George FilipBlestem (lui Ceausescu) Nu mai bate salbatice TaraCu bata si cu ocara;Om fara sange si neam, fara chip,Diavol iscat din ploi de nisip.Nu mai sorbi dusmane din rauriSi nu profana nici painea din griuri;Politruc zavzauc, starv fara om,N-atinge iarba si fructul din pom.Te stim pagane ca-ti mitui barziiSa-ti cante obarsia si bastarzii.Planuiesti, nebune, dezmat si urgiiPaganule, semnul crucii nu-l stii.Paranoic, obosesti TARA cu scripte.Parintii, strabunii ne striga din cripte:-E...hei, ROMANI!, noi v-am durat o TARA,Cum de-o rabdati in lanturi de ocara?...Cadavrul viu e martor la strigare.Turbat de semn da buzna prin altare,Impusca sfinti, injura tumultosDar nu-i priveste fata lui Hristos.Cel mai nebun isteric din istericiDaram-agonic sfintele bisericiSi excitata de-atata voluptateVampirul om si-ai lui darama sate!Dunarea plange, Oltul a secat,Tisa si Nistru-n granite se zbat,Carpatii gem, din zari albastre dusCeahlaul se inchina lui IsusSi plange TARA-n doliu, fara glas,Ca doar credinta-n suflet ne-a ramas.Fii blestemat vampirule, sa fiiMuscat de viermi si lepra prin pustiiSi huiduit, pe-ale pierzarii vaiSa te huleasca mercanarii tai!Pe bube sa te ungi cu seu de patimi.De vrei sa plangi, sa n-ai paduche, lacrimi.Foame de ti-e, ia seceta si jar.Sa dormi turbat cu tigva pe-un cosmar.In zori sa-ti iei din nou blestemu-n spateSi-cersetor prin satele arate,Fantomele din datini si din viteSa te striveasca-n vaier de copite.- Se-aude la palat turbata fiara?Blestemul e rostit de-ntreaga TARA:Sa te prefaci strigoi prin racle reciSi neamul tau sa nu rodeasca-n veci!Foaie verde Dac-am fi cintat a verde,foaie verde, Tara mea,Azi nu ne scaldam cu lacrimiin causul dintr-o stea.Timpul daca era verde,rosul isi stingea taciuniiSi cinam la masa TariiCu strabunii, cu strabunii.Laptele de mama, verdede-ar fi fost, au nu ca zerul,Rezistam pe baricadecind plingea cu gloante cerul.Am dorit zapada verdeDomnul nu ne-a dat zapadaSi-indoiti, doar tineretea Ne tinea la azavada.Trista, zodia cea verde,ne ducea din azi spre miine.Lunetistii zvirleau gloante,noi dadeam la osteni piine.Foaie verde, Tara verde,tinerete - tinerete,Esti tu primavara virsteisi a vietii frumusete?Luminarea de-ar fi verdem-as tot inchina la dinsaSa ne ierte toti parintiisi tara ce-atit ne plins-a....Azi nu ne scaldam in cu lacrimiin causul dintr-o steaDac-am fi cintata a verde;foaie verde - Tara mea.Doina liberttii Foaie verde libertate,Dunarea ne striga-n singe.Tara cu cutitu-n spateStriga-n veac dar nu se fringe.Din Ceahlau rasuna bucium,Geme tara in junghereSi de foame si de zbuciumRabda neamul in durere.Doina mea de libertate,Daca-mi esti din neam si singe,Mai romine, mai barbate,Fii cu noi cind Tara plinge.Tara, unde-ti sant barbatii?Cine mi te-nstraineaza?Prin istorie, ca fratii,Treji, copii tai vegheaza.Treji, copii tai vegheazaPrin istorie ca fratii.Cine mi te-nstraineazaTara...unde-ti sant barbatii?Fii cu noi cind Tara plingeMai romine, mai barbate,Daca-mi esti de-un neam si singe;Doina mea de libertate...Geme tar in junghere,Din Ceahlau rasuna bucium,Rabda neamul in durereSi de foame si de zbucium;Striga-n veac dar nu se fringeTara cu cutitu-n spate,Dunarea ne curge-n singe:Foaie verde LIBERTATE.Flori de viat, crinerouri* alergam si alergamarme inimaginarefara sa ne-ntrebe varstane-mpuscau pe fiecare.cutezam si cutezamoameni rai, priviri meschinepuneau viperele mortiisa ne stearga din destine.chiuiam si chiuiamtot spre rosturi rostuitemulti cadeau, lasind pe lumenuntile neimplinite.ne-ntrebam si ne-ntrebamdaca moartea e din ceruri?mult prea tineri, nu stiamsa lipsim de la apeluri.alergam si cutezamhaituind spre hau ocarasi stiam noi ca stiamsa iubim eroic -Tara.ne miram si ne miramde ce sangele-n zapadase preface-n crinerourisi nu-si cata azavada.flori de viata: crinerourioameni buni, sa tineti mintesa saditi etern eterneflori de dor peste morminte.la morminte, la mormintenu stiam noi moartea ce ehaituind monstrii rusiniine-am urcat in epopee.bulevarde, bulevardemistuiau in flacari rosiibibliile infantilepe care le-au scris leprosii.tinerete, tineretevrerea ta ti-ai vrut-o vruta;pentru gestul tau eroicMAICA TARA te saluta.*Crinerou, crinerouri: subst. com. scornit de poet in memoria eroilor.Ultimul spectacol Circul a venit printre ani de balansSi a deschis menajeria la prnz.Clovnul batea toba cu-n metatarscalarind pe zidul mortii un mnz.Femeia-sarpe daruia clipe-amorpe o jumatate de zmbet perechea,Gorila alba sarea ntr-un picioraplecnd spre susurul lumii urechea.Marele dresor bea ceai rece cu-n pai,balerinele mpart semne discrete la cini,nteleptul papagal cnta la nai,mascariciul tine planeta n mini.A nceput spectacolul exact la si-un sfertii ceva din evul nostru sonor,dirijorul fanfarei clipeste incertasurzit de afonul tambur-major.Cupola circului era ntesatade peruci antice pe crestete noi,echilibrista ngenunchia laudatasi asa s-a trecut la numarul doi:balena calarea prin constelatiiputin nefiresc pe o roata tutape ultimul rnd stateau soldatiiticluind un imn la muzicuta.Zmbind trist,mascariciul a tras cortinasi sandramaua ardea n flacari de valscnd m-am trezit si am aprins luminacaravana pleca din orasul meu ars.Banal asemeni vntuluibate sfrsitulla portile crude de dudvulpile fugcu Luna n gurasi detunatura n-audnchideti ferestrelevin vrcolaciisa soarba culoarea din sngepe piscuri de aerprin cerul imparpuiul pamntului plngeraniti de luminialbatrosii se morde mult rastigniti pe un vale verde pe-afaradanseaza delfiniila hora pe-un istm de coralsi timpul devine banalFntnarul Mi-au trebuit mai multe veacuriSa sap fntna demnitatiiEu fntnar si eu stapnulPe ciutura umanitatii.S-adap cu znaga de cuvintePrivighetori, lastuni si corbiSi-n zilele de sarbatoareSa spal picioarele le orbi.n primavara mea eternaVreau nemurirea sa o spntecSi ignetele de povaraAs vrea sa le prefac n cntec.Iar la fntna mea curataSa fiu si sluga si stapnCa botezat cu tinereteE prea trziu sa fiu batrn.Veniti la cumpana o clipaSi ascultati cum cnta apaEu am urcat n josul taineiCu trnacopul si lopataSi-acum,daca sorbiti racoarenmiresmati de dalbul spumiiSa stiti macar ca apa vineDin stra-strafundurile lumii.Un fntnar cu palme lateCum tuturor ne e menireaSa transpiram o viata intreagaSa se adape omenirea.De nu sapam se surpa totulSi vremii i-am sorbi otravaDar fntnarii omeniriiMai pot sa-i smulga Terrei, lava.Veniti si beti din apa lumiiJivine si hulubi si fluturiCrezul pamntului pulseazan sfintele de dud din ciuturiSi nu va temeti,apa esteSa ne adape telegariiDar cteodata, se ntmplaSa ne lipseasca fntnarii.Acest poem e smuls din mineSau din a timpului cadentaSi am sapat si sap, sapa-voiMnat de o efervescentaCe ma atrage spre adncuriCu gresii si furtuni rebeleCa vreau sa sorb si sa-nchid ochiiLnga fntna vietii melePajul Dianei sa te nasti ntr-un triunghiprigonit din gravitatiiSi de-o viata sa respirineodihna dintre spatiisa fii tinta tuturorce-si duc teferi carabinasi din zborul - mndrul zborsa-ti polinizezi staminasa te nasca-adeseoripntecul DIANEI talesi blestemul sa te-alungeprin raspntii criminaleDOAMNE, lasa-ma-n triunghiprigonit de gravitatiifiindca vreau sa-i dau DIANEIspatii - infinite spatiiRemember omul venise viu din razboiavea o muzicuta de guracnd si varsa plamnii n eaeu credeam ca nghite prescuraSimion mostenise doi boinumai coarne - si-al de hais si-al de ceacnd carau balegarul spre viin jug mpingea si inima meadar avea si-o lanterna de neamti-am dat pe ea un biet felinareram la prima excrocheriede-atunci nu-i zic "buna ziua,, macartimpul a trecut - miros a batrnrazboiul a murit prin grote de fumoasele-mi scrtie - ncaruntescSi lanterna-mi prinde bine acumTulburtorul vis Acest pamnt mirositor si lacomCu trasnetele lui ucigatoare,Fara belsug si fara adaposturi,Acest aform abandonat de SoareCare sub talpa nca ardeSi a pacatuit cu Luna,n care ne-ngropam pe rndDe-a pururea si-ntotdeaunaAcest pamnt fara culori concrete,Golan rostogolit prin constelatii,Cu gravitatia legata-n gleznaSi cu att de relative spatiiAcest pamnt fara culori si gustPe care iarba verde sngereazaSi cnd simtim ce-i zborul,si zburamAripile din umeri le reteazaSa fiu rotund si nu ma multumescMuscnd din el, flamnd,a cta parte?Parintii mei, cugetatori,au cursPrin iuresul plecarilor spre moarte;Diana, tu si eu mai suntem viiSa nu rostesti acum nici un cuvntCa ma trezesti si voi fi las,iubitoSi amndoi vom curge n pamntS te ursc N-am banuit ca-n grota vietiivoi poposi asa putin;Acolo, printre lighioanede noapte, mi-a parut senin.Trapasii tineretii meles-au adapat din vagi fantaniiar tainele adolescenteieu ti le-am dibuit in sani.Trecut-au pasari de luminadar le-impuscau braconiericonvivi, ce stiau al dracu's-azvarle mainele din ieri.Intai, cind aprindeam tigarama excitam precum un manz,si nu stiam, prin timpul lacom,de-i miezul noptii sau e prinz.Am invatat sa svarl cu pietresi bumenrangul sa-l arunc,dar tinta mea nevinovataera mereu acelas prunc.Sunt prada tineretii melece-a nins pe mine dintr-o stea,de-aceea pot, la nemurire,sa te urasc, iubita mea.