A n u l I I , N o . 4 2

F O A I E D E C U L T U R A S I E D U C A I -

A P A R E D U M I N E C A

. l l e u — . O p t p a g i n i 1 2 F e b r u a r i e ï y „n-

M

GAZETĂ SOCIETĂŢII „CULTURĂ POPORULUI" SUB CONDUCEREA COMITETULUI DE HCTIUNE ÄL „CULTUREI POPORULUI"

Redacfia ţi Administraţia in Sala Reduta, Strada Memorandului No. 21. ABONAMENTE ANUALE: pentru cititori 3 0 Lei | pentru autorităţi .. 6 0 Lei | pentru msreprinderi financiare 100 Ld

C a l e n d a r u l S â p t ă m â n e l

C A T O L I C

Luni Marţi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică

Benignu Valcntm Faustin Iulian a Constanţia Flavian Conrad

O R T O D O X

3i I

2 3 4

S. Chir. ion M. Trifon Int. Domn. St. Simeon Cuv. isidor M. Agatia Păr. Vucol

[ Ţa ra este i a r în mare fră-- îântare , sau mai bine zis este ? cum în o şi mai mare frămân-\ атѳ cu până acum, căci doar, si

otma acum. destul do f rământa-í ï a iosfL Se fac al te alegeri de ; leputaţi şi de senatori pentru I dunărea unor alte Corpuri Le-I jjjaitoare, care, având a da ţârei ^ în t regi te o nouă Constituţie, se

lumeşte Constituantă. Aceasta însemnează că, depu

is i ţ i i şi senatori i car i vor fi a-, зеі vor avea să alcătuiască le

lea legilor, fundamentul pe cais apoi eă se clădească noua legiu i re a Ţări i Româneşti între-ijgită. Sunt deci mai însemnate şceste alegeri ca altele re pâ-ţiă acum din această pricină şi de aceia frământarea este aşa

; % шмгв. Dar, această frămân-kre este şi din pricină că sunt oarte multe part idele şi curen-

i sîe politice care se ciocnesc în re ele. Ceia ce însă face ca a-aastă ciocnire să fie cu mult mi puternică şi lupta cu mult

: kai aspră de cum se cuvine, « n t patimile care saint puse în

1 w Aceste pat imi , pornite numai

îm ambiţi i nemăsurate întune-. S şi judecata celor care can-

aSează şi de multe ori a celor >•. uri votează. ji Pen t ru binele obştesc aceasta . ste u n mare rău , fiindcă în ur

n a acestor f rământăr i rămâne b sfârşit u ra în t re fraţi.

' ; Căci sunt foarte mulţ i d in a-«si care umblă acum pr in sate i seamănă vrajba, spunând oa-

I îenilor sau că „boerii", „dom-і ,ві", sun t toţi nişte ticăloşi ca-I 2 nu sunt vrednici să mai tră- I f «iscă, sau că preoţii şi învăţă-ţ 4rii sunt nemernici , ori că fra-ĵ ijli din vechea ţ a ră eare ne-au iVfeBrobit nu au ce cău ta aici şi §-jeâa ce este ma i vinovat decât (eoartea da ош д că Ardealul

trebue să fie o altă ţară , deosebită de România.-

Asemena oameni nu meri tă eu fie luaţi în seamă şi mai mult încă, poporul, cuminte şi cu adevărat iubitor de ţară, trebuie să-i gonească.

Poporul românesc trebue să înţeleagă bine că авезпэпе» r ă taciţi, orbiţi de patimă, pr in propaganda lor nu fao decât cel mai mare bine duşmanilor noşt r i şi cel mai mare rău neamului românesc.

Tara are nevoe acum dejliniş-te şi muncă rodnică, nu de tu l burăr i care să nu mai sfârşească, y

Tara, întregită eu provincii de eub trei legiuiri şi stăpâniri , cu trei feluri de obiceiuri, cu a-nevoe îşi va face o singură legiuire, dar toemai de aceia trebuie linişte în parlamentul ţârei care e chemat să facă această legiuire.

Oamenii dela ţ a ră au nevoe ca să fie odată stăpâni pe pământul ce se zice că li se dă lor; iar greutăţile de t ra iu care mereu se înmulţesc, trebuesc odată curmate.

Ei bine, pentru toate acestea ѳ nevoe ca guvernul să nu fie sbuciumat cu fel de fel de frământăr i , fără de nici un folos.

Nu mai e t imp de pierdut în cerîjuri şi î n nelucrare. Acum trebue să se lucreze şi zi şi noapte pentru a se îndrepta si aceia ce războiul şi vremea a stricat, dar şi aceia ce rătăcir i le şi patimile da până acum au distrus. s -

Nu daţi deci ascultare sămă-nătorilor de ură' şi de venin; ci faceţi-vă datoria pentrucă, trebue să înţelegeţi, nu aşteptaţi numai dela alţii mântuirea, ci şi dela voi, dela conştiinţa voa-stra.

o ізійш In faţa frământărilor de pa

timi nemăsurate, care tot mai mult se deslănţue în viaţa noastră publică, din cauza ambiţiunilor ce se pun înaintea intereselor naţionale, — inimosul şi vrednicul nostru conducător, dl Prof. Universitar M a r i n Ş t e f ă-n e s c u , vice-preşedintele so-detăţei „Cultura Poporului", şi-a pus candidatura independent la alegerile de deputat în circumscripţia Clujului, pentru a face ca in feud acesta să se poată auzi în Constituanta Ţării şi glasul curat şi independent rostit in numele rdeei naţionale,

ІП acest scop, D.-Sa adresează cetăţenilor oraşului Cluj, următorul înălţător apel :

Cetăţeni ci Clttßdm f Mà cunoaşteţi. Ştiţi, că de câte

ori am venit înaintea voastră, am făcut-o numai spre a Vă vorbi di înălţarea sufletului. Dar glasul meu de neprihană trebue să răzbată mai departe. El tre4ie să meargă până осЫо, în Parlamentul Ţărei, unde se făuresc legile. Acolo mai ales trebue să se audă tare, puternic, adânc, zguduitor de adânc, câ ceeace ne trebue este curăţenia de suflet: ,/oinstea".

De aceea, îmi pun candidatura ca deputat independent al Clujului. Şi, pentru a-mi expune Programul, Vă invit ca Duminică 12 Februarie orele n dimineaţa să veniţi la „Redută", unde de atâtea ori glasul meu a vibrat în duioase si neuitate şi sfinte ceasuri de înălţare suflelească.

Veniţi cât mai numeroşi, pentru a ne spune cu toată puterea gândul că în Ţara noastră trebue să domnească „cinstea".

Marin Ştefănescu ! Profesor la Universitate?:

din Cluj, Candidat de deputat independent

Pentru „Cultura Poporului", care nu face nici un fel de politică, ci numai o curate acţiune de înălţarea culturală şi de educaţie cetăţenească, această candidatură independenţă, a unui suflet atât de cinstit şi idealist cum este d. Prof. Marin Ştefănescu, nu poate să fie decât cel mai nemerit prilej ca, în mijlocul nerăbnitelor patimi, toţi alegătorii să aibă putinţa de-a găsi omul cărui dându-i încrederea să fie convinşi că nu vor fi încurajat nici o ambiţie şi nu vor fi srrijinit nici o rătăcire.

in felul acesta Clujul va avea cinstea de-a fi trimis în Constituanta României, pe unul din cei mai vrednici reprezentanţi ai cinstei şi idealismului.

G e n e r a l N . P E T A L A care a dat puternicul său sprijin pentru intemeerca acestei fol.

Se împlineşte un an de dnd „Cultura Poporului" — ca sui le-tul d senin, cald şi puternic — a început si aducă o terrdnă cu-curată în conştiinţele româneşti de pretutindeni.

Eşlta dia sufletul românesc, ca o lume nouă de g înduri şi simţiri ea a fost menită să poarte şt sa răspindeasca e lumină ce na se poate atinge; nici se poată stinge, pentracă lumina ei e însăşi conştiinţa românească, curăţită de patima egoismului, ta adîncuriJe d nesdruncinate.

Est« cel mai frumos dar pe care sufletnl unui oştean în aceste tumpuri mari, dar turburi, II putea da românismului întregit, darcăn-tîndu-şi încă drumurile spr* o vte.tă nouă.

Căci „Cultura Poporului" e darul unui oştean, şi numai un oştean, ajuns la deplină constinţă a menirii lui, putea să-1 facă.

Numai un oştean putea găsi în sufletul sân lumina Ideilor cardinale ce însufleţeşte „Cultura Poporana* şi care, mai namte de toate, trebue să "însufle|easeà pe orice român eJ România mari.

Numai un oştean care, prin definiţie, are menirea să păstreze şi să apere fiinţa statului, care In acelaş timp e şi fiinţa neamului român, putea să se ridice de-asupra pasiunilor care turbură şi rătăcesc de obicei ,pe oamenii politici, şî să trezească în conştiinţa flecar nia grija ca nu cumva aceste pasiuni, să pună în primejdie viaţa statului nostru naţional.

Numai un adevărat oştean, — pentru care dreptatea şi disciplina — sint sufletul acţiunii — putea să ne aducă aminte cu autoritate datoriile noaste fundamentale ca popor dominant într'o ţară românească nouă ci mare.

Pe deas .^ . i partidelor şi trebuind să trăiască în adincui conştiinţei noastre simbol a! unităţii Patriei este Tronul. Ideia monarhică, legată de o familie domnitoare, Impamintenită de timp, dar mai ca seamă de plămada suferinţelor si muliuniirilor ce le-am

avut în comun în cele mai tragt**» şi mai măreţe vremuri ale ne*>; muiui — este prima idde saîvâ-j toare a „Cultura Poporului". j

Pe de-asupra intereselor noaslrf; ca popor, şi întructt na ţ in te» ! ştirbiţi In drepturile noastre él j neam dominant, este dreptate1 pentru toate naţionalităţi* conlocuitoare. Frăţietate! cu tof cet*-; tenii români — care pun amăruf cu noi spre ridicarea statului ro" 1 mânes'e, o alta ideie salutară a1 „Culturii poporului".

Pe de-asupra dorinţei aprige dea! dobîndi ceea ce credem că nf st cuvine, stă respectul pentru mărfi*: şi fundamentatele instituţii ale Statului, organele sigure aie menţinerii Iul: Constituţia, Guvernul, Armata, Biserica, Magistratura, Şcoala. In turburarea adusă de noile stări poiitiee, mulţi dintre] noi am uitat să ne facem datoria. | Prea multă politică, şi prea puţină: grijă administrativă. Prea multă: politică, şi prea puţină grijă de-îndatoririle noastre de disciplină) şi de o dreapiă întrebuinţare a forţei ce ne este încredinţata. Prea multă politică şi prea puţină grijă I de biserica încare slujim, de pretoriul în care împărţim dreptatea, de scoală în care dăm educaţia tineretului de mîine.

Mai pre sus de năzuinţele politice, — care potentate pot rupe echilibrul social, — este datoria nuastră strictă pe care ne-o dictează legile în virtutea cărora exercitară funcţiunile noastre de Stat sau sociale. „Cultura Poporului" n'a avut altă grijă decât sä ne deschidă ochii necontenit asupra acestor supreme datorii. ;

Cu cei douăzeci de mii de abonaţi ai săi — avlnd necon-, tenit sufletul generalului N.*Pe-, tuia care-a întemeiat-o şi în- ( zestrat-o, această foaie este me^ nită să îmbărbăteze şi mai departe sufletele noastre de buni; români şi buni cetăţeni ai Ro-, mâniei întregite. ü

Mihail Dragomlrestu profesor universitar.

[Tag. 2 C U L T U R A P O P O R U L U I í4q. *s~. reoruane rş-sar

Ştiinţă şi IstoMe

; Pământu l şi forma lui. — Ce • Pământul? Este el înt ins în .toate părţile, întins ca o câmpie fcesftirşită? Nu. Pământu l e un Wrp rotund çi fără nici un rea-ş&m de nicăiri. Aceasta ѳ cea mai mare greutate pet care o întâmpină cei care încep să înve-| e ce o Pământul , сѳ ѳ cerul Jîu-i vine omului să*erează din-îr 'odată eu Pământul ѳ retund. De îndată ce a priceput acest fucru, lesne va înţelege mişcările hii şi-şi va explica şi mişcarea boiţii cereşti, care e numai o părere.

Da, Pământul e rotund, aşa euai e de pildă o portocală a-ruceată în aer.

Dar mă veti întreba: .Dacă Pământul ѳ rotund, dacă nn e sprijinit de nimic, atunci de ce nu cade! Vom vedea mai departe, că nu are unde s ă casă, căci în văzduh s.nu e nici eus), aici jos, nici dreaptă, nici etan-

B şi vom mai vodea că Pă-ntnl nostru se învârteşte în Jurul Soarelui, care e stăpânul Ini.

Dar Pământul are râuri , fluvii, mări , oceane... cum de nu | e risipesc în văzduh toate aceste ape? Răspunsul o foarte u-#or. Aţi aruncat o piatră în eus.

?e face piatra? Cade iarăşi pe ă m â n t E o putere căreia învăţaţi i î i zic . .gravitaţiune" şi caro face ca toate corpurile de pe Pământ să fie atrase spre pentru Pământului . Apa dca-gemenea e atrasă spre cenfcnd pământulu i , tot de aceeaş putere minunată, putere рѳ care $ vom regăsi la toate corpurile eereşti despre car i vom vorbi.

Pământu l e deci nn corp rotând şi învăţaţi i an putut ea măsoare şi mărimea l u i Se ştie aetäzi că Pământul are nn dia-jaaetrn de vreo 12.700 kilometri.

alte cuvinte, dacă ne-am închipui că am străpunge Pămân-'tnl ou o vergea într 'un punct şi am putea ră ajungem până în partea cealaltă, drept sub picioarele noastre, delà un capăt

-Ia celait al vergelei a r fi 12.700 kilometri.

A trebuit mult t imp oamenilor până să priceapă că Pământul e rotund. In ziua însă când û văzut omul că mergând me

reu spre răsăriţi, de pildă, a-junge peste câtva timp tot pe locul de unde plecase, a înţeles că aceasta n u se poate întâmpla decât pe nn corp rotund. Mai sunt însă şi alte multe dovezi eă Pământul e rotund şî de aceasta nu ee mai îndoeşte nimeni. Azi, în vreo dona luni, un om poate să facă înconjurul Pământului şi sunt nenumăraţi cei cari au făcut acest lucru.

Dacă Pământul ne pare o câmpie întinsă, pricina e că ne aflăm chiar pe eL 8à ne închipuim însă eă am avea puterea să ne înălţăm din ce în ce mai rus, să ne depărtăm de pământ. Mai s«s decât ee ureâ vulutrii , mai sus decât poate să * ajungă un balon, din ce în oe mai departe. Atunci am vedea cum Pământul începe să ee axate sub adevărata lui formă: un măreţ glob rotund cu totul, care e'ar face cu a tâ t mai mis cu cât ne-am depărta de eL Dacă am ajunge la depărtarea la care so află Luna, adică !a peste 380.000 kilometri, Pământul ni- s'ar înfăţişa ochilor oa o Lună mare, mult mai mare decât vedem luna de pe Pământ .

(După V. Anestm)

i l ü l ІПШЕ învăţa ţ i i se pot lăuda astăai,

eă cunosc mai toate animalele, păsările şi gângumîle ee trăiede pe faţa pământu lu i Uneori, pentru o biată păsărică numai, învăţaiţ s trăini şi-au lăsat casa lor liniştită şi s 'aa dus peste nouă măr i şi nouă ţări, ea eă ö găseaeă, să o prinză ţi în u rmă să o dăraiaccă vreunui muzău. / învăţa ţ i i cu cercetările lor пѳ-au făcut eă ne împrietenim cu toate anbr: alele, să nu le dispreţuim, ci din contra, să^le iubim, ca tot ceace a iest fă eut de cel care a zămislit toate lucrurile, i

Voiu spime aiurea ceva de un învăţat, care o viaţă întreagă a fost prietenul gâzelor. Dar eă nu ui t să vă spun, eă E?a cercetat mult animalele cum sunt: câine lo, pisica, calul si chiar lupul, elefantul, leul şi altele

FOITA ііШЕІ „ШІШ PGPOB0Í.3I"

C â n t a r e a R o m â n i e i A .4 í ' A ' A:

' Domnul Dumnezeul părinţilor noştri îaduraiu-s 'a de lacrimile tale, ţa ra mea? Nu eşti îndestul re smerită, îndestul de 'chinuită, îndestul de sfâşiată? ^Văduvă de vitejii tăi , tu plângi eu părul smuls şi despletit pe mormintele lor, precum femeile ee jelesc pe mormântul mut al soţilor lor. • ч v •

A A ПІ

Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobeşte în zile de sărbătoare cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate? ţ . ••

. A A Г7 fi h l

I I î" J Neamurile auziră ţipătul chi-ttuirei tale; pământul se mişcă. Dumnezeu numai eă nu-b fi antat?... Răsbnn&tomî prevestit lin e'a născut oaret .З^авЬщм .

Verzi sunt dealurile tale; frumoase sunt pădurile şi dumbrăvile spânzurate Re coastele taie; limpede şi dulce e cerul tău; munţii tă i se 'nalţă trufaşi în văzduh; râurile, ca un brâu pestri ţat , ocolesc câmpurile; nopţile taî/t> încântă auzul.. Pen t ru ce zâmbetolt ău o aşa de triat, mândra mea ţarăt -, i i ».

pentru a l i se cunoaşte apucăturile, pentru a se vedea car» sunt inteligente sau na.

Un învăţat neamţ • ветіз vreo 28 de cărţi mari numai despre animale, păsări ei pesti, vorbind pe larg despre fiecare. Sont unü care ei-au făcui colivii mari cât o casă pe care le-au aşezat în păduri din Africa ca să poată să stea multă vreme la un loc cu animale ca maimuţele de pildă.

In loc să stea maimuţele în colivie, stătea omul. Si era mai bine, căci; maimuţele fiind libere, se purtau cam se poartă ele în libertate. Çi an aflat multe lucruri frumoasă învăţaţii

*

care s'au chinuit aţa. Pä'iärile sunt el ele studiate

en dcamănuntul şi nn aveţi decât să vizitaţi nrazäul de ştiinţe naturale delà sosea (m Bucureşti) ca să vă daţi seama cât de frumoase şi cât de diferite în culori sunt ele. E păcat că trebuiesc omorâte ca să, fie împăiate şi puse în muzău, dar pe de altă parte, câţi inşi nu foloscec, clândn-şi neaina cu echii lor din-tr 'odată de toată bogăţia aceasta de animale şi păsări de pe întreg pământul.

(Va urma) r

Ci p'ei epri ш Iată câteva leacuri bune şi la

îndemână pentru oprirea sângelui din răni :

1) Se pisează bine cărbuni de lemn curat, apoi praful acela se pune petite rană, se aşterne vată sau petecă (cârpă) curată şi moale şi se leagă bine.

2) In lipsă de cărbune pisat se poate pune, tot ea mai sus, sare măruntă amestecată cu făină de grâu. i 3) Asemenea se m a i ^ o a t e întrebuinţa şi orez puât.

Când însă ranele sunt mari şi sângele curge din belşug, s tanei e bine să chemaţi un doctor.

Multe şi frumoase turme pasc văile; soarele milostiv înrode-şte brasda; mâna Domnului te-a Împodobit ca p'o mireasă; livezile tale cele 'ntinse sunt smălţuite cu flori felurite şi belşu-garea varsă avuţiile sale peste câmpii... O bogata mea ţ a ră pentru ce gemi? ,

$i и ш mm

VI

j Dunărea bătrână, biruită de părinţ i i tăi, îţi spală poalele şi-ţi aduce avuţi i din ţinuturile de unde soarele răsare şi de un" de soarele apune; vulturul din văîduh cată la tine cu dragoste ca la pământul sun de naştere; râuri le cele frumoase şi spume-goase, păraele cele repezi şi sălbatece cântă neîncetat slava ta... O ţa ră jalnică pentru ce faţa ta e îmbrobodită!...

j . VII I Nu eşti frumoasă, nn eşti bog a t ă ! N'a i copii mul ţ i la nu-

\4$: M i c r o b i i ! de Dr. V. B i a n u

Am zis, că otrăvurile secretate de microbi să numesc ptomaine şi toxine.

Ptomatnele sunt produse de microbii cari dau naştere pu-tretacţiunilor (putreziciunilor). In toate substanţele intrate în putreziciune, în carnea ţinută preaonultă vreme (fezandată), în peştele vechhi şi stricat, în brânza şi în laptele stătut, microbii produc diferite ptomaine foarte otrăvitoare, aşa că dacă mâncăm asemenea substanţe ne imbolnăvim şi prezintărri diferite semne de otrăvire: greaţă, vărsaturi, dureri prin pântece, etc., şi în cele din urmă vine moartea.

Microbii producători de ptomaine nu să găsesc numai în afara corpului nostru, d ei să află în mod oKtinuit şi în tubul nostru digestiv, în intestine (mate), unde pot produce diferite ptomaine, diferite o-trăvuri. Aceste otrăvuri de ob'3ceiu suni ida(te afară \ din corpul nostru prin urină (ud), prin materiile fecale (scaune), prin transpiraţie (asudare). Dacă însă ele nu sunt date a-fară, cum să întâmplă în cazurile de constipaţJe (încuie-tură), o parte din ptomaine întră în sânge şi dau naştere la intoxicaţie (otrăvire) cu toate semnele ei chinuitoare (auto-intoxicatie, infecţie intestinală).

Toxinele sau mai bine zis toxalbummele sunt otrăvurile cele mai puternice, mai cumplite, dintre toate otrăvurile vegetale sau minerale, mai otrăvitoare decât chiar şi veninul şerpilor. Ca exemplu voiu pomeni microbul anginei difterice, a cărui otravă, toxina, e aşa de puternică încât лѵѵчиі M mu ii saa i 'i mtiwhw 'isaseaaaK&î BKaSi măr, cari te iubesc? N'ai cartea de vitejie a trecutului şi viitorului înaintea t&î... Pentru ce curg lacrimile tal©?... v •

4 vin Pentru ce t resar i ! Trupul tău

se topeşte do slăbiciune şi ini-ma-ţi '« frământă cu iuţeală.-Citit-aî oare în cartea ursitei!.. Aerul sc mişcă turburat... vântul dogoreşte... Jngerul peirei ţi s'au ară ta t oare?... Nopţile tale £trntr eci, visurile turburate ca marea bătută de fartună. Ce-ţi prevestesc? ;

! " * ix j Priveşte delà rnmză-zi la mia-ză-noante popoarolo ridicându-şi capul... Gândirea ivindu-so luminoasă pe d'aeupra întunericului... gândirea ce zideşte si credinţa ce dă viaţă... Lumea veche se prăvăleşte şi p'ale ei dărâmătur i Libertatea se înalţă!.- Deşteaptă-te». j ^ | Tţ 4

dacă injectăm numai două set! timi din un miligram la un риЫ cel din india, el moare. Toxina microbului tetanosttlui este é

4 mai cumplită: două zecimi dintfun mUigram omoară uá om. _.ti

Toţi microbii producători etaj boale secreta astfel de toxiueîj ai febrei tifoide, ai oftlcei, lu>.J lerii, ai pneumoniei, etc., şi тЦ mai prin aceste toxine ne fflH bolnăvim, ne otrăvim, ne 'Щ fectăm, din care pricină boa* iele microbiene să mai numeso; şi boale iniectioase; iniecţiiH nea fiind o otrăvire a organisai mul ui prin toxinele microbi-*' lor. Prin urmare nu mai esffei trebuinţă ca microbii să între în sânge pentru a ne omora,' ei pot sta în o parte a corpului,'; cum este la difterie unde stan pe migdalele din fundul gurii',! la febra tifoida în maţe, unde produc toxine, cari apoi fiind absorbite în s^nge, ne otrăvesc şi ne omoară. Este destul ca s$ injectăm unui animal numai toxine, fără microbi, pentru caj să-i comunicam boala.

Microbii să reproduc ргіщ spori şi să înmulţesc prin scU ziparitate. Sporii mxrobiloij sunt ca şi sporii altor cripto* game. In celula mumă, su for-» mează o noua celulă: sportdj care este pusă în libertate prini' destrugere membranei celulei mume. Iată cum să formează! sporii într'un microb: celula mai întâiu 5З segmentează, să-taie în mai multe părţi, apd în fie care segment (parte) saj ivesc nişte puncte negre, spăl m, cari cresc, devin din ce îq ce mai mari, pana ce, sporii formează pe deplin, şi atunejj membrana (peiiţa) celulei devine difluenta, sa înmoaie, efisi pare îi sporii rămân liberi. ^

(Пгглзго pag. 8-a.) Щ

Mnconieii sângelui tiíu n zis oare: „Si Domnul va scuîîi pe unul dintre voi, care va аеди za pe u rmaţ i i voştri iarăşi îai libertatea şi puterea lor..." tat-ai sângelec e curge prin vî» nele copiilor tăi?... Mult erai mândră odinioară când, cu sö-curen în mână eu căciula ţure$ nească po creştet, tu strigau Ura! în bătălii!... Peptul tău ra tare ca de otel; paloşul se toi cia p.o dânraî... Soarele s e 'ntW neea do norii de pulbere ca гкІЙ eau războinicii tăi—

No. 48. Februarie 1922 CULTURA P O P O R U L U I

Drepturi şi Datorii Pag- 3

Drepturile cetăţeneşti Fiecare cetăţean, după cum

vede are dreptul de a яе a-ijîeeteca, do a ş i spune cuvântul ta treburile ţării . Acestea se lumesc drepturi cetăţeneşti.

Am zis că fiecare cetăţean trebue să-şi врпе cuvântul în treburile tării , să ee amestece, »dicä în conducerea comunei în fcare trăieşte, in conducerea ju-

tstului din care face par te co-una lui, şi în conducerea ţări i întregi. I Dar mc şă zică cineva: cum tó mă amestec eu în treburile a-|№stea? I'ot să mă var în consimt comunal, ori în consiliul udeţean, ori in Camera depu-»tilor, t a să văd ce fac ei acolo, şi să oprese o lege care nu ar fi W ă ?

La asta avem să răspundem: Da, pot i face treaba asta.

Decât să nc înţelegem. - - Mă rog, ce ef.le un consiliu comunali Cine alege pe membrii din consiliul comunal? Consiliul comunal ette u n sfat alcătuit din câţiva ofimcni, aleşi de toţi oa-Wenii dintr 'o comună. Cu alte cuvinte, în loc ca toţi oamenii dintr'o comunii eă se adune la VLix loc, ca să pue. la cale interesele comunei, ceeuce nu s 'ar pu-ftea, ei însărcinează po câţiva Jfrintre dânşii cu treaba aceasta.

, fVrea LU ;i că, cei câţiva consil ier i comunali lucrează în locul (celor câteva sute de locuitori ^uin comună; consilierii aceştia eeat, cum am zice, vechilii locuitorilor, iar locuitorii sunt ităpâni. Şi precum un vechil nu

ftrebue să lucreze împotriva intereselor stăpânului, tot asemenea consilierii comunali nu tre-jbue să lucreze împotriva inte-/rciolor comunei, adică a locuitorilor cavi i a u ales. Şi iarăş,

?IRECUM un stăpân are dreptul ă dea afară pe un vechil rău, iot aşa şi locuitorii dintr 'o co

mună au dreptul să alunge un consiliu comunal rău.

Cum s'ar putea alunga un astfel de consiliu! Se înţelege că n 'are să meargă nimeni cu ciomagul să-i ia pe goană, şi lucrul se poate face foarte uşor: a l tădată locuitorii ( aă nu mai a-leagă în consiliu pe acei car i se poartă rău.

Dacă locuitorii, aleg pe consilierii comunali, şi dacă pot să nu-i mai aleagă atunci când dau dovezi că nu meri tă cinstea asta, oare nu însemnează că fiecare locuitor se poată amesteca în treburile comunei!

Tot aşa vine treaba şi cu consiliul judeţean, şi cu Camera deputaţilor, că doar pe toţi îi a-leg locuitorii.

Dar pentru ca această privi-ghére a locuitorilor asupra treburilor comunei, a judeţului şi a ţării , să poată avea un rost, trebue ca fiecare locuitor eă-şi dea seamă de puterea care o a-* ie el, şi să se gândească pe cine alege.

Dar ia schimbe-ee lucrurile: ia să ştie fiecine eă nu poate fi ales consilier comunal ori deputat, decât dacă va vrea poporul să-1 aleagă, şi atunci toţi vor lucra spre binele poporului, căci nu vor avea a se teme nu de un ministru, dar nici de un guvern întreg, şi de nimeni altul 1 afară de Dumnezeu.

Şi schimbarea lucrurilor a-cestora stă în mâinile poporului. Toate legile câte ne cârmu-iesc, poruncesc să nu sa amestece nici un slujbaş în alegeri, ba cbiar legile pedepsesc pe sluj-b*aşii car i s'ar amesteca. Apoi, dacă poporul este liber să aleagă pe cine vrea, nu stă oare în mâna lui s$ aleagă numai pe aceia în cari a r avea el încredere că n 'a r lucra niciodată împotriva intereselor lu i t

Cele 3 putere

Шгйішігеа Legilor îl Legile sunt alcătuite de ale-$\\ poporului. j Ei sunt împuterniciţi i naţ iu-ffiei şi se împart în: deputaţi şi senatori. -Adunarea - deputaţilor (se numeşte .^Cameră",, iar aceia (a senatorilor „Senat". Cei aleşi /se mai M I M E N - şi parlamentari , |äe oarece, Camera şi Senatul se 'numeşte parlament, şi deci, acei jeari le compun iau denumirea ţflela acest cuvânt. Fiindcă principala menire a Camerei şi Setatului esto aceia de face legile jtrebuitoare, ele se mai numesc щ Corpuri legiuitoare. I Legile se chibzuesc de miniştri şi se aduc in Cameră şi Se

nat, unde se discută şi se aprobă î a u resping pr in vot. Ele pot fi propuse spre aprobare şi de căt re deputaţi sau senatori, şi în acest caz, ele se numesc din imitat ivă parlamentară, adică în afară de guvern, ele fiind propuse din sânul parlamentului.

După ce o lege a fost votată de Cameră şi Senat, trebuie semnată de M. S. Begrele, care re spune că o sancţionează. Fără aceasta sancţionare legea nu este aplicată. După sancţionare, legea trebue adusă la cunoştinţa ţărei, publicându-se în „Monitorul Oficial", adieă în gazeta Statului .

1) Corpurile legiuitoare fiindcă au îndatorirea şi puterea de face legile ţării , aleătuesc puterea legiuitoare.

2) Minitşrii având supravegherea împliair i i poruncilor cuprinse în legi şi executarea dor, formează puterea executivă.

3) Toate oficiile de judecată.

delà cele mai mici, până la Curtea do Casaţie, având în sarcină pedepsirea călcătorilor de legi, alcătuese la un Ioc puterea judecătorească.

M. S. Kegele, însă, deasupra tuturor acestor puteri, întruneşte în drepturile Sale, care se numeeo prerogative, toate aceste trei puteri, ca şef al ^Statului.

Dessre moştenire Multe supărări , multe proce-

ea a uşi multe cheltuieli zadarnice fac sătenii noştrii, numai din pricină că nu cunosc leega în privinţa moştenirilor. Unul cumpără un pământ delà cineva care, după lege, nu avea drept să-1 moştenească, şi pr in u rmare nici să-1 vândă, şi după câtva timp se pomeneşte cu un proces şi pierde pământul.

Orice fel de avere are cineva, ori pământ, ori vite, ori bani, ori lucruri de gospodărie, orişice a r fi, se chiamă că este proprietatea aceluia. Proprietatea unui lucru poate să o capete cineva în mai multe feluri. Un pământ, de pildă, pot să-1 cumpăr ; pot EÄ-1 capăt delà cineva în dar, ori prin testament; poate să mi-1 dea legea, cum ar fi, de pildă, când se face o şosea nouă şi mi se lasă drumul cel vechiu care trecea pe pământul meu; mai pot dobândi un pământ dacă l-am stăpânit do 30 de ani, în anumite condiţii; în sfârşit, pot dobândi un pământ prin moştenire.

Toată averea câtă se găseşte la moartea unui părinte, se cuvine copiilor săi. Neyafta mortului, dacă are copii şi dacă ui> averea ei deosebită, n 'are nici un drept la moştenire. Dar dacă văduva n 'are aver.ee ei, a-tunci i se cuvine partea unui copil din venitul moştenirii. A-vein să lămurim niaeeste lucruri mai pe larg; deocamdată să se ştie că văduva care a re copii, nu moşteneşte nimic din pa mântui bărbatului; iar când p< urma bărbatului nu rămân'copii sau nepoţi de copii, şi chiai de-i r ămân păr inţ i sau fraţi, v ä d u v a " i a ' o pătrime din averea mortului, chiar din pământul lui.

La moartea lui, un om poate să aibă testament, şi poate să nu aibă. Dacă are testament, şi-i făcut după lege, averea trebuie ' să se împartă cum e scris în testament. Dacă nu are testament, averea trebuie să se împar tă deopotrivă între toţi copiii, fete şi băieţi. Dacă o fată a fost înzestrată, ori dacă u-nui copil i-a făcut tată-său o danie, şi fata şi copilul trebuie să aducă şi zestrea şi dania înapoi, dacă partea lor ar fi mai mare decât părţi le surorilor ori á fraţilor rămaşi. Şi atunci împărţeala se face asa: se вооаte

ste cât a r face în bani toată a-verca, pământul, vitele şi ori şi ce, şi se fac atâtea păr ţ i câţi fraţi sun t Să zicem aşa că un om lasă patru copii, şi pa t ru fălci de pământ. S'ar cuveni fiecărui copil o falce. Dar pământul poate să nu fie peste tot la fel; o falce poate să fie de frua-te, una de mijloc, una poate să fie pământ slab, iar una o U-haraie, ori pe prundul unei a-pe. Atunci ori se fac câte patru păr ţ i deopotrivă din fiecare falco ca să aibă fiecare copil panii nt egal în întindere şi de va-loaie egală, ori dacă un copil ia mai mult pământ de mâna întâia, celorlalţi poate să li se împlinească lipsa în bani, ori in vite, ori în lucruri de gospodărie. In sfârşit, ori cum s'ar face împărţeala, dacă fiecare copil are o parte socotită în bani, împărţeala este bună, şi acela nui copil astfel împărţi t , nu are care a r cumpăra moştenirea n-a ae teme că a r putea să piardă pământul prin vreun proces.

Vrea să zică să fie bine lămuri t că un copil nu poate să ia din moştenirea părintească mai mult decât alt copil. Dar părintele poate, pr in testament, să lase unui copil, sau unora dintre copii mai mult decât altora. Nu poate, însă, nici el să faeâ orice fel de împărţeală a r vrea. ci iată cum: Dacă un părinte a-re un -copil şi n 'are nepoţi de copii, jumătate din averea lui trebuie ?ă o lase copilului, şi c-u cealaltă jumătate poate să facă orice ar vrea, sa o dea unui fraie, unui copil străin, unui spital, ş. a. Dacă are doi copii, a treia, parte din averea lui poate s'o lase unuia dintre copii, sau unui străin. Dacă are trei sau mai mulţi copii, cu a patra parte din avere poate să facă orice a r vrea.

Până acum am vorbit în pilda că un om lasă la moartea lui cop iL şi prin copii trebuie să înţelegem şi озрііі copiilor mortului, adică pe nepoţii lui, cari fie socotesc ca şi cum ar fi copiii mortului. Acuma să ne închipuim că moare un om care n 'are copii (nici nepoţi de fii), şi să vedem cui se emane moştenirea. Dacă n 'are nici f ra ţ i nici surori, şi nici copii de ai a-cestora, îl moştenesc pă r i n ţ i i Dacă n 'are păr inţ i şi ar* buni şi de pe ta tă şi de* pe mamă, îşi

împart moştenirea în păr ţ i egale. Dacă mortul are şi păr inţ i ş | fraţi (sau surori) ori chiar şî nepoţi de fraţi (sau de surori), atunci moştenirea tfe împarte în două păr ţ i egale, din care u-na se cuvine fraţilor ori nepoţilor, ca fio îi/ipartă între dânşii, iar cealaltă jumătate ee împarte deopotrivă între părinţi . Dacă are numai tată, sau numai mamă, atunci fraţii ori nepoţii iau trei uăr ţ i din moştenire, şi ta ta sau mama ia numai o parte.

Dacă un om are fraţi (sau surori) ori nepoţi de fraţi, Şi n 'a r* p ă r i n ţ i moştenirea se cuvine a-cestora; i a r bunii, dacă ar t ră i , nu au drept la moştenire.

Am spus că dacă o persoană lasă şi păr inţ i şi fraţi (sau nepoţi), moştenirea de împarte între dânş i i Se întâmplă, îneă, ca persoana caro moare să aibă fraţi şi de pe tată şi de pe mamă; atunci împărţeala moştenirii se face aşa: dacă fraţii sunt dintr'o căsătorie, adică dacă sunt fraţi buni, şi de pe ta tă şi de pe mamă, atunoi împar t între dânşii deopotrivă; сЕзда sunt fraţi din mai multe căsătorii, partea fraţilor se împarte în două păr ţ i egale; o par te o iau fraţii de pe tată, şi alta fraţii de pe mamă.

Să zicem acuma aşa că Ion fiind văduv şi având un eopiî, Ilie, delà nevasta întâia, s'a în-.'jurat cu văduva Ioana, care a-vea o fată Ilinca delà băxbtul dintâi, şi amândoi au făcut doi copii, Petru şi PaveL P e urmă Ion şi Ioana au murit . Iacă patru fraţi : Ilie este frate de pe tată eu Petru şi cu Pavel, i a r Ilinca este cu dânşii soră de pe mamă. Moare şi Petru, fără să lase copii, şi moştenirea lui t rebuie să ee împartă între fraţi. Să zicem eă lasă şease mii de lei meştenise. Atunci dacă moştenirea s'ar împărţ i în trei părţi s'ar veni lui Die, ШпсЯі şi Iui L'ave] câte două mii de lei; dar fiindcă Pavel este frate bun cu mortul Petre, 1 ia jumătate din moştenire, adică 3000 de lei, şi 3000 iau ceilalţi doi, adică Ilie 1500 şi Ilinca iar 1500.

Dacă un om nu are rude care iă-1 moştenească, adică nu are nici copii, nici f r a ţ i nici pă-< rin ţi sau buni, moştenirea lui trece la soţul în viaţă, dacă пШ s'au despărţit.

Copiii din flori - moştenesc pe mama lor, şi pe neamurile mamei lor, ca şi copiii legitimi, iar mama unui copil din flori şi neamurile ei moştenesc pe acest copil.

Aceasta este rânduiala moştenirilor.

Când cineva vrea să cumpere un pământ, să cerceteze mai întâiu spiţa neamului vânzătorului, tiă vadă de unde şi cum i-a venit p ă m â n t u i şi dacă se va încredinţa că i s'a cuvenit dup alege, aşa cum am ară ta t mai şus, să-1 cumpere; altfel eă-şi păstreze banii în punga,

(După Gero vei). ; Э

http://aver.ee

[ ч..*Ч 4 CULTURA POPORULUI- No. 42. Februarie 192a

Credinţă şi Mor aia

I { Mare ş i minunat lucra e s t e credinţa în. Dumnezeu!

I Chiar omul cel mai lipsit d e \ idflet şi rătăcit cu totul din c ă i j 1 Ie Domnul ai, când e încolţit de : necazuri, se trezeşte, fără să-şi

dea seama,' zicând: „Ajuiă-mă ' Doamne! Scapă-mă, Doamne, ; din nevoie!" \ u Omul credincios, foarte dese-i »ri, B ü n t e trebuinţă, a se depar-t ţa de grijurile vieţii şi dând u i -I tării, o clipă, nevoile zilnice — •* ea-şi îndrepte toate gândurile, ! tot sufletul, spre Cel Atotputernic, -"ir ;i Creştinul adevărat nu poate ' r ă s i nicăieri un colt mai liniş

tit spre a te ruga lui Dumnc-;lteu, ea locaşul sfinţit a l biseri-i i i . Toti cei adunaţi în locaşul Domnului: îngenunchează, se

ijnchinä, se roagă, săra tă sfintele icoane, fără a s e simţi stânjeniţi *de tovărăşia celorlalţi creştini. La uşa bisericii, chiar

' lei mai trufaş suflet simte ne-í roia de a se desbrăca de haina i | eşar te i mândri i lumeşti.

i ' Singurul colţ pământesc, u n i e , într 'adevăr, domneşte egalita tea pentru toţi credincioşii iste Ъізегісд. . ^ ; ,,я

! Dumnezeu fiind pretutindeni, 'fte putem ruga Lui o r i ş i u n d e ae-am g ă 3 i . Insä._ liniştea de ea-те a v e m n e v o i e s p r e a ne p u t e a ruga desbrăeaţi Vie orice can

aturi lumeşti, n 'o p u t e m afla de-i Bftt numai î n b i s e r i c ă . Tot î n b i -

l e r i e ă ee adună creştinii, Ia a-; K o m i t e zile, epre a p r ă z n u i a-' mmtirea dnmnezeeştiîor întâm-I plări d i n viaţa pământească a .^Mântuitorului Christoa. precum ti amintirea martiri lor cari sin i dat viata pentru răspândirea

(Sfintelor Sale învăţă tur i .

Ia tă pentru ce, fiecare săti-şor, fiecare colţ de târg, îşi are biserica sa! Ia tă pentruee, oamenii cari simt trebuinţă să-şi apropie sufletul de Dumnezeu, se duc duminecile şi sărbători-el la biserică! ' ; ,;, .

Omul lipsit de încredere în Dumuezeu, trăieşte ca un nenoroci t Veşnic e ros de scârbă şi de nemulţumire. Toate le vede sucite, toate le judecă numai cu

.răutate. Sufletul lui e muncit neîncetat de îndoială. Trăieşte o viaţă întreagă într 'un veşnic sbucium. Când e aproape să-şi dea sfârşitul, îngrozit de f t recutul lui nemernic, strigă cu des-nădejdo numele Celui Atotpu-

• ternie, rugându-se să-i ierte greşalcle săvârşite în viaţă.

Să n'aştepiăm sfârşitul vieţii noastre spre a ne apropia de Dumnezeu. Ficeare olipă liberă s'o folosim îndreptându-ne cugetul spro El. Când împrejurările ne îngădue, să mergem voioşi la biserică, ^pre a ne ruga Lui împreună cu ceilalţi credincioşi. Toţi creştinii, la olaltă, alcătuim biserica Demnului, biserica lui Christen. Pentru aceea, locaşurile noastre de rugăciuni poartă numele de biserici, adică jloeauşri de adunare a celor ce cred în Christos,

MS ni de a Hi ne Шщ\ ]9 Creşterea ж \шШ

Cine nu inbeşie biserica, urăşte pe Dumnezeu! s

(Cartea omului matur I , P . Bejenaru). ]4щ\$шІг\ ^s

CITIŢI $1 RĂSPÂNDIŢI ziarul vostru „CULTURA POPORULUI", ce trăieşte numai prin Voi şi pentru Voi.

So I DIU ISTORIA NEAMULUI ROMESC

întemeierea Husifeniai ş i a Moldovei . V.. de Victor Lazăr. *

"Vi" .114'!' ni TJSnvjL-' * întemeierea Moldovei apare, lupă documente, mai lămurită Jecát a Munteniei. Aceasta se »xplica prin faptul că, despre »a grăesc mai lămurit nu nu-pai documentele ungureşti, dar li cronicile moldoveneşti, cari

) t'au scris mai cur/.nd decât cele " Un Muntenia. A

Despre Moldova dinainte de 'Jeseäleeare se ştie ,că era loeui-Ш la câmpie de Slavi, cum ec vede şi din mulţimea numelor elave rămase. Aceşti Slavi erau din seminţia Uci/.inienilor sau Rutenilor şi au stat mult timp 6ub stăpânirea Pecenegilor, Cumanilor şi Tătarilor, cari t ră iau din exploatarea lor. Românii din acele t i m p u r i n u coborâsieră — nu deseilecasera — încă spre câmpie 2dăpostindu-şe în munţii de păsărit ai Transilvaniei, unde fuseseră aduşi peste ei Sacul. In t re anii 1211 şi 1225, ca-.valerii teutoni (nemţi) aduşi de .

Andreiu II , ragele Ungariei, în Ţara Bârstii, trec Carpaţii şi ocupă un ţinut mai mare .din Cumauia, cum se numia atunci Moldova. Ei construeec ţ i o cetate puternică pe un deal în judeţul numit până. în ziua de azi al Neamţului. Aceşti cavaleri, răsvrătindu-se împotriva regelui Ungariei, au trebuit să părăsească acest ţinut. I O încercare de colonizare nemţească s'a mai făcut şi în alt chip. O parte din aşa numiţii Saşi colovizaţi în Transilvania ij'au aşexat în colţul de miază noapte-răsărit al ei, adecă în ţinutul Bistriţei. Incep;nd să crească legăturile comerciale dinspre „Tătărime", Saşii au trecut munţi i în Moldova dë mai târziu şi au întemeiat oraşul Baia, numit şi Molda, care a fost apoi scurt timp şi capitala ţării .

Dar nici Pecenegii, шеі Cu> manii, şi şi mai puţin Tătarii nu au-putut să rămână stăpâni

Odată un călugăr cică trecea printr 'o pădure. In drumul său dete peste o ladă plină cu aiu?. Cum vode călugărul noatru comoara asta o ia la fugă şi nici măcar înapoi nu se mai uita. Că ce îşi zise elî Aeta-i ispită, asta-i lucru Necuratului! Cum fuge el aşa numai iată că se întâlneşte cu patru hoţi:

— Stai părinte, ce fugi, cine te goneşte?,.

— Moartea, fiilor, moartea am văzut-o într'o ladă.

— Ce moarte, părinte, c e i a d ă spui, îl întrebară hoţii minu-nandu-ßö?

— Da, da, fiilor, am văzut-o într'o ladă cu ochü mei.

— Hai şi ni-i £?,răta-o şi nouă ziseră hoţii. Si călugărul cu vai nevoc, mai mult de frică decât, de plăcere, se întoarse şi le a-rătă comoara.

Hoţii c u n i i o văzură îşi zkeră : — Vra să zică asta era moar

tea călugărului! Du-to părinte şi-ţi caută do treabă!

Călugărul se duse şi lăsă pe hoti lângă comoara ceia.

Stăteau hoţii şi se minunau, lângă comoară si'n gândurile lor chiteau fiecare, cum ar face să pună mâna pe dânsa şi să nu mai fio nevoit să o mai împartă cu altul.

Şi hotăra ră să mănânce întâi şi apoi să împartă comoara. De aceia duc doi să aducă de ale mâncărci; . iar 2 stau să, o păzească.

Pe drum, când cei doi se duceau să cumpere bucate se sf ă-tuiră să cumpere otravă eă o-frăvească bucatele, ea mâneam' cei doi să moară şi astfel tu se scape de dânşii. Şi aşa şi făcură.

Cei ce rămaseră de pază şi ei se sfătuiră să-i omoare pe cei doi când vor veni cu bucatele, ca astfel să rămână numai ei stăpâni; pe comoară.

N'apucară cei doi eă se apro-, pie bine cu bucatele de dânşii, că ei itbang! îi şi! îrapuşcară. După asta s'au pus eă mănqnce din ce le aduseră ei. Cum au mâncat au şi murit.

Petru Gh. Savin

pe această parte răsări teană a vechei noastre Dacii. Românii încep £.ă descalece în număr tot mai mare şi pe coastele răsăritene ale Carpaţilor ducând cu ei vechea lor organizare în voivodate şi cneziate. De dinainte încă de înfiinţarea principatului Moldovei se amintesc ţinuturile libere ale Câmpulungului (cel moldovenesc, nu muntenesc), al Tigheciuiui şi al Vran-cci, acest ţinând câtva timp de Muntenia. Aceste ţ inuturi , mici republici, şi-au păstrat până târziu o par te din' drepturile lor deosebite.

Faptul, că Românii de pe .teritoriul s tăpânit de regii Ungariei, au coborât de pe coa ie le munţilor şi în afară de cetatea Ardealului, i-a făcut pe acei regi să se creadă stăpâni şi pe principatul Moldovei De aceea încă delà începutul acestuia vedem pe Români ajungând în conflict eu regii Ungariei.

In partea do nord a Moldovei deecălecaso voevodul maramu-răşan Drages, care alungase do aeolo pe Tătari . Cu el împreună s'au alezat şi o a l t ă /nu l ţ ime de Români veniţi tot din Maramu-răş şi întâlnind şi în par tea a-eeasta a Moldovei destui alţi Ковшй eeasăleeaţi de m a r do mult. ^ i > >

Adevăratul învăţător şi educator al neamului omenesc este însă Isus Chrisios, Mântuitorul nostru. întreaga lui viată de pe pământ e o pildă nea-junsá pentru copii ca şi pentru părinţi şi ceilalţi educatori.

Căsătoria, temelia vieţii morale şi a edueaţiunii, o scoate din formele seci şi care să fie o legătura sfinţită de iubire şi roadele ei. El învaţă : „Adevăr zic vouă, celce priveşte o ie-meie cu gând necurat, a săvârşit preacurvie cu ca însu-iletul său". Iar despre căsătoriţi zice: Bărbatul îşi va lăsa pe tatăl sau şi pe mama sa şi va ţinea cu remeia sa cei doi vor fi un trup". Femeia să nu se despartă de bărbat, acesta să nu-şi părăsească femeia. Bărbatul să nu fie stăpânul, ci ocrotitorul femeii Şi al copiilor săi, -iar femeia să fie prietena şi tovarăşa bărbatului. ,,Băr-baţi, iubiţi femeile voastre, pre "cum Christos a iubit pe oamem şi s'a jertfit pentru ei. Peste tot, căsătoria e o icoană a raportului, în care se află Chrisios cu comunitatea credincioşilor lui.

Pentru copii, cari îi sunt a-tât de dragi, cere cea mai mare îngriiire şi stimă. ,,Adevăr grăesc vouă, celce nu primeşte împărăţia cerului ca un copil ni va întră în ea". „Celce pri

meşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte; celce supără pe unul din aceşti micuţi, cari cred în rnine, mai vrednic ar fi să i-se lege de gât o peatră de moară şi să fie a-runcat în mare, unde e mai a-dânca". „Grijiti, să nu dispreţuiţi pe careva din aceşti copii,* căci le spun: îngerii lor din cer văd totdeauna fata tatălui meu din cer".

I n Maramurăs era pe timpul ' lui Sasul voevodul român Bogdan, bogat în moşii şi cu multă cinste la Români. Rege al Ungariei era pe timpul acela Ludovic I, cave dorind să răspândească cuc mai mult legea ro-mano-catolică şi vă surpe cât mai mult autonomia Românilor a început nu numai să nobili-teze pe mulţi cnezi români şi să-i scoată de sub autoritatea voevodului lor român, ci să a-ducă şi mulţi venetici în Ma-ranmrăş şi judeţele vecine, cari toţi erau scutiţi do ascultarea voevodului român. Bogdan a-jungând în neînţelegere şi cu un alt credincios al regelui, şi-a pierdut titlul de vcevod al Maramureşului, care fu dat fratelui său Iu ga. Atunci Bogdan trecu munţii în Moldova, bătu pe urmaşul lui Dragoş şi se înstăpâni el ca vofvod neatârnă-tor de regele Ungariei . A trimis Ludovic arnvite contra lui Bogdan, ciliar şl. rudeniile u i Dragoş luptară cu mult foc, ca să-şi reocupe Moldova şi moşiile de-acolo, — toate au fost în zadar, căci Moldovenii au ştiut să-şi păstreze independenţa faţă de Unjţaria. Regele a declarat pe Bogdan neefedineioe, i-a luat toate moşiile, pe car i le avea în Maramureş, şi le-a dat lui Bal-

Raportul dintre părinţi şî copii trebi;e să fie o icoana a1

raportului dintre D-zeu şi oâ meni. Pentru aceea numai №»( birca poate fi legătura, c a r e ş să-i împreuneze, cu atât mal, vârtos, ca copiii sunt un dat deia D-zeu. Părinţii trebue sä, se îngrijească de bunăstarea | trupească şi sufletească a co-ţ. piilor, dar să nu uite, că viaţa sufletească e peste cea tni-< pească- „Căci ce-i foloseşte o« mului de va câştiga lume:1. în-> treagă şi sufletuul său va paf gubi? Sau ce poate omul, cal să-şi, răseumpere sufletul?"- :

Părinţii vor pedepsi neasci'î-i tarea copilului, dar conduşi fiind de înţelepciunea lui D-zeu- In mustrările şi pedep'-1

sele tatălui, copilul trebtic vadă dragostea părinteasca Mustrarea să ţintească într* acolo, ca binele, pe care-I ur* măreşte părintele, să nu de№ nă o obişnuinţă pe dinafară, ci să crească de sine din comoara unui suflet bun- Mustrarea iz> vorâţă din iubire deschide păi rintilor uşa sufletului copihf* lui. „Părinţi, nu amărîţi copijî voştri, ca să nu devină spd« rioşi!" înainte de toate, p^rinb ţii să fie potru copia totdeauna pildă vie de fapte bune, Щ iubire, credinţă şi curăţenSo sufletească, precum şi Christ tos a fost şi este perrtru noi- î |

t Copiii să arate respect şl ás* cultare părinţiior lor, ca să fi

No. 42. Februarie 1922 CULTURA POPÖRULUf P«g. 5"

Ptugăpie şi Gospodărie Ce trebue pentru

grădina de legume 'Alegerea lacului pentru gră-

iina de legume. Cel ce voieşte di cultive legume, trebue să ţhibzuiuscă inai întâ i dacô local, pe caro-1 are la îndemână, se potriveşte peuiru , scopul ce nrmăreşte; căci, ştiut este că egumelo sunt' mai plăpânde decât grâul şi porumbul, că cer în-xijiri mai dcoproape. decât a-

eestea şi că. prin urmare , nu se pot cultiva decât în anumite lo-eari unde su^ie întruni te toate terinţcle, neapăra t trebuincioase creşterii lor.

Cerinţele de căpetenie, de cari irebue su ţinem, seamă eând

.voim să cultivăm legiune, sunt urmii {oarele:

Âp;;. Riiind că mai toate legumele cer limita apă în timpul creşterii, шлі eu seamă în verile seeeloa.- ie, vom căuta a lo cultiva îa apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare, de unde sa putem lua apa prin şanţuri' eau pr in orico alt mijloc mai lesnicios.

Pentru puţinele legume, ce fiecare poate ::.ä şi le,cult ive în grădiniţa de lângă casă, este de ajuns o fântânii, din care eă se gooata apa în vaee mari, вргѳ^І ee aerisi înainte de a uda legumele cu ca.

Pământul . Legumele nu ee fac decât în pământ bun; în pământ rău, oricât de mult s'ar oda, dan roade, slabe. Cel mai bun par lan t pentru legume se găseşte pe locurile joase şi drepte şi prin luncile de pe marginea apelor, unde stratul de deasupra este, format pr in depunerea pământului spălat 8c pe dealuri şi carat în vale de apele de ploaie. H

Cum. însă nu totdeauna putem avea Ia îndemână rm astfel de pământ, vom cânta toiuş de a cultiva legumele într 'un pământ tare, uscat, ori cleios, oricât ne-ara sili sa-1 îmbunătăţ im cu îngrăşăminte, nu vom reuşi a produce legume aşa de bune ca într 'un pământ, care de felul lui este bun. Orice pământ іпяа, oricât de bun ar fi, tot are nevoie de îngărşăminte, după doi ani de cultura. é

Locul. Ţinând seamă de fap-Ы că legumele trebuesc udate çi ca nu cresc bine decât în pământ bun, care, crapă cum a m tpus mai sus, se găseşte pr in locurile joase, vom căuta a aşeza grădina pe un loc^şes, f»u prea peţin povârnit spre miazăzi ori tibărit. Pe un astfel! de loc, legumele se pot uda cu înlesnire ifî apa de ploaie străbate în pă-ffiânt, în loc să se scurgă cu re-paaciune în vale, cum se întâmplă în locurile deluroase. Cele mai multe legume a » t rebuită de multă căldură, de a-

loeurile povârnite

6 CULTURA POPORULUI No. 42. Februarie 1922

ttoave, Glume şi Poveşti La opaiţ

'Apoi... mă i taică, dacă ştiam aveţi opaiţ, poate că nu ve-

î, că nu tu nalangâte, nu ta thisniàne, nn tu ghislomèle... şi

kdei măcar... tutu», de cari-i p l a c moşului... Nimic, nimic!...

Asâ-dară cine m'a chemat, a ît el 1* oe m'a chemat... Dar

oiu da eu odată peste vr'o placă uniie sinia să sieà încărcată cu de toate... Atunei las' p e mine...

Şi, cum

„ ,< p ă m â n t u l e rece Şi dorul se trece;

І Р Л п ' na' apucà să-mi pună fapac, Lui, să mă ţineţi minte, jă.. . poate ca mâine veti zice:

*V 'A trecut prin lume „ ^ Flecănind la g^ume...

„Şi с ш ziceţi? Pe-astă seară ulte-multe... ori puţine şi bu-! — Ba cât de multe şi bune...

j * Atunci treacă-meargă pes-Щ douăzeci tot delà mine; dar pu nu vreau să-mi trăncănesc %nra degeaba... Ci toti fiţi o u-feebe С/ luaţi bine « a m a » . Cine jjşoate ţine minte mai bine?...

-;— Eu! ,•(. — Atunci zi după m.ine repe-щс şi pe nerăsuflate:

1.—Tin Sas arà' , " O şuşa rà ;

Soc avea, ^ Soc aideâ.. uralte lemne nu aveà!

2.—Tigvă « t i r igă , tcuroiu euteuvă tivgă.

S.—Äst mânz mio, ic mânz mai fuse!

ti

/ 4.—Of, ce porc yras! ^Î'veau-ar sare, eăra-1'ar!

л 5.—Şoricel şcrpuleţ. •f Scade 'n vârf de rugulcţî / ' ' Bug rupe. rug rumegă, jjRumegäturä de rug îngldte.

',

P . 4 2 . Februarie 1922 CULTURA POPORULUI Pag. ,7 MU. • "J l. MîămpÎărMe Săptămănet

i n f o r m a t i u i i i I< A A 9

a ІвавааоиаиПицзеваоапвопсаосппппппгі Duminică, 12 Februar ora Clmlnfaţa în sala Reduta

re Ioc adunarea puîii's*, con-•catä d-1 Pro!. Unltr. Nato Ştefînescu, candidat de bputat în Cluj, pentru a-şl tstl programul Independent I nu^eî2 căreia candidează. Cele 8 opuri de Iul iu Birou, a-

nnţate în No. 39 al ..Culturel 'eporului", se pot comanda de

autorul lor, Iuliu Birou, din üéfanul Mare, p. Cacova, j . kras-Severin.

A apSrtiî drama „Ardea-Iй scrisă de colaboratorul

ostru d. CcrnsL Cehan-\acovifu. în această piesă i teatru e descrisă toata aţa plină de suferinţă a

wisiivanenilor. Se poate apăta volumul trimetinda-se ïïln mandat poştal sama de i lei pretat cârtii; iar 1 leu І0 In plus pentru taxa posti, recomandai. Banii se vor winta d-lai Cond. Cehan-bcovitză, Otel New-York, lamera 17. Cluj.

Din caază că atelierul tipografic : care societatea noas ta 1-a

«parat pentru publicaţiile sale ín este încă cu totul pregătii centru tipărirea şi a ziarului cc-i m anunţat în n:::n3rul 41 pc;r fu oraşe, — „Cuitura Poporului" oetinuă se apară ca şi pâaă acum ii opt pagini.

La şezătoarea da Duminică Ï2 rt dela „Reduta", va vorbi d-1

Eîesor Universitar Popesen-«sti, membru în Comitetul etăţii si al ziarului nostru. La această şezătoare, pe lângă

U» numere de program va câu-§i orchestra proprio, a „Cul-

tdei Poporului" In t rarea liberă

Voind a înfiinţa o casă cultu-tiă, caro va pur ta numele barnulni David Urs de Margittá, — un fiu al aceste comuie, — iac un călduros apel cară societăţile noastre financia-( şi culturale; cătră aceia, cari ,u beneficiat 'de stipendiile fe-îritului fondator, precum şi că-i particulari, — să binevoias-1 a contribui cu bani, cărţi, ea ziare pentru înjghebarea a-estei case culturale, menită să ipprăştie. lumină în popor. Da-

va- putea, voi ridica şi o tblă comemorativă, căci în m a vremurilor vitrege din «eut, nimic nu aminteşte în leeastă comună, că aici s'a năşit din opincă puiul de îîomân, ire înălţat pr in vrednicia Iui, purtat cu fală vitejia româ-№scă în 1848 în bătăliile dela ârgu Murăşului, Lorinţa, Ar-tsiş, Highic, iar în 1849 în ptele dela Simeria, Casou, iesat şi mai târziu pe câmpiile |a Medele şi Litsa. Bog a se tr imite orice pe a-

subsemnatului, iar donaţilor li se va exprima urulţu-jfce şi pe cale ziaristică,

ineni în 30 Ianuar ie 1Э22. Valeria Crisan, preot

Mărgineni, jud. Fagaras , poşta Hârseni

j Din alte Ţări ! Un monument câini-

torsról E vorba să se ridice la

Paris un monument câinilor de răsboi francezi, cari se

, ştie ce imense servicii aa a-dus cauzei naţionale. In special vor îi imortalizaţi câţiva dintre aceşti câini eroi, ca de pilda: faimosul Turc, acela care'la Mama nu s'a turburat când a văzut pe brancardier mort, ci a căutat mai departe răniţfl salvând IZQ dintre ei; Rip, care la Dlx-miţde era supranumit mascota trăgătorilor; Marquis, carè deşi mortal rănit, fiind purtă cor al urnii ordin important, s'a târât până la capătul rnisiunei !ui şi numai acolo şi-a dat sufletul etc.

Moârfsa piîbUcîst'jtuî Paîre Vuican

Bătrânul publicist Petro Vulcan, colaborator рэ vre-'inuri l:i „Adevărul", de sab conducerea d-lai C. Milte, „Romanul de Pina" şi alte publicaţiani,a încetat din viaţa subit ieri de dimineaţă.

UQ:Í\ Р з р З . In locul Iui Be-nedetto cere a mvrif, a fost ales Papii cardinalul Achille R»tti, care a luat numele de P

Pag. 8 Urmarea dela pagina 2-a.

care spor, la rândul lui, incol-Jeşte şi dă naştere ia un alt microb întocmai ca acela din care s a născut el. Trebuie să 'ftim - ca sporii rezistă diferiţilor agenţi fizici: căldură, frig, uscăciune, şi' la antiseptice cu mult mai mult decât ch ar microbii. Aşa de pildă unii microbi pier la 80 de grade, iar sporii lor trăesc şi la 115 gra-

;'de. Microbul caiacului într'o 'soluţie de acid tenie de 5 la sută moare în câteva secunde, iar sporii lui rezistă o lună.

Microbii să înmulţesc prin sciziparitatc, adecă prin im-

^parţire (diviziune). Un microb ! şă imparte mai întâiu în două, lapoi fiecan parte în alte două îşi aşa mai departe din oră în oră, astfel că în scurt timp un microb poate produce o cantitate colosală- ajungând în trei zile la 47 trilioane! Vă puteţi acum închipui ce câtime de 'toxine poate produce această sumedenie de microbi. Inmul-

, #rea aceasta aşa de repede ne lămureşte efectul colosal pro-

: dus în corpul nostru de nn sin-\gur microb producător de , boală, şi cum o simplă întăpă-4urà, aproape nevăzută, cu un

c infectat, poate omora un om n câteva zile. O cauză aşa de

mică cu efect aşa de mare!

Pentru ca să cultivăm microbii nu este de ajuns num»

; terenul, ci ej trebuie să fie puşi i în împrejurări bune de desvoî-tare, într'un mediu priincios,

i la o căldură şi umezeală potrivită. Frigul de 30 de grade

; sub zero, până la 40 de grade ; sub zero, nu-i omoară, dar îi impedecă de a să înmulţi. Pentru ca să să desvoite şi să să înmulţească ei au trebuinţă de căldură, începând dela plus 5

: grade, în sus, şi cea mai potrivită căldură este dela 35 până la 45 grade; cu cât creşte

; apoi căldura cu atât desvol-: tarea lor scade; aşa că pe la 80 grade mor. Prin urmare ca

: să slăbim (să atenuăm) o cul-' tură trebu să ridicăm tempe-• ratura peste 45 grade, când vitalitatea (puterea de viaţă,

'•• de traki) a microbilor începe să scadă şi odată cu vitalitatea

i să micşorează şi puterea lor • de otrăvire, virulenta lor- Prin 1 acest mijloc să prepară vaccinurile microbiene, precum, şi prin ajutorul uscăciunii iuscă-

. rii)í a oxigenului, a soarelui şi ! a medicamentelor antiseptice, ; ca sublimatul corosiv, acidul fe ; nie, etc.). In loc însă de a în-• trebuinţa o doză omorâtoare, : vom folosi una mai mică, ca-: re să nu fie decât numai ate-i nuanţă.

Uscăciunea sí soarele- sunt cei mai mari duşmani ai mi-

; crobilor. Cei mai mulţi rricro-; bi mor la uscăciune, afară de bacilul ofticei şi al difteriei cări rezistă mai multe luni.

; Soarele este cel mai puternic omorâtor de microbi şi de aci

; vine*vorba că în casele în cari \ nu întră soarele, întră docto-

CULTURA POPORULUI — III IMII 114 ~rn іілгтішши~т—ţm ІПГИШРИ 1ИЯІІМЦ MMIM —

Microbii pământului nu să răspândesc numai în aer, ci

şi în ape, Ы cari sunt duşi de ploile cari spală suprafaţa pă-

No. 42. FE' R LARFE1922 ral. Culturile microbiene expose là soare moţ repede, într'wn ceas, in câteva ceasuri, cei mult în 24 ceasuri. Prin urmare voiu spune ca tărie cetito- j mântului ducându-f în pâraie. rilor mei ca să lase să între soarele în casele lor în mare măsură, j pentru că odată cu el întră şi sănătatea!

Să vedem acum unde să află microbii? Ei să găsesc pretutindeni: în aer, în apă, în diferite lichide, în lapte, pe pământ şi în pământ, în toate putreziciunile şi fermentaţiile (dospirile); pe toate obiectele: mobile, perdele, parchete, păreţi, ziduri, haine, vasele de bucătărie, etc^ pe unele şi în unele animale, pe peîea noastră, pe toate părţile corpului în gură, în nas, în maţe, pretutindeni.

Pe suprafaţa pământului şi în stratele lui deasupra să găsesc o sumedenie de microbi, într'un centimetru cub de pământ luat dela suprafaţă s'au găsit mai mute sute de mii. A-cest număr sade cu cât mergem mai adânc, aşa că la 5 metri pământul nu mai are nici un microb, este virgin. Din fericire însă, cei mai mulţi microbi dintre aceştia nu sunt primejdioşi. Dintre microbii producători de boale voiu po-menia pe: cei ai frigurilor palustre (ai malariei), cari sunt introduşi în corpul nostru prin înţepăturilt de ţinţari, cari au sămânţa boalei în ei; pe al dalacului, proveniţi aci din cadavrele animalelor moarte de această boală; pe ai septicemiei sau infectiunii purulente (cu puroiu); pe ai tetanosulm, mai ales pe unde umblă şi trăiesc caii, prin grajduri şa pe lângă ele, din care pricină vizitiii sau servitorii dela cai sunt foarte predispuşi la această poală cumplită şi mai întotdeauna mortală; pe ai ciumei, care, din fericire nu să află pe la noi decât când este adusă din ţările răsăritului; pe ai ofticei, cari provin din scuipatul celor bolnavi (ofticoşilor).

Praful care să ridică de pe suprafaţă pământului fiind plin de microbi, umple aerul pe care îl răsuflăm, îl respirăm, şi astfel ne putem infecta. într'un gram de praf adunat de pe mobilele unei odăi s'a găsit peste două milioane de microbi. De aceea este bine să ne ferim de praf, să nu-1 ridicăm în aer, ca să nu ne intre prin gură şi prin nas în plămâni; să nu să pună pe lucrările de mâncare, pe alimente, pe corpul nostru şi pe tot locul. Ce rău obiceiu este prin oraşele noastre şi chiar în frumosul Cluj de a să mătura stradele fără ca să fie maii' întâiu bine stropite, udate! Mai ales vara, când trece o trăsură sau un automobil pe stradă, te îneacă un nor de praf plin de microbi şi mare păcat face onorabila Primărie că nu stropeşte stradele cum să cuvine şi cum să face prin oraşele ţărilor civilizate!

în văi, în râuri şi prin fântâni.

Ira li Meii

zate de asociaţie, se consider ca fand sab patronajiud preşe-dintehii comitetului; cânii preşedintele nu poate asista In persoană, d deleagă pe acei

venirile necesare, pentru А-Ц dobândi calitatea de persoaat morală, şi juridică.

Art. 26. — Statutele de Щ au fost primite cu unanimité

care să reprezinte asociaţia şi ţ de voturi, de către membri * comitetul ei.

Art. 25. — Asociaţia /.Cultura Popomba', va face prin preşedintele său, toate inter-

sociaţieii „Cultura Poporala? în şedinţa dela 24 Octombii 1920. când a fost aclamat

.comitetul care să o conducă.

• CAPITOLUL IV. j

fonduri administraţie.

'Ari. 17. — Comitetul îşi constitue fondul sau bănesc din subvenţii, donaţii, cum şi din întreprinderea cinematografului, a inchirierei localului pentru serbări, petreceri, precum şi din venitul ziarelor, broşurelor, etc., ce ar publica.

Art. ÎS. — Fondurile băneşti ce s-ar bune la dispoziţia asociaţiei, sau pe care şi le-ar procura direct, se administrez după reguiile de contabilitate publică, de către o comisie ale să din sânul comitetului, compusă din trei membri. Comisia, pe răspunderea membrilor, săi, poate alege un casier dintre dânşii sau afară comitetului, care păstrează fondurile, sau le depune la o bancă, face plăţile, încasările, etc.

Art. 19. — In acord cu hotărârile comitetului, comisa delà art- precedent, execută tot ce se cere. ca cheltueli, cumpărături, primiri etc., ser-vindu-se de procesul verbal al şedinţui respective*,». în care comitetul a hotărât "lucrarea, care ar cere cheftuilă sau primire de bani. 4

Art. 20. — Comitetul, este ţinut a constitui un buget de venfturi şi de cheltujelî, care se întocmeşte sau descarcă, la începutul sau sfârşitul anului bugetar, înaintea unei comisii aleasă dintre membrii săi şi care încheie un proces verbal, pe care îl supune cunoştinţei întregului comitet, care dă des cărcarea.

Art. 21. — Pentru publica-tiunile asociaţiei, .comitetul numeşte din sânul său, o delegaţie de redacţie a publicaţiunei, care are însărcinarea a da forma ştiinţifică sau literară, corectă, a studiilor sau materiilor ce alcătuesc publicaţia.

Art. 22. — Asociaţia „Cultura Poporului", publică la sfârşitul fie cărui an, un sumar al activităţei sale. ,

i CAPITOLUL V. ] ]

Reprezentarea asociaţiei.

Art 23. — Asociaţiiunea „Cultura Poporului", faţă de celelalte instituţii şi autorităţi, este reprezentată prin preşe-dinele comitetului său, care semnează în această calitate _ ori ce corespondentă relativă ] şi face orice interveniri în fo- ] losul asociaţiei- Coresponden- ~ ţa este contra semnată, de secretar. -

Art. 24. — Şezătorile, serbările şi orice festavităţi organi-

Banca Românească S O C I E T A T E A N O N Y M Ă Capital Social 160.000.000 Lei Sediul Central: BUCUREŞTI.

4 S U C U R S A L E :

Arad, Bălţi, Braşov, Bazargîc, Chişinău, Cernăuţi, Constaaţa, Gaia& Cluj, Ismail, Târgu Mure$ulai, Oradea-Mare, Sitik,

Tulcea, Timişoara.

F A C E O R I C E O P E R A Ţ I U N I D E b a n e i

Banca ntraunei S O C I E T A T E A N O N Y M A

CAPITAL ŞL REZERVE LEI 175 .000 .000 V B U C U R E Ş T , CALEA VICTORIEI 9 8

(Piaţa Palatului Regal)

Bindl affîtate: Londra, Paris, M'tarto, Vtena, Brun (Ce* ho-Siovacia) etc. cm şi № prlndpaiels oraşe tun ŢARI

Execută orice operaţiuni de Bancă îa general. — Scont, -w Avansuri pe ipoteci, gajuri de efecte puol'ce, s:c;iuni şi mărfuri. — Efectuează plăţi şi iocasäri. Emite ceacuri şi scrisori de credit în ţară şi în străinătate. — Primeşte depuneri sp» fructiiicare. Execută ordine de Bursă. — Conturi curente.

P E N T R U I N D U S T R I E S I C O M E R Ţ S . P . A . C L U J , S T R . R E G I N A M A R I A N O . 6 - - &

j (casele proprii). «

I C A P I T A L SOCIAL L E I 50,000 000 D E P L I N ѵгхЩ SECŢIA D E BANCĂ Ê SECŢIA D E MĂRFAR

F I L I A L E : Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulfa, Иащ Satu-Магѳ, Reprezentanţi stabili în

curestí, Kósice, Praga şi Wiena.

Tioârit cu IRASINA rotativă CARTEA ROMÂNEASCĂ institut de arte grafice, Cluj, str. Universlătii No. 3 . C І470