genul francisella

8/2/2019 GENUL FRANCISELLA

1/33

GENUL FRANCISELLA

Taxonomie

Genul este format din 3 specii si anume:

- Francisella tularensis cu 2 biovaruri A si B cunoscute si inca unul propus pentru zona centroasiatica.

- Francisella novicida care cu toate diferentele fenotipice este identica genetic cu Francisella tularensis.

- Francisella philomiragia - specie distincta dar strins inrudita cu cele 2 specii mai sus prezentate.

1.Definitie Cocobacili foarte mici,Gramm negativi, imobili, oxidazo-negativi, catalazo-pozitivi slab, strict aerobi.

Necesita pentru cultivare cisteina sau cistina.

Ataca zaharurile oxidativ lent, nu produc gaz. Produc H2S.

2. Habitat Francisella tularensis infecteaza animale salbatice (iepuri, sobolani, soareci, popandai, bizami, veverite) sidomestice dar

sipasarile. Se mai regaseste la unele insecte: capuse, tantari, muste de animale.

Francisella novicida izolata de la un sobolan moscat.

Francisella philomiragia izolata de la pacienti imunocompromisi care au avut contact cu apa oceanica.

3.Caractere

morfologice

Prelevatele de la pacienti bolnavi colorate uzual raman negative, doarcoloratia imunofluorescenta identifica Francisella

tulrarensis. Cocobacili pleomorfi, foarte mici 0,7m - 1 m /0,2 m - 0,3 m,neciliati, nesporulati, rareori incapsulati.

SuntGramm negativi, slab colorati, se coloreza de obicei bipolar.

Microscopul electronic evidentiaza si elemente mai mici de 0,1 microni care pot trece prin filtrele bacteriologice uzuale.


2/33

GENUL FRANCISELLA

4. Caractere de cultura Este deosebit de pretentios, crescand numai pe medii speciale (Francis, McCoy), in atmosfera de CO2 10%, la o temperaturade 37 C in conditii de aerobioza.

Cresc lent, dupa 24-48 ore de la cultivare colonii mici, punctiforme translucide (tip S). Dupa 4 zile diametrul lor creste la 2

mm capata o culoare cenusie, sunt colonii mucoide, usor emulsionabile. Se pot dezvolta si in 2-3 saptamani, daca culturile provin

din prelevate paucibacilare.

In jurul coloniilor de Francisella tularensis pemediile cu sangeapare o arie de inverzire iar agarul cu sange chocolat este

brunificat.

Se pot dezvolta in embrionul de gaina: pe membrana corioalantoidiana cauzand moartea embrionului .

5.Caractere biochimice Francisella tularensis prezinta o activitate biochimica redusa.

Poate fermenta unii carbohidrati sau alcooli, fara producere de gaz. Este catalazo - pozitiv si oxidazo-negativi.

Caracterele biochimice nu au importanta practica indiagnosticul curent.

6. Rezistenta in mediu, la

agenti fizici, chimici

si biologici

Este un germene rezistent in conditii de mediu extern: 2-3 luni in apa, 35 de zile in gheata, 10-60 de zile in sol, 100 de zile

incarnea congelata, 10 zile in paine, 8 zile in lapte, 45-100 de zile peboabe de cereale.

Este distrus rapid de caldura.

Este sensibil la dezinfectante si la actiunea antibioticelor: streptomicina, tetracicline.

Sunt rezistente la peniciline.

7. Structura antigenica Tulpinile de Francisella tularensis sunt omogene din punct de vedere antigenic.Capsula contine lipopolizaharide si carbohidrati.

S-au extras si antigene de la nivelul peretelui celulei bacteriene.

Francisella tularensis detine si antigenul somatic O (LPZ) - endotoxina.

Exista unul sau mai multe antigene proteice inrudite cu antigenele aglutinante ale Genului Brucella.


3/33

GENUL FRANCISELLA

8. Caractere de

patogenitate

Factorii de patogenitate nu sunt foarte bine cunoscuti. Componentele de suprafata ale celulei (materialul extracelular,

capsula) sunt implicate in patogenitate. Endotoxina pare sa aiba un rol similar in patogeneza ca cel al endotoxinei de

la Salmonella typhi.

9. Raspunsul imun Dupa infectie, raspunsul imun estedurabil, putand persista toata viata, fiind mediat atat umoral cat si celular.

In cadrul raspunsului imun umoral, anticorpii aglutinantiapar dupa 10 zile de la debutul bolii cresc in perioada de stare abolii si scad in convalescenta, ramanand la aceste valori ani de zile.Nu au efect protector.

Tendinta bolii la recaderi sau cronicizare care pot apare in conditiile unor titruri ridicate de anticorpi serici sau a raspunsului

imun persistent se datoreaza posibilitatii de supravietuire intracelulara a germenilor.

Imunitatea celulara reprezinta posibilitatea principala de aparare fata de infectie.

Din ziua a 6-8-a de boala, bolnavii prezinta osensibilizare alergica fata de antigenul tularemic (tularina).

10. Boala la om Incubatia: 3-7 zile, cu extreme 21-24 de zile.

Boala poate imbraca clinic forme variate:ganglionara simpla, orofaringiana, oculoganglionara, pulmonara,

abdominala, tifoidica (septicemica).

Alaturi de formele tipice sau grave de boala se citeaza siformeusoare si chiar infectii inaparente (asimptomatice).

Maladia evolueaza cu: cefalee, febra ridicata, adinamie, greata, varsaturi, ulceratii

cu localizari diverse si adenopatie regionala voluminoasa (butonul tularemic).

In forma ulceroganglionara la locul de inoculare, germenii se multiplica si intr-o saptamana apare oinflamatie care

evolueaza spre papula, apoi ulcereaza.

Microorganismele disemineaza limfatic pana la ganglioniiregionali care se hipertrofiaza si pot supura. Germenii se

multiplica intracelular, urmeaza o bacteriemie tranzitorie cu formarea de focare in diferite organe parenchimetoase (plamani,

ficat, splina) sub forma de noduli granulomatosi care se pot necroza sau cazeifica.


4/33

GENUL FRANCISELLA

11.Epidemiologie Tularemia - maladie cu focalitate naturala, se regaseste mai mult in tarile din emisfera nordica unde evolueaza

sporadic sau in microfocare epidemice.

Infectiozitatea este foarte mare, putand aparea dupa penetrarea tegumentelor sau inhalarea unui numar de 50 de germeni.

Sursa de infectie este reprezentata de animale salbatice(vulpe, nevastuica, chitcanul, ariciul, cartita, porcul mistret,lupul) sidomestice si peridomestice (oi, porci, vite cornute, cal, pisica, caine,iepuri, sobolani, soareci, harciogi, bizami,

veverite) si depasari (gaina, porumbelul, fazanul , cioara). In focare agentul patogen este prezent la insecte ectoparazite (

muste, capuse, tantari).

Transmiterea infectiei la om se poate face prin contact directcu sangele, organele, urina, fecalele, pielea, blana,

animalelor infectate mai frecvent posibila la vanatorii, agricultorii si bucatarii,

Pe cale indirecta: digestiva prin consumul de apa saualimentecontaminate cu dejectele animalelor infectate sau cu

cadavrele lor, pe cale respiratorie prin inhalarea prafului containat, si prin infectii de laborator. Infectia tularemica se

poate produce si prin intepatura artropodelor hematofage, cucontactul de artropode strivite, prin obiecte de uz comun

contaminate, prin imbracamintea stropita cu sangele animalelor bolnave.

Receptivitatea este generala, dar boala poate avea un caracterprofesional.

Pentru controlul acestei maladii se recomanda evitarea contaminarii sau consumarii de produse infectate, portul

echipamentului de protectie, inclusiv cu manusui pentru persoanele la risc, exterminarea rozatoarelor si a insectelor

hematofage vectoare.

Se poate practica la adulti un vaccin viu atenuat care nu confera o protectie totala, dar persoanele vaccinate fac o forma

de boala mai usoara.


5/33

GENUL BRUCELLA

Cuprinde mai multe specii dupa cum urmeaza:

Specia Bio

grupe

Gazde naturale

Brucella abortus 7 (1-6, 9) bovineBrucella melitensis 3 ovine, caprine

Brucella. suis 5 porcine, iepuri, reni,

rozatoare

Brucella canis 1 caini

Brucella neotomae 1 sobolanul de desert

Brucella ovis 1 ovine

Brucella maris 1 mamifere marine

1. Definitie Cocobacili sau bacili scurti, Gramm negativi, imobili,

nesporulati, inconstant capsulati, strict aerobi.

2. Habitat Zoonoza care infecteaza de preferintaanimale,omul fiind imbolnavit accidental, dar se poate regasi si pe diferiteelemente demediu inconjurator unde poate rezista mult timp (sol, echipamenteinfectate, etc.) datorita unor

transformari ale brucelellelor in forme L (persisteri).

3.Caractere

morfologice

Bacili fini, cococbacili de 0,6-l,5m, asezatiizolati, in diplosau in gramezi neregulate. Grammnegativi, se

coloreaza bipolar. Nesporulati, neciliati, necapsulati (eventual utilizand tehnici speciale de colorare se poate evidentia

o capsula fina).

In produsele patologice au o dispozitie intracelulara iar in culturile vechi pot

prezenta un polimorfism accentuat.


6/33

GENUL BRUCELLA

4.Caractere de

cultura

Brucellele cresc foarte greu in 3-4 saptamani pe medii simple (colonii S), dar lichidul de ascita, ficatul, serul sanguin,

sangele glicerina, glucoza sau mai recent agarul cu triptoza de soia adaugate la mediu le favorizeaza cresterea.

Este necesara suplimentarea mediului de cultura cu amestecuri selective de bacitracina, polimixina, vancomicina, acid

nalidixic, nistatin.

Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi. Temperatura optima de crestere este 370

C, la un pH de 6,6-7.

Brucella abortus necesita o atmosfera CO2 10% pentru izolare.

Tulbura mediul lichid formand un depozit. Pe mediile solide dezvolta colonii mici, rotunde, bombate, translucide, gri-

galbui, pulverulente.

Pentru izolarea Brucellelor din hemoculturi se folseste in mod obisnuit mediul bifazic Costaneda care se analizeaza timp de 3-4

saptamani.

Se pot cultiva si pe membrana corioalantoidiana a ouluiembrionat de gaina.

5.Caractere

biochimice

Au activitate metabolica modesta. Sunt germeni catalazo-pozitivi, oxidazo-pozitvi cu exceptia Brucellei ovis si neotoma nu

lichefiaza gelatina.

Criteriille pentru identificarea speciilor si biogrupelor sunt: producerea de ureaza si H2 S, prezenta unei atmosfere

bogatein CO2 si a mediului imbogitit cu tionina si fuxina bazica pentru crestere, aglutinarea cu antiserurile

monospecifice (A,M,R),sensibilitateala bacteriofagul Tbilisi, sondele ADN.

6. Rezistenta in

mediu, la agenti

fizici, chimici

si biologici

Germeni rezistenti in conditiile mediului inconjurator. Rezista lauscaciune, ramanand viabili in prafsi o luna de zile si cateva

luni in lapte si carne.

Sunt moderat sensibili la caldura si aciditate. Sunt sensibili la substantele dezinfectante uzuale.

Se citeaza frecvent rezistenta la multiple antibiotice, fiind necesare pentru tratament asocieri de antibiotice si chimioterapice.


7/33

GENUL BRUCELLA

8.Caractere de

patogenitate

Data de capacitatea de multiplicare si invazivitate, provocand infectii inaparente, acute sau cronice.

Nu produc exotoxine dar elaboreaza o endotoxina de natura gglucido -lipido-polipeptidica.

Brucellele se multiplica intracelular de aceea sunt destul de rezistente la antibiotice.

Pare sa existe un factor de patogenitate neprecizat inca care este produs in vivo pare favorizeaza supravietuirea

intracelulara a germenilor.

9. Raspunsul imun

Imunitate naturala nu exista, desi atat la om cat si la animale se semnaleaza un oarecare grad de rezistenta.

In urma infectiei se instaleaza o imunitate mixta bazata pe prezenta concomitenta a anticorpilor

serici si a imunitatii celulare.

Raspunsul imun umoral este puternic dar nu si protector. Este util in diagnostic, bazandu-se pe activitatea

limfocitelor B stimulate de prezenta germenilor.

Raspunsul imun celular este protector dar numai pentrusuprainfectie, fenomen denumit premunitie.

Raspunsul imun celular si infectia primara se evidentiaza prinintradermoreactia la brucelina(testul Burnet).

Reactia se citeste la 72 - 96 de ore de la inoculare. Prezenta la locul administrarii a eritemului, edemului, eventual necrozei

sustin pozitivitatea reactiei (raspuns imun celular, consecutiv infectiei).


8/33

GENUL BRUCELLA

10. Boala la om Se manifesta clinic: acut,subacut sau cronic.

Poarta de intrare cel mai frecvent incriminata este cea cutanata printr-o solutie de continuitate sautractul

digestiv prin consum de lapte sau carne infectata cu brucelle.

Incubatia de l-6 saptamani - cateva luni, cu debut de obiceiinsidios si nespecific: stare generala moderat alterata,cefalee,astenie, febra, artralgii, transpiratii abundente. In perioada de stare (3-4 saptamani) simptomatologia este polimorfa,

descriindu-se aproximativ 200 de semne clinice care pot apare in bruceloza. Poate evolua spremaladia cronica care dureaza

ani de zile, cu diagnostic foarte dificil de stabilit.

11. Epidemiologie Sursa de infectie: animalele bolnave sau infectate (cadavre, avortoni) ca si produsele lor (carne, lapte, derivate de

lapte) care pot polua elemente de mediu inconjurator.

Cai si mecanisme de transmitere: indirecta -digestiva, directa - respiratorie, cutanata, conjunctivala.

Receptivitatea: generala, indiferent de sex, varsta, mai frecventa in mediul rural

Bruceloza este considerata boala profesionala pentru crescatorii de animale, blanari, bucatari, macelari, medici

veterinari, medici de laborator.

Profilaxia nespecifica: pasteurizarea laptului, evitarea contactului cu produse animale posibil infectate, protectia

personalului cu echipamente adecvate, purtate corect, aplicarea unor masuri eficiente de dezinfectie la locul de munca cu risc

crescut.

Profilaxie specifica pentru categoriile de risc se recomanda un vaccin preparat din germeni vii atenuati.


9/33

GENUL STAPHYLOCOCCUS

1.Taxonomie

In prezent Genul Staphylococcus a fost a fost indepartat din FamiliaMicrococcaceae la fel ca si Genul Planococcus, considerandu-se mai

apropiati de grupareaStreptococcus - Lactobacillus - Bacillus, folosindu-se ca argumente:

- peretele celular cu o compozitie diferita,

- deosebirle imunologice ale catalazelor,

- continut diferite al bazelor ADN,

- spectrul de sensibilitate la antibiotice diferit.

Genul Staphylococcus cuprinde un numar apreciabil de specii in modificare crescatoare continua, fiind cunoscute si clasificate pana inprezent 33 de specii dintre care 16 specii au fost identificate si la om: o specie Staphylococcus aueus-coagulazopozitiva si 15 specii deStaphylococcus coagulazonegativi.

Calificativul de coagulazopozitiv sau coagulzonegativ se refera la rezultatul testului pentru coagulaza libera.

2. Definitie.

Coci Gramm pozitivi, cu dimensiuni cuprinse intre 0,5 -1, aerobi, facultativ anaerobi, imobili, nesporulati, catalazo - pozitivi.

Putin pretentiosi, se cultiva pe medii obisnuite si tolereaza concentratii intre 5%-15% NaCl, unele specii fiind halofile.


10/33


3. Istoric Descoperit in l878 de Robert Koch in colectiile purulente ale unor bolnavi, cultivat in mediu lichid pentru prima data de

catre Louis Pasteur.

4. Habitat Germeni larg raspanditi in natura.

In stare saprofita se gasesc in aer, sol, apa, pe piele si in cavitatile naturale ale omului si animalelor.

Stafilococii conditionat patogeni (SCN coagulazonegativi) formeaza microcolonii la nivelul foliculilor pilosi si la nivelul

glandelor sebacee, pe tegumete si in nari.

SCN au capacitatea de a se dezvolta pe suprafetele electronegative ale corpilor straini sub forma de colonii alcatuite din

aceste bacterii si glicocalix "slime"substraturi organice, constituind un biofilm - principal factor de patogenitate. Asa sunt asociati din

ce in ce mai frecvent cu infectiile aparute in urma practicarii manevrelor invazive pentru diagnostic sau tratament (catetere, drenuri) si

a insertiilor protetice (valve cardiace, proteze vasculare, sunturi artrio-venoase, proteze articulare, etc).

Stafilococii patogeni (SCP -coagulazopozitivi) desi au tropism fata de derm producand infectii insotite cu puroi la nivelulpielii si glandelor anexe se pot implica in bacteriemii si septicemii in alte organe si tesuturi.

5.Caractere

morfotinctoriale

Coci sferici,nesporulati, in general necapsulati, imobili.

Cel mai frecvent stafilococii sunt dispusi in gramezi neregulate asemanatoare unuiciorchine de strugure (staphylo -

strugure), dar se pot aranja si izolati, in diplo, tetrade sau inlanturiscurte de 3-4 celule.

Gramm pozitivi de regula pot deveni Gramm variabili in conditii de stress metabolic ( temperatura, presiune osmotica,

variatii de pH, factori antimicrobieni). Anomalia tinctoriala se asociaza cu anomalii morfologice exprimate prin forma alungita,

imperfect conturata a stafilococilor.

6. Caractere de cultura. Este un germene aerob si facultativ anaerob, nepretentios, dezvoltandu-se bine pe medii simple de cultura(geloza,geloza sange) la temperaturi intre 35 -370

C, in 18-24 ore si la un pH optim de 7,5 dar sunt tolerate si variatii mari.Mediile cu

suplimente organice (ser, ou, peptone, soia) favorizeaza pigmentogeneza.Daca produsul patologic recoltat contine si flora secundara,

pentru izolarea stafilococilor se folosesc medii de imbogatire hiperclorurate pana la 7-10 -15g% mediul Chapmann.


11/33


7. Rezistenta fata de

factori fizci si chimici

- Rezista la intuneric si uscaciune, facand parte din bacteriile nesporulate cele mai rezistente la conditii de mediu

inconjurator, supravietuind luni de zile in produsele patologice uscate (puroi).

- Sunt sensibili la dezinfectante si antiseptice in concentratiile uzuale.

- La o temperatura de 550

C

- 600

C sunt distrusi in aproximativ 15 minute, deci pasteurizarea este eficienta asupra lor.

- Castiga usor rezistenta la antibiotice: 90% din tulpini sunt rezistente la penicilina (produc penicilinaza care distruge

penicilina G prin descompunerea inelului beta lactaminic), motiv pentru care pana la efectuarea antibiogramei se

pot administra peniciline semisintetice (oxaciclina, methicilina).

Incepand din anii 1960 s-a demonstrat exitenta tulpinilor de Stafilococcus aureus meticilinorezistent (MRSA) cu rezistenta

multipla la antibiotice incluzand toate antibioticele -lactaminice, macrolidele, aminoglicozidele, cotrimoxazolul, etc.,

extinzindu-se in prezent si la cefalosporine, motiv pentru care se recomanda administrarea concomitenta a vancomicinei cu

rifampicina sau aminoglicozide.

8.Structura antigenica Este variata si heterogena, avand antigene legate de corpul celular dar si structuri antigenice extracelulare (exotoxine,

hidrolaze, hemolizine).

Antigene legate de corpul celular

- capsula prezenta la un numar mic de tulpini de Stapylococcus aureus.

- polizaharidul A identificat la Stapylococcus aureus sipolizaharidul B identificat la Stapylococcus epidermidis sunt

acizi teichoici.

- proteina A intalnita doar la stafilococii patogeni.

- coagulaza legata (clamping factor- factor de agregare)

- adezine- proteine de suprafata, specifice,implicate in colonizarea matricei intercelulare,in invazia tesuturilor si in

fagocitoza.


12/33


10. Caractere de

patogenitate

Stafilococii patogeni isi datoresc aceasta proprietate, capacitatii de a elaboara un numar mare de toxine si enzime.

Toxigeneza

- Hemolizine elaboreaza hemolizine solubile, separabile prin electroforeza (alfa, beta, gama, delta hemoliza). Cea mai

importanta este alfa-hemolizina care distruge membrana eritrocitelor, trombocitelor si a altor celule la iepure oaie si om, areactiune dermonecrotica, si un important efect asupra musculaturii netede si asupra SNC, in doze mari putand avea un efect letal.

- Exotoxine piretogene (A,B) cu efecte imunosupresoare, cu efecte mitogene pronuntate la nivelul limfocitelor T supresoare,

cresc toxicitatea endotoxinelor germenilor Grammm negativi , eritrodermie

- Enterotoxina produsa de unele tulpini patogene are rol in etiologia toxiinfectiilor alimentare. Probabil ca

aceasta determina excitatia directa a SNC dupa ce au fost lezati receptorii neutri din tubul digestiv

- Factorul necrozant inoculat intradermic la iepure produce dermonecroza.- Factorul letal inoculat intravenos la iepure determina rapid moartea animalului.

- Leucocidina poate avea un rol deosebit de important in infectii determinand degranularea leucocitelor si

macrofagelor, inhiband motilitatea acestora.

- Coagulaza libera si legata este tipica pentru stafilococii patogeni. In organisme produce o bariera de fibrina in jurul

focarului septic si la suprafata germenului, avand actiune antifagocitara.

- Fibrinolizina sau stafilokinaza lizeaza cheagul de fibrina, favorizand invazia stafilococilor.

- Hialuronidaza, factor de difuziune, prin scindarea acidului hialuronic din tesutul interstitial favorizeaza invazia

stafilococilor in tesuturi.

- Dezoxiribonucleaze, proteinazele, lipazele, proteina sindromlui toxico-septic (TSST1), toxina

exfoliativa (dermatita exfoliativa Ritter), penicilinaza sunt alte substante extracelulare formate de stafilococi.

11.Raspunsul imun Imunitatea postinfectioasa este specifica fata de produsii extracelulari (toxine, enzime) dar si fata de antigenele legate de corpii

bacterieni.Titrul anticorpilor antistafilococici este scazut. In cazul unor infectii generalizate titrul poate atinge valori mari, dar

care nu influenteaza procesul de vindecare.


13/33


12.Boala la om Stafilococii pot devenipatogeni si se pot manifesta ca atare fie prin multplicare si invazivitate, fie prin multiplicare sitoxigeneza.

Copiii si adolescentii sunt mai susceptbili la infectia stafilococica. Toti factorii care scad rezistenta organismului (infectii

intercurente, boli debilitante, tulburari de nutritie, traumatisme, sarcina, etc) favorizeaza dezvoltarea infectiei.

Forma clinica de manifestare a infectiei depinde de poarta de intrare, de numarul si virulenta germenilor :

l. Infectii ale pielii si tesutului subcutanat: furuncule, abcese, foliculite, hidrosadenite, impetigo, infectia plagilor, dermatita

exfoliativa Ritter, pemphigus neonatorum, etc.

2. Infectii la nivelul cailor respiratorii: rinofaringita, sinusita, bronsita, pneumonii, mai ales la copii si la varstnici dupa infectii

virotice.

3. Infectii gastrointestinale

a. enterita acuta la copiii cu disbacterioze in urma tratamentelor cu antibiotice cu spectru larg de actiune.b. toxiinfectii alimentare (TIA) - determinate de stafilococii producatori de enterotoxina.

4. Infectii urinare ocupand locul 2 in etiologia cistitelor si glomerulonefritelor dupa Esch. coli. Poate cauza abcese perirenale.

5 Infectii la nivelul oaselor si articulatiilor determina osteomielita si artrita septica.

6. Infectii la nivelul altor organe: meningite,otite, endocardite; abcesele cerebrale sau pulmonare se datoreaza raspandirii germenilor pe cale sanguina sau limfatica de la nivelul

procesului superficial.

7. Infectii generalizate - febra puerperala postabortum sau post partum sunt din ce in ce mai rare. Mai frecvent poate aparesindromul de soc

toxic determinat de stafilococul producator de TSST-1 - toxina 1 a socului toxic.

8. Infectia stafilococica de spital, infectia nozocomiala este cea mai temuta astazi, deoarece tulpinile de spital sunt

patogene, prezinta cel mai ades plurirezistenta la antibiotice, iar organismele receptive (bolnavii) au o aparare antiinfectioasa

scazuta.

13.

Epidemiologie

Sursa de infectie: este reprezentata de omul bolnav cu diferite forme de boala, purtatorul sanatos de germeni inspecial din mediul

spitalicesc (nas, tegumente), animale, alimente,elemente de mediu.

Calea de trasmitere: directa sau indirecta, complexa .

Receptivitatea : generala, in special la nou nascuti, bolnavi imunodeprimati, cu transplant de organ, maladii cronice decompensate.

GENUL STREPTOCOCCUS


14/33

1. Taxonomie

Cuprinde in prezent 6 grupari de specii, conturate astfel in urma:

GRUPUL SPECIA

1. Grupul pyogenes - Str. pyogenes

- Str. agalactiae,

- Str. dysgalactiae,

- Str. porcinus.2. Grupul anginosus - Str. anginosus,

- Str. costellatus,

- Str. intermedius.

3. Grupul mitis - Str. mitis,

- Str. oralis,

- Str. gordonii,

- Str. sanguis,

- Str. parasanguis,

- Str. crista,- Str. pneumoniae.

4. Grupul salivarius - Str. salivarius,

- Str. vestibularis,

- Str. thermophillus

5. Grupul bovis - Str. bovis

6. Grupul mutans - Str. mutans,

- Str. sobrinus

- Str. cricetus,

- Str. rattus.

GENUL STREPTOCOCCUS


15/33

Manifestari clinice

GRUPUL SPECIA DETERMINARE CLINICA

1. Grupul

pyogenes

- Str. pyogenes Portaj nasofaringian: 10%-40%;

Infectii potential grave: tegumentare (impetigo, erizipel), tesuturi moi (celuluitafasceita necrozanta) respiratorii (angine,

faringite), febra puerperala.

Tulpinile eritrotoxigene determina: scarlatina sau sindromul de soc toxic;

Complicatii supurative: prin diseminarea infectiei pe cale sanguina, limfatica sau prin contiguitate;

Complicatii nonsupurative: febra reumatica, glomerulonefrita acuta, coree, eritem nodos.

- Str. agalactiae Portaj: faringian, intestinal, vaginal;

Noi nascuti: pneumonii, meningite;

Adulti: infectii postpartum

Imunodeficienti:infectii tegumentare, ale tesuturilor moi.

- Str.dysgalactiae

Nefrite

- Str. porcinus Infectii ale aparatului urinar si genital

2. Grupul

anginosus

- Str. anginosus

-Str. costellatus

-Str. intermedius

Fac parte din flora rezidenta la nivel orofaringian, intestinal, genital;

Infectii purulente la nivelul: cavitatii bucale, faringelui, cailor respiratorii superioare, tractului digestiv, urinar, SNC, la nivelul

tegumentelor, partilor moi, oaselor.

GENUL STREPTOCOCCUS


16/33

3.

Grupul mitis

streptococi

viridans

- Str. mitis,

- Str. oralis,

- Str. gordonii,

- Str. sanquis,

-Str.

parasanquis,

- Str. crista,

Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale si orofaringelui.

Potential cariogenn.

Endocardite subacute la pacientii cu valvulopatii sau

cu tulburari ale dinamicii sanguine cardiace.

Pneumonii si meningite -rar.

Bacteriemii si septicemii la pacienti oncologici.

- Str.pneumoniae

Portaj orofaringian : 30%-70%;

Frecvent implicat in: otite medii, sinuzite, meningite.

Agentul etiologic al pneumoniei franca lobara si al reacutizarii bronsitelor cronice.

La copii implicat in etiologiaperitonitelor primare.

4. Grupul

salivarius

- Str. salivarius,

- Str.

vestibularis

Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale si orofaringelui.

Accidental patogen, cu manifestari clinice asemenatoare Grupului mitis.

5.

Grupul bovis

- Str. bovis Ocazional in colon.

Implicati in endocardite subacute la pacienti cu suferinte intestinale (diverticulite, neo de colon).

6. Grupul

mutans

- Str. mutans,

- Str. sobrinus

Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale.

Implicate in formarea placii dentare si incariogeneza.

Rar implicate in endocardite subacute.

STREPTOCOCCUS PYOGENES


17/33

1.Definitie

Sunt coci sferici sau ovali, Gramm pozitivi, dispusi in lanturi (strepto = lant) sau perechi, nesporulati, imobili.

Sunt saprofiti, patogeni sau saprofiti conditionat patogeni.

Germeni pretentiosi nutritivi, aerobi si facultativ anaerobi, unii carboxifili.

Aspectele descrise la Streptococcus pyogenes sunt valabile pentru toate speciile de streptococi.

2. Habitat Sunt larg raspanditi in natura, facand parte din flora normala a omului si animalelor.

3.Caractere

morfologice

Au forma de coci, ovoizi sau sferici cu diametrul de l- 2 mm

Ei sunt dispusi in diplo sau lanturi de lungimi variabile conditionate de factorii de mediu.

Sunt imobili, nesporulati

In peretele bacterian mureina se regaseste in cantitate mare, unele specii pot prezenta o capsula de natura polizaharidicacare le confera

o mare virulenta si impiedica fagocitoza.

4.Caractere

de cultura

Streptococii sunt germeni mai pretentiosi decat stafilococii, necesitand pentru crestere medii mai complexe care sa contina

proteine native (sange, ser, ascita), vitamine si factori de crestere. Streptococii piogeni sunt cei mai pretentiosi, streptococii viridans sunt

mai putin pretentiosi iar enterococii cresc pe mediile uzuale.

Cresc de obicei pe medii lichide de bulion glucozat sau pe mediul solid de geloza- sange.Pe medii cu bulion glucozat streptococii piogeni cresc in forma de flocoane care se depun pe pereti sub forma de fulgi si lasa un sediment pe

fundul eprubetei.

Streptococii care detin capsula deci un grad ridicat de patogenitate determina o turbiditate omogena a mediului.

Pe medii cu sange dezvolta colonii mai mici decat ale stafilococului (0,5-2mm), incolore si determina o zona de hemoliza.

Streptoocii piogeni determina pe geloza sange colonii de tip S iar cei care detin capsula - colonii de tip M.

In functie de elaborarea de hemolizine streptococii se impart in 4 categorii:

- streptococi alfa hemolitici, metabolizeaza incomplet hemoglobina dand o coloratie verzuie in jurul coloniilor -

caracteristica pentru streptococii viridans, ei fiind saprofiti, contitionat patogeni.

- streptococii alfa prim hemolitici metabolizeaza complet hemoglobina, dar este o hemoliza in care mai exista hematii nehemolizate.In aceasta categorie intra serotipurile B si D ale streptococilor, fiind saprofite, conditionat patogene.

- streptococii betahemolitici care elaboreaza hemolizina beta, dau o hemoliza completa, intinsa, coloniile avand marginile

clare. Din aceasta categorie fac parte streptococii de grup A (care sunt intotdeauna patogeni) dar si cei din grupurile B, C , F si G .-

streptococii gama sunt nehemolitici, nu elibereaza hemolizine. Din aceasta grupa fac parte streptococii de grup D si peptostreptococii.



18/33

5.Caractere

biochimice

Au capacitatea de a elabora hemolizine (alfa, alfa prim, beta) sau streptococii gama nu elaboreaza hemolizine..

Elaboreaza enzime care permit degradarea zaharurilor cu producere de acid.

Sunt catalazo negativi si nu sunt sensibili fata de bila.

Sunt aerobi dar pot fi si microaerofili sau chiar facultativ anaerobi (enterococii), fiind implicati in infectiile mixte cu localizare

pulmonara.

Streptococii de grup A sunt sensibili labacitracina si la pirolidonil - beta naftilamida (testul PYR) ceea ce permite diferentierea lor.

6. Rezistenta in

mediu, la agenti

fizici, chimici

si biologici

Sunt microorganisme relativ rezistente, putand supravietui cateva saptamani in secretiile faringiene uscate la temperatura camerei,

pe tampoane de vata. In stare liofilizata isi pastreza viabilitatea ani de zile.

Sunt distrusi de razele solare, u.v., antiseptice si dezinfectante in concentratiile uzuale, precum si de caldura la 550

C, timp de 20 de

minute. Sunt rezistenti fata de violetul de gentiana.

Streptococii de grup A sunt intotdeauna sensibili la peniciline (nefiind necesara antibiograma).

Streptococii de grup D isi castiga rapid rezistenta la antibiotice. Sunt rezistenti la concentratii mari de NaCl (6,5 g%),la actiunea bilei si a sarurilor biliare la fel ca si streptococii viridans.

7.Structura

antigenica

Este deosebit de complexa, continand atat antigene somatice cat si antigene solubile.

- Antigenele somatice

a. antigenul capsular (se poate izola de la germeni foarte patogeni).

b. antigenul M se gaseste la suprafata peretelui bacterian, fiind unul din principalii factori de virulenta ai streptococilor de grup A.

Este specific de tip, streptococii de grup A impartindu-se in 80 de tipuri - serovaruri(GRIFFITH).

c. proteina asociata proteinei M (MAP),

d. substanta T , proteina care permite impartirea in 28 de serovaruri a streptococilor piogeni,



19/33

e. proteina R care este un antigen de suprafata,

f. Carbohidratul C se gaseste in profunzimea peretelui. Are specificitate de grup. Pe baza acestei substante streptococii au

fost impartiti de catre LANCEFIELD in l9 grupe, notate cu litere: A,B.U. Majoritatea streptococilor care sunt patogeni pentru om apartin

grupului A.

Din aceasta clasificare lipsesc streptococii viridans care nu au substanta C.

Substanta C nu este factor de patogenitate, de aceea anticorpii anti C nu confera protectie.

- Antigene solubile

a. Exotoxina (eritrotoxina) sau toxina Dick are afinitate pentru piele determinand exantem, iar la nivelul mucoaselorenantem. Exista

un singur tip de toxina eritrogena care este elaborata numai de streptococii lizogenizati, anticorpii antiexotoxina sunt protectori.. Exotoxina

determina scarlatina.

b. Hialuronidaza scindeaza acidul hialuronic si favorizeaza invazia germenilor.

c. Fibrinolizinele sau streptokinazele au proprietati proteolitice; activand plasminogenul din plasma, il transforma in plasmina careeste capabila sa digere fibrina. Streptokinaza administrata intravenos esteutila in embolia pulmonara, tromboza arteriala si venoasa, in

infarctul miocardi acut. Este deosebit de antigenica. Determinarea streptokinazelor are importanta pentrudiagnosticul si prognosticul bolii.

d. Sreptodornaza (dezoxiribonucleaza) depolimerizeaza ADN. Dupa infectii streptoocice ale pielii in special apar anticorpi antiADN-

eaza.

e. Streptolizinele se subimpart in:

- streptolizina O elaborata de grupele A,C,G de streptococi, oxigenabila, de natura proteica cu actiune hemolitica, leucolitica sicardiotoxica. Este puternic antigenica, declansand in organismului bolnavului elaborarea de antistreptolizine

O (evidentiabila prin reactiaASLO). Deosebit de importante in diagnosticul precoce si tardiv al infectiei streptococice.

- streptolizina S este oxigenostabila, neantigenica,producand in anaerobioza hemoliza beta pe mediile cu sange.



20/33

8.Caractere de

patogenitate

Patogenitatea streptococilor este determinata de capacitatea lor devirulenta, toxigeneza si de sensibilizare.

Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat deproteina M si capsula de acid hialuronic, determinand afectiuni la

poarta de intrare.

Invazivitatea este determinata de enzimele litice care determina aparitia unor focare secundare propagate din aproape in aproape.

Aceste caractere de patogenitate pot da nastere la infectii acute, dintre care unele au un mare potential de cronicizare; pot

da infectii de focar la poarta de intrare sau la distanta.Aceste infectii sunt intotdeauna purulente.

Toxigeneza este o proprietate pe care o regasim doar lastreptococii de grup A, ei detin receptori pentru bacteriofagi,

devenind lizogeni si elaborand exotoxine.

9.

Raspunsul imun

Rezistenta impotriva infectiei streptococice are specificitate de tip. Imunitatea specifica dpinde da anticorpii anticapsulari si

antideterminanti de suprafata. Cercetari recente au demonstrat existenta unei imunitati locale la nivelul mucoaselor.

Imunitatea fata de de infectia cu streptococi de grup A este legata de prezenta:

- anticorpilorspecifici antiproteina M (se cunosc 80 de tipuri diferite) care asigura gazdei o protectie de luga durata - ani de zile;

- anticorpilor anti MAP care apar la titruri ridicate in complicatiile nesupurative, au o dinamica asemanatoare anticorpilor M;

- anticorpilor anticarbohidrat (anti CHO) cu semnificatie asemanatoare cu anticorpii antiMAP, reactionand incrucisat cu

glicoproteinele din valvele cardiace umane;

- anticorpilor antiproteine din citoplasma celulei streptococului (proteina 40KD si proteina 50KD),

- anticorpilor antiantigenul citoplasmatic endostreptozin, antigenul cu rol in patogenia glomerulonefritei difuze acute;

- anticorpilor antistreptolizina O, a caror titru este orientativin diagnosticulinfectiilor poststreptocice.

Imunitatea dupa scarlatina este durabila pentruca exista un singur tip de toxina eritrogena.

10.boala la om In functie de poarta de intrare are loc o reactie inflamatorie difuza a tesutului care se poate extinde rapid.

Aceasta infectie primara poate fi urmata in anumite circumstante de o septicemie sau de atingerea altor tesuturiprindiseminarehematogena (febra puerperala, osteomielita hematogena).


21/33

- Erizipelul se dezvolta atunci cand porti de intrare sunt pielea sau mucoasele superficiale.

- Febra puerperala survine cand streptococii ajung in uter dupa nastere.

- Septicemia este provocata de infectarea cu streptococi fie postoperator, fie posttraumatic.

Infectii localeAngina streptococica cea mai frecventa infectie. La copiii mici determina rinofaringite subacute cu pericol de penetrare in

urechea medie, mastoida sau meninge. La adolescenti si adulti pot aparearinofaringite acute, amigdalite pultacee, si daca agentii

patogeni detin eritrotoxina -scarlatina.

Infectiile tractului respirator superior nu conduc de obicei la imbolnaviri pulmonare.Pneumoniile determinate de streptococ complica cel mai ades unele infectii virale in antecedetele imediate, are evolutie rapid progresiva si

severa .Impetigo se dezvolta in special la copiii mici in urma unor infectii ale pielii in straturile superficiale.Infectii ale pielii cu streptococi pot conduce la o asa numita nefrita poststreptococica si numai rareori la reumatism.

Endocardite bacterieneEndocardita acuta infectioasa determinata de streptococii beta hemolitici, stafilococi sau bacteriile Gramm negativ ataca in

cadrul unei bacteriemii aparatul valvular defect; netratata poate evolua infaust.

Endocardita subacuta bacteriana este determinata cel mai frecvent de streptococii viridans, putand evolua netratata spre deces.

Boli autoimune poststreptococice

Apare mai intai un mecanism de hipersensibilizare umoral de tip Isau III si numai dupa aceea hipersensibilizarea celulara de tip

IV. Ulterior intervin mcanismele autoimune prin degradarea tesuturilor in focarul respectiv. Aceste boli sunt date in general de streptococii

de grup A.

Streptococii determina boli prin hipersensibilizare deoarece pe tot parcursul copilariei trecem prin multiple infectii cu acest tip de

germeni. La un moment dat una dintre infectii devinecontactul sensibilizant iar urmatoarea va fi contactul declansant.

Aparitiaanticorpilor antistreptolizina O la valori foarte ridicate indica fenomene de sensibilizare.

Bolile autoimune postreptococice sunt:

- reumatismul articular,- cardia reumatismala,

- eritemul nodos,

- glomerulonefita.

11.

Epidemiologie

Incidentamaxima a infectiilor streptococice este in perioadascolarizarii primare (6-12 ani), copiii fiind sursa de infectie pentru restul

familiei.


22/33

Sursa de infectie este reprezentata omul bolnav cu diverse forme de boala sau purtatorul de germeni .

Cai si mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul fiind mult mai periculos decat purtatorul, intrucat disemineaza prin

picaturi, secretii, miini contaminate doza infectanta apreciata la 100 germeni. Infectiile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni,

intepaturi prin manevre traumatice, inclusiv intepaturi determinate de insecte.

Streptococii vehiculati indirect prin lenjerie de pat si corp, inventar moale, sunt mai putin infectanti. Prinmecanism indirect streptocociipot fi diseminati si prin alimente contaminate: salate, oua, lapte, derivate contaminate.

Receptivitatea este generala.

Incidenta infectiilor streptococice nu coreleaza cu sexul cu exceptia celor de grup B sau cu factori genetici sau rasiali. Reumatismul

insa la albi coreleaza cu fenotipul HLA DR 4 si la populatia neagra cu HLA DR 2.Profesia nu expune semnificativ. Persoanele

imunodeficiente sunt expuse mai mult la bacteriemie.

Infectiile streptococice au sezonalitate de toamna - primavara, cele cu localizare cutanata fiind favorizate insa de timpul cald si umed.

Factorii naturali de mediu: umiditatea crescuta, temperatura scazuta din sezonul rece favorizeaza transmiterea prin aerosoli a

streptococilor, catarul respirator si cresterea portajului

Factorii socio-economici precari, aglomeratia favorizeaza infectiile streptococice.

Infectiile streptococice se manifesta endemic,scarlatinadeterminata de streptococul hemolitic fiind insa considerata cupotential

epidemic periculos. Epidemii localizate de angine streptococice se inregistreaza la copiii din crese, gradinite, scoli internate, asezaminte

sociale, dar si la tinerii militari in cazarmi.

STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL)

1. Definitie Coci Gramm pozitivi, alungiti, lanceolati, dispusi in general in diplo pe axul longitudinal.


23/33

2. Habitat Nu se recunoaste unanim ca cele 80 de serotipuri de pneumococ ar face parte dinflora normala a tractului respirator superior. Sunt

frecvent localizati in cavitatea bucala, nazala, faringiana si laringiana.

Se gasesc atit la purtatori sanatosi cat si la bolnavi.

Nu circula liber in natura.

3.Caractere

morfologice

Diplococi Gramm pozitivi, imobili, nesporulati, incapsulati.

Majoritatea pneumococilor sunt saprofiti dar exista si pneumococi care detin ocapsula de natura polizaharidica implicata inpatogenitate si in rezistenta germenilor in mediul extern.

Pneumococii sunt aerobi si facultativ anaerobi.

4.Caractere de

cultura

Pneumococii sunt germeni pretentiosi crescand numai pe medii imbogatite (geloza sange). Creserea lor este favorizata intr-o atmosfera

de 5% CO2si la o temperatura de 370

C.

Pe geloza sange pneumococii incapsulati determina colonii S iar ceilalti colonii M.

Sunt germeni hemolitici, coloniile sunt mici, transparente, inconjurate de o zona de hemoliza de tip alfa prim, la fel ca si streptococii

viridans.

In mediul de cultura lichid tulbura omogen mediul.

5.Caractere

biochimice

Glucoza se constitue in principala sursa de energie pentru pneumococi.Elibereaza enzime zaharolitice, proteolitice, lipolitice.

Fermenteaza inulina, sunt sensibili la optochin ceea ce ii diferentiaza de streptococii viridans.

Produc enzime autolitice. Autoliza este indusa si accelerata de bila, saruri biliare, acizi bilari consituindu-se intr-un test important

de identificare a lor (testul bilolizei - Neufeld). Rezistent la testul bila- esculina.Testul CAMP si al cresterii satelite negativ.

6.Rezistenta in

mediu, la agenti fizici

, chimici si biologici

In mediul extern rezistenta lor este scazuta, fiind distrusi de razele solare si de dezinfectantele uzuale.

In schimb pot supravietui cateva luni in sputa uscata, la intuneric.

In timp microorganismele devin Gramm negative si au tendinta la autoliza care poate fi intensificata de agenti tensioactivi de suprafata.

Actualmente este de semnalat aparitia pneumococilor rezistenti la peniciline (20-40%) sau chiar tulpini multirezistente la antibiotice.

7.Structura

STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL)


24/33


25/33

11.Epidemiologie

Sursa de infectie: omul bolnav, purtatorul sanatos

Aproximativ 40-70% dintre oameni sunt la un moment dat purtatori sanatosi de pneumococ ceea ce denota ca mucoasa respiratorie

normala are un grad important de rezistenta naturala.

Caile si mecanismele de transmitere: direct, aerogen prin picaturi, secretii, obiecte de uz pro priu contaminate.

Receptivitastea este generala, extremele de varsta fiind cele mai expuse. Infectiile cu rhinovirusuri (guturaiul ) favorizeaza infectia

pneumococica.

Factorii care pot predispune organismul uman la infectia pneumococica sunt:

- anomalii consitutionale sau dobandite ale tractului respirator,

- intoxicatia cu alcool sau droguri,

- malnutritia, debilitatea,

- tulburari circulatorii si insuficienta cardiaca,

- hiposplenismul,

- anemia,

- afectiuni renale,

- imunodeficente de diferite cauze.

Vaccinarea antipneumococica cu vaccinuri polizaharidice, ce contin 23 din serotipurile cele mai circulante nu se administreaza sub

varsta de 2 ani. Acestea induc formarea de anticorpi anticapsulari.

Factorii naturali de mediu: umiditatea crescuta, temperatura scazuta favorizeaza transmiterea aeriana a pneumococului si cresterea

portajului.

Factorii socio-economici precari, aglomeratia, slaba alimentatie, nivelul de igiena personala deficitar favorizeazainfectiile pneumococice.

SHIGELLA


26/33

Taxonomie

In cadrul gruparii Shigella se recunosc 4 specii sausubgrupe sau serovaruri:

- A - Shigella dysenteriae ,

- B - Shigella flexneri,

- C - Shigella boydii,

- D - Shigella sonnei.

Istoric

Dizenteria - determinata de germeni din genul Shigella este cunoscuta inca din antichitate, etiologia ei a fost precizata numai la

inceputul secolului XX de catre Shiga.

1.Definitie Bacili imobili, Gramm negativi, asemanatori cu Escherichia coli, de care se deosebesc prin fermentarea glucozei fara producerede gaz, lizindecarbozilazo-negativi, utilizeaza inconstant acetatul de sodiu.

2. Habitat Se intalnesc in materiile fecale ale bolnavilor de dizenterie, precum si lapurtatorii aparent sanatosi .

Se izoleaza mai greu din mediul extern: ape poluate, alimentecontaminate, obiecte, muste.

3.Caractere

morfologice

Bacili, cu capetele rotunjite, Gramm negativi. Sunt imobili,nesporulati, necapsulati.

4. Caractere de

cultura

Germeni putin pretentiosi.

Shigella se dezvolta caracteristic pe mediile slab selective simoderatselective.

Pe medii simple produc colonii de tip S. Unele specii de bacili dizenterici necesita insa pentru cultivare acidul pantotenic.

Ca medii se utilizeaza medii speciale si diferentiale care contin lactoza ( ADCL, ABTL, mediul Istrate- Meitert, mediul Leifson).

Pe aceste medii, bacilii dizenterici dezvolta colonii rotunde, bombate, transparente si lactozo negative.


27/33

SHIGELLA

5. Caractere

biochimice

Aerobi si facultativ anaerobi, cresc in conditii optime la 370

C;Sensibili la variatii de pH, cresc cel mai bine in conditii de

neutralitate.

Nu fermenteaza lactoza (lactozonegativi). Shigella sonnei o poate fermenta tardiv.

Descompun glucoza fara producere de gaz (glucozo-pozitivi) Unele tulpini de S. flexneri tip 6 produc si gaz.

Unele tulpini produc indol (Shigela .flexneri si Shigella schmitzii).

Nu formeaza H2S.

Dupa modul in care fermenteaza sau nu manita, Shigellele pot fi subimpartite in 2 mari grupe:

- grupul manitopozitiv ( grupele B,C,D);

- grupul manitonegativ (grupul A).

Speciile din genul Shigella sunt oxidazonegative.

6. Rezistenta in

mediu, la agenti

fizici, chimici

si biologici

In afara organismului uman germenii din acest grup sunt putin rezistenti.

In produse alimentare: lapte, produse lactate rezista 1-2 saptamani, in ape poluate supravietuiesc 9 zile, in gheata - 2luni,

inpraf uscat-10zile, lenjerie -2 saptamani.

La temperatura de 600C mor in 10 minute.

Fenolul l% ii omoara in 30 de minute.

Sunt sensibili la antagonismul microbian si la bacteriofagii specifici.

Sunt sensibili la actiunea sulfamidelor si antibioticelor.


28/33

SHIGELLA

7. Structura

antigenica

Structura lor antigenica este constituita numai din antigene somatice O (LPZ).

O serie de tulpini de Shigella posedaantigene de invelis -antigen K (Sh. flexneri 6, Sh.largei sachsi, Sh.boydii).

Shigella shiga elaboreaza o exotoxina termolabila de natura proteica.

In functie de proprietatile biochimice si antigenice Shigellele acestea se grupeaza in 4 grupuri serologie sau subgrupe:

l - grupul A Shigella dysenteriae cu l3 serotipuri :

- Shigella shiga este cel mai patogen dintre toate bacteriile; elaboreaza o exotoxina neurotropa, desi este Gramm

negativ, ceea ce constituie o excepti;

- Shigella schmitzii;

- Shigella Large Sachs.

- Shigella dysenteriae tip 3 care are inrudiri antigenice cu E. coli =124.

2 - grupul B - Shigella flexneri cu 13 serotipuri (1a,1b, 2a, 2b, 3a, 3b, 4a, 4b, 5a, 5b, 6, x, y).

3 - grupul C - Shigella. boydii - cu 18 tipuri

4 - grupul D - Shigella sonnei cu 2 tipuri (S,R).

Grupele A si C sunt omogene din punct de vedere antigenic, germenii din grupul B sunt heterogeni avand in afara de

antigenul specific de tip si o serie de fractiuni antigenice.

8.Caractere de

patogenitate

Au caracter de multiplicare si invazivitate. La serotipul 1 din subgrupul A (Shigella shiga) este

implicata si toxigeneza.Shigella dysenteriae poseda oexotoxina de natura proteica (neurotropa) si o endotoxina (enterotropa).

Shigela flexneri (forma S) sintetizeaza numai o endotoxina enterotropa.Alti factori care contribuie la patogenitatea

Shigellelor sunt oenzima mucinolitica si antigenul K.


29/33

SHIGELLA

9.Raspunsul imun Infectia cu Shigella induce un raspunsumoral slab, cu aparitia de anticorpi care nu confera protectie. Aparitia anticorpilorlocali tip A ar putea avea importanta in prevenirea infectiei.

10. Boala la om Germenii din genul Shigella ( doza infectanta minima 100 - 1000 bacterii) determina la omdizenteria bacilara care se manifesta

clinic prin 3 simptome majore ce determina sindromul dizentericcartacterizat prin:

- scaune diareice sanguinolente si mucoase,

- colici abdominale,

- tenesme ( senzatia acuta de defecare).

11.Epidemiologie Sursa de infectie: este omul bolnav de dizenterie forma acuta, cronica sau purtatorul sanatos sau cronic de bacili dizenterici.

Calea de transmitere este digestiva prin mecanism indirect complex implicand alimente, apa contaminata, mustele ca

vectori sau prin mana murdara.

Receptivitatea este generala, dar se pare ca sugarii si copii mici sunt mai predispusi la dizenterie.

Conditiile igienico-sanitare deficitare favorizeaza indirect extinderea imbolnavirilor.

Profilaxia specifica

Meitert si Istrate au reusit producerea unuivaccin antidizenteric viu VADIZEN preparat dintr-o suspensie de bacili: Sh. flexneri

2a varianta apatogena T-32.


30/33

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE.CARACTERE GENERALE

GenulEscherichia -

Shigella

Genul

Klebsiella

Genul

Serratia

Genul

Enterobacter

Genul

Citrobacter

Genul

Salmonella

Taxonomie

Aceasta familie reprezinta o grupare taxonomica foarte bine dezvoltata insumand28 de genuri, dintre care 23 sunt de interes medical uman.

Genul Escherichia si Shigella au fost reunite intr-un singur gen; genurileKlebsiella, Serratia, Enterobacter, Citrobacter au fost extinse cu un

numar cosiderabil de specii, iar genul Salmonella a fost restrans numai la 2 specii: Salmonella enterica(cu 6 subspecii) si Salmonela bongori.

1. Definitie Bacili scurti, Gramm negativi, nesporulati, imobili saumobili prin prezenta flagelilor.

Nepretentiosi din punct de vedere nutritiv, cresc pe medii cu peptona, in prezenta bilei.

Fermenteaza glucoza, sunt oxidazo- negativi, produc catalaza si reduc nitratii in nitriti.

2. Habitat Enterobacteriaceaele colonizeaza in mod normal intenstinulomului si animalelor (1g fecale contine 10 enterobacterii),

raspandindu-se larg in mediul ambiant: sol, apa, alimente, plante.

Specii din genul Escherichia, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus sunt in mod curent prezente in mediile naturale

participand in ecosisteme de reciclare biologica.

Unele specii precum Salmonella enterica serovarul Typhi,serovarul Paratyphi A sau serovarul Paratyphi B se regasesc

numai la om, care rarissim poate polua apa, solul, alimentele.

3.Caractere

morfologice

Bacili Gramm negativi care nu se pot diferentia prin microscopie optica, la unele genuri germenii suntimobili(Shigella,

Yersinia, Klebsiella) la alte genuri germenii sunt mobilicu cili peritrichi (Salmonella, Proteus), nesporulati, unele specii pt

detine capsula (Klebsiella).

4.Caractere de cultura Germeni nepretentiosi, datorita bogatului echipament enzimatic pe care-l detin se cultiva usor pe medii obisnuite (bulion simplu,

bulion glucozat, agar nutritiv, agar sange).

In mediul lichid, formele S tulbura uniform mediul, fara depuneri, pe candformele R tulbura in grade diferite mediul sau il lasa

limpede cu inel, val si depozit pe fundul eprubetei. Pe mediile solide,formele S formeaza colonii de 2-3 mm, rotunde,bombate cu suprafata neteda si marginile regulate, iar pe medii cu sange incorporat unele tulpini pot dezvolta hemoliza.Formele

R dezvolta colonii de 2-3 mm, rotunde, plate cu suprafata rugoasa si marginile neregulate, unele tulpini pot dezvolta hemoliza pe

mediul cu sange. Formele M pentru speciile capsulate, dezvolta colonii de 4-5 mm rotunde, bombate cu margini regulate si tendinta

la confluare. Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi.


31/33

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE5.Caractere

biochimice

Sunt foarte importante permitand identificarea Enterobacteriilor. Germeniipatogeni sunt lactozonegativi, iar cei conditionat

sau ocazional patogeni sunt lactozopozitivi.

6. Rezistenta in mediu,

la agenti fizici, chimici

si biologici

Sunt germeni rezistenti in mediul extern: sol, apa, alimente, elemente de mediu spitalicesc, obiecte, etc.

Inactivati de caldura, substante dezinfectante in special clorigene in concetratiile uzuale.

Sensibili la actiunea antibioticelor, este necesara totusi efectuarea antibiogramei.

7. Structura antigenica a. Lipozaharidul (LPZ)

Caracteristic microorganismelor Gramm negative, este format din:- lipidul A, responsabil de activitatea toxica - prezent la toate enterobacteriile. De el se ataseaza:- polizaharidul format dintr-un miez (core) similar la toate bacteriile Gramm negative si o serie de unitati terminale repetitive care

difera de la specie la specie (antigenul O). Antigenul O este asimilat cu notiunea de endotoxina, este termostabil si rezistent la

alcool. Fata de antigenul O apar in general anticorpi din clasaIgM. Potexista: antigene O comune (Escherichia coli-Shigella), pot exista reactii incrucisate intre Escherichia colli, Klebsiella,

Providencia, Salmonella.

b. Antigenul H Prezent la nivelul flagelior (inexistent la speciile imobile), este de natura proteica, este mai antigenic decatantigenul O. Poate masca antigenul O.

Fata de antigenul H apar anticorpi dinclasa IgG.

Anticorpii anti-H imobilizeaza bacteria, atenuand virulenta microorganismelor mobile, fiind se pare cauza aparitieivariatiei de

faza la Salmonelle.

Variatia de faza este proprietatea bacteriei de a altera exprimarea unui anumit tip de antigen flagelar.

c. Antigenul KEste extern antigenului O si este prezent la bacteriilecapsulate. Este un antigen de natura polizaharidica, partial stabil la

temperatura.

Este implicat in patogenitate, favorizand rezistenta la fagocitoza a bacteriei si contribuind la invazivitate. d.

Antigenul Vi (antigen de virulenta) Prezent la Salmonella typhi, face parte din categoriaantigenelorde invelis ale bacteriei, cu

structura polizaharidica , implicat in scaderea complementului seric, leucopenie.Capacitatea de multiplicare intramacrofagica a

Salmonellei poate masca antigenul O. Clasificarea antigenica a

enterobacteriilor indica adeseaprezenta fiecarui antigen: Escherichia coli O 55: K5: H21.

e. Exotoxine elaborate de anumite specii (toxina Shiga)


32/33

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE8.Caractere de

patogenitate

Enterobacteriaceaeele, din punct de vedere a patogenitatii se pot considera:

- cu semnificatie patogena certa: Salmonella, Shigella-Escherichia (fenotipurile diareigene si uropatogene), Yersinia.

- cu semnificatie conditionat patogena: Citrobacter, Enterobacter, Escherichia (cu alte localizari decat intestinale sau urinare),

Klebsiella, Morganella, Proteus, Providencia, Serratia..- cu semnificatie ocazional patogena: Cedecea, Hafnia, Kluyvera, Leminorella, Pantoea, Tatumella, Yokenella.Germenii conditionat patogeni

siocazional patogeni

ausemnificatie etiologica

doarin prelevatele necontaminate

(LCR, puroidin cavitati inchise), in rest implicarea lor cauzala trebuie argumentata clinic si de laborator.

In patogenitate detin roluri importante:

a. Adezinele. Toate bacteriile Gramm negative, deci si entrerobacteriile prezintapili, indispensabili pentru aderareagermenilor la mucoase, acesta reprezentand primul pas in vederea colonizarii si multiplicarii initiale.

b.Toxinele- exotoxinele: toxina Shiga (Shigella), toxina Shiga-like (la Shigella si la unele tulpini de Escherichia. coli), toxina LT (termic

labila), la Escherichia coli (similara cu exotoxina vibrionului holeric).

Se mai semnalizeaza citotoxine produse de Escherichia coli care suntalfa- hemolizine (exotoxine); betahemolizineleraman

legate de celula si inhiba fagocitoza si chemotaxia leucocitelor.- endotoxinele: (antigen O) apar la toti germenii Gramm negativi determinand in cazul unei eliberari masive (distrugerea brutala a

unui numar mare de bacterii) - socul endotoxinic.

c. Achizitia de fier Multe bacterii excreta o componenta care cheleaza fierul (siderofor), complexul format fiind apoi recaptat de

catre bacterie (aerobactina de la Escherichia coli).

d. Structurile capsulare

Antigenele de tip K ale Escherichiei coli au o strucutraproteica si sunt importante in colonizare; diminua opsonizarea si

fagocitoza. Sunt slab imunogene.

Klebsiella are o capsula si respectiv antigen K bine reprezentat.

e. Plasmidele

Sunt importante pentru ca transmit atat informatii genetice legate de rezistenta la antibiotice cat sipentru virulenta.

9. Raspunsul imun Pentru infectiile digestive manifeste clinic care raman cantonate lapoarta de intrare,raspunsul imun este modest.

Pentru infectiile sistemice cu Enterobacterii - raspunsul imun este puternic.


33/33

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE10. Boala la om Enterobacteriacaeele cu putine exceptii sunt recunoscute capatogeni intestinali fiind agentii etiolgici cel mai frecvent

incriminati in sindromul diareic infectios (Escherichia coli, Shigella, Salmonella, Yersinia, etc). Recent se recunoaste

implicarea tot mai frecventa a unor specii de enterobacterii inpatologia infectioasa a tractului urinar (E. coli, Klebsiella,

Proteus, etc.).

Ininfectiile nozocomiale musculo-scheletale

sicutanateEscherichia coli, Serratia, Enterobacter

ocupa locul 3 dupastafilococi si piocianici.

Clinicienii apreciaza ca 30% din pneumonii si infectiile cavitatilor conecte aparatului respirator se

datoreazaenterobacteriilor (Klebsiella, Yersinia pestis, etc).

Salmonella typhi si Salmonella paratyphi A si B, Yersinia pestis pot determina infectii sistemice grave, desi frecventa lor este

restransa astazi .

Mai frecvent se semnaleaza bacteriemii si septicemiideterminate de Escherichia coli, Klebsiella, Enterobacter.

11. Epidemiologie Maladii cu raspandire universala.

Sursa de infectie: exclusiv umana: omul bolnav sau purtator pentru febra tifoida, dizenterie bacilara, dar sianimale, pasari,alimente, apa pentru alte Enterobacterii.Caile si mecanismele de transmitere:- fecal orala este indrecta si complexa datorita contaminarii cu dejecte a solului. Ca vehicole sunt frecvent incriminate: apa, solul,

alimente insuficient sau incorect prelucrate termi, muste, maini murdare; -rar contaminarea poate fi directa de la o persoana la alta.

Receptivitatea este generala, gravitatea maladiillor provocate de Enterobacterii ramane maxima la exrtremele devarsta si

la malnutriti.

Nu exista diferente corelate cu sexul sau rasa.

Maladiile in a caror etiologie sunt implicate Enterobacterii ausezonalitatea corelata cu sezonul cald: vara si inceputul

toamnei.

Factorii favorizanti implicati sunt atat cei naturali (seceta, ploi, inundatii) cat si stilul de viata al comunitatii incauza(tabere pentru copii, santiere, excursii, etc.) precum si factorii socio - economici (saracia, malnutritia, deprinderi igienice

incorecte, apa si alimente contaminabile frecvent, etc). Vaccinareaantitifoidica si cea antidizenterica sunt indicate in anumite sectoare de risc, avand caracter de necesitate nu de obligativitate.

genul francisella

Documents