ghioachino rossini(romana)

8/13/2019 Ghioachino Rossini(romana)

1/6

Gioacchino Rossini(1792 - 1868)

Da-ti-mi o lista de bucate si o fac muzica ct ai bate din palme."Rossini

Fara ndoiala cel mai simpatic personaj din galeria marilor compozitori, Rossini ambogatit lumea mirifica a operei cu arii fermecatoare care au cucerit publicul de pretutindeni. Jovial, supraponderal (ca sa nu spunem obez), glumetul italian poseda un talent uluitor de a crea melodii oriunde, n orice conditii si oricnd . Deo lene proverbiala, Rossini iubea cu pasiune mncarea buna (si multa) si femeilefrumoase. Se spune ca, daca o foaie de hrtie aluneca pe jos n timpul procesului decreatie, compozitorul nu se obosea sa o ridice de pe podea. Scria alta! Simpaticul muzician era un om de lume, plin de haz, ntotdeauna nvaluit ntr-un optimism molipsitor, trasaturi care se regasesc si n muzica sa. Pretutindeni unde aparea, fieca era vorba de o receptie simandicoasa sau o petrecere ntre prieteni, Rossini declansa hohote generale prin umorul sau inegalabil. Ce altceva poti sa astepti dela un ins nascut ntr-o zi care exista doar din patru n patru ani?", obisnuia el sa se auto-persifleze.

ntr-adevar, Gioacchino Antonio Rossini s-a nascut n neobisnuita zi de 29 februariea anului 1792, n orasul Pesaro, pe atunci parte a Statelor Papale. (Anul 2004, fiind un an bisect, ne permite deci sa-l sarbatorim cum se cuvine pe fermecatorulcompozitor). Tatal sau, Giuseppe, era un trompetist saracit care cnta n diverse orchestre sau fanfare. Mama - Anna Guidarini - era cntareata, acoperind rolurilesecundare din diverse vodeviluri. Este lesne de ghicit ca micutul Gioacchino si-a petrecut ntreaga copilarie prin teatre, pe linga si pe sub scena. Lumea mirifica si colorata a culiselor i va intra n snge si nu-l va mai parasi pna la moarte.

La vrsta de 13 ani micul Rossini cnta deja la corn si la clavecin n teatrul local.Ca elev, Gioacchino a fost caracterizat de profesori drept extrem de inteligentsi de... lenes (binenteles!). La 15 ani el intra la Liceul de Muzica din Bologna(Bologna Scuola Filarmonica, astazi Conservatorul de Stat ) pentru a studia armo

nie si contrapunct, desi scrisese deja o opera. Cnd profesorul sau l-a anuntat castie suficient de multa carte pentru a scrie opere, Rossini n-a stiut cum sa gaseasca mai repede iesirea din Liceu. Era liber! n urmatorii douazeci de ani, acest genial sac de lene" avea sa scrie peste 40 de opere.

Prin firea sa, dar si din obligatie, Rossini se va apropia de cel mai popular gen de opera, opera buffa (comica). El este cel care a creat stilul bel-canto, attde iubit de publicul de pretutindeni. Tot el, nazdravanul, a eliminat complet acele plicticoase recitativo secco, lungi fragmente quasi-vorbite care fragmentaudiscursul muzical n cadrul unei opere. La Rossini, ntreaga scena cnta, de la nceputla sfrsit, totul vibreaza ironic, rsul pluteste n sala chiar n momente mai dramatic, iar hohotele explodeaza n jerbe nebun colorate. Rossini pare a fi un Molire muzical (desi i desparte aproape un secol) al veacului al nouasprezecelea si se doved

este si astazi un antidot sigur mpotriva depresiilor sau spleen"-ului. Toate defectele umane, sociale si, mai ales, toate avatarurile casniciei si afla locul n operele sale. Operele rossiniene sunt necrutatoare satire facute nsa cu bonomie si privite cu ngaduinta unuia care se stie la rndul sau cu musca pe caciula.

Prima sa opera, Contractul matrimonial, a vazut luminile rampei la Venetia n 1810si a avut succes, desi orchestratia neobisnuita i indignase pe cntareti. ntr-adevar, Rossini a adus orchestra n prim-plan, punndu-i la colt" pe infatuatii solisti aiscenelor din acele vremuri, vedete nesuferite care se credeau stapne absolute peteatru, compozitor, dirijor si public. Anul urmator, orasul Bologna avea sa asi


2/6

ste la primul triumf al zanatecului ei fiu: L'equivoca stravagante (The Extravagant Misunderstanding). Va urma, n 1812, La scala di seta / Scara de matase/ The Silken Ladder), opera aflata nca n repertoriul teatrelor lirice de pretutindeni. n acelasi an, Marietta Marcolini, o cntareata faimoasa care cntase deja n operele tnarlui compozitor si fusese impresionata de posibilitatile sale (oare numai muzicale? ndraznim sa ntrebam astazi) l recomanda calduros Comitetului director al opereiLa Scala din Milano. Contractul vine imediat si o noua opera apare pe firmament:La pietra del paragone (Piatra de incercare / The Touchstone), o dovada incontestabila a geniului sau. n finalul acestei opere, Rossini foloseste pentru prima oara efectul de crescendo (cresterea gradata a intensitatii, de la soapta la urlet"), pe care-l va folosi cu insistenta apoi (uneori pna la satietate) si care-i vaatrage porecla de Monsieur Crescendo".

n 1813, Rossini si ncearca fortele cu o opera serioasa (opera seria): Tancredi. Desi poate parea de necrezut (Rossini si drama... hm!), Tancredi va avea un succesimediat, iar partitura impresioneaza si astazi prin dramatismul ei autentic. Faimoasa arie Di tanti palpiti" a fost fredonata mult timp pe strazile Venetiei, unde a avut loc premiera (Teatro La Fenice). A urmat, n acelasi an, opera comica L'Italiana in Algeri (The Italian Girl in Algiers / Italianca n Alger), un alt succes instantaneu. Cu aceste doua mari reusite, Rossini deschide definitive usile operei La Scala din Milano. Dupa Italianca, dl. Gioacchino scrie... Il Turco in Italia (The Turk in Italy), o evidenta auto-parodie a operei precedente.

Desi urmatoarea sa opera (Sigismundo) a fost un esec, faima muzicianului se raspn

di rapid si ajunse la Neapole, unde domnea" Domenico Barbaia, proprietarul celordoua mari teatre lirice din oras. Barbaia, fost chelner de cafenea, adunase o avere imensa prin jocuri de noroc si conducnd un cazino. Acest afacerist de succesa realizat imediat potentialul imens al lui Rossini si s-a deplasat urgent la Bologna pentru a-i oferi acestuia un contract. Impresionat de termenii contractului - siguranta, termen lung, doua opere pe an - dar si de Barbaia nsusi (un milionar cu stare, nu vesnicul prlit de impresar mereu n pragul falimentului), Rossini accepta imediat. Cum ar fi putut cineva sa reziste la asa ceva, mai ales cnd amanta lui Barbaia nu era alta dect Diva absoluta a acelor ani, soprana de origine spaniola Isabella Colbran?

Prima opera scrisa pentru aceasta, Elisabeta, regina d'Inghilterra, a fost un triumf. Desigur, Rossini o admira mult pe Colbran si n scurt timp se ndragosti de ea

.

Succesul imens al Elisabetei...se materializa printr-o invitatie de a scrie cevapentru Opera din Roma. Rossini scrie Almaviva, opera care se va numi putin maitrziu Il barbiere di Siviglia (The Barber of Seville / Barbierul din Sevilla). Desi astazi este considerata a fi capodopera incontestabila a creatiei rossiniene,la premiera de atunci lucrarea a avut parte de o primire rece, chiar ostila. Publicul roman era ndragostit de o alta opera pe acelasi subiect si cu acelasi titlu (dupa celebra piesa a lui Beaumarchais) scrisa cu 25 de ani n urma de GiovanniPaisiello si nu avea de gnd sa renunte usor la favorita sa. Curnd nsa, alte orase italiene au aplaudat frenetic noua creatie si - mai de voie mai de nevoie - publicul roman a fost silit sa recunoasca superioritatea noii opere. Aceasta capodopera a scenei lirice a continuat sa ncnte generatii de spectatori de pretutindeni cu

inventivitatea sa melodica inegalabila si comicul de situatie irezistibil. Uluitor este faptul ca binecunoscuta opera a fost scrisa n ...16 zile!!

Au urmat alte doua succese: La cenerentola(Cinderella / Cenusareasa) si La gazzaladra (The Thieving Magpie /Cotofana hoata). Daca Cenusareasa a fost un mare succes la Roma, Cotofana a fost un adevarat triumf n Milano.

ntre aceste doua opere comice, compozitorul scrie una serioasa: nici mai mult nici mai putin dect... Othello! Opera s-a dovedit a fi o reusita (culmea!), ea tinndafisul n continuu pna la aparitia pe firmament a marii tragedii verdiene care a ec


3/6

lipsat-o definitiv. Desi o drama, istoria acestei opere e amuzanta (binenteles).Libretul fusese scris de un diletant din Neapole, care nu prea catadicsise sa urmareasca capodopera lui Shakespeare. Totusi, la ultimul act, individul si-a revenit si a urmat ntocmai piesa genialului dramaturg englez. Culmea este ca tocmai acest ultim act (cel mai fidel lui Shakespeare) a constituit marul discordiei ntreautor si cenzura din Roma. Comitetul de cenzori a decretat ca finalul e prea trist si deprimant si a cerut schimbarea acestuia pentru a permite difuzarea sa publica. Astfel se face ca drama Othello compusa de dl Gioacchino Rossini beneficiaza" de un happy-end siropos si nlacrimat demn de Hollywood-ul zilelor noastre! Destinul nu-l lasa pe nazdravanul compozitor sa fie serios nici macar in rarele ocazii cnd acesta se apropia de subiecte tragice.

n urmatorii ani Rossini va scrie zece opere pentru Barbaia si n toate va stralucisoprana Isabella Colbran, neasemuita perla a scenei", amanta milionarului, iubitan secret (si nu prea) de Rossini. Compozitorul avea sa-i traga clapa bogatului sau employer" si - dupa o curte asidua ce durase cinci ani - n 1822 o va convinge pe Isabella sa-si puna pirostriile! Desi dupa acest eveniment, satirul" nu va maifi invitat niciodata sa scrie pentru Operele din Neapole, acesta reuseste sa ramna n termeni destul de amicali cu amantul tradat si abandonat". Capacitatea legendara a muzicianului de a-si face prieteni pna si printre dusmani si gasea astfel ncao data confirmarea.

Cei doi tineri nsuratei pleaca la Viena, Rossini fiind nerabdator sa-l ntlneasca pedeja miticul Beethoven. Va ramne dezamagit si profund ntristat de starea material

a n care l gaseste pe Titan. n anul imediat urmator, cei doi revin n Italia, la Ventia , unde Rossini va compune cea mai lunga si ambitioasa lucrare a sa: Semiramide. Din pacate conservatorul si demodatul public venetian nu va ntelege aceasta lucrare uimitoare si o va trata cu ostilitate. Suparat, Rossini hotaraste sa nu mai scrie nimic pentru conationalii sai si se muta pentru totdeauna la Paris.

Bogat, casatorit cu cea mai cunoscuta soprana a timpului, epicurean nnascut, Rossini ajunge n capitala Frantei n noiembrie 1823 si este ntmpinat cu un entuziasm debrdant. Academia Franceza l primeste n snul sau; tot orasul vuieste si se nghesuie s-i prezinte omagiile. La sfrsitul aceluiasi an, sotii Rossini viziteaza Londra, unde sunt primiti de regele George al IV-lea si sustin concerte publice (ea - solista, el - dirijor).

Dupa o serie de succese londoneze, cei doi revenira la Paris.

Iata o descriere a lui Rossini ramasa de la fratii Escudier, editori parizieni:

Rossini avea pe atunci 31 de ani si era la apogeu...Privirea sa subtila si penetranta tintuia pe oricine se afla n fata sa.

Zmbetu-i era binevoitor si caustic n acelasi timp. Nasul acvilin, sprinceanele proeminente dezvaluite parca mai mult de un nceput de calvitie, favoritii negri si ascutiti ce-i ncadrau ovalul regulat al fetei, toate formau un fel de frumusete virila si fascinanta. Avea mini minunat conturate pe care le oferea privirilor cu cochetarie. Se mbraca simplu, mai mult cum-se-cuvine dect elegant, iar de sub hainetransparea provincialul abia sosit n Capitala.

Daca cei mai n vrsta erau cumva deranjati de notorietatea lui (nu numai muzicala)si se grabira sa-l porecleasca Monsieur Crescendo", tinerii si exprimau deschis admiratia si entuziasmul fata de persoana sa.

Parisul era centrul cultural al lumii si Rossini o stia foarte bine. Dupa ce cteva dintre operele sale fura montate, compozitorul scrie Il viaggio a Reims (Calatoria la Reims), o cantata dedicata ncoronarii regelui Carol al X-lea. Impresionat, acesta i promite compozitorului tot sprijinul sau. Rossini fu numit directorulThtre Italien din Paris, iar regele i darui un contract pentru zece opere ce urmau


4/6

a fi montate la Grand Opra. Obtinuse ceea ce dorea n timp record!

Prima opera din cele zece comandate va fi , de fapt , ultima opera pe care Rossini o va crea: Guillaume Tell (Wilhelm Tell). Uvertura acestei opere a devenit ntre timp att de populara nct , peste mai bine de un veac, neasemuitul creator de viseWalt Disney va realiza un desen animat de exceptie pe muzica italianului. Operaa fost ovationata minute n sir de catre un public ahtiat dupa teme nobile precumpatriotismul si libertatea.

Dupa aceasta opera nu mai este dect...tacere.

Rossini s-a hotart brusc sa nu mai scrie muzica. Ratiunile care au stat la baza acestei hotarri ramn obscure. Sa fi fost Revolutia din Paris? Sa se fi suparat pe noul guvern (Carol al X-lea abdicase, fortat de noul Guvern revolutionar) care nui-a mai recunoscut contractul regal? Oare proverbiala sa lene sa fi nvins definitiv? Sau poate devenise gelos pe succesul lui Giacomo Meyerbeer (compozitor de opera, astazi destul de obscur) pe scenele pariziene? Nu vom sti, probabil, niciodata.

Ultima lucrare serioasa pe care compozitorul o va scrie pentru parizieni este unsuperb Stabat Mater (lucrare religioasa vocal-simfonica) care nca rasuna pe scenele de concert.

n 1845, Isabella Colbran, sotia muzicianului se stinge din viata. Cei doi nu prea

mai traiau mpreuna de prin 1833, caci compozitorul gasise de cuviinta sa se ndragosteasca nebuneste de o demi-mondena", Olympie Plissier. La separarea celor doi acontribuit nsasi Isabella, care era extrem de geloasa si peste masura de acaparatoare. Nu este deci de mirare ca la nici doi ani dupa decesul sotiei sale, Rossini o ia n casatorie pe domnisoara" Plissier.

Cei doi pleaca n Italia pentru o perioada, timp n care compozitorul se dedica reformarii Liceului Muzical din orasul Bologna si predarii artei cntului vocal pentrucei mai talentati elevi.

In 1855, familia Rossini revine definitiv la Paris. Bogat, cu o sotie mult mai putin cicalitoare dect prima, Rossini se lasa prada dulcilor placeri ale vietii, stralucind n toate saloanele pariziene si fermecnd lumea cu inteligenta si umorul s

au acid. La Paris, dar mai ales n somptuoasa sa vila de la Passy (lnga Capitala),dl. Rossini oferea sup-uri si cine bogate, adevarate delicii gastronomice, frecventate de majoritatea lumii artistice a acelui miez de veac nouasprezece. n 1860,familia Rossini primi vizita lui Richard Wagner, si fascinanta lor conversatie afost lasata posteritatii de marele creator german n eseul Eine Erinnerung an Rossini" (A Memory of Rossini" / O amintire despre Rossini).

Spre sfrsitul vietii (1863) duhul creator l va vizita din nou si va re-ncepe sa scrie mici piese pentru voce si pian, strnse n treisprezece volume si ntitulate Pchs vielliesse (Sins of Old Age / Pacatele batrnetii). Se pare ca muzicianul mai compusese ntre timp, dar numai pentru placerea personala. Multe flecustete" le arde dupa ce se joaca" un timp cu ele.

Desi traiti cu seninatate si veselie, ultimii 13 ani de viata nu au fost lipsitide norii unei boli de rinichi. n ultimii ani, Rossini a fost silit chiar sa poarte o sonda permanenta, ceea ce nu i-a luat cu nimic din jovialitate si umor.

La 13 noiembrie 1868, Gioacchino Rossini se stinge din viata n vila sa de la Passy nconjurat de admiratia prietenilor si venerat de publicul de pretutindeni. La nmormntarea sa a participat toata protipendada Parisului, precum si artisti, cntareti, compozitori, pictori si poeti. Marsul Funebru de Beethoven a fost intonat cuveneratie, dar pna si n ultima clipa, Maestrul a avut parte de ceva... original. Celebra si sumbra lucrare a fost interpretata de o formatie de instrumente nemaiv


5/6

azaute si nemaiauzite pna atunci, al carui inventator se numara printre prieteniifamiliei si care dirija respectivul ansamblu. Numele sau era Adolphe Sax. Lesnede ghicit ca Maestrul a fost condus la groapa de o formatie de... saxofoane!

La doua decenii de la moarte, trupul lui Gioacchino Rossini va fi redat patriei-mama si re-nhumat la Florenta.

De-a lungul anilor, Barbierul din Sevilla si Wilhelm Tell s-au impus cu o asemenea ncapatnare n repertoriile lirice nct , pe la 1950, Rossini era cunoscut doar peu aceste doua opere. De atunci lucrurile s-au schimbat considerabil, iar astaziscenele de opera ale lumii sunt literalmente invadate cu toate operele rossiniene. Salile de spectacol, mai somptuoase sau mai modeste, continua sa rasune de fermecatoarele melodii ale nastrusnicului Gioacchino, iar faldurile cortinelor unduie lasciv sub hohotele de rs si aplauzele asurzitoare ce nsotesc fiecare reprezentatie. Rossini ramne pentru toata lumea Prozac-ul muzical" al tuturor timpurilor,ghidus, simpatic, minunat.

Si sunt convins ca vara, cnd uruie cerurile a furtuna, nu e altceva dect hohotul general de rs declansat n nalturi de vreo alta nazbtie a Maestrului. Dovada? Dupa orce furtuna de vara apare - diafan si zglobiu - un curcubeu.

Cteva perle" cu si despre Rossini.

Beethoven: Rossini ar fi fost un mare compozitor daca profesorul sau ar fi avut g

rija sa-l bata la fund ct trebuie". (Comentariul fiorosului compozitor german - duios, aproape parintesc - este cea mai buna marturie ca Rossini stia sa calmeze pna si tigrii" cu firea sa nastrusnica).

Rossini despre Wagner: Wagner este un compozitor care are momente minunate n muzica sa, dar sferturi de ora insuportabile".

Si nca: Opera Lonhengrin (de Wagner) nu poate fi judecata la o prima auditie, iareu nu intentionez n nici un caz s-o mai ascult o data."

Doua relatari despre legendara lene a lui Rossini

ntr-o zi un impresar l gasi pe Maestru scriind n pat. Fara sa-i arunce o privire, R

ossini l ruga sa ridice o pagina cazuta pe podea. Dupa ce impresarul i-o inmna, Rossini i arata pagina la care tocmai lucra, ntrebndu-l : Care crezi ca e mai buna?" urcat, impresarul raspunse:

- Pai... sunt exact la fel...

- Mda... - raspunse plictisit Rossini - dar, stii, mi-a fost mai usor sa scriu alta, dect sa ma dau jos din pat, s-o caut pe prima si sa ma urc iar la loc...

Iata ce spunea Rossini despre felul sau de a scrie uverturi:

ntotdeauna astept seara dinaintea premierei ca sa scriu uvertura. Nimic nu-mi mboldeste inspiratia mai tare dect un copist asteptnd nfrigurat partitura si un impresar

n anticamera, zmulgndu-si disperat parul din cap. Uvertura la Othello am scris-o ntr-o camaruta a Palatului Barbaia, unde ma nchisese unul dintre cei mai nesuferiti si cheli regizori. Uvertura la Cotofana hoata (astazi, una dintre cele mai celebre n.n.) am scris-o cu o zi nainte de premiera, n podul operei La Scala unde fusesem ncarcerat de director si pazit de patru masinisti (personal de scena n.n.) fiorosi. Cit despre Barbier (Barbierul din Sevilla n.n.), am gasit cea mai grozava solutie: nici macar nu m-am obosit sa-i scriu o uvertura, am luat una gata facuta, destinata Elisabetei (Elisabeta, regina d'Inghilterra n.n. ). Publicul a fost foarte multumit."


6/6

ghioachino rossini(romana)

Documents