Dacă ţinem seama de succesiunea epocilor istorice, de nivelul teoretic şi de gradul de

complexitate al ideilor emise, putem vorbi de două mari etape în apariţia şi dezvoltarea gândirii

economice:

gândirea economică premodernă gândirea economică premodernă (preştiinţifică), de la începuturi şi până la mijlocul sec. al XVII lea;

gândirea economică modernăgândirea economică modernă (ştiinţifică) – mijlocul sec. al XVII lea şi până în prezent.

Cele mai vechi scrieri ajunse până la noi şi care conţin unele informaţii privitoare la problematica economică a vremii îşi au

rădăcinile în:

Orientul Apropiat Orientul Apropiat (Egipt, Babilon, Israel); Orientul MijlociuOrientul Mijlociu (Persia)

Orientul Îndepărtat Orientul Îndepărtat (India, China, Japonia).

““Codul lui Hammurabi”Codul lui Hammurabi” (mileniul II î.e.n.)

Tratează problemele ale dreptului de proprietate mobiliară şi imobiliară, ale dreptului comercial, dreptului muncii (cu precădere ale angajării mâinii de lucru), ale scaviei.

În cuprinsul său, apare pentru prima oară reglementat fenomenul “muncii salariate“, ca fenomen generat pe de o parte de perioadele în care se cerea o mai mare cantitate de muncă, ce nu putea fi acoperită exclusiv prin munca sclavilor şi, pe de altă parte, ca urmare a existenţei clasei sociale a “oamenilor liberi”, “oamenilor liberi”, care aveau posibilitatea de a angaja. Angajarea trebuia să se facă, conform Codului, pe o perioadă scurtă de timp şi în baza unei anumite sume, ce era stabililă şi reglementată legal.

Alte Alte texte de origine hindusătexte de origine hindusă::

““Călăuză pentruCălăuză pentru regi la întocmirea regi la întocmirea decretelor” ( Arthasastra)decretelor” ( Arthasastra);;

““Legile lui Manu ”Legile lui Manu ”

““Călăuză pentru regi laCălăuză pentru regi la întocmireaîntocmirea decretelor” decretelor”

Cuprinde o serie de reflecţii cu caracter economic. “Bogăţia” este considerată a-şi avea izvorul în munca umană, dar

pământul, carierele de piatră, pădurile şi alte obiecte materiale, deoarece nu sunt rezultatul direct al muncii omului, sunt “sterpe” şi prin urmare, nu pot fi considerate o “bogăţie”.

Statul era cel care trebuia să aibă grijă de braţele de muncă şi să formeze depozite tampon de material lemnos, cu scopul de a-l pune ulterior în vânzare, atunci când preţurile ar fi crescut prea mult.

Totodată statului îi revenea şi sarcina asigurării propriilor venituri şi efectuarea cheltuielilor de “interes public”.

Aici, se poate întrevede o posibilă schemă de funcţionare a bugetului debugetului de stat stat.

““Legile lui Manu”Legile lui Manu”

În acest text se consideră sclavajul ca un fenomen justificat, de origine divină, cu rol important în prosperitatea castelor superioare: preoţii (brahmaniibrahmanii) şi războinicii (ksatriyiksatriyi).

Clasa socială menită a se ocupa cu activitatea economică – agricultura, mesteşuguri, comerţ - era denumită “clasa gospodarilor”(voişiivoişii). Preoţii şi războinicii trebuiau să conducă şi să apere statul, să vegheze la păstrarea ordinii fireşti a lucrurilor.

Puterea castelor superioare provenea nu numai din dreptul divin, ci şi din marile proprietăţi funciare deţinute şi care, la rândul lor, erau apărate prin lege

BudismulBudismul

Concepţie religioasă cu un puternic caracter contestatar. Avea la bază principiul potrivit căruia, viaţa determină în mod

implicit suferinţă oamenilor şi prin urmare, numai renunţarea la sine însuşi, poate ridica fiinţa umană deasupra pasiunilor dăunătoare ei.

În planul gândirii economice va milita pentru stimularea dezvoltării raporturilor economico-sociale, atât în interiorul, cât şi în afara Indiei, în condiţiile răspândirii lui în Asia.

Confucianismul Confucianismul (sec.VI–III î.e.n.)(sec.VI–III î.e.n.)

Susţinătorii lui ConfuciusConfucius cereau conducătorilor statului şi stăpânilor de sclavi moderaţie în cheltuirea veniturilor, să iubească şi să asigure protecţie poporului.

Din punct de vedere economic era promovată ideea acumulării bogăţiei, dar cu condiţia ca acest lucru să nu dăuneze nivelului de trai al oamenilor.

Se considera necesară satisfacerea nevoilor umane, dar printr-un consum moderat.

Dezideratul confucianist viza reunificarea provinciilor chineze într-o “Mare “Mare Unitate”, Unitate”, teză evident utopică.

Chiar dacă aceste idei reflectă caracterul irealizabil al unei lumi idilice –Chiar dacă aceste idei reflectă caracterul irealizabil al unei lumi idilice – fără factori şi stimuli economici reali, totuşi confucianismul a marcat un fără factori şi stimuli economici reali, totuşi confucianismul a marcat un momentmoment important în cadrul gândirii economice premoderne.important în cadrul gândirii economice premoderne.

Gândirea economică a antichităţii a avut, cu unele excepţii, un loc secundar faţă de alte domenii ale cunoaşterii umane: filosofie, morală, ştiinţele naturii,

politică, religie.

Ideile economice emise s-au limitat fie la a descrie unele fenomene economice, fie au reflectat preocuparea oamenilor pentru înscrierea într-un

cadru normativ a vieţii lor economice.

Interesele gânditorilor antici pentru aspectele vieţii economice va creşte o dată cu apariţia banilor, a intensificării schimbului şi a

dezvoltării comerţului.

Grecia AnticăGrecia Antică

Aici democraţia sclavagistă va favoriza dezvoltarea comerţului şi a creditului.

În plan teoretic asistăm la un moment important al trecerii de la pragmatism, la o treapta superioară de înţelegere şi interpretare a fenomenelor economice.

Unele dintre aceste incercări de ieşire din sfera pragmaticului sunt considerate de specialişti, “adevărate începuturi sau rudimente de teorie economică, chiar şi în sensul modern al termenului”.

Confruntările de idei au determinat împărţirea gânditorilor greci în două tabere: cea a adepţilor democraţiei sclavagiste, numiţi şi “sofiştisofişti” şi cea a “socratiştilorsocratiştilor”, susţinători ai intereselor conservatoare ale statului sclavagist.

SofiştiiSofiştii(Protagoras, Hipias)(Protagoras, Hipias)

Atacau sclavia şi autoritatea statală. Ei considerau necesară emanciparea individului căci, aşa cum

afirma Protagoras:

““omul este măsura tuturor lucrurilor”omul este măsura tuturor lucrurilor”

şi se pronunţau în favoarea intensificării activităţii comerciale a Greciei cu alte popoare.

SocratiştiiSocratiştii(Xenofon, Platon, Aristotel)

Erau tradiţionalişti şi conservatori, apărau sclavia şi erau adepţii intervenţiei statului în reglementarea controverselor, mai ales a celei iscate în jurul repartiţiei veniturilor.

Totodată se remarcă un interes din partea lor, un interes deosebit pentru latura universală a problemelor economice abordate.

Xenofon Xenofon (427-335 î.e.n.)(427-335 î.e.n.)

Este continuator al ideilor lui Socrate, este autorul lucrării “Oeconomicos”, “Oeconomicos”, în care a încercat să definească într-un mod cât mai elocvent ştiinţa economică.

El aprecia meseriile şi comerţul ca ocupaţii nedemne pentru grecii liberi. Ele trebuiau prestate, în opinia sa, doar de către sclavi şi stăini.

El cosideră că diviziunea muncii se dezvoltă pe măsura dezvoltării comerţului.

Platon şi AristotelPlaton şi Aristotel

PlatonPlaton a fost preocupat de latura pragmatică şi normativă a cunoaşterii economice. El considera ca fiind necesară intervenţia statului în problema repartiţiei produsului obţinut.

AristotelAristotel pune accentul cu precădere pe clarificarea şi explicarea unor procese economice.

AristotelAristotel încearcă să facă distincţia între obiectul economiei şi cel al politicii; să cerceteze schimbul de mărfuri şi categoriile sale; să efectueze o analiză pertinentă şi complexă din punct de vedere economic al societăţii sclavagiste.

Aristotel examinează îndeaproape şi categoria economică de “marfă” cu cei doi factori ai săi: valoareavaloarea şi valoarea devaloarea de întrebuinţareîntrebuinţare. Valoarea, spune filosoful grec, se manifestă în procesul circulaţiei mărfurilor, când produse diferite ca însuşire şi utilităţi sunt aduse la acelaşi numitor. Spre deosebire de valoare, valoarea de întrebuinţare a mărfii, consideră el, este dată de utilitatea acesteia.

Gânditori latiniGânditori latini

Un bogat material bibliografic, de mare importanţă în ce priveşte analiza vieţii economice, ne-a fost lăsat de:

Marcus Terentius Varro Marcus Terentius Varro (116 - 27 î.e.n.), Cato cel Bătrân Cato cel Bătrân (234 - 149 î.e.n.),

Tiberius Tiberius (163 – 132 î.e.n.), Caius Grachus Caius Grachus (153 – 121 î.e.n.),

Lucius Columella Lucius Columella (sec.I î.e.n.).

Gândirea economică în evul mediuGândirea economică în evul mediu

O altă modalitate de abordare a problematicii economice se întreve odată cu trecerea societăţii la feudalism.

Este epoca de efervescenţă a scolasticii şi dogmaticii. Lupta care se dă în societate, în aceste circumstanţe,

este aceea dintre biserica creştină şi instituţiile laice.

SusţinătoriSusţinători ai ai aripii laice aripii laice

Marsilo de Padova, Marsilo de Padova,

Dante Alighieri,Dante Alighieri,

Toma d`Aquino.Toma d`Aquino.

Toma d`Aquino (1225-1274)Toma d`Aquino (1225-1274)

Este considerat unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai scolasticismului medieval european.

Lucrarea sa de referiţă intitulată

““Summa thelogice” Summa thelogice” poate fi apreciată ca reprezentând chintesenţa filosofică a catolicismului.

Abordează societatea ca pe un sistem organic, în cadrul căruia, fiecare individ îşi exercită în mod natural şi firesc “ funcţia ”.

Consideră renta funciară ca fiind absolut necesară pentru ca posesorii de pământ să fie lipsiţi de grija traiului zilnic şi să-şi poată ocupa timpul, potrivit “ funcţiei “ lor fireşti, cu cultivarea orizontului lor spiritual.

Potrivit lui d`Aquino, cinci forme de guvernământ care ar exista în societate:

monarhia, monarhia, oligarhia,oligarhia,

aristrocraţia,aristrocraţia, democraţia democraţia

o formă mixtă rezultată din îmbinarea aristrocraţiei cuo formă mixtă rezultată din îmbinarea aristrocraţiei cu democraţiademocraţia

Acestor forme de guvernământ le-ar corespunde o serie de legi, şi anume :

o lege eternă, o lege eternă, o lege naturală, o lege naturală, o lege umanăo lege umană,, o lege divină.o lege divină.

Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval:

ÎÎn Anglian Anglia: : “Răscoala lui Nat Tyler”, “Răscoala lui Nat Tyler”, meşteşugar englez care în 1381 a reunit sub conducerea sa ţăranii nemulţumiţi şi i-a ridicat la luptă împotriva nobililor şi a privilegiilor acestora. Ideologul răscoalei, preotul John Bale, a întocmit o serie de revendicări, dintre care: confiscarea averilor mânăstireşti şi împărţirea lor ţăranilor;confiscarea averilor mânăstireşti şi împărţirea lor ţăranilor; desfiinţarea iobăgiei; comunitate de averi şI egalitate deplină.desfiinţarea iobăgiei; comunitate de averi şI egalitate deplină.

în Germaniaîn Germania: : “Războiul ţărănesc““Războiul ţărănesc“ (1525) condus de Thomas Muenzer. Ideile economice ale acestui războiul ţărănesc sunt expuse sub forma ereziei.

În Cehia, În Cehia, în anul 1409: “mişcarea husită”,“mişcarea husită”, după numele mentorului său, Jan Hus, care avea drept principală revendicare, organizarea pe bază de obşte a vieţii social-economice.

Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval în Răsăritul Europei:

în Bulgariaîn Bulgaria: “mişcarea bogomilită”, “mişcarea bogomilită”, având ca fundament o doctrină creştină bazată pe dualismul dintre bine şi rău, pe critica ferventă a feudalismului, mişcare larg răspândită apoi, până în sec. al XVI-lea în întreaga Peninsulă Balcanică şi Rusia.

În Transilvania În Transilvania sunt cunoscute de asemenea “Răscoala de la “Răscoala de la Bobâlna” Bobâlna” (1437), care avea ca principală revendicare limitarea domeniilor feudale şi îmbunătăţirea situaţiei maselor ţărăneşti, precum şi “Războiul“Războiul ţărănesc” ţărănesc” al lui Gheorghe Doja (1514) care avea înscris în programul său, ca principală revendicare: “surparea tiraniei nedrepte a nobilimii”.

În China:În China: Apariţia feudalismului în China se situează între sec. III-II î.e.n. Statul

feudal chinez mai păstrează şi în această perioadă forma dispoziţiilor orientale, cu un puternic aparat birocratic.

Între gânditorii chinezi ai acestei perioade, un loc aparte îl deţine Dun CijuDun Ciju SunSun (sec II-I î.e.n.), prin scrierile sale cofucianiste de factură teologică. Potrivit opiniei lui Dun Ciju Sun, autoritatea publică trebuie exercitată numai de către împărat deoarece, el reprezintă alesul divinităţii pe pămănt, iar universul are un stăpân suprem care deţine forţa de a dirija toate fenomenele şi procesele din natură şi societate.

Idei economice interesante se întâlnesc şi la Lu–CijiLu–Ciji (sec. IX ). Ele sunt expuse în lucrarea “Şase articole referitoare la repartiţia egalitară a impozitelor şi la“Şase articole referitoare la repartiţia egalitară a impozitelor şi la apărarea poporului”. apărarea poporului”. În lucrarea sa, Lu–Ciji propune ca obiectul impozitării să nu fie averea individului, ci omul, deoarece el este cel care produce bunuri în mod nemijlocit.

Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval în Asia:

În India:În India: Afirmarea feudalismului are loc în prezenţa unor caste puternice.

Acestor caste le vor fi inoculate ideologiile brahmanăbrahmană şi budistăbudistă, dar cu adaptările specifice vremii.

O dată cu reunificarea Indiei (sec. XVI – XVIII) au loc şi aici mişcări antifeudale sub forma ereziilor. Spre exemplu, este cunoscută mişcarea tărănească sub numele de “BhaktiBhakti” ale cărei revendicări cuprindeau printre altele: ideea luptei pentru unitatea şi egalitatea oamenilor, independenţa faţă de religie, respingerea sistemului castelor, lupta împotriva ritualurilor bisericeşti, etc.

Secolul al XVIII-lea a marcat şi pentru India un moment crucial. Începe procesul de descompunere a feudalismului şi de pătrundere a influenţelor europene, mai ales prin intermediul coloniştilor englezi. Este epoca apariţiei curentului iluminist ce va marca, în sens pozitiv, şi gândirea economică hindusă.

Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval în Asia:

Împotriviri faţă de ideologia şi cunoştinţele catolicismului medieval:

Orientul Arab:Orientul Arab: este dominant în speţă de învătăturile moral-religioase ale Coranului,

unde inegalitatea de avere şi drepturi, existentă în societate, ar fi rodul predestinării.

Împotriva acestor idei se vor ridica o serie de gânditori progresişti: An An NazaniNazani (801- 831); Abul AlaAbul Ala Amaari Amaari (973 – 1057); Ibu Bajda Ibu Bajda (sec. XI) , etc.

An Nazani An Nazani respinge ideea amestecului religiei în problemele statului şi se pronunţă pentru separarea bisericii de viaţa politică. Statul este apreciat ca o instituţie independentă, cu drepturi şi atribuţii distincte de drepturile şi obligaţiile bisericii.

Abul Ala Amaari Abul Ala Amaari se ridică împotriva rânduielilor bisericeşti. El este şi un critic acerb al societăţii timpului său, societate în care puterea de stat, spune el, este deţinută de aristocraţie, pe baza bogăţiilor strânse din exploatarea celorlalte clase sociale.

Concluzie:Concluzie:

Se poate afirma cu certitudine că, apariţia şi evoluţia ulterioară a feudalismului în Europa, Asia şi Orientul Arab a generat mutaţii importante în planul gândirii economice, a revigorat modul de înţelegere şi interpretare a fenomenelor şi proceselor din societate.

Totodată, se constată orientarea democratică şi progresistă a unor reprezentanţi ai claselor sociale interesate în dezvoltarea societăţilor lor, care au exprimat, prin ideile lor, puncte de vedere mai înaintate de cât cele ale perioadei sclavagiste.