george călinescu

2
George Călinescu (n. 19 iunie 1899 , București — d. 12 martie 1965 , Otopeni ) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu . Își semnează întotdeauna articolele ca G. Călinescu , după o modă destul de răspândită în perioada interbelică . Primii ani[modificare | modificare sursă] Se naște la București ca Gheorghe Vișan, fiul Mariei Vișan. [1] . Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu „femeia în casă” și copilul, se mută la Botoșani, apoi impiegatul Călinescu este transferat la Iași. Aici în 1906, Gheorghe Vișan (viitorul scriitor) e înscris la Școala „Carol I”, de pe lângă Liceul Internat. În 1907, Maria Vișan (mama sa naturală) acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Călinescu (și trebuie menționat că acesta a rămas, pe tot parcursul vieții, numele său oficial, utilizarea – evitată consecvent de scriitorul însuși –, atât în exprimarea orală, cât și în scris, a prenumelui „George“, de fapt incorectă, dar tot mai frecventă în ultima vreme, este o ispravă a posterității: tolerată și în cele din urmă acceptată, ea se explică foarte probabil prin interpretarea, bine intenționată, însă eronată, a pseudonimului „G. Călinescu“ ). Se mută la București în 1908, an în care se înscrie la gimnaziul Gheorghe Șincai. În copilărie nu a excelat cu nimic, s-a lăsat învăluit în aura mediocrității. După parcurgerea primelor două clase primare la Iași, la Colegiul Carol I , a celorlalte două la București, la Școala Cuibul cu barză , apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la București, își încheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazăr și pe cele universitare în Capitală, la Facultatea de Litere și Filozofie din București , la care intră în 1919. Își ia licența în Litere în 1923 . Teza de licență purta titlul Umanismul lui Carducci . Devine profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi pleacă la Roma , pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma , instituție de propagandă culturală românescă, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan . Profesorii care i-au marcat studenția sunt Ramiro Ortiz , care preda limba și literatura italiană la Facultatea de Litere și Filozofie din București,

Upload: catalinamaria

Post on 16-Dec-2015

10 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

G.Calinescu

TRANSCRIPT

George Clinescu(n.19 iunie1899,Bucureti d.12 martie1965,Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician romn, personalitate enciclopedic a culturii i literaturii romne, de orientare, dup unii critici, clasicizant, dup alii doar italienizant sau umanist. Este considerat drept unul dintre cei mai importani critici literari romni din toate timpurile, alturi deTitu MaiorescusauEugen Lovinescu. i semneaz ntotdeauna articolele caG. Clinescu, dup o mod destul de rspndit nperioada interbelic.Primii ani[modificare|modificare surs]Se nate la Bucureti ca Gheorghe Vian, fiul Mariei Vian.[1]. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Clinescu i de soia sa, Maria, n casa crora mama biatului lucra ca menajer. Familia Clinescu, mpreun cu femeia n cas i copilul, se mut laBotoani, apoi impiegatul Clinescu este transferat laIai. Aici n 1906, Gheorghe Vian (viitorul scriitor) e nscris la coala Carol I, de pe lng Liceul Internat. n1907, Maria Vian (mama sa natural) accept ca soii Clinescu, care nu aveau copii, s-l nfieze. De acum, se va numi Gheorghe Clinescu (i trebuie menionat c acesta a rmas, pe tot parcursul vieii, numele su oficial, utilizarea evitat consecvent de scriitorul nsui , att n exprimarea oral, ct i n scris, a prenumelui George, de fapt incorect, dar tot mai frecvent n ultima vreme, este o isprav a posteritii: tolerat i n cele din urm acceptat, ea se explic foarte probabil prin interpretarea, bine intenionat, ns eronat, a pseudonimului G. Clinescu ). Se mut la Bucureti n 1908, an n care se nscrie la gimnaziulGheorghe incai. n copilrie nu a excelat cu nimic, s-a lsat nvluit n aura mediocritii.Dup parcurgerea primelor dou clase primare la Iai, la ColegiulCarol I, a celorlalte dou la Bucureti, la coalaCuibul cu barz, apoi gimnaziulDimitrie Cantemirla Bucureti, i ncheie studiile medii la LiceulGheorghe Lazri pe cele universitare n Capital, laFacultatea de Litere i Filozofie din Bucureti, la care intr n 1919. i ia licena n Litere n1923. Teza de licen purta titlulUmanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italian pe la diverse licee bucuretene i timiorene, apoi pleac laRoma, pentru doi ani cu o burs pentrucoala romn din Roma, instituie de propagand cultural romnesc, fondat de profesorul i istoriculVasile Prvan.Profesorii care i-au marcat studenia suntRamiro Ortiz, care preda limba i literatura italian laFacultatea de Litere i Filozofie din Bucureti, iVasile Prvan, un alt spirit enciclopedic interbelic, de la Universitatea din Bucureti.[2]ntre profesorul de italianRamiro Ortizi student s-a nscut o strns amiciie. Peste ani, studentul de odinioar a mrturisit, adesea, c datorit acestui fin intelectual i-a nsuit o educaie literar de excepie: Cu el m-am deprins a scrie cri, cu el am deprins meteugul informaiei literare i al construciei critice pe substrat istoric, de la el tiu tot ce tiu. Sub ndrumarea luiRamiro Ortiza nceput s traduc din limba italian. n timpul studeniei a tradus romanul luiGiovanni Papini,Un om sfrit, i o nuvel din romanul lui Giovanni Boccacio,Decameronul(1921). Tot la ndemnul profesorului Ortiz i ncepe colaborarea la revistaRoma, primul numr al crei a aprut n ianuarie 1921, i cltorete cu colegii de facultate n Italia n 1921. Prima lui carte va fi scris n limba italian,Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIIIa aprut n 1925 i tratateaz propaganda Vaticanului n Moldova ca un soi de modalitate de a contracara Reforma luteran. Studentul a publicat 68 de documente diferite descoperite n urma documentrii n Arhiva Vaticanului.[3]Evident o influen indirect au avut-o studiile critice ale luiTitu Maiorescui, de ce nu, cele ale luiGarabet Ibrileanu, de care se va apropia mai apoi n deceniul urmtor.