Nu exista nici o alta regiune a globului pamantesc unde subsolul sa contina o bogatie asa de uriasa in titei sau petrol, ca in jurul golfului Persic. Un geolog irakian, care a cercetat cantitati de titei extrase pana in anul 1962 din zacamintele aflate exploatare in jurul golfului, spune intre altele: "...Daca titeiul extras ar fi fost depozitat in golful Persic, deasupra apei ar fi plutit un strat gros de peste trei metri".Titeiul era cunoscut in regiunea golfului Persic cu mii de ani i.e.n. Herodot, marele invatat grec, vorbeste de un lichi negru, cu miros puternic, pe care taranii persani il extrageau din puturi.Legendele spun ca regiunea dintre Tigru si Eufrat era numita "Valea abundentei" si ca aici s-ar fi aflat Edenul, adica "raiul".Regiunea golfului Persic s-a constatat, cu timpul, ca este un fabulos "burete" imbibat cu titei, de unde sondele extrag zilnic mii de vagoane de titei din straturile groase de aproape 200 de m.In partea de sud-vest a golfului Persic, pamantul Arabiei inainteaza in mare, formand o limba de teren pietros, care pana la inceputul secolului al XIX-lea era refugiul piratilor arabi. Acestia atacau corabiile ce se duceau sau veneau din India sau Indonezia. Englezii au trimis, cu mai multe vase de razboi, o armata care a ocupat "Coasta piratilor". Seicatele au fost trecute sub protectorat englez, iar fostii pirati s-au facut pescuitori de perle. Bancurile de perle se gasesc de-a lungul coastei pe o distanta de 100 km, pana aproape de stramtoarea Ormuz. In aceasta regiune se intalnesc peste 30 de specii de scoici perliere. Pescuitorii arabi nu au nici un fel de costum de protectie in afara de un cleste din os de rechin care le inchide narile in timpul scufundarii. Ei stau sub apa 2-3 minute, apoi ies la suprafata si se odihnesc tinandu-se de bordul barcii. Cei din barca trag funia de care este legat cosul si desarta scoicile culese. Dupa trei ore de munca incepe deschiderea scoicilor cu un cutit. De obicei numai 2-3 moluste, dintr-o suta, contin perle.In timpul sezonului calduros, care tine din iunie pana in octombrie, asezarile arabe din partea sudica a Coastei piratilor sunt pustiii. Locuitorii nu pot suporta canicula si parasesc stancile calcaroase, lipsite de verdeata, retragandu-se in muntii Iman, unde se ocupa cu culesul curmalelor si cresterea caprelor. Spre toamna locuitorii se intorc in sate. Barbatii reiau pescuitul, iar femeile tesutul covoarelor din par de capra.Ca si intreaga regiune, subsolul coastei piratilor contine o mare bogatie: petrolul. Cu ani in urma, o sonda sapata langa tarm, de un consortiu englez, a erupt violent cu un debit de 200 vagoane pe zi. Zeci de sonde au fost sapate in aceasta regiune.In golful Persic, in jurul insulelor Bahrein, savantul francez Jacques Yves Cousteau a facut in anul 1963 cu vasul sau "Calypso" cercetari pentru a gasi zacaminte de... titei. El a fost solicitat de societatea petrolifera "Shell" sa execute prospectiuni seismice pentru a se putea intocmi apoi o harta a reliefului de fund din golful Persic, in vederea cunoasterii grosimii depunerilor sedimentare. Cu aceasta ocazie, Cousteau a facut si unele cercetari in legatura cu fauna marina. Studiul intocmit de el cu privire la serpii aurii, care in apele golfului ating 2 m lungime, a adus multe elemente noi referitoare la aceste reptile marine.Schelele petrolifere din Arabia Saudita, situate de-a lungul Golfului Persic, produc anual peste 80 milioane de t, iar in Kuweit, unde apa de baut are un pret mai ridicat decat titeiul, productia a atins in anul 1964 cifra de 137 milioane t.Insula principala a arhipelagului, Bahrein, este numita si "Insula mortilor", din cauza numeroaselor morminte aflate aici, fapt care i-a facut pe arheologi sa presupuna ca insula a fost cu mii de ani in urma locul de inmormantare a capeteniilor triburilor. Multe din aceste morminte au fost jefuite. Totusi, in unele din ele, s-au mai descoperit obiecte de aur, cupru si fildes, precum si sageti si varfuri de sulite.