Centaurea RuthenicaCentaurea Ruthenica

Motive ale reducerii numărului de exemplare ale speciei Centaurea Ruthenica în arealul Bonţida-Jucu

Student: Borla NicolaeU.B.B.; Facultatea de Geografie

Caracteristici generale

Centaurea este o calsă ce adăposteşte aproximativ 600 de specii, cu aspect ciulin-ierbos (tupina plantei este relativ subţire, iar frunzele şi florile se aseamănă cu cele ale ciulinilor).

Centaureele sunt endemice pentru zonele de stepă şi silvostepă.

Centaureele au un aspect plăcut, fiind cunoscute şi apreciate încă din antichitate, atât pentru aspectul lor dar şi pentru proprietăţile pe care le au.

Una din speciile de centauree foarte des întâlnită la noi în ţară este „Centaurea Cyanus” sau pe numele ei comun; Albăstrica, sau floarea grâului.

Numărul mare de specii denotă şi o răspândire mare pe tot globul.

Cel mai mare număr de specii de centauree se regăsesc în emisfera nordică, cu precădere în Orientul Mijlociu.

Sunt plante specifice stepei şi silvostepei, uneori având caracter dominant, uneori chiar invaziv.

Caracterul dominant şi uneori chiar invaziv al unor

specii, duce la reducerea numărului de indivizi ai unor

specii din familia Centaureelor, uneori, ajungându-se

chiar la dispariţia speciilor din acea zonă prin

eliminarea din arealele cultivate ce coincid cu mediul

de viaţă al Centaureelor.

Un alt motiv ce duce la reducerea numărului de indivizi este dat de aspectul acestei plante.

Unele specii sunt colectate datorită aspectului; atât pentru ierbare cât şi pentru decoraţiuni; unele specii rezistând cu succes dea lungul anului în stare uscată, sau chiar pe parcursul mai multor ani.

Printre Centaureele de interes major, se numără şi Centaurea Ruthenica.

Este o plantă cu aspect ierbos, flori de culoare alb-gălbui, parfumate, ce înfloresc de la mijlocul lunii Iunie până la finele lunii Iulie.

Aceste plante sunt pe cale de dispariţie din cauza aspectului plăcut, fiind prelevate din mediul natural cu scopul de a fi cultivate în grădini private.

Zona Bonţida – Jucu este încadrată în spaţiul stepă- silvostepă, încadrându-se în atât din punct de vedere al solului, climei cât şi aspectului.

În această zonă Centaurea Ruthenica a fost descoperită de către Al. S. Bădărău în mod întâmplător în anul 2000.

Primul sit de Centaurea ruthenica a fost descoperit de către F. Schur şi M. Bielz în 1853, lângă Apahida şi Corpadea-Cojocna.

Populaţia a dispărut în scurt timp din cauza unei intense prelevări de indivizi din cadrul populaţiei în mare parte pentru diferite ierbare.

Floare de Centaurea Ruthenica

Centaurea Ruthenica, imagine reprezentativă, împreună cu arealul de dezvoltare şi culturile agricole ce pun în ericol specia.

În 1923, E. J. Nyárády descoperea al doilea sit cu Centaurea ruthenica, lângă calea ferată în apropierea tunelului de la staţia Boju.

Datorită interesului redus, situl a fost uitat.

În anul 1993, cu ajutorul tehnicii GIS, a hărţilor topografice şi a unei căutări sistematice, Al. S. Bădărău redescoperă situl.

Principala cauză ce duce la reducerea numărului de indivizi ai speciei Centaurea Ruthenica din mediul ei de viaţă este reducerea spaţiului efectiv necesar dezvoltării, în principal din cauza antropizării.

Printre cauzele naturale numărărm schimbarea compoziţiei solurilor, eroziunea solului şi reducerea habitatului, schimbările climatice.

Vă mulţumesc pentru atenţieVă mulţumesc pentru atenţie

Sursă Imagini: http://www.floraofromania.transsilvanica.netSurse de informare:http://en.wikipedia.org/wiki/Centaureahttp://www.floraofromania.transsilvanica.netProdan, I., (1930), Centaureele României, Institutul de arte grafice

„Ardealul” strada Memorandumului, Cluj-Napoca.