fundatii continue_note de calcul

1

FUNDAȚII CONTINUE

1. Conformarea fundaţiilor pentru pereţii interiori ai construcţiilor fără subsol

Dacă H≤1,10m

Dacă H≥1,10m şi B≥bz+(5..10cm), fundaţia se realizează în varianta cu soclu.

Conformarea fundaţiilor pentru pereţii interiori ai construcţiilor cu subsol.

CTS

CTF

±0.00

C6/7.5C4/5

Strat pietris pentru ruperea capilaritatiiTermoizolatie - polistiren extrudatStrat separatie(hartie kraft)Placa de beton armatPardoseala parter

Strat pietris pentru ruperea capilaritatiiTrotuar

Dop de bitum

3..5%

Hidroizolatie rigida

Soclu

Umplutura compactata

Tencuiala impermeabila

CTS

CTF

±0.00

C6/7.5C4/5



Dop de bitum

3..5%



2

2. Criterii privind alegerea adâncimii minime de fundare.

Adâncimea de fundare Df se defineşte ca fiind distanţa minimă de la talpa fudaţiei la terenulînconjurător natural sau sistematizat, Figura

Criterii de alegere a adâncimii de fundare:1. Adâncimea de îngheţ.

Df min ≥ Hing + (10÷20 cm), (1.1.)unde Hing – adâncimea de îngheţ, dată în documentul de referinţă STAS 6054/77,

CTA

CTF

-2.60

±0.00

Adâncimea minimă de fundare, funcţie de natura terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şinivelul apei subterane poate fi adoptată conform Tabelului 1 (NP 112/04).

PardosealaPlaca slab armataPietris

CTA

CTF

Teren natural

CTS

CTF

±0.00

C6/7.5C4/5

Termoizolatie - polistiren extrudatPlaca de beton armatPardoseala parter


Dop de bitum

3..5%



-2.60Strat pietris pentru ruperea capilaritatiiTermoizolatie - polistiren extrudatStrat separatie(hartie kraft)Placa de beton armatPardoseala subsol

HidroizolatieProtectia hidroizolatiei

C8/10

Termoizolatie

3

Tabelul 1.1. Alegerea adâncimii de fundare.

Terenul de fundareHî - Adâncimea de

îngheţ (cm)

H - Adâncimea apeisubterane faţă de

cota terenului natural(m)

Adâncimea minimă de fundare (cm)

Terenuri supuseacţiunii îngheţului

Terenuri ferite deîngheţ *)

Roci stâncoase oricare oricare 3040 20Pietrişuri curate,nisipuri mari şimijlocii curate

oricareH2,00 Hî 40

H<2,00 Hî +10 40

Pietriş sau nisipargilos, argilă grasă Hî≤70

H2,00 80 50

H<2,00 90 50

Hî>70H2,00 Hî +10 50

H<2,00 Hî +20 50

Nisip fin prăfos, prafargilos, argilăprăfoasă şi nisipoasă

Hî≤70H2,50 80 50H<2,50 90 50

Hî>70H2,50 Hî +10 50H<2,50 Hî +20 50

*) Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară apardoselii.

Zone cuadâncimea minimă de îngheţ.

2. Conditia de încastrare în terenul bun de fundare: fundatiile trebuie încastrate in terenul bunde fundare cel puţin 20 cm. Acesta poate fi stratul de fundare natural sau îmbunătăţit.

Terenul bun de fundare, TBF, este acel pământ care sub influenţa încărcărilor exterioare nu suferădeformaţii mari.

Terenul dificil de fundare, TDF, este acel pământ care duce la apariţia unor deformaţii mari aterenului de fundare. Încadrarea terenului de fundare în cele două grupe se face conform curecomandările (NP 074 / 2007).

Df ≥ HTBF + (10÷20 cm), (1.2.)Unde HTBF – adâncimea la care se gaseşte terenul bun de fundare faţă de nivelul terenului

înconjurător(Fig. 1.4).

4

Adâncimea minimă de fundare.

CTF

TBF

Adâncimea minimă de fundare pentru TBF laadâncimi mari.

Pentru cazul în care terenul bun de fundare apare la adâncimi mai mari (2-3m), pentruatingerea cotei minime de fundare se pot folosi blocuri de beton sau chesoane prefabricate.

Pentru pământuri cu umflări şi contracţii mari(PUCM), adâncimea la care se dispune talpafundţiei faţă de nivelul terenului natural sau amenajat se adoptă în funcţie de nivelul apeisubterane(NAS):

D ≥ 1,50m, pentru Hw ≤ 2,00mD ≥ 2,00m, pentru Hw ≥ 2,00m.

HwCTF

NTA

HwCTF

NTA

-0.05

CPS

dren perimetral

3. Nivelul apelor subterane, NAS.La alegerea adâncimii de fundare în cazul sistemelor de fundare directă, pe cât posibil se evită

fundarea sub nivelul apelor subterane. Dacă un nisip este afânat şi saturat, variaţia bruscă a niveluluiapei subterane, cât şi solicitările dinamice (vibraţii) îl pot aduce în stare de lichefiere, ceea ce are caurmare o tasare bruscă a fundaţiei.

Chiar dacă avem de executat săpături cu adâncimi mici (50-70cm) în terenuri nisipoase finesub apă, apar deficienţe majore legate de prăbuşirea malurilor şi imobilitatea fundului săpăturii caresuferă o “afânare” şi deci o micşorare a capacităţii portante. În aceste situaţii pentru evitareaproducerii unor tasări, se recomandă adoptarea unor presiuni acceptabile reduse sau fundarea peradiere generale. Dacă deasupra nivelului apei nu poate fi asigurată o capacitate portantăsatisfăcătoare este mai economic să se fundeze pe piloţi.

Putem întâlni 3 situatii: Nivelul apei subterane este coborât, caz în care talpa

fundaţiei se gaseşte desupra NAS şi nu sunt necesarelucrări de epuisment.

Fundatie noua

NAS

Hidroizolatieorizontala

CTF

CTN

TBF

5

Nivelul tălpii fundaţiei se gaseşte sub nivelul apeisubterane, caz în care se prevăd lucrări normalede epuisment sau drenare, fără riscul dedegradare a unor lucrări alăturate.

Nivelul tălpii fundaţiei coboară subnivelul apei subterane în condiţiihidrogeologice deosebite, impunândlucrări de epuisment cu caracterexcepţional.

4. Criteriile tehnologice sunt legate de adâncimea minimă dictată de funcţiunile tehnologice.

3. Materiale utilizate la executarea fundaţiilor.

Clasele de beton folosite pentru fundaţii percum si caracteristicile betoanelor sunt date innormativul SR EN 1992/2 şi NP 112 – 04.

Betonul ciclopian: beton simplu cu 40% blocuri de piatra, folosit la fundaţiile construcţiilor demica importanţă, <P+2E;Acesta nu se foloseşte în medii cu agresivitate chimică sau la elemente la care se impuncondiţii de impermeabilitate. Bolovanii trebuie să îndeplinească condiţiile: să fie fărăcrăpături, dimensiunea maximă 1/6 din cea mai mică dimensiune a elementului, roca să nufie gelivă, să fie curaţi şi spălaţi. Se va evita folosirea rocilor calcaroase în cazul existenţei uneiagresivităţi chimice (sulfatice).

Betonul simplu: folosit la blocuri de beton, umpluturi, cu clasa minimă C6/7,5; Betonul de egalizare este de clasa minima C2,8/3,5; Betonul armat: de clasa minim C8/10 pentru fundaţii obişnuite sau de clasa minim C12/15

pentru fundaţiile construcţiilor cu încărcări mari sau fundaţii din elemente prefabricate.Agresivitatea apelor subterane obligă folosirea claselor de beton cel puţin C18/20 (acţiuneaapelor agresive chimic asupra betoanelor neconformate duce la degradarea fundaţiilor).Tipurile de agresivitate întâlnite sunt: sulfatică, carbonică, acidă, magneziană.

Funcţie de condiţiile de mediu, clasele de expunere a betonului sunt date în Tabelul 1.3.

Alegerea claselor de expunere.

Excavatie

Fundatie existenta

afluerea terenuluicirculatia apei in teren

NAS

Puturi drenante Probleme

Perete / palplansa

Excavatie

NAS

pw

pompare directa

6

Tabelul 1.3. Clase de expunere în funcţie de condiţiile de mediu, conform SR EN 206 - 1.Notareclasă

Descriere mediu înconjurător:Exemple informative care prezintă alegerea claselor de

expunere1. Nici un risc de coroziune, nici de atac.

X0

Beton simplu şi fără piese metalice înglobate:orice expunere înafară de îngheţ/dezgheţ, deabraziune şi de atac chimic. Beton armat sau cupiese metalice înglobate foarte uscat.

Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aeruluiambiant este foarte scăzută.

2. Coroziune indusă de carbonatare.

XC1 Uscat sau umed în permanenţăBeton la interiorul clădirilor, unde umiditatea aeruluiambiant este scăzută. Beton imersat în permanenţă înapă.

XC2 Umed, rareori uscatSuprafeţe de beton supuse la contact de lung termen cuapa. Un număr mare de fundaţii.

XC3 Umiditate moderatăBeton la interiorul clădirilor unde umiditatea aeruluiambiant este medie sau ridicată. Beton exterior adăpostitde ploaie

XC4 Alternativ umed şi uscatSuprafeţe de beton supuse la contact cu apa, dar nu intrăîn clasa de expunere XC2.

3. Coroziune indusă de cloruri.

XD1 Umiditate moderatăSuprafeţe de beton expuse la cloruri transportate pe caleaeriană.

XD2 Umed, rareori uscarPiscine.Elemente de beton expuse la ape industriale care conţincloruri.

XD3 Alternativ umed şi uscat

Elemente de pod expuse la stropire cu apă care conţincloruri.Şosele.Dale de parcaje pentru staţionare vehicule.

4. Coroziune indusă de cloruri prezente în mare.

XS1Expus la aer vehiculând sare marină, dar fărăcontact direct cu apa de mare.

Structuri pe sau în proximitatea unei coaste.

XS2 Imersat în permanenţă. Elemente de structuri marine.

XS3Zone de marnage, zone expuse la stropire sau labrumă.

Elemente de structuri marine.

5. Atac îngheţ / dezgheţ.XF1 Saturare moderată în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton expuse ploii şi îngheţului.

XF2Saturare moderată în apă, cu agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton în lucrări rutiere expuse

îngheţului şi aerului vehiculând agenţi de dezgheţare.XF3 Saturare puternică în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe orizontale de beton expuse la ploaie şi îngheţ.

XF4

Saturare puternică în apă, cu agent antipolei sauapă de mare.

Drumuri şi tăbliere de pod expuse la agenţi de dezgheţ.Suprafeţe de beton verticale direct expuse la stropirea cuagenţi de dezgheţ şi la îngheţ.Zone ale structurilor marine expuse la stropire şi expuse laîngheţ.

6. Atacuri chimice.

XA1Mediu cu slabă agresivitate chimică după EN206-1, tabelul 4

Soluri naturale şi apă în sol.

XA2Mediu cu agresivitate chimică moderată dupăEN 206-1, tabelul 4


XA3Mediu cu agresivitate chimică puternică după EN206-1, tabelul 4


Tabelul 1.4. Evaluarea agresivităţii mediului, conform EN 206 - 1.Mediile înconjurătoare agresive chimic, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri și pe ape subterane naturale la o temperatură apă/sol cuprinsă între 50Cși 250C și în cazurile în care viteza de scurgere a apei este suficient de mică pentru a fi considerată în condiții statice.Alegerea claselor se face în raport cu caracteristicile chimice ce conduc la agresiunea cea mai intensă.Când cel puțin două caracteristici agresive conduc la aceeași clasă, mediul înconjurător trebuie clasificat în clasa imediat superioară, dacă un studiuspecific nu a demonstrat că acesta nu este necesar.

7

Caracteristici chimiceMetode de încercări

de referințăXA1 XA2 XA3

Ape de suprafață și subteraneSO4

2-, mg/l SR EN 196-2 ≥200 și ≤600 >600 și ≤3000 >3000 și ≤6000pH SR ISO 4316 ≤6,5 și ≥5,5 ≤5,5 și ≥4,5 >4,5 și ≥4,0CO2 agresiv, mg/l SR EN 13577 ≥15 și ≤40 >40 și ≤100 >100 până la

saturațieNH4

+, mg/l SR ISO 7150-1 sau SRISO 7150-2

≥15 și ≤30 >30 și ≤60 >60 și ≤100

Mg2+, mg/l SR ISO 7980 ≥300 și ≤1000 >1000 și ≤3000 >3000 până la

saturațieSolSO4

2-, mg/kg3 SR EN 196-2b ≥2000 și ≤3000c >3000 și ≤12000c >12000c și ≤24000Aciditate, ml/kg DIN 4030-2 >200 Baumann Gully Nu sunt întâlnite în practicăa Solurile argiloase a căror permeabilitate este inferioară la 10-5m/s pot fi clasate într-o clasă inferioară.b Metoda de încercare prevede extracția SO4

2- cu acid clorhidric, alternativ este posibil de a proceda la această extracție de apă, dacă aceasta esteadmisă pe locul de utilizare a betonului.c Limita trebuie să rămână de la 3000mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de sulfat în beton datorită alternanței perioadelor uscate și perioadelorumede sau prin ascensiunea capilară.

NOTĂ – Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale șiapelor subterane indicate în Tabelul 2.2. se aplică și apelor subterane în contact cu suprafața betonului.

Alegerea clasei de betoane şi a tipului de ciment se face funcţie de natura agresivităţii chimicea apei subterane, în conformitate cu recomandările SR EN 206 – 1, Tabelul 5, Figura 1.29.

Tabelul 1.5. Alegerea clasei de beton funcţie de clasa de expunere

Oţelul beton folosit este OB37, PC52, PC60, STNB.Piatra: se foloseşte la fundaţiile construcţiilor de mica importanţă,<P+2E, în variantele: piatră

brută umedă cu mortar de var ciment M10 sau piatră brută uscată cu mortar de lut (praf nisipos cuapă). Roca din care se extrag blocurile de piatră trebuie să fie rezistente la acţiunea umidităţii şiapelor agresive, să nu fie gelivă.

4. DIMENSIONAREA FUNDAŢIILOR CONTINUE RIGIDE.Fundaţii continue rigide centrice.

I. Predimensionare1. Calculul lăţimii B a tălpii fundaţiei.

Din condiţii constructive: B=bz+2x100mm Din condiţii tehnologice:

- dacă H≥400mm →B>300mm;- dacă 400<H≤700mm→B>400mm;- dacă 700<H≤1100mm→B>450mm;- dacă H>400mm→B>500mm

Fără risc Atac dinîngheţ-dezgheţ

Agresivitatea chimică a mediuluiînconjurător

X0 XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3

A/C max - 0,55 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45

Clasa min de beton C12/15 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C35/45Dozaj min de ciment

Kg/m3- 300 300 320 340 300 320 360

Conţinut minim de aeroclus min. %

- - 4,0 4,0 4,0 - - -

Alte condiţii - Agregate cf. SR EN 12620 cu o rezistenţăsuficientă la îngheţ-dezgheţ

- Ciment rezistent lasulfaţi

8

Calculul se face pe un metru liniar de fundaţie.

Detreminarea convp se face conform STAS 3300/2-85 sau NP 112 – 04

Presiunea convenţională de calcul este stabilită în funcţie de granulozitate, umiditate şi gradulde îndesare în cazul pământurilor necoezive şi în funcţie de plasticitate, porozitate şi consistenţă încazul pământurilor coezive. Tabelul prezintă valorile de bază ale presiunii convenţionale:

a - pământuri necoeziveDenumirea pământului îndesate îndesare medie

p conv (kPa)

Nisip mare 700 600Nisip mijlociu 600 500

Nisip uscat sau umed 500 350fin foarte umed sau saturat 350 250

Nisip uscat 350 300fin umed 250 200

prăfos foarte umed sau saturat 200 150

b - pământuri coezivep conv (kPa)

Denumirea pământului indicele consistenţaporilor, e IC = 0,5 IC = 1,0

Cu plasticitate redusă (IP10%) 0,5 300 350nisip argilos, praf nisipos, praf 0,7 275 300Cu plasticitate mijlocie ( 10% < IP 0,5 300 35020%): nisip argilos, praf nisipos argilos, 0,7 275 300

praf argilos, argilă prăfoasă nisipoasă, argilănisipoasă, argilă prăfoasă

1,0 200 250

Cu plasticitate mare şi foarte mare 0,5 550 650(IP>20%): argilă nisipoasă, argilă 0,6 450 525prăfoasă, argilă, argilă grasă 0,8 300 350

1,1 225 300Obs: După precizarea adâncimii de fundare, Df, şi respectiv a stratului de fundare, valoarea de bază a presiuniiconvenţionale pentru acel strat se determină prin interpolări liniare între valorile tabelului.

Valorile de bază corespund cu presiunile convenţionale pentru fundaţii având adâncimea defundare faţă de nivelul terenului Df = 2.0 m şi o lăţime a tălpii B = 1.0 m. Pentru alte adâncimi defundare sau alte lăţimi ale tălpii, presiunea convenţională de bază va fi corectată.

2. Determinarea înălţimii blocului de beton se face din condiţia neapariţiei tensiunilor de întindere în nici un punct al secţiunii

periculoase a blocului de beton simplu. Se impune condiţia: tg≥tgadm. Valorile tgadm se extrag din Tabel

Dimensiunile mimime ale blocului de beton simplu sunt:Pentru bloc cu o treaptă: H≥400mm,Pentru bloc cu 2÷3 treapte: H1≥400mm,

H2≥400mm.

conv

dd

convdd

ddddd

conv

pmQPB

pQPQPGfQPV

p

1)(2.1

)(2.1)(2.1

Bx1m

p

pBx1m

Vp

acc

accd

ef

9

Valorile tgadm

CTF

±0.00

C6/7.5C4/5



pacc kPatgadm

C4/5 C8/10 sau mai mare200 1,15 1,05250 1,30 1,15300 1,40 1,30350 1,50 1,40400 1,60 1,50600 2,00 1,85

II. Verificare – conform EC 7 : SR EN 1997-1

La dimensionarea suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei se folosesc 3 metode:1. Metoda directă (analitică),în cadrul căreia calculul terenului de fundare se face la:

-starea limită de capacitate portantă (ULS);-starea limită de deformaţie(SLS).

2. Metoda semiempirică bazată pe folosirea unor încercări in-situ (încercarea presiometrică), (SR EN1997-1 Anexa E).

3. Metoda prescriptivă bazată pe folosirea unor valori tabelare pentru evaluarea valorii presiuniiacceptabile pentru terenul de fundare , care să satisfacă atât condiţiile (ULS) cât şi (SLS). Înaccepţiunea normativului NP 112-04, sunt considerate ca presiuni acceptabile atât valorile

presiunilor convenţionale ( convp ) cât şi presiunea plastică ( plp ). Pentru determinarea presiuniiacceptabile la fundaţii situate pe rocă se poate folosi tabelul din SR EN 1997-1 Anexa G.

Ca metode de proiectare, funcţie de categoria geotehnică se recomandă:Categoria geotehnică 1: Metode de proiectare bazate pe măsuri prescriptive şi proceduri

simplificate, de exemplu, utilizarea tabelelor cu presiuni convenţionale la fundarea directă. Calculelede stabilitate şi de deformaţii să nu fie necesare.

Categoria geotehnică 2: Calcule de rutină pentru stabilitate/capacitate portantă şi deformaţiifolosind metode uzuale recomandate în normele în vigoare (SR EN 1997-1-2006).

Categoria geotehnică 3: Calcule mai complexe care pot să NU facă parte din normele învigoare( MEF,MDF etc.).

ETAPELE pe care le vom parcurge la verificarea dimensiunilor în plan a fundaţiilor:1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd) ce

actionează asupra fundaţiilor Determinarea excentricităţiilor eforturilor verticale(eb ; el) şi a dimensiunilor reduse a

tălpii fundaţiei (B’ si L’) – daca este cazul2. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă

a. Determinarea coeficienţilor1. Determinarea coeficienţilor de capacitate portantă funcţie de valorile de

proiectare a caracteristiciilor geotehnice ale terenului, determinate conform tabel6 pentru cazul de proiectare adoptat.

2. Determinarea coeficienţilor de înclinare i, funcţie de valorile de proiectareexterioare rezultate (Vd şi Hd)

3. Determinarea coeficienţilor de tip s şi b (SR EN 1997-1)b. Determinarea capacităţii portante de calcul a terenului de fundare cu relația:

10

'ARp d ,

''

k

d

R

RR AA

c. Verificarea rezistenţei pentru stări limită ale terenului de fundare şi a elementelorstructurale (STR+GEO) se face după relaţia:

Ed≤Rd (1)În care:Ed – efectul acţiunilor de proiectare (Vd, Hd, Md, etc.)

Rd – rezistenţa de calcul a terenului de fundare.

1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd) Determinarea acțiunilor din structură

Combinarea acţiunilor pentru starea limită de serviciu se face conform relaţiei:Pentru Gruparea Fundamentală:

ikikQikGsd QQGV ,1,0,, (2)

Pentru Gruparea Specială:

ikiEklikGsd QAGV ,,2, (3)

Unde:Gk,i –efortul pe fundaţie al acţiunii permanente, luat cu valoarea sa caracteristică : greutatea proprie

a construcţiei a echipamentelor fixate pe construcţie şi actiuni indirecte: contracţia betonului,tasări diferenţiale, precomprimare, etc.

Qk,i –efectul pe structură al acţiunii variabile i: acţiuni pe plansee şi acoperisuri (acţiunea zăpeziiacţiunea vântului împingerea pământului , a fluidelor a materialelor pulverulente) luate cuvaloarea lor caracteristică.

AEk –valoarea caracteristică a acţiunii accidentale (seism conform P100-2006; acţiunea din explozii,impactul vehiculelor)

Tabelul 1. Valorile coeficientului ψ.Acţiuni ψ0 ψ1 ψ2

Încărcări utile (EN 1991-1-1)Locuinţe şi birouri: 0.7 0.5 0.3

Săli de adunare şi spaţii comerciale 0.7 0.7 0.6Depozite 1.0 0.9 0.8Circulaţia vehiculelor vehicol≤30kN 0.7 0.7 0.6

30kN≤vehicol≤160kN 0.7 0.5 0.3Acoperişuri: 0 0 0

Încărcări din zapadă(EN 1991-1-3)Pentru amplasamente situate la altitudini H>1000m peste nivelul mării 0.7 0.5 0.2Pentru amplasamente situate la altitudini H≤1000m peste nivelul mării 0.5 0.2 0

Încărcări din Vant 0.6 0.2 0Acţiuni din variaţii de temperatura (EN 1991-1-5) 0.6 0.5 0

Cazurile de proiectare luate în considerare pentru verificarea terenului de fundare şi a elementelorstructurale la stările limită sunt date în Tabelul 2:

Tabelul 2. Coeficenţii parţiali de siguranţă pentru cazurile de proiectare.Caz de proiectare Încărcări Parametrii terenului Rezistenţe

UNUCombinaţia 1 A1 + M1 + R1Combinaţia 2 A2 + M2 + R1

DOI A1 + M1 + R2

TREI A1/A2 + M2 + R3SEISM A3 + M3 + R4

11

simbolul”+” implică „a fi combinat cu”Seturile A, M şi R reprezintă valori ale factorilor parţiali de siguranţă care acţionează asupra valoriloracţiunilor sau reacţiunilor dupa cum urmează:

A-pentru încarcări şi efectele încărcărilorM- pentru caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare;R- pentru rezistenţe.Pentru verificarea trenului de fundare se vor efectua calcule in toate cazurile de proiectare;

conform calculelor facute s-a constatat ca, cel mai defavorabil caz de proiectare este cazul deproiectare 1 combinatia 2: CP1-2: A2+M2+R1. Stările limită la care se fac verificările sunt: GEO –pentru terenul de fundare și STR – pentru elementele structurale.

Valorile factorilor parţiali de siguranţă pentru fiecare acţiune se dau în Tabelul 3:Tabelul 3. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru acţiuni.

Acţiune Notaţie EQUSTR+GEO

Notaţie A1 A2 SEISM

Permanente-nefavorabile

dG , 1,10 G 1,35 1,00 1,00

-favorabiledG , 0,90 G 1,00 1,00 0,90

Variabile

-nefavorabiledQ, 1,50 Q 1,50 1,30 1,00

-favorabiledQ, 1,00 Q 0 0 0

Valorile coeficientilor parţiali de siguranţă pentru parametrii pământului( M ) se dau in Tabelul 4:Tabelul 4. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru parametrii geotehnici.

Parametrii pământului Simbol EQUSTR+GEO

M1 M2 SEISM

Unghi de frecare internă * 1,25 1,00 1,25 1,25

Coeziunea efectivă 'c 1,25 1,00 1,25 1,25

Rezistenţa la forfecare nedrenată cu 1,40 1,00 1,40 1,40

Rezistenţa la compresiune(monoaxială) qu 1,40 1,00 1,40 1,40

Greutatea volumică 1,00 1,00 1,00 1,00

Se aplică la valoarea tgφ’

Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe( R ) se dau în Tabelul 5.Tabelul 5. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe.

Rezistenţe SimbolGRUPARE

R1 R2 R3 SEISM

Capacitate portantă vR , 1,00 1,40 1,00 1,00

Alunecare hR , 1,00 1,10 1,00 1,00

Rezistenţa pasivă ER, 1,00 1,40 1,00 1,00

Valorile acţiunilor de calcul în secţiunea de încastrare a stâlpului în fundaţie se iau conformcombinaţiei date în SR EN 1990:2004/NA 2006 (relaţia 6.10; 6.11 şi 6.12)

Exemplu de combinaţie pentru Caz 2 de proiectare:

)(7.05.15.135.1 321 VVVGV ids

12

Determinarea acțiunilor la talpa fundației

,

3,

1

20...22 /

d sd f

f tot k med

k med

V V GG B m H

kN m

2. Calculul terenurilor de fundare la starea limită de capacitate portantă - GEO

Se impune să se asigure respectarea condiţiei

AR

AV dd (4)

În care:Vd – este solicitarea de proiectare verticală asupra terenului de fundare calculată la starea

limită ultimă cu una din combinaţiile din Tabelul 1. Aceasta poate fi de natura uneipresiuni efective, forţă de alunecare, moment de rasturnare.

Rd – capacitatea portantă de proiectare a terenului de fundare ; aceasta poate fi de naturaunei presiunui critice, rezistenţă la forfecare, moment de stabilitate.

Valoarea capacităţii portante de calcul a terenului este dată de relaţia

'ARp d ,

''

k

d

R

RR AA

, 1,0R (pentru CP1-2) (5)

''' LBA , - în cazul fundațiilor continue, încărcate centric A’ = A

BeBB 2' ; LeLL 2' (6)Pentru excentricităţiile caracteristice se pune de asemeni condiţia ca:

6/BekB ; 6/LekL În care:

A’ – este aria redusă a suprafeţei în plan a fundaţiei ( '' BL ), determinată conform figurii şise calculează cu valorile reduse ale dimensiunii suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei.

p – presiunea critică de calcul , determinată conform SR EN 1997-1 (STAS 3300/2-85 sauNP 112-04)

Valoarea presiunii calcul se determină funcţie de condiţiile de amplasament, pentru condiţiidrenate sau nedrenate. Se limitează excentricităţiile la maxim 1/6 din dimensiunile tălpii fundaţieidreptunghiulare sau la 0,20 din raza fundaţiei circulare. O prevedere importantă a eurocodului esteaceea conform căreia dacă nu se iau măsuri speciale pe parcursul execuţiei lucrării, se va lua înconsiderare o excentricitate de până la 0,1 m.

Valoarea presiunii critice a terenului de fundare se determină diferit pentru :- condiţii nedrenate:

')2('/ qisbcAR cccud (10)

în care: b- factor funcţie de înclinarea bazei fundaţiei;s- factor funcţie de forma suprafeţei tălpii fundaţiei;i- factor funcţie de înclinarea încărcării produse de o încarcare orizontală H;

- condiţii drenate:

isbNBisbNqisbNcAR qqqqccccd ''5.0'''/ (11)

13

Figura 4.Calculul caracteristicilor terenului de fundare și a factorilor adimensionali pentru calculul presiunii:

-condiţii drenate: '' k

d ;'

''c

kdcc

;

kd

''

-condiţii nedrenate: k

d ;cu

kUUd

cc

fmedd Dq ,' ,

medk

medd,

,

Tabelul 6. Factori adimensionali pentru calculul presiunii terenului de fundare.Condiţii nedrenate:

Factor adimensional Notaţierelaţie de calcul

Forma rectangulară Forma circulară

înclinaţia bazei fundaţiei bc )2/(21 forma fundaţiei sc )'/'(2,01 LB 2,1

înclinaţia încărcării produsede o încarcare orizontală

ic )'/(1121

ucAH

Condiţii drenate:

Capacitate portantă

Nq 2/'45tan 2'tan e

Nc 'tan

11

qN

Nγ 'tan)1(2 qN si 2/'

Înclinarea bazei fundaţieibq=bγ

2)'tan1( bc )'tan/()1( cqq Nbb

Forma fundaţiei

sq 'sin)'/'(1 LB 'sin1 sγ )'/'(3,01 LB 7,0sc )1/()1( qqq NNs

Înclinarea încărcării

iqmcAVH )]'cot''/(1[

iγ1)]'cot''/(1[ mcAVH

ic )'tan/()1( cqq Nii)]'/'(1/[)]'/'(2[ LBLBmm B daca H acţionează pe direcţia B’

)]'/'(1/[)]'/'(2[ BLBLmm L daca H actionează pe direcţia L’

22 sincos BL mmmm H acţionează pe o direcţie care formează unghiul θ cu direcţia L’

14

Verificare:

AR

AV dd

admtgtg

5. Dimensionarea fundaţiilor continue pentru structuri prevăzute cu goluri.

Dacă la parter sau la subsol avem goluri, calculul se face după cum urmează: presiunile ceapar pe (Lo-2H/tgα) nu trebuie să producă forfecarea fundaţiei pe lăţimea golului.

Avem condiţia: 02( ) ctd

adm

HL B p B H ftg

.

Valorile tgadm se extrag din Tabelul - Valorile tgadm.

Dacă:admtgHL

2 fundaţia este solicitată numai la compresiune.

admtgHL

2 fundaţia este solicitată şi la întindere;

Forţa tăietoare care apare în fundatie are valoarea: B

ptgHLTadm

2 .

Dacă: ctdfHBT - nu sunt probleme în ceea ce priveşte comportarea fundaţiei.

ctdfHBT - pentru preluarea forţei tăietoare este necesară armare.

Armătura se dispune sub forma unor centuri de beton armat cu procentul minim de armarep>0,1% şi diametrul armăturii ø>12mm.

Pentru goluri de deschidere mare se impune verificarea la încovoiere a fundaţiei.Se consideră deschiderea golului ca o grindă încastrată elastic (valoarea momentului

încovoietor în câmp fiind pl2/16, iar pe reazem - pl2/12) şi se dimensionează armătura longitudinalădin centura superioară la momentul încovoietor din câmp, iar cea inferioară la momentul încovoietorde pe reazem. În fundaţie armătura longitudinală superiară se prelungeste cu o lungime de ancorarela, iar cea inferoara cu 2la.

15

6. Racordarea în trepte a fundațiilor.

Racordarea în trepte a fundaţiilor este necesară în urmatoarele situaţii: Amplasamentul se găseşte pe un teren în pantă; Pe zona amplasamentului avem o stratificaţie înclinată a terenului bun de fundare; Clădiri cu subsol parţial; Vecinătăţi de fundaţii având cote de fundare diferite (fundaţie perete exterior – perete

interior, extinderi de construcţii, etc.)

Se recomandă respectarea următoarelor condiţii.: Racordarea între cotele de fundare diferite se realizează în trepte; Linia de pantă a treptelor trebuie să respecte condiţia: tgδ≤0,65(2/3); Înălţimea treptelor se limitează la 0,50m în terenuri puţin coezive şi la 0,70m în terenuri

coezive sau compacte; Cota superioară a blocului de fundare se păstrează la acelaşi nivel pe cel puţin lungimea

zonei de racordare.

fundatii continue_note de calcul

Documents