06.06.2014

Argumente stiintifice - Raportul masa/proton

Masa unui proton este de 1836 de ori mai mare decât cea a unui electron. Dacă acest raport se micşorează în mod sensibil, formarea structurilor bine definite (cum ar fi structurile cristaline sau moleculele organice) nu ar mai fi posibilă. O modificare, fie şi infimă, a constantei de interacţiune nucleară tare ar fi făcut imposibilă apariţia lanţurilor de carbon, lanţuri care stau la baza moleculelor vii. Dacă, din contră, această constantă ar fi fost mai mare cu aproximativ 10%, tot hidrogenul din univers s-ar fi transformat în helium şi astfel în întreg universul nu am fi găsit nici măcar un strop de apă.S-au făcut simulări pe computer privind supravieţuirea lumii vii. Computerul a luat pe rând mai multe constante fundamentale şi a modificat puţin valoarea lor. Dacă din tot setul de constante, fie şi numai una era modificată, legile fizicii şi chimiei se modificau în aşa măsură, încât de fiecare dată verdictul computerului era acelaşi: orice posibilitate de existenţă a vieţii şi a fenomenelor conştiente este imposibilă! De fiecare dată computerul găsea că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de formare a carbonului. Deci constantele fizice au exact valoarea necesară pentru ca noi, oamenii, să existăm!Majoritatea seturilor de valori ar da naştere unor universuri care, deşi ar putea fi foarte frumoase, nu ar conţine pe cineva care să poată admira acea frumuseţe!S-ar putea ridica aici întrebarea: dacă setul de constante fizice ale Universului este unic – deci cu o probabilitate de apariţie extrem de mică -, oare cum de s-a ajuns tocmai la acest set particular? Să fie doar o simplă coincidenţă?!

01.06.2014

Teoria relativităţii şi Biblia

Albert Einstein susţine în teoria relativităţii că viteza luminii în vid este o constantă care nu depinde de sistemul de referinţă. Consecinţele acestui fapt sunt relativitatea timpului, a spaţiului, a masei şi a altor mărimi fizice.

El a ajuns la acest rezultat prin calcul, dar nu a reuşit să explice din ce cauza viteza luminii în vid este constantă. Explicaţia o găsim în altă parte.

Pe prima pagină a Bibliei ni se spune că atunci când a făcut lumea, Dumnezeu mai întâi a făcut lumina şi abia după aceea a creat şi celelalte lucruri care puteau fi luate ca sisteme de referinţă. Având în vedere acest fapt este perfect normal ca viteza luminii în vid să nu depindă de obiectele care nu existau atunci când a fost creată lumina.

Vedem astfel că teoria relativităţii oferă o nouă confirmare a relatării biblice privind facerea lumii, dar mai vedem ceva: teoria relativităţii e considerată o culme a cunoaşterii omeneşti, pe când Biblia abia de aici începe.

În concluzie, consider că ar rebui să avem mai multă încredere în ceea ce ne spune Duhul Sfânt în Biblie şi să nu mai plecăm urechea la basmele celor care o defaimă.

01.06.2014

Big Bangul, contestat de majoritatea americanilor

Un nou sondaj arată că americanii nu cred că Big Bang-ul a dus la crearea universului, în ciuda părerii oamenilor de știință că această teorie cosmologică este de necontestat.

Potrivit  sondajului realizat de AP/GFK, majoritatea americanilor nu mai cred că teoria Big Bangului, potrivit căreia universul a luat fiinţă acum 13,8 miliarde de ani, ar avea vreo bază ştiinţifică, deşi 99,9% dintre membrii Academiei Naționale de Științe susţin în continuare acest lucru, notează theatlantic.com.

În cadrul sondajului, participanţii au fost testaţi în legătură cu gradul lor de încredere vizavi de anumite informaţii şi afirmaţii. Unele au fost mai mai mult sau mai puţin acceptate, însă cu privire la întrebările legate de teoria Big Bangului, aproximativ 51% dintre participanţi au răspuns că nu mai cred sau că au dubii referitoare la ea.

Oamenii de ştiinţă care susţin această teorie au fost deranjaţi de rezultate, deoarece ei cred că teoria se bazează pe dovezi ştiinţifice incontestabile. Randy Schekaman, de la Universitatea din California, Premiu Nobel în anul 2013, a declarat că îndoiala cu privire la Big Bang provine din ignoranță și nu din analiză. La alte întrebări legate de știință din cadrul sondajului însă, majoritatea participanților au răspuns corect. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să considere că lipsa de încredere a oamenilor în teoria Big Bangului nu provine din ignoranță, ci este motivată de complexitatea acesteia sau de lipsa dovezilor.

Potrivit sondajului, nivelul de încredere în evoluţionism și cosmologia Big Bang scade pe măsură ce crește încrederea într-o fiinţă superioară. În mod concret, creştinii au fost mult mai sceptici în legătură cu conceptele ştiinţifice decât cei care nu erau creştini. Potrivit lui Robert Lefkowitz, de la Duke University, atunci când credinţa şi dovezile ştiinţifice stau faţă în faţă, cea care pierde este știința. Este de înțeles că știința nu poate avansa, declară acesta, pentru că nu poți testa credința ca să o demonstrezi falsă. Oamenii de știință care sunt totodată și creștini cred că știința însăși aduce argumente în favoarea creaționismului, deoarece Dumnezeu se descoperă și prin natură. Ei spun că Geneza nu a pretins niciodată a fi un manual care să explice din punct de vedere științific crearea lumii și că mesajul cărții biblice este unul teologic.

Recent, oamenii de ştiinţă au anunțat găsirea unor dovezi directe ale expansiunii universului, care ar fi început la o fracţiune de secundă după Big Bang. Aceștia susţin că ar fi găsit urme ale acestei perioade, numită inflaţie, perioadă în care spaţiul a avut o expansiune cu o viteză mult mai mare decât viteza luminii. Concluziile provin însă dintr-un exercițiu indirect, de analiză astrofizică istorică, ceea ce pune sub semnul întrebării amploarea descoperirii. Au fost și oameni de știință care au declarat că descoperirea  nu face altceva decât să demonstreze că universul are un început.

Lesilie Wickman, Ph. D., de la Azusa Pacific University, a declarat că această dovadă susţine teoria creaţionistă. Dacă universul a avut un început, trebuie să fi fost creat de cineva mai presus de el, spunea ea. Nathan Aviezer, de la Bar-Ilan University, a declarat că ultimele descoperiri nu contrazic în niciun fel teoria creaţionistă, ci, din contră, sunt din ce în ce mai aproape de ea. Potrivit profesorului, oamenii de ştiinţă susţin că totul a început de la apariţia unei mingii de lumină enorme, ceea ce e în perfectă concordanţă cu Geneza, care spune că primul lucru creat a fost lumina. El mai spune că şi oamenii de ştiinţă vorbesc despre creaţie pentru a se referi la începutul universului, chiar dacă nu I-o atribuie lui Dumnezeu. Profesorul Aviezri Fraenkel, de la Weizmann Institute of Science, susţine că, prin noile descoperiri, descrierea Big Bangului se apropie din ce în ce mai mult de descrierea biblică a creaţiei.Sursa: http://semneletimpului.ro/stiinta/cati-oameni-mai-cred-in-big-bang-5.html

22.04.2014

Mișcarea

Mișcarea nu este posibilă fără un motor sau un impuls. ”Perpetuum mobile” este imposibil, așa cum au descoperit atâția care au încercat să-l creeze. Dar universul fără Dumnezeu ar fi un ”perpetuum mobile”. În universul nostru totul este în continuă mișcare, de la cea mai elementară particulă până la imensele galaxii. Trebuie să existe un factor care a pornit mișcarea și care o menține constantă. Cel care supraveghează totul, care guvernează particulele și planetele, care face ca totul să se miște, se numește Dumnezeu.

(Richard Wurmbrand)

22.04.2014

ÎNŢELEGEREA GREŞITĂ A UNEI “MEMORABILE ÎNŢELEGERI GREŞTŞTE”

Înţelegerea greşită a unei „memorabile înţelegeri greşite”

Apariţia spontană (întâmplătoare) a vieţii pe Pământ este la fel de probabilă ca asamblarea unui Boeing 747 de către o tornadă care foloseşte piesele risipite într-o curte de deşeuri.

Aceasta este în esenţă comparația celebră a astrofizicianului Fred Hoyle. Printre autorii care explorează originea vieţii pe pământ, puţini sunt cei care nu au inclus în scrierile lor comparaţia celebră a lui Hoyle.

Fred Hoyle a fost un om de ştiinţă controversat. Pe de o parte, el este cel care a dat numele rezonanţei Hoyle, prin care, plecând de la principiul antropic, a reuşit să prezume condiţiile necesare formării carbonului observat în cantitate uriaşă în Univers şi esenţial pentru existenţa vieţii (ulterior, teoria lui Hoyle a fost validată experimental de William Alfred Fowler, care a luat premiul Nobel în 1983 pentru aceasta).

În urma propriilor observaţii, Hoyle a început să creadă că există o inteligenţă în spatele apariţiei vieţii pe pământ, deşi nu a asociat niciodată această inteligenţă cu Dumnezeu. „O interpretare de bun simţ a faptelor sugerează că un superintelect s-a jucat cu fizica, chimia şi biologia, şi că nu există forţe oarbe în natură de care merită să vorbeşti. Numerele care pot fi calculate pornind de la fapte mi se par atât de copleşitoare, cât pentru a aşeza această concluzie aproape dincolo de orice îndoială”, concluziona el.

Pe de cealaltă parte, ceea ce l-a discreditat şi l-a făcut, probabil, să piardă Nobelul a fost respingerea consecventă, până la moartea sa (2001), a teoriei Big-Bangului, pe care chiar el o numise astfel într-o emisiune BBC radio din 1950. În schimb, a susţinut o teorie proprie în ciuda tuturor contraargumentelor.

În acest context, comparaţia lui Hoyle (publicată în 1986) nu a fost foarte cunoscută până când biologul evoluţionist Richard Dawkins nu a numit-o în cartea sa, Ceasornicarul orb (1991), „o memorabilă înţelegere greşită” despre cum funcţionează evoluţia şi selecţia naturală. „Răspunsul meu este că selecţia naturală este cumulativă … Mici îmbunătăţiri se adaugă puţin câte puţin”, completa Dawkins în 2003, în A Devil’s Chaplain („Capelanul Diavolului”). După comentariul lui Dawkins, care căuta să sublinieze „înţelegerea greşită” a lui Hoyle, şi alţi evoluţionişti au respins comparaţia, pe baza aceloraşi argumente.

Paradoxul evident însă este că tocmai cei care l-au criticat pe Hoyle pentru înţelegerea greşită a selecţiei naturale, au eşuat ei înşişi în a înţelege termenii comparaţiei evaluate. Criticii lui Hoyle nu par să fi realizat că „argumentul Boeing” se referă la apariţia vieţii pe pământ. Originea primei proteine, a primului ADN, a primei celule este o chestiune totuşi diferită de cumularea darwiniană a mutaţiilor suferite de organismele vii. Cu alte cuvinte, chiar dacă formele de viaţă au evoluat conform procesului darwinian, explică acesta apariţia vieţii?

În prezent, ştiinţa afirmă că viaţa a început pe Pământ cu 3 miliarde de ani în urmă, evoluând de la organismele cele mai simple până la incredibila diversitate biologică existentă azi. Dar în privinţa manierei în care aceste prime forme de viaţă au apărut pe Pământ, oamenii de ştiinţă nu au un răspuns definitiv.

Există cel puțin șapte teorii științifice cunoscute care încearcă să ofere rezolve misterul apariției vieții pe pământ.

1. Scânteia electrică. Faimosul experiment Miller-Urey, publicat în 1953, sugera că un fulger ar fi putut să ajute la crearea elementelor principale necesare constituirii vieții, care au evoluat de-a lungul a milioane de ani.

2. Lutul. Primele molecule de viață s-ar fi putut reuni în lut, conform unei idei elaborate de chimistul Alexander Graham Cairns-Smith de la Universitatea din Glasgow, Scoția.

Cairns-Smith a sugerat că în lut, cristalele minerale ar fi organizat moleculele organice așa cum ADN-ul determină formarea proteinelor din aminoacizi. Mai târziu, moleculele au devenit suficient de complexe încât să se organizeze singure mai departe.

3. Izvoarele hidrotermale. Teoria propune ideea că viața a început în „gurile de aerisire” hidrotermale ale scoarței terestre, care au furnizat molecule bogate în hidrogen, iar acestea, împreună, au produs reacțiile necesare apariției vieții.

4. Gheața. Amestecuri organice fragile ar fi fost protejate sub o gheață de sute de metri care acoperea pământul acum 3 miliarde de ani, afirmă această teorie. Ca atare, nici razele ultraviolete, nici alte elemente nu au putut distruge aceste materii organize care cu timpul au produs reacții cheie pentru apariția vieții.

5. ARN-ul. Acidul ribonucleic (ARN), care ajută atât la formarea proteinelor, cât și a ADN-ului ar fi fost baza apariției vieții, coform unei alte teorii. Unii cred că ARN-ul a apărut spontan, dar alți oameni de știință consideră că acest lucru e foarte improbabil.

6. Molecule simple. Viața ar fi putut începe, susține această teorie, prin reacțiile dintre niște molecule simple care ar fi putut fi coțninute de recipienți simpli asemănători membranei celulare. Molecule complexe ar fi evoluat în timp. Scenariul pune deci la origine metabolismul, spre deosebire de modelului 5 care dă prioritate genelor.

7. Panspermia. Poate că viața nu a început pe pământ, ci a sosit din spațiu prin intermediul rocilor de pe Marte, care ar fi adus cu ele microbi.

Toate aceste teorii, în afară de ultima, susţin apariţia spontană a vieţii pe pământ. Evaluând tocmai acest scenariu, Fred Hoyle a formulat în 1986 comparaţia sa:

„O curte cu deşeuri conţine amestecate toate părţile şi piesele unui Boeing 747 dezmembrat. Se întâmplă că o tornadă trece prin curte. Care este şansa ca, după trecerea acesteia, un Boeing 747, complet asamblat, gata de zbor, să rămână în curte?” Hoyle credea că, probabilistic vorbind, ar fi o şansă de 1:1040.000. Unii autori indică erori în calculul său (mărind sau micşorând indicele), dar ideea comparaţiei a rămas.

Aşadar, în ciuda criticilor evoluţioniştilor, ştiinţa nu are un răspuns definitiv pentru comparaţia lui Hoyle şi nici nu va avea atât timp cât nu oferă cel puţin o teorie ştiinţifică completă şi satisfăcătoare pentru originea vieţii, dacă nu şi un experiment de laborator care să valideze această teorie.

RELIGIA ŞI FIZICA (05.02.2014)

Surpriză? Religia și fizica cuantică susțin același lucru!

Autorul Mark Hicks a realizat o conexiune incredibilă între Biblie și fizica cuantică în noua sa carte Surpriză: Acordul dintre fizica cuantică, relativitate și Biblie. Știința Modernă și Biblia susțin același lucru.

Hicks susține că atunci când privim fizica dintr-o perspectivă spirituală, totul capătă sens și, dacă ne gândim bine, acest lucru nici măcar nu e „ciudat”, scrie Christian Post. „Fizicienii de astăzi confirmă de fapt ceea ce Biblia afirmă despre natura lui Dumnezeu, a creației Lui și a realității”, afirmă Hicks.

Hicks le reamintește cititorilor că relativitatea și fizica cuantică au condus la numeroase inovații ce au transformat planeta noastră în ultimii 100 de ani. La fel ca în cazul explicației lui Newton cu privire la gravitație și călătoriei lui Magellan în jurul lumii, descoperirile privitoare la relativitate și la fizica cuantică au schimbat tot ceea ce credeam că știm despre universul care ne înconjoară.

În noua sa carte, Hicks reunește descoperirile minților uimitoare ale lui Albert Einstein, Neils Bohr și Werner Heisenberg, arătând beneficiile pe care acestea ni le-au adus – incluzând televiziunea, telefoanele mobile și computerele.

Descoperirea centrală a relativității este că lumina (și nu spațiul sau timpul) reprezintă singura constantă din Univers. În același timp, Biblia afirmă că Dumnezeu este Lumină, singura constantă în tot Universul. „Biblia afirmă că Dumnezeu este Lumină, iar Dumnezeu este constanta noastră.”

Atât învățăturile biblice, cât și fizica cuantică, afirmă că lumina este mecanismul prin care totul există (sau „pare” să existe). Fiecare atom emite sau absoarbe lumină, așa că fiecare gând, cuvânt, faptă sau obiect se manifestă prin intermediul aceluiași proces. Totul este energie, iar fundația elementară a universului este pur potențială. Biblia este în acord cu această idee, afirmând că lumina este mijlocul prin care Dumnezeu a creat Universul și prin care El continuă să țină toate lucrurile laolaltă.

Fizica cuantică a descoperit că atomii există într-o stare semi-reală, pur potențială și virtuală până când cineva îi privește cu o expectativă. Această expectativă, sau așteptare a privitorului, determină natura lor „reală” din acel moment. Tot așa, afirmă Biblia, credința – adică ceea ce observatorul crede și se așteaptă să vadă – determină natura realității unei persoane.

„Orice ar fi adevărul, el nu se va schimba, indiferent cine este cel care încearcă să-l afle. Există oare vreun motiv pentru care știința seculară și teologia să se privească una pe cealaltă drept contraproductive, când, în realitate, ambele caută același lucru?”, întreabă Hicks.

În cartea sa, Hicks folosește un limbaj accesibil, pentru a conduce cititorul către aceeași realizare la care a ajuns și el: că fizica cuantică și Biblia susțin de fapt același lucru. Prăpastia dintre religie și știință se închide tot mai rapid, afirmăsekvoice.com, iar Hicks are o puternică contribuție la această mișcare, prin argumentația sa ce caută să arate oamenilor că cele două pot co-exista în același univers.

(05.12.2013)

Ştiinţa confirmă: Dumnezeu a schimbat legile fizicii pe Pământ, pentru ca noi şi viaţa să putem exista .

John Webb este profesor de astrofizică la Universitatea din New South Wales. Într-un articol incitant publicat pe site-ul The Conversation, John Webb explică faptul că legile fizicii s-ar putea să nu fie constante în întreg Universul şi că noi, oamenii, am avut noroc că viaţa a apărut pe Pământ.

Voi prezenta o parte din traducerea respectivului articolului, pe care am realizat-o în premieră pentru cititorii site-ului “Secretele lui Lovendal”. Această traducere va fi acompaniată cu unele comentarii din partea mea, ce exprimă poziţia personală. Această poziţie poate fi acceptată sau nu de către voi, dar rog criticii să-şi exprime cu argumente logice punctele lor de vedere în comentarii, şi nu cu ironii răutăcioase sau jigniri. Învăţaţi să respectaţi o opinie, chiar dacă nu o agreaţi şi prezentaţi-o politicos pe a voastră!

O descoperire radicală făcută de mine şi de colegii mei, aşa cum am scris şi în Physical Review Letter, ar putea explica de ce viaţa (aşa cum o ştim noi) s-a dezvoltat doar pe Pământ, dar nu şi în alte părţi ale Universului.

Comentariu Lovendal: Acelaşi lucru l-am explicat şi eu în iulie 2011, când, folosindu-mă de date ştiinţifice şi de opiniile diverşilor oameni de ştiinţă, am arătat că factorii care au putut contribui la apariţia vieţii pot fi regăsiţi doar pe Pământ, dar nu şi în alte părţi ale Universului. Citiţi acest articol pentru lămuriri suplimentare: http://www.lovendal.ro/wp52/nu-exista-extraterestri-nici-pleiadieni-omuleti-cenusii-sau-annunaki-noi-suntem-singuri-in-acest-univers/

Această descoperire sugerează faptul că una din legile fundamentale ale fizicii, electromagnetismul, nu este constantă în întreg Universul, căci se poate schimba în funcţie de zona unde ne aflăm.

Am condus un grup de cercetare la Universitatea din New South Wales, concentrându-mă în a răspunde unei singure întrebări: legile fizicii au fost întotdeauna la fel, aşa cum le percepem azi în Univers, sau au fost diferite în Universul timpuriu? Munca mea se află la hotarul dintre fizica fundamentală şi astronomie.

În termeni generali, am investigat cum arăta Universul atunci când era tânăr şi cum a evoluat în cei 14 miliarde de ani de evoluţie. Atunci când eu şi colegii mei ne-am uitat la spectrul norilor de gaz de la începutul Universului şi le-am comparat cu aceleaşi elemente măsurate în laboratoarele de pe Pământ, am observat câteva diferenţe destul de semnificative. O simplă analogie ar putea explica acest lucru.

Imaginaţi-vă un cod de bare aflat pe eticheta unui produs. Poziţia relativă a barelor din acel cod creează o identificare unică a produsului în cauză. Similar, în spectrul norilor de gaz îndepărtaţi, observăm linii distinctive cauzate de elemente variate ca magneziu, fier, aluminiu, cupru, crom, zinc şi altele. Putem vizualiza spectrul acestui nor de gaze, aşa cum am face-o pe codul de bare, poziţia relativă a liniilor identificând elementele prezente. Aceste poziţii

relative din norii îndepărtaţi pot fi măsurate cu o precizie incredibilă, şi ceea ce am descoperit este absolut uimitor: modelele unice ale liniilor pentru aceleaşi elemente, în măsurările din laborator sunt puţin diferite faţă de ceea ce vedem în galaxiile îndepărtate.

De fapt, atunci când noi facem asemenea măsurători, noi măsurăm de fapt electromagnetismul, forţa care ţine electronii şi nucleul în atomi. Şi asta întrucât poziţiile relative ale liniilor din spectru sunt determinate de puterea forţei electromagnetice.

Noi ştim că în natură există patru forţe: electromagnetismul, gravitaţia, forţa nucleară tare şi forţa nucleară slabă. Şi, se pare că cel puţin una dintre ele, electromagnetismul, în alte regiuni ale Universului, pare să fie diferită faţă de cum este ea pe Terra.

Dar povestea devine şi mai ciudată. Colegii mei şi cu mine ne-am uitat în întreg Universul, probând legile fizicii în 300 de locuri diferite. Şi am observat că puterea electromagnetismului se schimbă gradual, dintr-o parte a Universului în alta.

Implicaţiile acestei descoperiri sunt profunde: toate textele fizicii contemporane se bazează pe constanţa legilor fizicii în întreg Universul. De exemplu, teoria generală a relativităţii ai lui Einstein încorporează ideea principiului echivalent.

Comentariu Lovendal: Atunci când am scris acest articol (http://www.lovendal.ro/wp52/einstein-si-inselatoriile-sale-e-timpul-ca-stiinta-sa-se-lepede-de-einstein/) cum că ar fi timpul ca fizica să se lepede de teoriile lui Einstein, mulţi au sărit pe mine cum de am îndrăznit eu să mă iau de genialul Einstein. Iată că şi oamenii de ştiinţă au început să se îndoiască de teoriile marele fizician evreu. Prevăd că în următorii 100 de ani, odată cu noi descoperiri ale ştiinţei, întreaga fizică de azi va fi schimbată, iar Einstein va rămâne drept un fizician genial care a încercat să descopere adevărul absolut din fizică, dar n-a reuşit.

Dacă eu şi colegii mei avem dreptate, atunci ecuaţiile fundamentale ale cosmologiei trebuie să fie schmbate, cu reinterpretări importante pentru o mulţime de date experimentale, inclusiv cu misterioasa “energie întunecată” ce oferă 70% din energia Universului, dar a cărei natură este total necunoscută.

O altă consecinţă importantă al acestui aspect îl constituie “reglajul fin”. D decenii întregi, oamenii de ştiinţă au rămas uimiţi de faptul că legile fizicii par să fi favorizat existenţa noastră. Nu s-au găsit explicaţii pentru acest lucru. Unii cred că e vorba de “mâna lui Dumnezeu”; alţii sunt de părere că n-ar trebui să fim suprinşi că găsim Universul “reglat fin” pentru ca noi să existăm în el.

Dar, dacă legile fizicii se schimbă gradual de la o regiune la alta a Universului, atunci ne aflăm în acea parte a Universului unde legile locale sunt perfecte pentru viaţă, aşa cum o percepem noi.

http://www.lovendal.ro/wp52/stiinta-confirma-dumnezeu-a-schimbat-legile-fizicii-pe-pamant-pentru-ca-noi-si-viata-sa-putem-exista/

Teoria relativităţii şi Biblia (05.12.2013)

Albert Einstein susţine în teoria relativităţii că viteza luminii în vid este o constantă care nu depinde de sistemul de referinţă. Consecinţele acestui fapt sunt relativitatea timpului, a spaţiului, a masei şi a altor mărimi fizice.

El a ajuns la acest rezultat prin calcul, dar nu a reuşit să explice din ce cauza viteza luminii în vid este constantă. Explicaţia o găsim în altă parte.

Pe prima pagină a Bibliei ni se spune că atunci când a făcut lumea, Dumnezeu mai întâi a făcut lumina şi abia după aceea a creat şi celelalte lucruri care puteau fi luate ca sisteme de referinţă. Având în vedere acest fapt este perfect normal ca viteza luminii în vid să nu depindă de obiectele care nu existau atunci când a fost creată lumina.

Vedem astfel că teoria relativităţii oferă o nouă confirmare a relatării biblice privind facerea lumii, dar mai vedem ceva: teoria relativităţii e considerată o culme a cunoaşterii omeneşti, pe când Biblia abia de aici începe.

În concluzie, consider că ar rebui să avem mai multă încredere în ceea ce ne spune Duhul Sfânt în Biblie şi să nu mai plecăm urechea la basmele celor care o defaimă.

Sunt religia si stiinta incompatibile? (06.12.2013)

Majoritatea oamenilor traiesc cu impresia ca stiinta si religia sunt incompatibile. Nimic mai fals! Iata ce spunea parintele cuanticii, marele fizician german Max Planck, in cuvântarea rostita la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru fizica (1918):

“Ca un om care si-a dedicat intreaga viata stiintei exacte – studiului materiei - va pot spune, ca rezultat al cercetarilor mele in legatura cu atomii, doar atât: nu exista materie ca atare. Tot ceea ce numim 'materie' isi are originea si exista doar in virtutea unei forte care face sa vibreze particulele unui atom, si care mentine integritatea acestui minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligati sa presupunem ca in spatele acestei forte exista minte constienta si inteligenta. Aceasta minte este matricea intregii creatii.”

Desi putini cunosc aceasta in România, unde darwinismul este inca dogma de netagaduit, un mare numar de savanti de prima importanta au crezut in Creatie. Numele lor alcatuieste o pleiada impresionanta, fie ca vorbim de oameni de stiinta pre-darwinisti fie post-darwinisti.

Dintre ei, amintim doar câtiva: Francis Bacon, Galileo Galilei, Johannes Kepler, Blaise Pascal, Robert Boyle, Wilehlm Leibnitz, John Woodward, Johnathan Edwards, John Dalton - in perioada timpurie; Humphrey Davy, Michael Faraday, Samuel Morse - in perioada imediat pre-darwinista; Richard Owen, Henry Rogers, James Joule, Loius Pasteur, William Thompson Kelvin, James Maxwell, John Pettigrew, John Fleming - in perioada imediat post-darwinista; Howard Kelly, Paul Lemoine, John Mann, William Ramsey, Arthur Wilder-Smith - contemporani.

Argumentul miscarii (12.05.2013)

A fost formulat de Aristotel. În Evul Mediu i s-a dat o mare importanta de catre reprezentantii scolasticii, în special de Toma de Aquino. Conform acestui argument, tot ceea ce se misca nu se misca de la sine si prin sine, ci se misca prin altul. Asadar un lucru misca pe altul, dar ratiunea impune un prim miscator (« primum movens »), unprim motor care a introdus miscarea în lume. Acesta nu a fost miscat de altceva, si nu poate fi decât Dumnezeu. Trebuie remarcat ca Aristotel întelege miscarea nu în sens restrâns, ci în cel mai larg sens, ca orice devenire, orice transformare, orice trecere de la o stare la alta. Materia nu poate fi originea acestei miscari, care are totdeauna o directie. Apoi în univers nu exista un punct fix de la care sa fi început miscarea, caci universul nu are un centru de forta. Nici teoria expansiunii continue a universului sau cea a lui « bing-bang » nu-i poate gasi un centru de forta. În concluzie, nu exista în lume o prima cauza care sa miste totul ; dar miscarea din lume pretinde o astfel de cauza, fara de care ea ar ramâne inexplicabila . Aceasta prima cauza miscatoare, acesta energie neconditionata de nimeni si de nimic este Dumnezeu.

Argumentul teleologic( fizico-teologic)

Acest argument dovedeste existenta lui Dumnezeu prin ordinea, armonia si finalitatea care exista în lume. Putem astfel constata ca, cu toata imensitatea si complexitatea lui, universul e un mecanism care functioneaza perfect, supunându-se anumitor legi, si în el domneste ordinea, nimic nu se petrece la întâmplare. Mersul lui regulat de milioane de ani si frumusetile pe care le contine nu se pot datora întâmplarii, ci trebuie sa aiba un autor, o fiinta inteligenta , atotputernica, care a organizat universul si lumea, încât fiecare parte componenta sa-si împlineasca scopul sau. Acest argument a fost folosit de numerosi Sfinti Parinti si filosofi ; Sf. Irineu zice : « ordinea lumii vesteste pe cel ce o conduce », iar filosoful Kant afirma ca acest argument merita sa fie pomenit totdeauna cu respect : « el e cel mai vechi,cel mai clar si mai potrivit cu ratiunea omeneasca ». Acest argument a fost atacat de cei ce afirma ca ordinea din univers se datoreaza întâmplarii. Însa mai usor putem concepe ca dintr-un sac plin cu litere pe care îl golim la întâmplare sa apara scrisa o pagina din Biblie, dacât sa afirmam ca frumusetea lumii se datoreaza hazardului.