Furtul (art. 228) protejează posesia ori detenția ca stare de fapt (doar în mod indirect protejează și dreptul

de proprietate) bunul abandonat (ieșire voluntară din posesia ori detenția unei persoane) nu se mai

află în posesia ori detenția unei persoane. Bunul pierdut (ieșire involuntară) poate face însă obiectul infracțiunii de furt. Diferența are la bază o analiză cu privire la locul unde a fost găsit (tomberon ori într-o sală de clasă) cât și starea bunului (într-o stare bună ori extrem de deteriorat). Această analiză este una faptică. Bunul pierdut poate face inclusiv obiectul infracțiunii de însușire a bunului găsit. În schimb, bunul uitat (dacă agentul cunoaște asta) face obiectul furtului.

Bunurile care aparțin nimănui nu pot face obiectul furtului (res nullius). De exemplu apa de ploaie, animalele sălbatice etc.

nu contează cine este proprietarul din punct de vedere juridic inclusiv proprietarul poate fi subiect activ al furtului (A închirează o bicicletă lui B

după care o fură) – art. 228 alin. 2 CP. este protejat inclusiv cel care a furat bunul (un hoț fură de la un alt hoț). Excepție:

subiectul pasiv poate să își recupereze bunul de la subiectul activ fără a fapta să fie tipică (a se vedea teza finală a art. 228 alin. 2 CP).

trebuie să existe o luare (deposare + împosedare) neconsimțită (teoria apropriațiunii) trebuie să se schimbe stăpânirea de fapt (aproprierea bunului, ascunderea ori

consumarea sa). Simplul contact fizic cu bunul nu implică o posesie ori detenție (agentul primește de la vânzător un bun pentru a-l vizualiza, sau primește bagajul unei persoane pentru a-l urca în taxi). Dacă în schimb agentul cere un bun pentru o zi pentru a-l verifica (de exemplu testarea unui mobil) și nu mai dorește să îl returneze nu este furt ci abuz de încredere. Aceasta deoarece deposedarea și împosedarea a fost una consimțită, posesorul inițial pierzând de bună voie posesia asupra bunului.

dacă deposedarea se face cu voia celui care are posesia ori detenția, nu mai putem discuta despre infracțiunea de furt ci eventual despre o înșelăciune, abuz de încredere etc.

deposedarea poate viza doar un mobil mobil corporal (inclusiv părți ale corpului uman dacă sustragerea lor nu implică o vătămare – extragerea din corpul unui pacient a rinichiului nu este furt ori tâlhărie ci vătămare corporală ce a cauzat o infirmitate / în schimb, sustragerea unei proteze detașabile poate face obiectul infracțiunii de furt). inclusiv înscrisurile; și orice energie cu valoare energetică (de exemplu, curentul electric). Bunurile ilicite pot face obiectul furtului (de exemplu droguri) un bun imobil nu poate fi sustras, dar pot fi sustrase părți din acesta (ferestre, uși). Sintagma bun mobil nu se analizează din punct de vedere civil. O turmă a animale

nu este un imobil prin destinațe (conform dreptului civil) ci o pluralitate de bunuri mobile.

- bunurile trebuie să aibă o minimă valoare economică – altfel nu se poate susține că a fost lezat patrimoniul unei persoane. Deși un jurnal personal are mai degrabă o valoare sentimentală, are și o valoare minimă economică (costul jurnalului în sine).- pluralitatea de subiecți pasivi atrage o pluralitate de infracțiuni. Coproprietatea atrage însă unitatea de subiect pasiv.

Relație problematică cu infracțiunea de: înșelăciune, delapidare, abuz de încredere, gestiune frauduloasă și însușirea bunului găsit.

Relația dintre furt și distrugere – un bun furat și distrus nu va atrage reținerea unui concurs de infracțiuni decât dacă bunul respectiv are o valoare deosebită (concurs de calificări)

Furtul calificat (art. 229) a dispărut furtul comis în public și cel care a produs consecințe deosebit de grave furtul calificat nu absoarbe natural violarea de domiciliu sau a sediului profesional și nu

se reține nici în concurs cu aceasta deoarece există o agravantă în acel sens (art. 229 alin. 2 lit. b). Discutăm așadar despre o absorbție legală, furtul calificat fiind practic o infracțiune complexă.

Art. 229 alin. 1 lit.a) furtul comis într-un mijloc de transport în comun (nu intră și taxiul, acesta fiind doar un mijloc de transport). Trebuie să fie folosit în mod efectiv pentru transportul în comun. Un tramvai ieșit din uz nu atrage această agravantă. La tâlhărie avem agravantă într-un mijloc de transport (deci nu doar cel în comun). b) în timpul nopții. Întuneric din punct de vedere natural nu artificial. Dacă afară este întuneric dar în locația de unde se sutrage bunul mobil corporal este lumină, agravanta se reține. Nu este necesar să și profite de întuneric.c) de o persoană mascată (cagulă, cască sau este pictată / colorată fața), deghizată (schimbarea înfățisării – de exemplu, atașare barbă sau purtarea unui costum de animal) sau travestită (sugerează un alt sex).d) prin efracție (violență asupra unui bun ori element ce asigură închiderea – absoarbe infracțiunea de distrugere. De exemplu, distrugerea unei încuietori ori a unui geam), escaladare (depășirea pe deasupra a unui obstacol semnificativ ce avea rol de protecție [nu intră un gard de 40 cm sau o scară pentru a urca în pod] – nu intră și săpatul sub un zid) sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate (cheie furată ori găsită, inclusiv cheia multiplicată de cel în drept) sau a unei chei mincinoase (cheie confecționată ori multiplicată fără drept sau utilizarea unui dispozitiv sprecum șperaclu).e) prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere. Se poate reține în concurs cu infracțiunea de distrugere ori cu o infracțiune informatică (acces neautorizat, modificare de date, etc.).

Art. 229 alin. 2 lit.a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural (fac parte din patrimoniul național)b) prin violare de domiciliu ori sediu profesional. Absoarbe legal infracțiunea de violare de domiciliu ori sediu profesionalc) de o persoană având asupra sa o armă. Doar una propriu-zisă. Dacă este asimilată atunci trebuie folosită la atac (lovire ori amenințare), ceea ce face ca furtul să devină tâlhărie. Arma propriu-zisă nu trebuie utilizată pentru sustragere deoarece amenințarea victimei cu aceasta face ca fapta să fie o tâlhărie.

- la tâlhărie avem agravantă folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante. Deci accentul este pus pe noțiunea folosire.

Furtul în scop de folosință (art. 230) Are autonomie conceptuală deci se poate reține în concurs cu infracțiunea de furt

(folosește o mașină fără drept după care vinde componente din ea ori le însușește). Are ca obiect un vehicul, un terminal de comunicații (router, laptop, mobil, fax, etc.) ori o

rețea de comunicații (Orange, Cosmote, Internet etc.) ce sunt folosite fără drept (fizic sau de la distanță).

La alin. 230 alin. 2 este obligatoriu să se producă o pagubă. Infracțiunea este cu conținuturi alternative.