Patrascu Gheorghe Cristian

AFPD AN II

Globalizarea

Globalizarea este cel mai intins proces de transformare

social-istorica din istoria omenirii, cea mai mare provocare a

secolului al XXI-lea, antrenand intr-o directie comuna

întreaga societate umana si intregul spatiu corespunzator

planetei noastre”.

Termenul este de origine anglo-saxonă (globalization),

sinonim cu frantuzescul mondialisation, si se gaseste astazi

pe buzele tuturor.

Teorii ale Globalizarii

S-au dat diferite definitii globalizarii, niciuna insă pe deplin

satisfacatoare si aceasta deoarece, afirma Tiberiu Braileanu in cartea

sa Globalizarea: Nenumele nimicului, „este greu sa definesti un

fenomen confuz incă si atat de complex, fiecare autor evidentind o

anumita latura sau dimensiune a sa”.

George Soros a dat globalizarii o definitie preponderent economica.

Dupa el, globalizarea „reprezinta mişcarea libera a capitalului, insotită

de dominatia crescanda a pietelor financiare globale si a corporatiilor

multinationale asupra economiilor nationale”.

O defintie asemanatoare da si sociologul Geoge Ritzer, acesta

afirmand că „globalizarea este o perspectiva care pune accentul pe

capacitatea unor state moderne si organizatii in mare masura

capitaliste de a-si spori puterea si influenta pe glob, este cel mai

important si amplu fenomen al prezentului, fiind greu de imaginat un

scenariu in urma caruia sa-si incetineasca ritmul sau sa inceteze”.

In general, lucrarile care se ocupa de acest subiect au in vedere latura

economica a globalizării. Asadar, este evident că economia constituie

obiectul principal al acesteia.

Globalizarea politica

Globalizarea politica este creatia unui guvern al intregii lumi, careregleaza relatiile dintre natiuni si garanteaza drepturile nascute dinglobalizarea socialo-economica.

Intre globalizarea economică, pe de o parte, şi globalizarea culturală şipolitică, pe de altă parte, se interpun doar relaţii de interconexiune.Toate aceste fenomene reprezintă aspecte ale procesului globalizării.Interconexiunea dintre globalizarea economică şi cea politică relevă,totuşi, o erodare a statutului de unitate politică primară, a statului-naţiune.

Însă atâta vreme cât statul-naţiune îşi poate menţine, prin mecanismespecifice, identitatea şi cultura naţională, dincolo de orice tendinţă dedeteritorializare globală, rămânem cel puţin în termenii celor două lumiale sistemului politic mondial: o lume etatocentrică, în cadrul căreiaactorii naţionali îndeplinesc rolul primar, şi o lume multicentrică,alcătuită din actori diverşi şi relativ egali.

Interdependenţele dintre aceste două lumi sunt generate reciproc, încadrul procesului de globalizare politică.

Guvernanta globala – Notiuni

generale

Etimologic, termenul de guvernanta provine din grecescul“kubernan”, care inseamna “a pilota sau a carmui”. Termenula fost utilizat pentru prima data de Platon, făcand referire laproiectarea unui sistem de guvernamant.

Conform definiţtei data de Concise Oxford Dictionary, acesttermen are acelasi inteles cu cel al cuvantului “guvernare”:“maniera de a guverna”, “funcţia sau calitatea de a guverna”.Insa, in anii ’80 ai secolului XX, politologii l-au separat deintelesul său ingust, integrandu-i în definitie pe actoriisocietatii civile.

Astfel, Rhodes defineste guvernanta ca fiind acele “reteleauto-organizatorice si interorganizationale, caracterizate deinterdependenta, schimb de resurse, reguli ale jocului şiautonomie semnificativa fata de stat”.

In opinia lui Rosenau, guvernanta globala “includesisteme de conducere la toate nivelurile activitatiiumane: de la nivelul familiei pana la nivelulorganizatiilor internationale iar exercitarea controlului,in vederea atingerii obiectivelor, implica repercusiunitransnationale”.

Aceste definitii ale conceptului de guvernantăreprezinta doar cateva exemple de care ne ciocnimatunci cand evaluăm literatura de specialitate.

Actualmente, putem afirma ca guvernanta se refera laceva mult mai larg decat guvernarea, că implica dirijaresi reguli ale jocului, incluzand chiar toate activitatile dincadrul unei entitati care intra in sfera managementului.

In particular, Rosenau a folosit termenul de guvernantaglobala cu scopul de a sublinia implicarile unei reorintari largraspindite de aptitudini fizice si orizonturi politice.

In concluzie, ceea ce a analizat si a descris Rosenau, acestmod de folosire a termenului de guvernanta globala afirma otendinta care cuprinde realocarea autoritatii in mai multedirectii.

În procesul globalizării statele-naţiune au renunţat la uneledrepturi şi libertăţi, dar şi-au extins altele. Mai mult, se poateconsidera că, din această perspectivă, statele-naţiuni,naţiunile şi naţionalismul permit, pe de o parte, conexiuniledintre contextul global şi diferitele sale niveluri şi, pe de altăparte, drept „contragreutăţi”, reale sau imaginare, la însuşiprocesul globalizării.

Finalmente, ceea ce se poate remarca este că atâttendinţele unificatoare, cât şi cele fragmentare existente înlumea contemporană trebuie înţelese în directă relaţie cucondiţia umană globală specifică postmodernităţii.