Gheorghe Buzatu, Războiul secret, Iaşi, Editura Junimea, 1973.

Gheorghe Buzatu a fost istoric un român, politician şi activist comunist în

perioada socialistă. Este autor a numeroase cărţi de specialitate, mai ales în ceea ce

priveşte orientările politice de extremă dreapta şi stanga.

În lucrarea de faţă Războiul secret, autorul face o analiza asupra

evenimentelor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, punând într-o

lumină foarte proastă mişcările de tip fascist şi nazist, catalogându-le drept

retrograde şi reacţionare, lucru de înţeles, deoarece lucrarea este scrisă urmând

directivele directe impuse de Partidul Comunist asupra scrierii istoriei.

Asupra acestui subiect din istoriografie s-au mai ocupat cu succes şi alţi

autori precum Claude David în lucrarea sa Hitler şi nazismul sau Norbert Frei cu

Statutul Fuhrerului: Regimul naţional socialist, cu menţiunea că în cazul acestor

lucrări nu putem vorbi de un subiectivisim bazat pe ideologie.

Încă din primele pagini, din cuvântul înainte, un cititor avizat işi poate da

seama uşor de influenţa ideologică asupra redactării.

Cartea este structurată pe patru părţi, cronologic, acestea se întind pe

parcursul celor şase ani de război mondial.

În prima parte autorul analizează serviciile secrete ale Puterilor Axei, prima

vizată este Germania şi serviciul ei de spionaj, Abwehr, folosind stilul caracteristic,

autorul ne arată cum sunt constituite serviciile secrete ale Germaniei naziste, care

au fost atribuţiile sale de-a lungul războiului şi ce succese a avut, dar mai ales unde

a dat greş şi de ce s-a întamplat acest lucru, dar în mare măsură se consideră că

aceste servicii secrete au fost defectuoase. În cazul Italiei avem parte de o critică la

fel de acidă şi în fine Japonia este şi ea vizată, fără a i se aduce vreo laudă.

Dacă în cazul serviciilor secrete ale Axei, autorul nu a avut prea multe

cuvinte de laudă, nu la fel se poate zice şi în descrierea serviciilor secrete aliate,

considerate foarte eficiente, sunt aduse laude serviciilor secrete britanice şi

americane, făcându-le o analiza, probabil mai obiectivă, la fel procedează şi în

cazul Franţei, pe lângă aceste trei state cu servicii secrete mai dezvoltate, autorul

menţioneaza şi alte servicii secrete, dar pe departe URSS-ul este cea care primeşte

cele mai multe laude şi îi este atribuită cea mai bună reputaţie, din punctul de

vedere al serviciilor secrete.

Partea a doua a lucrării expune concret o serie de operaţiuni din primii doi

ani ai războiului, autorul ne vorbeşte de un dezechilibru în favoarea Axei în această

prima parte a războiului, dar menţionează de asemenea că acesta este un

dezechilibru aparent şi nu concret. Sunt enunţate o serie de operaţiuni întreprinse

de serviciile secrete naziste şi japoneze, considerate ca fiind cele mai eficiente

dintre toate, acţiunile acestora vor duce la o serie de situaţii nefericite pentru

forţele aliate în timpul războiului. Se vorbeşte chiar de rolul spionajului în atacul

de la Pearl Harbour, asta e dacă să dam doar unul din exemplele cele mai

semnificative şi mai cunoscute.

În partea a III-a, aflam cum se inclină balanţa puterii în favoarea Aliaţilor,

cele mai importante evenimente se leagă de bătălia de la Midway, acolo unde

serviciile de informaţii ale americanilor au avut un rol decisiv în câştigarea bătăliei.

Foarte importante au fost serviciile secrete care au acţionat şi în Africa de Nord,

acestea au permis aliaţilor să cucerească un punct vital, care ulterior se va dovedi

decisiv în victoria finală în faţa Axei.

Ultima parte, este rezervată evenimentelor din finalul războiului, când soarta

Axei era pecetluită, aşa cum ne argumentează autorul. Spre final se aduc omagii

serviciilor secrete aliate, contribuţia lor fiind, din punctul de vedere al autorului,

decisivă, pe lângă rolul armatelor de pe front, rolul soldaţilor de pe frontul

„nevăzut” este la fel de semnificativ.

Lucrarea lui Gheorghe Buzatu este utilă în măsura în care cititorul va citi şi

alte lucrări similare, dar care nu au fost scrise sub incidenţa unei ideologii, deorece

autorul de faţă nu face o analiză critică, ci una bazată pe o doctrină de stat, aşadar

înainte de a citi cartea sa, o lectură suplimentară este necesară, altfel este posibil ca

cititorul să perceapă informaţii denaturate.