george toparceanu balada calatorului

2
George Toparceanu - Balada călătorulu i O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlneşti o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum! Sania coboară clinul de pădure. Fug în urma noastră luminişuri sure Şi-n singurătatea care ne petrece, Peste vârf de arbori, asfinţitul rece Străbătând podoaba crengilor subţiri Luminează-n aer bolţi de trandafiri. Dar amurgul palid a-nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, creşte din zăpadă. Se ivesc departe măguri de hotar, Într-un loc se face drum pustiu de car, Şi-o fântână strâmbă pe lumina zării Pare că sporeşte liniştea-nserării... Drum de vis! E clipa mutei agonii Când alaiul Nopţii zboară pe câmpii, Când singurătatea umbrele-şi arată Şi departe-n şesuri Ziua alungată Lângă reci fruntarii alergarea-şi curmă, Cu ochi mari de spaimă să privească-n urmă, Să-şi adune-n locul unde-a-ncremenit Peste sâni de gheaţă părul despletit. Ca-ntr-o presimţire sufletul ţi-e-nchis. Unde eşti? Îţi pare că trăieşti un vis... Treci lăsând în urmă, la răspântii mute, Umbre solitare şi necunoscute, Treci ducând o parte din tristeţea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă Şi-ţi strecoară-n suflet un fior de teamă,

Upload: iulia-nanut

Post on 09-Nov-2015

236 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

Balada calatorului

TRANSCRIPT

George Toparceanu - Balada cltorulu

iO, e-att de bine cnd pe drumuri ninsentlneti o cas cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridic fum, Cnd te prinde noaptea cltor la drum!

Sania coboar clinul de pdure.Fug n urma noastr luminiuri surei-n singurtatea care ne petrece, Peste vrf de arbori, asfinitul receStrbtnd podoaba crengilor subiriLumineaz-n aer boli de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput s scad.Noaptea, ca un abur, crete din zpad.Se ivesc departe mguri de hotar, ntr-un loc se face drum pustiu de car, i-o fntn strmb pe lumina zriiPare c sporete linitea-nserrii...

Drum de vis! E clipa mutei agoniiCnd alaiul Nopii zboar pe cmpii, Cnd singurtatea umbrele-i arati departe-n esuri Ziua alungatLng reci fruntarii alergarea-i curm, Cu ochi mari de spaim s priveasc-n urm, S-i adune-n locul unde-a-ncremenitPeste sni de ghea prul despletit.

Ca-ntr-o presimire sufletul i-e-nchis.Unde eti? i pare c trieti un vis...Treci lsnd n urm, la rspntii mute, Umbre solitare i necunoscute, Treci ducnd o parte din tristeea lor, Un suspin, o rug, un zadarnic dor.Iar trziu, cnd taina dimprejur te cheami-i strecoar-n suflet un fior de team, Singur cu povara cugetului tuTe cuprind deodat lungi preri de ruDup-o fericire care ntrzie, Dup cte n-au fost, dar puteau s fie, Dup cele duse pentru totdeauna...

Astfel, cu mirare, te trezeti cnd lunaLumineaz somnul unei lumi din basme, Iar omtul umple noaptea de fantasme.. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .O, e-att de bine cnd pe drumuri ninsentlneti o cas cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridic fum, Cnd te prinde noaptea cltor la drum!