fiziopatologie lp 20
TRANSCRIPT
Fiziopatologie 21.05.2002LP 20
EKG II
Electrozii derivaţiilor precardiale – unipolare- Sunt 6 împărţite câte 2 în 3 grupe- Derivaţiile drepte şi anterioare :
o V1 – spaţiul 4 intercostal parasternal drepto V2 – spaţiul 4 intercostal parasternal stâng
- Derivaţiile de tranziţie :o V4 – spaţiul 5 intercostal pe linia medioclavicularăo V3 – la jumătatea distanţei dintre V2 şi V4
- Derivaţiile stângi şi posterioare :o V5 – spaţiu 5 intercostal stâng pe linia axilară anterioarăo V6 – spaţiu 5 intercostal stâng pe linia axilară medie
Pentru atrii derivaţiile de elecţie sunt V1, V2 şi D2.Pentru atriu stâng îi putem observa modificările şi în D1.Pentru VD vizualizăm în V1 şi V2.Septul interventricular : V1, V2, D2, D3, aVF. Ultimele trei pentru
că jumătatea posterioară a septului coboară spre diafragm.Pentru baza VS – se practică V5, V6
Faţa posterioară a VS – ce este culcată pe diafragm se vede bine pe D2, D3, aVF. Tot ce urcă deasupra diafragmului nu se vede bine.
AS – fiind posterior nu prea se vede. Când este patologic practicăm derivaţiile endo-esofagiene.
1 / 6
Fiziopatologie 21.05.2002LP 20
Mapping-ul EKG
Planul de analiză a EKG :
1. Să apreciem dacă există ritm sinusal sau nu - Căutăm unde P care trebuie localizate înainte de QRS- P să fie identice într-o singură derivaţie- Intervalul de timp între 2 P succesive să fie constant (adică
intervalul PQ constant).- Dacă nu se respectă aceste criterii – se constată absenţa ritmului
sinusal, de exemplu în fibrilaţia atrială
2. Să stabilim frecvenţa ritmului cardiac, respectiv alura ventriculară
- Alura ventriculară =
- 1mm = 0,04s la o viteză de 25mm/s- dacă nu este ritm sinusal facem media între 2 distanţe.- Alura ventriculară normală este între 60 şi 80 bătăi/min.- Dacă este peste sau sub şi este ritm sinusal atunci se numeşte
bradicardie sau tahicardie sinusală
3. Analiza morfologicăa) Unda P
- Se înregistrează exclusiv fenomene electrice din miocardul de lucru pentru segmentul PQ – întârzieri în nod şi conducerea în reţeaua Purkinje.
- Durata o Pe orizontală aproximativ 0,08-0,10 s, dacă nu e nimic
patologic în rest poate fi chiar 0,11 s.o Creşte mai mult de 0,10-0,11 s – P lăţit – supraîncărcare
atrială stângă – SAS – patologie mitrală – P mitralo În tulburări de conducere intra atrială = blocuri
- Amplitudinea o 1 mm vertical = 0,1 mVo maxim 2,5 mm = 0,25 mVo crescut cu vârful ascuţit = P „în cort” sau P-ul pulmonar –
se întâlneşte în SAD (supraîncărcare atrială dreaptă)o se poate ca la acelaşi pacient să întâlnim şi unul şi
celălalt, de exemplu în afecţiuni mitrale vechi neglijate- Axa
2 / 6
Fiziopatologie 21.05.2002LP 20
o O calculăm întotdeauna în planul frontal o În derivaţiile membrelor unde P e maxim este paralel cu
derivaţia respectivă, unde este minim este perpendicular pe derivaţia respectivă
o Este de aproximativ +45° – +60°; şi este deviată spre 90°în patologia de AD – SAD şi spre 0° în SAS.
- Formao Rotunjită cel mai des în cupolă, dar există şi alte 3
posibilităţi fiziologice :o P bifid – se înregistrează separat depolarizarea pentru AD
şi pentru AS cu condiţia ca intervalul de timp între cele 2 vârfuri să fie cel mult 0,02s – nu este normal şi este patologic :
o P echidifazic – mai întâi depolarizarea AD apoi AS dar de sens diferit , cu condiţia ca distanţa între cele 2 peak-uri să fie mai mică de 0,02s. Variante patologice : mai mult AD :
o P izoelectric - fiziologic în aVL
b) Intervalul PQ - acolo unde se vede unda Q, dacă nu există q luăm intervalul PR- unda P este segmentul PQ- e izoelectric- durata de 0,12 – 0,21 s este funcţie de frecvenţă- scade în tahicardii şi creşte în bradicardii- poate creşte în afară de bradicardii – în blocurile atrio-
ventriculare de grad I (vezi blocurile)- scade sub 0,12 s :
o tahicardie – este sindrom de preexcitaţie ventricularăo în extrasistolele nodale superioare
3 / 6
Fiziopatologie 21.05.2002LP 20
c) Complex QRS- durata : 0,08 – 0,10 s - nu avem scădere de durată - creşteri discrete până la 0,12 s în hipertrofii ventriculare,
tulburări de conducere ventriculare (bloc minor) - creşteri importante peste 0,12 s până la 0,20 s în BRD (bloc de
ramură dreaptă), BRS (bloc de ramură stângă), sindrom de preexcitaţie ventriculară
- amplitudinea :o în derivaţiile membreloro normal 0,5 – 1,6 mV (16 mm)o sub 0,5 mV – hipovoltaj :
un criteriu dacă este pe toate derivaţiile – ischemie difuză
pericardită – din cauza lichidului nu mai înregistrează bine
lichid în pleura mediastinală când pacientul este un pulmonar cronic – plămânul
este mai umflat şi ecranează o peste 1,6 mV : hipertrofiile ventriculare mai ales stângi,
blocuri majore, extrasistole ventriculare când centrul ectopic este mai aproape de electrod
- Axa QRS :o Aceleaşi criterii : în derivaţiile membreloro Pentru că facem suma algebrică : convenţie – R pozitiv
iar Q şi S negativeo Orientate pe direcţia +30 – +60° - maxim în D2o Se admit şi variaţii fiziologice între 0 şi 90° :
0° la obezi – cord orizontalizat dar ascunde şi o hipertrofie stângă
90° - cord verticalizat la cei slabi şi înalţi, dar poate fi o hipertrofie dreaptă incipientă
- forma : se apreciază în precordiale – unde se înregistrează aşa numitele modele epicardice
- 3 modele epicardice :
4 / 6
Fiziopatologie 21.05.2002LP 20
Criterii de normalitate pentru unda QPentru a nu se confunda cu unda de infarct
1) Unda Q trebuie să existe numai în derivaţiile stângi : D1, aVL, V5, V6
2) Durata trebuie să fie de maxim 0,04 s (un pătrăţel)3) Amplitudinea celui mai amplu Q să fie de cel mult ¼ din cel
mai amplu R4) Prezenţa undei Q în celelalte derivaţii este patologică
Timpul de apariţie a deflexiunii intrinsecoide (TADI)Reprezintă intervalul de timp între începutul depolarizării
ventriculare şi momentul în care unda de excitaţie ajunge la epicard cel mai aproape de electrodul explorator.
= intervalul de timp între începutul complexului QRS şi momentul înregistrării vârfului ultimei deflexiuni (unde) pozitive din QRS.
TADI se calculează numai pe V1, V2, V5, V6
Îl calculăm pentru a vedea dacă VD se depolarizează mai devreme şi dacă se respectă asincronismul depolarizării ventriculare = 0,02s
5 / 6
Fiziopatologie 21.05.2002LP 20
d) Segmentul ST- repolarizarea lentă – activitatea pompelor de pe reticulul
endoplasmic – cu consum de ATP enorm. Primele manifestări de ischemie se văd pe repolarizare
- Septul – trebuie să se repolarizeze primul – este lungimea segmentului ST ce este izoelectric cu excepţia V1, V2 – în care apare o uşoară supradenivelare de cel mult 2 mm a segmentului ST; în rest dacă este denivelat cu 0,5 mm în celelalte derivaţii –este patologic
e) Unda T- este repolarizarea rapidă- primele care se repolarizează sunt zonele epicardice - cu sistola mecanică – un grad fiziologic de ischemie a celulei
miocardice (presiunea exercitată de sângele din ventricul asupra capilarelor coronariene din miocard)
- axa T este orientată la fel cu axa QRS- durată : nu are semnificaţie- amplitudine :
o T se analizează prima dată în derivaţiile standardo Cel mult 1/3 din amplitudinea celui mai mare R, o dacă este <¼ din R – este T aplatizato dacă este >½ din R – este T amplu sau hipervoltat
- axa :o +45° – +60° , rezultă T maxim în D2o T este pozitiv în D1, D2, D3, şi întotdeauna în D1 e mai
amplu decât în D3o T negativ – cel mai des în D1 – e patologico T negativ – în toate derivaţiile standard – pericardita cu
lichid foarte mult- formă : T – rotunjit , uşor asimetric, cu panta ascendentă mai
abruptă decât cea descendentă- poate fi bifid, o primă parte izoelectrică şi alta pozitivă
6 / 6