sionulu - bcu clujdocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/sionuluro...cea culta; pentru-ck in...

16
SIONULU ROMANESCU féia l i e s c r i e e sia. libraria si scolastica. ' Sîonulu rom. ese de dóue ori pre IUIJÌ si 15. a- VlBriâj ì; lunei, cuprindiendu o cóla si diumetate. Pretidlu preţ 15 DCCCUlb.'l u n u a n u e 4 Y- a ' ' P re ^ i u m e t a t e d e a n u 2 n - v - a -' 1865. NE \> Pentru tiere afara de Austri'a se mai adauge portulu; postali). < î Prer»ümerarea se face la redactiune in seminariulu 'A igr. c. centralu din Vien'a (Schönlaterngasse Nr. 10), « J si la p. t. domnii corespundinti. Töte epistolele sunt < 5 IO 1 de a se tramite la redactiune francate. Corespundin- ;! X<w $ tiele ncpublicate se voru arde. Scrisori anonime nu >'! se primescu. \\ CUPBINSUI.U: Decadinti'a autoritatiei sacramentului căsătoriei (finea). Bespre rosarie seau numerari.— Tolerantia si netolerantia (capetulu).— Epiclestea liturgieloru grec. si orient., si canonulu consecrarei din mis'a latina (finea). Corespundintia: Prag'a (opu agronomicii romanescu). Protocolulu sinodului protopopescu gr. c. alu tractnlui saniienu din a. c. — Ochire prin lumea politica. Varietăţi. Prenumerantii „ S ion ului romanescu". Decadinti'a autoritatiei sacramentului căsătoriei. (finea.) Unu semnu invederatu anecredintiei seclului nostru este decadinti'a autoritatiei căsătoriei sacramentu, si gangren'a acesta ainceputu a rdde corpulu celu morale a societatiei omenesci chiaru de la capu, adică de la clas'a cea culta; pentru-ck in clasele asia numite culte, seau mai bine dîcundu pseudo-culte, si-batu numai jocu de acel'a, care cut^dia a aserâ, statulu căsătoriei este sa- cramentu, deunde urm^dia, ck acest'a pl&a a omenimei numai unu „malum necessariunT* privesce casatori'a conformu prescriseloru candneloru besericesci înche- iata; pentru aceea mulţi nici nu mai pasiescu delocu in statulu căsătoriei, ci ducu o vi^tia brutala libidindsa spre seducerea celoru debili la angeru. Ne intempina in vi£- tia astfeliu de individi enervaţi, cari mai multu sunt umbre de omeni, decâtu omeni, si devinu incapaci a im- plini loculu loru-si decktra provedintia in cutare sfera de aptivitate asemnatu; ma in locu se fia medulari aptivi a societatiei omenesci, sunt sarcin'a aceleiaşi. Unii dintre aceşti'a au luatu asupr'a-si si inalt'a misiune de a fi edu- catorii tenerimei fragede, despre cari se pote suspi- nă: „Oh corruptores, non doctores!" Ba, horrendum dictu! inca si in acelor'a anima a patrunsu acest'a gan- grena a coruptiunei morale, cari sunt chiamati in sortea Domnului pentru de a sacrifică pe altariulu lui sacrificiu neincruntatu intru ondrea domnedieirei si pentru peca- tele si nenumeratele lipse spirituali si tempurarie a poporului credintiosu! Unii dintre fiii seclului nostru luminatu, dupa-ce si-au vescedîtu fldrea curatieniei sufle- tesci si trupeşei si s'au ingretiosiatu de pocalulu vietiei desfrenate, in etate maibetrana incheia căsătoria, dar nu cu acel'a propusu, unindu semtiulu nobilu a credin- tiei conjugale cu o anima omogenu semtîtdria se core- spunda chiamarei celei sublime a căsătoriei, ci câ se se stringa pe acasă din cele bordeie si din cărările desfre- nariloru si câ in betranetie se aiba unu adapostu, suptu padi'a sociei insielate, incontr'a debilitatiloru corporale si spirituale contrase prin etatea cea desfrenata a tene- retieloru, dedrace natur'a omendsea pentru pecatele comise in teneretie si-resbuna netrecutu in betranetie. Alţii ear incheia căsătoria, că sub velulu celu santu a căsătoriei se-si pdta acoperi înaintea opiniunei publice cărările loru cele lucsuridse; omenii de «acest'a panura aru, voi se introduca câmu pre sub mana — si comu- nismulu •marsiavu in institutulu celu santu a căsătoriei. Fiii seclului nostru celu luminatu, carii voescu se aiba trecere in lume de dmeni cu idei sublime, si totuşi casatori'a nu o privescu din punctu de vedere conformu chiamarei sale celei sublime, se me ierte câ se le punu înaintea ochiloru o icòna a sublimitatiei căsătoriei, de- pinsa decktra penelulu esercitatu alui Chateaubriand, care dîce: „Inca esiste pre pamentu unu nume mare, si acest'a e numele de părinte: unu lucru maiestosu, si acést'a e auctoritatea parintiésca! Numele de imperatu a suferitu; fiendu-ck popdrele adesea s'au conjuratu cu ura incontra-i. Omulu a injiirattrisi iromele- eelu santo alui Domnedieu; omulu a dîsu: Fiinti'a cea suprema, fienti'a cea inalta e natur'a! Omulu tdte le-a dîsu si fa- cutu, numai câ se nu numésca pre Domnedieu. Numele de părinte a suferitu mai pucjnu, si pelanga atâtea re- taciri a mintiei omenesci a remasu unu nume plinu de auctoritate si insuflatoriu de respeptu. Si pelanga spec- taclele cele triste din acést'a vale a lacremeloru ne in- telnimu inca cu unu obieptu, pre care ni-se potu odichni privirile nòstre cele ostenite de scenele dorerdse si scandalóse ale vietiei pamentene: acest'a e unu părinte, o mama, care-si ocarmuesce cu intieleptiune famili'a sa, si carii ambi in cointielegere-si educa pruncii in ver- tute. Nemica-i mai maiestaticu, nemica-i mai poternicu in gremiulu societatiei omenesci, decâtu legatur'a vietiei casatoricesci. Prin acést'a subsiste inca ordulu sociale; ocarmuirile potu fi debile seau violinte, dar decum'va fa- mili'a e tare si moravurile domestice-su întregi, cu tempu tòte renascu si se inaltia. Auctoritatea, aptivitatea, po- terea si bunetatea unui părinte si a unei mame e aucto- ritatea, aptivitatea, poterea si bunetatea lui Domne- dieu; pentru-ck Domnedieu ar fi potutu in eternu crea singuru: dar n'a voitu, ci si-a insocitu catra poterea sa unu părinte si o mama, pentru de a dâ prin ei viétia prunciloru, pre cari parintii-i voru educă in cointiele- gere cu Domnedieu, si prin acést'a procedura Domne- dieu intemeiédia familiele". Ci dorere! viermele consumatoriu de arborele vir- tutiei casatoricesci róde acum'a togm'a la radecin'a lui, pentru-ck si in anim"a poporului de plés'a mai de diosu, si in deosebi a poporului nostru romanu tieranu, inca s'a recitu pietatea esemplara eredita de la străbuni cktra 12

Upload: others

Post on 27-Feb-2020

11 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

SIONULU ROMANESCU féia li e s c r i e e s i a . libraria si scolastica.

' Sîonulu rom. ese de dóue ori pre IUIJÌ si 15. a-VlBriâj ì; lunei, cuprindiendu o cóla si diumetate. Pretidlu preţ

15 DCCCUlb.'l u n u a n u e 4 Y - a ' ' P r e ^ i u m e t a t e d e a n u 2 n - v - a - '

1865.

NE

\> Pentru tiere afara de Austri'a se mai adauge portulu; postali). <

î Prer»ümerarea se face la redactiune in seminariulu 'A igr. c. centralu din Vien'a (Schönlaterngasse Nr. 10), « J si la p. t. domnii corespundinti. Töte epistolele sunt <5

I O 1 de a se tramite la redactiune francate. Corespundin- ;! X<w $ tiele ncpublicate se voru arde. Scrisori anonime nu >'!

se primescu. \\

C U P B I N S U I . U : Decadinti'a autoritatiei sacramentului căsătoriei (finea). — Bespre rosarie seau numerari.— Tolerantia si netolerantia (capetulu).— Epiclestea liturgieloru grec. si orient., si canonulu consecrarei din mis'a latina (finea). — Corespundintia: Prag'a (opu agronomicii romanescu). — Protocolulu sinodului protopopescu gr. c. alu tractnlui saniienu din a. c. — Ochire prin lumea politica. — Varietăţi. — Prenumerantii „ S ion ului

romanescu".

Decadinti'a autoritatiei sacramentului căsătoriei.

(finea.)

Unu semnu invedera tu anecredin t ie i seclului nost ru este decadinti 'a autori tat iei căsătoriei câ sacramentu , si gangren 'a acesta a i n c e p u t u a rdde corpulu celu morale a societatiei omenesci chiaru de la capu, adică de la clas'a cea cul ta ; pen t ru -ck in clasele asia numite culte, seau mai bine dîcundu p s e u d o - c u l t e , si-batu numai jocu de acel 'a , care cut^dia a aserâ, câ statulu căsătoriei este s a ­c ramentu , deunde urm^dia , ck acest'a p l&a a omenimei numa i câ u n u „malum necessariunT* privesce casatori 'a conformu prescr i se loru candneloru besericesci înche­ia ta ; p e n t r u aceea mul ţ i nici nu mai pasiescu delocu in s ta tu lu căsătoriei, ci ducu o vi^tia bruta la libidindsa spre seducerea celoru debili la angeru . Ne intempina in vi£-tia astfeliu de individi enerva ţ i , cari mai mul tu sunt u m b r e de omeni, decâtu omeni, si devinu incapaci a im-pl ini loculu loru-si decktra provedintia in cutare sfera de apt ivi ta te asemnatu ; ma in locu se fia medula r i aptivi a societatiei omenesci, sunt sarcin'a aceleiaşi. Unii d in t re aceşt i 'a au luatu asupr ' a - s i si inalt 'a misiune de a fi edu­catorii tener imei fragede, despre cari se pote suspi­n ă : „Oh cor rup to res , non doc tores !" Ba, ho r r endum dictu! inca si in acelor 'a anima a p a t r u n s u acest'a gan­g rena a corupt iunei morale , cari sunt chiamati in sortea Domnului p e n t r u de a sacrifică pe al tar iulu lui sacrificiu ne inc run ta tu in t ru ondrea domnedie i re i si p e n t r u p e c a -tele si nenumera te le lipse spir i tual i si t empura r i e a p o p o r u l u i c redin t iosu! — Unii d i n t r e fiii seclului nos t ru lumina tu , dupa-ce si-au vescedîtu fldrea curat ieniei sufle-tesci si t rupeşe i si s'au ingretiosiatu de pocalulu vietiei desfrenate, in etate m a i b e t r a n a incheia căsătoria, dar nu cu acel 'a p ropusu , câ unindu semtiulu nobilu a credin-tiei conjugale cu o anima omogenu semtîtdria se core­spunda chiamarei celei sublime a căsător iei , ci câ se se stringa pe acasă din cele bordeie si din cărări le desfre-na r i lo ru si câ in bet ranet ie se aiba unu adapostu, suptu pad i ' a sociei insielate, incontr 'a debil i tat i loru corporale si spir i tuale contrase p r in etatea cea desfrenata a t e n e -re t i e lo ru , dedrace natur 'a omendsea p e n t r u pecatele comise in teneret ie s i-resbuna ne t recu tu in bet ranet ie . Alţii ear incheia căsătoria, că sub velulu celu santu a căsătoriei se-s i pdta acoperi înaintea opiniunei publice

cărările loru cele lucsuridse; omenii de «acest'a p a n u r a aru, voi se introduca — câmu p r e sub mana — si comu-nismulu •marsiavu in inst i tutulu celu santu a căsătoriei.

Fiii seclului nos t ru celu lumina tu , carii voescu se aiba t recere in lume de dmeni cu idei sub l ime, si totuşi casatori 'a nu o pr ivescu din punc tu de vedere conformu chiamarei sale celei sublime, se me ier te câ se le p u n u înaintea ochiloru o icòna a sublimitatiei căsătoriei, d e -pinsa decktra penelu lu eserci tatu alui Cha teaubr iand , care d îce : „Inca esiste p r e p a m e n t u unu nume m a r e , si acest'a e numele de p ă r i n t e : unu lucru maies tosu , si acést'a e auctori tatea par int iésca! Numele de impera tu a suferi tu; fiendu-ck popdre le adesea s'au conjuratu cu u r a incontra- i . Omulu a inji irattrisi iromele- eelu santo a l u i Domnedieu; omulu a dîsu: Fiinti 'a cea suprema, fienti'a cea inalta e na tu r ' a ! Omulu tdte le-a dîsu si fa­cu tu , numai câ se nu numésca p re Domnedieu. Numele de păr in te a suferitu mai puc jnu , si pelanga atâtea r e -taciri a mintiei omenesci a remasu unu nume pl inu de auctoritate si insuflatoriu de respep tu . Si pelanga spec-taclele cele t r i s te din acést'a vale a lacremeloru ne in-telnimu inca cu unu obieptu, p r e care ni-se potu odichni pr ivir i le nòstre cele ostenite de scenele dorerdse si scandalóse ale vietiei p a m e n t e n e : acest'a e unu pă r in t e , o mama, care-si ocarmuesce cu int ie lept iune famili'a sa, si carii ambi in cointielegere-si educa prunci i in ver­tute. Nemica-i mai maiestat icu, nemica-i mai po te rn icu in gremiulu societatiei omenesci, decâtu legatur 'a vietiei casatoricesci. P r in acést'a subsiste inca ordulu sociale; ocarmuir i le potu fi debile seau violinte, dar decum'va fa­mili'a e ta re si moravuri le domestice-su întregi , cu t empu tòte renascu si se inaltia. Auctori tatea, aptivi tatea, p o ­terea si bunetatea unui pă r in te si a unei mame e aucto­ri tatea, apt ivi tatea, po te rea si buneta tea lui Domne­dieu; pentru-ck Domnedieu ar fi potutu in e t e rnu crea singuru: dar n 'a voitu, ci si-a insocitu ca t ra po te rea sa unu păr inte si o m a m a , p e n t r u de a dâ p r in ei viétia p runc i l o ru , p r e cari parint i i - i voru educă in cointiele-gere cu Domnedieu , si p r i n acést 'a p rocedura Domne­dieu intemeiédia familiele".

Ci d o r e r e ! viermele consumatoriu de arbore le v i r -tutiei casatoricesci róde acum'a togm'a la radecin 'a lui, pen t ru -ck si in anim"a poporu lu i de plés 'a mai de diosu, si in deosebi a poporu lu i nos t ru romanu t i e ranu , inca s'a reci tu pietatea esemplara eredita de la străbuni cktra

12

sacramentulu căsătoriei; deórace tener imea supusaşj^r-bitiului mili tare si pe t reca tor ia eu l icenţia p e la viejrele par in t i loru , si dupa esemplulu ei celu seducatoriu si ceealalta pa r te a tener imei , câtu cu învoirea câtu fora invoirea par in t i loru sei vietiu^esce dupa semtiuiu seu celu bru ta lu in căsătorie nelegiui te seau concubinate. T e n e r i ­mei celei desfrenate nu- i pasa de amenint iar i le uno ru părinţi inca binesemtî tor i , nu de lacremile maiceloru, p r e ea nu-o spaimenta neci sabi'a cea cu dóue taiusiuri a cuventului domnedieescu , neci vocea cea poternica a maicei beser ice nu-o pdte tredî din letargi 'a aş ternutulu i desfrenarei .

Desfrenulu t enere tu lu i a re si alte u r m ă r i t r is te p r e ­curmi p e n t r u vii toriulu seu, asia si a intregei societăţi omenesci , d in t re cari cea d 'antâia es te : imparechiar i le casatorit i loru ; fiendu-ck desî încheia căsătoria legiuita unii t ener i , cari au pe t recu tu mai mult i ani in concubi­n a t i totuşi dinsii necicandu nu po tu ave o viétia pacinica sociala; p e n t r u - c â ingret iosiandu-se ei insi-si de bruta l i ­tatea pas iuni loru sale celoru desordinate , la cea d'antâia câtu de mica diferintia se desbina si se poreclescu unii p r e alţii, avendu-si peca tu lu inascut 'a sa u r i t iune , asia câtu complicii câ tu-ce golescu pocalulu desfrenului , odată incepu a u r i pecatulu u n u l u i n t r ' altulu. E a r decum'va nu se casatorescu conformu legi loru basericei, sunt esemple t r is te , de par tea femeésca s i - l âpeda fetulu seu; p e n t r u -ca une le pe rsóne câ acestea, numai câ se potè scapa de greutăţ i le crescerei , nu se infìorédia de acest'a cr ima p e ­stifera si diavolésca, deórace dinsele urescu fetulu, ca re -lu porta in sinulu l o r u , fiendu acel'asi f ruptulu pecatu-lui imparechia tu .

Dar viitoriulu ce sperant ia pdte nu t r i facia cu de-cadinti 'a acest'a abnorma a căsătoriei? De unde se se s t raplante in sinulu societatiei omenesci surcelele nobile si fruptifere de cetatiani buni , patr iot i credint iosi , na t iu-nalisti resolut i , si creşt ini devotati? Sinulu celu inveni-natu de pasiunile desfrenului a maiceloru moderne p o -té-va sierbi de unu resadar iu aptu p e n t r u de a inlocui dintr ' insulu in grad in ' a societatiei omenesci acei arbori , p r e carii pa r t e viscolele fur tune loru vietiei i-au des r ade -cinatu, pa r te dandu-s i f rupte le os tenele loru vietiei sale p e al tar iulu omenimei de s ine s'au uscatu? Oh nu! p e n -t r u - c a desfrenulu si moli t iunea in locu se adaugă cresca-mentu lu numer icu si moralo-spi r i tua le a societatiei ome­nesci i-a sapatu to tdeun ' a mormentu lu , p r ecumu docu-mentédia inscript iunile depre monumente le mul to ru p o p d r e antice in panteonulu istoriei spre aducere -amin te păs t ra te .

Dar óre auctor i ta lea divina a rel igiunei nòstre nu sufere p r in decadinti 'a auctori tal iei căsătoriei? Desp re -t iuindu-se acestu institutu santu, statatoriu sub padi 'a ba ­sericei, deodată se vâtema si auctori tatea santa a base r i ­cei si religiunei. —

Si óre cine se pota pune stavila acestei esundar i a corupt iunei morale p res t e celu mai de căpetenia fap toru a esistintiei si infiorirei societatiei omenesci si a re l igiu­ne i? Statulu politicu, ocarmuirea politica si legile ei 1 L e ­gile polit ice — dèca voescu manipulant i i acelor'asi — potu se pedepsésca escesele speciali incont r ' a si pe cont 'a auctoritatiei insti tutului casatoricescu câ sacramentu co­mise: inse a res taura decadiut 'a auctori tate a căsătoriei si aceeaşi a-o reduce la culmea mar i re i si santieniei sale celei originale nu este chiamarea statului poli t icu si a legi loru p r i n t r ' insulu in temeiate ; deórace inse-si legile si inst i tut iunile polit ice p r e c u m u in originea loru s'au u r d î t u , asia si in epocele decadintiei s'au r egene ra tu

priju influinti!a si jspiritulu celu farmecator iu a besericei m legi loru i e se r iccsc i , si si-au aflatu in aceleaşi p r o -f»te»'a si men to re l e esistintiei loru. Sta tulu poli t icu in legi le sale pa t e si t r ebue se sprigionesca in t repr inder i le Jsesericei cele t empurane si sp i r i tua le : dar se impromute santienia inviolabila inst i tut iuniloru beser ice i , seau p r e celea degenera te se-le regeneredie , nu e devis'a statului poli t icu; pen t ru - ca tdte insitutiunile statului politicu s i -au impromuta tu sementi 'a esistintiei loru din arborele de mus ta r iu a besericei. — Subl im'a chiamare de a res taura decadiut 'a auctor i ta te a sacramentului căsătoriei e desti­nata beser icei ; si inca, câ sc se pdta cură mai radicalii acest 'a rana consumatdria de intregimea corpului rc l i -gioso-moralu a vietiei sociale, — carea rana sapa acum'a si radecini le a rbore lu i moral i ta t ie i natiunei romane , si subminedia fundamentu lu edificiului rel igiunei nds t re celei p r in s t rămoşi in medîloculu a tâ toru fur tune sccula-rie conserva te ,— e , ,conditio sine qua noi i" : câ coadunan-du-se si beseric 'a nds t ra romana g. u. din tdte angbiurile ei consti tutive i n t r ' u n u sinodu provinciale, — p r e c u m u se coaduna medicii sp re a cura radicalminte drecare morbu fisicu, invechitu, per iculosu, p r in consilie i m p r u -muta te , — se se consvatu6"sca, sub conducerea rad ie loru charului domnedieescu , in t r ' altele multe facunde, si despre medîldcele eficace a res taura re i auctoritatiei ace­stui ins t i tu tu domnedieescu, pa r t e react ivandu candnele sabdre loru vechi a besericei nds t re spre sus t ienerea in -violavera a santieniei căsătoriei t ienti tdrie, pa r te compu-nendu alte s tatute si candne ndue decatra geniulu evului si impregiurar i le ternpului spre s te rp i rea reului amenin-t ia tor iu diptande.

Desast re le moralo-social i sun t resu l ta tu lu mai m u l ­to ru faptori a poter i loru infernale spre res tornarea o r -dinelui moralo-sociale conjuraţi ; s inguru dar consiliele concentrate in t r ' unu sinodu provinciale si in sinode diecesane voru pote p r egă t i armele spir i tual i , r ece ru te spre debelarea legeonului conjuratu in total 'a r e s to rna re a acestui insti tutu domnedieescu, desierbitoriu de singur'a poternica temel ia a esistintiei si prosper i ta t ie i edificiului morale a societatiei omenesci. , ,Viribus un i t i s " , seau: sinode si ea ra - s i s inode!

Alimpiu Barboloviciu, preotu romanu gr. u.

Despre rosarie seau numerari. Numerar i i (pre une locuri numiţ i si metanie) s'au

inceputu a se chiama rosar ie cu pre legiu lu espedit iunei crucéferi loru cktra Palestin 'a, candu zelulu crest ini loru de a caletori la mormentu lu Domnului n. Isusu Chris tosu in Ierusal imu intr 'a tât 'a crescuse, câtu pe tempi i , candu devenise Ierusal imulu sub domni'a regi loru creş t in i , cu glót 'a se imbuldiau creştinii europeni sp re cercetarea locuri loru aceloru sante din Palest in 'a , numai câ se fia par tas i indulgint ie loru concese p r i n pap 'a de la Rom'a ; si togm'a acest'a concurgere a p rodusu , ck locuitorii Ierusal imului — p recumu se intempla acest 'a si in t ierele nòstre cu pre leg iu lu l i t ieloru u n d e se afla vreo icòna renumita de minuni a p reacura t e i Vergure Marie, casi in Pochi , R a d n ' a , Maria-Zel l — vendeau feliurite galanterie, intre cari erau si n u m e r a r i , ale caroru bdbe se făceau dintr o masa frementata din fòie de rose, s i d e aici se numiră rosarie.

Vorbindu Cherr ie r in istori 'a sa besericésca, in l imb'a ungurésca in a. 1856 edata, p r e pag. 140 despre

urd ì rea rosar ie loru, aceea o deduce de l adâ t in ' a vechia, candu călugării cei de odinióra , pre langa lucrulu mani -l o r u , de dupa n u m e r u l u unoru pietr icele insîrate p e sfora si-complineau rogat iuni le indat inate . Inse fiendu-ck p r in prob 'a produsa numaice usulu rosar ie loru la că­lugării cei antici se vedesce: la u rd ì rea loru asta p roba nu se pdte aplica; deci voiu se a re tu in cele u r i n a t o n e , de unde si-au luatu urd ì rea preat insele r o s a n e ? —

Numerar l i seau rosar ie le se alla la toti idolii in­dieni, cari s'au facutu inca mainainte de 4 0 0 0 de ani, p r e c u m u martur isescu acest'a Herodotu , Vollney, Bre­ton, Pa l las , Giare sci. Deci inceputulu loru se p ie rde in vechimea t cmpur i lo ru . In l rebuin t ia rea acelor 'a din tem-pur i i e cele mai be t rane este comuna in tota Asi'a la di­fer i te popóre , mai alesu la bramini si la dervişii muha -medani . Usanti 'a rosar ie loru la Indienii de langa Gan-ges , si anume la Afgani, este de mare însemnătate , fiendu-cìi adunandu-se in pagod'a seau capiscea dieiloru, unde p r e unu feliu de altariu amfiteatralicesce si g r a ­daţii sunt assediati Bozii seau statuele dieiloru Senegal, Cet lergun, Leceman, Rama, Bahar t , Le t ch i r i s , Molli, Mrohor , Saddascho, Honuman , Vischnu, B r a m a , G u p a -ledsihi, Faudigana , Gar i , inaintea caror 'a la t rasu lu clo-potieliilui jghenta' numitu toti adoratori i ingenunchia, si p r e bóbele rosar ie loru enumera perfecţiunile si atr ibutele t o tu ro ru aceloru d ie i , sp re ce memor i ' a nu e inde-sluli tória.

Usulu acestoru r o s a n e mai antâiu s'a in t rodusu in beseric 'a resar i téna p r i n anachoreti i si pustnici i lebani in Egipetu , de la cari le-au eredî tu călugării cop-tici de legea resar i téna din ordu lu sântului Antoniu, asiediati in monast irea sântului Paulu tebanu in Teb'a, unde pana si asta-di se folosescu cu e i e ; deci nu e de mi ra tu , ck «rosariele se po tu vede ici cólea chiaru si p r e la g r eco -o r i en t a l i " , càci usu lu loru in t re creştini mai antâiu s'a ivitu in beseric 'a or ienta la , in carea ana­choret i i si pustnici i nesciendu ceti, rogatiunile si m e t a -mele Ion i indat inate le impl ineau de dupa n u m e r u l u bóbeloru rosar ie loru .

To tu p r e acelu tempii s'a introdusu usulu rosar ie­lo ru si in beseric 'a apuséna , cari p r in mis iunar iu lu s. Dominicu, carele nesuiâ incontr 'a e resur i loru Albigeni-loru si a Pa ta ren i lo ru , spre aducerea aminte de mis te-riele credint iei crest ine si sp re venerat iunea nepetatei Ve rgu re Mar i ' a , s'au straformatti in form'a de asta-di.

In sechi mai t a rd ì i , si mai alesu p r e tempulu cru-céferiloru porni ţ i incontr 'a Saraceni loru in Palestina, rosar ie le au devenitu ne t recutu si neapera tu de lipsa, asia câtu nice nu se tienea de binecredint iosu cutare le , la a cui casa nu se aflau rosar ie ; ba ce e mai multu , ostaşii in vapai'a bata l ie loru celoru mai c runte drépt ' a loru cu sabie armata si-o infasiorau cu rosarie ca cu óresìcare amuletu, si asia se luptau. Renumita e victori'a r epor ta t a asupr ' a Turc i lo ru la insul'a L e p a n t o , carea ascriendu-se potere i rosa r i e lo ru , a datu ocasiune de a se infienliâ in beseric 'a apuséna serbatórea rosarieloru.

Sp i re tu lu seclului pres in te e camu ins t ra inatu de usant i 'a rosar ie loru , si mai alesu din acelu pr incipiu , p e n t r u ck le judeca de supervacanee celoru ce sciu ceti. Si togrn'a din motivu con t ra r iu , ck credintiosii cei mai mul t i ai besericei resar i tene nu sciu cet i si asia nu-su dedat i a se roga din ca r t e , usulu rosar ieloru li-se reco-m e n d a , cu atâtu mai ver tosu , ck, dupa-ce pustnicii be ­sericei orientale le-au folositu, p r in t r ' i n se le nici o n o u ­tate seau reforma nu se va in t roduce in ea. (Dèca cre­

dintiosii gr. or. nu sciu ceti, invetie; ear rosariele l e -folosăsca din alte mo t ive , din motivele pietatei si a religiositatei. Red.)

Ignatn Balcn de la Bistr'a, protop. emer. si condecor. cu cruce p. merit.

Tolerantia si netolerantia. (capetulu.)

Inse pre langa tòte eara me mai intorcu la comoni-toriu n. 9, nepotendu lasă unu documenti!, carele dechia­ra spir i tulu besericei lui Chris tosu atâtu p e n t r u t recutu câtu si pen t ru tote t empur i l e ; dupa cele de mai susu dara mierge mai depa r t e , d îcundu: „Sed forsitan Gala-tis ista tantum praecep ta sunt . Ergo et illa solis Gala-lis impera ta sun t , quae in ejusdem epistolae sequenti-bus commemorantur , qualia sunt haec : Si vivimus Spir i tu , spiritu et ambulemus . Non efficiamur inanis gloriae cu ­pidi , invicem provocantes, invidentes , Galat. 5. et rel iqua. Quod si absurdum est, et omnibus ex aequo impera ta sunt, res ta t u t sicut haec morum mandata , ita etiam illa quae de fide cauta sunt omnes par i modo comprehen -dant, et sicut nemini licet invicem provocare au t inv ide re invicem, ita nemini liceat, p r a e t e r id, quod ecclesia ca-tholica usquequaque evangelizat, accipere. Aut forsitan lune jubeba tur , si quis annuntiasset p r ae t e rquam quod annunt ia tum fuerat, ana themat izar i ; nunc vero iarn non jube tu r . E rgo et il lud, quod i tem ibi ait; Dico autem, spir i tu ambulare , et desider ium carnis non perficietis, tunc tantum jubeba tu r , modo vero iam non jube tu r . Quodsi impium pa r i t e r et pernic iosum est ila c redere , necessario sequi tur , ut sicut haec cunctis aetatibus obser-vanda sunt, ita illa quoque, quae de non mutanda fide sancita sunt , cunctis aetatibus impera ta sint. Annunti-are ergo aliquid christianis catholicis, p r ae t e r id, quod acceperunt, nunquam licuit, nusquam licet, nunquam l ice -bi t ; et anathematizare eos, qui annunt iant aliquid p rae te r ­quam quod semel acceptum est, nunquam non opor tu i t , nusquam non opor te t , nunquam non oportebit . Quae cum ita sint, estne aliquis vel tantae audaciae, qui p r ae t e r id, quod apud ecclesiam annunt ia tum est, annuntiet , vel tantae levitatis, qui p rae te r id, quod ab ecclesia accepit, acc ipi -at? Clamat, e t r e p e t e n d o clamat, et omnibus, et semper , et ubique pe r l i teras suas clamat iile, iile vas eleclionis, iile magister gent ium, iile apostolorum tuba, iile te r ra -rum praeco , iile coelorum conscius, u t siquis novum annunt iaver i t , ana themat ize tur . E t contra r ec lamant ranae quaedam, et cyniphes et muscae mor i tu rae , quales sunt Pelagiani, et hoc catholicis: Nobis , inquiunt , auc-to r ibus , nobis pr incipibus , nobis expositoribus, damnate quae tenebatis , tenete quae damnabatis , rejicite an t iquam fidem, pa te rna inst i tuta, majorum deposi ta; et r ec ip i te : quaenam illa t andem? Horreo dicere: sunt enim tam su­perba , ut mihi non modo affirmari, sed ne refelli qui-dem sine aliquo piaculo posse v idean tu r . " ( Inse pd te ca acestea s'au prescr isu numai Galateni loru. Asiadara si acele ce urmédia totu in acea epistola s'au demandatu numai Galateni loru, cumu sunt d. e. „Si vivimus Spi­r i tu etc ." Gal. c. 5., ce fiendu absurdu , si fiendu acele demandate in t ru asemenea to tu roru , u rméd ia , ck p r e ­cumu acelea mandate morale, asia si cele ce se p resc r iu in privinti 'a credintiei obléga p r e toti in t ru asemenea, si p r ecumu nu e iertatu a inter i tâ seau a invedé unu lu p r e al tulu, asia nu e ie r ta tu n imenui a p r i m i afara de aceea ce a vestitu beseric 'a catolica pana acumu. Au dora

12 *

atunci se punea sub anatema, dèca cine-va ar fi anuntiatu afara de aceea, ce a fostu anunt ia tu ; eara acum'a nu se in templa asia. Asiadara si aceea ce totu acolo dîce: „Dico autem e t c " , numai atunci se demanda, eara acumu nu se mai demanda. Ce fiendu foradelege si stricatiosu a crede, asia u rméd ia cu tot 'adinsulu, cà p recumu ace­ste p reab ine observate in tote t empur i l e , asia si acele, ce sunt intar i te despre credint ia , nes t ramutande sunt prescr ise p e n t r u tote vécurile. Asiadara n ' a fostu ier tatu nicicandu, nici nu e ier ta tu unde -va , nici nu va fi cand' va ier ta tu a vesti ce-va crestiniloru catolici afara de aceea, ce au p r imi tu ; si asia a anatemisâ p r e cei ce ve-stescu pres te aceea, ce e p r imi tu odată , to tdeun 'a a fostu de t rebuint ia , p re to t indenea e de t rebuint ia si p o ­r u r e a va fi de t rebuint ia . S tandu dara asia lucrulu, este óre cine-va au cu atât 'a cutediare , câ se vestésca afara de aceea ce e vestitu in beserica, au cu a t â t a nepăsare , câ se pr imésca afara de aceea, ce a p r imi tu de la beserica? Striga, si repet î tu striga, si to tu roru si to tdeun 'a si p r e ­to t indenea striga p r i n epistolele sale acelu vasu alu ale-gerei , acelu invetiatoriu alu proporeloru,* acelu bucinu alu apostol i loru , acelu vesti toriu alu t ier i loru, celu ce e consciulu cer iur i loru , str iga dîcu, ea cine va vesti vre-o dogma noua se se anatemisedie. Si dincontra striga ó r e -cari bròsce, t ientiari si musce mori tórie , cumu sunt Pela-gianii, striga dîcu catoliciloru: F iendu cà noi voimu, fien­du cà noi demandarmi, fiendu cà noi espl icàmu, damnati ce t ieneati , tieneti ce damnat i , lapedat i credint i 'a cea vechia, insti tutele parintiesci si ce \ \ au lasatu străbunii , si p r imi ţ i : cari sunt acelea in urma? Me infricosiediu a spune , càci sunt asia de superbe , eâtu-mi pa re cà nu numai a-le afirma, ci si numai a-le refutâ fora órecare pedépsa n 'a r fi cu potintia.) —- Si cu aceste se p u a e m u capetu la citatiuni din santii par in t i . Deórace, p recumu scimu cu totii, de la 3 2 5 d. Chr . se incepura sântele sinóde ecumenice, cari atâtu in teor ia câtu si in pracsa nu sunt decâtu o netolerant ia continua doctrinala pana la celu din u r m a , carele s'a t ienutu la Tr iden t i ! si este cumu amu dice cu pucina deosebire câsî o recapi tu lare a to tu roru celoru de pana acóle.

Acum'a dara ce ne invétia tòte sinòdele ecumenice, ma si cele par t icu la re? Cu unu graiu ne striga tòte s e n -tinti 'a s .Paulu de mai susu: Anatema celoru ce aru tiene seau invetiâ alta doctr ina contrar ia celei p ropuse si t ie-nute de beseric 'a catolica. Ce tolerantia doctrinala jace in cuventulu ana t ema , amu vediutu mai susu. — Dara inca de vomu esì si la lucrur i speciale? cumu a fostu condemnarea renumi ta a celoru t rei capitule fòrte cunoscute fiacarui teologu. Asemenea la osendirea celoru dóuespradiece anatematisme ale ereticului Nesto-r iu ; osendirea cu unu cuventu a to turoru doctr ineloru eret ice , adica cont rar ie doctrinei catolice, asia incâtu incependu de la Simonu magulu, pro topar in te le to turoru eretici loru, pana la asiediarea incvisitiunei de tolerantia doctr inala nu potè fi vorba in beseric'a catolica, si e mi ra re , cumu se potè dice, cà netolerant i 'a espusa asia nu potè se aiba locu in teologi'a besericei catolice, candu aceea fórma caracterulu specialii alu teologiei catolice.

De la t empulu incvisitiunei incóce nu am ce se dîcu, cà aceea insti tutiune se calumniadia pe r excellentiam de netolerantia . Calumniadia dîcu, cà contrari i besericei catolice neciodata nu au voitu a p recepe sp i re tu lu ade­vera tu alu acelei 'a insti tutiuni, si p e n t r u aceea in locu de a recunósce cà ce netolerant ia jace in ea, i -au insu-sîtu unu ce, despre ce nu a visatu beseric 'a Mantu i tor iu-lui neciodata. Eata in scurtu ce contiene inst i tut iunea

acea vecsata atât 'a : Beseric'a catolica este o societate asiediata spre mântuirea membri loru agregaţi acelei socie-tati pr in botediu. Câ se fia curespundie tòr ia scopului a re donulu infalibil i tatei; că infalibila dara nu potè p r o p u n e decâtu adeveru, si asia ce nu consuna cu invet ia tur 'a ei nu potè fi adeveratu, este re tacire , e ró re . Acum'a, câ se mantuésca p r e cei ce sunt in s inulu ei, t rebue se- i pad ié -sca de re tac i re ; e indetorata d rep tu-aceea a alungă de la membri i sei tòte acele ce sunt spre p ie rderea loru, acést'a o face p r i n s terpirea doctr ineloru contrar ie ce -lei 'a catolice. Detorint ia dara are baseric 'a a cercă si a s te rp i retacir i le , că se mantuésca p r e fiii sei de osend 'a e te rna ; din detor in t i ' a acést'a se nascîi incvisitiunea, carea in manele basericei a fostu o padia, câ unii reutat iosi se nu abată de la calea mantui tòr ia p re credintiosii m e m b r i ai societatei crestinesci catolice; in te resu lu celu mai pr inc ipa lu dara alu membr i lo ru societatei basericesci aduce cu sine, câ se fia aperat i incont r ' a e resur i loru . Acesta interesu fii personificatu in incvisit iune, chiaru pecumu este in teresulu societatei civile câ se fia t r i b u ­nale p e n t r u cei ce făcu incontr 'a scopului societatei, si asia t r ibunalele sunt in teresulu personificatu a insocitiloru cîvilminte. Duce minune ! cumu po tu unii fi atâtu de groso­lani la creri , de nu p recepu , ca o insti tutiune spre padî -rea celui mai scumpu interesu spire tualu este rea si dediositòria pen t ru genulu omenescu, eara un'a p e n t r u padî rea in teresului mai dediosu, a celui mater ia lu , e fòrte buna si neapera ta t rebuint iósa. Si un'a si alt'a nasce din firea omenésca, din interesulu compusu alu omului spiretualu si mater ialu, cu acea deosebire , cà un 'a e eu mul tu mai de lipsa si mai sublima, ca e p e n ­t ru unu ce mai pre t iosu si mai nobilu, p e n t r u ca sta mai susu spiretulu decâtu t rupu lu , rnateri'a simpla. Dèca am eu drep tu câ cetatianu mirénu a fi apera tu , câ se nu mi-se prepadésca cele mater ia le : chiaru asia, inca mai t a r e , am drep tu , că membru lu unei societăţi asiediate p e n t r u folosulu mieu sp i re tua lu , se fiu apera tu de p ie r ­derea propr ie ta te i mele spi re tuale . In societatea civila guvernulu are t r ibunalele incontr 'a reu ta t ios i lo ru , ce m'aru daună in cele mater ia le : in societatea besericésca are aceeaşi beserica, si t rebue se aiba t r ibuna lu , care se apere interesulu mieu spi re tualu ; si caca bas'a incvisi­t iunei , carea intielésa dupa cumu este si t rebue se fia, si p r ecumu a fostu in manele besericei si in tempulu ei mai infloritoriu, nu potè face spaima unui omu cu creer i sanetosi. — Pamfletele si berfelele aruncate asu­pr 'a incvisitiunei p r in unele scrieri romantice sunt in par te si mai demulteori false, in pa r te sunt resul ta tu lu abusur i loru potere i , de carea nu s'a t ienutu incvisitiunea, si cari abusuri fure fulminate de insa-si beseric 'a pr in consti tut iunele pontificie, si asia nu se po tu impută be­ser icei , pecumu acést'a s'a a re ta tu de mii si mii de ori , incâtu amu pierde t empulu si pacienti 'a cet i tor i loru cu adeverirea ce loru dîse. Nu e dara p e n t r u ce se s t r i -gàmu si se ne infioramu, candu ne arunca cine-va i n ­cvisitiunea, numai se o int ielegemu, dupa cumu a fostu aceea, si se nu ne in t ipuimu unele ce nu au esistatu neciodata. Sciu eu b i n e , ca noi tor i loru nu le place in­cvisitiunea, ca pana a t ienutu aceea si pe unde mai susta nu au potu tu si nu po tu a respand i retacir i le loru; inse acést'a nu p roba cà insti tut iunea e rea, fora chiaru din­contra cà e corespundia tór ia in teresului spire tualu, ape-randu- lu in intregi ta tea si curat ieni 'a lui ; inse câte nu le placu unoru câ acei 'a, cari lapedandu adeverulu ambia dupa sclintiri le mintei loru p ropr ie re taci tór ie , dara p e n t r u aceea nu se potè lasă calea adeverata si se

se aprobe nelucirile corumpatórie, adica nu se potè to­lera seau aprobă ce nu e adeveratu, ca adeverulu e unulu si nu sufere contrariulu seu.

Se trecemu de la incvisitiuné mai departe pana la tempulu mai nou, pana in diu'a in carea scriemu aceste. Dupa ss. părinţi, ss. sinode si incvisitiuné pecumu amu vediutu tote netolerante doctrinalminte, teologii s co ­lastici si cei mai lardîi toti propunu acea netolerantia, incâtu nu este ce-va tractatistu in tempulu de facia, ca­rele se nu aiba acea tesa; marturia-mi fia controver-sïele mai toturoru scolasticiloru de la Petru Lombardu seau maiestrulu sentintieloru pana la dogmatic'a celui ce a scrisu mai pe urma; numai in unulu de nu se va află seau espresu seau in intielesu netoleranti'a, despre carea scriu, me dau invinsu. Dintre multi amintescu aici pre Bellarmin despre controversie, cari nu dau bunu esemplu de tolerantia, pre Ioanu Duvoisin, carele rae tractatulu „Essai sur la tolérance", si minune! are chiaru propusetiunea mea, incâtu de nu ar fi lucru de omenia a dechiară adeverulu si nu m'asi esprima, cà eu numai dupa post'a din Sïonu am cetitu pre respectivulu auctoru, fiacarele cu totu dreptulu ar potè dîce , cà sentinti'a urmatdria: „Cette intolérance est un des carac­tères du christianisme â l'égard des autres religions, et de l'église catholique â l'égard des communions chrétiennes, qui se sont séparées d'elle ou par l'héré­s ie , ou par le schisme" (Netoleranti'a acést'a este unulu din caracterele creştinismului cu respeptu la alte religiuni, si alu besericei cat. cu privire la comuniunile crestine despărţite de beseric'a cat. seau prin eresu seau prin schisma), este mai pescurtu escrisa de mine in epistóTa mea privata, la carea căpătai nota.

Mai aducu si pre Muzzarelli „De tolerantia et de inquisitione", carele dupa espunerea tecstului s. Paulu (Rom. c. 16. v. 1 7 — 1 8 ) stringe argumentarea estmoduî „Apostoli, ut patet , I. Christi doctrinam servabant; atqui apostoli certissime tolerantia omnino destituti erant: ergo I. Christi doctrina tolerantiae adversatur" (adica: apostolii, precumu se vede, păstrau invetiatur'a lui I. Christosu; ci apostolii cu adeveratu erau de totu curati de tolerantia: deci invetiatur'a lui I. Ch. se opune tolerantiei) ; mierge apoi si mai departe si dîce si mai multu, ce credu cà nu va placé la mai multi, inse p e n ­tru a loru neplăcere nu e mai puçinu adeveratu: „Deni-que absque dubio principes ut possunt ad sequendam Christi doctrinam adstringuntur; Christi vero doctrina absolute tolerantiam explodit ; ergo principes simul vere Christiani vereque tolérantes sint impossibile est"; mi -pare , cà aici se dîce ce-va mai multu, si totusi nu sciu ck Muzzarelli se fia fostu trasu la respunsu pentru scrierea tractatului seu, nici canoniculu Migne, pentru-ca a retiparitu acelu traptatu.

Se mai adaugemu pre p. I. Perrone, ck vedeţi!! si de este iesuitu, inse e recunoscutu unulu dintre cei mai emininti tractatisti in cele teologice. Apoi elu are o trap-tare despre tolerantia, si sciti ce este propusetiunea prima? „Tolerantia religiosa est impia et absurda"; si are dreptu din urmatóriele puncte: a) Ca toleranti'a reli­giósa ar nemici descoperirea; deórace dèca tòte religiunile crestine seau necrestine aru fi bune, pentru ce ar fi des-coperitu Domnedieu vointi'a sa ómeniloru, pentru-ce ar fi amenintiatu cu osendire eterna pre cei ce nu credu cele descoperite de dinsulu? Totdeun'a aru potè re s -punde: noi suntemu in calea cea mantuitória, ca tote re­ligiunile sunt asemenea folositórie. b) In asemene casu aru fi" dóue seau mai multe adeveruri unulu altui'a

contrariu; inse o absurditate asemenea nu se p o t è inghitî, deórace adeverulu este individuu si simplu, si prin urmare nu i-se potè opune numai retaéi-rea si falsitatea, c) Este si mai multu: in casu asemenea Domnedieu, Domnedieulu adeverului si dreptatei, ar părtini asemenea adeverulu cu retacirea si egalminte ar iubi si aru mântui pre cei ce sunt ascultători de dinsulu că si pre cei ce voindu si sciendu i-saru opune; dreptu-acea ar fi indiferentu in privinti'a adeverului seau reta-cirei, virtutei seau vitiului, obedientiei seau rescólei, ce duce la nemicirea conceptului ce avemu despre Domne­dieu. d) In urma amu deveni cu o teoria asemenea acolo, cà Christosu, fiendu vorba mai alesu despre sectele cres­tine cari sunt afara de beseric'a catolica, ar fi auctorulu si descoperitoriulu toturoru pareriloru contrarie, candu tòte confesiunile religióse aru fi' pestrecute cu vederea si stravediute, cugetandu-le mai cumu amu dîce de ase­menea adeverate. — Se lasamu pre Iesuitu.

Mi pare curiosu, cà trebue se aducu inainte si chiaru pre auctorulu vienesu I. Schwetz, numai atât'a dîcu despre dinsulu. — Dar apoi mi-se vede cu totulu de minune, ck trebue se citediu si pre p. I. Deharbe, tra-dusu si tiparilu acumu decurendu in Vien'a romanesce de seol'a teologiloru rom. de acòlo; voiu aminti numai pagin'a, ck opulu sciu ck se afla la multi pana acum'a inca, si ar trebui se se afle la fiacare preotu de tréba, ck opu asemenea nu cresce râpede pe ia-ce borta. Din opulu acel'a dara pag. 132 pana la 179 mai alesu se potè ave idea despre cele de sub intrebare in desbaterea nostra, ck mai acuratu traptatu despre netolerantia nu se recere. — Ci neci nu amu fi avutu trebuintia de alte documen­te, fora de unic'a intrebare din catechismulu si celu mai mitutelu; au mai trebue ce-va spre a adeveri netoleran­ti'a doctrinala in baseric'a cat. decâtu întrebarea din ca-

stechismu: „Carea este credinti'a cea adeverata"? si „Potu fi mai multe credintie adeverate?" cetésca-se respunsurile din catecfaismu si puna-se conceptulu in loculu cuventului, aboi spuneţi, ce tolerantia doctrinala este in beseric'a cat.?

Altcumu si mai multi teologi inca amu potè aduce inainte; inse ne vomu ajunge cu unulu pentru toti. Ave­mu de presentu unu teologu, carele dupa autoritatea si invetiatur'a, ce o are, este fòrte renumitu, si cu o autori­tate necontrastabila de toti acei, ce cunoscu a fi si nu nu­mai a se numi catolici. Teologulu acel'a e unu betranu aduncitu, inse fòrte abilu si ageru in tòte întrebările juridice si teologice. Se audîmu! Piu IX. teologulu teolo­giloru, părintele parintiloru, episcopulu episcopiloru, ca-pulu vediutu ahi basericei Domnului n. I. Ch. in enci-clic'a sa renumita din 8. Dec. 1864 are unele propuse-tiuni, incâtu ti-se păru a fi scrise pentru articlulu acest'a. Ve indoiti? Deschideţi si cetiţi propusetiunea XV.: „Liberum cuique homini est eam amplecti ac p r o -fiteri religionem, quam rationis lumine quis ductus veram putaverit". Eara prop. XVI. dîce: „Homines in cuiusvis religionis cultu viam aeternae salutis reperire aeternam-tpie salutem assequi possunt". Prop. XVII.: „Sal tembene sperandum est de aeterna illorum salute, qui in vera Christi ecclesia nequaquam versantur". Se mai adaugemu si prop. XVIII.: „Protestantismus non aliud est quam diversa verae eiusdem Christianae religionis forma, in qua aeque ac in ecclesia catholica Deo plăcere datum est". — Nu am trebuintia, dupa cumu cugetu, a espică, cumca la propusetiunile condemnate regul'a este, ck contradîcatoriele acelor'a sunt adeverate; acést'a presu-punendu, teologulu nostru, doctorulu basericei cat. ne

*

da o idea forte minunata despre tolerant i 'a doctrinala. Mai mare netolerant ia c redu ca nu potè fi, decâtu a i n -tiercâ p r e omu de la inbracisiarea pa re re i lui p r o p r i e si a-lu astr inge sub pedepsa e terna la o rel igiune de t ie rmu-r i t a ; mai depar te ce tolerantia este a dechiarâ, câ man-tuinti 'a sufletésca nu se potè asecurâ numai in religiunea cea adeverata, carea se dice cea catolica; mai incolo ca neci nu se potè ave o sperant ia maguli tória despre salu-tea celoru ce sunt afara de baseric'a cat., si in u rma se nega cà in protes tant i smu ar poté se fia omulu placutu lui Domnedieu po tendu-se intielege sub protes tant ismu verTcarea secta religiósa r u p t a decatra rel igiunea adeve­ra ta , cà asia este? — Cu acestu teologu nu ne po temu ferici, desi este fiiulu seclului pres in te , seclului luminei si a civilisatiunei, cumu se d ice ; si cu dinsulu se p u n e m u capetu netolerant iei ; déca nu ne -amu ajunsu scopulu cu cele dìse pana aci, apoi neci follanti nu ne voru înde­stuli , — Si asia cugeta cà am adeveri tu propuse t iunea mea, carea se p a r ù uno ru asia de scandalósa, si carea se adeveri a fire, luata din s. sc r ip tura si t radi t iunea in t ré-ga a basericei cat. Acést'a despre netolerant i 'a doctr i ­nala seu religiósa speculativa.

Se vedemu ce-va despre tolerant i 'a personala , adica despre modali tatea de a t rac ta cu acele persone din famili'a cea mare omenesca, cari nu sunt de o credintia cu noi.

Aici voiu se p ronun t iu o p ropuse t iune , carea eara va misìca creri i uno ru neprecepu tor i ; inse nu-mi pasa, deórace voiu p ronunţ ia adeveru , s i- lu voiu demustră . Eaca dara : „Tolerant ia personala nu esista, numai in beser ic 'a catolica". Ho, h o ! voru dîce uni i , voi cu anate­mele , indicele, cu incvisitiunea, cu si labulu; voi, cari osenditi l iberatea de conscientia, ve arogat i eschisetatea in privinti 'a toleranl iei ; acést 'a , se nu dîcu mai multu, se pa re o batjocorire a omenimei , seau o insielatiune maguli toria!

Cei ce a ru striga estmodu, mi-pare greu, dar o voiu spune , a ru fi forte novitii in t rebi le istorice si ih cunoscerea besericei cat. Se vedemu. — Ce va se dica a to lera p r e cine-va, au dora e atât 'a câtu a-lu batjocori, urgisi , a-lu injurâ , a nu- lu recunosce de ap rópe le seu? seau a-lu t racta cu iubi re , a-lu ind rep tâ cu blandétia, a-lu ajuta in nepotintia, a cerca in totu modulu de omenia a - lu ferici? in t i e legundu-se ambele t rac tar i despre cei ce nu sunt de o credint ia cu noi. Căutaţ i si veti alla in istori 'a omenimei, cà modulu p r i m u netolerantu mul tu puc inu se afla la tòte sectele r u p t e decàt ra beseric 'a adeverata , seau si la pagan i ; eara modulu alu doilea-lu veti n imer i in tòta deplinătatea sa la aceea mama dulce, beseric 'a cat., carea fù intemeiata din indemnulu amorei , iubirei cei mei pe r fep te , iubirei unui Domnedieu indu­r a t a si iubitoriu, deórace »asia a iubi ta Domnedieu l u ­mea , câtu si p r e unulu nascutu fiiulu seu l 'a datu, câ totu celu ce va crede intr ' insulu se nu p é r a ci se aiba viétia e te rna" , si scimu câ acelu fiiu, Domnedieu-omulu a sufer i ta p e n t r u omeni din iubire tòte pana la mór tea cea mai intìoratòria, dediositòria, câ se ne dee nòue esem-p lu si se-i u r m a r i m u si noi. Acést 'a iubire o a c red i ta beser ic 'a lui , o-a pract i sa lu pana aci, si o va pract isă pana la capetulu vécului p r e c u m u o pract isédia si de p res in tu ; mar tur ia-mi este predicarea adeverului religi-une i nòs t re sante de la inceputu pana in t empulu de facia. Aducet i -mi esemple, déca potet i , candu si unde au agred ia tu predicatori i evangelici persòne le pagane au necrest ine? Unde si candu le-au t racta tu cu despre t iu , cu în juratur i si cu asprime? Unde si candu au persecu­

ta ta p r e cei de credintia contrar ia? Ci d incontra se scie modal i ta tea blanda si iubitória a besericei in indulcirea celoru retacit i , p r imindu- i si invet iandu-i cu o iubire nespusa, cu o dulcétia de o anima ma te rna ; déca a i n t r e -buinl ia tu a-uneori mesuri mai energice incontr 'a u n o r u fii p rop r i i retacit i , a facutu cumu am dìsu mai susu p e n ­t ru binele acelor'a, si mai alesu pen t ru ape ra rea t o t u r o r u celor'alalti credint iosi , a facutu din datoria santa. — Domniloru! Beseric'a cat. nu sufere re taci rea , neadeve-ru lu , dara iubesce p r e cei retacit i , si de-i compat imesce pen t ru gresiele , se incérca numai si numai din iubirea càtra ei, càtra mântuirea sufleteloru acelor'a a-i aduce la calea adeverului , inse nu cu sil'a, ci cu blandeti 'a, cu i u ­bire sì cu invetiarea adeverului induplecandu- i a para­si ce este r e u si a inbracisiâ ce este b u n u ; si in int iele-sulu acest 'a este diptata sent'inti'a marelui episcopu s. Franciscu de Sales despre miere si olietu, inse candu e vorba de doctr ina in abstrasu nu e asia, ma sciti ce dice si in privinti 'a modului de t r ap ta re a orea acelu san ta pl inu de iubire si blandétia? Ascultaţ i : „Dum confligitur spina et aflictio dat in te l lec tum", in epist . ad Clem. VIII. ( Insemnu aici, cà citatiunile aduse de mine mai tòte se afla in tom. VI. Theologiae cursus compi. , de la pag. 1216 pana la pag. 1320 , aflandu-se acolo inca si mai aspre , decâtu cele aduse.) Cetiţi istori'a, dar istori'a aceea, ce este lumin 'a adeverului , si veti afla negresîtu adeveretatea cuventeloru mele.

Dincontra , de unde au nascutu persecut iuni le si netoleranti 'a pe r sona la? Deschideţi eara istori 'a de la inceputulu creşt inismului si ve va invetiâ, cine si unde a fostu netolerant i 'a , si este si pana adi. Priviti tò te insti tutiunile de binefacere a catoliciloru si veti afla intr 'insele mai din tòte sectele, cà e vorba de binefacere, de ajutorarea omenimei , si in acésta privintia baseric 'a Mahtui tor iului nost ru dulce si iubi toriu tiene modal i ta ­tea acelui ce face se resara sórele asupr ' a celoru buni si celoru rei , fiiloru si filiastriloru. Inse căutaţi acelesi i n ­stitute la cei de alta credintia si-mi spuneţ i , câţi se indul-cescu de bunetatea acelor'a din acei ce sunt deosebiţi in credintia de p ropr ie ta r i i respect iveloru institute? Si sciti inca ce? Tò te sectele necatolice p recumu si pagane , ve­deţi numai in genere vorbindu, nu multu-si frangu cape­tele cu doctrin'a, fora se apuca de persóne , de batjocuri, de incr iminăr i , si de asemene lucrur i necuvientióse, cari tòte pr ivescu persònele si nu credint i 'a altor 'a, asia ve­deţi apoi tolerantia! p e n t r u cà vedu cumca baseric'a nu apròba pamfletele loru si ratecir i le grosolane, cu o manie ra de totu contrar ia se apuca de trivialităţi s t rada­le, si pecandu tolerédia doctr in 'a cà nu au adeveru i n ­cont r ' a adeverului , se descarcă cu batjocuri asupr ' a p e r -sóneloru; si apoi cutédia a str iga la netoleranti 'a base­ricei cat. inschimbandu cu o apucă tura neomenósa c o n -ceptu lu cuventului . Cà vederi, si acést 'a se o int ie legemu bine! nu e vorba de netolerant ia doctr inala candu ataca ei cu cuventulu acel'a baseric'a, farà intielegu cea p e r s o ­nala, carea cu to ta d rep tu lu e ur i ta fiacarui omu b i n e -semtìtoriu, si o asemenea netolerant ia cu adevera ta nu t r ebue , dara neci po tè se se afle in teologi 'a adevera ta cres t ina ; inse cu nedrep tu lu facu acést 'a, cà baseric'a cat. necicandu nu fù peta ta de o asemenea ciuma.

Ar fi se mai amintescu ce-va despre tolerant i 'a c i ­vila, inse acést'a inca totu acolo reése ; catolicii si in acea privintia sunt nu numai to le ran ţ i , fora chiaru peste m e ­sura p rea to le ran t i , candu dincontra necatolicii vedemu in tòta E u r o p ' a ce tolerantia dovedescu; aici nu avemu

t rebuint ia de esemple speciale , cà ne vorbescu chiaru tò te t ier i le europene .

" Se adunàmu in scur tu cele insìrate si se facemu capetu. Beseric'a e netoleranta in pr ivint i 'a doctr inei , adica nu recundsce numai unu adeveru; inse e to leranta in pr ivint i 'a pe r sóne lo ru , imbraciandu si inve t ianduto te popóre le cu iubirea si binefacerea eredi ta de la Man-tui tor iulu lumei . Contrari i besericei cu doctr in 'a nu - s i p rea batu min tea , fora sunt netolerant i cu persóne le ; si câ se pota s t r iga , sciendu cà in beserica este ne to leran-t ia , aceea o s t ramuta fora totu d rep tu lu cu netolerant i 'a personala , carea sciu cà suna r eu verìcarui 'a , si asia apoi unii fora a cugeta lucrulu mai aduncu se indestulescu cu aceea, dèca striga si ei la netolerantia. Inse se nu ne spa imantàmu de nume, ci se cautamu conceptulu lucru­l u i , si se dechiaràmu cu tota I ranchet i ' a ce e, ce nu e. Cei ce ne arunca nòne catoliciloru ne to le ran t i ' a , aru voi se ajungă acolo, câ se pota r e spand i rateciri le loru fora neci o impedeca re , si acést 'a asia câ se faca mainainte odiósa beser ic 'a aruncandu-i o netolerant ia ce nu este la e a , câ asia credintiosii din ur 'a numelui se nu r ecu -nósi a nici ceea ce o are si fora carea nu potè fi beserica adevera ta : u n ' a , santa , catolica, si apostolica.

Eaca caus 'a , pen t ru ce se ataca netolerant i 'a si p e n t r u carea t r ebue se cunóscemu conceptulu acelei'a si se scimu, carea netolerant ia se cuvine si carea nu be­ser icei ; cà numai asia vomu potè aduce judeca ta drép ta despre unu lucru , dèca vomu pă t runde esinti 'a acelui 'a ; a l tcumu cai verdi pe par ie t i de ai „Concordiei".

Asia int ielegu eu netolerant i 'a si tolerant i 'a , si asia c redu cà ne p r ecepemu . Altcumu invet iatur 'a d rép ta to tdeun 'a o voiu p r i m i bucurosu macaru de la cine, deórace o nebunia câ aceea nu mi-a p lesni tu p r i n creer i căsîcumu eu asi fi per fep tu si nu asi po tè invetiâ de la a l t u lu , seau asi fi infalibilu. — ,Clara pac t a , boni amici ' . *)

Dr. V. luti...

*) Articlulu acumu incheiatu ne-impune detorinti'a se ne-damu despre trei lucruri sém'a facia cu dinsulu.

1. Pentru-ce amu respunsu noi in publicu la o epistola privata? An­tâiu, pentru cà acea multu pretiuita epistola, despre carea e vorb'a, pretinde in termini respicati a reproduce opiniunea publica a unei clase intregi si dintr'unu tienutu intregu. n Noi o . .n i i« , „noi esti deaici", »se-ti descoperu semtîrile nòstre" si alte asemeni sunt frasele intre-buintiate intr' ins'a. Asia standu tréb'a, lucrurile, ce privescu pre atàti'a si a caroru scientia a devenitu a fi posiesiunea atàtor'a, n'amu crediutu si nu credemu se le-numere mai multu cine-va in sfer'a ace­loru secrete, despre cari se nu-ti fia iertatu a grai fora vatemarea cui-va in audiulu toturoru. — Dar preste aceea a mai fostu inca si unu altu motivu, care ne-a indemnatu la acelu pasiu. Laudat'a epistola adica, cea de antâiu ce fumu norociţi a o capetâ in viéti'a nostra de la acea mana stimata, dupa-ce ne-da binevoitoriulu svatu, „că Sîonulu r. se se detiermurésca a nu fire cochetu cu contrarii sei", ncâ se-si tiena de gloria a (i atacatu de dinsii" si ncandu acesti'a se voru scola in­contr'a lui", in urma dupa multe alte ne-promite cu generositate a ne-tramite spre publicare o programa nóua „câ o esplicatiune mai spe­ciala la cea din n™- 1. alu Sîonului r.« Tòte acestea, precumu vedemu, ne-venira dupa esîrea la lumina a diuariului ce-lu redigemu; macarca considerandu ori program'a nostra, unde se spune apriatu cà Sîonulu r. se va nesui a intari legatur'a unirei in credintia cu s. mama beserica a Romei, ori celealalte materie cuprinse in numerulu primu alu ace­lui'a, noi credemu tare, cà in respectulu semtiementeloru corecte, ce câ fiiu credintiosu alu besericei nostre gr. cat. le-nutrimu porurea cu scumpetate, nicedecumu n'amu ascunsu pisic'a in sacu. Deci, cà cu câtu dreptu fùmu adusi in suspiciune si banuéla, câcumca Sîonulu r. ar cocbetâ seau celu pucinu ar voi se cochetedie cu nu sciu ce contrari ai sei , ast'a o lasàmu in nepartinitóri'a judecata a onoratului publicu. Din de aceste inse nu potumu se nu venimu la aceea conclùdere potè cà greşita, precumca voru fi esistendu cum'va unii, cari de la Sîonulu r. aru fi asceptatu indata nu sciu ce rodomontade ori chiaru dechiarari de resboiu pre mòrte si viétia; deunde pentru unii atari aflaràmu de bine a ne aretânumaidecâtu fora reserva colóreasia dechia-iâ atunci casi acumu cu totu respectulu cuviintiosu dar deodată si cu tòta francheti'a, cà de la spiritulu programei nòstre n'avemu voia a ne abate. Adeverulu santei si amatei nòstre mame beserice atacatu fiendu va gasi in noi, precâtu ne-voru ajuta marginitele nòstre poteri, tot­deun'a pre aperatoriulu seu resolutu, pentru dinsulu nicicandu nu ne-vomu sfii a descinde in arena la o lupta onorifica cu arme egali; eara

Epiclesea liturgieloru grec. si orient, si canonulu consecrarei

din misa latina. • (finea.)

1. Dupa credint i 'a besericei po te rea de a t r ansub-stantiă elementele eucharist ice o-au cuventele , ros t i te de Mântuitoriulu la cin'a dep re u r m a , „acest'a e t r u p u l u mieu, acest 'a e sângele mieu" . Ast'a d r ep tu ca nu e dogma definita p r in vreo decisiune conciliaria formala; dara a intari con t ra r iu lu n 'a r insemnâ alt'a, decâtu a voi a contradîce atâtu t radi t iunei câtu si pracsei si r i tului besericei.

Din părinţ i i , cari atest^dia in acestu respectu inve­tiatur 'a t radi t iunala se numimu câ de esemplu pre s. Gregor iu teologulu, carele rece>ca p r e episcopulu Am-filochiu, câ acest'a „se nu p rege t e a se rogâ p e n t r u elu, candu p r i n cuventu det rage si scobdre Cuventulu, candu in macelare necrunta macehjdia t r u p u l u si sângele Dom­nului cu cut î tulu sacrificam a l u c u v e n t u l u i L u i . " S. Ioanu g. d. a., cumu vediiimu mai susu, ne adeveresce i n t r ' u n u modu dupa datina-si elocintu esistinti 'a epiclesei ; totodată inse nu ne-Iasa nici umbra de indo^ la despre aceea, p r e ­cumca consacrarea se templa p r in vorbele inst i tut iunal i . „Nu omulu e (d îce in omil. 1. n. 6. de prodi t ione ludae) , celu ce face câ darur i le puse inainte se devină t r u p u l u si sângele lui Chris tosu, ci insusi Chris tosu celu p i roni tu p r e cruce p e n t r u noi. P reo lu lu e numai locut ienutor iu candu rostesce acele cuvente, eara po te rea si cha ru lu e a lui Domnedieu. ,Acest 'a e t rupu lu mieu ' , dîce: si acest 'asi vorba preface cele puse ina in te" . Mai incolo I. Maro , in sec. VII. pa t r i a rchu alu Antiochiei , (in Exposi t io min i -sterii oblationis d. Iacobi) in ta resce , ca: „Sta t im atque sacerdos ex persona Salvatoris noştr i verba haec profe r i ,hoc est corpus m e u m ' , panis in corpus Domini noşt r i ,

altfeliu de atacuri si lupte, bunaóra dora cá cele ale lui Don Quixole cu morile de ventu, le lasâmu bucuroşi altor'a.

2. De ce amu dîsu noi, câ cuventulu ,netolerantia' proprie nici n'ar ave locu in scienti'a teologica creştina? Ast'a o dîserâmu in deplin'a cunoscintia a faptei, ce o marturisesce si articlulu de susu, cumca ss. părinţi, esti cedri superbi intre tufele Livanului, esti genii nemoritori si aste luminarie in veci stralucitorie ale besericei n'au sciutu nici ba-remu de cuventulu netolerantiei. Mărturisi mu incólea sinceru, că noi inca amu cititu in citatulu cursu completa alu teologiei si si in alte cursuri complete si necomplete seau compendie despre tolerantia si netolerantia; inse pentru acea ,non juravimus in omnia verba magistri'. Noi pintre studîele nóstre in asta privintia ajunsemu la unu resultatu de totului diferitu; si ore la care? Pescurtu la acel'a: cumca adeve­rulu obieptivu e ce-e-dreptu numai unulu; dara adeverulu subieptivu pete fi asia de multiplu, câte subiepte seau individe seau persone se afla, totulu depindiendu de la convingerea subieptiva; ear apoi, intre-bámu, cine va cutediá a intari, câ e pecatu ceea ce purcede din con­vingere sincera si neclatita ? Acumu adeverulu, scimu si concedemu, câ nu trebue se se acomodedie, câci acomodandu-se delocu ar incetá a mai fi adeveru; dara elu de alta parte n'are nici lipsa de a fi netole-rantu, v. s. d. dupa preceperea nóstra conceptulu oricărei netolerantie închide si cuprinde in sine porurea o purcedere ofensiva, la ce ce inse numai neadeverulu e avisatu câ unulu ce e lipsitu deneresistibil'a arma a convingerei seau a potintiei de a te convinge celu pucinu pentru unu tempu mai indelungatu; ear spre demustrarea acestui asertu provo-câmu, de e iertatu, chiaru la cele dîse in articlulu din cestîune despre netoleranti'a secteloru necatolice. Din estu punctu de manecare soco-timu noi cá-su de a se esplicá numéresele locuri ale scripturei si ale ss. pp. citaţi acolosi, neluandu afara nici chiaru pre cele cu anateme, deórace cu respectu la acést'a piedépsa bes. e lucru preaíirescu, câ déca unu membru alu vreunei insociri libere, cumu e si societatea be­sericésca, nu va se se mai supună legiloru ei , nu numai câ acést'a-lu eschide din sinulu seu, ci propriaminte si membrulu insu-si ,ipso' facto se eschide pre sine = se aforisesce = se anatemisédia; fora apoi din asta noţiune primitiva a anatemei ,per quam regulam' se deduce unu ar­gumenta pentru netolerantia? Nóue cu privire la intrebatiunea acest'a in generalu ni-se pare mai peremtoriu loculu de la Luc'a 9, 53—55, unde se dîce, câ neprimindu Samarinenii pre Isusu, firesce pentru invetiatur'a lui, invetiaceii Iacobu si Ioanu suparandu-se deptu acest'a agraira pre invetiato-riulu cerescu: „Domne, voi'a-ti este se dîcemu, se se scobóra focu din ceriu si se-i amistuésca pre ei, cumu si Blia a facutu ? Eara intorcun-

et vini mixlum in ejusdem pretiosum sangvinem trans-muta tur, etiamsi species remaneant". Eara s. Ambrosiu demustra (de mysteriis c. IX. n. 5 2 . 54.) posibilitatea transubstantiarei prin o analogia impromutata din T. V„ argumentandu asia: „Nam sacramentum istud, quod ac-cipis, Christi sermone conficitur. Quodsi tantum valuit sermo Eliae, ut ignem de coelo deponeret: non vale-bit Christi sermo ut species mutete lementorum?. . Ipse clamat Dominus Iesus: Hoc est corpus meum. Ante b e -nedictionem verborum coelestium alia species nomina-tur, post consecrationem corpus significatur etc".

De intrebamu mai departe pracs'a si ritulu beseri­cei, v. s. d. liturgiele, eie inca nu ne dau in privinti'a acést'a altu respunsu, decâtu celu audîtu acumu din gur'a parintiloru. Anume, câ se tacemu de elevarea daruriloru, ce cu scopu câ credintiosii se Ie-adóre se face in mis'a latina de la eresulu lui Berenga-riu incóce nemidllocitu dupa rostirea cuventeloru domnesci preste eie : a) nu e fora de însemnătate impregiurarea, cà nararea actului institutiunalu in acele liturgie resaritene, cari premitu acestui'a o enumerare a toturoru momenteloru principali din opulu mantui-toriu a lui I. Christosu, Iaudatulu actu institutiunalu alu cinei depreurma nu se afla in ordine istorica pusu intre acele momente, ci e scosu dintre ele provediutu fiendu cu o introducere deosebita, carea graesce mai totdeun'a apriatu despre intentiunea de a implini in acelu mo­mentu mandatulu si institutiunea lui Christosu. Singuru si numai deaici amu potè cu certitudine conchide, ca acea pusetiune desclinita mai emininte si acea introdu­cere pusa in fruntea actului institutiunalu n'are altu

scopu,decâtu se arete, ca aici nu se narédia consecrarea trecuta (de la cin'a depre urma), ci se incepe actulu consacrarei presinte. Dar apoi b) liturgiele prescriu, câ fapt'a eucharistica a lui Christosu se se deplinésca in modu dramaticu: liturgulu cu deosebita luareaminte, evlaviósa se iee darurile in mana (liturgi'a s. Iacobu,

d u s e Isusu i-a certatu pre ei st a dîsu: Nu sciti a cărui spiritu sunteli voi"; ceea ce, substituindu proverbulu biblicu cu unu proverbu de alu nostru corespundiatoriu, va se dica: Nebunesce si neintieleptiesce ati graitu aretandu-ve asia de netoleranti. — Ce se tiene mai incolo de pro-pusetiunile din enciclic'a papale, apoi ne rogàmu citésca-se cu luarea­minte mai marisióra motivele, din cari s'a urdìtu si la cari se provoca fiacare din eie, si atunci intielesulu multor'a debunaséma ni-se va des­veli ochiloru mintiei cu totulu altmintrea, decimili ni-lu aréta la prim'a căutătura liter'a tecstului; atunci vomu vede cà si propusetiunile nòstre nu-su îndreptate incontr'a nelolerantiei ci incontr'a nereligiosiloru, càci numai ala ioni omeni fora nici o convingere si conscientia le-póte fi totu atât'a ori cést'a ori ceea ori mai bine nici o religiunea, Apoi de se des-apróba toleranti'a principiarti si a domnitoriloru creştini catolici, se ne aducemu aminte, cà in seclii primi ai creştinătate!, candu la mandatulu netolerantiloru imperati pagani simplu numai pentru convingerea religi­ósa se versau paraie de sange crestinescu nevinovatu, de totului altmin­trea argumenta s. Iustinii mart, Atenagor'a, Cvadratu si ceialalti defen­sori ai crestiniloru in apolegiele loru. — E bine dara incVisitiunea? Candu vediuramu si incvisitiunea trasa in patrociniulu netolerantiei, ier­tare, dara n'amu polutu decàtu se compatimirau beseric'a, carea facia cu o atare patronire inca va trebui se strige câ celu din dicala: Apara-me, Donine, de amici, cà de inimici nu me tenui! Noi dincontra amu in­vetiatu de la istorici besericesci solidi (d. e. vedi pre latìtulu in Ungari'a Cherrier in opulu seu tom. II. pag. 194.) cumca acelui instituţii, provo­cant prin violinti'a caracteristica a eresurilortt din evulu mediu, carea prorupse pana si in rescóle amenintiatorie cu restornarea si derapena-rea totala a orice ordine sociala in stătu, mai multu motive politice i-au datu origine; deosebi despre incvisitiunea generala din Spani'a, modelulu incvisitiuniloru, pre urtn'a mai a toturoru istoriciloru beser. mai de renume afirmàmu in modu categorica, cumca aceea, introdusa prin regele Ferdinandu cu consemtiulu oortesiloru spaniei, atâtu in privin­ti'a originei câtu si a scopului ei a fostu de soiu cu totulu politicii. — Dupa tote aste dèca preurma unor'a le place a numi netoleranti'a dea-dreptulu daru domnedieescu (potè i-a luatu numai gur'a pre dinainte, vrendu a dîce ast'a despre perseveranti'a si statornici'a neînfrânta in credinti'a cea adeverata?); ba, ce e si mai multu, dèca se face dintr'in-s'a chiaru unu atribuţii a lui Domnedieu, si se ascrie dulcelui Isusu, tunelului lui Domnedieu : apoi noi — tacundu despre aceea, câ atunci Domnedieu pentru atâte retaciri, gresiele si pecate comise prin omeni demultu ar fi trebuitu se sodomésca lumea acést'a, — aperatoriloru netolerantiei, chiaru si respectabililoru colaboratori ai diurnalului besericescu „Civilii catt.", care altcumu si noi in multe puncte cu

cele siriace si roman'a), se-si inaltie privirea càtra ceriu (lit. coptica a s. Vasil. si cea romana), se binecuveote panea (lit. grec. a s. Vasil. si alte grecesci); prin care dramatisare si represintare fidela a lui Christosu preo­tulu e invederatu cà parasesce naraţiunea si intra in acţiune, identificandu-şe cu Christosu si graindu câ lo-cutienutoriu asia-dîcundu din person'a lui Christosu, si inca cu espresa referintia la elementele panei si vinului de façia, spre esprimerea cărei referintie si intentiuni liturgiele ss. Vas. si Ioanu Crisost. si prescriu, că la recitarea cuventeloru domnesci diaconulu se arete cu orariulu panea si vinulu. c) Totu din asemenea temeiu poftescu une liturgie, că preotulu se implinésca actulu institutiunalu cu cuceria rogandu-se, eara credintiosii inainte de recitarea cuventeloru institutiunali prin preotu se provoca prin dîaconu la rogatiune, cari atâtu Ia rostirea cuventeloru domnesci asupr'a panei câtu si asupr'a potirului si-marturisescu credinti'a despre pre-sinti'a adeverata sacramentala a trupului si sângelui lui I. Chr. prin epifonem'a aminu. Ci cuventele cinei de­preurma dise câ rogatiune asîsîderea-si pierdu tòta apa-rinli'a unui simplu reportu si referatu istoricu si devinu o rogatiune consacratória. In fine d) preotulu de ritulu grecu canta pana in diu'a de adi cu viersu inaltu cuven­tele domnesci, care datina macarca datédia numai de la o ordinatiune a imperatului lustinianu L, ea inse trebue se fia fostu conforma credintiei catolice din acele tem-puri, càci altcumu anevoia s'ar fi primitu de beserica. Astfeliu standu lucrulu e invederatu, ca prin acea pro-nuntiare cantata conventele domnesci oresîcumu smul-gundu-se din cel'alaltu cutecstu recitatu in taina câpeta unu caractru semnificativu, dupacumu observa forte nimeritu Arcud'iu. Cu totu dreptulu potemu asiadara încheia cu magistrulu. Floru din sec. IX., carele dîce (in Exposit. missae) cumca fora acele cuvente, de Dom-nulu eredîte apostoliloru, nici o limba, nici o regiune, nici o cetate, in nici o parte a besericei cat., nu potè consacră sacramentulu trupului si sângelui lui Christosu.

placere-lu frundiarimu, amu andresni a-le pune o singura intrebare: cà adica se ne-spuna, cumu le-ar suna la urechia dèca beseric'a nòstra de ritulu grec. in locu de „îndelungii rabdatoriule (longanimis) Domne, mărire tîe!" ar incepe deaici incolo a canta: „netolerante Dómne, mărire tîe!? —

3. Din cele pana acumu deduse se intielege de sine fora pieu de de-mustrare, cà cu ce temeiu amu intaritu noi, precumca nu netoleranti'a ci iubirea, cerésc'a iubire e caracteristic'a ceaadeverata a besericei si a relegei descoperite prin I. Christosu, si noi amu fi nedrepţi candu amu crede despre propumnatorii netolerantiei, câcumca domniele sale ro-stescu si sustienu teşea contraria din convingere tare si curata; mai vertosu, cà decandu apostolulu gintiloru le-o spuse Roiuaniloru (Rom. 13. 10) cà iubirea e împlinirea a tòta legea, si decandu din gur'a Dotn-nedieu-omului universulu a audîtu pronuntiandu-se marele adeveru, cumca cele mai de căpetenia mandate ale creştinismului, in cari tòta legea si toti profeţii se basédia, sunt cele dóue mandate ale iubirei lui Domnedieu si a deapropelui, nime in lume nu s'a mai indoitu despre aceea câ crestinismulu e religiunea iubirei x»*' iSo/yv. — Si chiaru asia de puçinu se potè dovedi, cà crestinismulu s'ar fi propagatu prin netolerantia fia personala fia doctrinala; dincontra e cunoscuţii testi-moniulu scrietoriloru vechi eclesîastici, dupa care togm'a iubirea cea fora parecliia a crestiniloru primitivi storcea adeseori admiratiunea chiaru si a carneficiloru loru, cari nu se poteau conteni a nu striga uimiţi: „Bece quomodo se diligunt!" Bara aceşti creştini asia de fra-gedu iubitori intr'atât'a nu erau defeliu netoleranti in nici o privintia, câtu necumu se fuga de comerciulu paganiloru amblatori in retacire si in umbr'a noptiei: dar nici legamente de cele mai intime, casetorie intre creştini si pagani, nu erau ce-va raritate; semnu invederatu ace­st'a, cumca credintia via si iubire cerésca înflăcărată se poftesce se pòrte in anim'a sa unu crestinu bunu, ear netoleranti'a nu-i e ni­ci de o lipsa.

Astfeliu suntemu noi convinsi despre acést'a materia disputatila: suntemu gal'a a frange orisîcandu si façia cu orişicine o lancia pentru adeverulu opumnatu; dar si atunci nu vomu uită precâtii se potè nu­mai a ne feri de a inversiunâ spiritele, avendu neprecurmatu in vedere regttl'a de âuru, sublimul» principiu evangelicu : Ce tîe nu-ti place, altui'a nu face. Deci amesuratu acestei convingeri dîcemu in fine totu­roru amiciloru si inimiciloru, contrariloru si necontrariloru nostri din adunculn sufletului nostru: pace toturoru si frăţietate sincera!

Redactiunea.

2. Inse alăturea cu ast'a credintia generala părinţii si orientali si occidentali ne anuntia totodată, cumca Spi­ritual s. e consecratoriulu celu ce operédia nevediutu; aceiaşi părinţi ne facu apoi cunoscutu si temeiulu mai aduncu alu acestei credintie, tragundu o paralela intre minunea transubstantiarei eucharistice si intre minunea incarnarci Fiiului ,lui Domnedieu. Deaci s. Chrisostooju (De beat. Philogon. hom. VI.) cu privire la intrupare asémena altariulu cu ieslea, numai câtu pre altariu nu jace mai multu trupulu Domnului infasiatu, fora irapre-soratu giuru impregiuru de Spiritulu s. — Dara bese-ricâ nu numai despre presinti'a reala a lui I. Ch. in eucharisfia a avutu conscientia, ci si despre poterea v i -vificatdria a acelei prin împărtăşirea sacramentala a cre-dintiosiloru, si dèca cea de antâiu a privit'o câ efaptuita, decktra Spiritulu s., cu atâtu mai vertosu a trebuitu se ascria acelui Vesti'ariu alu bunetatiloru si alu charuri-loru, acelui Datatoriu de viétia vivificareacredintiosiloru prin luminare, prin curatîre, prin santîre si intarire. Din acest'a idea-si tragu originea acele espresiuni nic i -decumu simplu poetice ale parintiloru, dupa cari in panea si vinulu sacramentale prin Spiritulu s. se versa poteri ceresci, se vèrsa spirito si focu, ce aprinde sufle­tele facundu-le mai stralucitdrie decâtu argintulu lamu-ritu, si alte asemeni. Din aceeaşi causa tabernaclele pri­mitive pentru păstrarea sântei cuminecature atâtu in resaritu câtu si in apusu au fostu asia-numitele peristerie, adica porumbi fabricaţi din auru si arginlu, cari spen-diurau de chivotulu seau coperisiulu ce se inaltiâ câ unu baldachinu deasupr'a altariului, jacundu astfeliu opulu Spiritului s., gratiosulu trupu alu Domnului, in simbolulu plasticu alu Spiritului s. — Activitatea eucharistica con-secratdria si vivificatdria aSpiritului 8., demustrata pana acumu, din carea s'a enascutu rogatiunea epiclesei cu ambele sale parti principali, se afla altcumu in deplina armonia si cu descoperirea domnedieésca. Pentru-cacirte nu scie ce pondu mare pune de repetîte ori Rescumpa-ratoriulu pre Spiritulu s. tramitiendu? (cfr. Ioan. 14 , 16; 14, 26; 15, 26 ; 16, 7 — 1 4 . Rom. 1, 4. I. Petr. 1, 2. sci.) Intregu opulu Rescumparatoriului, nu numai adeverulu ci si charulu, se incredintiédia Spiretului s. Dara de sine se intielege, ck Spiritulu s. nu ne midîlo-cesec cumva unu altu adeveru seau altu charu, ci celu anunţ ia tu si castigatu prin Christosu; activitatea Spiri­tului s. complinitdria se inverte preste totu pre funda-mentulu reseumpararei împlinite prin I. Christosu: elu nu iea dintr' alu seu, ci din ceea ce e a lui Christosu (Ioan. 1 6 , 1 4 ) . Deunde urmédia, ck, dèca Spiritulu s. nu iea din alu seu ci cooperédia si colucra pretotindeni la «ele date si asiediate de Christosu, lucrarea lui inca pretotindeni trebue neaparatu se urmarésca strinsu actulu implinirei aceloru institutiuni ronduite de Christosu, seau cu alte cuvente: activitatea liturgica consacratdria a Spiritului s. trebue se coincida cupronuntiareacuven" teloni institutiunali prin liturgulu vediutu, aceste fiendu menite de Domnulu n. I. Ch. spre a fi" form'a sacramen­tului celui mai augustu alu legei ndue.

Câ prin trécatu se mai abservkmu aici, ca candu e vorb'a de epiclesa, sub acest'a sunt de a se intielege propriaminte trei sire derogatiuni. Intregu actulu jerfei ndstre adica, afara de cererile pentru intercesiunea san­tiloru, e predomnitu de la inceputu pana in capetu mai-cuséma de rogari pentru consacrare si de rogari pentru gratia, cari inse cu desclinire in trei locuri ale liturgiei sunt mai marcatu esprese: in cunoscutulu canonu alu con-sacrarei, apoi inainte de elu la oblatiune seau ofertoriu

(proscomida), ear dupa elu la frângerea agnetiului, in-câtu dreptu-aceea nu un'a ci trei epiclese, a ofertoriului a oonsacratiunei si a a frangerei, se afla in fiascecare liturgia mai multu seau mai pucinu respicate. —

Dupa tote aceste se ne-intrebamu: ck ce vre epicle­se a in liturgie?

Antâiulu nostru respunsu suna negativu; pentru ca dupa-ce in cele precedimi ne-convinserkmu despre pote­rea consacratoria a cuventeloru institutiunali si despre poterea Spiritului s. eficace prin acele, si dupa-ce epi-clesea cumu vedemu se estinde preste intregu cuprinsulu liturgiei: cauta se-i denegamu absolutu poterea consa­cratoria. Altmintrea despre acest'a prelanga cele de pa ­na aici mai avemu o auctoritate însemnata, care nu o potemu pestrece. S. Vasiliu c. m. in mai susu citatulu locu (De Spir. s. c. 27.) intre datinele besericesci pri­mite din invetiatur'a nescrisa seau traditiune insîra sem-nulu crucei, pusetiunea crestiniloru la rogatiune cu fa -ci'a cktra resaritu, cuventele epiclesei si altele; din care insîrare a epiclesei fora nici o desclinire intre nesce datine besericesci desî momentdse inse nu esintiali inca se vedesce deajunsu caracterulu accidentalu alu epiclesei. Dara mai multu: s. părinte rogatiunei premergatórie inainte de cuventele institutiunali, pre cari dinsulu l e -asiédia in centrulu misei, i-insusiesce asemenea potere câ celei urmatdrie adica câ epiclesei ; ci celei nime nu i-a ascrisu cand'va poterea consacratiunei, prin urmare nici cést'a nu o pdte posiedé. — In ce sta dara adeve-rat'a potere a epiclesei?

Nu incape indoéla, ck beseric'a, aducundu-si aminte de mandatulu Domnului: „Acest'a se faceti intru amin­tirea mea," asia a intogmitu si dispusu celebrarea sacri­ficiului seu, câtu aceea se fia o represintare si infaciosi-are fidela a faptei lui I. Christosu de la cin'a depre urr ma. In ast'a fapta — dèca conferimu câmu defectuosulu reportu alu scripturei (Mat. 26 , 26 urm.; Marc. 14, 22 . urm.; Lue. 22 , 19 urm.; I. Cor. 1 1 , 23 urm.) si- lu punemu in paralela cu desvoltarea acelui'a in liturgiele cele mai vechi, ale lui Iacobu, Marcu si Pietru si cea din Constitutiunile apost., — gasimu urmatdriele cinci mo­mente: 1) oblatiunea seau proaducerea elementeloru eucharistice in cuventele „luandu panea, vinulu", „redi-candu-si ochii cktra ceriu", „aretandu-le tîe Domnedieu Tata-lu". (kafìùv, ăvaŞXexfiag, ăvadelţag). 2) multiamit'a, laud'a binefaceriloru domnedieesci (ei^apMmjaas). 3) con­sacrarea, binecuventarea (evXoyi]aag, ayiâoagy 4 ) frân­gerea {y^àaig). 5) cuminecarea. Tdte aceste momente trebue se se afle acuratu in liturgiele nostre. Si intr'-adeveru

A. beseric'a câ locutienutóri'a lui Christ. intru rei­terarea si reinfaciosiarea actului Iui de la cin'a d. u. i-a urmatu credintidsa din pasiu in pasiu, reproducundu in liturgi'a sa tote partile acelui actucu o singura escep-tiune, aceea adica, ck precandu consacrarea in cin'a depre urma a trebuitu se cada inainte de cuventele „acest'a e trupulu mieu sci." si aceste cuvente prin urmare au fostu atunci simplu dechiarative, in sacrifi-ciulu nostru dincontra chiaru printr'insele consacramu. De unde acest'a abatere? De acolo, ck demandandulsusu apostoliloru sei se faca ceea ce a facutu insu-si, adica se consacre seau se santiésca s. trupulu si sangele lui, asta consacrare precandu din partea lui Isusu a fostu impli-nita prin unu actu nevediutu alu vointiei lui atotpotinte, preatunci dins'a numaice prin cuventele „acest'a e tru­pulu mieu sci." a venitu la cunoscienti'a apostoliloru; cuventele aceste au fostu pentru ei manifestarea actului

ascunsu domnedieescu indepl ini tu si totodată garant i 'a pres in t ie i reale a t rupu lu i si sângelui lui I. Ch. nu numai p e n t r u aceea data ci si p e n t r u tote tempur i le urmatdr ie . Drep tu -ce apostolii, i n t r e b a n d u - s e p r e sine,ck óre de care formula semtîbila si vedîbila a legatu Christosu realisa-rea acestui mis ter iu , n 'au potu tu fi nici p r e unu minutu la i ndoé la , cumca de desu aminti tele cuvente , cari r e -spica actulu voiei oculte domnedieesci . Ci standu acele cuvente in t r ' o atare legatura strinsa cu voi'a divina a totpot in te , apostolii seau se dîcemu beseric 'a a t rebui tu se le rostésca din pe r son ' a lui Chr i s tosu , identificandu-se cu Chris tosu; eara dep tu acést 'a a fostu silita se r e -pres in te in t reg 'a decurgere , in t regu faptulu cinei depre u rma , v. s. d. a fostu silita, câ cuventele insti tutiunali se le puna in midîloculu nara t iunei istorice, câ consacrarea sa se o implinésca in form'a unui refera tu istoricu.

B. Beseric 'a inse nu s'a mul t iamitu cu r e improspe -tarea fiacarui momentu s ingur i tu din actulu cinei depre u r m a : ea a legatu de dinse le , mai alesu de oblat iune consacrare si f rangere , si câte unu sîru de rogat iuni , cari dupa cupr insu lu loru le -sc imu a fi epic lese ; si o atare pu rcede re in t empinamu noi p res te totu din par tea beser i ­cei cu preeminin t ia in t ru desfasiurarea activitatei sale cei mai esintiali, a activitatei sale dieu-omenesci , p r e campulu functiuniloru sacramental i . Beseric 'a adica tòte asiedie-mente le sacramental i incredint iate ei de Mantui tor iu lu le -implinesce in t ru rogat iune: ea botédia rogandu-se , m i ru -esce rogandu-se , consacra si deslegâ rogandu-se , rogandu se u n g e p r e u r m a , c h i r o t o n e s c e rogandu - se , si in fine totu rogandu-se incopcia legatur 'a insocirei casatoricesci. Dèca esaminamu puc in te lu formulele esintiali ale sacrameri te-loru, cu rendu ne vomu convinge, cumca acele ori cà sunt dead rep tu lu deprecat ive adica ce re r i ; ori desi au fornia indicativa, p r in adaugerea a totfel iulu de ruge seau p r i n acatiarea ba remu a unui aminu la capetu pr imescu t im-bru lu unei rogat iuni . 0 p r iv i re câtu de fugitiva p r i n r i tua le us ioru ne va convinge despre acést'a. Aceste rogatiuni ale besericei seau aceste „gemeri ale p o r u m -bitiei", dupacumu le caracterisédia forte frumosu s. Au-gus t inu , in privint i 'a cupr insului loru totdeun'a se inver-tescu pre langa ide 'a fundamentala a functiunei cutare , ce se indeplinesce, ce rendu charu lu specificu, a cărui doru si lipsa beser ic 'a asia de ta re se pa re a-o semtî, câtu sub decursulu in t regei funcţiuni p a r ' ca nu se mai satura in t ru a-lu cere si oftă, ba uneor i se intdrce la cererea sa respect iva si o-repet iesce inca si dupa actulu sacramentali i p r i n pune rea seau respicarea formei sale esintiali indepl in i tu , p r e c u m u d. e. la r i tu lu chi r i -toniei, carele intr 'a tât 'a e inundatu de atari rogatiuni , câtu scientiei nu i-a succesu inca a ficsâ cu securi tate rogat iunea p r i n care si momentu lu in care se indeplinesce chirotonirea . — De la acést'a lege nu se subtrage nici sacrificiulu eucharisticu. Câ la sacramente , asia si aici, ro ­gatiunea si-a sciutu află in t rare nu numai in insu-si actulu consacrarci (noi revocami! in memoria aminulu dîsu de p o p o n i ) , ci ea resuna câ unu echu inmult î tu pres te intrég'a funcţiune incependu de la proscomida pana la f rangere. Dara p recandu in in cele rug 'a o suplicarea besericei pr ivesce numai subieptu lu , spre a-i midîloci acestui 'a fruptulu sacramentului , charu lu sacramentalu: in jerf 'a eucharist iei , dupa propr ie ta tea sa speciala, dupa real 'a sa esistintia inca inainte de cuminecare , obieptulu ro ­garci a t r ebu i tu se devină a fi dup lu : consacrarea si grati 'a, v. s. d. rogarea a t rebui tu se fia epiclesa.

Ast'a general i ta te a l ege ine silesce a conchide, p r e -cumca t rebue se esiste unu temeiu si l i tor iu, unu pr inc i ­

piu aduncu, d r ep tu care beseric 'a e nevoita a desvoltâ acea activitate rogatoria, o conscientia, carea de fienti'a cea mai int ima a besericei e nedespăr ţ i ta . Si óre care potè fi acea conscientia, din carea se nascù si epiclesea? Dèca vomu observa, ck epiclesea e o ce re re si inca ce re ­rea unei acţiuni, pr in u r m a r e ca e măr tu r i s i r ea lipsei si a nepotintiei facia cu celu mai ta re cu celu mai ina l tu : usioru vomu gaci, ca epicles 'a s'a s terni tu din conscien­ti'a besericei cá a unei subordinate, in opuset iune cu împlinirea faptei consacratória iui a Christosu, in t ru ca­rea se vedesce locutieninti 'a ei ; in epiclesa graesce h a -seric'a nu in loculu si pe rsón 'a lui Chris tosu, fora in puse t iunea sa propr ia cá sierbi tória , câ ministra,

D i n acestu punctu de pr iv i re delocu tote capeta lumina.

Si mai antâiu e lamur i tu , ck la r ep re s in t a r ea ac tu­lui lui Christosu de la cin'a depre u r m a p r in beserica epiclesea e o necesitate li turgica (nu faptica seau abso­luta.) Pent ru-ck dèca conscienti 'a besericei despre depen -dinti 'a sa e nedespar t îb i la de conscienti 'a despre locu t ie -enit i 'a sa (si avendu beser ic 'a tòta poterea sa nu de la sine, ci de la Chris tosu, firesce ck ea se cunósce p re sine a fi locut ienutóri 'a subordina ta) : nu e mira re , dèca acea conscientia se manifestédia pre tu t indeni unde-s i e se rcé -dia beser ic 'a locutieninti 'a, v. s. d. mai alesu p r e t e r enu lu sacramente loru , ear xcra:' è^ox^v in s. Iiturgia p r in ce re ­rea epiclesei, obieptulu cărei cereri asemenea se i n t i e ­lege ck n'a po tu tu se fia decâtu consacrarea, fiendu ast'a cupr insulu si t ient 'a actului insu-s i , cu care epicles 'a stk in cea mai nemidîlocita legatura si re la t iune . — înda tă p r e c e p e m u mai incolo *i aceea, cá de ce e formulata ce re rea consacrarei asia, câtu p r in t r ' ins ' a se invoca Spi ­r i tua l s. Caci unde airea avea se chiame beseric 'a mai cudeadinsulu intr ' ajutoriu p r e Spi r i tu lu s. consierbitori-ulu seu, de nu acolo, unde se ea mar tur i sesce p r e sine a fi subordinata si aternatória , de nu acolo, unde e vorb 'a despre acelu miraclu, care chi aru si in t re ale Mantui to-r iului a fostu necontestabilu celu mai mare? De alta pa r t e eara-si potea óre beser ic 'a se uite de acelu „altu manga-ia tor iu" , care i-lu promise de atâte ori ceresculu inve­t iatoriu, care a ind rep ta tu toti paşii inca si cei es terni ai june i beserice apostolice, (fapt. apost. 1 0 , 1 9 — 2 1 ; 1 1 , 1 2 ; 16 , 6.), care a grai tu catra apostoli chiaru si in t empulu l i turgiei (fapt. apost. 13 , 2)? Nicidecumu. Beseric 'a a sciutu p reab ine , cumca acelu mister iu sublimu depinde inainte de tò te de la „vir tutea Spir i tu lui s.", de aceea si indetork p r e l i turgii sei, cá se-lu invóce inca indala la inceputu lu sierbit iului eucharist icu.

Se vedermi acumu, ck in ce re la t iune stk epiclesea ca t ra actulu consacrarei . Vorb i rkmu mai susu desp re necesitatea l i turgica a epiclesei si caus'a acelei ; dar p r e ­cumu n u e ier ta tu in real i ta te a despart í unic 'a conscien­tia a besericei in cele dóue momente constitutive ale ei, asia nu e ier ta tu a desbiná nici unitatea organica a con-sacrat iunei l i turgice, carea e: actulu consacrarei cu roga­t iunea epiclesei ; acţiunea besericei cá a s ierbitòriei Domnului e contopită cu acţiunea locut ienutórei , actulu consacrarei l i turgice devine p r i n epiclesa unu singuru m a r e actu de rogat iune. — Din acestu punctu de vedere sunt de a se esplica păr in ţ i i , cari jerf 'a spiri tuala voru a o incheiá mai antâiu p r i n epiclesa, seau voru a o inde-pl in i p r i n rogat iunea mistica: ei pr ivescu consacratiunea câ unu ih t r egu l i turgicu. — Deaici se desléga si dificul­tatea, pen t ru -ce cupr inde in sine epicles'a o rogat iune p e n t r u consacrare dupa consacrarea făcuta? Ast'a alt-mint rea facia cu acumu aretatulu organismu viu din

l i turgia mai c u t o t u l u d ispare . Totusi se ne mai aducemu aminte inca odala de cele demust ra te mai susu, cumca Spir i tu lu s., in consacrarea liturgica reinnoesce fapt 'a incarna t iune i ; ci activitatea liturgica consacratória a Spi r i tu lu i s., astfeliu p r e t i nd i endu ordulu economiei sa-lu te i , t rebue se se t iena si marginésca pre langa esact'a impl in i re a celoru asiediate de Mantui tor iulu , si inca in acelu t ipu si modru , cumu a binevoitu Mantui tor iulu a l e asiediâ, ceea ce aci e p ronunt ia rea cuventeloru domnesci p r i n liturgu. Asiadara Spir i tu lu s. operédia p r e temeiulu cuventeloru lui Christosu, le-insocesce si urmaresce p r e acestea cu po te rea sa t ransubs tant ia tòr ia ; deci activita­tea lui acést 'a, indata-ce o vomu cupr inde sub form'a t empulu i , apare mai tardi ia decâtu cuventele Domnului Chris tosu, cari p r emergu . — Basandu-se mai incolo consci-enti 'a besericei despre depindint i 'a si subord inarea sa, p r e c u m u vediumu, in conlucrarea Spir i tu lui s., si semtindu beseric 'a lipsa d e a - s i espr ime conscienti 'a ast 'a in form'a rogat iunei epielesei si inca in le in t ru lu si sub durat 'a actului consacrarci : acést'a e spr imere eara-si numai p r e temeiulu cuventeloru, domnesci dej'a r ep roduse , dej'a rost i te apo tu-t'o dins'a face, activitatea sa ministeriala numai p r e bas'a acti-vitatei sale locut ienutór ie a potut 'o desvoltâ, adica ep i -c l e s ' a a c a u t a t u s e u r m e d i e d u p a cuventele consacrarci ,ceea ce corespunde deplinu relat iunei ad inéur i amin t i te , in care sta si eficacitatea Spir i tu lui s. càtra aceleaşi vorbe ; deunde o epiclesa s tandu inainte de cuventele consacra­rci nici cà potè ave adevera tu lu caract ru alu unei e p i ­clese consecratória. In estu intielesu asémena s. Ioanu Damasc, in loculu mai susu citatu epicles'a cu plói 'a , ce se vèrsa p r e s t e cuventele domnesci că p res te o a ra tu ra n ó u a , ear nu câsîcumu sementi 'a cuventeloru pana la venirea plòiei epiclesei ar jacé mòr ta si nefruptui tòr ia , càce de alta pa r t e totu dinsulu ne invétia, precumca cu­ventulu lui Domnedieu e „cuventu viu si eficace" nu mor tu , si cà „Domnulu tòte câte a vrutu le-a facutu". Câte tòte acestea se intarescu apoi si p r in epiclesele oblat iunei si a fractiunei, in cari asisìderea actulu p r e ­cede epicles 'a u rmédia . — Deaici lesne se esplica si epicles 'a frangerei , carea incolea la antâi 'a vedere se p a r e a crea inca mai mari greută ţ i câ epicles 'a con­sacrarci . F iendu cà adica indegetatele momente din actulu pr imit ivu a lui I. Christosu au fostu s t r insu orga­nice si dupa esinti'a loru tòte laolaltă un 'a consacrare : beser ic 'a in repres in ta rea t empura lmin te despărţ i ta a aceloru acţiuni seau momente parţ ia l i n 'a po tu tu se se d e p a r t e au se uite nici p r e o clipita de acelu unicu cu-getu fundamentalu, ci acele momente r ep roduse in l i tur­gi 'a sa au t rebui tu se aiba o legatura cu centrulu , si din ast 'a t rebuint ia s'a escatu o epiclesa, o nòua ce re re de consacrare . Ci togm'a din caus'a acestei unitati organice epicles'a fractiunei chiaru asia nu deroga actului consa­c ra rc i indepl ini tu p r in cuventele domnesc i , cumu nu- i deroga nici epicles 'a consacrat iunei , si nici a proscomidei .

Ast'a e Însemnătatea epiclesei in tò te l i turgiele resar i tu lu i si ale apusului , si cu are tarea acestei ajun-semu la cint 'a-ne prefipta.

Noi inadinsu amu pe t r ecu tu mai indelungatu la acestu opu in teresantu , care , dupa cumu vediuramu, ne -demus t ra , precumca epicles 'a nu in t r ' a tâ t ' a ne -despar te câtu mai vertosu ne-unesce cu fratii nostr i credintiosii greco-oriental i . Un'a numai ar fi de dor i tu : câ adica be ­seric 'a din resar i tu se nu ascria epiclesei o necesitate faptica, ce nu o a re , ci num'a liturgica, din carea aievea se produse , si câ se se de t ie rmurésca a privi actulu consa­

crarc i si epicles 'a de u n u unicu actu liturgicu, esplicandu din acestu punctu de vedere obiept ivu respectivele sentin-lie ale par in t i loru , ce la pa r e r e potè ici colea si-voru fi contradìcundu. Atunci vomu sta in t r ' adeveru toti cu v red­nicia in acelu locu, unde archiereulu nos t ru e te rnu s i -continua rogat iunea sa archiereésca: „câ toti se fia un 'a , p r e c u m u tu Păr in te si io un 'a suntemu" (Ioan, 17 , 20) , uniti dep l inu , deveniţi „unu t r u p u si unu sunetu" (Efes. 4 , 4.)

Dr. G. 8.

Corespundintia. Prag'a, 1 Decembre 1865.

Preaonorata redactiune! Binevoiţi a dà locu in pretiuit'a foia, redigeata de p. o. domni'a vostra, câ se punu inca odata in misìcare campan'a, ce enuntia invitarea spre prenumeratiune la operatulu agronomicu oensuratu „Amiculu economiei practice1', sperandu, cà tonulu repetìtu va străbate cu unu resultatu mai bunu in animele poporului romanu si maicuséma a domniloru preoti, cari sunt conducătorii acelui'a spre înaintare. Nu-mi vine a crede, oâ Romanulu se fia atâtu de indiferinte, incâtu se reiepte cu nepăsare midîldcele folositdrie, cari l'ar potè conduce spre o stare mai fericita si mai démna de unu venitoriu doritu in pri­vinti'a materiale.

Numitulu operatu, dupa-ce am venitu in capital'a Bohe-miei, l'am mai inavutîtu cu mai multi articlii economici forte fo­lositori, asia: cultivarea napiloru de sacharu; cumu se potu cul­tiva cu sucesu bunu culmele dealureloru pietróse si nefruptifere; cumu se cultiva nesipulu pietrosu, celu mai nefruptiferu, ca acest'a se aduca unu folosu bunu economului; ce se faca econo-mulu, câ riturile, fenatiulu si pasoiunile de vite se produca ierburi mai bune, mai sanetóse si mai multu nutretiu: usucarea lutipţnei si a trifoiului fora de a-si pierde frundiele, precumu si sterpirea planteloru venindse depre rituri, fenatie si pasciuni; cumu se cultiva inulu si canep'a, cumu se topescu acestea in apa si se lucrédia mai incolo, câ se dee tortu finu si bunu si multu. Despre cuprinsulu operatului mai inoolo vedi „Gazet'a Trans." n r u - 62 si „Sionulu rom." n r u - 5.

Bohemi'a intréga potu se dîcu, cà o o adeverata gradina, atâtu de bine e cultivatu pamentulu celu forte pietrosu, incâtu trebue se marturisésca omulu, cà produce frupte mai multe si mai frumóse câ celu din Transilvani'a si Ungari'a, in propor-tiune cu acelea tieri, desi diferinti'a intre bunetatea naturale a pamontului acestor'a si acelei'a e ceriu si pamentu. Precandu aratrulu tran sil vanénu si ungurénu intorce brésd'a cea negra, grasa si fruptifera a pamentului binecuventatu ; celu bohemu in­tére* pietrisiu si bucati de stanca. Prelanga tdte acestea produp-tele economice cele frumose si sanetdse, cari le-scotu in abun-dantia Bohemii potu se dîcu din stanca, ne-punu in uimire; pre­candu atâtu clim'a, câtu si natur'a pamentului, e cu multu mai nefavoritdria acestor'a, câ transilvaneniloru si celoru din Ungaria. Acestea, si alte multe impregiurari sociale-politice striga pre óra si minutu fratiloru romani, câ se nesuésca si dinsii a intro­duce in economia unu altu metodu mai bunu si mai folositoriu, lapedandu-se de celu falsu si daunatiosu alu vechimei. Vedemu cumu inaintedia din dî in di tòte artile si scientiele; prin urmare si agricultur'a, câ bas'a acestor'a, inca trebue se inaintedie si se se perfectiunedie, câ asia inaltiandu-i-se veniturile anuali economu­lui, se ajungă odîniora la o stare mai fericita.

Poporulu nostru precumu se scie intru tdte ascepta indem-nulu preotîmei; deunde urmédia, cà si in economia numai atuncî péto fi vorb'a de înaintare, candu preotîmea se va intre-pune cu mani cu petidre conlucrandu spre binele comunu. Eu sperediu dreptu-aceea tare, cà p. o. d. preoti câ amici ai in-

aintareî si de astadata si-voru areta iubirea, ce o au catra intre-prenderi folositdrie, sprigionindu-me cu prenumeratrani, că se nu fiu silitu a mai ticne* indelongn manuscriptalu de 34 de cdle netiparitu in pulpitu-mi, si pdte in urma, neavendu sperare de a-lu pote tipări-, a reintdrce pucin'a suma incasata aceloru domni generoşi, cari au binevoita a-mi tramite prenumeratiunile pana acumu. Astfeliu pdte si alţii si-aru pierde voi'a de a mai între­prinde ce-va spre binele publicu, vediendu indîferentisnralu publicului romanu. Deci andresnescu a-mi repetî rogarea catra p. o. d. preoţi de totu rangulu, se binevoesca a imbraţiosiâ acest'a întreprindere cu caldur'a receruta, indemnandu si pre alţii la prenumeratiune — mai vertosu pre d. docinti; dedrace e cu­noscuta, ca numai prin poteri unite se pdte face ce-va spre binele comunu.

Pretiulu unui esemplariu este 80 cr. v. a., la 10 esemplarie se da unulu gratisu. Epistolele se ceru a se tramite francate la subscrisulu in Prag'a. (Prag, an der Muster-Hauptscbule.)

Stefanu Popu.

Protocolulu sinodalii protopopescu gr. e. » traetului Sabiiniai, tienutu in 27 Oct. a. c. ca preoţii, docintii si curatorii tractnali

sub presidfulu p. onoratului d. protop. I. V. Ruso.

Demin&i'a la 9 ore aflandu-se de facia mai toti 4

preoţii , afara de patru, docintii si curatorii tractuali, dupa invocarea Spiritului s. p. o. domnu protopopu, câ presiedinte, prin o cuventare amesurata a aretatu folo-sulu ce provine din tienerea regulata a sinodului trac-tuale protopopescu in totu anulu, fiendca prin acest'a ni-se dh ocasiune, câ adunandu-ne câ fraţi împreuna la unu locu se ne potemu consultă despre starea, înaintarea si inflorirea atâtu a basericiloru câtu si a scdleloru, eitttiu si despre crescerea poporului, cari tdte constituescu re-fugiulu si asilulu celu mai mai securu si mai durabile in respectulu viitoriului nostru natiunale; decbiarandu sinodulu de deschisu, provoca pre aleşii notari tractuali, câ se-si ocupe scaunele loru.

Dupa-aceea, in fienti'a de facia mai a toturoru pa-rochiloru din acestu tractu, cumu si a curatoriloru, do-cintiloru si inspectoriloru mireni de scdla, se pertrac-tara urmatdriele:

1. Presidiulu pune la ordinea dîlei cetirea mai multoru ordinatiuni si cercularie metropolitane privi-tdrie la caus'a scolastica, si anume: cetirea normati­vului datude escelenti'a sa d. metropolitu ddtu. 2 5 / 1 3 No-embre 1862 nru. 978 , sunatoriu despre detoriele comu-neloru facia cu scdl'a si cu docintele respectivu, despre detoriele docintiloru, cumu si a parochiloru câ directori şcolari, si a protopopiloru câ inspectori districtuali. Esplicandu-se si reimprospetandu-se cuprinsulu suslau-datului normativu, s'a adusu urmatoriulu

Conclusu: Acestu normativu, basatu pre mai multe ordinatiuni guberniale si de unu folosu mare pentru prosperarea scdleloru ndstre popularie, se-se faca de-nou cunoscutu poporului, cetindu-se înaintea basericei in totu anulu inainte de inceperea cursului scolasticu; parochii cu inspectorii şcolari si cu curatorii se-si puna tdta silinti'a atâtu cu fapt'a câtu si cu cuventulu cu tdta oca­siunea benevenita, câ acelu normativu se-se duca in deplinire in totu cuprinsulu seu. Si câ cercetarea regu­lata a scdlei se-se pdta controla mai regulatu, se decide: câ fiacare docinte se porte unu diuariu de septemana, si la finea fiacarei septemane se reportedie parochului nu­

mele toturoru prunciloru, cari au neglesu frecventarea scdlei, cumu sî căuşele fundate seau nefundate a negl i ­gerei; eara parochii se indetorédia a tramite la finea fia­carei luni la scaunulu protopopescu unu conspectu de­spre numerulu prunciloru, carii au neglesu frecventarea scdlei, indegetandu totodată si căuşele acelei'a; ear pe părinţii renitinti, cari nu voru a-si tramite copiii Ia scdla, se-i arete la deregatoriele civile competinte, poftindu, că amesuratu ordinatiuniioru mai inalte se - se pedep-sésca cu pedepsele statorite prin §§. 33 . 34 . din ordina-tiunea locutienintiale din 1857 Maiu; la intemplare inse, candu nice acestea midîldce nu aru ave efectulu doritu, atunci se-se faca aretare la oficiulu archidîaco-nale spre a-se face paşii necesari la locurile mâi inalte concerninte. Se mai decise inca, totu in interesulu pros­perarci scdleloru popularie, că tenerii, candu voru a-se casatori, se-se esaminedie din rogatiuni, din incheiatu-rele credintiei, cu unu cuventu din cunoscientiele nein-cungiuratu de lipsa fiacarui crestinu si cetatianu.

2. In legatura cu acést'a s'a cetitu cerculariulu me-tropolitanu de dtu. 23 Sept. 1865, nru. 960 , prin care intre alte le , se demanda urmatdriele: a) fiacare paro-chu se conscria in unu conspectu pre toti pruncii inde-torati la frecventarea scdlei din etatea prescrisa de la 6 — 1 2 ani inchisivu, si se adune banii pentru cărţile trebuintiose pe sém'a acelor'a si acei'a se-i transpună scaunului protopescu, câ acel'asi se esoperedie câştiga­rea cartiloru scolastece de lipsa de la v. ordinariatu metropolitanu; mai incolo: b) fiacare comuna beseri-cesca se-si procure pentru archivulu besericescu siema-tismulu archidiecesei Albei-Iuliei decurendu tipăriţii; c) se indetorédia fiacare parochu seau celu pucinu ma­cara 2 — 3 laolaltă se-se prenumere la fdi'a besericésca esîta in Vien'a sub titlulu „Sionulu romanescu", cumu si la „Gazet'a Transilvaniei".

Conclusu: a) In tempu de 15 dîle se tramita fiacare parochu la scaunulu protopopescu conspectulu, precumu si pretiulu pentru cărţile trebuintiose, amesuratu minie­rului prunciloru si lipsei loru. b) Fiacare comuna bese­ricésca se tramita totu in tempulu susindegetatu si p r e ­tiulu siematismului de 5 0 cr. v. a. c ) In respectulu pre -numerarei la „Sionulu romanescu" cumu si la „Gazet'a Transilvaniei" se indetorédia fiacare parochu, seau celu pucinu 2 — 3 laolaltă, câ celu multu cu inceputulu anu­lui 1866 se-se prenumere la susnumitele diurnale; cà si spiritulu tempului si interesele bineintielese ale natiunei romane pretindu in modu imperativu, câ preetîmea ro ­mana se-se cultivedie, pentru ca numai asia pdte cores­punde predeplinu înaltei sale misiuni in deplinulu intie-lesu alu cuventului.

3 . Se face popunere, câ deaci incolo in interesulu sislemisarei lefei de invetiatoriu, se-se faca in fiacare comuna basericesca unu instrumentu pentru dotatiunea scdlei respective dupa formulariulu comunicatu din partea v. ordinariatu metrop. prin cerculariulu m e ­tropolitanu din 19 Iuliu a. c. nru. 714 .

Conclusu: Dedrace unu atare instrumentu de dota-tiune, provediutu cu formele legali si aprobaţii de inaltulu guberniu regiu, are de scopu a asigură, a î m ­bunătăţi si a regulă léf'a docintiloru: asia santa detoria are fiacare a stărui cu totu zelulu, că in fiacare comuna basericesca se-se introduca in viétia unu atare instru­mentu de dotatiune, cu atâtu mai vertosu, cu câtu ck de aici incolo nice o comuna nu pdte capetâ docinte aprobatu cu decretu de la v. ordinariatu metropolitanu,

pana-ce nu va substerne respect ivulu ins t rumentu de dotat iune.

4 . Se cetescu reflecsiunile făcute din par tea venera­bilului esactoratu met ropo l i t anu cu pr ivi re la ra ţ iuni le beserici loru din t rac tulu protopopescu gr. cat. alu Sabii-ului , date p r e anulu 1864 .

Concium: F i aca repa rochu si curator i i respectivi se indetoredia, p r e viitoriu a fi" cu cea mai scrupulósa băgare de sema in compunerea ra t iuni loru la inviatiunile date din par tea venerabilelui esactoratu me t rop . si a se nevoi cu totu zelulu a delaturâ defectele observate, ear in privinti 'a manipulare i , administrarei si in t rebuin t ia re i veni tur i loru basericesci a fi" cu tota conscientiositatea, cumu si a-si dâ tota silinti 'a, câ venituri le basericesci se purcéda crescundu, si pe unde inca nu sunt isvóre de venitu p r o p r i e , se-se faca colepte si oferte in natural ie de la poporeni i reepectivi in favorea provedere i baser i -ciloru cu cele de lipsa, ceea ce si pana acumu s'a p rac t i -satu in unele comune besericesci cu unu resul ta tu dem-nu de considerat iune.

5. Presidiulu face a se cetî cerculariulu me t ropo l i ­tanu, pr ivi tor iu la fundulu p e n t r u preoţii deficienti, preotese le veduve si orfanii preotiesci, cumu si compu-tulu acelui'a.

Conclusu: Sinodulu pr imesce cu cea mai via p l ă ­cere acestu cercular iu met ropol i tanu , càci pr in acest'a i-se dede de mul tu dorit 'a ocasiunea a-se potè informă despre starea actuale a acestui fondu; doresce din totu suflelulu urcarea acelui 'a la suma mai insemnata ; din acestu motivu deci iea asupra-s i oblegatiunea fiacare pa rochu in t empulu pref ip tu p r in respect ivulu cercula­r iu metropol i tanu a respunde tacs'a anuala de 1 fl. v. a.

6. Se face p r o p u n e r e , câ in fiacare parochia p r e bas'a fòiloru catastrale se-se compună inventarle acurate in câte 2 e semplane despre por ţ iun i le canonice ale pa ro -chului , cantorelui si docintelui, in cari se-se insemne fondulu in ternu si es ternu, cumu si casele parochiale si alte edificate, p o m i , ga rdur i sci.

Conclusul Atari i n v e n t a n e avendu de scopu t iene-rea in evidintia a p ropr ie ta t i lo ru parochial i sci., si din estu respec tu fiendu de o mare impor tant ia , s inodulu decide: că in t empu de 2 luni fiacare pa rochu se-si t r a -mitia la oficiulu archidi'aconalu făcutele inventane spre vedere , din cari apoi unu esemplar iu re t rami t iendu-se se se conserve in archivulu parochiale . Inventariele acestea voru fi de a-se face dupa unu formulariu pres in ta tu in sinodu de p ro topopu lu resp . , carele si-lu va decopiâ fiacare in folosulu p ropr iu .

7. Presidiulu p ropune la ordine pe r t rac ta rea des ­p r e banii adunati p e n t r u monumentu lu renumi tu lu i bar­b a t a alu nat iunei romane dr. Simeonu Barnutiu.

Conclusul F iendca nu chiaru toti parochii p lă t i ră sum'a înscrisa cu ocasiunea sinodului tractuale t ienutu in 27 Oct. anulu t recutu, asia acei parochi se provoca pe temeiulu parole i date, câ se respunda sumele deoblegate in t e rminulu celu mai scur tu; intr 'aceea inse p . o. domnu protopopi i se poftesce din pa r t ea sinodului , câ dèca va vede, ca ofertele spre eternisarea memoriei acelui mare ba rba lu si geniu alu natiunei inaintédia in t r 'unu modu a tâ tu de imbucurator iu , câtu se fia unu prospec tu siguru despre realisarea dori tului sqopu, atunci se le t ramit ia la loculu destinaţii , poftindu a-le cvietă p r e calea v re ­unui d iurna lu natiunale.

8. P . o. d. p ro topopu cetesce numeru lu aceloru p r e ­oti, cari in anulu scolariu 1 8 6 4 / 5 au contr ibuintu in favórea ajutorarei jur is t i loru din t rac tu lu resp . si refe-

redia , ca banii s'au impart î tu in sensulu conclusului s ino­dului t ractuale din 27 Oct. a. tr . , publ icandu-se in „Ga-zet'a T r . " n ru . 31 atâtu numele contr ibui tor i loru cu su­mele respect ive câtu si numele tener i lo ru impartasî t i cu ajutor iu.

Se iea spre scientia. 9. O. d. pa rochu din Orlatu Pe t ru Bradu face

p r o p u n e r e , câ dor int i ' a despre conchiamarea s inodului archidiecesanu se-se espr ime si cu ast'a ocasiune.

Conclusul Sinodulu in necsu cu conclusele sale din anii 1862 , 1863 si 1864 primesce de a sa p r o p u n e r e a parochului din Orlatu, si o recomenda si astadata cu tota caldur 'a considerat iunei ven. ord inar ia tu metropol i tanu ck o cestiune de forte mare important ia p e n t r u p r o s p e -ra rea binelui besericei , alu clerului , si alu poporu lu i .

10. Presiedintele aduce la cunoscienti 'a sinodului unele scăderi observate p re la unele baserici , si parochie cu ocasiunea visitatiunei canonice din an. cur. , mai alesu in privinti 'a ducerei protocóleloru de raţ iuni cumu si in privint i 'a conservarci baserici loru si edificieloru p a r o ­chiale, aducundu aminte cu tota seriosetatea parochi loru respectivi câ se-si dee tota silinti'a, cà de la turandu ace­lea defecte p r e venitoriu se dee dovedi de unu zelu mai mare si mai demnu de lauda.

Se iea spre scientia si intogm'a u r m a r e . P r e u r m a espr imendu-s i p . o. domnu pres iedinte bu-

curi'a si speranti 'a de a-ne mai adună si p r e viitoriu in sinodu, spre a conlucra cu toţii impreuna la căuşele atingatorie de binele besericei si ahi scólei , a incheiatu siedinti 'a pe la 2 V 2 ó re .

I. V. R u s u , I. P o p u , protop. presied. notarili.

Ochire prin lumea politica I (din 1—15 Decembre.)

Cronica interna. P r e aren'a d ie te loru se combate cu focu lupt 'a par lamentara , diferitele pa r t i t e - s i mesura un 'a cu alt 'a desi aórea in lupta forte neegala poteri le,

i si asia dupacumu se t empia demul teor i in lumea acést'a l auru lu triumfalu si aici nu cade to tdeun 'a in par tea causei cei d rep te . — In diet 'a Transi lvaniei maiqritatea deputa t i loru si regalist i loru magiari si secui neasemena-vera facia cu o mana de ablegati romani si sasi, p r ecumu se prevedea a si decisu, câ se se indrep te o r e p r e s i n -tare preaumil i ta càtra Maiestatea sa, in care diet 'a p r e ­sinte din Clusiu dechiarandu-se p re sine de nelegala se

i roge p r e impe ra tu lu , că acestu preainal t ia tu se se in-i dure a chiama deputaţ i i ardeleni la diet 'a din Pest 'a.

Romanii si Saşii insinuară pro tes te : Romanii voru con­chiamarea unei diete nóue p r e bas'a d rep tu lu i de ale­gere din 1 8 6 3 , si apoi o atare repres in ta t iune adeverata a t ierei se decida despre o cestiune asia de vitala a ei, cumu e uniunea; Saşii nu se ferescu prea ta re de uni re , dèca acesta se va face garantandu Sasiloru păs t ra rea d rep tu r i lo rn loru municipali . Ce res t r iş te si furlune voru se mai vina pres te capulu na t iune i romane dupa acést 'a dieta, urm'a va alege ; o bucuria inse ea totuşi a castigata fiacarui Romanu b ineseml î tor iu , si acést 'a e purcederea unanima a deputa t i loru nostri romani , carea nu numai a salvatu onórea na t iunei , dara dupa Domne­dieu spe ràmu cà nu va nici r e m a n e cu totulu neconside­ra ta inaintea t ronului imperatescu si fora nici unu r e ­sultatu favorabilu p e n t r u venitoriulu nostru. — In diet'a

din Zagrabi 'a deveni pari i t 'a fusiunistiloru p r e p o n d e -ranta incontr 'a par t i te i nat iunale croate. — Ce se tiene de Ungar i ' a , se t r agemu velu p res te cele intemplate la alegeri le de deputat i dietali , cu care ocasiune se vediura cortesìe care de care mai marsiave, omorur i , cepete spar te si falci imflate ,quantum satis', câtu se potè dice, cà niciodată nu s'a facutu in vreo t iéra o mai rea ap l i ­care a legiloru bune , decâtu astadata in t ier 'a ungurésca; si dèca cutarui din părinţ i i patr iei in t runi t i asta-di in Pest 'a i -a r veni in minte a motiva in adunarea legelativa luarea uno ru mesur i contenitórie si s terpi tór ie de atari abusur i p r e viitoriu, unu lu câ acel'a in gradu inaltu ar binemeri ta de pat r ia . Destulu cà alegerile bune rele sunt astadata finite, ba aleşii si adunati dej'a, si diet 'a tierei e deschisa de ieri 14 Dec. la amédi pr in insu-si impe-ra tu lu , p rea ina l tu carele porn indu in 12 1. c. din Vien'a pana la Bud 'a -Pes l ' a caletori câ in t r ' unu ductu t r iumfalu cont inuu. Cuventarea de t ronu espr ime dorulu de a de-la-tu râ piedecile impaciure i , cari se escara maicuséma din t ienerea p rea mort is iu de o par te de teori 'a p ie rdere i de d r e p t u ear de alla par te de continuitatea de d rep tu ; dreptu-ce mona rchu lu statoresce de punc tu de m a n e -care sancţiunea pragmatica, in intielesulu carei inainte de tote sunt de a se regula referintiele impromuta te a t i e re loru coronei unguresc i , si deaci convocarea dietei Ardeiu lu i spre revederea legei un iune i , carea se p r o ­pune si dietei ungare spre seriosa p r e c u m p a n i r e ; incâtu la s ta tor i rea relat iunei Croaţiei catra Ungari'a se voru asculta ambe die te le ; in p r i m ' a linia inse t r ebue se se puna temeiu p r e afacerile comune to tu roru t iere loru, basandu-se acele in sancţiunea pragmat ica ; afacerile comune sunt enumerate in diplom'a din Octobre , eara p e n t r u form'a per t rac ta re i loru desemna pa ten t ' a din Faur i i o modal i ta te , d r e p t u - c e ambele documente se p r o p u n u dietei spre esaminare si p r imi re seau eventual-minte modificări amesurate conditiuniloru vitali ale impe­r iului ; totu astfeliu sunt de a se revede si o pa r t e dinjlegile 1 8 4 8 , a caroru valóre formala incólea nu se nega, inse ese-cutarea loru nu potè u r m a panacandu nu se voru depăr ta din ele une decisiuni daunat ióse: numai dupa devingerea acestora dificultăţi se va dâ diplom'a inaugura la . ear apoi dupa coronarea Îndeplinita se voru aşterne dietei alte p ropuse t iun i regesci p r i v i t e n e la înaintarea binelui t ie ­rei. In decursulu cet irei cuventarei Maiestatea sa in nu mai puc ine de 26 de locuri a fo^tu in t r e rup tu p r in vivate. Re in tó rce rea Maiestatei sale Ia resiedint ia se va tempia dupa p rogram 'a caletoriei in 19, ear dupa nesce sciri pr ivate in 24 1. c. Cu aceste ocasiuni p reabunu lu mo-na rchu dede reper i te dovedi despre bunetatea-si pa­rintiesca càtra supuşii sei. O resolut iune preainalta din 24 Noem. incuvientià di rectoratulu de mainainte p e n t r u fundatiunile regesci din Ungar i ' a , d ispunendu p r e a g r a -tiosu, câ in pr ivint i 'a adminis t rarei averi loru fundat iu-nali se se pregatésca unu pro ieptu detaiatu. Unu altu rescr ip tu impera tescu tientesce eara-s i la r egu la -rea averiloru qrfanali astfeliu, câtu orfanii devenindu maioreni se-si pr imésca indata si deodată competin-tiele sale.

Cronica esterna. Ast'a o in cepemu cu unu casu de m o r t e : Solomonulu domnitor i loru eu ropen i , Leo-poldu I. regele Belgiei, acestu pr incipe r a ru si veneraţi i alu pres in te lu i in 10 1. c. s'a muta tu de la cele p a m e n -tesci la cele e te rne . Urmator iu lu lui a p a s î t u p r e t ronu lu belgicu sub numele Leopoldu II. Din casulu mortiei a acestui reginte in t ie leptu la toti le-e frica se nu se s ter-nésca incurcatur i serióse si t u rbu ra r i de pacea Europe i .

Napoleonii III. spumi cà se-si fia si fauritu dej'a planu­rile de a anecsâ Belgi'a.

In Germani 'a mei alesu senatulu l iberei cetati Francfur tu trage asupr 'a -s i atenţiunea lumei civilisate p r i n energi'a r a r a , cu care acel'a respinse pret insiuni le celoru dóue poter i mar i germanesci , câ senatu lu se su­grume in t re supuşii sci d rep tu lu de asociali uni si l ibe r ­tatea presei .

In pa r l amen tu lu italiani! pari i t 'a l iberala se vede a fi in maiori ta le . —- S. scaunu apostolieu se afla in t r 'o puse t iune critica in privint i 'a finantiaria, deunde unii dau cu socotél 'a, cà acel'a va fi conslr insu a se invoi cu Victorii Emanui lu in sensulu conventiunei din Septembre .

Opiniunea publica in Washington se fìa forte atìtiata si bataiósa, in t r ' a t â t ' a , câtu multi s u p u n u , p recumea pres ied imele republ icei lohnson p e n t r u incungiurarea incurcature loru d inle in t ru se va afla silitu a incepe resboiu inafara. Renumitulu generalii nordu-amer icanu Grant intona decurendu in Washington inca si mai t a re decâtu mai alaltăieri in Newyork necesitatea de a p a r -tini p r e republ icani i din Mecsicu.

In Romani 'a dàmu de lucrur i imbucuratór ie si de lucrur i intr is ta tór ie . De clas'a celoru de antâiu se tienu acelea, cari provimi din gubernarea cea plina de tactu a M. sale pr inc ipe lu i domnitor iu; cameri le sunt convo­cate, sinodulu genera lu consti tutivu alu besericei romane se dispuse a se aduna in 5 / 1 7 Decemb. , r e spunsu lu lui Alesandru Ioanu I. celu p l inu de energia in t ru ape ra rea d rep tu r i lo ru si a autonomiei pr inc ipate loru , carelli dede in dîlcle aceste la o epistola vatematória scrisa de mini ­s t rulu p r imar iu ahi Turc ie i , i -secerà respec tu lu t o tu ro ru popóre lo ru , eara marelui vesiru alu Pór te i otomane i-casiunà demisiunarea. In t re lucuri le destulu de supara-tórie vine impreg iu ra rea fatala, cumca in u r m ' a neno -rocir i loru e lementar ie din es t tempu se si ivescu sciri despre fórmete, incâtu guberniulu romanescu a si opr i tu in mai mul te p re fe t tu re espor tu lu bucateloru.

Varietăţi. Santîrea ilustritatei sale dr . I. Vanci 'a de episcopu

alu Ghierlei , dupa sciri pr ivate , se tempia in 3 . 1. c. in Oradea. Episcopu consacratoriu a fostu i lustr . sa dr . Ios. Papp-Szi lâgyi , ear câ conconsacratoriu a asistatu episcopului de r i tu lu latinu din locu.

P . onor. d. canonicii Timot. Cipariu de la anulu nou 1866 incependu se re t rage de la direcţiunea tipografiei seminariale din Blasiu.

Pres iedinte lc republ icei nordu-amer icane , lohnson, rondui p re antâi 'a Jo ia din Decembre o serbatóre de ruga peni t int ia si multiamita, spre a mul t iami lui Dom­nedieu p e n t r u binefacerile pacci recastigate si totodată spre a-i măr tu r i s i pecatcle natiunali comise incontr'.-i nemărgini tei buneta t i domnedieesci Unu umili toriu e sem-plu p e n t r u vanitatea diplomatica si rcsboiósa!

Anglesii necatolici ambiara denou p r e sântul u pă­r in te P iu IX. cu insul 'a Malt'a p e n t r u unu casu candu venerandulu be t r anu ar fi silitu p r in eventuali tăţ i ne-prevediu te a paras i Rom'a . Curiosu!

Prenumeratii la „Sîonulu rom." in cursuIu luliu — Decembre 1865.*)

Archidîeces'a Albei-Iiilie.

De la resiedintia. Esc. sa Al. Sterc'a Sulutiu, metro-politu; p. o. d. canonici: B. Ratiu, Const. Alutanu, T. Cipariu, Oonst. Papfalvi, I. Negrutiu, G-rcg. Mihali, I. Chirila, Ant. Vestemeanu, Elia Vlas'a; m. o. d. profesori: Ios. Tarti'a, Grav. Popu, dr. I. Bobu, Dem. Farago, I. Moldovanu, Al. Mieu, Alimp. Blasianu, Ar. Boeriu, Nic. Solomonu, Georg. Ratiu, Vas. Crisianu, I. Lâszld, I. Balintu; m. o. d. notariu consist. Stef. Manfi, o. d. Sim. Popu Mateiu archivariu si Bas. Ratiu can-cel. rnetrop.

Din clerulu esternu. Vicariatola Fagaraaudui: p. o. d. vicariu Ioanu Antoneli; m. oficiu vicarialu; o. d. parochi: I. Florea in Iaşi, Mat. Fulicea in Mărgineni, Pet. Oprisiu in Dridifu, Georg. Piro in Ileni, Ios. Visioli in Netotu, Nic. Sier-banu in Voil'a, I. Popu in Besîmbacu, I. Popu in Camar'a infer., Nic. Raiculu in Sînc'a vechia, Arsen. Bunea in Vadu, I. Popescu in Cohalmu, Nic. Dobrinu in Buciumu, Romanu Demboiu in Siebesiu, I. Siandru in Vistea de diosu, Filem. Cab'a in Ohab'a. — Protopopiatulu Turdei: o. d. parochi: Stef. Porutiu in P. Cianu, Titu Farcasiu in llesîdate, I. Rusu in Lit'a- romana, Vas. Pintea in Rachisiu, I. Nicol'a in Selicea, Vas. Ciurileanu in Ciuril'a, Nic. Popu inCopandu; Al. Baritiu in Filea de d., Greg. Medanu in Petridu, I. Romantiai in Sandu. — Protopopiatulu Indolului: m. o. d. prot. Sam. Vlas'a Lâszld in Indolu; o. d. parochi: Sim. Si-monu in Selciv'a de d., Al. Romantianu in Berchisiu, I. Molnaru in Bicalatu, I. Marcu in Muntele Baisidrei, Dem. Vutc'a in Me-gur'a, Vas. Lucaciu in Iar'a, Filot. Munteanu in Baisidr'a, Iac. Fodoreanu in Surducu, Vas. Hosszii in Şchiopi, 1. Samuilu in Oacov'a. — M. o. d. protop. Dem. Szabd pentru besericele Co-siocnei, Oorpadei, Desmirului, Patei, Boosului, Redi'ului, Aitonu-lui, Iuriului, Berchiesiului, Cianului mare. — M. o. d. Gabr. Fogarasy vicearchid. in N. Tereme pentru 8 besericc din tractu. — M. o. d. protop. I. Deâk in Sebisiu; o. d. parochi: Ios. Dorgd in Henigu, Clem. Munteanu in Hepri'a, Isid. Papu in Ord'a de s., Macs. Angelu in Ciugudu, Nic. Deacu in Springu, Geor. Me-tesiu in Cutu. — Din alte parti. P. t. domni: Dem. Petricu par. in Ocnisior'a, Georg. Crisianu protop. in Secalu, Iac. Lugo-sianu par. in Teusiu, EliaLuc'a par. si adm. protop. in Petielc'a, T. Valerianu Burz'a par. in Siarosiu, Aug. Coltoru par. in Bis-tr'a, I. Balea cooper. in Bistr'a, B. Popu Stragianu par. in Câm­peni, N. Aranyasi par. in Certege, B. Cimonea par. in Lupsi'a, I. Gerasimu protop. in Agintisiu, Leontiu Leonteanu protop. in M. Uidr'a, I. Moldovanu adm. protop. in Catin'a, I. Pamfiliu pro­top. in Clusiu, N. Popu par. in Szâszfenes, Dem. Cosm'a par. in Feiurdu, Gedeonu Blasianu par. in Zlatn'a, T. Fodoru par. in Băgau, I. Ignatu adm. protop. in Panade, Al. Gruiti'a par. in Asinipu, N. Medi'esianu par. in Manarade, I. V. Rusu protop. in Sabiiu, Andrea Albonu par. si v. protop. in Palatc'a, V. Po­pescu par. in Jucu, Sam. Ciunganu par. in Ciung'a, Dan. Lâszld par. in Peteloa, N. Popu par. inSiardu, N. Todea par. in Teuni, A. Amosu Tobiasiu par. si protop. onor. in Abrudu, Sim. Balintu protop. in Rosi'a, Ios. Ciur'a par. in Buciumu-Sas'a, B. Stoianu par. in Cetatea de Balta, I. Germanu par. in Sambotelccu, N. Vlatiu par. in Obresi'a, S. Pascu par. in Gherbov'a, Vas. Cassa v. protop. in Chesieiu, I. Popu par. in Vizakna, G. Stoianu protop. in .Mediasiu, Clemente Tamasiu par. si protop. onor. in Stragi'a. Aug. de Papp protop. si par. in Alb'a-Iuli'a, I. Sicoe par. in Sohodolu, N. Cosm'a par. in Juculu de susu, Isai'a Cor-

*) Registrulu materieloru din eatu oursu lu-vomu dâ deodată cu celu depre a. 1866, la capetulu acestui'», deca Ta dă Domnedieu se-lu ajungemu.

Red.

padeanu par. in Filea de susu, s. Beseric'a dinTuru, I. Tamasiu par. in Bordu, Ioach. Ciaclanu par. in Ugr'a, I. Masc'a par. in Csapd, P. Nirescianu par. in Iernotu, V. Socolu par. inSelcudu, G. Aldea par. in Cucerdea rom, Gr. Valerianu par. in Lascudu, I. Bânfi par. in Szamostelke, Gabr. Deacu par. iu Nagylak, Al. Lazaru par. in M. Kâptalan, N. Simonfi par. in M. Gezse, S. Petoanu par. in N. Iucu, I. Nobili Aruncuteanu par., in Kote-lond, F. Bogacianu par. in Pctca, Ios. Barn'a par. in Bi'a, Moise Boeriu adm. protop. in Gidofalva, I. Moldovanu par. in Kis Eskulo, I. Copucianu v. archid. in Valea Sasului, Christi'anu Mânu par. in Gambutiu, Gabr. Chetianu protop. in Cos'ma, S. Chetianu par. in N. Ertse, D. Horsi'a par. in K. Nyulas, S. Auguru par. in Sz. Akna, El. Moldovanu par. in O. Ujfalu, Gr. Visai par. in Sz. Erked, I. Maioru par in Tempehaza, S. Salc'a par. in M. Sancraiu, T. Domsi'a par. in Hopârt'a, Stef. Popu par. in Ciugudielu, Gr. Aaronu par. in Oderemu, T. Stancelu par. in Capudu, lust. Simoneti teol. abs. din Apahid'a, N. Pop'a par. in Frdoalja, G. Pop'a par. in O-Sâlyi. Al. Bel'a Sieusianu par. in Ludosiulu mare, P. Bradu par. in Orlatu, Elis. Lazarits par. in Nucetu, Iac. Radu adm. par. in Vestemu, I. Popu par. in Resinari, M. Crisianu protop. in Sz. Reginu, L. Lupu par. in Gorge'ny-Hudak, P. Florianu par. in Racoviti'a, Dem. Zdrob'a par. in Panczelcseh, V. Kis par. in Siarmasielu, V. Caliani par. in M. Mehes, I. Grauru protop. în M. Ludos, I. Boer[u_par,in M. Lechinti'a, B. Feketc par. in M. Or ba, I. Suciu par. in O. Dello, Gr. Leheni par. in Argisiu, I. Bocbisiu par. in Kajântd, I. Hornae par. in Stan'a, N. Bâldi par. in Gyalu, N. Popp par. in Kolos-Monostor, Gavr. Papp cooper. in Felek, I. Romanu par. in Dretea, V. Bochisiu par. in Egres, G. Popoviciu par. in Santa Mari'a, Dem. Aaronu adm. protop. in Cichindeau, T. Ba-lanu par. in Cinculu mare, N. Dopp par. in Nou. sasescu P. Trifanu par. in Fofoldea. Ios. Dragomiru par. in N. Borosnyd, I. Papfi par. in Craciunelu, I. Harsianu par. in Cenade, I. Sol-nây par. in N. Kâszon, Ios. Balintu par. in Petridu.

Dîctes'a Oradei-mari. De la resiedintia. Ilustr. sa părintele episcopu dr. Iosifu

Papp-Szillâgyi, cu o subventiune de 40 fi. m. a. fora nici unu greumentu; p. o. d. canonici: Nic. Borbol'a, Greg. Kovâry, I. Popu, I. Korhâny, Bas. Nyisztor; m. o. d. dr. V. Iutiu notar, con­sist., dr. I. Szabd vicerectoriu si Paulu Vel'a Ventrariu prefeetu; in semin. domest., Gavriele Rednicu protop. si par. la catedrala o. d. I. Pop'a capelanu la catedrala, lust. Popfiu prof. de relig limb'a si lit. rom., d. d. teologi rom. din semin. clericalu.

Din clerulu esternu. P. t. domnii: Tom'a Siorbanu ar­chid. in Cărei, Vas. Gozmanu par. in Gurb'a, Ales. P. Moys canon. onor. in Beliu; din Beiusiu: Teod. Kovâry canon. onor. si direct, gimn., Andr. Pappfalvay protop. si prof. gimn., I. Sil­viu Sclagianu prof. gimn., Aug. Antalu prof. gimn., Gavr. La­zaru de Porcaretiu prof. gimn., Vas. Piscoreanu prof. gimn.; Vas. Vankai-Vank par. si adm. prot. in Portelecu, Georg. Juhâsz par. in Moftinulu mieu, I. Darabanth canon. onor. si prot. in Vetisiu, Ign. Szabd par. in Bogisiu, I. Stanu par. in Pomi, Vas. Vajda protop. emer. in Lipou, Georg. Popu par. in Domohid'a, Ign. Balcu protop. emer. in Szemlak, Gr. Fâsy par. in Vâlaszut, I. Corn. Moldovanu par. in Veresmart, D. Muresianu par. in Sasaru, Bas. Gatoc'a par. si adm. protop. in Borlesci, I. Szabd par. in Trie, Nic. Vulcanu par. si prot. in Let'a, Petru P. Dâlyai canon. onor. in Poceiu, Mich. Veghseo canon. onor. in Hoszu-Pali, I. Nyeky par. in Vertes, Gavr. Papdanu par. in s. Andreiu, Avr. Nedelco par. in Bozint'a mare, St. Valeanu prot. si par. in Ardusatu, Stef. Popu par. in Buzesci, Petr. Bur'a par. in Tamai'a, Sim. Tom'a par. in Farcasi'a, Georg. Marchisiu par. in Omorodulu de midîlocu, Stef. P. Daleanu par. in Sanislau, Gr. Talpasiu par. in Curtuiusiu, Vas. Vlasu, par. in Valani, I. Pbpovioiu par. in B. Ujlak, Teod. Vutanu par in Gelani, Ant.

Paladi par. in Fenesiu, P. Papp par. in Presac'a, Teof. Valeanu teol. in a. III . in Ungvaru, Teod. Busill'a par. in Sìri'a, Georg. Papp protop. si par. in Vezendu, Gr. Nyisztor par. in Pisicoltu, Paulu Popu par. in Vasiadu, D. Papp. par. in Petrani, I. Seremi par. in Sìmandu, Stef. Erdélyi alumnu in atanaseulu din Rom'a.

Dieces'a Ghierlei.

De la resiedintia. II. sa parartele episoopu dr. I. Vanci'a; p. o. d. canonici: Maced. Popu, I. Anderco, Stef. Biltiu, I. Gulo-viciu, Mich. Sierbanu, I. Sodoro; m. o. d. Laz. Huz'a not. con­sista m. o. dd. prof, de teol. Euseb. Cartice, Mich. Ivasicu, dr. Vict. Mihali; dd. alumni seminariali.

Din clerulu estemu. Vicariatulu Rocnei: p. o. d. vicariu Greg. Moisilu; m. o. d. parochi: Leonu Verticu in Mocodu, Stef. Maniu in Sagr'a, Georg. Feti in Suplaiu, I. Popu in Runcu, Se-vast. Coslbucu in Salv'a, Bas. Dolh'a in Bicigiu, Greg. Popu in Telciu, Stef. Popu in Rebrisidr'a, I. Sangeorzianu in Rebr'a, Maced. Maerianu in Neposu, Greg. Muresianu in Feldru, Eman. Calin'a in Ilv'a-mica, Sim. Tanc'o in San-Georgiu, Iac. Siteriti in Magur'a, Ilar. Filipoiu in Rocn'a nóua, Moise Popu in Borgo-Tih'a, Nicef. Cisanc'a in Borgo-Bistritia, Clem. Lupsiai in Rocn'a vechia; o. d. profes. inNaseudu: LeonuPavelea,I.Papiu,Macs. Popu. — ProtopopiatuluBetlénului: m.o.d. adm. protop. Mich. Fagarasi-anu in Sìntereagu; o. d. parochi: I. Chit'a in Minthiu, I. Muresi­anu in Vireagu, Gavr. Popu in Beudhiu, Const. Popu in Rusii de susu. — Protop. Bistritiei: m. o. d. viceprotop. Al. Silasi in Bi-stritia; o. d. parochi: Dem. Mathé in Chiralesiu, Ebs. Muresianu in Christuru, Greg. Muresianu in Arcali'a^ Elia Popu in Netiu, Vas. Muresianu in Rusciori, Greg. Popu in Herin'a, Paulu Mol-dovanu in Bileagu. — I. Filipanu par. in Buz'a. — Protopopiatulu Chiusei: m. o. d. viceprotop. I. Papiriu Popu in Ciceu-Christu-ru; o. d. parochi: Ios. Gabrielfiu in Piétr'a, I. Georgiu in Negri-lesci, Ios. Moldovanu in Caianulu-micu. — Protopopiatulu Ghi-erlei : m. o. d. protop. Andr. Antonu in Ghierl'a; o. d. par. Petru Rusu in Nicul'a. — Protopopiatulu Lapusiului ung.: p. o. d. protop. Ioanu Dragomiru in Baiutiu ; o. d. par. Mitrof. Ciupe in Strimbulu. — Protopopiatulu Losiardului: p. o. d. protop. Sim. Boksa inlelodu; o. d. parochi: I. Olteanu in Doboc'a, Teod. Bocosiu inCublesiulu ung., Nic. Ienei inLon'a, Georg. Colceriu in Moreu. — Protopopiatulu Ciocmaniului: m. o. d. protop. I. Chesieli inBabeni; o. d. parochi: Georg. Popu in Cosl'a, V. Pau­lu in Letc'a, I. Balintu in Cuciulatu, Georg. Florianu in Beiu, Car. Lazaru in Porcaretiu, Greg. Oardosiu in Mestécanu. — Pro­topopiatulu Giulei: m. o. d. protop. Alim. Barboloviciu in Bor-si'a; o. parochi I. Baldi in Giul'a, Vas. Bene in Sinteu, I. Colceriu in Fodor'a-ung. — Vicariatulu Marmatioi: p. o. d. vicariu Mich. Pavelu in Slatin'a; o. d. parochi: Mich. Kókényesdy in Febér-egyhàza, Mioh. Marin'a in Apsi'a de diosu, Mich. Demeter in Nànfalva, Ant. Brebanuin Alsó-Rohna; o. d. Teod. Romanu prof, de limb'a rom. in Sighetu. — Vicariatulu Selagiului : p. o. d. vicariu Dem. Coroianu inSiemleu; m. o. d. G. Vicasiu protop. in Hidvég, o. d. parochi: Dem. Popu in Halmosd, Al. P. Lemeni in Crasn'a. — Din alte parti P. t. domnii: Georg. Molnar par. si protop. emer. in Turtiu, Teof. Fàzsy protop. in Bai'a-spria, Gavr. Simonu par. in Preluc'a, Dom. Popu par in Preluci, Anat. Ciupe de Draga-Vilma par. in Ocn'a Desiului, I. Christe protop. in Rusu, I. Galu protop. in Dersìd'a-mare, I. Simonu par. in Berseulu de diosu, Teod. Szabó protop. in Bai'a mare, B. Ander­co protop. in Batarciu; Pet. Branu protop. in Satu-mare, D. Na-poianu par. in Bicsadu, Stef. Berinde par. in Avas-Ujfalu; Dem. Buteanu par. in Lechence, Ios. P. Lemeni par. in Tripu, I. Popu par. in Teutii de diosu; Iac. Popu par. in Negresci, Iac. Popu par. in Iuru, V. Kis par. in Boinesci, Teod. Popu par. in Cali-nesci, B. Cernescianu par. in Fernezely, Geor. Stanciu protop. in

Napradea, Sim. Ancianu protop. in Surducu, Const. Sim'a par. in Negreni, Georg. Mânu protop. in Seini, I. Serbacu par. in Potau, Al. ErdSs protop. in Racsi'a, Mich. Popu par. in Iosipu, Dem. Popu par. in Gertiu-mare.

Dîeces'a Lngosiului.

De la resiedintia. II. sa părintele episcopu dr. Al. Do-br'a, 2 esempl.; p. o. d. canonici: Stef. Moldovanu, Mich. "Nagy, Andr. Liviu," Mat. Kis, Petru Ratiu, Gavr. Popu; m. o. d. protop. Stef. Bercianu, secret, episc. I. Olteanu.

Din clerulu esternu. P. t. domnii: Avr. Maxinu canon, onor. si protop. in Temisidr'a, Pet. Popu vie. foran. in Hatiegu. Vine. Grozescu par. in S. Miolosiu, G. Orosz par. si protop. in Serbu Cinadu, Pet. Grozescu par. in B. Comlosiu., I. Cretiu par in Egresiu, P. Iorgoviciu par. in Varadî'a. Dem. Tiah'a par. in Chisdi'a, I. Vulcanu par. in Lighetu, Ben. Popu Densusianu protop. in Secarembu, Const. Capetianu adm. par. in Giebelu, Alecsîu Manciu par. in Petromani., I. Bercianu protop. in Aradu, P. Brec'a par in Ghiladu, T. Molnariu par. in Lugosiu, G. Cam-pianu ases. consist, si par. in Zabranu.

Din archidieces'a Sabiiului si dîeces'a Aradului gr. or. P. si m. on. domni: Nic. Popei'a protosinc. metrotopol.in Sabiiu, Zach. Boiu profes. de teol. in Sabiiu, Ioach. Stanislau in Buciumu-satu, I. Tieranu protop. in Lipov'a, Vincent. Sielegia par. in Aliosu.

Esc. sa L. V. Popu presied. si ilustr. sa Georg. Angyal consil. la trib. supr. transilv., st. d. Georg. Rogosianu aurariu in Vien'a; il. sa Bas. Buteanu consil. gub. in Clusiu, st. d.. Iul. Bar-dosi practic, gub. in Clusiu, spect. d. Gabr. Mânu jude supr. in Desiu; m. sa Dem. Mog'a consil. la tabl'a reg. in M. Osiorheiu; ilustr. sa Iov'a Popoviciu caval. ord. s. Gregor. in Lugosiu, sp. d. Alois. Vladu protonot. comit, in Lugosiu, st. d. Petr. Catrusîc'a negotiat. in Lugosiu, m. st. d. Bas. Născu direct, fondur. granit, in Naseudu, m. st. d. Ar. Pumnu profes. de limb. si lit. rom. in Cernăuţi, sp. d. Bas. Duc'a ases. la sedr. comit, in Abrudu, st. d. Ios. Kiss manipul. de cancel. in Orascie, st. d. I. Bec'a docinte in Sculea, o. invetiatori ai distr. protop. ardusatenu; st. d. Adolfu Diaconoviciu secret, la cal. de fieru in Resîti'a, m. st. d. Georg. Baritiu in Brasiovu, st. d. Vas. Bulzu colectorulu diurnaleloru rom. in Abrudu, st. d. I. Popu v. fiscalu in Abrudu, st. d. Georg. Pop'a inspect. dominiului metrop. in Blasiu, onoratele casine opi-dane din Blasiu si Naseudu, onoratele redactiuni a „Gazetei Trans." „Concordiei" „Familiei" a „Foiei societatiei p. lit si cult. rom. in Bucovin'a."

Imitare spre a p r e n u m e r ă la „Sîonulu r o m a n e s c u " p re a. 1866 .

Cu ajutoriulu celuiAtotpotinte „S'ionulu rom." in spiritulu programei si cu modalităţile cunoscute va urma a esî si in a. 1866. Dreptu-ce venimu a provoca onoratulu publicu la caldurdsa păr­tinire cu acea rogare respectudsa, ca p. t. domnii, cari voru fi dorindu a se prenumerâ la fdi'a ndstra si anulu urmatoriu, se binevoesca pana la capetulu lunei curinte macaru a ne-inscientiâ despre acest'a dorintia, pentru-ca redactiunea se se scia in­tegrai cu numerulu esemplarieloru de lipsa, eara espeditiunea inca se se mai usioredie prin tipărirea adreseloru. — Cu esem-plarie complete din cursulu, ce espira, inca potemu sierbi câtu de cu multe.

Post'a redactitlliei. Domnului A. ii. in Beiusiu. Z e -lulu si ideele sunt de laudatu: dar dedrace metric'a clasiciloru latini si elini nu e prea folosita in limb'a nostra si preste totu in cele ro­manice, ti-amu comendâ cu tdta iubirea se-t i faci primele încercări pre campulu viersuriloru rimate, ear apoi se urmedi svalulu stră­bunului Oratiu: „Nonum prematur in annum".