşt inţe şt abilităţi, cari sunt indispenzabile la lucrarea cu s u c ­ces a educaţiunii lui, ca dela naştere începând să-1 călăuzim până atunci , până va deveni om întreg, când nu va fi avizat la ajutorul altui călăuz, fără numai la ajutorul său propiu. Procedura aceas ta o susţin n e ­cesară în ce priveşte pe acel autor, ca re n e î n c r e z â n -du-se în sine, e frică în conţ inu de aceea, că va deveni fantast ic; pent rucă îndatâce pierde dinaintea ochilor săi calea adevăra tă , nu t rebue să facă al tceva decât să-şi aplice metodul său cu elevul şi îndată v a observă sau în locul lui va observa ceti torul unde şi în ce a făcut greşală, şi oare urmat 'a gradat conform legilor na tura le după procesul de desvoltare a elevului său sau nu ?

Conferentele ,. Asociaţiimii". In urma deciziunii comitetului central şi a adunăr i i

generale , biroul central al „Asociaţ iunii" va aranja ' cu începere dela 1 Noemvrie 1908 conferinţe p e n t r u

căr tu ra r i (inteligenţă) în toate centre le româneşt i mai însemnate , in cari se vor găsi cel puţin 50 ascultători .

Cu ajutorul acestor conferenţe „Asociaţ iunea" împlineşte o dorinţă generală a susţ inători lor ei şi o lipsă a educaţiei noastre naţ ionale .

Sperăm deci, că ideea va fi primită cu cea mai m a r e însufleţire şi va fi sprijinită din răsputer i de cei •chemaţi, ca să dee rezultate cât mai mul ţâmitoare .

Aceste conferinţe se vor ţ inea în u rmătoare le cent re r o m â n e ş t i : 1. Abrud, 2. Arad, 3. Beiuş, 4. Bistriţa, o . Blaj, 6. Brad, 7. Braşov, 8. Caransebeş , 9. Cluj, 10. Deva, 11 . Făgăraş , 12. Gherla, 13. Haţeg, 14. Lugoj, 15. Năsăud, 16. Orade, 17. Orăştie, 18. Oraviţa, 19. Sălişte. 20. Sibiiu,_ şi 21. Timişoara.

Tuturor directori lor de despăr ţăminte , îu Arad dlui V. Goldiş, secret , cons. iar în Gherla dlui loan Georgiu, canonic , din oraşele aminti te li s 'a tri.mis o circulară , învitându-i să înainteze biroului „ Asoeiaţiunei ' ' până la 1 Octomvrie 1908 numele persoanelor din despăr ţământ cari ar dori să ţ ină conferrenţe în oraşul respectv. Conferenţiarii vor binevoi a anun ţa şi titlul conferenţei . Alegerea obiectelor se lasă la chibzuiala domnilor conferenţiari .

Pent ru or ientarea tuturor celor ce se in teresează d e aceste conferenţe, dăm următoare le lămuriri :

1. Pe lângă conferenţiarii locali biroul centra l va împărţ i pentru fiecare centru mai mulţi conferenţiar i din alte localităţi , aşa că în flecare centru să se ţ ină cei puţin 5 conferenţe .

2. După pr imirea răspunsur i lor dela domnii director i ai despăr ţăminte lor , biroul central va alcătui programul pent ru fiiecare centru, care se va publică în ziare în cursul lunei Octomvrie, ca la 1 Noemvrie să se poată începe conferenţele. Tot atunci se vor comunică programele şi directori lor de despăr ţăminte , împreună cu toate îndrumăr i le necesare .

3. Conferenţele vor dura d î l a 1 Noemvrie 1908 p â n ă la 31 Martie 1909 şi ar fi de dorit ca în fiecare Duminecă se se ţ ină câte o conferenţă.

4. Conferenţele vor fi cu o taxă de în t rare mi ­nimală. Ceice se vor abona la toate conferenţele dintr 'o localitate vor avea o reducere însemnată .

5. Din încassări le acestor corferenţe se vor plăt i cheltueli le efective ale conferenţiarilor, cari se vor duce dintr 'o locali tate într 'al ta, iar venitul curat se va întrebuinţa pentru publicaţiunile Asociaţiunii .

6. Conferenţele cele mai bune se vor publica în revista „Trans i l van i a - .

Sperăm, că îndeosebi domnii membri ai secţiunilor ştiinţifice-literare ale Asociaţiunii vor stărui în cercul lor de activitate, ca aceste conferenţe să reuşească cât mai bine, pregăt ind fiecare membru câte o conferenţă două.

Toţi aceia cari doresc să ţ ină conferenţe în cadrele „Asociaţiunii" se pot anun ţă de-a dreptul la biroul cent ra l , comunicându-ş i adresa şi titlul conferenţei .

Sibiiu, 1 Septemvrie 1908. Presidiul Asociaţiunii :

Şuluţu.

A v i z ! S e a d u c e la c u n o ş t i n ţ a d - i o r p r e o ţ i i ş i î n v ă ­

ţ ă t o r i , c ă „ A n u a r u l " e s t e g a t a t ipăr i t . R u g ă m p e c e i c e v o r c o m a n d a d i n e l , a n e i n d i c a p e n t r u c â ţ i e l e v i a r e l i p s ă . ,

Preţul pentru 80 elevi costă 5 cor., pentru 120 6 cor., iar pentru 160 7 coroane.

C o m á n d e l e a s e f a c e d e l a :

T i p o g r a f i a d i e c e z a n ă , Arad str. Batthyányi nr. 2.

CRONICA. j P. S. Sa Domnul Episcop diecezan s'a

reîntors la reşedinţa sa Duminecă, la 5 Septem­vrie n.

A l e g e r e a d e e p i s c o p p e n t r u e p a r h i a C a r a n s e ­b e ş u l u i s'a fixat în şedinţa consistorului p lenar — ţ inută

\ Luni în 31 August n. - pe ziua de 21 Septemvrie v. j (4 Octomvrie n.) a. c.

D-l Dr\ D i r a i t r i e C io loea , a fost numit cu înce­pe re dela 1 Septemvrie 1908 profesor la insti tutul teologic din Caransebeş .

A d v o c a t r o m â n . Primim următoare le : Am onoare a vă aduuce l* cunoşt inţă, că mi-am deschis cancelar ia advocaţ ională în Arad, strada Jozsef-foherceg Nr. 20 . Cu deosebi tă s t imă : Dr. Romul Veliciu advocat .

Nec ro log ' . Cu inima frântă de durere anun ţăm încetarea din viaţă a iubitului soţ, scumpului tată, moş şi s t rămoş loan Balaş asesor de tribunal în penziune întâmplată la 30-lea August 1908. Rămăşi ţele pământeş t i ale defunctului s'au aşezat după ritul gr. cat. sp re odihnă e ternă în 2 Septemvrie 1908. Fie-i ţ a r ina uşoară şi amint i rea b inecuvânta tă ! Haţeg, la 10 August

j 1908. Susaua soţie. George frate. Demetriu, George, I fda, Susana, Alexandru. Augustin, Arthur şi Elena copii .

Ana, Adrienne, Adela şi Leont ina nurori . Ida, Marioara, Valeria, Aurelia, Iduţa, Mihail, Traian nepoţi şi nepoa te . Traian, Pompeiu, Elvira, Ana şi Tiberiu s t rănepoţi şi s t rănepoate .

— Subserişii cu inima îndurera tă aducem Ia cunoşt inţă tuturor rudenii lor şi prietinilor, că iubitul şi adoratul nostru soţ, tată, ginere, frate etc. loan Pop preot gr. or rom. în Ghiroda a încetat din viaţă în 25 August (7 Septmvrie) a. c. la 8 oare seara în e ta te de 52 ani şi in al 27-lea an al preoţ iei sale. Rămăşi ţe le pământeş t i ale scumpului defunct s'a pus spre vecinică odihnă Mercuri în 9 Sep. n. la 9 oare a. m. Fie-i ţ ă r îna uşoară şi memor ia b inecuvân ta tă ! Ghiroda la 26-lea August (8 Septemvrie) 1908. Văd. Amalia Pop soţie. loan Pop fiu. Anastasia Buneiă soacră . Teodor şi George fraţi.

Cronică bibl iografică. Nr. 357—359 din „Biblioteca pentru toţi" Ce e

cerul ? (as t ronomie populară) de Camiile F l ammar ion , t raducere de Victor Anestin. Dintre toate scrier i le celebrului as t ronom francez, cea mai cunoscută şi mai populară es te , de sigur Ce e cerul care a avut nu n u ­mai în F ran ţa dar în toate ţările culte unde a fost t radusă, succesul cel mai desăvârşit . Explicaţia aces tu i fapt stă în talentul de popular izator a lui F lammar ion , în darul lui ne în t recut de a prezintă adevărur i le şt i in­ţifice cele mai grele sub o formă uşoară, p lăcută şi pe înţelesul tuturor. In lucrarea aceasta , învăţa tu l francez a voit, dupli cum spune singur, să r e z u m e pent ru o mai uşoară cetire, la îndemâna tu turor i n t e ­l igenţelor cur ioare a se instrui, total i tatea . descoper i -

rilor şi să facă o cărticică, care să fie un roman al cerului . Şi e chiar un roman. Cetitorul e captivat dela început de frumseţea stilului şi citeşte car tea cu impres ia că citeşte o operă a leasă l i t e ra ră ; abia la sfârşit bagă de seamă că a r ămas cu multe, variate şi se r ioase cunoşt inţe as t ronomice. Traducerea — făcută cu multă îngrijire de d. Victor Anestin — e p revă­zu tă cu 64 gravuri de o execuţie admirabilă, care fac ş i mai lesnicioasă înţelegerea cuprinsului . Preţul 90 ban i . De vânzare la l ibrăria Alcalay, Bucureşti şi la toate librăriile din ţară.

„Familia Română" revistă i lustrată apa re în fie­ca re săp tămână cu un bogat cuprins literar şi distractiv, (sfaturi, Curierul Modei, ghicituri.)

Abonaţii noi pot primi toate numere le deia început. Abonamentu l e de 10 coroane pe un an.

Adresa : Budapesta V. Strada Csâky 23 .

Concurse. Se escrie concurs pe s ta ţ iunea învăţă torească

dela clasele super ioare din Alioş, cu termin de 30 de zile dela prima publ icare în organul oficios „Bise­r ica şi Scoală" .

Emolumente le împreunate cu acest post sunt ur ­m ă t o a r e l e : 1. In b'ani 816 cor. 2. In preţul lemnelor va primi 120 cor., 2 lanţe de pământ a cărui usufruct sa preţul în 64 cor. Dela înmormântăr i unde va fi poftit 1 cor. Locuinţă acomodată cu supraedificate, j u m ă t a t e din grădina şcoalei, podrumul îl vor folosi învăţător i în părţ i egale. Cel ales are să solvească contribuţia şi după pământu l ce foloseşte. Cvincve-nalele se vor cere dela stat. Pent ru încălzitul şi cu-r ă ţ r ea şalelor de învă ţământ se va îngriji comitetul .

Cei-ce vor se reflecteze la acest post, se vor a ră tă în vre-o Dumineca ori sărbă toare în s. biserica din Alioş, spre a-şi a ră ta desteri tatea în cântare şi tipic.

Alioş, la 25 August ( 7 Sept.) 1908.

Comitetul parohial.

In conţelegere cu : Ioan Cimponeriu adm. pprezviter . — • - 1—3

P e n t r u îndeplinirea postului învâţă toresc dela şcoala gr. or. rom. din Mădaras, pprezviteratul Tincei, devenit vacant prin abzicerea fostului învăţător , se publică concurs cu termin de alegere pe 30 Sept. {13 Oct.) a. c.

Emolumente le împreuna te cu acest post s u n t : 1. Sa la r în bani gata 284 cor. 2. Relut pent ru lemne 108 cor. 3. 16 cubule grâu în pre ţ de 176 cor. 4. 7 cubule cucuruz în preţ de 56 cor. 5. 3 jugh. catastrale 1 1 2 7 [ j pământ a ră tor şi 1 jugh. livadă preţuit în 144 cor. 6. Una cânepiş te 8 cor. 7. Competinţa de păşune 24 cor. Locuinţă l iberă cu intravilan de 6 6 1 ( 3 Pent ru încă lz i rea salei de învă ţământ să îngrijeşte comuna biser icească.

învăţă torul ales va avea să provadă cantoratul p recum şi ins t ruarea elevilor şcoalei de repet i ţ iune fără a l tă r emunera ţ iune . Stolele cantora le usuate : dela mor t m a r e 3 cor. cu liturgie 4 cor., dela mor t mic . cununie şi maslu câte 80 fileri.

Cvincvenalol îl va pr imi numai după 5 ani d e serviciu pres ta ţ i în comună .

Recurenţ i i sunt poftiţi a-şi tr imite recurse le lor, instruite conform regulamentului şcolar şi adresate corn. par. din Mădaras , P. On. Oficiu pprezviteral din Meskerek şi a se p rezen tă în s. biserică, spre a-şi a ră tă dester i tatea în cântare şi tipie.

Mădaras, la 24 Augus (6 Sep ) 1908.

Comitetul parohial.

In conţelegere cu .mine : Nicolae Roxin pprezviter . — 1 — 3 -

în virtutea rezoluţiunei Venerabilului Consistor din Oradea mare de sub Nr. 1348/B. pen t ru îndepinirea parohiilov vacan te din protopopiatul Beliului, se publică concurs cu termin de 30 zile dela pr ima publ icare .

1. Bochia cu filia Beneşti, de clasa III, dota-j ţ iunea costă din câte l . măsură cucuruz ca bir dela

90. c a s e ; stolele îndat inate şi întregirea dotaţ iunei dela stat.

•>. Hăşmaş cu filia B. Urviş, emolumintele , pământ de 8. c u b u l e ; câte o zi de l u c r u ; stolele uzua te j şi întregirea dotaţ iunei dela stat parohia de clasa, II.

J 3. Mărătiş cu filia Secaciu, parohia e de i clasa III. dotaţ iunea e s t e : pământ de 8. c u b u l e :

bir dela 110. căşi câte o brădie cucuruz, stolele în­dat inate şi întregirea dotaţiunei din vistierea statului.

Reflectanţii au a-şi înainta recursele instrui te conform prescriselor din Regulamentul pentru parohii la subscrisul in F. Gyoros având a se prezenta la sf. biserică pentru a-şi ară tă desterităţi le în cele r i tuale şi pent ru a predica. De locuinţe să vor îngriji cei aleşi .

Pentru comitetele parohiali:

Petru Serbii protopopul trac, Beliu.

— c — 2 — 3

Pent ru îndeplinirea următoare lor staţiuni învă ţă -toreşti, se publică concurs cu termin de 30 zile dela pr ima publicare.

1. Archiş, salarul în bani 300 cor. 12. ş inice buca te : 126. cor. 4. jug. p ă m â n t : 80. cor. 4 orgii l e m n e pentru învă ţă to r : 64 cor. pentru repe t i ţ i e : 30 cor. c u r ă ­ţitul şcoalei, scripturistica şi confer in ţa : 32 cor

2. Carasău, în bani 280 cor. 4. orgii l e m n e 90 cor. 12. cubule bucate 120 cor. 3. jug. pământ 82 cor.

3 . Dumbrăviţa 500 cor. 4. Rohani, salar 600 cor, 5. Susag, în bani 440 cor. 20 cubule b u c a t e

200 cor. 6. Tagadău în bani 100. cor. 8. jug. p ă m â n t .

Recurenţ i i au a se prezenta la sf. biserici spre a cântă, eâr devenind aleşi vor beneficia de locuin ţe corespunzătoare , de stolele cantoral i îndat inate, e a r pent ru Întregirea salarelor se va recurge la stat. Recurse le să se trimită la subscrisul în F . Gyoros.

Petru Serbu protopopul t rac . Beliu.

— • — 2 3: