Noi inca nu sintem in stare sa privim cerul, altfel decit de la distanta. De aceea, priveste curajos catre ora hotaritoare: este cea de pe urma, dar numai pentru trup, nu si pentru spirit. Priveste tot ceea ce ai imprejuru-ti ca pe niste obiecte ale unui loc prin care treci: se cuvine sa mergi mai departe. Natura il prada pe cel ce se duce, ca si pe cel ce intra.Nu putem duce cu noi mai mult decit aveam cind ne-am nascut, ba chiar trebuie sa lasam mare parte din ce aveam de-a lungul vietii: iti va fi luat invelisul acesta care te cuprinde, pielea; iti vor fi luate carnea si singele ce curge prin tot trupul; iti vor fi luate oasele si tendoanele, care sustin tot ce este lichid si moale in noi. Ziua aceasta de care te temi de parca ar fi ultima este cea dintii zi a vesniciei. Lasa jos povara grea a materiei: de ce vrei sa zabovesti, tu care si mai inainte venisesi la lumina lasind in urma trupul in care stateai ascuns? Te agati, opui rezistenta: si atunci maica-ta te-a impins afara cu mare chin. Gemi, implori: si plinsul acesta e la fel cu al nou-nascutului, numai ca pe atunci meritai sa fii iertat – ai sosit pe lume nepriceput si nestiutor. Iesit din adapostul cald si umed al pintecelui matern, te-a atins suflarea aerului de afara, apoi ai fost prins cu o mina aspra si, inca fraged si cu totul nestiutor, ai ramas uluit dinaintea unei realitati necunoscute: acuma nu mai este pentru tine ceva nou sa fii despartit de un corp din care faceai parte mai inainte; lasa senin in urma aceste membre ce sint de-acum fara folos si paraseste trupul acesta in care ai locuit vreme indelungata. Va fi sfisiat, ingropat, va fi nimicit: ce-ti pasa? Asa stau lucrurile: intotdeauna va fi pierdut invelisul ce-l cuprinde pe nou-nascut. De ce iubesti trupul acesta de parca ar fi al tau? El numai te-a acoperit: va veni ziua care te va dezvalui si te va smulge din tovarasia cu acest pintece murdar si plin de miasme. Smulge-te de pe acum, pe cit iti este cu putinta, si fii nepasator la placeri, in afara celor ce tin de nevoile firii, ridica-te de aici pina la cele mai inalte si mai alese cugetari: intr-o zi ti se vor dezvalui misterele naturii, se va risipi aceasta ceata si te va cuprinde din toate partile o lumina stralucitoare. Ramii cu bine.

Seneca