gimnastica respiratorie

10
1 Respirația Prin respirație înțelegem totalitatea proceselor fizice și chimice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător. Ventilaţia pulmonară este un proces ciclic (inspiraţie/expiraţie), unde datorită mişcării sistemului toracopulmonar (plămân, coaste, coloană, diafragm, musculatură toracică) se realizează variaţii presionale între presiunea atmosferică şi cea intrapulmonară. Mişcarea acestui sistem într-o respiraţie normală este asigurată în inspir de contracţia musculară (act activ cu consum energetic), iar în expir de revenirea elastică a ţesuturilor elastice ale sistemului (şi în primul rând al plămânului), "întinse" în faza inspiratorie. Expirul este astfel un act pasiv, fără consum energetic. Inspirul de repaus este asigurat de diafragm (aproximativ 65% din volumul inspirat) şi de intercostalii externi. Un inspir forţat pune parţial sau total în acţiune muşchii inspirat ori accesori (micul dinţat superior, scalenul, sternocleidomastoidianul, pectoralii, trapezul şi dorsalii). Expirul de repaus, pasiv, devine activ în momentul când rezistenţele la flux cresc sau retracţia elastică scade. În aceste cazuri, intră în acţiune musculatura expiraţiei forţate: abdominalii (oblici, transversul, drepţii), intercostalii interni, pătratul lombar, micul dinţat inferior şi triunghiularul sternului. Inspirația fiziologică se efectuează pe nas, unde fluxul de aer este umidificat, curățat și încălzit datorită straturilor protectoare de mucus. Expirul se execută de obicei tot pe nas. Bolnavi însă (mai ales ca sindrom obstructiv), sunt îndrumați să se execute respiraţia orală. Caracterul şi specificul mişcarilor respiratorii influenţează dirijarea aerului spre o anumită zona pulmonară,evidenţiind tipul respirator. În funcţie de zonele aerate, întâlnim trei tipuri respiratorii: tipul respirator abdominal, tipul respirator costal inferior şi tipul respirator costal superior. 1. Respiraţia înaltă sau claviculară Respiraţia costal superioară (claviculară) este specifică femeilor. În acest tip de respiraţie, cutia toracică este ridicată de către coastele superioare, umeri şi clavicule. Se realizeaza în acest fel o deblocare a zonelor superioare, permiţând aerului să pătrundă spre vârfurile plăminilor, însă datorită constituţiei anatomice aceste zone permit pătrunderea unei cantităţi mici de aer. Astfel se obțin rezultate minime, deşi cantitatea de energie consumată este destul de ridicată.

Upload: dimianstefania

Post on 14-Sep-2015

224 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

exercitii pentru consolidarea musculaturii respiratorii

TRANSCRIPT

  • 1

    Respiraia

    Prin respiraie nelegem totalitatea proceselor fizice i chimice prin care se realizeaz

    schimbul de gaze (absorbirea oxigenului i eliminarea dioxidului de carbon) ntre organismele vii

    i mediul nconjurtor.

    Ventilaia pulmonar este un proces ciclic (inspiraie/expiraie), unde datorit micrii

    sistemului toracopulmonar (plmn, coaste, coloan, diafragm, musculatur toracic) se

    realizeaz variaii presionale ntre presiunea atmosferic i cea intrapulmonar. Micarea acestui

    sistem ntr-o respiraie normal este asigurat n inspir de contracia muscular (act activ cu

    consum energetic), iar n expir de revenirea elastic a esuturilor elastice ale sistemului (i n

    primul rnd al plmnului), "ntinse" n faza inspiratorie. Expirul este astfel un act pasiv, fr

    consum energetic.

    Inspirul de repaus este asigurat de diafragm (aproximativ 65% din volumul inspirat) i de

    intercostalii externi. Un inspir forat pune parial sau total n aciune muchii inspiratori accesori

    (micul dinat superior, scalenul, sternocleidomastoidianul, pectoralii, trapezul i dorsalii).

    Expirul de repaus, pasiv, devine activ n momentul cnd rezistenele la flux cresc sau

    retracia elastic scade. n aceste cazuri, intr n aciune musculatura expiraiei forate:

    abdominalii (oblici, transversul, drepii), intercostalii interni, ptratul lombar, micul dinat

    inferior i triunghiularul sternului.

    Inspiraia fiziologic se efectueaz pe nas, unde fluxul de aer este umidificat, curat i

    nclzit datorit straturilor protectoare de mucus. Expirul se execut de obicei tot pe nas. Bolnavi

    ns (mai ales ca sindrom obstructiv), sunt ndrumai s se execute respiraia oral.

    Caracterul i specificul micarilor respiratorii influeneaz dirijarea aerului spre o anumit

    zona pulmonar,evideniind tipul respirator. n funcie de zonele aerate, ntlnim trei tipuri

    respiratorii: tipul respirator abdominal, tipul respirator costal inferior i tipul respirator costal

    superior.

    1. Respiraia nalt sau clavicular

    Respiraia costal superioar (clavicular) este specific femeilor. n acest tip de respiraie,

    cutia toracic este ridicat de ctre coastele superioare, umeri i clavicule. Se realizeaza n acest

    fel o deblocare a zonelor superioare, permind aerului s ptrund spre vrfurile plminilor, ns

    datorit constituiei anatomice aceste zone permit ptrunderea unei cantiti mici de aer. Astfel se

    obin rezultate minime, dei cantitatea de energie consumat este destul de ridicat.

  • 2

    2. Respiraia mijlocie sau costal

    n cadrul acestui tip de respiraie, n inspiraie aerul ptrunde pe nas i se dirijeaz spre

    zonele mijlocii ale plmnilor, coastele inferioare se ridic i se ndeparteaz, cutia toracica i

    mrete volumul. Aciunea diafragmului este mai mic i n sens invers dect in respiraia

    abdominala. Dac diametrele cutiei toracice se modific n timpul inspiraiei prin aciunea

    muchilor inspiratori, n expiraie coastele i peretele abdominal revin la forma iniial fr ca

    vreun muchi s intervin.

    Respiraia de tip mijlociu, efectuat sistematic, contribuie la realizarea unor influene

    favorabile asupra unor organe interne: inim, ficat, vezica biliar, stomac, splin, rinichi.

    3. Respiraia abdominal sau diafragmatic

    Respiraia abdominal (diafragmatic) este respiraia caracteristic brbailor i se

    realizeaz prin intermediul muchiului diafragm, muchiul cu cea mai mare pondere in actul

    respirator.

    n timpul inspiraiei diafragmul coboar i se aplatizeaz, exercitnd att o presiune

    asupra organelor din cavitatea abdominal, ct i o presiune lateral asupra ultimelor coaste.

    n timp ce inspiraia este un proces activ, expiraia este un proces pasiv. Aceasta se

    explic prin faptul c in timpul expiraiei obinuite diafragmul revine la poziia iniiala.

    Respiraia de tip abdominal este totui, o respiraie incomplet, pentru c aerarea se

    realizeaz numai in zonele inferioare ale plmnului. Cu toate acestea, ea prezint unele

    avantaje, printre care amintim: stimuleaz activitatea inimii, contribuie la scderea tensiunii

    arteriale ridicate, stimuleaz digestia i regleaz activitatea intestinal.

    4. Respiraia corect (complet)

    Este cel mai eficient tip de respiraie, asigurnd organismului o cantitate sporit de

    oxigen. Este modalitatea prin care toate zonele plmnului primesc, n acelai limp, cantitatea

    corespunzatoare de aer.

    Respiraia complet mbin cele trei tipuri de respiraie, solicitnd ntregul aparat

    respirator i musculatura respiratorie n totalitate; cu o cheltuial minim de energie, se produce

    un efect considerabil asupra organismului.

    Aceasta se realizeaz prin coborrea diafragmei concomitent cu mpingerea abdomenului

    spre nainte, deprtarea coastelor i ridicare umerilor. Odat cu direcionarea aerului spre partea

  • 3

    costal, musculatura abdominal execut o micare invers, retragndu-se treptat, oblignd

    diafragmul s se ridice i deci s dirijeze aerul spre prile mijlocii i superioare.

    Respiraia complet, dirijat n mod contient, are efecte att asupra aparatului respirator,

    direct interesat, ct i asupra celelaltor organe i sisteme ale corpului omenesc.

    Cauzele dizarmoniilor respiratorii

    Dup Heybrock-Seiff, aproape 70% dintre indivizii de toate vrstele i de ambele sexe au

    o respiraie vicioas, dezarmonizat, care are drept consecin un cost ventilator mai mare dect

    ar fi normal. Cauzele care pot determina dizarmonii respiratorii sunt extrem de numeroase i

    aproape imposibil de enumerat. Dintre ele fac parte toate alterrile de static, afectarea

    complexului mioartroscheletal, nu numai toracic, dar i al centurilor, tulburrile de troficitate ale

    esuturilor moi toracoabdominale etc. Unele dintre aspectele strict anatomice care pot determina

    respiraii vicioase:

    - contracturi musculare - 98% din cazuri

    - redori articulare toracale- 92% din cazuri

    - cifoz dorsal - 89% din cazuri

    - scolioz dorsal - 61% din cazuri

    - algii costale i paravertebrale - 76% din cazuri

    - hipotonii musculare - 52% din cazuri

    - ridicarea umerilor - 76% din cazuri

    Aceste aspecte uneori preced boala bronhopulmonar, ns de cele mai multe ori se

    instaleaz ulterior, din cauza ei.

    Un inspir deficitar poate cauza deformarea toracelui copilului n cretere, iar la aduli o

    hipotrofie a mucoasei nazale.

    Exist, de asemenea, i cauze de ordin psihic pur sau instalarea unor stereotipii

    respiratorii disfuncionale dup intervenii chirurgicale, traumatisme, ocuri.

  • 4

    Gimnastic respiratorie

    Efecte deosebit de favorabile se obin asupra funciei respiratorii cu ajutorul unei

    gimnastici corectoare adecvate.

    "Gimnastica respiratorie const din coordonarea i amplificarea cu voin a micrilor

    libere de respiraie, precum i din stimularea i antrenarea funciei respiratorii prin micri

    pasive, active i cu rezisten" (Ionescu A., 1994)

    Gimnastica respiratorie propriu-zis va trebui s acioneze dirijat i selectiv asupra

    fiecrei faze respiratorii, asupra raportului ntre cele 2 faze, ca i asupra raportului de durat ntre

    aceste faze i pauzele dintre ele. Toate acestea realizeaz variate "modele" sau "forme"

    respiratorii prin care se poate realiza ventilaia. n concret, aceasta nseamn:

    modalitatea de realizare a micrii toracale i (sau) diafragmatice;

    frecvena pe minut a acestor micri;

    lungimea fazelor respiratorii i a pauzelor;

    dirijarea aerului (pe nas, pe gur);

    postura n care se execut toate acestea.

    Beneficiile aduse de o respiraie sntoas

    O respiraie corect i complet poate avea numeroase beneficii asupra organismului:

    mbuntete calitatea sngelui i oxigenarea plmnilor, aceasta ajutnd la eliminarea

    toxinelor din organism.

    mbuntete digestia i asimilarea hranei.

    mbuntete activitatea sistemului nervos, implicit a creierului, a mduvei spinrii, a

    centrilor nervosi i a nervilor n general (creierul are mare nevoie de oxigen, consumnd

    de trei ori mai mult oxigen dect restul organismului).

    Rentinerete pielea. Printr-o oxigenare eficienta, pielea devine mai neted i se reduce

    substanial ridurile.

    Micrile diafragmului n timpul unei respiraii corecte, profunde, maseaza organele

    interne din zona abdomenului. Micarea de ridicare a diafragmului, ca urmare a unui

  • 5

    inspir profund, maseaza de asemenea i inima. Astfel, este stimulat circulaia sngelui n

    organele interne.

    Plmnii devin mai sanatoi i mai rezisteni.

    Respiraia corecta duce, de asemenea, la reglarea greutatii corporale.

    Respiraia relaxeaza mintea i trupul. O respiraie ritmic regularizeaza btile inimii i

    relaxeaza muchii. Aceasta duce la o relaxare reflexa a minii, reducandu-se astfel

    anxietatea.

    Respiraia sntoas crete elasticitatea plmnilor i a cutiei toracice, sporind capacitatea

    respiratorie.

    Obiectivele urmrite de gimnastica respiratorie

    1. Contientizarea micrilor specifice celor 3 tipuri de respiraie.

    2. Corectarea deficienelor fizice care reprezint cauze determinante sau agravante

    pentru evoluia bolii respiratorii.

    3. Tonifierea musculaturii respiratorii.

    4. Diminuarea frecvenei respiratorii, concomitent cu creterea amplitudinii respiraiei.

    5. Creterea sau scderea ritmului respirator (relaie dintre durata inspiraiei i durata

    expiraiei).

    6. Mrirea sau micorarea pauzelor dintre inspir i expir.

    7. Creterea capacitii de efort.

  • 6

    Exerciii de respiraie

    1. Contientizarea micrilor specifice celor 3 tipuri de respiraie.

    Ex.1. Culcat dorsal, genunchii ndoii cu sprijin pe podea, mna dreapt pe stern, mna stng pe

    abdomen: (respiraie abdominal)

    T1. pe inspiraie antepulsia abdomenului

    T2. expiraie concomitent cu retropulsia abdomenului

    - mna de pe stern va trebui s rmn nemicat, iar mna cealalt v-a efectua o micare

    simultan cu ante- i retropulsia abdomenului

    Ex.2. Aezat pe scaun, cu palmele pe talie: (respiraie toracal)

    T1. se inspir (se simte cum se dilat cutia toracic)

    T2. se expir apsnd palmele

    Ex. 3. Din poziie eznd pe scaun, o mn pe cretetul capului, cealalt se sprijin pe coaps:

    T1. n inspir se rotete trunchiul, braul i capul spre partea hemitoracelui de antrenat

    T2. n expir, se revine i se continu micarea ntr-o rotaie invers, asociat cu aplecarea

    trunchiului.

    Ex.4. Aezat pe scaun, cu palmele unite deasupra capului (respiraie subclavicular)

    T1.se expira apsnd palmele

    T2.se inspir cu ntinderea braelor sus

    2. Corectarea deficienelor fizice care reprezint cauze determinante sau

    agravante pentru evoluia bolii respiratorii

    Ex.5. Sprijin pe genunchi:

    T1. ridicarea braului drept nainte i a piciorului stng napoi cu inspiraie

    T2. revenire cu expiraie

    T3. ridicarea braului stng nainte i a piciorului drept napoi cu inspiraie

    T4. revenire cu expiraie.

  • 7

    Ex.6. Sprijin pe genunchi:

    T1. rotunjirea spatelui cu inspiraie

    T2. coborrea bazinului pe clci cu expiraie

    Ex.7. Culcat ventral, minile sub umeri, coatele lipite de trunchi:

    T1. extensia trunchiului cu extensia braelor, a gtului i inspiraie

    T2. revenire cu expiraie

    3. Tonifierea musculaturii respiratorii

    Ex.8. Culcat dorsal, genunchii ndoii cu sprijin pe podea, minile pe lng corp:

    T1. pe inspiraie antepulsia abdomenului cu meninere 4 s

    T2. expiraie concomitent cu retropulsia abdomenului

    Ex.9. Idem ex.8. cu rezisten (scule de nisip, minile pacientului sau ale kinetoterapeutului)

    Ex.10. Culcat dorsal, genunchii ndoii cu sprijin pe podea, braele pe lng corp:

    T1. expiraie cu flexia coapsei drepte la piept, presarea ei pe abdomen cu braele i

    ridicarea capului

    T2. inspiraie cu coborrea piciorului drept

    T3. expiraie cu flexia coapsei stngi la piept, presarea ei pe abdomen cu braele i

    ridicarea capului

    T4. inspiraie i revenire.

    Ex.11. Culcat dorsal, genunchii ndoii cu sprijin pe podea:

    T1. expiraie i flexia coapsei pe bazin cu atingerea solului de-asupra capului cu vrful

    degetelor

    T2. inspiraie i revenire

    Ex.12. Stnd deprtat, cu minile pe old:

    T1. fandare lateral spre stnga i ridicarea braului drept lateral sus cu inspiraie

    T2. revenire cu expiraie

    T3-4 idem pe partea dreapt.

  • 8

    Ex.13. Stnd deprtat, cu braele ridicate sus, bastonul de capete apucat:

    T1. inspiraie concomitent cu nclinarea lateral a trunchiului

    T2. expiraie concomitent cu nclinarea trunchiului lateral, n direcie opus, pentru

    forarea expirului

    - nclinarea lateral a coloanei "nchide" hemitoracele homolateral i l "deschide" pe cel opus, facilitnd expirul pe partea nchis i inspirul pe partea deschis.

    4. Diminuarea frecvenei respiratorii, concomitent cu creterea amplitudinii

    respiraiei

    Ex.14. Stnd deprtat: inspiraie 4 timpi, expiraie 4 timpi

    Ex.15. Stnd deprtat: inspiraie 1 timp, expiraie 4 timpi

    Ex.16. Stnd, bastonul de capete apucat la nivelul bazinului:

    T1-4 mers pe vrfuri cu ridicarea braelor nainte sus i inspiraie

    T 5-8 mers cu coborrea braelor cu ducerea bastonului la omoplai i expiraie

    Ex.17. Stnd, bastonul de capete apucat la nivelul bazinului:

    T1-2 mers pe vrfuri cu ridicarea braelor nainte sus i inspiraie

    T 3-8 mers cu coborrea braelor cu ducerea bastonului la omoplai i expiraie

    5. Creterea sau scderea ritmului respirator

    Ex.18. Decubit lateral, membrele inferioare uor flectate:

    - Se execut un expir foarte rapid, pronunnd litera "f". Se repet de cteva ori.

    n acest execiiu, diafragmul se ridic rapid, n timp ce toracele se nchide concentric prin

    contractarea muchilor oblici.

    - Se execut un inspir profund urmat de 2 expiruri rapide (prima foarte scurt, celelalte

    mai lungi).

  • 9

    Ex.19. Culcat dorsal cu picioarele ndoite i ridicate la 90, capul ridicat:

    T1-T3 inspiraie cu fluturarea braelor sus-jos

    T4-T6 expiraie cu fluturarea braelor sus-jos

    Ex.20. Idem ex.19. cu scderea ritmului respirator la 5 timpi.

    6. Mrirea sau micorarea pauzelor dintre inspir i expir

    Ex.21. Stnd deprtat: inspiraie 4 timpi,meninere 4 timp, expiraie 8 timpi

    Ex.22. Stnd deprtat: inspiraie 7 timpi,meninere 1 timp, expiraie 4 timpi, meninere 1 timp

    Ex.23. Stnd deprtat: inspiraie 6 timpi,meninere 3 timp, expiraie 6 timpi, meninere 3 timp

    7. Creterea capacitii de efort

    Ex.24. 15 minute de mers n ritm normal, alternat cu 1 minut de mers alert pe plat

    - cu timpul durata se modific, se trece de pe teren plat pe teren cu variaii de pante

    Ex.25. alergat uor pe loc 1 minut, alternat cu alergare cu calciele la ezut 15 s

    Ex.26. sritul corzii 1-2-3 minute cu respiraia controlat, lent, prelung

  • 10

    Bibliografie

    1. Lozinc Isabela, Elemente de patologie a aparatului respirator i recuperarea prin

    kinetoterapie, Ed. Universitii din Oradea, 2002

    2. Mrz-Dnil Doina, Bazele generale ale kinetoterapiei, Ed. Alma Mater, Bacu, 2012

    3. Sbenghe Tudor,Kinetologie, Ed. Medical, Bucureti, 1987

    4. http://www.formula-as.ro/2004/607/forma-maxima-19/terapia-respiratorie-4853

    5. http://www.studentie.ro/campus/exercitii_de_respiratie/c-748-a-20650

    Obiectivele urmrite de gimnastica respiratorie