Universitatea Al.I.Cuza

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Administratie Publică

FILIAŢIA FAŢĂ DE MAMĂ

AP 13

AN 3

Notiune

1

În sens larg , noţiunea de filiaţie evocă legătura juridică existentă între

o persoană şi ascendenţii săi ca urmare a descendenţei biologice ; în sens

restrâns, aceeaşi noţiune desemnează raportul de descendenţa a unei

persoane faţa de parinţii săi, legătura directă şi imediată dintre un copil şi

parinţii săi. Privită în raport cu mama filiaţia poartă denumirea de

maternitate, iar în raport cu tatăl, aceea de paternitate.

Legătura de filiaţie poate fi din căsătorie dacă persoana s-a născut ori

a fost concepută în timpul căsătoriei părintilor săi, cu menţiunea că nu

interesează valabilitatea actului juridic al căsătoriei sau din afara căsătoriei

când fie parinţii celui în cauză nu erau căsătoriţi între ei la data concepţiei

sau la data naşterii copilului fie, deşi copilul s-a născut cu statutul de copil

din căsătorie, filiaţia sa paternă prezumata a fost înlăturată prin hotărâre

judecătorească rămasă irevocabilă.Potrivit art.63 Codul familiei:”copilul din

afara căsătoriei a cărui filiaţia a fost stabilită prin recunoaştere sau prin

hotărâre judecătorească are,faţă de părinte şi rudele acestuia aceeaşi situaţie

ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie”

Filiaţia,indiferent că este din căsătorie sau din afara căsătoriei,

constituie izvorul rudeniei fireşti, o categorie cuprinzătoare, reunind atât

persoanele care prin naştere descend unele din altele-rudenie în linie

dreaptă-cât şi persoanele care au un autor comun-rudenie în linie

colaterală.Raportul de filiaţie în linie ascendentă,care uneşte pe toţi urmaşii

autorului comun,se află la originea unui ansamblu de drepturi şi obigaţii,de

natură personală şi de natură patrimonială,dintre care amintim:dreptul

descendentului de a beneficia de atributele personalităţii transmise lui prin

faptul naşterii,adică numele, domiciliul,statutul juridic;dreptul,însotit

corelativul sau, obligaţia, de a beneficia, respectiv de a presta întreţinere în

caz de nevoie;vocaţia succesorală la moştenirea lăsata de autorii săi.

2

“Recunoaşterea de filiaţie este declaraţia (actul unilateral) prin care o

persoană recunoaşte că un copil este al său.Recunoaşterea de filiaţie se

analizează nu numai ca mărturisirea unui fapt anterior,deci un mijloc de

probă,ci şi un act juridic încheiat pentru a produce efecte juridice,constând în

stabilirea legăturii de filiaţie.De aceea,recunoaşterea de filiaţie este supusă

nu numai regulilor aplicabile mărturisirii,ci şi unor dispoziţii privind actul

juridic.”1Recunoaşterea are urmatoarele caractere: facultative,poate fi facută

numai în formele prevăzute de lege,legea nu pune nici o condiţie expresă cu

privire la capacitatea juridică a celor care fac recunoaşterea,este un act

unilateral,are un caracter personal şi produce efecte declarative.

Caracterele juridice are acţiunilor în justiţie referitoare la filiaţie sunt:

Caracter de personalitate,adică nu pot fi exercitate de creditorii

chirografari în numele debitorului,si nu pot fi transmise către

moştenitor,decât în mod excepţional.

Caracter de indisponibilitate,adică nu pot forma obiectul

renunţării sau tranzacţiei;

Imprescriptibilitatea acestor actiuni ca regulă,prescriptibilitatea

fiind excepţia.

Noţiunea şi fundamentul maternitaţii

“Filiaţia faţa de mamă se mai numeşte şi maternitate şi poate fi din

căsătorie sau din afara căsătoriei şi cunoaşte aceeaşi reglementare juridică,

fie că este din căsătorie, fie din afara căsătoriei.Elementele filiaţiei faţă de

1 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag.234

3

mamă sunt faptul naşterii copilului (art47 alin 1 C.Fam) şi identitatea

acestuia cu cel despre a cărurui filiaţie este vorba”2.Prin urmare stabilirea

filiaţiei faţa de mamă(maternitaţii) presupune dovedirea ambelor

componente.

“Art. 47. – Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii. Ea se dovedeşte prin certificatul constatator al naşterii.

  Art. 48. - Dacă naşterea nu a fost înregistratã în registrul de stare civilã ori dacã copilul a fost trecut în registrul de stare civilã ca nãscut din pãrinti necunoscuti, mama poate recunoaste pe copil. Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civilã, fie printr-un înscris autentic, fie prin testament.   Recunoasterea, chiar fãcutã prin testament, nu se poate revoca.   Art. 49. - Recunoasterea care nu corespunde adevãrului poate fi contestatã de orice persoanã interesatã.

            Art. 50. - În cazul în care, din orice împrejurãri, dovada filiatiei fatã de mamã nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii, ori în cazul în care se contestã realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nasterii, dovada filiatiei fatã de mamã se poate face în fata instantei judecãtoresti prin orice mijloc de probã.

            Art. 51. - Copilul nu poate reclama o stare civilã contrarã aceleia care rezultã din certificatul de nastere si folosirea stãrii civile conforme cu acest certificat. De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civilã a copilului care are folosirea unei stãri civile conforme cu certificatul sãu de nastere.

            Art. 52. - Actiunea pentru stabilirea filiatiei fatã de mamã apartine numai copilului; ea poate fi pornitã de reprezentantul legal, în cazul în care copilul este minor sau pus sub interdictie. Dreptul de a porni actiunea pentru stabilirea filiatiei fatã de mamã nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornitã de acesta. Actiunea pentru stabilirea filiatiei fatã de mamã poate fi pornitã si împotriva mostenitorilor pretinsei mame. Actiunea nu se prescrie în timpul vietii copilului. “3

2 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag 2353 Codul Familiei

4

I.Modalităti de stabilire a maternităţii

Dreptul actual cunoaşte trei modalităti :prin certificatul de naştere

consolidat prin folosinţa stării civile conform acestui certificat(art47 alin 2 si

prin art.51 C.fam.),prin recunoaştere atunci când naşterea nu a fost

înregistrată în registrul stării civile sau a copilului a fost trecut în acest

registru ca fiind născut din parinţi necunoscuţi(art.48 C.fam) şi prin hotărâre

judecătorească(art327 Proiectul de Cod Civil) prin orice mijloc de

probă(art.50 C.fam.).

I.1Dovada filiaţiei faţă de mamă prin certificatul constatator al naşterii

Cele două elemente care,unite fiind ,indică legatura de filiaţie

maternală-naşterea unui copil,indentitatea acestui copil cu aceea a copilului

născut de o anumită femeie-sunt,fiecare împrejurări de fapt.In

principiu,dovada faptelor juridice se poate face prin orice mijloc de probă

admis de lege.Cu toate acestea ,interesul general al cunoaşterii indentităţii

fiecărei persoane a impus regula potrivit căreia stabilirea maternităţii se face

prin certificatul constatator al naşterii(art.47 C.fam.)Intocmirea actului de

5

naştere cade în sarcina ofiţerului de stare civilă al autorităţii administraţiei

publice locale în a cărei rază administrativ –teritorială s-a produs

evenimentul,pe baza declaraţiei verbale a oricăruia dintre parinţi sau, dacă

din diferite motive aceştia nu o pot face,a declaraţiei medicului, a

persoanelor care au fost de faţa la naştere,a personalului din unitatea în care

a avut loc naşterea, a rudelor ori a vecinilor care au luat cunoştinţă despre

naşterea copilului,precum si pe baza actului de indentitate al mamei şi al

declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a

certificatului de căsătorie al parinţilor.Declaraţia naşterii se face în termen de

15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut

mort, termenele socotindu-se de la data naşterii.In cazul în care copilul

născut viu a decedat înauntrul termenului de 15 zile,declaraţia naşterii se

face în termen de 24 de ore de la data decesului.(art 17 alin 3 din Legea

nr.119/1996).Când declaraţia este făcută înăuntrul unui termen de un an de

la naşterea copilului,întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea

primarului (art 20 din Legea nr.119/1996).Iar când declaraţia a fost făcută

dupa trecerea unui an de la naşterea copilului, întocmirea se face pe baza

hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile,care trebuie să conţină toate

datele necesare întocmirii actelor de naştere.Acţiunea se introduce la

judecătorie în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are

sediul instituţia de ocrotire a copilului.Instanţa solicită poliţiei verificări

pentru stabilirea identitătii,precum şi avizul medicului legist cu privire la

varsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi

intocmit.Judecarea se face cu participarea procurorului.

Forţa probantă a certificatului constatator al naşterii este de domeniul

filiaţiei fireşti.In cazul adopţiei,potrivit legii,se întocmeste un nou act de

naştere al adoptantului,în care părinţii adoptivi sunt trecuţi ca fiind părinţi

6

fireşti, însă acest înscris nu dovedeşte faptul naşterii de către mama

adoptivă.Filiaţia reală a celui adoptat este şi pe mai departe cea rezultând de

vechiul său act de naştere,care se păstrează.

Certificatul constatator al naşterii îndeplineşte două funcţii

importante:”pe de o parte dovedeşte raportul de filiaţie maternă a titularului,

iar pe de altă parte constituie fată de terţi,dovada statului juridic al

persoanei.Folosinţa stării civile(posesia de stat) unită cu actul de stare civilă

concordant creează prezumţia absolută de existenţă legală a stării civile

folosite,întrucât legiuitorul nu permite reclamaţia maternităţii sau

contestarea maternităţii rezultând din ceritificatul de naştere conform cu

folosinţa stării civile(art.51 C.fam)”4

Noţiunea de”folosinţă a stării civile conform cu certificatul constatator

al naşterii”reuneşte un ansamblu de elemente de fapt care indică,fiecare în

parte şi toate împreună,realitatea cuprinsului actului de stare civilă.”Posesia

de stat este o stare de fapt corespunzătoare unei anumite stări de drept.Pentru

a invoca posesia de stat,persoana trebuie să poarte numele ce corespunde

stării sale civile(nomen),să fie considerată şi tratată de mamă şi de ceilalţi

membri ai familiei ca fiind titularul stării civile folosite(tractatus), să fie

recunoscută în public ca având acea stare civilă(fama).”Folosinţa stării

civile”presupune ca cele trei elemente ale posesiei de stat să aibă caracter de

continuitate(sa nu fie izolate, întâmplătoare) şi să existe în mod concordant

faţă de mamă, de familie şi de societate.Dovada existenţei şi a continuităţii

acestor elemente se poate face prin orice mijloc de probă.”5

In cazul copilului abandonat în spital sau a copilului găsit actul de

naştere(nu certificatul de nastere) se întocmeşte în registrul actelor de stare

4 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag.2245 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag.225

7

civilă, în speţă registrul de naştere.Actul de naştere se completează numai la

rubricile referitoare la copil, iar rubricile referitoare la părinţi rămân

necompletate.Dacă ulterior au fost identificaţi parinţii ori copilul este

recunoscut de mama, primaria localităţii unde a fost înregistrată naşterea, cu

poziţia”copil gasit” sau “abandonat”, va cere instanţei judecătoreşti anularea

actului de naştere.Dupa anularea actului de naştere se face o noua

înregistrare la primaria localitătii unde s-a născut copilul.Atunci când mama

copilului declară că naşterea a fost înregistrată şi dovedeşte acest fapt, nu se

mai întocmeşte un nou act de naştere.Pe baza actului de naştere se eliberează

celor interesaţi, certificatul de naştere.

In ceea ce priveşte copiii substituiti după întocmirea certificatului de

naştere, în jurisprudenţă s-a arătat că, deşi prin art 51 C.fam. s-a instituit o

prezumţie legală de filiaţie, împotriva căreia nu se poate face dovada

contrara, textul se referă, însă la situaţia în care folosinţa stării civile de către

copil este conformă cu certificatul său de naştere şi nu cu un certificat de

naştere al unei alte persoane.In cazul substituirii de copii care intervine

după declararea naşterii, folosirea stării civile nu mai este conforma cu

certificatul său de naştere, iar reabilitarea situaţiei reale a copilului este

posibilă fără a putea opune menţionata prezumţie de filiaţie statornicită de

lege.

In ceea ce priveşte copii substituiţi înainte de obţinerea certificatului

de naştere, se poate obţine nulitatea certificatului de naştere, deoarece nu se

referă la copilul în cauză, înlăturându-se astfel unul din cele două elemente

ale prezumţiei stabilite de art.51 C.fam., ceea ce înseamnă că se poate pune

în discuţie starea civilă a copilului.

Cazurile în care se pune în discuţie starea civilă a copilului sunt:

8

Copilul are certificat de naştere şi folosinţa stării civile, dar

acestea nu sunt concordante.Intr-o atare situaţie, copilul poate

introduce acţiune în justiţie pentru stabilirea adevăratei filiaţii,

iar orice persoană interesată poate contesta filiaţia;

Copilul nu are certificat de naştere, nici folosirea stării civile.In

această situaţie, copilul poate introduce acţiune în stabilirea

maternitătii, iar mama sa îl poate recunoaşte;

Copilul are certificat de naştere, dar nu are folosinţa stării

civile.In această variantă, copilul poate intenta acţiune pentru

stabilirea adevăratei filiaţii faţă de mama, şi orice persoană

interesată poate contesta starea civilă arată de certificatul de

naştere.

“Acţiunea în contestarea maternitătii este imprescriptibilă şi poate fi

promovată de orice persoană interesat, inclusiv, de copilul”beneficiar” al

maternităţii pretins nereale. Dacă cel ce contestă maternitatea este însuşi

copilul, acţiunea în justiţie are, de regulă, dublu caracter pe de o parte de

contestare a maternităţii rezultând din certificatul de naştere sau, după caz,

din folosinţa stării civile, iar pe de alta parte, de stabilire a adevăratei filiaţii

faţă de mamă.”6

Neconformitatea cu realitatea a maternităţii indicate de certificatul

constatator al naşterii fiind de fapt un material, în dovedirea acţiunii sunt

admisibile oricare din mijloacele de probă reglementate de lege, cu

precizarea ca acele menţiuni din actul de stare civilă care reprezintă

constatări personale ale ofiţerului de stare civilă nu vor fi înlăturate decât

prin procedura înscrierii în fals.

6 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag240

9

I.2.Stabilirea filiaţiei faţă de mama prin recunoaştere

Recunoaşterea filiaţiei faţă de mamă este actul juridic unilateral prin

care o femeie mărturiseşte, legătura de filiaţie dintre ea şi un copil despre

care pretinde că este al său.Recunoaşterea este aşadar o mărturisire prin care

femeia face cunoscută naşterea şi identifică copilul ca fiind acela pe care l-a

născut.Ea este şi un act juridic care are drept efect stabilirea posesiei de stat

a acelui copil.Prin urmare “recunoaşterea”are o natură juridică complexă,

fiind supusă atât regulilor privind mărturisirea cât şi actele juridice

unilaterale.

Recunoaşterea are următoarele caractere juridice:

“Este irevocabilă, ca orice mărturisire.Aşa fiind, femeia care a

facut mărturisirea nu mai poate reveni asupra ei, chiar daca a

facut-o prin testament.Faptul că mama poate contesta

recunoaşterea nu schimbă caracterul său irevocabil, deoarece a

contesta nu este acelaşi lucru cu a revoca;

Este un act ce are caracter declarativ de filiaţie, nu atributiv de

filiaţie.Filiaţia se stabileşte retroactiv, de la data naşterii

copilului, iar în ce priveşte drepturile copilului chiar de la

concepţia sa;

Este opozabilă;

Este un act personal al mamei.Acest caracter nu exclude

posibilitatea ca recunoaşterea să poata fi făcută, în numele

mamei, de către un mandatar, cu procură specială şi autentică;

Este facultativă, în sensul că voinţa de a recunoaşte trebuie să

fie liberă

Este un act juridic pur şi simplu, nesusceptibilă de modalităti;

10

Recunoaşterea se poate face numai în formele prevăzute de

lege, fiind un act juridic solemn.”7

Art.48 alin(1)C.fam.permite recunoaşterea voluntară de maternitate

numai în următoarele cazuri:

Naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă, fiind

irelevantă cauza neînregistrării;

Copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca fiind născut

din parinţi necunoscuţi.

Stabilirea pe această cale a filiaţiei materne este admisibilă atât faţă de

copilul , minor, cât şi faţă de cel devenit major, întrucât legea nu face nici o

distincţie.Valabilitatea mărturisirii de maternitate intervenită ulterior

decesului copilului, se conchide ca , prin analogie cu prevederile din

material recunoaşterii de paternitate(art.57.C.fam.) răspunsul afirmativ este

condiţionat de faptul existenţei descendenţilor fireşti şi copilului decedat,

deoarece în acest fel se exclude riscul stabilirii filiaţiei fireşti sub impulsul

unor interese de ordin patrimonial.

Una şi aceeaşi persoană nu poate fi recunoscută succesiv de către

două femei întrucât, pe de o parte, cele două recunoaşteri s-ar contrazice, iar

pe de alta parte, prima dintre recunoaşteri fiind înregistrată, nu mai sunt

incidente prevederile din art.48 C.fam.Copilul înregistrat ca fiind născut din

parinţi necunoscuţi, ulterior adoptat de către propria mamă, poate fi

recunoscut de către aceasta.Soarta adopţiei ar fi pecetluită de sancţiunea

nulităţii absolute, cauza fiind nesocotirea impedimentului rezultând din

rudenia firească, deoarece filiaţia stabilită are efect declarativ, adică

persoana recunoscută este considerată ca având această filiaţie maternală din

chiar momentul naşterii.

7 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag241

11

Art.48 alin.2 din codul familiei prevede limitative formele

recunoaşterii de maternitate

a)prin declaraţie scrisă sau verbală, la orice serviciu de stare civila;

înscrierea recunoaşterii se va efectua în registrul de stare civilă al localităţii

unde a fost înregistrată naşterea.

b)prin înscris autentic, întelegând prin aceasta acela ”ce s-a facut cu

solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public care are dreptul de a

funcţiona în locul în care s-a făcut actul.Recunoaşterea de maternitate este

valabilă din punct de vedere al cerinţelor de formă dacă este constatată

printr-un alt înscris autentic decât cel notarial, cum ar fi declaraţia mamei

dată în faţa instanţei de judecată şi consemnată în încheierea de sedinţa.

c)prin testament; se poate opta pentru oricare din formele de testament

reglementate de lege.Recunoaşterea testamentară a filiaţiei, materne sau

paterne, se distinge de toate celelalte dispoziţii testamentare datorită unor

particularităţi.Astfel ,deşi testamentul este un act juridic esenţialmente

revocabil, mărturisirea de filiaţie nu se poate revoca(art.48 alin.

(3)C.fam.).Deci în eventualitatea revocării testamentului conţinând şi o

recunoaştere de filiaţie, nu se va aduce atingere relaţiei de rudenie astfel

stabilite.

Validitatea testamentului nu condiţionează valabilitatea recunoaşterii de

filiaţie, dacă sunt îndeplinite cerinţele special prevăzute de lege.

Unica condiţie, sub aspectul valabilitătii recunoaşterii este ca să fie o

manifestare de voinţă constientă, adică facută cu discernământ.Aşa fiind

mama chiar fără capacitatea de exerciţiu(copil până la 14 ani sau pusă sub

interdicţie) sau având capacitate de exerciţiu restrânsă(regulă 14-18 ani)

dacă are discernământ, poate face singură recunoaşterea.

12

Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de

orice persoană interesată(art.49 C.fam.).In sfera persoanelor interesate

îndreptăţite să conteste pe cale judiciară mărturisirea de maternitate poate fi

inclusă însuşi copilul recunoscut, apoi autoarea mărturisirii de maternitate

precum şi o altă femeie care ar pretinde ca în realitate ea şi nu autoarea

recunoaşterii este mama copilului.De asemenea justifică cu interes în a

contesta recunoaşterea de maternitate moştenitorii mamei, tatăl copilului, în

general oricine face dovada unui beneficiu material ori moral în a obţine

înlăturarea raportului de filiaţie.Faţă de scopul urmărit, anume stabilirea

adevărului şi înlăturarea filiaţiei aparente, dreptul la acţiune în contestarea

recunoaşterii de maternitate este imprescriptibil. Hotărârea de admitere a

acţiunii în contestarea recunoaşterii de maternitate înlătură raportul de

filiaţie stabilit prin respectiva recunoaştere cu efect retroactiv, considerându-

se că femeia în cauză nu a fost niciodată mama copilului ”recunoscut”.Se

întelege, dacă hotărârea instanţei este în sensul respingerii cererii, legătura

de filiaţie rămâne neatisă.

Potrivit doctrinei, în această materie cauzele de nulitate absolută sunt:

Recunoaşterea nu se încadrează într-una din cele două cazuri

prevăzute limitativ de art.48 alin(1)C.fam. în care este permisă

stabilirea filiaţiei pe această cale;

Recunoaşterea a fost facută de o altă persoană decât mama sau

reprezentantul acesteia având procură specială şi autentică;

Femeia de la care emană recunoaşterea nu se conformează

cerinţelor de formă impuse de legiuitor (declaraţie scrisă ori

verbală de la serviciul de stare civilă, înscris autentic,

testament)

Când emană de la o persoană lipsită de o vointă constientă

13

“Recunoaşterea maternităţii este lovită de nulitate relativă în cazul

vicierii consimtământului prin:eroare, dol sau violenţă.Indiferent de

caracterul nulităţii-absolute sau relative- se produc aceleaşi efecte, în mod

retroactiv.Drept urmare, copilul nu va avea stabilită maternitatea ceea ce va

avea consecinţe cu privire la:nume, ocrotire părintească, domiciliu, obligaţia

de întreţinere, succesiune.”8

I.3.Stabilirea maternităţii prin hotărâre judecătorească.

Dacă mama nu recunoaşte copilul a cărui maternitate nu este

stabilită aceasta are posibilitatea de a introduce acţiune în justiţie pentru

stabilirea filiaţiei faţă de mamă.Acţiunea în justiţie pentru stabilirea filiaţiei

faţă de mamă este o acţiune în reclamaţie de stare civilă, ce are ca obiect

deteminarea legăturii de filiaţie dintre copil şi mama sa.potrivit art.50 din

Codul familiei acţiunea în stabilirea filiaţiei faţa de mama poate fi pornită în

două cazuri:

a)când din orice împrejurări, dovada filiaţiei faţă de mama nu se

poate face prin certificatul de naştere;fără îndoială, legiuitorul are în vedere

două situaţii de fapt distincte:naşterea nu a fost trecută în registrul stării

8 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag.243

14

civile;copilul a fost înregistrat ca fiind născut din părinţi

necunoscuţi.Acţiunea în stabilirea maternitătii este deci admisibilă pentru

ipoteza aflată în discuţie numai dacă este cu neputinţă probaţiunea filiaţiei

prin actul de naştere, nu şi atunci când subzistă posibilitatea reconstruirii sau

întocmirii ulterioare a acestuia.

b)când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul

constatator al naşterii.O asemenea contestare trebuie să fie posibilă, potrivit

legii, respective când există neconcordanţă între certificatul de naştere al

copilului şi folosirea stării civile(posesia de stat).

Dreptul la acţiune în stabilirea maternităţii are caracter strict personal

şi aparţine numai copilului (art 52 alin(1) C.fam.).In numele copilului lipsit

de capacitate de exerciţiu acţiunea va fi pornită de reprezentantul său legal

(art.52 alin(1) C.fam.)minorul având capacitate restransă de exerciţiu işi

valorifică personal dreptul la acţiune,dar nu singur, ci asistat în tot parcursul

judecăţii de un părinte sau de tutore(art 42 C.proc.civila).Codul familiei

prevede în mod expres ca dreptul copilului de a porni acţiunea în stabilirea

maternităţii nu trece asupra moştenitorilor(art.52 alin.(2)).Dacă nu le este

permisă iniţierea unei astfel de acţiuni, moştenitorii pot în schimb continua

acţiunea pusă în mişcare de către titular şi aflată în curs de soluţionare la

data decesului copilului.Dreptul la acţiune nu se prescrie şi poate fi

valorificat în tot timpul vieţii copilului (art.52 alin.(4)C.fam.).

“Stabilirea pe cale judiciară a filiaţiei faţă de mamă presupune proba

celor două împrejurări de fapt al căror rezultat este legătura de

maternitate:pârâta, presupusa mama, a dat naştere unui copil;copilul născut

de pârâta este una şi aceeaşi persoană cu reclamantul.Din punct de vedere al

mijloacelor de probă nu există îngrădiri fiind admisibile ,alături de proba

stiinţifică, înscrisurile, prezumţiile, precum şi proba testimonială.Hotărârea

15

de admitere a acţiunii în stabilirea maternităţii rămasă irevocabilă se înscrie

prin menţiune în actul de naştere al copilului.Efectele hotărârii judecatoreşti

rămasă irevocabilă sunt identice cu cele produse de recunoaşterea voluntară

a maternităţii :raportul de filiaţie copil-mamă va fi considerat stabilit încă

din momentul naşterii copilului sau, cât priveşte drepturile copilului, din

momentul concepţiei.Statutul civil al copilului, aşa cum rezultă acesta din

actul instanţei, este opozabil rudelor mamei, precum şi terţilor”9.

Când femeia faţă de care a fost stabilită filiaţia este căsătorită la data

concepţiei ori a naşterii copilului, indiferent de evoluţia ulterioară a situaţiei

sale conjugale, datorită stării civile a mamei, copilul dobândeşte, alături de

maternitate, şi o paternitate prezumată în persoana soţului sau al fostului

sot.Potrivit art.53 C.fam.”copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei

are ca tată pe soţul mamei.Este suficient ca naşterea sau concepţia copilului

să se plaseze în timpul căsătoriei mamei şi, prin complicitatea caracterului

declarativ al hotărârii şi al opozabilităţii sala ergo omnes, este de asemenea

fixate, implicit, legătura de filiaţie paternă.Soţul sau fostul soţ al mamei nu

este ţinut să accepte, resemnat, o situaţie juridică eventual neconformă

realităţii, el are la îndemâna două posibilităţi:fie va ataca prezumţia de

paternitate încercând răsturnarea acesteia printr-o acţiune specifică aflată la

dispoziţia sa-acţiunea în tăgăduirea paternităţii (art.54, 55 C.fam.), fie va

contesta în justiţie maternitatea stabilită pe cale judiciară, sub rezerva că

certificatul de naştere al copilului nu este conform folosinţei stării

civile(art.51 alin (2) C.fam).Evident dacă mama nu este căsătorită nici la

data naşterii, nici la data concepţiei copilului, prezumţiile de paternitate sunt

9 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag232

16

lipsite de eficienţa, şi aceasta chiar dacă ulterior femeia s-a căsătorit ori este

căsătorită la data finalizării acţiunii în stabilirea maternităţii.

Maternitatea rezultând din certificatul de naştere eliberat în baza

hotărârii judecătoreşti de stabilire a filiaţiei rămasă irevocabilă poate fi

contestată de persoanele interesate, afară de cele care au participat în calitate

de parte la judecată având ca obiect stabilirea maternităţii, acestea fiind

legate de puterea lucrului judecat a hotărârii instanţei. In sensul

admisibilităţii de principiu a acţiunii în contestarea maternităţii stabilite pe

cale judiciară, poate fi desprinsă din prevederile art 23.alin.(2) din Decretul

nr.31/1954 conform cărora întocmirea sau rectificarea actului de stare civilă

în baza unei hotărâri judecătoreşti este opozabilă şi terţilor, ”aceştia sunt însă

în drept să facă dovada contrară”.Dispoziţiile art 57 din Legea 119/1996

susţin aceeaşi idée, arătând că anularea, modificarea, rectificarea sau

completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot

face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile,

sesizarea instanţei făcându-se, alături de autoritatea administraţiei publice

locale, de consiliul judeţean şi de parchet, de către persoana interesată.

Persoanele care nu au luat parte la judecată finalizată printr-o hotărâre

de admitere a acţiunii în stabilirea maternităţii, hotărâre rămasă irevocabilă

în baza căreia s-a efectuat menţiunea cuvenită în actul de stare civilă, sunt

îndreptăţite să conteste maternitatea dacă justifică un interes direct şi

personal.Dreptul la acţiune nu este supus prescripţiei extinctive;în

probaţiune sunt admisibile toate mijloacele de dovadă reglementate de lege.

17

Speta

Dispozitiile art.51.alin(1) Codul familiei-in temeiul carora copilul nu

poate reclama o stare civila contrara celei care rezulta din certificatul de

nastere- nu sunt aplicabile in cazul in care a avut loc o substituire de copii

intrucat in aceasta situatie folosirea starii civile nu mai este conforma cu

certificatul de nastere.

In speta, in timpul solutionarii unei actiuni in stabilirea paternitatii, s-a

stabilit, cu ocazia efectuarii expertizei medicale ca, in realitate, reclamanta

nu este mama copilului.In consecinta , instanta de fond, prin incheiere, a

dispus suspendarea judecarii pana la terminarea cercetarii penale privind

18

substituirea de copiilor si gasirea copilului nascut de reclamant, copil in

numele caruia sa poata continua procesul.

Recursul formulat de reclamanta impotriva incheierii de suspendare

fost respins, pentru motivele de mai sus.

O femeie care nu putea tine sarcina, implanteaza un ovul fecundat de

sotul sau unei alte femei, care naste copilul respectiv . Mama purtatoare este

si ea casatorita.

Problema care se pune este cum pot recunoaste parintii biologici copilul

respectiv? tatal prin actiune in stabilirea paternitatii dupa ce sotul mamei

purtatoare face actiune in tagada paternitatii.

Dar cum poate mama biologica sa recunoasca copilul , in conditiile in care

filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii, potrivit art. 47 C fam.?

Fertilizarea in vitro precum si utilizarea unei mame purtatoare rastoarna cel

putin prezumtia ca tatal copilului este sotul mamei si face din faptul nasterii

( chestiune incontestabila dupa art. 47 C. fam) o chestiune care trebuie

reanalizata.In cazul in speta daca parintii prezumtivi nu se opun parintii

biologici pot face demersuri pentru adoptia cu efecte depline.Mai adaug ca

in conditiile in care fertilizarea in vitro si utilizarea de mama purtatoare

devin o realitate din ce in ce mai des intilnita se impune si reconsiderarea de

catre legiuitor a prevederilor legale in materie(C. civ., C. fam.).

19

BIBLIOGRAFIE

1. Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck,

Bucuresti,2006

2. Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina

Lex,Bucuresti 2006

3. Codul familiei

4. Legea nr.119/1996

20