Forte folosite in kinetoterapie

Forta de frecare

Poate ne-am gandit prea putin la cat de utila ne este, dar de fapt, ea reprezinta una dintre cele mai importane aplicatii ale fizicii in viata practica. Ce ar fi sa ne gandim cum ar arata lumea fara aceasta forta de frecare: saltul cu parasuta nu ar fi posibil, cuiele nu ar sta in gard sau dopul intr-o sticla. Totul ar fi un haos total. Viata nu ar fi posibila pe Terra fara aceasta forta de frecare.

Sa consideram un corp care aluneca pe suprafata altui corp. Cele doua suprafete in contact, oricat de bine ar fi lustruite mai au inca asperitati

pe care, chiar daca nu le vedem cu ochiul liber la putem vedea la microscop. Asperitatile acestea constituie tot atatea piedici si corpul, daca nu este in stare sa

le sara, sa le rupa, sa le indoie, va ramane in repaus. Alunecarea intampina deci o forta de opunere, pe care o numim frecare si forta tangentiala minima, in stare sa scoatacorpul din repaus este, evident egala si opusa ca sens acestei frecari.

Forta de frecare actioneaza tangential si se opune alunecarii unui corp, pe o suprafata data.Ea depinde de natura si de masa corpului si apare la alunecare si rostogolire.Totdeauna forta de frecare la alunecare este mai mare decât forta de frecare la rostogolire.

Relatia de calcul a fortei de frecare este: coeficientul de frecare înmultit cu greutatea corpului.

Interactiunea

Interactiunea reprezinta actiunea reciproca a unui corp asupra celuilalt.Efectele interacţiunii pot fi statice sau dinamice. Efectele statice sunt deformari

elastice si plastice. Efectele dinamice sunt :modificarea caracteristicilor miscării,marirea sau micsorarea vitezei, schimbarea directiei de miscare, schimbarea sensului de miscare, trecerea din repaus in miscare sau invers.

Forta deformatoare si forta elastica Actiunea unei forte asupra unui corp poate produce deformarea corpului (un

efect static al forţei) Deformarea unui corp este numita “elastica” daca dupa incetarea actiunii fortei

deformatoare corpul revine la forma initială(ca un resort), si este numita “plastica” daca nu mai revine la forma initiala (ca plastilina ).

1

Forta elastica apare in corpul elastic (arcul) deformat, avand tendinta de a readuce corpul la forma initială. Forta elastica este egala ca marime cu forta deformatoare, dar are sens opus.

Orice arc sau corp elastic este caracterizat de o constanta elastica(notată:K). Cu cat arcul e mai “tare” si greu de deformat, cu atat are constanta elastica mai

mare. Constanta elastica a unui corp elastic(arc) se calculeaza din raportul dintre forta

deformatoare si lungimea alungirii resortuluiConstanta elastica e o caracteristica a corpului elastic, nu a materialului din care

e alcatuit, si se masoara în : N/m .Forta elastica este folosite de catre : benzile elastic, mingi medicinale, corzi

elastic,placi elastic,flexoare(palma si incheietura).

Forta de greutate

Greutatea corpurilor este o marime fizica care exprima forta de atractie pe care o exercita pamantul asupra corpurilor.

Un corp de masa m aflat la suprafata Pamantului este supus atractiei acestuia. Asupra sa actioneaza o forta G=m·g , numita greutate, unde este acceleratia gravitationala terestra. Valoarea acceleratiei gravitationale variaza cu latitudinea si altitudinea dar aceste variatii sunt mici si în calcule se poate considera valoarea medie g=9,81 m/s2 . In ceea ce priveste directia sa, vectorul g este aproximativ dirijat catre centrul Pamântului, existand o mica deviatie datorata miscarii de rotatie a Pamantului.

Daca într-o problema concreta de mecanica corpurile ce intervin se afla raspândite pe o regiune ale carei dimensiuni sunt neglijabile în raport cu cele ale Pamântului, atunci câmpul de vectori g poate fi considerat constant si, prin urmare, greutatile diferitelor puncte materiale pot fi considerate ca forte paralele si se pot folosi rezultatele obtinute la reducerea sistemelor de forte paralele.

Masurari de precizie arata că nici pe Pamant greutatea unui corp nu este constanta, ci depinde de valoarea locala a acceleratiei gravitationale. Aceasta depinde de latitudine, de altitudine si de distributia locala de masa a scoartei terestre. De aceea cantarele care masoara masa prin intermediul greutatii trebuie sa fie calibrate inainte de utilizare si au precizia optima numai in locul unde s-a efectuat calibrarea (problema se pune numai la cantarele cu precizie mai bună de 1%). Balantele nu sufera de aceasta limitare; ele efectueaza calibrarea în mod natural la fiecare masurare, intrucat functioneaza prin compararea greutatii necunoscute cu greutati cunoscute.

Notiunea de centru de masa este mai generala decat cea de centru de greutate, care are sens doar pentru mase aflate în câmp gravitational (nu neaparat terestru). Astfel, este impropriu sa vorbim despre centrul de greutate al sistemului planetar dar se poate vorbi despre centrul de masa al acestuia (care se afla foarte aproape de centrul de masa al Soarelui). Centrul de masa si centrul de greutate coincid însa în cazul unui sistem de puncte materiale aflat în câmp gravitational uniform.

Mijloace si metode de aplicare a exercitiilor fizice in fizio kinetoterapie

Principalul mijloc de recuperare a afectiunilor aparatului locomotor este exercitiul fizic sub diferite forme. Exercitiile fizice se impart in urmatoarele categorii:

1.Exercitii cu scaderea rezistenteiEle se utilizeaza in prima parte a tratamentului pana la reluarea integrala a

miscarii active.2

Cele mai frecvente exercitii folosite cu diminuarea rezistentei sunt:-miscarile pasive

-exercitiile combinate-exercitiile fizice care folosesc inertia segmentului-exercitiile executate cu ajutorul corzii elastice -exercitiile in care se folosesc aparate sau sisteme de parghii si greutati-exercitiile efectuate cu ajutorul aparatelor formate din scripeti si greutati-exercitii efectuate din pozitii favorabile din punct de vedere biomecanic-exercitii executate in apa.

2.Exercitii cu cresterea rezistenteiRezistenta este elementul principal al progresiei, ajungandu-se la solicitari

maximale. Exercitiile bazate pe cresterea rezistentei se impart in urmatoarele categorii:-exercitii in care se foloseste gravitatia

-exercitii in care se foloseste opozitia unei forte externe-exercitii cu autorezistenta - exercitii cu rezistenta in perechi, rezistenta realizata cu ajutorul diverselor aparate portative

3.Exercitii staticePentru recuperarea functionala dupa interventiile chirurgicale, exercitiile

izometrice au un rol important din prima pana in ultima zi de tratament. Kinetoterapia pre si postoperatorie este un mijloc valoros de prevenire cat si de cura a decaderii psihice specifice acestei perioade, favorizand desfasurarea procesului de reabilitare. Terapia prin miscare intra in actiune concomitent cu celelalte mijloace in cadrul planului terapeutic general unitar.

Pentru a va asigura si mentine o stare de sanatate optima si a beneficia de cele mai bune programe terapeutice realizate individual , pentru fiecare persoana si afectiune in cauza, centrul nostru va recomanda sa apelati cu incredere si sa nu ezitati sa folositi la maximum aceasta metoda excelenta de recuperare medicala.

Mobilizarea pasiva pura asistata

Mobilizarea pasiva pura asistata reprezinta cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva executata de mainile kinetoterapeutului, pacientul relaxandu-si voluntar musculatura. Prin aceasta tehnica se realizeaza totalitatea efectelor mobilizarii pasive, fiind cel mai eficient mod de a misca o articulatie, privata de comanda voluntara in intregime.

Mobilizarea pasiva, prin efectele multiple pe care le exercita asupra sistemelor si aparatelor organismului, se considera o tehnica a exercitiului fizic medical, foarte utila in recuperarea bolnavului neurologic, posttraumatic si reumatic.

Conditii de realizare a mobilizarilor pasive

v     cunoasterea exacta a suferintelor pacientului, diagnosticului bolii si a celui functional (bilantul articular si muscular), a starii morfopatologice a structurilor care vor fi mobilizate pasiv;

v     kinetoterapeutul trebuie sa cunoasca bine tehnica executarii mobilizarilor pasive;

v     asigurarea colaborarii, cooperarii si intelegerii de catre bolnav a manevrelor care i se aplica;

v     pozitionarea corecta a bolnavului, astfel incat sa ofere maximum deconfort tehnic de lucru kinetoterapeutului, cat si confort pacientului; se recomanda ca

3

segmentele supuse mobilizarilor sa fie fara imbracaminte, iar pacientul sa poata privi miscarea segmentelor respective;

v     miscarea se executa in directiile fiziologice, cu amplitudine maxima, asociind pozitii si miscari de facilitare (ex. pozitia de rotatie externa a bratului faciliteza mobilizarea lui pe abductie);

Indicatii pentru realizarea corecta a mobilizarilor pasive

Cunoasterea exacta a prizelor are mare importanta si trebuie sa respecte urmatoarele:

1.      O articulatie nu se mobilizeaza prin intermediul altei articulatii, intre mainile kinetoterapeutului fiind cuprinsa doar articulatia de mobilizat;

2.      Prizele trebuie sa utilizeze cel mai mare brat al parghiei mobilizate (sunt si exceptii), iar contrapriza trebuie aplicata in apropierea articulatiei;

3.      Locul de aplicare al prizei constituie un mod de facilitare sau inhibitie a unui grup muscular;

4.      Mobilizarea pasiva este o tehnica analitica, antrenand succesiv articulatie dupa articulatie, aplicandu-se de asemenea succesiv pentru fiecare directie de miscare;

5.      Mobilizarea pasiva nu trebuie sa provoace durere, pentru a nu declansa reflexe de aparare” musculara (pentru intinderea tesuturilor se poate forta miscarea asigurandu-se suportabilitatea pacientului, cooperarea lui);

6.      Parametrii de executie ai mobilizarii pasive sunt: forta, viteza, durata si frecventa, care se adapteaza starii clinice locale si scopului urmarit;

7.      Pregatirea segmentelor de mobilizat se poate realiza prin incalzire locala (comprese calde, hidroterapie), masaj, electroterapie antalgica, in scopul relaxarii musculare si diminuarii durerii.

Bolnavul trebuie prevenit asupra limitelor durerii, pe care trebuie sa o suporte. In acest scop, este recomandabil ca limita de tensiune segmentara ce poate fi suportata de catre bolnavi, sa fie testata manual de catre kinetoterapeut inca inainte de inceperea tratamentului postural, tot asa procedandu-se si in continuare, cand amplificarea miscarii se impune.   

      Mobilizarea autopasiva

Pacientul isi poate mobiliza si singur un segment, cu ajutorul unor instalatii (cel mai folosit mod de mobilizare autopasiva este cu ajutorul scripetilor).

 Indicatiile de mobilizare autopasiva sunt speciale pentru lucrul la domiciliul pacientului.

 Mobilizarea autopasiva poate fi obtinuta prin mai multe modalitati:v     sub presiunea corpului (ex. mobilizarea genunchiului in flexie prin

genuflexiune);v     prin actiunea membrului sanatos asupra celui bolnav (ex. in cazul

hemiplegiei, mana sanatoasa mobilizeaza mana afectata);v     prin intermediul “coarda – scripete”;v     prin intermediul unor instalatii de mecanoterapie (actionate de catre pacient

prin manivela, levier, roata).Mobilizarea autopasiva cu ajutorul scripetelui poate fi de doua feluri:v     autopasiva simetrica, cand montajul realizeaza miscarea ambelor membre

(sanatos si bolnav) in acelasi sens, metoda urmarind punerea in valoare pentru facilitare a reflexelor colaterale;

4

v     autopasiva asimetrica, cand montajul realizeaza miscarile celor doua membre (fie superioare, fie inferioare) in sensuri inverse.

Mobilizarile autopasive sunt mai usor tolerate de pacient, mai ales atunci cand durerea este prezenta, deoarece acesta isi poate doza amplitudinea miscarii in functie de gradul propriu de suportabilitate.

Mobilizarea activa

Definitoriu pentru aceasta miscare este implicarea contractiei musculare proprii segmentului ce se mobilizeaza. Pentru ca aceasta contractie musculara poate fi reflexa sau voluntara, atunci se deosebeste o mobilizare activa reflexa si o mobilizare activa voluntara.

Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar de pacient, aparand de fapt ca raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Persoana aflata in aceasta situatie percepe stimulul, de aceea activitatea motorie reflexa poate fi provocata si utilizata pentru facilitarea sau ameliorarea unei miscari sau posturi kinetoterapeutice.

Exista cateva metode de a provoca contractia reflexa prin:a)     reflexul de intindere („stretch-reflex”) – intinderea brusca a unui muschi

inervat determina contractia acestuia pentru echilibrarea fortei de intindere. Daca se aplica o rezistenta contra miscarii se realizeaza o tensiune crescuta in muschi, o contractie de calitate superioara. Stretch-reflexul se datoreaza stimularii fusurilor neuromusculare;

b)     reactiile de echilibrare – repezinta o suita de exercitii declansate in vederea restabilirii echilibrului corporal, pierdut prin interventia unei forte extrinseci;

c)      reflexele de pozitie – pozitia ortostatica este mentinuta printr-un joc continuu de contractii musculare declansate involuntar pe baza unor reflexe cu punct de plecare in muschi, labirint, structuri articulare si in perceptia cutanata a plantei.

Stimularea neuromusculara obtinuta prin mobilizarea activa reflexa, in situatii in care efortul voluntar este ineficient, constituie genul de miscare care, in cazul parezelor, intretine vascularizatia, troficitatea si extensibilitatea muschilor, reduce spasticitatea, in baza inervatiei reciproce, dezvoltand in acelasi timp stereotipuri.

Mobilizarea activa voluntara a reprezentat mereu fondul oricariu program kinetologic. Caracteristica acestei tehnici este miscarea voluntara, comandata, ce se realizeaza prin contractia musculara si consum energetic. Efectele mobilizarii active voluntare se suprapun peste cele ale mobilizarii pasive pure asistate, cu mentiunea ca rezultatele obtinute sunt insa mult mai importante si apar intr-un timp mai scurt.

Modalitatile tehnice ale mobilizarii active voluntare sunt variate:v     mobilizare libera – miscarea este executata fara nici o interventie

facilitatoare sau opozanta exterioara. Miscarea se desfasoara dupa o serie de reguli dictate de scopul urmarit, avand ca parametri directia de miscare, amplitudinea, ritmul, forta, durata, pozitia in care se executa;

v     mobilizarea activo-pasiva – implicata cand forta muschiului are o valoare intre coeficientii 2-3, prin ajutorul acordat pacientului la efectuarea miscarii active pentru protejarea fortei musculare, pentru o corecta directionare pe toata amplitudinea unei miscari, pentru a sustine si mobiliza segmentul mobilizat sau a realiza concomitent o miscare combinata, complexa;

v     mobilizarea activa cu rezistenta – spre deosebire de mobilizarea activo-pasiva unde forta externa este ajutatoare, aici forta extrinseca este opozanta. Astfel musculatura va dezvolta un travaliu mai mare, tensiunea in muschi va fi marita, iar forta si troficitatea lui vor fi direct proportionale. Obiectivul primordial in aceasta tehnica

5

este cresterea fortei si rezistentei musculare. Rezistenta utilizata in aceasta mobilizae activa este prin scripeti cu greutate, prin arcuri si materiale elastice, realizata de kinetoterapeut sau autorezistenta.

Tehnici kinetice staticeKinezia statica este reprezentata de contractia musculara care nu determina

miscarea segmentului.Exista doua posibilitati tehnice de executare a kineziei statice:• contractia izometrica;• relaxarea musculara.Contractia izometricaUrmareste cresterea tonusului muscular. In timpul travaliului muscular

izometric, muschiul nu-si modifica dimensiunea, fibrele musculare isi maresc tensiunea, fara sa se scurteze.

Forta dezvoltata de muschiul care incearca sa deplaseze un obiect imobil este denumita “forta izometrica” si apare in cazul in care lucreaza contra unei rezistente mai mari decat forta lui actuala.

Pentru invingerea unei rezistente, cu cat aceasta este mai mare, cu atat numarul unitatilor motorii solicitate este mai mare. Rezistenta maxima specifica contractiei izometrice, pune in tensiune toate fibrele musculare, ceea ce va conduce la cresterea fortei musculare.

Spre deosebire de contractia izotonica, in care muschiul isi modifica lungimea fibrei fara modificari importante ale tensiunii de contractie, in contractia izometrica creste tensiunea de contractie la aceeasi lungime a muschiului. Prin contractia izometrica se obtine o rapida hipertrofiere a masei musculare.

Metodica aplicarii contractiei izometrice trebuie respectata deoarece este obositoare, prin reducerea circulatiei sangvine la nivelul muschiului contractat (ex. contractia dureaza 6 secunde, pauza 12 secunde, numar de repetari 4 – 6).

Relaxarea musculara

Scaderea tensiunii de contractie la nivelul unui muschi il decontractureaza, il ,,relaxeaza’’.

O tensiune de contractie exista totusi la nivel muscular, chiar si atunci cand muschiul respectiv se afla intr-o stare de maxima relaxare.

Tonusul muscular este variabil, aspect cu mare importanta la nivelul musculaturii posturale (antigravitationale) unde se regleaza “tonusul postural”.

Exista situatii in care tonusul muscular ramane crescut, chiar si in “stare de repaus” (afectiuni psihice sau stari psihice modificate).

Unele situatii patologice determina cresteri importante ale tonusului muscular, contracturi puternice, localizate sau generale (spasticitate).

Exercitii cu scripeti

Se efectueaza prin intermediul circuitelor reprezentate de montaje compuse din 1, 2, 3 scripeti, coarda (corzi), sisteme de prindere, greutati (contragreutati). Scripetii sunt ficsi sau mobili, au diverse modele si permit teoretic modificarea directiei unei forte, cu mentinerea constanta a marimii ei si a pozitiei subiectului.

Un scripete este format din 2 parti: scripete propriu-zis, cu sant si ax; brate, pe care se fixeaza axul si care se termina cu un carlig de fixare. Coarda are o lungime medie de 2-4 metri, in functie de gradul de mobilitate al articulatiei, lungimea bratului parghiei, pozitia pe care dorim sa o imprimam scripetilor.

6

Sistemele de prindere se plaseaza distal de articulatia de mobilizat si sunt reprezentate de dispozitive speciale pentru mana, picior sau de chingi pentru celelalte articulatii. Daca intre articulatia de mobilizat si sistemul de prindere se interpun articulatii intermediare, acestea trebuie fixate. Greutatile sunt reprezentate de orice element capabil sa constituie o contragreutate etalonata: greutati metalice cu valori fixe; saci cu alice de plumb (periculosi); saci cu nisip (nu sunt periculosi, se etaloneaza usor); greutatea segmentului mobilizator in automobilizari. Cand greutatea mobilizeaza segmentul miscarea este pasiva.

Scripetele mobil are avantajul ca forta necesara ridicarii segmentului de membru sau a contragreutatii este jumatate din valoarea greutatii acestora.

Cand circuitul utilizeaza mai multi scripeti: primul scripete, care vine in contact cu segmentul de membru ce va fi mobilizat se numeste scripete de receptie sau de tractiune; urmatorul sau urmatorii scripeti se numesc de transmisie.

Unicul scripete, in cazul circuitelor cu un scripete, sau scripetele de receptie, in cazul circuitelor cu mai multi scripeti, trebuie plasat in planul miscarii segmentului de mobilizat; in pozitia de start coarda va fi perpendiculara pe acesta. Prin marirea numarului de scripeti mobili scade efortul de ridicare.

Sistemul scripete-greutate este reprezentat de montajul in care la un capat al corzii se gaseste segmentul de mobilizat, iar la celalalt greutatea. Se utilizeaza in mobilizari pasive si active cu rezistenta. Obtinerea formei de mobilizare depinde de locul de amplasare a scripetelui, in montaje cu un scripete si de numarul lor, in circuitele cu mai multi scripeti. Cand sistemul este utilizat in scop de ingreunare, rezistenta care se opune muschiului depinde de: valoarea greutatii cu care variaza direct proportional si marimea distantei dintre vectorul fortei si articulatia care mobilizeaza segmentul. Cu cat vectorul este mai in prelungirea axei segmentului, cu atat rezistenta va fi mai mica; cu cat unghiul este mai aproape de 900, cu atat valoarea rezistentei creste.

Sistemul scripete-reciproc este reprezentat de montaje, in care la un capat al corzii se gaseste segmentul de mobilizat, iar la celalalt segmentul mobilizator, considerat corespondentul greutatii in sistemul scripete-greutate. Astfel se realizeaza automobilizari care au mai multe avantaje: pacientul poate intrerupe mobilizarea cand apare durerea; pacientul poate executa sedinte repetate si prelungite de mobilizare cu suferinte minime si rezultate maxime, constand in cresterea amplitudinii articulare; pacientul este motivat sa actioneze in redorile articulare indiferent de cauza.

Cand in montaj se utilizeaza scripeti mobili, automobilizarea poate fi realizata si de muschi cu forta scazuta (forta de tractiune necesara mobilizarii segmentului bolnav scade la jumatate cu fiecare scripete mobil introdus in circuit).

Tipuri de circuite: Simetrice: in care miscarea realizata pasiv de membrul bolnav este imaginea in oglinda a celei pe care subiectul o efectueaza cu membrul sanatos; mobilizarea este obligatoriu heterolaterala si de acelasi sens. Avantaje: evita compensatiile; permite utilizarea sinergiilor functionale. Dezavantaje: necesita cateodata montaje complexe; segmentul sanatos nu este totdeauna atat de puternic pentru a antrena fara dificultate circuitul. Asimetrice: in care miscarea realizata pasiv de membrul bolnav este diferita celei efectuate cu membrul sanatos; mobilizarea este homolaterala sau heterolaterala si cu sens diferit. Avantaje: simplitate in realizare si utilizare; totdeauna exista posibilitatea gasirii unui segment mobilizator puternic, care sa asigure mobilizarea segmentului bolnav. Dezavantaje: necesita complicatii. Atat circuitele simetrice, cat si cele asimetrice pot functiona pe segmente homologe si heterologe. Intr-un circuit care functioneaza pe segmente homologe, membrul sanatos mobilizeaza membrul controlateral intr-o miscare simetrica sau asimetrica. Intr-un circuit care functioneaza pe segmente heterologe, un membru superior sanatos

7

mobilizeaza un membru inferior bolnav si invers. Miscarea este obligatoriu asimetrica. Numarul scripetilor utilizati in montaje variaza intre 1 si 3 in functie de articulatia de mobilizat si de posibilitatile functionale.

Cele mai bune montaje cu scripeti se realizeaza in cusca Rocher, formata din 4 panouri de grilaj metalic montate pe un cadru. Panourile sunt dispuse astfel: 3 laterale cu dimensiuni de 2,10/2 metri si 1 plafon cu dimensiuni de 2,10/2,10 metri. Ansamblul este rigid, proprietate accentuata de montarea mai multor custi in serie, economisindu-se astfel si panouri laterale. Avantaje: rapiditatea, precizia si multitudinea montajelor care pot fi realizate simultan in mai multe planuri, comparativ cu montajele obsinuite in care mobilizarile se efectueaza intr-un plan. In cusca Rocher se executa exercitii cu scripeti, cu sau fara suspensie si exercitii de suspensie segmentara sau generala.

8

9