genul liric.figuri ade stil

7/23/2019 Genul Liric.figuri ade Stil

http://slidepdf.com/reader/full/genul-liricfiguri-ade-stil 1/21

sune.

la cA:

tare,

c:

rim.

cAr.

versu

ide

curger:

versL

fi ma

xpresi.

ma

Ce

,,U:

est:

v6rl

SaU

pril

reangi)

t0vafe:

aveat

OPERA

LIRICA.

ABORDARI

TEORETICE

41

.nbogltirea

sensurilor

prin

netafor5, metonirnie, sinecdoci,

eufemism, ironie,

..iperboli

(sensuri

figurate)

;

:olosirea

mijloacelor iexical-semantice

pentru

a exprirna umorul,

satira

(ocul

de

:uvinte,

unit[1i

neologice,

paradoxul).

..

\ivelul

structurii

morfologice

yizeazf:

:recventa

unor

pdr(i

de

vorbire

(substantivele,

adjectivele in

tablouri, descrierile

tatice,

verbele

impriml

dinamism, traduc

emolii.

stdri,

actiuni);

;brme

rare aie

cuvintelor

;

superlativul

stilistic al

adjectivelor

;

dativul

etic,

dativul

posesiv;

ralori

stilistice

ale

timpurilor

qi

modurilor

verbale

(prezentul

narativ,

istoric,

etern,

lnperfectul

-

timp

al

duratei,

al

nedeterminirii)

;

:lemente

ale

oralitSlii

-

vocative,

interjeclii.

verbe

la imperativ,

pronume

personale/

Je politete

;

frezenta

unei

plrgi

de vorbire inutile

in

context/absen[a

unei

pdrli

de vorbire

utile

:omunic5rii.

.,

Nivelul

sintactic reprezintd

dinamizarea structurilor

limbii,

migcarea

intregului

-.sm

prin

reialii

qi

concepte

importante.

StrAns

legati

de

iogic5,

sintaxa

este

expresivd

topici

(topica

normall

este

neutr5

expresiv, abaterile de

la topicl

sunt expresive),

construclii

redundante

(reluarea

Ei

anticiparea

:

,.cine

in

urml

vine,

acela inchide

uga"), incadrare

(,,Destule

anr tras de

pe

urma

dumitale,

destule

l"

-

I.L.

Caragiale);

;onstructii

care

reflectl

destrimarea structurii logice

a

enun{ului:

anacolutul,

Darantezele,

digresiunile (construcJii incidente), elipsa (,,Cine

se

incllzeqte

la

soare

nu-i pasi

de lurnini": anacolut;

,,Cat

ii mic,

prinde

mu$te

cu ceaslovul...

Iarna,

pe

gheali

9i

la

siniug"

:

elipsl

-

I. Creangl);

apozilii

;

rropozilii

exclamative

qi

interogative

;

paralelismui

sintactic

;

chiasmul

(repetitria

incrucigatl

:

,,gi

toamna

qi

iarna/

Coboari-amAndou5

;

/

gi

plouX,

;i

ninge,/

$i

ninge

qi

plou5.");

structuri

complexe,

arborescente

(reflectI

migcarea

gAndirii,

a

sensibilititii).

\ivelul

stilistic al limbii

determinl organizarea

limbajelor.

a

stilurilor,

in functrie

de

-:l

sociocultural.

Acum

se constituie

textul

ca unitate

superioar[ enunlului;

este un

,ransfrastic,

dincolo

de

frazl,loc

de intAlnire a tuturor

nivelurilor

anterioare.

Un text

se

va

diferenlia

de

cel publicistic, administrativ

sau

Stiintific

comunicAnd emolia,

r.

semnificatia

adAnc5 a

discursului.

Elementele lingvistice sunt completate

de cele

.rgvistice,

textul se raporteazl la context

(cultural,

psihologic,

istoric

etc.).

Se

vor identifica figurile

de

stil, expresivitatea structilrilor, sistemul

de conotalii

ale

textului,

notele definitorii aie

stilului

unei

opere

literare.

Se

poate

vorbi

de

un nivel

artistic

-

subordonat

celorlalte, dar

qi

superior

acestora,

un nivel

al creativitdtrii

lingvistice

manifestate in

gi

prin

opera

de ar:tii.

Stratul imagistic

contine imagini

poetice,

artistice de tip

vizuai,

auditiv,

olfactit

tactil,

sinestezic, iradiind

semnificalii

afective

qi

intelective, in timp ce

stratul



sune

silabe.,

la

ca

tare,

a

vAlv5tai,

rim.

anii cAr.

in

vers-

ide

gi

curge:

vers''

fi

m.

discurs

eXpresl

m

CX

,,U

text,

esl

literatur

..

n-a

var;

Joamne''

Creangl

IOV?fi

avea

OPERA T,IRICA. ABORDARI TEORETICE

41

-.:

rra irea

sensurilor

prin

metafor5, metonimie,

sinecdoci,

eufemisn.r, ironie,

'

::rboii

(sensuri

figurate),

.

. sirea

mijloacelor

lexical-semantice

pentru

a

exprirna

umorul,

satira

(ocul

de

--,

rnte.

unitSli neoiogice,

paradoxul).

\iielul

structurii morfologice

vizeazd :

':rrvenla

unor

plrti

de vorbire

(substantivele,

adjectivele in tablouri, descrierile

: ::ice,

verbele

impriml dinamism,

traduc emogii.

stdri, acfiuni);

:ile

rare

ale

cuvintelor

;

,

-:erlativul

stilistic al adjectivelor

;

-.:Lr

ul

s1ig.

dativul

posesiv

:

=-.rri

stilistice ale timpurilor

qi

modurilor

verbale

(prezentul

narativ, istoric,

etern,

-'.rerfectul

-

timp al duratei, al nedeterminirii)

;

:.:ir1gflt€

ale oralitilii

-

vocative, interjeclii,

verbe la imperativ,

pronume personale/

-:

politete;

::izenta

unei

pirli

de

vorbire inutile

in

contextiabsenla

unei

pIr(i

de

vorbire

utile

-

-

:runiclrii.

\ilelul

sintactic

reprezinte dir.rarnizarea

structurilor

limbii, mi$carea

intregului

'

,:l prin

relatrii

qi

concepte

importante.

StrAns

legati de logic5.

sintaxa

este

expresive

.'ricd (topica

normalS

este neutrl expresiv, abaterile

de

la

topicl

sunt

expresive),

,

rnstruc[ii

redundante

(reluarea

Ei

anticiparea

:

,,cine

in urmi

vine,

acela inchide

-sa"),

incadrare

(,,Destule

am

tras de

pe

urma dumitale, destule "

-

LL.

Caragiale);

--rnstruclii

care

reflectl

destrlmarea

structurii logice

a

enun(ului:

anacolutul,

:arantezele,

digresiunile

(construclii

incidente),

elipsa

(,,Cine

se

incllzeqte

Ia

soare

.-r-i pasl

de

lumind": anacoiut;

,,CAt

ii mic,

prinde

mu$te

cu ceaslovul... Iarna,

pe

_:reatI $i

la

s6niuq"

;

elipsI

-

I.

Creangl);

.pozilii

;

:ropozilii

exclamative

$i

interogative

;

rralelismul

sintactic

:

:riasmul (repetilia

incrucigatS:

,,$i

toamna

qi

iarna/

CoboarS-amAndouS;/

$i

plou5,

'r

ninge,/

$i

ninge

qi

p1ou6.");

.iructuri

complexe,

arborescente

(reflectI

mi$carea

gdndirii,

a sensibilitSlii).

\ivelul

stilistic al

limbii

determini

organizarea

limbajelor, a stilurilor, in funclie de

-.

sociocultural. Acum

se constituie textul

ca unitate superioard enuntului; este

un

::nsfrastic,

dincolo

de

frazd,,

loc

de

intAlnire a tuturor

nivelurilor

anterioare.

Un text

' e

va

diferenlia

de

cel

publicistic,

administrativ sau

qtiintific

comunicAnd emo(ia,

,

semnificalia

adincl

a discursului.

Elementele lingvistice sunt completate

de cele

.:rvistice, textul

se raporteaze

la

context

(cultural. psihologic, istoric

etc.).

Se

vor identifica figurile

de stil, expresivitatea

structurilclr, sistenul de conotatii

ale

.extului,

notele definitorii ale slilului unei opere

literare.

Se

poate

vorbi de un

nivel artistic

-

subordonat

celorlalte, dar

qi

superior acestora,

un nivel

al creativit[1ii

lingvistice manifestate

in

qi

prin

opera de

art]i.

Stratul

imagistic contine

imagini

poetice,

artistice de

tip

vizual,

auditiv, olfactiv,

tactil,

sinestezic,

iradiind

semnificalii

afective

gi

intelective,

in

tirnp ce

stratul



S{

coMpENDru

DE

TEoRIE

gr

cRttrcA lltgneRA

prozodic propune

ritmuri

qi

rime variate, vers alb sau vers liber, un ritm interior

al

textului,

constatlri ce

vor

conduce

lectorul spre

o

receptare complexl

a creatiei, in

totalitatea

gi

armonia elementelor

ei

de structurd

Ei

limbaj

poetic.

Limbajul

gi

expresivitatea

textului

poetic

Crealiile literare, indiferent de

genul

in care se

grupeaz5,

ilustreaztr

stilul artistic ca stil

funclional

prin

care limba

este

utilizat[ nu doar

pentru

a

transmite

informalii

(ca

scop

al

comuniclrii,

aspect tranzitiv al

limbii),

ci

mai

ales

pentru

atrezi emolii estetice

(un

scop

artistic

prin

aspectul reflexiv

al

limbii). Limbajul

poetic

este deci

limba folositl cu funcfie

estetictr. In

opinia lui

I.

Coteanu,

variantele

funclionale

ale limbii se definesc

prin

opozilia

artistic

-

nonartistic.

intr-un fapt de

limbtr distingem, de regull,

un-,sens

denotativ

(sensul

principal,

informagia

de baztr), un sens

conotativ

(informalia

colateral[, adiacentl)

Ei,

in

rela[ie cu

acesta, un sens figurat

(sensuri

latente, informalii

potentiale,

atribuite

uneori

cuvAntului,

sintagmei

prin

transfer de

sens). ,,Dezvdluirea

mai

ales

a

acestor

informalil

potentiale

ale faptelor de limbtr

formeazf,

principalul

mecanism

al

limbajului

poetic".

(Mihail

Andrei,

Iulian

Obit5,

Limba

romdnd)

Caracteristicile limbajului

artistic

sunt

:

-

aspectul

conotativ

(sensuri

primite

in contexte

literare

diferite)

;

-

originalitatea

limbajului;

-

individualizarea

discursului, unicitate,

inovalie

la nivel stilistic

;

-

eipresivitatea

limbajului,

funclia

sa

poetic5

(puterea

artistului

de a

construi

proiecli

ale imaginaliei

sale,

formulate intr-un umor expresiv,

sugestiv)

;

-

bogtr[ia lexicaltr

(varietatea

termenilor,

polisemia

gi

sinonimia

bogate, seleclii

operatl la nivel lexical,

combinagii

inedite de

termeni

gi

sensuri,

for[a asociativl

-

varietatea mijloacelor de

expresie

:

F

limbaj figurat;

D

noi

structuri sintactice;

F

noi modalitlli

de organizare a comunicErii;

)

ritmuri

diferite;

)

libertatea

de

a

valorifica alte registre nonartistice

ale limbii;

-

valorificarea

termenilor

,,antilirici"

in estetica urAtului

gi

in crealiile avangardis:

(argoul,

cuvintele

,,bolnave", ,putrede",

limbajul

de

periferie);

-

explorarea

surselor de

poeticitate

ale formul5rilor

banale,

prozaice

sau

chiar

$tiintifi;

(scriitorii

postmoderni)

;

-

reactivarea

vocabularului

pasiv

(arhaisme,

regionalisme, sensuri

invechite, expres

populare);

-

apelul la

neologisme, la

unitili

frazeologice noi

pentru

a

moderniza

formele

artistice

-

convenfionalitatea

-

comunicarea

in stilul artistic

este

expresia unei alte realitd.

'imaginate de

autor,

pe

care

destinatarul

o

accepttr

ca,,real5",

intr6nd

delibe.-.

intr-unjoc,

intr-o

conventie

(el

Stie

cI

este

vorba

despre

o

ficliune,

despre

,,un

fals'

dar

il

considertr

credibil,

posibil,

il

acceptd ca

atare).

l

,

iil



OPERA LTRICA. ABORDARI TEORETICE

Imaginarul

poetic

':rul

sistem de imagini artistice, de

liguri

de

stij

integrate in

lesitura

crealici

,-a

..imagiirarul artistic/poetic"

ai operei.

,-:siunea

imaginilor artistice

ca

retlectiri

ale unor

obiecte,

peisaje,

aspecte

ale

.

surprinse

prin

cuvAnt

gi

filtrate

prin

personalitatea

creatorului,

coerenga

imaginilor,

-;rea

lor in

structura

textului

determin5

configuralia imaginarului

artistic, fiinla

vie

:

:r

(in

cazul nostru). ce

se

constituie

sub

ochii

lectoruiui.

.::ratur[,

totui incepe cu cuvAntul,

iar,,aventura

poetici

este mai intiii o

aventurl a

,.ur'' (Jean

Burgos,

Pentru

o

paeticd

a imaginaruhzi), Poezia

este

cazul

privilegiat

al

:::'oaj

care

incet.eazd

de a

spune

ceva

la nivelul

obignuit, ca

sI se

rostogoleasce

pe

el

sI ccnfere realitate

unei

viziuni interioare.

Poeticul

depinde

de materialitatea

,

:l1or.

de

nivelul lingvistic,

dar

este

altceva. expresie

,,a

unei

realitlti

nicicAnd trdite

,

inci,

netrimitAnd la nimic anume anterior

ei insegi

gi

creatoare

a

unei

fiinte de

:e

se

adaug[

realit5lii

gi

fduregte un sens"

(J.

Burgos).

-;.rsta

poeticd

a imaginii, cu

legile ei specifice, distanlarea

cuvAntului

poetic

de

-.

uzual conduc la ruptura dintre semn

gi

obiect, cAnd cuvAntul

(semnul)

este lisat

..scI pentru

el

insugi.

Imaginea

poetici

este

qi

pentru

Andr6

Breton

o aparilie

::.1tf,

irt alunecarea de

ia o

realitate ia

alta.

-..a

cuvintelor

se

organizeazl intr-o sintaxl

care modeleazl

o

irnagine

sau

serii

de

-

:

purtEtoare

de noi realitdti ce alc[tuiesc

imaginarul

poetic.

"

::;ilrarea

imaginarului

artistic

va

ilustra faptul

c[

imaginea

in literaturi

este

n]ai mult

,-n

semn, esle

,,un

sens

in

-qtare

niscAndd"

(G.

Bachelard).

:

:zia

nu reprezintd ceva ce i-ar

fi

anterior,

este

ivire

concomitenti cu

verbul

poetic.

:

*rn timpul

profan,

cronologic

$i

intrare

intr-un

timp

calitativ

diferit,

un

timp sacru,

,reticul

Si

miticul se

intAlnesc in

structurile

imaginarului

(aspecte

comerltate

de

.,

Eliade

si Gtibert

Durand).

r

aceastf,

perspectivS,

imaginarul

reprezintl

organizarea

in

spaliu

a

relatiilor

eului

:

cu

provoclrile

temporalitltii. Modalit5lile de

structurare

dinamicd

a

schemelor

sunt

:ea

(umplerea

spaliului,

dominarea

tin-rpului

tocmai

prin

revoita

in

fata acestuia),

.:rea

(replierea,

schernele

de

apdrare

a

fiinlei de efectele

degradante

ale timpului),

::lrea

deturnat5

(viclegugul,

inserarea

in

cronologie.

acceptarea

cotdiliei temporale).

:

scheme

motorii,

a

clror

sintaxl

este

comentatE

de J

Burgos

Si

de G. Durand

:uri

antropologice ale inaginarului),

organizeazi inaginile, simbolurile, elementele

.:r

spre un

imaginar

anume.

.igurile

cle stil

reprezinti

procedee

specifice

stilului

artistic

(beletristic)

prin

care

':ra1ia

potengialS,

sensurile

conotative sunt

puse

in evidenli

prin

artificii

de

limbaj.

:n

impus de

Gdrard Genette,

sinonim

partial

cu tropul,

ligura de stil desemneazl

-:se

de

invenlie

care

se

abat de

la ccrnstructiile

repetate,

corirune

qi

uzuaie in lirnb5"

;

:

: de

stil

sunt,.abateri expresive, construclii

sugestive, cuvinte

gi

structuri

gramaticale

:.r1irr

obiqriuite

in

cazui

curent" (Gh.

Ghil[,

C.

Fier[sc.u

,

Mic

dicSionar indruntdtor in

:ologia

literarat.

..lura

de'stil

se

poate

realiza

prin

abateri de

la vorbirea uzuali ia toate

nivelurile

'

r:

tbnetic, morfologic

qi

sintactic,

lexical

.

Figurile

pot

aplrea la

niveluI

formal

al

::

(repetilie,

reversiune, anacolut

etc.) sau la

cel nolional

(metaforl,

metonirnie,

-Joci,

hiperboli). rrumite

qi

tropi.

intr-un sens

resirAns,

tropul

(gr.

tropos

:

intorsi-

rotire)

constl

in

folosirea

cuvintelor

crl

r-ln

sens diferit de sensul

lor

obignuit.

43

interior

a.

a

crealiei,

i:'

artistic

ca sti.

(ca

scop

a.

(un

scoP

cu

funclie

plin

opozilia

(sensu.

qi,

ir

uneorl

informali:

poetic"

,nslrul

prolec l

seleclit

asociativa

i

aVallSardistc

-rLar

5tiinlificc

'

i-lite"

exPresi

:::-,:le

artistice.

:.

elte

realitXli

:.,:ind

deiibera

:..:le

..un

tatrS"



44

COMPENDIU DE TEORIE

SI

CRITICA

LITERARA

B. Tomagevski

arat[, \nTeoria literaturii,

cd

,,orice

cuvAnt

poate

fi

forlat

sd

insemne

ceva

ce

nu

confine

semnificalia

sa

poten{ial[,

altfel spus,

se

poate

modifica

sensul

de

bazd

al

cuvintelor". Procedeele de

modificare

a

sensului fundamental

al

cuvAntului

se

numesc

,,tropi".

Expresivitatea

limbajului se

obline

la

nivelul vocabularului

(lexicul poetic),

prin

imbinarea cuvintelor in

propozilii,

in construclii

frazeologice

(sintaxa

poeticl), prin

selec-

tarea sonorl a materialului

verbal

(eufonia).

Paul

Claudel afirml c[

,,marii

scriitori

n-au fost fIculi ca sd

suporte

legile

grama-

qicieniloE

ci ca sI

9i

le impund pe

ale lor",

iar Paul Val6ry defineqte scriitorul

ca

,,agent

al

abaterilor", fiind vorba de abateri

care

imbogllesc.

Anumite clasificlri insistd

asupra

modificlrilor

(abaterilor)

formale sau

de

con[inut :

.

Figuri ale modificlrilor formale

ale termenilor

cu

functie

poeticl

(epenteza,

metateza,

apocopa).

.

Figuri ale modificirii

ordinii cuvintelor

(anacolutul,

elipsa,

silepsa, repetitia,

inversiunea,

dislocarea).

.

Figuri ale modificlrii

sensului

(tropii).

.

Figuri

ale

modificdrii

intonaliei,

cu

scop retoric, interpretativ

(invocalia,

exclamafia,

interoga[ia

retorici,

imprecafia).

in retorica modernl

se

propune

o noul clasificare

:

metaplasme

(figuri

stilistice

de

la

nivelul cuvAntului), metataxe

(cele

de la

nivelul frazei)

qi

metasememe

(figuri

referitoare

la semanticl,

la

con[inut, la

sensul expresiei) sau

metalogisme

(care

afecteazl logica

frazei). Toate

acestea

se incadreazi

conceptului de

,,metabol5"

-

,,orice

fel

de schimbare

a

unui aspect oarecare al limbajului"

(Grupul p.,

Retorica

generald).

Clasificarea tradilionalS

urmlre$te

figurile de stil

in rela[ie

cu

fiecare

nivel al limbajului.

ffi)

Aliterafia

este

un

procedeu

artistic care

constl

in

asocierea/repetarea

intenlionatl a

unor sunete

in

scop

imitativ

sau expresiv, oblinAndu-se efecte muzicale deosebite.

Exemple:

l. alitera1ie vocalicd

:

a) in versuri

:

,,Argint

e

pe

cpe

gi

nur in aer"

;

b) in

prozi

;

,,Hulubii

s[lbatici

ridenu fantastic, bucurcli

de

lurninri

noud

sau mircr

d,e ardtdrl

strIine".

(M.

Sadoveanu,

Creanga de aur

2. aliteraqie consonanticd

:

a) in

versuri

:

,,Vdjdind

ca

vijelia

qi

ca

plesnetul

de

ploaie"

;

(M.

Eminescu,

Scrisoarea III

b)

in

proz[:

,,Dupd

ce

se

arltd

pe

cerul noplilor /una

plinl

a /uminii

lui

martie,

ce

doi ucenici

agezard

la ahar fdcliile de cear[

poruncite".

(M.

Sadoveanu,

Creanga de aur

.

A$ezate

sub accent

ritmic,

sunetele igi intensificl expresivitatea.

.

in

alt

gen

de contexte

decAt cel

poetic,

aliteraliile

sunt inadecvate.

.

Sugereazl reluarea

unor migclri sufleteqti,

tendin1e

psihice

<ibsedante

simbolisti

-

G. Bacovia,

I.

Minulescu).

---__

Fiig-uri

si

l{nrireza

r

(=

--

1tmiuuoerz,il

rilil

llii

^'.iiiJ

r

.i....::1

..

i,mmr.pNlur

*

rLJi

"l

k

fn--r"" ,

.

.)r'

lll

r

:-

tli

."1:

"iiiilt

rr.,,"l

l[

l$l L Ll f,

llttttt'lliuciiu

Is

;,,



fortat

sI

insemne

ceva

sensul

de

bazl

al

se

numesc

,,troPi"'

(lexicul

Poetic),

Prin

Poeticl),

Prin

selec-

suPorte

legile

grama-

scriitorul

ca

"agent

al

sau

de

continut

:

(ePenteza,

metateza'

silePsa,

repetitia,

,

invocalia,

exclamalia,

stilistice

de

la

r

figuri

referitoare

.are

afecteazi

logica

-:lce

fel

de

schimbare

a

:-are

nivel

al

iimbajului'

-:13t2t93

inten[ionatl

a

-:.-dle

deosebite.

:

-::',ind

lloud

sau

mir4lt

:a:.v.

Creanga

de

attr)

l-

:.escu.

Scrisoarea

IID

- -

-::rnii

lui

rnartie.

cei

-

;:au.

Creanga

de

aur)

-

-:

lsedante

(in lirica

OPERA

LIRICA.

ABORDARI TEORETICE

'

-:url sintactice

gi

de construc{ie

.,titeza

(gr,

antithesiJ

:

opozitie)

este

apropierea

a

doi

termeni opuqi

pentru

a

pune

-.:

in

valoare

tr5siturile

lor.

Se

opun atitudini, fapte,

personaje,

idei, stdri de spirit, sentimente.

Procedeul

a fost cultivat

mai ales

in

literatura romanticI,

prin

antinomiile : real/

.leal,

bine/r5u,

materie/spirit,

via15/vis, teluric/astral.

L=mple

:

,,Vreme

trece,

vretne vine,

Toate-s

vechi

gi

noud

toate."

(M.

Eminescu)

,,Eu

veneam

de sas, tu veneai

dejos.

Tu soseai

d,in

vieli,

eu

venearn

din mor1i."

(T.

Arghezi)

,,Sl-nve1i

sd

mori

cAnd

nu

qtii

si lrriieqll

$i

s[ rrrileptl

abia

dupi

ce

mori."

(I.

Minulescu)

:zia

eminesciand

cultivl

procedeul

la nivelul

cornpoziliilor

poemelor

(Scrisorile,

::.

Luceafdruf

,

al conceptelor

qi

trlslturilor

(Glossri,

Venere

Si

Mad.ottd),

al

viziunii

-=

proiectate

intre

genezi

gi

eshatologie.

-.umera(ia

este

un

procedeu

artistic

care

constf, intr-o ingiruire de termeni

prin

care

.::

aten[ia

asupra

unor

aspecte

prezentate.

,.=ntplu

:

,,C-am

avut

nunta$i

Brazi

Si

pdltinasi

Preoli. munlii mari,

Paseri,

llutari,

Ptisdrele mii

$i

stele

fIclii.

"

(Miorila)

\ceasti

forml a insistenlei

se

poate

asocia

cu

alte

procedee

petltru

realizarea

.rperbolei

:

,.$i

vorba-i

e

tunet, rdsufletul

ger,

$i

barda

din

stAnga-i ajunge

la

cer,

$i

vodi-i un munte."

(G.

Coqbuc,

Paqa

Hassan)

-

:-lori,

in ochi,

pe

buze

ori

morminte"

(L.

Blaga)

-

enumera(ie

simbolicl

--.n

aqa

de obosit

de

primdveri,/ de

trandafiri,/

de tinerele/

9i

de ris"

(L.

Blaga)

-

:::tie

metaforici

Se observl

asocierea

enumeraliei

cu

simboiuri,

metafore,

metonimii,

sporind

comple-

,.rratea

enuntului artistic.



46

COMPENDIU DE TEORIE

$I

CRITICA LITERARA

Exclama(ia retorici

-

este

un

enun[ brusc, in

proz[

sau in vers,

exprimdnd un sentiment

puternic,

dezlinguit.

Exemple:

,,Lumina

ce largi

e

Albastrul

ce crud "

(L.

Blaga)

,,Oh,

plAnsul

tlldngii cdnd

plou[

"

(G.

Bacovia)

,,Exclamatria

apare

atunci

cind

renunglm

dintr-o datl

la

discursul

obignuit

pentru

a

ne

d5rui

elanurilor n[valnice

ale

unui sentiment viu

gi

spontan. Ea

se

deosebegte

de interogatrie

prin

faptul

ctr

nu

expriml

decdt

o simpl[

emolie

a

inimii, in

timp

ce

interogagia

trine

mai

mult de

gAndire

(...)."

(P.

Fontanier, Figurile

limbajului)

Interogafia

retoricd

este

o

figurd

de

stil

care

consti in adresarea unei intrebiri

al

clrei

rlspuns

este cuprins

in

ea.

I

Exemplu:

E

,,Voi

sunteli

urmagii Romei ? NiEte r5i

gi

nigte fameni

"

I

tM.

Eminescu)

,,Interogagia

este ftcuti s[ exprime

uimirea,

ciuda, teama,

indignarea, durerea,

toate

migclrile sufletului.

"

(P.

Fontanier

Invocafia

retorici

(lat..

invocatio

:

chemare)

este un

procedeu

artistic

care constf, ii

interpelarea

unui

personaj

imaginar,

absent

cu

scopul de a crea

iluzia

realului.

Exemplu:

,,Cum

nu

vii

tu,

Jepeg

Doamne, ca

pun6nd

mAna

pe

ei

S[-i impa4i in

dou[ cete

:

in smintili

qi

in

migei... "

(M.

Eminescu, Scrisoarea II[1

.

Procedeul

a fost folosit

mai

ales

in clasicism,

ca

element introductiv

al operei.

.

Invocarea

muzei

poeziei

de ctrtre Vergiliu

in

Eneida

are

ca

efect

intreginerea

focul-

sacru al

poeziei.

Aceeagi

idee

este

transmisd

gi

de Al.

Macedonski in Noapte

de ma:

,,Vestalelor,

daci-ntre oameni sunt numai

jalnice

nevroze

E cerul

incd

plin

de stele,

qi

cdmpul incl

plin

de roze

(...)

Venitri,

privighetoarea

cdnti

9i

liliacul

e-nflorit."

in

poezia

moderni,

procedeul

-

asociat cu

interogalia

retoric[

-

accentrleazd nr]L

tragic[

a confesiunii

:

,,Thre

sunt

singur, Doamne,

gi

piezig"

(T.

Arghezi).

Inversiunea

este

o figurl

de constructrie care consti

in

schimbarea

(forgarea)

top::

obiqnuite

a cuvintelor

in

propozilie/frazdlvers

cu

intentria

de a obgine

efecte artistice

deoseb::

Exe

r

i

i3efre

'u.

q

.

-:

{%trL'a

.

q

E

-_,

L'uem

effi[florn*



un

sentimen

pentru

a

n.

de

interogagi.

trine

ma

tquriLe

limbajului

intrebf,ri

al

clre

durerea,

toat:

(P.

Fontanier

care

constd

il

:eaiului.

-ucliv

al

oPerei.

.

:ntre(inerea

foculL

io )ioapte

cle

mqi

ltlZe

z:

(...)

-

accentueazS

not

(tbrgarea)

topic

-

. :

:rt istice

dcosebit,

mplu:

OPERA LIRICA.

ABORDARI

TEORITICE

,,Pestc

varfuri

trece Iun5...

Melancolic cornul

sun5.

"

(M.

Erninescu,

Peste

vdrfuri)

.

'-'neori,

inversiunea

dubleazl un alt

procedeu

artistic:

,,Tristd,

dupl un

copac

pe

camp

StI luna.

palidi,

pustie."

(G.

Bacovia,

Crize)

'

R.eliefeazl

cuvAntul/sintagma

respectivl

,

=

iiecare

dat[,

cuvAnrul e

altul

decAt cel obiqnuit

sau e acelagi cu

altl func1ie.

"

(C.

Noica)

:.rcnul

constituie

un eiement de

tehnici

poeticd,

reprezentat

de un vers/un

grup

de

-

.

:epetate

dupd fiecare

strold

pentru

efect

artistic

Ai

pentru

latura

melodicS.

pentru

'.-rrea

unei

idei.

t:.mple:

,,Veniti,

privighetoarea

cant[

qi

liliacul

e-nflorit""

(A1.

Macedonski, Noapte

de mai)

.,Ninge

gri.

"

(G.

Bacovia,

Grl)

.{re

originea in cAntecul alternativ al coruiui din tragediile

antice

grccegti.

R.efrenul

este cuitivat de

reprezentanlii curentului

simbolist

penrru

muzicalitatea,

irmonia

sonorl ce traduc incAntarea, armonia,

plenitudinea

fiintrei.

"

Conferd

dinamism baladelor

populare

sau

cuite, rondeiului,

altor specii lirice

simboliste.

:..:enu1

asiguri

,.caracterul

magic

al

poeziilor,

virtutea

lor infdquritoare

gi

obsedantl

S.luctura

unor astfel de

poeme

este esential muzicalS".

(Tudor

Vianu)

:

=peti(ia

-

figuri

de

stil care conste in

folosirea

repetatl

a

unui

cuvint,

a

unei sintagme

'-

a accentua

o idee, o emolie, o

trlire.

'

in

poezie,

are rolul de a spori muzicalitatea

versurilor,

iar in operele epice

d.inami-

zeazl discursul.

,

Se

bazeazi

pe

repetigii : aliteralia,

asonanla,

chiasmul, anafora, epifora.

,

Refrenul

este o

categorie

speciali ce

presupune

repetarea,

la intervale regulate, a

unui vers

intreg,

a

unei

propozitrii

sau fraze.

:

remple

:

,,Ziua

ninge,

rloaptea ninge,

dimineala

ninge iard,l

"

(V.

Aiecsandri, Iarna)

,,Copacii

aLbi, copacii

negri

Stau

goi

in

parcul

solitar



.18

I

COMPENDIU

DE TEORIE

SI

CRITICA LITERARA

Decor de doliu

funerar...

Copacii

albi,

copacii

negri."

(G.

Bacovia

-

Decor)

rifui termen

({)

un altul

(Tr)

in baza

unor insugiri comune,

reale sau imaginare.

Proprietllile comune ale'celor

doi termeni

se

pot

refefi

Ia form5, mfiime,

culoare,

miros, sunet, sentiment

etc.

Tr

ca

precum

cum

asemenea

aidoma

pare

Tz

Subiect al

comparatriei

Obiect

al

comparaliei, cu

o

inclrctrturtr semanticE

neagteptat5, cu o

mare

bogltrie de sugestii

Exemplu:

,,Ca

fantasme

albe

plopii

inqirali

se

pierd in

zare.

"

T2

T1

(V.

Alecsandri)

Pentru

sporirea efectului expresiv,

compara[ia

poate

fi dublatd de inversiune.

e

Comparalia hiperbolizantl

:

,,Se

miEcau

ingrozitoare

ca

pdduri

de ldnci

Si

sdbii"

(M.

Eminescu,

Scrisoarea

II[7.

.

Comparatia metaforicE:

,,in

limpezi deptrrttrri

aud din

pieptul

unui turn cum bate

cc

o inimd un clopot"

(Lucian

Blaga, Gorunul).

,,Comparafia

este forma

elementarE a imagina[iei

vizuale. Ea

precedtr

metafora, adici

acea

compara[ie in

care

unul dintre termeni

lipsegte.

"

(T.

Vianu)

*,Epitetul

este

un

procedeu

artistic

care

exprim6

insuEiri

deosebite

ale

unor

obiecte.

filnle sau acliuni,

punAndu-le

intr-o

luminI

nouI,

inedit[, a$a

cum

se reflectd

in

fantezi;

autorului.

Exemple:

determinat

determinant

T,

T,

,,codri

de aramd"

(substantiv)

,,somnul

/ln"

(adjectiv)

,,rnelqncolic

cornul suni"

(adverb)

'rfi



OPERA

LIRICA.

ABORDARI

TEORETICE

:.-.

are

o

structurl

binard, avAnd

drept scop

sX

atragl

atenlia asupra

primului

,,- sE exprime

atitudinea

afectivl

a

vorbitorului

fali

de obiect.

.':caree

epitetului'.

::,,rrt: fluturi

,,Sdgalnici

gi

berbansi"

(M.

Eminescu)

;

::sonificator'.,.harnici

unde"

(izvoarele)

;

^

::aforic:

,,p5dure

de

argint"

;

'.irrorbnic

:

,,bulg5ri

Jluizi",

,,Venere,

marmurd

caldd..."

;

-:-rrratic:

,,mii

de

fluturi mici,

albaEtr',..""

(M.

Eminescu);

nerbolic.:

,,Giganticd

poart-o cupolS

pe

frunte"

(G.

CoSbuc)

;

.rL,natopeic:

,,Ecou-i

rispunde

cu

vocea-i

vuirtdd"

(M.

Eminescu);

,.iestezic:

,,Primdvar5...l

O

picturd

parfunntd

cu

vibrdri de violet"

(G.

Bacovia);

-:rlu

:-

,,fatd

balciizd

Si

ldldie"

(1.

Creangl)

;

:ip1u:

,,simlea

deasupra

capului aceea$i

lumin[ albd,

incandescentd, orbitoare"

;

: ian :

,,O

via15

obscurd,

demonic-dulce,

amoroasd,

febrild".

:::etul

este

unul din

cele mai

potrivite

procedee

de a

pune in lumind

puterea

de

,:re

gi

de

reprezentare

a scriitorului,

direclia

gAndirii

qi

a imaginaliei lui,

sentimentele

::siile

care

il

stlpdnesc."

(T.

Vianu)

Se

exprimE,

in

general.

prin

adjective

sau substantive

(precedate

de

prepozilii)

care

:.rt

fi echivalate

semantic

cu adjectivele

(,,de

aur"

-

auriu).

49

se

aliturE

Inafe.

culoare.

iulle.

iiirtci

Si

sdbii"

n

cum

bate

ca

;retatbra,

adicd

i

unor

obiecte,

ectd

in

fantezia

Janc,,

nvechio,

netern,

sunt epitete

caracteristic

:alt)

istoria epitetului

este

de fapt istoria

stilului

.\ Hselonski)

:sificdri:

studiul

Geneza

.

doud

tipuri

de

enrinesciene."

(T.

Vianu, Epitetul

poetic

intr-o

fonli abreviat5..."

:rafora

este

o

figurl

de stii

prin

care

se trece de

la semnificatria

proprie

a

unui cuvAnt

-nei

eipresii

la o

alta,

figuratd,

in virtutea

unei

comparalii subinlelese.

Produsul

:

substituiri in expresie

prezint5

o structurl

semantici

complexS,

de

adAncime.

j.rtbra

este

clasat5

intre figurile

de discurs,

alcituite dintr-un singur cuvAnt

qi

definite

trin

asemdnare

:

cafigurd,

ea

constl

dintr-o deplasare,

dintr-o

extindere

a

sensului

.:.or,

conexand

prin iirnbaj ceea

ce sub

aspect

material

este

greu

de asociat.

\..mple:

,,Eu

nu strivesc

corola

de

minuri a

lumii

."

(L.

Blaga)

,,Pe-un

picirtr

de

plai,

Pe-o

gurd

de

roi".

lMiorila)

metaforei

Si

sensul

culturii,

L.

Blaga

deosebeqte,

dup[

criteriul

metafore :

metafora

plasticizantl

-

care

completeaze

,,lleputin1a

expresiei directe",

avind

rolul

de

a

colora

exprimarea, de

a

traduce

iu

concret

abstractriile;

CU

semanticS



50

COMPENDIU

DE

TEORIE

$I

CRITICA

LITERARA

Exemplu:

,,SaD

bollile

adAnci

rirri

omoard

pddurea

cu tulnice

multe."

(L.

Blaga,

Septemvrie)

b)

metafora

revelatorie

-

destinatr

sr

dezviluie

ceva,,ascuns,',

atingAnd

limitele

adevlrate

ale

cunoa5terii.

,,Metafora

revelatorie

incepe

in

momentul

cAnd

omul

devine

in

adevlr

"om",

adic5

in

mornentul

cand el

se

aqazl

ln orizonnrl

qi

dimensiunea

misterului.',

Exemple:

,,corold

de minuni

a

lumii"

,,St[

in

codru

ftrI

slav5

mare pasdre

bolnavd."

(L.

o

Metafora

are,

pentru

Blaga,

o func[ie

cognitivL

o

In

lucrarea

Memfora

poeticd,

Eugen

Dorcescu

stabilegte

a)

strucruri

llg 4furice

simple

(memfore

coalescente),

menului

propriu

(in

praesentig).

Exemplu:

,,Isus

e

piatra

Isus

e muntele."

(L.

Blaga,

Tulburarea

apelor)

b)

metafore

implicite

reabzate

in

absenfa

termenului

propriu

(in

absentia).

Exemplu:

,,Pe-un

picior

de

plai,

Pe-o

gurd

de

rai."

(Mioriya)

c) strucruri

metaforice

complexe,

in

care

atat

substantivele,

cdt

gi

verbele

sun;

meraforizEte.

Exemplu:

.

,rilt{lo

zi

de

august

luminoas[

gi

tnfldcdratd

de

argintulpe

care

soarele

il

topea

ir

vdzduh.

"

a

a

(I.

AgArbiceanu

cicero

credea

cr

metafora

s-a

ivit

din

lipsa

expresiilor

proprii

penrru

noduni

noi

Platon

considera

cr

,,rolul

metaforei

este

acelaEi

ca al

degeiului

meu

atunci

c6nd

:,

indrept

cf,rre

ceva.

cand

il

indrept

cltre

ceva

i1i

sugeiez

si

privegti

in

aceas:j

direcliq pentru

a descoperi

ceea

ce

vrd

eu. Nu

i1i

sugerez

sr te

uili

la

degenrl

meu..

T.

vianu,

in Problemele

metaforei

si

alte

studii

de

siilisticd,

opina

cr

,,metafora

n_

se

produce

decdt

atunci

cand

congtiinla

unittrlii

termenilor

int

"

car"

s-a

operi

transferul

coexistl

in conqtiinga

deosebirii

lor,'.

Complexitatea

metaforei

il

conduce pe

esteticianul

T.

Vianu

spre

funcfiile

multiple

a,,

acesteia:

filosofici,

psihologici,

esretica,

sensibilizatoare

gi

uniiicaroare.

I

.

a

fi

t

s

$

E

r

a

s

a

fl

E

fr

Blaga)

o

nou[

clasificare:

realuaLe.

in

prezenla

ter-

a

.

*

rr,41

mu::,:ll,."l:

h.drm

iillltttul]rr-;

iillrfllilif,i,,rl

S,,ru:

:

Ilt@m

,/l///iillflmrurlrlril

:;l*

lll;rilrft@Er



:'\

.

rLe)

-

ins

"

,

atingAnd

lirnitele

'xrennll

cAnd omul

devine

,.

iimensiunea

misterului.

"

:

-:Sa)

:oul

clasificare:

=.1^',zate

in

prezenta

ter-

:.

|-l

::'.*

1i/r

absentia)

-

,';

:.:.

cat

5i

verbele

sunl

::

lrre

-\oarele

il

topea

in

(I.

AgArbiceanu)

. ::rt

pentru

noliuni

noi.

meu atunci

cdnd

il

Si

Priveqti

in

aceasti

:i

:e

uitri

la degetul

meu",

.,:. ,rpina

ce

,,metafora

nu

-

'.-r:

inlre

care

s-a

operal

,

.::e

tuncgiile

rnultiPle

alt

-

..",:

r;

atoare.

OPERA

LIRICA.

ABORDARI

TEORETICE

51

I'ietafora

se

poate combina

cu

alte

procedee

artistice:

- epitet

metaforic

:

,,Slova

de

foc

gi

slova

fduritd"

(T.

Arghezi)

;

-

personificare

metafbrici:

,,Seceta

a ucis

orice boare

de

vAnt"

(N.

LabiS);

-

metafori-simbol

(de

o

mare

ambiguitate,

intrelinutd

de insigi

lunclia

poetice

a

limbajului)

:

,,Din

ceas, dedus, adAncul

acestei

calme

creste"

(Ion

Barbu)

;

'

anlul

metaloric

este o

realizare

sintactico-semantici

mai

ampll;

,,O

fati frumoasI

: \{irajul

din zariqte,/ aurul

graiuiui,/

lacrima

raiului"

(L.

Blaga).

l'lelalora

filatd

-

termenii

lanlului

metaforic

apartin unei

zone sen)antice

comune:

.Din

caier incAlcit

de

nouri/

toarce vantul/

fire

lungi

de

ploaie"

(L.

Blaga).

\letafora

asociazl termeni distinctivi,

chiar

in

opozilie

binarl

concret-abstract/

:rstract-abstract/concret-concret

:,,Soarele,

lacrima

Domnului,/

cade

in

mAinile

,

-.rlnului".

:sen1a

poeziei

se ascunde in exprimarea

rnetaforicd,

deoarece

presupune

un

grad

.:,aintat

al

puterii

de

abstrac ie, astfel

incAt

ochiul

nostru

interior

sE

perceapd

starea

-

::ticd

prin

excelenld.

l:iatbra

infiniti

nu

se

accept5

utradusl,

in rnod

linear

gi

absolut.

(...)

Semnificalia

::i

se

situeazl in

sfera sugestiei."

(Dumitru

Irimia)

I.tonimia (gr.

metonymla

=

inlocuirea

unui nume

cu

altul)

este

un

trop ce

presupune

-

::a

numelui

unui

obiect

prin

altul,

cornplet

diferit,

dar cu

care

se afl5 intr-o

rela(ie

-

.palial5,

temporal[, cauzal5)

:

-:ectul

este

inlocuit

cu

cauza

(qi

invers);

rera

cu autorul;

-

-rnlinutul

cu contin[torul.

',.=rnple

:

,,

Apoi

c ofiy

a-ntreag6-o

beau.

,,Phinea

fierul

o rodeqte

Tot cu

fierul

o

pistrdm.'l

,,$r

cotnarul

amintirii in

pahare

sd

(M.

Eminescu)

(V.

Alecsandri)

(C.

Bolliac)

se toarne.

"

(I.

Pitlat)

:tuoronul

este un

procedeu

artistic ce conste in

alIturarea

a

doi termeni

contradictorii

:aradoxal),

cu

scopul de a impresiona

profund

cititorul.

.rtiple:

:rrret

oximoronic

(epitet

antitetic)

:

,,JesAnd

cu

recile-i

scdntei

O mreaj[

de vlpaie

(...)

Un mort

frumos cu

ochii

vll."

(M.

Erninescu,

Luceafdrul)



52

COMPENDIU

DE TEORIE

SI

CRITICA

LITERARA

,,Neguri

albe, strdlucite

Nagte luna argintie.

"

(M.

Eminescu, Crdiasa

din

poveste)

o

DacI

antiteza

exprimi o contradiclie,

oximoronul o

evoc5.

,,Epitetul

qi

cuvAntul

pe

care il determinl

provin

din

regiuni

deosebite

gi

mai mult sau

mai

pulin

indepdrtate ale realit5lii. Cdnd aceste

regiuni

sunt nu

numai indepdrtate,

dar

$i

opuse,

intdlnim

epitetul

antitetic

ctrruia

vechile

tratate

de

retoricd ii

d6deau

numele

de

oximoron."

(Tudor

Vianu)

Simbolul

(gr.

symbolon

:

semn

de

recunoagtere)

este

o

figurd de semnificalie

care

desemneazl un

obiect,

o

persoantr,

o

situagie,

o

idee, un sentiment

printr-un

semn concret.

Legtrtura dintre obiect

(idee,

sentiment, abstraclie)

qi

semnul

lui

poate

fi

:

ontologicl

(din

naturl), analogicl

(de

forml), conventionald

(drapele,

steme) sau

de

semnificalie

(Luceaf[rul,

emirul

din

Bagdad

-

ipostaze

ale

geniului).

Imaginile artistice

pot

deveni

simboluri:

,o

imagine

poate

str aparl

o

dat[

ca metaforS,

dar, dac6

revine

cu insistenld, fie ca

prezentare,

fie

ca

reprezentare, ea

devine

simbol

gi

poate face

parte

dintr-un

sistem

simbolic,

Procesul

normal

este

cel de

dezvoltare

a

imaginilor in metafore

gi

a metaforelor

in simboluri"

(R.

Wellek,

A,

Warren,

Teoria

lileraturii).

Simbolul are

un

caracter

concret accentuat, calitatea

lui

principaltr

fiind

transparenla,

iar relalia dintre

termeni

este importante,

o relalie

.de

cognitate

:

partenerul

invizibil al

relaliei trebuie

str

fie

compatibil

cu cel

vizibil"

(Sorin

Alexandrescu,

Simbol

Si

simbolizare).

Sinecdoca

(gr.

synekdoche

:

cuprindere

la

un

loc)

-

figurtr

de semnificalie care

inseamnl substituirea intregului

prin

parte,

a singularului

prin

particular,

a

genului prin

specie, care

particularizeazd generalul.

Este

o

formtr

particulare

a

metonimiei,

care implicd o

relalie

cantitative

intre termeni.

Exemple:

,,S-a

fost de

veste lumea

plinl

cd

steagul

turcului se-nchinl.

"

(G.

Coqbuc

-

sugestia

puterii)

,,Bolliac

cdntl,

iobagul

si-a

lui

lanquri

de

aramd."

(llrinimea

asupriti)

Sinestezie

(gr.

sin

*

esthesis

:

simtire

impreunl)

-

ansamblu

de

tropi, o

varietate

metaforic[ alcdtuite dintr-un complex

de

senzalii transpuse

literar

prin

impletirea

imaginilor

vizuale, auditive, olfactive, tactile,

gustative.

Exprimi un

raport

de concordante

intre

lucruri, impresii, rezultat

al unui

proces

metaforizant.

Exemple:

,,Ca

nigte lungi ecouri

unite-n depirtare

intr-un

acord

in

care

mari

taine

se ascund

ca noaptea

sau lumina,

addnc,

flrl

hotare

Parfum, culoare,

sunet

se-ng6ni

Ei-qi

r[spund."

(Ch.

Baudelaire

-

Correspondances)

t

I

I

E

1:

,ff:^

ln:

,l[]llll:t;:il[

t::l'lrt{rc

rrrili

..-.,u"

{s

;:rmllt.:d

:']":mllg

.iq,r

ar

''ullllltiiir

trLr+Ju

,-,+__=-

isim

rfir-iflmiiL

llil.i.

lr"

'llltltl,tUlt

:lU

jfllli,,fiuuu

i

&

,,,,,.iu

:rtttiltflillrrrrriru,

lulllullllt.

a

,fillrrfi

rst

,

"*

llflfili1ilfl[ill1.

r

a.+

_

:-

i

r

L-

''ilimru

lrp

-

_

"

lpi

.



9i

mai

mult

sau

indeP[rtate,

dar

gi

ii

dddeau

numele

de

de

semnificatie

care

Printr-un

semn

concret'

lui

poate

fi:

ontologicd

sau

de

semnificalie

aparl

o dat[

ca

metafore,

ea

devine

simbol

gi

cel

de

dezvoltare

a

A.

Waren,

Teoria

fiind

transParen(a'

partenerul

invizibil

al

Simbot

Si

simbolizare)'

de

semnificatie

care

Particular,

a

genului

prin

cantitativ[

intre

termeni'

asuPrit[)

de

troPi,

o

varietate

prin

imPletirea

imaginilor

rezultat

al

unui

Proces

OPERA LIRICA. ABORDARI TEORETICE

,,Prim[var[...

O

picturl parfumatl

cu

vibr[ri

de

violet."

(G.

Bacovia)

,,De

ce-1i

sunt

ochii

verzi/

culoarea wagnerienelor

motive?

"

(I.

Minulescu)

emente

iezia

este

modalitatea

convenlional[ de

comunicare artisdce

ce se

sprijinl

pe

elementul

i;--::i:.

pe

conotalie

gi

versificalie.

l.:'neniul poeticii

care

studiazi

versificalia,

cantitatea

sau

durata vocalelor

gi

a

silabelor,

r

'-

:ui

acestora

este

prozodia.

Aici

se

include

gi

studierea

ritmului,

a

rimei,

a

structurilor

rriir-T:,-,

gi

a metricii

poeziei.

u, :trica

studiaztr mai

ales

m6sura silabictr, alternanla,

accentul,

cantitatea

sunetelor

(in

,'r:1,.-e

clasice).

in

Antichitate, dupl

separarea

poeziei

de

muzicl

gi

de coregrafie, se

.;,ij.c.3r?

cd

toate formele metrice

deriv[

din

hexametrul

dactilic

(metrul

epopeelor)

qi

din

:':c-:-rl

iambic

(metrul

poeziei

lirice).

l::nicile

prozodice

se

modificl

in

timp odatl cu

sensibilitatea

gi

imaginarul

artistic,

:r*:--

moment

sau scriitor

adoptl

o

formultr,

un

tipar

poetic

anume

sau, dimpotriv5,

'l':i,ii:

+e

orice

tipar.

I

:nentele

esenfiale

in

suslinerea egafodajului

prozodic

al

textului

liric

sunt:

versul,

im"':rli"

:ima

gi

ritmul.

Acestea

nu impresioneaz[

prin

ele insele, ci

se

convertesc

in

fapte

de

i-

:-=;-musetea

lor

rezidtr

in felul in

care

participl

la

imagine gi

la

ideea

poetictr.

Poezia

:r.:-:

:i

se nascd

dintr-un

joc

al cuvintelor,

din

magia

versului

Ei

a

sonoritililor

lui

-t:i:-:etoare,

dar devine ecoul unor complexe

trliri

gi

refleclii

ale fiinlei.

":

lcest

sens,

Paul Val6ry

nota:

->l:otesc

cA

esenta Poeziei

este, dupd natura

spiritelor, fie de valoare

realI,

fie

de

::l':r-lnle

infinittr:

ceea ce o

face

egal5 cu

Dumnezeu.

(...)

in zadar

am

numErat

pagii

ri'*'

rj

..-am

notat frecvenla

gi

lungimea medie

;

aga

nu vom

afla niciodat[ secretul

gratiei

ju: -:ialtanee".

I

\-ersul

este

un rdnd dintr-o

poezie

(format

dintr-un

cuvant,

un

grup

de cuvinte,

o

:-"l:.:::iie),

marcat

printr-o

unitate semantic6

qi

o

pauztr

final5.

.

l-'neori

existtr

gi

o

pauzX

mediantr

(cezura),

care

desparte versul

in

doutr secvenle

.emistihuri).

'

ln

versurile mai

lungi,

unitatea

semanticl qi

sintacticd

se

poate continua de

la

un

-.en

la

altul,

prin

tehnica

ingambamentului.

,,Mi-e

inima de lacrimi

plindl

Cd-n

ea

:-au

tngropat

mereu/

Ai

mei,

li-o

sd ml-ngrop

gi

eu

"

(G.

Cofbuc).

'

\lrsul

diferenliazd formal

poezia

de

prozd,

ii

conferd

caden15,

muzicalitate, ritm

special.

I:,"lri

de

versuri

:

Dupe

shuctura finaltr

a

versurilor:

-

catalectice

(se

terminl

cu

un

picior

metric incomplet,

din care lipsegte o silahl)

:

-

acatalectice

(un

picior

metric

complet

la final).

i

DupI principiile

de construclie

:

-

metrice

(ln

funclie

de cantitatea silabelor, vers

antic)

;

53



54

COMPENDIU DE TEORIE

$I

CRITICA

LITERARA

-

silabice

(cu

un numlr

fix de silabe): alexandrinul

-

are 12 silabe cu cezurl la

mijloc

;

este

versul

eroic al

poeziei

epice franceze

;

apare

gi

in lirica lui Dosoftei,

Miron

Costin, D. Bolintineanu,

M. Eminescu. Dac[

silaba

finalS

este

neaccentuatd,

alexandrinul

are 13

silabe

gi

se nume$te

feminin.

Poezia alexandrintr

are

un

caracter

rafinat,

elevat,

specific epocii

elenistice,

epopeilor, tragediilor,

versul

fiind numit eroic,

inlocuiegte,

in

literatura francez5,

hexametrul antic

;

ritmice

-

au

Ia bazd numlrul

de accente

(hexapodia).

Hexametrul

-

compus din

gase

picioare

metrice

(primele

patru

dactili

sau

spondei,

urmate

de

un

dactil

obligatoriu

qi

un troheu). Este versul

epopeii, al satirei, al

liricii

bucolice

ce

apare la Homer, Hesiod,

Lucreliu,

Vergiliu,

Horaliu. in lirica modernl,

apare

Ia

M.

Eminescu

(Mitologicale),

G.

CoSbuc,

G,

TopArceanu.

Versul

alb'- vers flr5 rimd,

cu ritm ascendent.

A

fost

folosit in literatura francezl

clasicl,

in creatriile lui W.

Shakespeare

(unde

prezintE

neregularitili,

oscilAnd

intre

9

gi

14

silabe)

gi

in cele ale romanticilor

(M.

Eminescu

-

Demonism,

Odin

Si

poetul).

Versul liber

-

vers

lipsit

de

riml

(metrul

diferd

in

cadrul aceleiaEi

poezii)

gi

de ritm, ce

abandoneazl

constrdngerile formale.

Caracteristici:

-

absen[a

semnelor

de

punctua[ie,

a majusculelor

;

-

mlsura diferitd

a

versurilor

dintr-o

poezie

;

-

un ritm

interior, un tempo

special dat de num5rul variat de

silabe;

-

scrierea versurilor

in

trepte

;

,

-

apropierea

de

prozd

prin

dispunerea

graficl

in r6nduri diferite'

-

substanlI

poetic[

densI, conlinut

semnificativ.

Este

teoretizat

Ei

se

impune

la simboliqti

(Gustave

Kahn, A. Rimbaud,

S. Mallarm6), in

volumul llumindri,

gi

in volumul

Fire de iarbd

de

Walt Whitman.

In

literatura

noastri, au folosit versuri libere

G.

Bacovia,

Al. Macedonski

(poemu.

Hinov), Ion Barbu, T. Arghezi,

L. Blaga,

poelii

contemporani.

Decasilab

(gr.

deka

:

zece)

-

vers

alcdtuit din

zece

silabe, despdrtite de cezurtr in

grupe, dupd silaba

a

patra

sau a

cincea;

este

frecvent

in

versificafia

anticl

gi

medievald.

Exemplu:

,,Vo

-

iam s[

pleci,

vo

-

iam sI

gi

ri

-

mAi.

r234il5678910

Ai ascultat

de

glasul

cel

dintAi.

Nu te

oprise

gtndul

firtr

glas

De ce-ai

plecat?

De ce-ai mai fi

r[mas?"

(T.

Arghezi, De-abia

plecaseSi)

Endecasilab

-

vers

alctrtuit din

unsprezece

silabe,

cu

ritm iambie.

Folosit

inilial in

poezia

antic5, endecasilabul

se

reglsegte

qi

in lirica modern5, fii

versul

specific sonetului.

Termindndu-se cu

un

picior

incomplet,

endecasilabul

iambic

este

un

vers catalectic

Versul safic

-

un

metru al

poeziei

antice

grece$ti,

al cdrui nume

provine

de

la

poe:

Sappho. Are structura

unui endecasilab alctrtuit din cinci

picioare

metrice

;

doi

iniliali

(dipodie

trohaictr),

un dactil

gi

doi trohei

finali

(tripodie

logaedic[).

Yersul

sa

ur&rni (Ho

Suofa

sa

mr'lit

adone

--{ecentul

mfi.

iar

ac

r-rpngiale.

frq

rersul

L[rlra

re

r,i@tri

lungi

Iisrra

re

kul

lpic

,rhr-m

eleme

imlsuure.

a-,c-rtnte.e

ffiEr,

sau

L

k'ofe

lG.fu

a-re

u

emmmmsr

se

mffi

rrd

s.-

-

Mmcqe

-

fumft.s

p

C.mErr



R,\

ll

silahe

cu

cczttri

l.

5i

in

lirica

lui

Dosoftei

fiuald

este

neaccentuata

alexandrind

are

ur

--r.,,r.

tragediilor.

vcrsu

antic

;

-

comPus

dir

ulmale

de

un

dacti.

::r.

al

liricii

bucolice

c:

tncdernS,

aPare

I;,

-:._'-.1

,

,-:

itt

liicratura

francezl

.:;, osciiAr.rd

intre

9

qi

1:

-

,

,.

5l

poetul).

:

::i

Poezii)

qi

de

ritni,

cc

..abe l

':

:

:ud.

S. Mallarm6),

in

\lacedonski

(Poemu.

:..;e

de

cczul'f,

in

doui

: ;nticii

gi

medievalS.

-

.rica modernd,

fiinc

-

-

Jn

vers catalectic.

-.':

provine de

ia

Poet.

,:: rllelrice

:

doi

trohe

: :a;dic[).

OPERA

LIRICA.

ABORDARI

TEORETICE

55

-

:.,iic

este

utilizat atat de

poetii

antici

(Horatiu,

Catul), cdt

qi

de

cei romantici

gi

.-.derlin.

Tennyson

sau Ezra Pound).

.

,.:i;E

este

un

catren alternat, format

din trei

versuri

lungi

(safice)

gi

unul

scurt,

-

-:u

rderivat

de

la

Adonis,

simbolul frurnuselii

mascuiine).

,,Nu

cre

-

deam

sd-n

-

vd1

a mu

-

ri vreo

-

da

-

ti."

I

tlttt

----/

rM.

Eminescu.l

-

-.

ne adverbul

nil

intdre$te

nega[ia

qi

subiiniazl

efortui

poetului

de

a

invila

leclia

-

ircentuarea

adverbului compus

de

tinp

(,,vreodata")

trimite

la durata

suferinlei

:

,

-.

adonic,

accentele

sugereazl clutarea

de

sine a eului

:

.,Mi-ere-d5-m5"

-t

__1_

'.

:eprezint5

numirul

silabelor

unui vers.

Poate

varia

inrre

4

qi

i6-18

silabe

-:.:i.

foiosite

de

D.

Anghel).

-'''.ersuiui

9i

tipul ritmului

constituie

caracteristicile

esenliale ale versificaliei.

:rcior

metric)

-

unitate

ritmici

in

versificalia greco-latini

sau modernS,

aicltuitl

:

:Iettl

tare

(accentuat)

$i

unul slab

(neaccentuat);

grup

de silabe

accentuate

qi

-:.:.

?

ciror

repetare regulat5, in

cadrul

unui

vers,

asigur[

ritmul

acestuia.

:..:.e

de baz[

sunt

silaba

qi

vocaia

de

sprr.lin a

acesteia, lungl

sau

scurte,

,

rlU

neaccentuatS.

:,.,fa

-

grupare de

versuri

(in numlr

variabii),

in

general

desplrliti prin

spa[iu

. ,

:e

unitd[i

de acelaqi fel,

avAnd

inleies

unitar

atdt ia

nivelul conlinutului,

cAt

gi

.

:'.etrului,

a

rimei,

a mlsurii.

Strofa reprezint[

o

unitate

de conlinut

gi

de form5.

,..

strofe

(in

funclie de numirul versurilor),

conform regulilor

prozodice

moderne

:

'

.ers

(un

singur

versr:

-

rstrofe

aicltuitl din doul versuri)

;

specificl

poeziei

cu

forml

fix[,

numitl

gazel

:

,,Copiii

nu-nfeleg

ce vor:

A

pidnge-i

cuminlia

lor.

Dar lucrul

cel mai iaq in

lume

E un blrbat tAnguitor.

"

(G.

Cogbuc,

Lupta vielii)

:

.:ri

(tertet)

-

strofl

formatl din

trei

versuri

:

.,Cu

geana

ta m-atinge

pe pleoape,

Si

simt

fiorii

strAngerii

in

brale

-

Pe

veci

pierduto,

vecinic

adorato

"

(M.

Eminescu, Cknd

tnsuSi glasuL)

-.::n

ipatru versuri):

,.E

vremea rozelor

ce mor,

Mor in

grldini

gi

mor

qi-n

mine

-

$-au

fost

atAt de

via15

pline,

$i

azi se sting

a$a

u$or."

(Al.

Macedonski.

Rondelul

rozelor

ce

mor)



56 COMPENDIU

DE TEORIE

SI

CRITICA

LITERARA

Mai rar apar strofe alcltuite din cinci

versuri

(cvintet/cvinarie),

din

gase

versuri

(sextin6/

senarie)

sau

$apte

versuri

(septimd)

etc.

Strofa

polimorfE

este o structurl

prozodicl ampld,

alcltuifi

din

gapte

pAnI

Ia doud-

sprezece

versuri

(septima,

octava

sau stanla,

nona, decima, undecima,

duodecima).

Exemple:

Vara

de G. Coqbuc

-

3 strofe cu

12 versuri

CAfiec de N. Stdnescu

-

octave

M.

Eminescu

-

decima

(Rugdciune)

-

octave

(Glossa)

O. Goga

*

Ce-1i doresc

eu

1ie,

dulce Romdnie

-

octava

(Noi,

Rugdciune)

III.

Rima

-

procedeu poetic

care

consd in

potrivirea

versurilor in silabele lor finale,

incepAnd

cu ultima silabi

accentuati.

Funcliile rimei:

-

metricl

(parte

component5

a

metrului

ce

determinl

ritmul

poetic);

-

eufonic[

(valoare

sonortr,

muzicali);

-

organizatoric[

(determinl

organizarea

textului in

strofe)

;

-

semanticd

(accentueaz[

sensul

versurilor);

-

esteticl

(sensibilizeaz[

receptorul).

Tipuri

de

rime:

.

in functie

de accent, rima

poate

fi

masculinE

(cu

un

singur accent

principal pe

ultima silabd a versurilor) sau feminind

(accentul

cade

pe

penultima

silabd).

Exemple:

,,La

mijloc de codru d6s/

Toate

plslrile

i6s."

(rirn5

masculind);

,,Ziua

scade,

noaptea cr6gte/

gi

frunziqul mi-l rlr6Ete"

(feminin[).

.

DupX

pozilia

in strofl

:

-

rimi

imbrIliEatI

:

,,Tot

mai miroase

via

a

tlmAios

gi

coarnd, a

Mustos, a

piersici

coapte

gi

crud

a

foi de nuc... b

Vezi,

din zdvoi

sitarii

spre

alte veri

se

duc; b

Ce vrea cu

mine

toamna

pe

dealuri, de m[-ntoarnS?" a

(Ion

Pillat, In vie)

-

rimd incrucigatl

(alternanti)

:

,,Icoana

stelei

ce-a

murit

incet

pe

cer se suie.

Era

pe

cdnd nu s-a

zIrit,

Azi

o vedem

qi

nu

e."

-

rimd imperecheatl

(succesivi)

:

,,Vezi,

rAndunelele se

duc,

Se

scutur frunzele de

nuc,

a

a

x

I

.

a

b

a

b

(M.

Eminescu,

La

steaua)

ilflIlllr

ffi

s

mryp

.



ilie

versuri

(sextind

;apte

pAnI

la

dou[-

,.

duodecima).

silabele

lor

finale,

.t;celll

PrinciPal

Pe

silabl).

-

..tttat:

..Ziua

scatle'

a

b

b

"a

in

t'ie')

b

a

b

OPERA

LIRICA.

ABORDARI TEORETICE

57

S-aqaz5

bruma

peste

vii

-

b

De ce

nu-mi vii, de

ce nu-mi

vii

?

"

b

(M.

Eminescu, De

ce

nu-nti

t,ii)

nonorima

(rima

repetati

la un

grup

de

versuri

succesive,

specifici

versurilor

lopuiare):

,,Cum

o

auzea

a

Manea

se

pierdea,

a

Ochii

se-nvelea,

a

Lumea

se-ntorcea. a

Norii

se-nvArtea..."

a

(M

onas tireo A rgcg u I uil

rrme variate

(amestecate)

-

versurile nu rimeazd dupi tipar.

;pa

gradul

de armonie

:

rime slrace

(incep

cu ultima

vocalS

accentuatl din cuvAnt): mie/$tie;

rime

bogate

(se

potrivesc

qi

consoanele

dinaintea ultirnei

vocaie

acccntuate)

:

cutremuri/vremuri

:

-

rime leoniene/duble

(armonia

se

extinde

la

doud-trei silabe) :

lucitoare/orbitoare

,

-

rime

propriu-zise

;

rime asonante

(asonanla)

:

tipul de

rim[

imperfectd

(sunetele

finale

suut

numai

asemlnitoare, fdrtr

a

fi identice).

Apare frecvent

in

poezia

popular5:

,,

-

Ce

te

legeni, codrule,

Firi

ploaie,

flri vdrtt,

Cu

crengile

la

pdmdnt'

-

De ce

nu m-aq

)egdna,

DacI

trece vremea ntea?

"

(M.

Erninescu,

Ce

te

legeni,

codrulel

:nta

este consideratE

o

figurl

de

stii,

de sunet, caracterizati

prin

rirra

imperlecti

'

,-.rnofonia

ultimelor

vocale accentuate

ale

versuriior

sau

onofonia dif'tongiior.

fdrii

-:rtice

gi

consoanele.

, :nform

clasificlrii

senantice, rima

poate

fi

:

internl

(interioari)

: cuvantul

dinaintea cezurii rimeazi cu

cel

de

la

sfArgitul

versului

:

,,Uite

fragi,

1ie

dragi..."

(I.

Barbu)

;

identicS,

obsesivS;

echivoci:

cuvintele

omofone,

cu scnsuri diferitc

(lcagln/leagd-n)

:

rarE :

asociere

surprinzltoare

de acorduri

sonore

Ei

sernantice

(ger/Horner;

adaos/Menelaos)

;

compusX

(Coreggio/in1elege-o)

;

aproximativE: omofonia

silabelor

accelltuate nu este cotnpletd

(braziltalaz).

Ritnrul

(gr.

rhytntos

:

miscare

regulati,

mlsu-rat5,

caderli

melodicl) este

succesiunea

,

a siiabelor accentuate

qi

neaccelttuate

dintr-utr vers.

,'nitatea ritmicl este

silaba,

iar repetarea

ei

cu o

anumiti

regularitate,

in

cuprinsul

.:rsurilor,

formeaz[

piciorul

metric.

-.-,

stelua)



58 COMPENDIU DE

TEORIE

SI

CRITICA

LITERARA

.

Ritmul este

determinat

de accente,

pavze,

intonalie

gi

se

asociazl

cu

ritmul ideilor

gi

al

sentimentelor sugerate

prin

confinutul

versurilor.

o

Asocierea mai multor

tipuri

de

ritm determinl structuri

poliritmice.

o

Ritmul

impriml

o

caden1tr,

o

armonie sus[inute

prin

aceast[

succesiune

regulat[ a

silabelor accentuate

gi

neaccentuate.

o

Termenul

,,eufonie"

se

referl

Ia valoarea

semantic[ a ritmului, la muzicalitatea

Ei

armonia

structurilor

ritmice, fiind un

caz

particular,

in

sfera

poeticului,

de

,,instru-

mentatie sonorI",

.

Accentul

(intonalia)

defineqte modificlrile

in durata

sau

tonui unei

silabe din cuv6nt.

ConstE

in

pronuntarea

mai aplsatl

(mai

tare) a unei silabe

sau

a

unui cuvAnt

qi

determintr tipul de

picior

metric ce

formeaztr

unitatea

de bazd

a

ritmului.

Picioarele

metrice bisilabice determin[

ritmuri

binare

(iambic

ai

trohaic).

Iambul

-

unitatea metricd alcdtuit5,

in

versificalia moderntr,

din

prima

silabtr neaccentuati

gi

a doua accentuatl

(_

/):

-

dipodie

iambicl:

succesiune

neintrerupttr de

doi

iambi

;

-

tripodie iambicS:

succesiune

neintrerupd

de

trei

iambi.

,,Fi

-

ind btr

-

iet

pE

-

duri

cu

-

tre

-

ie

-

ram."

-L-t

l-t

-L-t

I

Iambul

este

un metru

grav,

cu

tonalitate

joas[,

sctrzut5, sugerAnd tristelea, apdsarea

meditalia.

Ritmul

iambic

este determinat

de

succesiunea

iambilor

gi

creeazd

o

atmosferd d:

tristete.

Troheul

-

unitatea

metricl alcltuitd dintr-o

silabE accentuatd

$i

una neaccentuatd

(

/ r

Ritmul trohaic

este determinat de succesiunea

regulatl

a troheilor.

,,Doi

-

n5, doi

-

n5, cAn

*

tec dul

-

ce..."

- - l- -

(Poezie popularl)

Dacd troheul

final al unui

vers este complet,

rima este femininl

(situalia

cea

ma:

frecvent5)

;

daci

piciorul

metric ultim

este

incomplet, se obline o

riml

masculind:

,,Pes -

te

vdr

-

furi

tre

-

ce iu

-

nI,

ttltt

----t----

(rim5

femininE

-

troheu complet)

Co

-

dru-gi ba

-

te

frun

-

za

lin,

ttlrt

----

t---

(rim[

masculinl

-

troheu incomplet)

Dintre ramuri de

arin

Melancolic

cornul

sun5..."

(M.

Eminescu,

Peste

vdrfuri)

ri t i ,rf

r

,iilrn

ruur$

l

,lbllrr:

lfl/i/l4t

i

{N

illllfitl',tfilli

i

ulm

,dllllryri

ulltlt

;lffih

ffimii

,l:Emfllfl1flI

'{ilim

(ffii,,,flltrrrrrrrrrr



I

t<a

cu

ritmul

ideilor

succesiune

regulatd

a

la

muzicalitatea

tt

Poeticului,

de

,,instru-

unei

silabe

din

cuvant'

sau

a

unui

cuvint

Ei

bazd

a

ritmului'

Si

trohaic)'

Prima

silab[

neaccentuati

ram."

1

j

tristetea,

aPdsarea'r

I

;r

creeazd

o

atmosferl

de1

i

5i

una

neaccentuatd

(/J'l

I

I

-

I

t

{

feminind

(situalia

cea

o

rim[

masculin[:

OPERA

LIRICA.

ABORDARI

TEORETICE

l-::-:-.

este,

in

general, specific

versului

popular,

fiind

mai alert,

mai

dinamic.

Se

jrJirru,;;'

;':

stirile

de suflet

senine,

optimiste,

Se

reg[segte

gi

in

crealia

cult[.

flr,rnurile

ternare

(alc[tuite

din

unitXli

metrice

formate

din trei silabe)

sunt:

dactilic,

lcrrt"i : :. amfibrahic.

1*--:.

dactilic

se

bazeaz[

pe dactili.

j,;:::-tl

esre

unitatea

metricd

alcltuitl

din

trei silabe:

o silab6

lungI

(sau

accentuatd)

u'-nl-i :: doui

silabe

scurte

(sau

neaccentuate)

(l--).

,,Mih-nea

in-ca-le-c6,

ca-lul

sdu

tro-po-ttr."

t-lL--lt--lt-l

(D.

Bolintinearru,

Milmea

Si

leaha)

li:::-ui imprim[

poeziei

un

ritm

vioi,

,,strltlret",

caracterizat

astfel

de Eminescu

in

lu:-

":

:,;.:;

II

..

,,De

ie dorm,

ingilbenite

intre

galbenele

file/

Iambii

suitori,

troheii,

iuirti,;'.:..e

dactile

?

".

i.

--::.

anapestic

-

piciorul

metric

repetat

este

anapestul'

^

".-.-:esrul:

picior

metric

trisilabic,

cu a treia

silabl

accentuat6.

In

prozodia

greacd

era

oirrrrr:,i:

::r doud

silabe

scurte

gi

ultima

lungd

(_

_l),

in

versurile

moderne

apare

foarte

rar.

,,A

-

min

-

ti

-

ri

-

le

me

-

le

fil

-

trau,

a

-

pa

-

rent,

;;1u;,

i;;.

i;; ,umbrr

ciudatr

irizdnd

un

talaz

mdntuit

de

torent.

"

($tefan

Augustin

Doinag,

Stanle)

{--:.

amfibrahic

este

alcdtuit

din

picioare

metrice

numite

amfibrah.

r,r.:.1rsl1y

este unitatea

metrictr

alctrtuitl

din trei

silabe:

o

silab[

accentuattr

intre

doutr

,q

,ptr -iiCC€ntuate

(_/_).

,,A

noP

-

1ii

su

-

bli

-

mI

mI

-

ias

-

trd

- --l--l-

E-ascuns[-ntre

roze

gi

cdnti."

(AI.

Macedonski,

Rondelul

privighetoarei tntre

roze)

j--

:.;est ritm,

poezia

sugereaztr

melancolia,

nostalgia,

starea

de

nelinigte.

Furme

cuaternare

(unit[ti

ritmice

de

patru

silabe):

1,;

*.;.

coriambic

se

bazeazd

pe

coriambul

antic,

format

din

doul

silabe

lungi

Ei

rry.r-

:'-

care

incadreazd

doud

silabe

scurte

gi

neaccentuate

(/--/).

,,Sa

-

ra

pe

deal

bu

-

ciu

-

mul

su

-

ni

cu

ja

-

ie'"

l--ll--l--1-

rz.':

..succesiune

de

unitdli

ritmice

de

patru

silabe,

dintre

care

una

este

accentuati"

i-::,-.c.

Concepte

operalionale,

p.

166).

vdrfuri)



60

COMPENDIU DE TEORIE

$I

CRITICA LITERARA

,,Va

-

lu

-

ri

-

le,

vAn

-

tu

-

ri

-

le"

(M.

Eminescu)

,,in

li

-

niq

-

tea se

-

rii...'

(M.

Eminescu)

(peon

II *

troheu)

,,O

mrea

-

jI

de

vI

-

pa

-

ie"

ttl

- --- -l

(amfibrah

*

peon

III)

,,SE

mtr

l5

-

sali

sI mor."

___t

_ I

(peon

IV *

iamb)

Peon I

Peon

II

Peon

III

Peon IV

Qhw

lfliilrry{iil rm

tr@$nu

:

lulllllllulfltitljllii:

llirl

i

lfr&m0f

illlGnIr6

*.

ilffi0liluffitilrninr

I[um

.Slmuu

rifilltrMml

iii

tfiriit0lfil

ffir'

fi

d&u

ffi[mll r

-'t3lutttt]nlu

fl:flllflltililr

rr

liiu

r0lllltilltt

:

.iDuri.,,,,,,,

l'ilul,r*'""-,,

litll$Illlr-'lxlxll,,i,,,,

i

,,,,",,,r,

I

lilllilmm,,,l,,,rr,,,

r'lllilusurrfl

ri

Llliiiinlrrllt

riililfilllll]]1$lliL,,iltiiiili,t$

rrlliiiiiiill, firr*llilltiii

,.1lffi*ilrllnuruUrmn

rrff'lrffiilfi$if

,lffillr

luiiltl11f

illilrhffiryffiu

ll

ll,illtilflitffi

ffi,lilliifrmr

genul liric.figuri ade stil

Documents