FUNCTIA MOTORIEFunctia motorie a aparatului dento-maxilar este responsabila de mai multe activitati: vorbit, postura muschilor , masticatie, deglutitie. Indeplinirea activitatilor poate avea loc la 3 niveluri diferite: unitatea neuro-musculara locala, caile neuronale centrale si la nivelul influentelor sistemice. In general, imbatranirea este asociata cu schimbari in sistemul neuro-muscular. Studiile pe animale au aratat ca deficitele motorii care apar o data cu inaintarea in varsta, nu au legatura cu functia contractila a muschilor scheletici. In schimb, aceste schimbari cel mai probabil sunt cauzate de alti factori, ca transmiterea neuro-musculara si popagarea impulsurilor nervoase. Studii ale functiei motorii a aparatului dento-maxilar au aratat ca unele alterari ale functionalitatii ( masticatie, deglutitie, postura si tonusul muschilor oro-faciali) pot aparea odata cu inaintarea in varsta. Aceste schimbari sunt mai comune pacientilor edentati. Cea mai frecvent raportata modificare a functiei motorii, de catre pacientii in varsta, a fost alterarea masticatiei. Chiar si persoanele in varsta cu dentatia completa sunt mai putin capabile sa pregateasca bolul alimentar pentru deglutitie. Persoanele varstnice au sanse mai multe sa fie edentati partiali sau totali, in comparatie cu persoanele mai tinere. Astfel, populatia imbatranita este mai susceptibila la masticaticatie defectuoasa. De asemenea, se cunoaste faptul ca persoanele in varsta tind sa inghita bucati mai mari de mancare decat adultii tineri. In cazul pacientilor cu dentitia compromisa ( carii dentare, parodontoza, edentatii) eficienta masticatiei este mult agravata. Astfel, pacientii in varsta sunt mult mai susceptibili la pneumonie prin aspiratie cauzata de probleme de masticatie si deglutitie, in plus fata de patogenia paradontala. In concluzie, majoritatea studiilor arata ca dentitia are o influenta directa asupra masticatiei. Dupa masticatie, bolul alimentar este pregatit pentru deglutitie. Imbatranirea in ritm normal are efecte minore asupra deglutitiei, desi in cazul unei persoane in varsta sanatoase, varsta inaintata nu pare sa cauzeze nici o disfunctie. Totusi, o serie de conditii comune in cazul populatiei in varsta pot cauza deficiente semnificative ale deglutitiei. Hipofunctia glandelor salivare poate altera timpii delgutitiei si in conditii severe, chiar sa creasca probabilitatea de aspiratie. S-a constatat ca durata timpilor deglutiei o sunt de 4 pana la 6 ori mai lungi la pacientii cu neuropatii, comparativ cu pacientii sanatosi. Afectiunile neurovasculare ( acidentele vasculare cerebrale, dementa, afectiunile neuronilor motori) pot cauza disfagie iar persoana poate fi predispusa la aspiratie. Modificarile deglutitiei in cazul persoanelor in varsta sunt cauzate de deteriorarea neurologica si a functiei senzoriale si motorii. Articulatia temporo-mandubulara este situata intre fosa glenoida si condilul mandibulei si executa o miscare de alunecare si rotire in balama . Articulatia temporo-mandibulara poate fi cauza unor tulburari cranio-faciale si de aceea are o mare importanta pentru medici. In urma investigatiilor radiologice si evaluarilor postmortem s-a constatat ca multe componente ale articulatiei pot suferi alterari degenerative o data cu inaintarea in varsta. Unele studii confirma ca deteriorarea functionala a ATM nu este specifica varstei inaintate. In opozitie, multe afectiuni orale si sistemice frecvente la populatia mai batrana, sunt legate de tulburari temporo-mandibulare. La pacientii varstnici, durerea in regiunea orofaciala poate sa fie cauzata de o varietate de probleme ale complexului cranio-oro-mandibular si de afectiuni din afara sferei oro-faciale. Astfel, stabilirea diagnosticului si initierea tratamentului pot fi uneori o provocare pentru medici si de cele mai multe ori e nevoie de o dezbatere interdisciplinara. In general, 2 grupe de patologii se asociaza cu ATM: patologia articulara ( leziuni ce tin de insasi articulatia) si nearticulare ( patologii ale altor structuri, dar care cauzeaza o simptomatologie similara) Cateva dintre afectiunile articulare comune tuturor articulatiilor, afecteaza si ATM ( trauma, anchiloza, dislocari, artrita). Afectiunile nonartritice pot fi cauzate de o varietate de entitati clinice, inclusiv nevralgia trigeminala, cefalee, migrena, otita, infectii dento-alveolare, dureri dentare. Obiceiurile vicioase ( bruxism sau abrazie) impreuna cu postura necorespunzatoare a capului si a gatului pot produce oboseala musculara si ulterior spasm. Mai mult de atat, factorii psihici ( stresul si depresia) pot agrava tulburarile articulare si nonarticulare. Din punct de vedere clinic, pacientul se va prezenta in cabinet, acuzand durere in mai multe zone: ATM, temporal, cervical, regiunea gatului, dureri ale muschilor masticatori si la nivelul cavitatii orale. Stabilirea diagnosticului poate fi uneori provocatoare, deoarece simptomele pot aparea prima data in oricare din aceste zone, cu durere regulata, iregulata sau fara durere la nivelul ATM. Deschiderea limitata a cavitatii orale ( mai mica de 40 mm), durere la masticatie sau in timpul miscarilor pot fi sugestive pentru tulburari temporo-mandibulare. Tratamentul tulburarilor temporo-mandibulare poate fi unul conservativ ( medicatie antiinflamatoare, antialgice, relaxante musculare, terapie psihica) sau invaziv ( tehnici chirurgicale) in functie de prezenta simultana a altor tulburari artritice sau musculare.Rezultatul unui studiu de sanatate nationala, indica faptul ca adultii mai in varsta acuza frecvent dureri la nivel oro-facial si la nivelul ATM. In cazul persoanelor mai in varsta de 75 ani, acestia acuza dureri puternice la nivelul cavitatii orale ( 1.2%), dureri la nivelul fetei ( 1.6%), dureri dentare ( 3.4%), dureri la nivelul articulatiei ( 3.9%) si iritatii orale ( 6.2%). In timp ce durerile dentare, iritatiile orale si durerile articulare scad o data cu varsta, durerea faciala este independenta de varsta si frecventa durerilor puternice la nivelul cavitatii orale, cresc o data cu varsta. In mod interesant, sunt de 5 ori mai multe sanse ca un pacient in varsta sa mearga la un doctor de medicina generala decat la dentist. Exista o mai mare probabilitate ca pacientii sa viziteze un medic generalist chiar si pentru dureri oro-faciale si ca multi dintre pacienti nu incearca tratament stomatologic pentru durerile lor. Vorbitul este de asemenea o functie asigurata de structurile oro-faciale. O data cu inaintarea in varsta, apar modificari, ca alterari ale formei limbii si ale functiei, in timpul pronuntarii unor sunete. In cazul persoanelor in varsta sanatoase, aceste schimbari nu compromit sau altereaza vorbirea intr-un mod perceptibil. Puterea limbii diminua o data cu inaintarea in varsta, chiar si in cazul persoanelor sanatoase. O data cu inaintarea in varsta, apar si alterari ale posturii intra-orale si maxilofaciale. Caderea etajului inferior al fetei si caderea limbii la persoanele varstnice este cauzata, nu numai de pierderea tesutului osos de sprijin, dar si de scaderea tonusului muschilor oro-faciali. Schimbarile aparute o data cu varsta pot afecta functia fizionomica iar pacientii pot fi jenati in cazul in care nu pot inchide gura in timpul masticatiei sau vorbitului ( avand consecinte salivarea si scurgeri de produse alimentare). De multe ori, salivarea este cauzata de reducerea tonusului muschilor circumorali. Rezumat : Sanatatea cavitatii orale si capacitatea acesteia de a indeplini functia de comunicare, nutritie poate fi perturbata la pacientii in varsta. Varsta inaintata, in sine, nu are un rol important in deteriorarea functiilor cavitatii orale. Sanatatea si functionalitatea cavitatii orale sunt perturbate de conditiile patologice orale si sistemice si tratamentele medicamentoase, chimioterapia, radiatiile. Toate acestea, vor predispune persoanele in varsta sa dezvolte infectii orale, carii dentare, boala parodontala, hipofunctie salivara, disfagie, dificultate la masticatie, deglutitie si vorbire, risc crescut de diseminare a a infectiilor la nivel sistemic, si mai ales o scadere a calitatii vietii. Toti medicii ar trebui sa incerce sa identifice persoanele la risc sa dezvolte patologii orale, sa fie capabile sa recunoasca patologiile orale existente si sa trateze pacientii sau sa-i trimita la un medic specialist.