5ANUL 2 NR. 29 14 IUNIE 2007 FOAIA TRANSILVANÃ DOSAR FTR / ROMÂNIA DISPERATÃ

Raportul Reþelei Naþionale de MedicinãLegalã pe anul 2006 dã sinuciderea ca fiind adoua cauzã de moarte violentã (cu 27,69%din cazuri), dupã decesele accidentale (cu66,14%). Cu un total naþional de 3187 decazuri (68 în judeþul Cluj), suicidul a înregis-trat mai multe victime decît au generat acci-

dentele rutiere. Valorea este sensibil mai maredecît în anul 2005 (2913 cazuri). Raportulprognozeazã cã aceastã cifrã marcheazã star-tul unei oscilaþii ascendente. Cea mai popu-larã între metodele de sinucidere este spînzu-rarea, cu un procent impresionant: 75,3%.Urmeazã apoi, în ordine, decesul prin intoxi-

caþie voluntarã (8%), precipitare (aruncareaîn gol) ºi înec (fiecare cu 2,9%), plãgi tãiateautoproduse, electrocutare, arsuri ºiîmpuºcare. În Cluj, 64 din cele 68 de sinu-cideri s-au produs prin spînzurare.În ceea ce priveºte cazurile de suicid la sutade mii de locuitori, Clujul se situeazã submedia naþionalã (14,64), cu o cifrã de 9,87,în scãdere faþã de anul anterior (11,47).

Sinuciderile au explodat

sinucis. El crede cã a fost vorbafie de o crimã, fie cã cineva le-aconvins pe fete sã recurgã laacest gest. Declaraþiile lui sebazeazã pe faptul cã ochelariiuneia dintre fete nu au fostgãsiþi ºi cã apar semne de între-bare asupra modului în carefetele sale au ajuns la locultragediei.

Cu toate acestea, Procura-tura exclude faptul cã ar puteaexista în acest caz prezumþia decrimã. Din cercetãrile medico-legale efectuate de specialiºtiiInstitutului de Medicinã LegalãCluj rezultã cã cele douã gemene

gãsite moarte în parcul de lîngãHotelul Belvedere au decedatsufocate de funia cu care s-auspînzurat. Procurorii care an-cheteazã cazul cred cã una din-tre ipoteze ar fi ca fetele sã se fideterminat una pe alta pentru ase sinucide. Se pare cã cele douãºi-au calculat fiecare pas. ªi-aucumpãrat cu o zi înainte o funiede la Praktiker, drept dovadãchitanþa gãsita de criminaliºti laele acasã. În seara în care s-a pe-trecut tragedia, mai multe per-soane au relatat cã la HotelulBelvedere avea loc un eveni-ment. Nimeni nu a putut spune

despre ce era vorba. Una dintreipoteze indicã faptul cã fetele auaºteptat plecarea tuturor ºi doarmai apoi ºi-au pus planul în apli-care. Expertiza medico-legalãmai indicã faptul cã fetele nu s-au zbãtut deloc în momentul încare au simþit cum viaþa le pã-rãseºte, cauza morþii fiind as-fixierea mecanicã

SINUCIDEREA RUªINII / Înurma anchetei s-a intrat în in-timitatea familiei celor douãgemene, ajungîndu-se la con-cluzia cã Kinga ºi Andrea nu seînþelegeau prea bine cu tatãl lor,

Eugen Bodis. Astfel s-a ajunspînã la a mediatiza faptul cã celedouã ar fi fost lesbiene, ori „ciu-date” pentru cã nu aveau iubiþiºi nu se machiau, acest subiectfiind tratat de colegii sau veciniifetelor, transformaþi brusc înniºte adevãraþi „apropiaþi” aifamiliei Bodis. Unii au con-cluzionat cã fetele s-ar fi sinucisdin pricina lipsei de afecþiunesau pentru cã „aveau prea multãcarte”. Totul a culminat, la în-mormîntarea celor douã, cîndmama fetelor, Annia Bodis, afost „chestionatã” dacã ºi-a iubitsau nu fetele.

alarmeazã opinia publicãMoartea vine pe blog

Cazul de sinucidere al gemenelor Bodis a fost atît de mediatizatîncît discuþiile s-au purtat pînã ºi pe blogurile din România. Scandals-a iscat pe sema pozelor în care erau arãtate cele douã fete atîrnîndîn ºtreang. Imaginile groteºti au aprins spiritele a doi blogeri, piti-cul.ro ºi zoso.ro care ºi-au declarat rãzboi „virtual”. Din pricinaimaginilor ºocante, zoso se supãrã pe piticul.ro ºi îl scoate dinblogroll pentru cã acesta „denotã o lipsã de moralitate”. Zoso îlcondamnã pe piticul cã a publicat imaginile respective pentru aobþine mai mult trafic pe blog.

Apelul BisericiiÎntrucît poliþistii nu au închis cazul, aºteptînd încã o serie de e-

xamene medico-legale, asupra acestui caz nu se poate da un verdictsigur de crimã sau suicid. Din acest motiv, familiei Bodis i s-a permissã-ºi înmormînteze copiii în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.Mediatizarea excesivã a acestui caz a atras atenþia ºi înalþilor ierarhiortodocºi. Sinodul Mitropoliei Clujului, Albei, Criºanei ºi Mara-mureºului, sub patronatul Mitropolitului Bartolomeu Anania, a luat îndiscuþie creºterea numãrului de sinucideri în rîndul tinerilor din ultimavreme. Printr-un comunicat remis presei, Sinodul Mitropolitan su-gereazã tuturor factorilor educaþionali sã dezvolte programe specialemenite sã previnã astfel de cazuri. Biserica face un apel cãtre pãrinþi, preoþi ºi profesorii de religie, adicã o parte dintre cei care pot avea o con-tribuþie decisivã în preîntîmpinarea acestor tragedii. (Rãzvan Robu)

Cîtã filozofie ºi cîtã ºtiinþãsuportã definiþia sinuciderii?Oricare ar fi situaþia, sinu-

ciderea este o stare de anormali-tate, pentru cã e împotriva in-stinctului elementar de apãrare,care face parte din definiþia omu-lui. Gînduri despre sinucidereare oricine ºi ele apar de cele maimulte ori în adolescenþã, mai de-grabã ca filozofie. Perioada deadolescenþã se spune cã e o pe-rioadã de doliu fiziologic. Imagi-nea despre viaþã se rãstoarnã,adulþii despre care ai crezut cãsînt oameni perfecþi sînt niºtebieþi amãrîþi cu defecte ºi proble-me pe care nu þi le-ai imaginat,descoperi adevãrul incomod alunor mituri legate de familie, deviaþã. Ai vrea sã faci o grãmadãde lucruri pentru cã eºti tînãr ºi,ca atare, idealist ºi îþi dai seamacã sînt obstacole la orice pas ºi nureuºeºti mare lucru. Apoi mai

este ideea asta a morþii careplaneazã deasupra tuturor ºi cucare ne naºtem. Toþi ne naºtemcu frica de moarte, cu frica deboalã, cu frica faþã de tot ce nuputem sã controlãm. Pînã la unpunct acestea sînt idei. De la ideepînã la a pregãti actul, pînã la ate gîndi constant la moarte, pînãla a pierde sensurile...

Cum ajunge un copil sã sesinucidã? Un copil sau un adult hiper-

activ netratat, o face dintr-unmecanism de scurtcircuitare. Numai pot/m-am sãturat/las cã v-a-rãt eu vouã. Pui mîna pe funiesau pe cuþit ºi termini cu viaþa.Nu înseamnã cã te-ai pregãtit, cãte-ai gîndit mult, e impulsivitateºi e tipicã la copii.

Apoi existã ceea ce se nu-meºte ideaþia micromaniacã: eusînt cel mai mic, cel mai urît, cel

mai prost dintre prietenii mei.Nimeni nu mã vrea, nimeni numã iubeºte ºi nici nu merit sã fiuiubit. Asta e depresia de fapt. Oaltã perspectivã la copiii de vîrstemici: „angoasa de la 9 ani”, un felde fricã; aceasta poate ajungepînã la durere organicã, fãrã sãexiste o problemã de sãnãtate înspate. Poate sã aparã cînd moareun vecin sau apare ceva la ºtirisau copilul e isteþ ºi se gîndeºte laun moment dat oare ce-o sã se-ntîmple dacã moare. Aceºti copiimoºtenesc din familie niºtetrãsãturi.

Ce trebuie sã facã un pã-rinte, presupunînd cã e edu-cat, dacã se ºtie anxios, de-presiv? Existã lucruri cu care m-am

nãscut eu ºi existã alte lucruri înjurul meu, care-mi întregescimaginea... aceste alte lucruriconteazã foarte mult. Dacã ºtiucã am niºte tulburãri emoþio-nale, voi fi puþin atent sã vãddacã nu cumva le-a moºtenit ºicopilul meu ºi ºtiind cît m-amluptat eu cu ele, n-am sã-i spuncopilului meu „Lasã dragã, tre-buie sã fii puternic..” Dimpotrivã,fie o sã consult un specialist, fie osã îl tratez cu foarte multãînþelegere... poate cã cel mai bineprinde sã-i spui „a, ºi eu am pro-

blema asta, dar sã ºtii cã se poatetrece peste ea”. Asta e o metodãpe care oricine o acceptã foarteuºor, sã te vadã copilul ca peegalul lui, toþi sîntem oameni,toþi avem probleme, sã le dis-cutãm ca oamenii.

Aþi spus foarte frumos «o sãconsult un specialist». De cenu merge încã lumea la unspecialist?Pentru cã oamenilor le e fricã

de o imagine proastã ºi pentru cãnu am ajuns încã la un nivelnecesar de educaþie ºi de des-chidere. Am întîlnit pãrinþi cã-rora le era teamã cã îi vede vecin-ul intrînd cu copilul pe poartaclinicii. Fiecare om are o pro-blemã emoþionalã sau a avut peparcursul vieþii. Fiecare a avutun gînd rãu. Poate cã n-am vrutsã mã sinucid astãzi, dar poatecã ieri am cochetat cu un gîndmai negru. De aceea trebuie sãluptãm împotriva stigmati-zãrii. E nevoie sã acceptãm cãfiecare din noi poate sã aibãprobleme psihice, emoþionale,aºa cum avem probleme sto-matologice.

Totuºi, psihologul începe sãfie acceptat, psihiatrul încã econsiderat un doctor pentrunebuni.

Psihiatrul trateazã o afecþi-une, o boalã, psihologul optimi-zeazã un psihic sãnãtos. E ade-vãrat cã multã lume se gîndeºtecã mai bine merge la psiholog,sunã mai dulce, mai puþin în-fricoºãtor. În acest moment totuldepinde de profesionalismul psi-hologului. El trebuie sã ºtie cîndtrebuie un om trimis la psihia-tru. Sînt lucruri care se pot nego-cia ºi altele care sînt clar în ogra-da unuia sau a altuia. Am avutcazuri înrãutãþite de psihologi in-competenþi, dar ºi cazuri rezol-vate, pentru cã psihologul a ºtiutcã problema era una psihiatricãºi a acþionat ca atare. Sã spunemcã psihologul se ocupã cu norma-litatea, iar psihiatrul cu anor-malitatea. Dar aceastã definiþie efoarte riscantã, pentru cã duce lastigmatizare. De unde pînã undee normalitatea ºi de unde putemvorbi cu toatã siguranþa de anor-mal? E normal ca un adolescentsã se drogheze? Nu, e normal sãaibã problema asta, pentru cã unadolescent normal are probleme.Deci, eu pledez pentru colabo-rare între domenii, ca ºi pentrueducaþie ºi informare.

Cum se întîmplã la noi cîndun om are probleme? Tre-buie sã aibã un prieten deº-tept ºi mai educat?

Dacã vorbim de copii, doar18% din cazurile de depresie sîntdescoperite. Restul duc durereape propriile picioare ºi au marenoroc dacã n-ajung la sinucidere.La adulþi, da, de multe ori de-pinde de un prieten bun, de ceidin jur. Gestul de a merge la spe-cialist cînd ai o problemã emo-þionalã nu e încã unul firesc. Unprieten, oricît de bun, nu poate înnici un caz sã suplineascã spe-cialistul.

În România lucrurile numerg bine. Nu existã informaþie,nu existã educaþie. În schimb e-xistã stigmatizare, toatã lumease uitã urît la tine dacã aflã cã aifost la psiholog sau la psihiatru,înseamnã cã nu eºti în regulã. Pefrontul ãsta trebuie luptat, co-municare, informare ºi educaþie.Pe urmã ar trebui sã intervinã oorganizare mai bunã a sistemu-lui. Atunci cînd existã o proble-mã, ar trebui sã te poþi prezentaîn regim de urgenþã, dacã eºtielev, la psihologul ºcolar, dacãeºti adult, într-un alt serviciu.Acum te poþi adresa mediculuide familie ºi el sã te trimitã la psi-hiatru. Dar oare înþelege mediculde familie care e problema ta ºicare e cea mai potrivitã speciali-tate pentru care sã primeºtitrimitere? Nu întotdeauna.

Anca Georgescu

Din cauza adulþilor, 8 din 10 copii

Felicia Iftene este medic primar de neuropsihiatrie infan-tilã ºi ºefa catedrei de Psihiatrie a copilului ºi adolescen-tului la Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „IuliuHaþieganu” din Cluj. Conduce Clinica de Psihiatrie Pe-diatricã cu Compartiment de Toxicomanii a SpitaluluiClinic de Urgenþã pentru Copii. Nu a dorit sã comentezesinuciderea celor douã tinere de la Cluj, spunînd cã cevacare este deja un spectacol, nu trebuie transformat în circ.Aºa cum o dramã trãitã nu trebuie sã se transforme într-otragedie.

«Îºi duc durerea pe picioare»

FOTO

LIVI

U SC

RIPC

ARU

Felicia Iftenepledeazã pentrutoleranþã ºi comunicare