Formarea popoarelor medievale

Formarea popoarelor romanice In câteva secole, Roma a cucerit un uriaş teritoriu în jurul Mării Mediterane. în urma acestui fapt, s-a desfăşurat o primă sinteză etnică şi lingvistică dominată de procesul de romanizare.

Romanizarea este un proces care s-a desfăşurat datorită mai multor factori precum: oraşele, armata, coloniştii aduşi în teritoriile cucerite etc. Localnicii din regiunile devenite provincii romane (Italia, Galia, Spania, Dacia etc.) şi-au însuşit civilizaţia, tradiţiile, religia, cultura romanilor şi, în special, limba cuceritorilor, limba latină.Provincia romană Dacia, pe care romanii au cucerit-o în urma a două războaie (101-102, 105-106), a fost profund şi ireversibil romanizată. La aceasta a contribuit colonizarea masivă organizată de stat şi prezenţa unei puternice armate în provincie. Intrucât în Dacia au sosit colonişti vorbitori de limbă latină din multe alte provincii, această limbă a devenit instrumental de comunicare între locuitori.Provinciile romanizate din apusul Imperiului, în special Italia, Galia, Spania, au alcătuit romanitatea occidentală. în partea de răsărit a Imperiului au fost romanizate teritoriile Daciei şi partea de nord a Peninsulei Balcanice, care au alcătuit romanitatea orientală.

Migraţiile. Al doilea moment în formarea popoarelor romanice 1-a constituit invazia triburilor germanice în apusul Europei, respectiv, a slavilor în Răsărit. A avut loc o a doua sinteză etnică şi lingvistică în urma căreia s-a desăvârşit procesul de formare a popoarelor romanice (italian, francez, spaniol, portughez, român). Limba latină vorbită în teritoriile romanizate s-a modificat lent şi sub influenţa migratorilor germanici şi a celor slavi.

Formarea popoarelor germanice La începutul erei creştine, triburile germanice ocupau regiuni întinse la nord de Dunăre şi Marea Neagră. Romanii au încercat să cucerească teritoriile locuite de germani, însă această tentativă a eşuat.In secolul al IlI-lea, Imperiul Roman a intrat într-o lungă perioadă de decadenţă. Profitând de acest fapt, triburile germane au întreprins numeroase atacuri la frontierele romane de la Dunăre şi Rin. Presiunea asupra Imperiului a sporit în urma mişcării triburilor asiatice ale hunilor care i-au împins pe germani spre sud şi spre vest. în anul 376, vizigoţii au provocat o mare înfrângere romanilor la

Adrianopol, după care romanii nu s-au mai refăcut. în următoarele decenii vizigoţii au ajuns în Spania, ostrogoţii în Italia, vandalii în Africa de nord, anglii şi saxonii în Britania (Anglia), francii în Galia (Franţa) etc.în zonele în care romanizarea a fost mai puţin intensă (Anglia, Austria, sudul Germaniei), germanii şi-au impus limba.Ultimul val de migratori germani l-au reprezentat vikingii (normanzii). Aceştia trăiau în Danemarca, Norvegia şi Suedia, începând cu secolul al VUI-lea, navigând pe excelentele lor nave, vikingii au atacat Europa occidentală. Atacurile lor au provocat groază, datorită cruzimii de care normanzii au dat dovadă.Normanzii erau nu numai războinici, ci şi excelenţi negustori. Astfel, grupuri de vikingi au străbătut drumul comercial care unea Scandinavia de Constantinopol (care atunci era cel mai mare centru urban din Europa), contribuind la formarea statului rus (în care elementul scandinav a fost asimilat de cel local). Vikingii au ajuns la Marea Mediterană şi chiar în America (în jurul anului 1000, cu o jumătate de mileniu înaintea lui Cristofor Columb).Popoarele germanice ocupă o întinsă suprafaţă în Europa: Germania, Anglia, Austria, Peninsula Scandinavă, Ţările de Jos etc.

Formarea popoarelor slave Al treilea grup important de popoare din Europa îl reprezintă popoarele slave. Patria slavilor era situată la nord de Munţii Carpaţi. Ei se ocupau, în principal, cu agricultura şi războiul. Primele informaţii scrise despre slavi datează din secolul al Vl-lea. în acest secol slavii au început migraţia pe o largă arie geografică. Astfel, începând cu anul 602, ei au trecut Dunărea şi s-au revărsat în număr mare în Peninsula Balcanică. Aici au slavizat o mare parte a peninsulei. Până la sfârşitul primului mileniu, au luat naştere trei grupuri de popoare slave: slavii de răsărit (ruşii), slavii de apus (cehii, polonezii etc), slavii de sud (bulgarii, sârbii, croaţii etc). începuturile organizării politice a popoarelor slave a condus la apariţia statelor (Bulgaria, Rusia kieveană etc).Treptat, popoarele slave au trecut la creştinism (spre exemplu, polonezii şi ruşii s-au creştinat în secolul al X-lea).

Popoarele fino-ugrice Sunt originare din Asia, din regiunea Munţilor Altai. Unii cercetători consideră că limbile vorbite într-o mare parte a Asiei, ca şi limbile popoarelor fino-ugrice, îşi au originea în limba altai.Popoarele fino-ugrice stabilite în Europa sunt ungurii, finlandezii şi estonienii. Ungurii s-au deplasat treptat spre apus, aşezându-se în Atelkuz („Ţara dintre râuri”, situată probabil între Nipru şi Nistru). Atacaţi de alte triburi nomade, maghiarii au părăsit pe la 895 Atelkuzul şi s-au aşezat în Bazinul Carpatic (incluzând

Transilvania) în 896. Acesta este punctul de vedere al istoricilor maghiari, care contestă astfel continuitatea românilor în Transilvania. Treptat, ungurii şi-au însuşit modul de viaţă sedentar, agricultura devenind o ramură economică mai importantă decât păstoritul. Ungurii s-au creştinat în timpul regelui Ştefan cel Sfânt (997-1038). Istoricii români sunt de părere că abia după acest moment a început cucerirea sistematică a Transilvaniei, care a devenit voievodat autonom în cadrul Regatului Ungariei. Românii şi maghiarii din Transilvania au avut o istorie comună timp de un mileniu. Influenţe reciproce între cele două popoare se constată în viaţa economică, cultură, tradiţii etc. Ele au fost benefice, atât pentru români, cât şi pentru maghiari.

Popoarele turanice

Turcii apar în izvoarele chineze în secolul al Vl-lea. Ei trăiau în vastele regiuni ale Asiei Centrale. Principala ocupaţie o constituia creşterea animalelor. Incepând cu secolul al VII-lea turcii au îmbrăţişat religia musulmană. între turci s-au afirmat, din punct de vedere politic, turcii-oguzi. Aceştia au format un stat puternic condus de dinastia Selciukizilor, de la numele căreia au fost numiţi turci selciukizi. Selciukizii au cucerit un vast teritoriu ajungând până în Asia Mică. Această regiune a constituit nucleul unui nou stat turc, cel otoman, precum şi cel al naţiunii turceşti din zilele noastre.

Arabii

Leagănul poporului arab este Peninsula Arabică ce se întinde între Marea Roşie şi Golful Persic. în cea mai mare parte această peninsulă este acoperită de deşert. Din această cauză cei mai mulţi arabi erau nomazi. Doar pe coasta de vest condiţiile naturale permiteau practicarea agriculturii. Unificarea triburilor arabe a fost realizată de către Mahomed (570-632), întemeietorul religiei musulmane (islamice). După moartea lui Mahomed statul arab a reuşit, într-un timp foarte scurt să cucerească un teritoriu uriaş care se întindea între Asia Centrală şi Oceanul Atlantic. în zona cuprinzând Africa de Nord, Siria, Irak arabii şi-au impus nu numai religia islamică, ci şi limba. Aici este teritoriul pe care trăieşte şi astăzi marea naţiune arabă.