Procesul tehnologic de fabricare a sapunului

Spulber Alin

Materii prime Descrierea procesului tehnologic

Săpunul este o combinaţie de grăsimi animale sau ulei de plante şi sodă

caustică. Când este dizolvat în apă indeparteaza murdăria departe de suprafeţe.  Săpunul

de-a lungul veacurilor a fost folosit pentru a curăţa, pentru hidrata pielea, pentru vopsirea

părului, şi ca un unguent sau alifie a pielii. Dar astăzi, în general este folosit ca un

cleanser sau parfum.

Originile exacte ale săpun sunt necunoscute, deşi surse romane susţin că datează

de dinainte de 600 î.Hr., când fenicienii il preparau din seu de capră şi cenuşă de

lemn. Săpunul, de asemenea, a fost făcută de către celţi, vechii locuitori din Marea

Britanie. Menţionarea de săpun ca un cleanser nu apare până în al doilea secol d.Hr.. Prin

Procesul fierbatorului Procesul continuu

Fierberea

Sararea

Schimbari puternice

Cabrare

DespicareRacirea si finisarea

Amestecarea

Albirea

Produse secundare

secolul al optulea, sapunul a fost aparut în Franţa, Italia şi Spania, dar a fost rar folosit în

restul Europei pina aproape la sfirsitul secolului 17.

Fabricarea de săpun a început în Anglia la sfârşitul secolului al 12-lea. 

Producatorii de săpun trebuiau să plătească o taxă mare pe tot săpun care-l

produceau . Din cauza taxei mari, săpunul a fost un element de lux, şi nu a intrat în uz

comun în Anglia decat după impozitare, abrogată în 1853. În secolul 19, săpunul a fost

accesibil şi popular în întreaga Europă.

La inceput producătorii de săpun pur şi simplu fierbeau o soluţie de cenuşă de

lemn şi grăsimea animală. O substanţă numita spuma se forma în partea de sus a oalei, iar

cand se racea se transforma în săpun.  In jurul anului 1790, soapmaker-ul francez Nicolas

Leblanc a dezvoltat o metoda de extragere a sodei caustice (hidroxid de sodiu)

din sare (clorură de sodiu), înlocuind elementul de cenuşă din lemn al

săpunului. Chimistul francez Eugene-Michel Chevreul a prezentat procesul de formare a

săpunuluie (numit saponificare) din punct de vedere chimic în 1823. În saponificare,

grasimile animale, care sunt chimic neutre, se impart in acizi grasi, care reacţionează cu

carbonaţii alcalini pentru a forma săpun, lăsând glicerină ca un produs secundar. Săpun a

fost facut cu procesele industriale de la sfârşitul secolului 19, deşi persoanele din zonele

rurale, cum ar fi pionierii în vestul Statelor Unite, au continuat să facă săpun acasă.

Materii Prime

Săpun are nevoie de două materii prime principale: grăsimi şi alcaline. Alcaline cel mai

frecvent folosit astăzi este hidroxid de sodium, in unele cazuri si hidroxid de

potasiu . Săpunul pe bază de potasiu creează un produs mai solubil în apă decât cel pe bază

de sodiu, astfel fiind numit "sapun moale." Săpunul moale, singur sau în combinaţie cu

săpun bazat pe sodiu este frecvent utilizat în produsele de bărbierit.

Grăsimile animale în trecut au fost obţinute direct dintr-un abator. Producatorii moderni

folosesc grăsimea care a fost transformate în acizi graşi, acest lucru eliminand

impurităţile .  Multe grăsimi vegetale, inclusiv uleiul de măsline, uleiul de palmier , şi

uleiul de nucă de cocos sunt de asemenea utilizate în a face săpun.

Aditivii sunt folositi pentru a îmbunătăţi culoarea, textura, si mirosul săpunului, astfel

parfumuri sunt adaugate in amestec pentru a acoperi mirosul de murdărie şi de a lăsa în

urmă un parfum cu miros proaspăt.  Pentru a îmbunătăţi textura sapunului se adauga talc,

dioxid de siliciu, marmură şi piatră ponce (de cenuşă vulcanică). Săpunul făcut fără

colorant este un gri mat sau maro , dar producătorii de săpun adauga culoare produsului

pentru a-l face mai atractiv pentru consumator.

 Descrierea procesului tehnologic

Metoda fierbatorului (ceainicului ) de a face săpun este folosit şi astăzi de către companiile

mici de săpun. Acest proces durează de la 4 la 11 zile pentru a se finaliza, şi calitatea

fiecărui lot este diferita datorită varietăţii de uleiuri utilizate. În jurul anului 1940, inginerii

si cercetatorii au dezvoltat un proces de fabricaţie mai eficient, numit proces

continuu. Această procedură este folosita de către marile companii de săpun din întreaga

lume de astăzi. In procesul continuu sapunul este produs continuu, nu un lot la un moment

dat. Tehnicienii au mai mult control al producţiei în procesul continuu, şi paşii sunt mult

mai rapizi decât în fierbător. Metoda are nevoie de doar aproximativ şase ore pentru a

finaliza un lot de săpun.

Procesul fierbatorului sau a ceainiculuiFierberea

Grăsimile şi alcaline sunt topite într-un fierbator, care este un rezervor din oţel care

poate avea trei etaje şi mai multe mii de kilograme de material. Bobine de aburi

incalzesc rezervorul aducandu-l la punctul de fierbere. După fierbere, se ingroasa

masa deoarece grăsimile reacţionează cu alcalinele, producăndu-se săpun şi

glicerină.

Sărarea

Săpunul şi glicerina trebuie să fie acum separate. Amestecul este tratat cu sare,

cauzând săpunul să se ridice la partea de sus şi de a soluţiona glicerina la partea de

jos.  Glicerina este extrasa din partea de jos a fierbătorului.

Schimbari puternice

Pentru a elimina cantităţi mici de grăsime care nu au saponificată, o soluţie

puternică caustică se adaugă la rezervor. Acest pas în proces este numit "schimbare

puternica." Masa este adus din nou la fiert, şi ultimile grăsimi se transformă în

săpun. Lotului ii poate fi administrat un alt tratament cu sare la acest moment, sau

producatorul poate trece la pasul următor.

Cabrare

Urmatorul pas este numit "cabrare."  Săpunul din fierbătorul este fiert din nou cu

apă adăugată. Masa în cele din urmă se separă în două straturi, stratul superior

numit "săpun curat", care este de aproximativ 70%, săpun şi 30% apă. Stratul de jos,

numit "nigre," conţine cele mai multe din impurităţile din săpun, cum ar fi murdăria

şi sare, precum şi cea mai mare parte a apei. Săpunul curat este luat de pe partea de

sus si este apoi răcit. Procesul de finisare a fost dezvoltat în jurul 1940 şi utilizat de

marile companii si in ziua de azi.

Proces continuu

Despicare

Primul pas al procesului continuu împarte grăsimile naturale în acizi graşi şi

glicerina. Echipamentul folosit este o coloană verticală din oţel inoxidabil cu

diametrul de un butoi numit hydrolizer înalt de 24 m. Pompe si aparate de masurat

anexate la coloana permit măsurători precise şi control al procesului.  Grăsimea

topita este pompata într-un capăt al coloanei, în timp ce la celălalt capăt apă la

temperaturi (266 ° F [130 ° C]) si presiuni ridicate este introdusa. Aceasta împarte

grăsimea în cele două componente : acizi graşi şi glicerina care sunt pompate în

mod continuu cu cat mai multe grăsimi şi apă intră. Acizii graşi sunt apoi distilati

pentru purificare.

Amestecarea

Acizi graşi purificati sunt amestecati cu o cantitate precisă de alcaline pentru a

forma sapun. Alte ingrediente, cum ar fi materiale abrazive şi parfum, de asemenea,

sunt amestecate in sapunul lichid fierbinte.

Răcirea şi finisarea

Săpun poate fi turnat în forme şi permis sa se intareasca intr-o masa mare. Acesta

poate fi, de asemenea, răcit într-un congelator special iar apoi se taie în bucăţi mai

mici de dimensiuni standard, care sunt apoi ştampilate şi ambalate. Întregul proces

continuu, de la impartire la finisare, poate fi realizată în câteva ore.

Albirea

Cele mai multe săpunuri de toaletă suferă de un proces suplimentar numit

albire. Sapunul albiti are o consistenţă mai fină decât săpun non-albit. Săpun racit

este alimentat prin mai multe seturi de role grele (mori), care-l zdrobeste şi

framanta. Parfumuri pot fi cel mai bine adaugate în acest moment, deoarece

uleiurile volatile nu se evapora în amestec rece. După ce săpun iese din mori, este

presat într-un cilindru neted şi extrudat astfel săpunul extrudat este tăiat în

dimensiune standard, ştampilat şi ambalat.

Produse secundare

Glicerina este un produs foarte util din fabricarea săpunuluifiind utilizat pentru loţiuni,

droguri, şi nitroglicerină, principala componenta a explozibili, cum ar fi dinamita.

Poluare

 Săpunul de spalat masina. poluează acasă. Săpunul şi murdăria de pe masina poate curge prin reteaua noastra de canalizare şi de şanţuri şi sfârşeste in apa. Spălaţi-vă maşina la o spălătorie auto.

Despre sapun nu cred ca se poate spune ca ar fi un produs poluant al mediului dar se pare ca in compozitia sa se gasesc unele ingredientele care au potenţial dăunător asupra omului.

A-pirina − o substanţă derivată din seva răşinoasă a pinului, care este o componentă majoră a terebentinei şi poate afecta sistemul imunitar.

A-terpinolol – această chimicală este extrem de iritantă pentru membranele mucusului. Expunerea frecventă sau prelungită poate cauza edem şi deasemenea dificultăţi de respiraţie.

Benzaldehida − supranumită şi ulei de migdale amare, este un narcotic şi un anestezic care poate să cauzeze o depresie la nivelul sistemului nervos central. Când este inhalat, poate produce ameţeli, vărsături şi scaderea bruscă a tensiunii.

Acetatul de benzil − un iritant pentru ochi şi plămâni şi un cunoscut cancerigen.

Etanol – apare pe lista substanţelor iritante, dăunatoare şi este folosit în farbricarea ojei de unghii şi a diluantului. Această chimicală poate irita căile respiratorii, poate pune in primejdie vederea si cauzează pierderea controlului asupra muşchilor.

LSS-ul − distruge grăsimile şi pune în pericol abilitatea pielii de a rămâne hidratată. Este clasificat ca fiind mutagen, însemnând că poate altera materialul genetic al celulelor.

Triclosan – un antibacterian şi un mutagen foarte uşor absorbit prin piele. Este un iritant pentru ochi şi cauzator de probleme la ficat.