F i l i BELETRISTICA Ese de dóua-ori la luna, adeea in 1. si 15.

c. v. in formatu de o cóla si jumetate.

Manuscriptele s v a n i i de prenumeratiune sunt a s e indre%tà la Eedactiunea jurna­

lului : Strad'a poştei vechie Nr. 1.

Nr. 10.

PEST'A 15 27. HAID. Anulu III. 1865.

tea

Pretiulu de Prenumeratiune : pentru Mo­narchia Austriaca la unu anu intregu 5 f. la jumetate de anu 2 f. 50 xr. pentru Roma­n i a si strainetate la unu anu intregu 7 ì. la jumetate de anu 3 f. 50 xr. Prenumera­

tiune la trei lune nu se primesce.

I n g r a t u l u .

"•Srintiai de frig#si fome d'in diori si pana 'n sera,

Dormiai p re t ro toare ne-avendu v re unu asî lu,

Cersindu-ti panea dilei t ră ia i v ie t ia -amara ,

Era i aici in fine unu bietu sermanu copi lu!

In asta tr ista s tare vediendu-te p r e t îne ,

Pet runsu-m'am de mila, si man 'a t i -am int însu,

Dicandu-t i cu s imţ i re : Pasiesce dupa mine,

Crudimea sortii ta le in sufletu m'a a t însu ;

Pasiesce, vina draga, la mes'a mea bogata

Grasî-vei totu ce-ti p l ace ; eV pre caminulu meu

U n u focu, ce desmorti-va fiinti'a-ti inghiat ia ta ,

Afla-vei si vestminte ori candu pre gustulu teu.

F i i am, dar ' d ' intre densii nu-i fi vr 'odîniora

Deosebitu, câ-ci peptu-mi te va iubi cu do ru ,

Cu dorulu unei mame, ce scie ca se mora,

c) Copiii numai se-aiba aceea, ce ei voru,

^cy^ —

Vorbitu-ti-am aceste, ér ' tu cu umilmtia,

Tar indu-te la póle-mi, aicia jo ramen tu

Facutu-mi-ai p re ceriuri, câ-a ta recunoscintia

D u r à - v a câtu avè-vei vietia pre pamentu .

Jora tu-mi-ai tu inca, iubirea cea mai via

Sé ai pent ru acei'a, ce sinulu meu p lapandu

Crescutu-i-au, d icandu-mi: Me joru, câ au sè-mi fia

F r a t i câroru stima mare portà-li-voiu ori candu.

Dar ' vai ! indata 'ndata ce bratiele-mi te strinse,

î nda tă , ce copii-mi de frate te-au primitu ;

î n d a t ă o dorere ! Vediutu-m'am convinsa,

Câ tu ai fostu unu sierpe grozavu de otravi tu !

Asia ! Ai fostu unu sierpe, o vespe otrăvită !

A ta recunoscintia a fostu d'a semenà

Pr in taina intre fiii-mi discordia cumplita

Sîlindu-te de mine chiaru inca-a-i depărta. 10

. o^QJ

Te-ai iacereatu, onórea ~vÈtt ataci, turbate ! M'ai umilitu adese as i<3Be tare 'n câtu

© e ciuda si rusine toreate J p a c a t e

De làcremi versau oehrTrmi j>r-e peptu-mi amaritu.

Si farà vre o frica d'a iadului o & î a d a

Ai profanata tu totulu, ce sufletu-mi iuì La tòta urm'a inca ai vrutu a me si vpde

La tiranii, ce sclava doriau a me a v e . . .

Mescsi, mergi dar' dela mine, te du, de-acum lipsesee Blastemurjle»mi jnse in veci te-oru insotì !

Sè-ajungi, nenorocite ! unu monstru, ce 'ngrozesce Chiara iosu-si pre eatan'a a carui esci si-i fi !

J&aFtìo©hii sé ti-i arda o sete furiósa ^ij|jttr'a-ti inclesitata sé n'aiba ehipu oandu-va

A 1)è o "picătura d'in und'a recorósa Ce ochii-ti voru vedè-o curgandu in fatra ta.

tJau sange ea catran'a d'in nervile sbereite Sé curga in siróie, dacfiu mirosu venioatu;

D'in ósele-ti searbóse mii Mene hemesite Cu-o cruda lăcomia sé »óda ne 'ncetatu.

Chiaru diu'a in amédia-di sè-ti para cum câ-e nópte, Si-o nópte furiósa ca tartarulu cumplitu.

Urechi'a-ti sé n'auda decâtu sinistre siópte, •Ori arletulu ce-lu scòte acelu, <ce*e indraciţu.

Ca jidovulu, pre care poteeea eea divina L'a blastematu prin lume mii ani a rateci,

tergi si tu ingrate, iùdóa», rea jivina, inuta de «epausu far' a potè gasi.

Sé-alergi ^prin iatunèrecu ^i totu ̂ prin cintìrime •Se '«alci numai pre òse svirlite de pamentu,

Si-apoi d'in clipa 'n clipa sé fii tu cu erudirne Lovilu de, vre o cruce séu pétra de mormentu.

A nopţii grele c6be se tipe dupa tîne, In juru-ti liliacii in roiu ,s@-i semti sborandu.

Astfelu, nenorocite, se mergi! se" mergi... îjjline D'in negre le4 i ?masele neineetatu crasicaudu.

G. TàiKu.

A N I T I ' A . — Novela originala. •

(Fine.)

Cu tòte câ Anitiei i oprise părintele seu de a merge spre cercetarea cui-va, dens'a aveà unu locu, unde poteà se mérga farà vr'o contradicei*e d'in partea parintiloru sei. Acestu locu era cas'a preutului d'in satu.

Si badea Mitru cugeta, si cu totu dreptulu, cumca Aniti'a sa numai profita potè d'in conver­s a l a cu preutés'a, carea ca o femeie onorabila si destulu de cult ivata era punire aplecata pentru a sfatuì cu tòta bunetatea pre Aniti'a.

L a preutés'a venia si invetiatorés'a, apoi trei femei la io*l-alta suntu destulu de fericite, ca se nu se pota uri. — — —

Tempulu era de tómna. Era chiaru Doniì-neca, si atunci sotietatea e de totu binefacatóre pentru ori care creautura a lui Domnedieu.

Aniti'a, preutés'a si invetiatorés'a siedeau in casa , si ceste dóua d'in urma conversau, èra Aniti'a era cu atenţiune.

D'in intemplare ajunse si Ilie objeptulu con-» versarli.

— Vedi drag'a mea dascaliţ|a, dise preu-teVa, — câtu de frumosu e aceea dela feciorulu lui badea Stefanu, câ merge la invetiatura! E dreptu, câ unu picu e cam tardiu, i n s a . . .

Conversatiunea fu întrerupta prin sosirea preutului si a invetiatoriului, si astu-feliu Aniti'a scapâ d'in confusiune.

Dupa finirea compliminteloru, <m cari inve-tiatoriulu onora pre preutes'a ca pre d6mn'a casei, acest'a agrai pre soti'a sa :

— Scump'a mea, s6rele acuşi va apune, si vor veni vace le !

Dupa acest'a admoniţiune economica inve-tiatores'a si Aniti'a erau se poraisca, candu £ta! spre uimirea cea mai mare a Anitiei, intra Il ie imbracatu in ti61e negre.

— Buna ,seYa! — grai bietulu Ilie de totu confusu, vediendu aci si pre Aniti'a. A m venitu, se vi multiamescu pentru sfatuirile binevoita re, cu cari m'ati indreptatu pana acuma. Vi poftescu sanitate deplina si fericire!

WS I P jp

— Ili —

Ilie nu se potù rabdà sé nu arunce pri-%. sa si spre Aniti'a, carea inca, se reculese

d'in confusinne* si respunse cu o privire dulce lui Ilie, farà a fi observata de óre care-va d'intre cei de' fatia.

— Apoi cale b u n a , fetulu meu ! — grai preutulu venerandu, intìndiendu man'a binecu-ventatóre asupra capului lui Ilie. Fii sanitosu, ai grige si fii de apurure sìrguinciosu !

Hie dupa aceste sarutâ man'a la loti cei de fatia, afara de Aniti'a, apoi se duse mult iamindu eeriului, câ-i ierta se mai veda si pre iubit'a sa.

Candu iesì Aniti'a d'in cas'a parociala numai atât'a grai pentru s îne :

— 'Ti multiamescu Domne ! Apoi mérsa càtra casa stergandu làcrim'a,

ce se scura in ochii densei ca o „cale buna" p e n ­tru dulcele ?eu Ilie.

Candu era sé intre in curtea l o m mai sus­pina odată:

— Dómne, pórta-lu in pace ! — — — Intrandu in casa, afla acolo pre domnisiorulu

Petru si pre părinţii sei. Totî trei erau seriosi. — Aci èra e ce-va cursa pentru mine, —

cugeta Aniti'a in sîne. Urma o tacere profunda. In fine badea Mitru

sparse tăcerea : —• Anitia, drag'a mea! Domnisiorulu Petru

n i -o spuse, cu mea densulu nu potè sé traiésca fâra t îne, si ne r oga , ca sé nu te dâmu dupa nìmene in aceşti trei ani, câ apoi va veni elu si te va luà de sotìa. Invoiesci-te tu la acést'a ? — intrebâ badea Mitru cu o fatia, ce arata destulu de invederatu, cumea învoirea Anitiei nu e decâtu o formalitate fâra insemnetate.

— Fie cum voiţ i ! — respunse Aniti'a tre-murandu de frica si de nacadiu.

— Ah, ferice de mine ! — eschiamâ domni­siorulu Petru entus îasmatu, prindiendu man'a Anitiei. Aide, sé intarimu credînti'a nòstra cu o sărutare.

Si cerca sé o sărute. Insa Aniti'a se smancì d'in manile lui s i - i

respunse indignata : — La noi nu e dàtìn'a asià ! Ér' badea Mitru si nan'a Flore aflara necu-

venintia in portarea Anitiei. Domnisiorulu Petru se retrase cam d e g u s -

tatu nevoindu sè-si deie mani'a pe fatia. Apoi 'si luâ „remasu bunu" si pleca avendu de a porni in diu'a urmatóre la scóla.

) — No bade Mitre, 'ti poti tiene fét'a n u - m i

pe*sa si de acum in dîece ani, eu sciu câ n'oiu v e n i pentru e a ! striga densulu furiosu, dtipa ce ieşi dela badea Mitru.

— E c a - m e , atâte ostenele, atâte suspinuri si- curteniri, tote remâsera in desiertu! E dreptu, c a p r e părinţi i-am nebunitu, insa ce-mi ajunge aceea, daca, daca dens'a nu voiesce sesc ie nimicu despre mine. Sum nefericitul Lupt'a e perduta, potu m e r g e s§ invetiu. Noroeulu pe mine, câ nu o voiu mai vede ; câci altu-cum asi fi purure scla-vulu e i ! Drace, drace! — — —

D'in cuvintele aceste a domnisiorului Petru potenţii vede, ee voia densulu.

Daea badea Mitru audia cuvintele aceste, mare lucru, se nu fi datu cu pip'a de pamentu.

Insa densulu set ieneâ de socrulu unui domnu fiitoriu!

* * Doi ani decurseră dela scen'a amintita in

capitululu de mai susu. Ilie terminase cursulu preparandîalu cu suc-

cesu bunu, si veni câtra casa. Aniti'a nu mai potea de bucuria , candu

audi laudele , cu cari vorbi preutulu d'in satu despre elu.

Ca se-lu v^da, nu mai fu mare lucru pentru dens'a. Numai la beserica avea de a merge, unde eantâ Ilie in tote Dominecele, ajutandu in modulu acest'a primului invetiatoriu alu seu si dandu prin acest'a sierbitiului domnedieescu unu carac-teru mai serbatorescu ;câci pela sate de comunu numai intr'o strana se cânta, remanendu ceea-l-alta spre dispunerea sfatului evlaviosu. Acum insa sporindu-se intielcginti'a cantatore cu unu mem­bru, stranele amendoua erau provediute cu câte unu cantaretiu.

Candu Aniti'a intra pentru prim'a ora in beserica dela sosîrea lui Ilie in coace, i se imparu t6ta beseric'a mai serbatordsea, si candu vediîi pre Ilie standu in strana cu o fatia maestâteca si seri6sa, inim'a densei se sentl împresurată de o plăcere nespusa, neasemenata.

Ilie incep-ii se cânte, si cântarea lui aduse in uimire pre toti cei de fatia, dar' mai alesu pre genulu femeescu, si d'in acest'a pre babele cuvi6se, cari nu se potura retiene se nu sioptdsca intre s î n e :

— D 6 m n e , binecuventa-i gra iu lu! — Câ invetiatu pote se fie; asia cânta de frumosu! cugeti câ s'a nasc^itu cantandu! — D6mne bine­cuventa-i g u r ' a ' ^

Aniti'a le sradi t6te aceste , dens'a audi si 10*

g ^ g g

observările feteloru despre statur'a cea frumosa a amantului seu, — si laudele aceste i st6rsera d'in ochi lâcrim'a uimirei fe-iicite, er' in inim'a sa sbocotîtore se ivi o ingrigire dulce.

Apoi se rogâ si ea lui Domnedieu cu t6ta aderinti'a unei inime fericite câtra fericitoriulu seu.

Aceea e rogatiunea adeverata, la carea te impinge inim'a pătrunsa! Si candu inim'a e pă­trunsa, atunci nimene nu pote face se n u - i vina aminte Domnedieulu lumei!

Ab, si rogatiunea unei copile nevinovate eâtu pote se a jungă!?

Aniti'a, d6ra in vieti'a sa nu se rogâ cu atât'a int imitate; — candu se termina sierbitiulu domnedieescu, nu-si sciâ da s^ma, cum trecu tempulu asia de repede? — — —

Ilie, cum se vediu gat'a cu cântările, ce le cântă sub impresiunea amorului cu atât'a căldura si atâtu de frumosu, — iesi d'in beserica si aşteptă pre Aniti'a.

Densulu asia doriâ se vorb^sca cu d e n s ' a ! . . . — Plecatiune, domnisi6ra! — grai densulu

miscatu, apoi tacu fâra de a mai pote grai. Aniti'a i multiami cu uuu surisu amorosu,

fâra se pota grai. Intre aceste ajunse si preutulu, insotitu de

invetiatoriulu si de badea Mitru. — Adecă Ilie cânta f6rte frumosu! — grai

badea Mitru intorcandu-se câtra preutulu. — Minunatu, fetulu m e u ! — respunse preu­

tulu lui badea Mitru. Pana ce badea Mitru vorbi despre unele si

altele cu preutulu si cu invetiatoriulu, Ilie avu tempu destulu se converseze cu Aniti'a numai cu ochii. Si densii intieldsera unulu dela altulu, câ sunt credîntiosi.

Ochii sunt conversantii cei mai s inceri! *

* * Ilie era fericitu. In fericirea sa nu mai doriâ

alt'a decâtu man'a Anitiei. Pana ce va ajunge la atât'a, trebue inca multu, — s£u d6ra nici apoi nu o va capetâ?

IndoieTa acest'a 'lu faceâ de multe ori supe-ratu; insa speranti'a, acesta fiica amagit6re a sor­tii, 'lu mangaiâ.

Ce nepotîntia se fie in aceea ? — Daca nu o voiu capetâ, ce-mi ajunge

tota invetietur'a ? — Pentru ce am suferitu atuncia atâte lipse ?

Candu eu sum nefericitu, daca nu o potu vedS! suspina Ilie.

Si densulu in scurtu t r e b u i e se v£da nefe ­

ricitu, pentruca nu poteâ se v^da pre s<3rele-sale, pre Aniti'a s a ! — — —

Aniti'a cadiu intr'unu morbu greu si peri-culosu, in care omulu nu scie de sîne.

Părinţii densei erau aprope de desperare, in vanu alergară la descantatore; căci t6te incer-cârile acestor'a nu fura in stare se redeie Anit ie i sanitatea.

Tramisera dupa medîeu. Si candu siedeau părinţii Anitiei la patulu ei

trişti si descuragiati , vediendu-si planurile cele mari, a câroru reiesire depindea dea fiic'a loru, — apr6pe de nimicire; atunci Aniti'a incepii a fantasâ:

— Ah, dulcele meu I l i e ! ce mergi de aici ? . . vina, v ina! N u te teme de nime, vina câ eu te chiamu! — C e , tu nu vini ? esci nianiosu pe mine ? . . . Ah, eu nu sum de vina, ci părinţii m e i . . . si domnisiorulu P e t r u !

Apoi 'si deschise ochii, si cautâ giuru impre-giuru prin chilia fâra a vede alta, decâtu fantas­mele, ce se sterniau in fantasî'a s a . . . .

— Scumpulu meu I l i e ! vina nu me lasă in manele loru ; ah, nu me lasâ se moru ..

Resuflarea densei se mai molcomi , si d'in ochii densei porni o lumina curata, casi ceea d'in ochii omului ce are conoscintia de sîne, — apoi incepu a p lânge:

— Serman'a de mine, nu voiesce nimene se-mi aducă pre dragutiulu m e u . . . asi pote mori fâra ca se-lu mai v e d u !

— 'Lu vei vede drag'a mea Anit ia! — res­punse atunci badea Mitru plangandu casi unu nebunu, vediendu starea unicei sale fiice.

— L'oiu vede, l'oiu v e d e ! — eschiamâ dens'a suridiendu cu fericire. Ah, atuncia va fi b ine ! Dragulu meu I l i e !

Apoi resuflarea densei £ra se repedi, ochii âva. 'si perdura acea lumina curata, si mai multu nu se audia nimicu alt'a numai plansetulu parin-tiloru amariti si resuflarea cea repede a fetei morbose.

Asia trista e Gontemplatiunea unui somnu casi acest'a; in care nici corpulu, nici sufletulu n'are linisce, in care omulu nu vede nimicu cu ochii sei, cu t6te câ sunt deschişi!

Insa badea Mitru se reculese dupa ce vediu câ d6rme copil'a sa, si dede de scire lui Ilie, se vina grabnicu; câci voiesce se-i spună c e - v a forte interesantu.

Casi candu lui Ilie i-ar fi trebuitu mai multu, decâtu o invitare s împla !

Vine elu numai se-i fie permisu! U n u amantu

- 113 -

amant'a sa si atunci, candu scie câ dupa are se mora! — —

Ilie intra, si se duse dreptu la patulu tinde zaceâ Aniti'a.

Inse Aniti'a cu tote câ era cu ochii deschişi, nu-lu cunoscu.

— Anitia, dulce Anit ia! — striga Ilie prin-diendu-o de mana plangandu.

— Anitia, â c a I l i e ! — graira părinţii densei. — TJnde-e? — intrebâ Aniti'a. Se-lu v e d u ! — Aci e langa t î n e ! vedi câ te tiene de

mana! — Ast'a e rnan'a lui, a lui Ilie ? O dragulu

meu I l ie ! Apoi 'si puse man'a pe fruntea lui I l i e , i

pipai perulu d'in capu, si s ioptî: — Ilie, Ilie, oh, dragulu meu I l i e ! Dupa ac^st'a se intorse si adormi. Pecandu veni medîculu o afla in procesulu

reinsanitosiarei. Ilie era in t6ta diu'a la badea Mitru pana ce

Aniti'a 'si recâştiga sanitatea. Si candu merse intr'o di, si afla pre Aniti'a

deplinu sanetosa, atunci badea Mitru, veni la densulu si i dise :

— Ilie fetulu meu, me i â r t a , câ am stătu in calea fericirei vostre. Vedi, totu omulu are scă­derile sa le; si eu inca 'mi propusesemu se dau pre Aniti'a mea de soţia cutarui domnu, si pentru aceea nu voii se sciu nimicu despre iubirea v6stra. Acum insa, fiindu câ Aniti'a te iubesce si acum'a, si fiindu câ si tu esci acum cu totulu altu omu, nu cum erai pe atuncia: noi părinţii Anitiei ne invoimu ca se-ti fie soţia!

Dupa aceste puse man'a Anitiei in man'a tenerului, care nu sciâ ce se faca de bucuria.

Insa cugeta câ celu mai intieleptu lucru, ce-lu p6te face in momintele aceste solemne, e: se sărute pre Aniti'a sa cea credînciosa.

Si Aniti'a nu-lu respinse ca pre domnisiorulu Petru.

Era părinţii Anitiei fericite nu aflara necu-venintia iu portarea copilei l o r u !

Ce strămutare produce o pers6na!?

Ilie, ca barbatulu unicei copile a avutului bade Mitru, avù cu multu mai practica minte, decâtu se se fi opritu d'in carier'a invetiatu-rei sale.

Densulu se inscrise la teologia ; càci, lauda blandetiei arcipastoriloru, pela noi nu era pe atunci mare greutate in a se face preutu, precum nici in diu'a de asta-di nu e de totu mare greuta­tea, de si am propasitu multu.

Asia deveni densulu preutu si unu barbatu fericitu, pre care chiaru numai iubirea l'a inna l -tiatu la domnia; càci de nu era Aniti'a, zeu nici densulu nu ar cumineca pre nimene.

Il ie o si recunósce acést'a si o spune verde ori-carui óspe alu seu, d icandu:

— Eta domnulu meu, tòte ce vedi aici : feri­cirea, îndestularea, credînti'a si iubirea, tòte au venitu prin Aniti'a. Si dupa Domnedieu, tòte am de a le multiamì dulcei mele Anitie !

Atât'a ni spune acum venerandulu părinte Ilie, — si prin acést'a inca se adeveresce aceea, cumca: i u b i r e a p r o d u c e a d e s e l u c r u ­r i l e c e l e m a i m a r i .

I. P. Negrescu.

Apusulu sórelui î ^ 6 r e l e apune,

Merge la culcusiu;

Focu auriu se pune

Suvenire-aeusi!

T6te - su in tăcere,

Nici unu murmuru nu-e,

Ori-ce larma pere

La apusulu lui.

Lumea par' câ-si perde

Regele iubitu . . .

Câmpulu mândru, verde

Inca e uimitu.

Idrb'a n'o clatesce

Unu zefiru usioru;

Frundi'a nu sioptesce,

Nu ţ e r n e s c e doru;

Valea înflorită Pare a jeli, — Paserea uimita A c a r i t â d u s e r . . .

Astu-feliu de doi6sâ-e Dîsparerea lu i ; Rou'a ârgînt6sâ-e Plansulu ceriului!

Tote suntu uimite, Nici unu murmuru n u e , Tote-su amuţite La apusulu lu i !?

Doiaieî* tăcere Tote le-a euprrnstr, — Nttaaa- ria-si cere Murmurulu ne'nvinsu;

Numai o jelire N'are-alu. seu treeiştu,: Ea e suvenire Pentr'unu- tempu plaeutu,,

Candu romanulu nume Nu era tradatu, Candu erâ in lume Senguru innaltiatu!

Ast'a o jelesce Sermanulu pastoriu, Fluier'a-i vestesce Dorii netrecatoriu. . I. P. Negrescu.

A D I O . P e otarulu tierii mele

Stau in ciigetu cufundatu,

Suta i i cuprinsu de o dorere

Ce nie' rode ne 'nceta tu .

Voi părinţi , surori iubite,-

Amu gresitu, sâ me i e r t a ţ i ;

Se-mi iertaţi celea greşite

Si voi fratiloru a m a t i !

Si tu mandr 'a mea frumósa

Ce ferbinte m'ai amatu ,

F i i ferice, sanitósa,

E u me ducu câ 'su esîlatu.

Adîo remani ferice

Roman ia t iér 'a mea,

E u dorescu candu m'oi intórce

Mai ferice-a te vede ! ! P . D r a g a

N ó p t e a d / in B r c z w e z m c i s l . (Nof eia.)

C ă l ă t o r i a c â t r a B r c z w e z n i c i s l .

Nu me indoiescu niei d e e â t u , cumca anulu 1796 potù se aiba câte-va nopţi inspaimentatóre , mai alesu pen t ru italiani si pen t ru germani . Acest 'a e ra primulu anu de victoria a lui Napoleon Bonaparte si tempulu re t ràgere i lui Moreau. P e a tunci terminàsemu studîele academice la Univers i ta tea d'in orasiulu pa te rnu ; eramu doctoru in ambele dreptur i , si bucurosu 'mi luamu voia pen t ru a descurca procesulu d' intre toti imperatii si regii cu republic 'a francese de atunci, daca la acést 'a nu se recereà numai Grotiu, Puffendorf si eu ca jude deli-berator iu .

I n t r e aceste pre mine me prede j l inara de comisariu

de jus t i ţ ia intr 'unu orasielu a nouei P rus i e resar i tene (Ostpreussen). Mare onore pent ru mine. A fi cu unu picioru in dî regator ia , pana ce cu cel'a-l-altu suntemu inca in auditoriulu academicu, este norocire rara . Acest 'a aveamu de a o multiumi ocuparei seu crearei unei P r u s i e resari tene si caderei lui Kosziusko. D e si i se imputa regelui forte inaltu fericitu — noi cei'a-l-alti creştini morimu numai r eu fericiţi, si cersitorii de a buna sem'a numai forte umilitu fericiţ i ; se dice,, câ dupa morte toti suntemu asemene dar ' eu demustru contrariulu asia in tre'-c a tu ! — Asia dara bine câ lui i se imputa par tec iparea la o nedrepta te str igatore la ceriu, fiindti câ ajuta a i n g h i t i ţ i

-•«KT* - 115

jţ? poporu nedependînte ; inse fâ?a nedrepta tea lui , neau o mie de copii prusi a Mu&eloru fera apl icare.

tn na tu ra mórtea unui 'a e vie'tia pent ru ^ l iu lu ; her ing 'a esìsta pen t ru stomaculu chitului, s i j n t r e g u imperiului animaleloru si a planteloru, precum . s i c e i ' a a l n petriloru^;

r decum-va -a une ori n ' a r fi nemistitihilu, pen t ru stomaculu omului. Altu-enm forte t i n e .se pó.te denmstrà , cumca o .copila, carea 'si pe rde .©nórea, si unu poporu, carele 'eî ,perde .autonomì'a sa, s ènguru e vin 'a nenoroci re! sale. Pen t ruca celu ce potè mori, e neinvingibilu, si tocmai mór tea e pot întele pun tu spriginitoriu alu unei vietie •mare, glorióse.

Mama mea 'mi dede binecuventarea sa cea mai ferbinte, pe langa camesi si bani de că lă to r ia ; si asia calatoriiu eu in t ru in t împinarea splendidei predest inâr i câ t ra nou'a Prus ia resar i teana, câ t ra o t iéra, despre ca rea geografiei e de asta-di nu mai sein nemicu, cu tò te câ ace'st'a nu fu o t iéra vrăj i ta si fsésca (de dina), carea apare si despare la unu semnu a lui Oberonu. Nu voiescu a-mi fatţga ceti torii cu o lunga descriere de călătoria. Ce asi si sei spune despre e a ? O t iéra planila, óraeni lat i , care de posta rele, d i regator i de posta duri , s t r ade mise­ràbile, comunicatiune miseràbila, si pe Ianga ast 'a totu ensulu superbu de g ramad 'a sa de gunoiu, casi Schachulu Persìei de tronulu seu. Unulu d ' intre cugetele cele mai escelinte a naturei eate, cumca dens'a asemnâ fie-earéi'a d'in fiintiele sale unu propr iu elementu, in care acést!a sé se pota miscà priinciosu. Pescele se usuca de àeru, j ida-d u I u polonu de eleganti 'a unui boudoir (di : budoar) .

Dicandu multe cu pu t i ne ; sosìiu intr 'o séra innan te de a asant ì sórele in t r 'unu orasielu amicàbilu, p a r e - m i s e Brcavoe^mcisl numi tu ; amicàbilu, de si casele e rau funin-ginóse , negre , stradele nepardos ţ te , t inóse, ómenii inca nu e rau mai curatiei. Inse unu carbunar iu in s tarea sa potè prospit ià tocmai asià de amicàbilu, casi o bale t is ta , a carei trille de jocu devinu ap lauda te prin cunoscători .

Eu 'mi intìpuìsemu Brezwezmcisl-ulu, loculu chia­marl i mele, cu mul tu mai amicàbilu, de c u m mi.se pa rù d'in indepar ta re . Numele orasielului, c a n d u ' e r a m u sé-lu -esprimu pent ru prim'a óra, mai câ-mi causase convulsiune (sgârcei) in falca. D 'acì potù sé purcéda fric'a-mi secreta d e orasiu ensu-si. To tu dé un 'a numele are mare influin-tia asupr 'a* intipuirei nòstre despre cu ta re lucru. Si de órece bunulu si reulu d'in lume mai putinu zace in lucrur i insù - si decâtu in int ipuirea nòstra despre ele, nobilisarea numeioru este o adevera ta iafrumsetiare <a vietiei.

L a inmarirea fricei mele de bin 'a d'in nou 'a P r u s i a resar i teana a jur isprudentiei mele n u put inu mai potù .contribuì si impregiurarea aceea, cumca eu in viéti 'a mea n u merseiu mai depar te de loculu nascerei mele, decâtu pana de unde se po teà vede verfulu turnului acestui 'a. Cu tóte câ cetìsemu d'in cârtile geografice, cumca mân­cătorii de ómeni locuiescu destulu de depar te de mine, totu-si a une ori me prindeà mi ra re , câ n u me ucìsera de vr 'o câte-va ori pe drumu, candu era locu s i t e m p u pent ru .acést'a, s ica canii si cocoşii nu c ân t a r ă despre desparerea-mi .subita depe globulu pamentului . I n t r u a d e v e r u , numai atunci ti câştigi încredere in omeni, daca te lasi ca s t ra inu si ca óspe eu totulu i n voi'a loru. Misantropi sunt egoiştii cei mai perfecţi, cei mai cumpliţi ; egoismulu este ^inu laorbu sp i r i tua lu , ce provine d'in nes t ranui ta rea

q locuintiei. Celu ce voiesce sé vindece p re egoiştii, debe

sè-i i r a m i t a in călătoria. S t r ămuta rea aerului a juta sufle­tului -casi t rupului .

Candu .d'in carulu de pos ta diarii pen t ru pr im'a data Brczwezmcisl-ulu meu — d ' i n îndepăr ta re pareà a fi o .g ramada de t ina inal t ia ta d'in siesu ; inse Berlinulu si Par i su lu eu pala tur i le loru inca nu apăru mai pompòse celni'a care 4e pr ivesee d'in nouri, — ì n i m ' a 'mi bă tea forte. Acolo era d a r a scopulu călătoriei mele, inceputulu publicei mele cariere,; potè si càrpetulu acestei 'a, decum-va polonii s traforatat i in noui prusi resari teni vor fi cape-tandu voia la cu tare rescóla a me ucide ca pre unu sol-dar iu alu subjugatori loru sei. P r e nime 'n lume nu cunos-ceamu acolo, afara de unu fostu amicu dela Univers i ta te cu numele Burkharttt, carele fu era-si decurandu apl icatu in Brczwezmcisl in eali tate de şupraperceptoru . Densulu scià despre sosirea m e a ; densulu 'mi arendase innainte o locuinţia si ordinase cele de lipsa pentru in tempinarea m e a , fiindu câ 'lu rqgai pentru acést 'a. Acestu B u r k ­h a r d ! , carele innainte de acést 'a nu era nici decâ tu in te resanta .pentru mine, cu care conversamu put inu la Univers i ta te , de care in u r m a r e a sfatuirei mamei mele chiaru me ferlsemu, fiindu câ densulu avea intre s tudenti renume de beutoriu, joca to r iu in cârt i si bataiosu, dobendîa d'in consîderat iune destinsa si amicétia d'in pa r t ea mea, d'in ce me apropiamu mai t a re de Brczwezmcisl . P e d rumu i jo ra i iubire si credìnt ia pana la morte . Câ-ci ùnicu elu 'mi era cunoscuta in orasiulu polonu cu totulu s t ra inu ; asemene unui sotiu in naiefrangiu, care pe o scândura scăpase d'intre valuri intr 'o insula desiérta.

Drep ţu câ eu nu sum nici decâtu de credînt ia desiérta ; inse totu-si nu me po ta retienè, sé nu dau ce-va candu si candu pe present i r i . Daca nici un 'a nu voiesce sé apara , mi- le facu eu. E u eùgetu , câ omulu face de aceste in lenevirea spiritului ; acest 'a este unu jocu, ce potè fi pe t reca tor iu pe unu momentu. Asia 'mi propusei sé ieu sèma de prim'a p e r s ó n a , ce m'ar intempinà la pórt 'a orasiului. Determinai , ca o copila tènera sé-mi ser-vésea de presemnu ferice, unu barba tu de presemnu reu. Inca nu ga tàsemu cu ordînarea deosebiteloru semne potîntiflse, candu me si vediui innaintea porţii d'in ca rea propasi o Brczwezmcisl - iana, pe cum se pareà , bine crescută, t ènera , frumósa. Escelinte ! E r a m u sé me coboru cu medulare le-mi lovite si sdrobite de carulu de posta prusescu si sé adoru p re Graci 'a polona. O mustrai t ié-penu cu ochii, casé-mi infigu adencu t rasurele ei, si fiindu cam scur ta la vedere, stersei depe lornieta ùl t imulu atomu.

D a r ' candu venl ramu mai aprópe unulu de altulu, observai, cumca Vinerea d'in Brczwezmcisl e cam ur i ta ; dreptu câ era de l ia , inse delia ea o epticósa, usca ta ingarbov i t a , t u r t i t ă la peptu. Fa t i ' a inca-i era tur t i tă , adecă farà nasu, ce si-lu potu perde pr in vr'o intemplare nenorocita. E r a m u sé j u ru , câ-e unu capu de morte , decum-va o bucata de carne nu spendiurà pr int re dinţii ei ca de ra r i t a te . Abià credeamu ochiloru mei. Candu inse o privii mai de aprópe prin ochilarii mei, observai bine, cumca polon'a patr io t ica in semnu de urgia scote l imb'a câ t ra mine. î n d a t ă luai palar i 'a si multiamii frumosu pen­t ru complimenta. Po tè câ complimentam meu fu chiaru asià de neas tepta tu pent ru polon'a, ca si alu ei pen t ru mine. Dens 'a 'si re t rase limb'a si rise asià de pes te mesura, câ tu mai câ nu se innecâ de tusa.

In t re astu-feliu de impregiurâr i ajunsei in orasiu

CarUti'a stete innaintea postariei . Vùl ture le prusescu depinsu decurandu, de asupr 'a porţii , era mangi tu cu tîria próspeta de a buna sém'a pr in ş t rengar i patr iot ici . Ghia re le animalului regescu erau cu totulu in spurca-t iune ingropate , séu pen t ruca rapacele laudatu cu ghia-rele tocmai atât 'a pecatuesce, câ tu cu cioculu ; séu pen-ruca polonii voiau sé deie de scire, cumca Prus î ' a tocmai a tâ t ' a prinse d'in Nou 'a -Prus îa resar i teana , câtu vùltu­rele depinsu tiene intre ghiare le sale.

cea

spune,

S t a r o s t i a v e c h i a .

E u întrebai pre dlu maes t ru de posta forte curte-ni tor iu despre locuinti 'a dlui supraperceptoru B u r k h a r d t . P a r e â , câ nu aude bine, fiindu câ nu-mi dede respunsu. Inse de órece densulu indata dupa aceea conversa cu unu epistolariu, numai a tâ t 'a conchisei d'in amuţ i rea den­sului, câ densulu cu grobieneta tea postala cunoscuta in tota lumea voiesce a me convinge, cumca eu in faptu nu me aflu a l tu ünde-va, decâtu intr 'unulu d'in cele mai bine organisate biuróe de posta. L a a sies'a în t rebare se ras t î forte câ t ra mine, câ ce voiescu ? E u 'lu întrebai a sîeptea ora totu despre aceea, si inca cu civilitatea mai deobligatore d'in Berl inu séu d'in Lipse 'a .

„ In Starost i 'a vechia ?" 'mi respunse aspru. „Permite-mi sé T e intrebu, nu mi-ai sci

unde va sé aflu starosti 'a vechia ? " „N 'am tempu. Pe t re condü-lu pana acolo." P e t r u me conducea. Maestrulu de pos ta , care nu

avea tempu de a respunde se uita dupa mine pe ferésta, cu pip'a in gura . D e a buna sém'a d'in curiosetate. Pe langa tota curtenirea-mi înnăscuta asta t r a ta ré necuve-ninciósa me amari adencu in inima. Amenint iandu 'mi închisei pumnulu d'in posunariulu rocului si c u g e t a i : „Aştepta numai, dle maes t ru de pos t a , daca vei cade odată in ghiarele justiţiei, a cărei comisariu regescu bine-provediutu eu am onóre a fi, 'ti voiu pipera eu b ă d ă r ă n i a t a in modulu celu mai frumosu. Sé-ti aduci aminte de mine in tota viéti 'a, dle pos ta r iu !"

Pe t ru unu polonu sdrentiosu, care me conducea, precepeâ si vorbia limb'a ge rmana forte cu greu . Con­vorb i rea-mi fu asia de încâlcita si ingrozi tóre, câtu in viéti 'a mea nu o voiu uită. P e langa aceea flacaulu pros-piciâ de totu uri tu cu fati'a-i galbena, ascuţi ta Ia nasu si cu peru-i negru valvoiu, a buna ora cum tonţii infrumse-tiati ai noştri d'in Germani 'a média-nopteana si média-diana au dat ina a se porta, candu a r voi sé o faca fru­mosu. In loculu unui capu a l a Tîtu ni a ră tau de comunu copiatur 'a unei plice polone sberlite.

„Iubite pr ie tene," disei dupa ore câtu tempu, ano-tandu incetînelu pr in t în 'a adenca, „dora totu-si 'mi vei spune, nu cum-va cunosci pre dlu B u r k h a r d t ?"

— „Staros t i ' a vechia !" respunse P e t r u . „Bine, iubite prietene. Dora şeii, câ eu voiescu sé

mergu la dlu supraperceptoru ?" — „Starosti 'a vechia ." „Bine. Inse ce sé facu eu in vechi 'a-t i s tarost ia ? — „Se m o r i ! " „Ba, unu d r a c u ! Ast'a nici decâtu nu-mi vine

aminte ." — „Mortu tíépenu, sé m o r i ! "

„Pentru ce ?" — „ P r u s u ! nu polonu!" „ E u snm prusu . " — „Sciu b ine . " „ P e n t r u ce sé moru dara ?" — „Asia, si asia si era as ia !" — Strengar iu lu

împinse, ca si candu ar fi avendu unu pumnalu a mana . Apoi a r a t a spre inim'a sa, gemu si 'si intórse ochii pe dosu cu înfiorare. Me sentii reu supt conversare. Pen t ruca P e t r u nu poteâ sé fie nebunu, mie mi se păru destulu de intieleptu, si nu credu sé fia nebuni ca salahori la posta.

„Dora nu ne intielégemu, iubite prietene !" incepui eu d'in nou. „Ce voiesci sé dici cu mór tea 1"

— „A ucide." Si me ochi cu selbatecia. „Ce ? ucisu ? P e n t r u ce ? Candu ? — „ D a c a se va face nópte !'• „Noptea? Nóptea cea mai deaprópe? De a buna

sém'a nu esci cu mintea in t réga !" — „ Ba, polonulu este, dar ' nu e p rusu lu . " Cla t îna i d'in capu si tăcui. Cu buna sema ambii n u

ne intiel'egeam unulu pre altulu. Si totu-si in vorbele flă­căului per t inace era ce-va spaimentatoriu. P e n t r u c a ur-gi'a poloniloru fatia cu germanii, séu ce inse'mna totu a tâ t 'a , fatia eu prusii, 'mi era cunoscuta. Ici si colo se intemplara deja nenorociri . Ce, flacaulu est 'a dora voii sé me admo-nieze? Séu, dar ' daca badaranulu neghiobu cu trufi 'a sa descoperi o nópte de asas înatu dest inata pen t ru toti pru­sii ? — Deveniiu cugetatoriu. Totu-si me det iermuri iu a impar tas! amicului si patriotului meu Burkha rd t conver-sarea acést 'a, si me bucura iu forte, candu in fine sosîramu d'innaintea asia numitei Starost ia vechia. Acést 'a e ra o casa vechia, nalta, de pe t ra intr 'o s t rada liniscita,, depăr ­ta ta . Inna in te de a sosî acolo, observai deja, cumca cei ce t recu pe d' innaintea casei, a runcau nesce priviri fricóse, ascunse câ t ra zidulu negru de be t ranu . Tocmai asia facu si conducatoriulu meu. Densulu nu mai grai nici unu cu-ventu, ci se carâ de aco lo fâra a-si luâ „remasu bunu."

L& tota intemplarea, s o s i r e a si in tempinarea mea d'in Brczwezmcisl nu fu nici decâtu preveni tóre si a t r aga-tóre. Pr imele persone, cari me in tempinara aici, a n u m e : dam'a necurteni tóre de sub porta, durulu maes t ru de posta d'in nou'a P r u s i a resar i teana si coruptulu polonu prus î tu 'mi luară tota voi'a si iubirea câ t ra n o u - m i l o c u d e locuintia, p recum si câ t ra ensu-si comisariatulu jus t i t ia lu . Me t ieneam ferice, câ dau in fine de unu omu, care celu put ienu respira órecandu totu acel'a-si âeru cu mine. Dreptu , câ dlu B u r k h a r d t Ia noi in t iéra nu avea p a r t e tocmai de celu mai bunu renume ; inse ce nu se s t rămuta in omu cu s t rămutarea impregiurâr i loru? Umorulu nos t ru nu e lucrulu impregiurâr i loru? Slabanogulu de frica se pre­face in g igan te ; fricosulu d e periclulu bătăliei in e rou ; E r cule intre muieri torce inu. Si supunendu, cumca suprapercep-torulu meu ar fi incasatu pent ru regele seu tote pana aeu-m'a, dar ' pen t ru sîne nici unu principiu mai b u n u ; totu-si unu betivu voiosu pu ru re e mai bunu, decâtu unu sche-letu eptîcosu cu limb'a să ; mai bunu unu jocator iu usioru la minte, decâtu unu măiestru de posta cu duri tate rafi­na t a ; mai bine in sotietatea unui batausiu bravu , decâtu cu poloni neindestulati . Ma ce-e mai multu seaderea ült imu numita alui Bu rkha rd t deveni in ochii mei celu mai mare meri tu alu seu ; pen t ruca — vorbindu intre noi — tempe-ramentulu meu celu blandu, modestu si sfiiciosu, de a tâ te ori laudatu de mam'a , poteâ sé-mi fie s t r icarea cea mai^

— 117 b (rim'a rescola a poloniloru. Suntu virtuţi , cari

i l u potu ajunge se fie pecate, si pecate, ce ir tut i . Nu tote remanu totu aceea pen t ru tote

îrile, cu tote câ remâsera nes t rămuta te . Candu intrai prin port 'a innal ta in asia numit 'a sta-

rost ia vechia, devenii confusu, unde sâ aflu pre vechiu-mi amicu iubitu B u r k h a r d t . Cas'a erâ mare . Pere i tur ' a inru-giniteloru titine de usia resunâ prin tota z id i rea : inse nimene nu o lua acest 'a de unu semnu ca se cerce, cine e acolo. Me suii pe sear 'a lata, de pet ra .

Observandu in s tang 'a usi'a unei chilie, bătui cu tota curtenirea. Nimene nu-mi respunse cu amicâbilulu „ in t r a ! " Bătui mai tare . Tote e rau mute. Ba te rea mea sterni resunetu in catulu alu doilea si alu treilea a casei. Deveni i nerabdator iu . Doriam a cade la peptulu fratelui meu de cruce Burkhard t , a-lu imbratisiâ. Deschisei usi'a, intrai si vediui in mediu-loculu chiliei unu cosciugu. F i -resce câ acel'a ce erâ intr ' ensulu, mortulu, nu potu se-mi s tr ige unu „ in t r a ! " amicâbilu.

Dela na tu ra sum forte curtenitoriu fatia cu cei v i i ; cu cei morţi cu multu mai curtenitoriu. E r a m sé me re-t r agu incet înelu cum numai e eu potîntia, candu tocmai in momentulu acel'a observai, câ celu ce dórme in cosciugu nu e altulu, decâtu supraperceptorulu Burkhard t , dela care ensu-si mórtea incasa ul t îm'a dare. Acolo zaceâ den-sulu, neingrigi tu de pocale de vinu si de cârti , asia de seriosu si solemnelu, incâtu abia cutediai se cirgetu la bu-curiele favorite a lui. P e fati'a lui e râ înscrisa o îns t ră inare de cât ra viéti 'a ominésca, casi candu n 'ar fi mai a v u t u de a face cu ea. Credu bucurosu, câ daca o mana necu­noscuta , a totu-potérnica red îca velulü depe lumea ceea-1-alta, ochiulu esternu se închide si celu in ternu vede chiaru, — viéti 'a pamentésca pote sé apa ra destulu de neînsemnata , si câ tota atenţ iunea e îndrepta ta spre cea de d'incolo.

(finea va urmă }

L u c r u r i c u r i ó s e . (Primaver'a. D'asi fi poetu. Sarituri mortale. Nu ne invidiati. Cantareti, pulvere si alte calamitäti in Pest'a. Schlepp. V i p t u

r e u . Incheiare neasceptata.)

Ai venitu totu-si! A h ! de candu te asceptu, de candu dorescu a te

vede d'in crescetu pana 'n tâ lp i ! Si inca cu câta sete ! numai bunulu Ddieu me scie.

Ai venitu deci from6s'a m e a , tu, pre carea te-a canta tu lir'a a tâ toru poeţi însemnaţi si neinsemnati , — tu scumpa, tu adorata, carea ai adusu balsamu vindecatoriu pe ranele inimei mele frânte, esci aci .

Am sciutu câ nu vei intardiâ multu, am sciutu, câi iubesci chiaru si pamentulu pe care locuescu eu, tocma pent ru aceea fie-care minutu alu asceptârii mele 'mi pa reâ o e terni ta te .

Apropie-te acuma de mine, las ' se te sarutu cu foculu junetiei , vina se te im bratisiezu, se te s t rengu la peptulu meu credînciosu. Fa t i ' a t a serina, zimbetulu teu seduca-toriu me face ferice, me rapesce depe pamentulu acestu prosaicu in alte regiuni mai sublime unde mi-se deschide o vidtia noua, unu raiu de fericire. Acuma sum eliberatu de catusile cele amort i tore de corpu si spiritu, me sen-tiescu reinnoitu in brat iele tale f r agede ; remani deci acuma aicea multu tempu, nu te indepar tâ de mine, daca

C)me iubssci.

(5

E h , bine câ esci ac i ! Ai venitu tocmai a tuncea candu desperâsemu câ nu t e voiu mai vede de cu graba .

E a e aicea p r i m a v e r ' a c e a f r o m o s a ! Da, ea a sosîtu odată to tu-s i ; si cu ea d ' inpreuna

au resar i tu florile câmpului, aU inceputu a eantâ melo-dîosu paserile pădurilor, au infrunditu copacii] seculari ai munţilor, cari si-au fostu incinsu capulu in caruntet ie . T e salutâmu deci si te bineecuventâmu toti cu micu si mare fromosa p r imavera , câci cu venirea ta ai adusu vietia noua tutor creatureior vietiuitore.

Veniţ i cu mine afara d'in acestu âeru innedusito-riu, — veniţi la munţi la âeru euratu, se imbrat is iâmu pre ace'sta fiica a libertăţii , carea ne-a scapatu de jugulu celu t î r anu a iernei frigurose, veniţi se gustâmu nec ta ru lu dulce ca ambrozl 'a de pe buzele zimbitore a ei.

Bune D o m n e ! ce pecatu câ nu sum si eu poetu, seu celu putienu versui tor iu! Eca, câte idee fromose asi avea cuma de a-mi eterniza numele cu a tare balada mit îca ! Ti t lulu ar si fi g a t ' a , numai tecstulu l ipsesce; ce fro-mosu asi pote scrie d. e. despre „Sclavia si T î r an ia , " seu despre „ L i b e r t a t e c e asemenare from6sa asi pote face intre , ,Primave'ra" si acé3t'a s'ar incepe asià :

intre a tare „Domnisiora! — '

10*

poesi a

„En vedi, domnUióra ! Pàs«rea cum sbóra Pe o dumbravióra. Draga domnisióra ! Ockì-ti me omóra, Esci o florisióra Séu o dinisióra

Scumpa dòmnisióra Niua, Ninisióra ?

si as ià mai depar te ; apoi cu unu salto mortale asi t rece la eroii strămoşilor nostri.

— Ce l ega tu ra logica, psychologica, estetìcologica, solemnetìcologica, séu instrinsecicologica esìs te intre „p r imavera" si „eroi i" tempurilor c lasice? veti intrebà de s ìguru . ,

Éca ce : P r imavér ' a nimici poterea si r igurosetatea iernei bai bare ; protoparinti i nostri au n i m i c i t u pre barbar i i d'in Dac i ' a , si domniră peste Daci 'a precum domnesce asta-di pr imavèra peste iérna. Astu-feliu asi imbraca eu a tare balada in vesminte s o l e m n e l e , si o asi botezà d. e „Rom'a măreţ ia ," séu ,,Solii Dacilor si Tra-ianu" si asià mai departe . Inse dauna, forte mare dauna câ nu sum nici poetu, nici versuitoriu, si asià t rèbue se abdicu de fricirea „glorificării," t rèbue sé lasu a resunà „ l i r ' a" altor nemuritori , cu tote câ lirele de asta-di in adeveru sunt numai — c i m p o i !

— L a munti ! la àeru cura tu d'in imbulzél'a acést 'a innedusitóre ! — striga mii si mii de ómeni lenga mine. Acolo e poesì 'a adeverata , fromsetile na ture i sunt mai admirabile decâtu tote canturi le cimpoiasilor.

Aceste le audi acuma de pe buzele fie cărui mori-toriu in capital 'a nostra.

Ce fericiţi suntet i voi toti ce locuiţi pe sate, seu orasiele mai mice intre munţii ce se perdu p ' intre nuori ! Oh voi nu sciti nu poteti cuprinde cu mintea, ce viat ia miseràbila ducemu noi aicea in capitala.

Avemu, ce e dreptu, s t rade frumosiele cu prăvălii strălucite, palaturi innalte si imposante, punte neaseme-nata , prospectu minunatu, locuri publice si elegante, — dar ' rogu-ve, nu ni-le invidiati tòte aceste, càci ve insie-lati daca cugetaţi , câ a locui in Pest 'a peste totu anulu, e o piacere séu fericire. —

Sprè esemplu. Acasă iei Ia mana a tare carte séu daca voesci a

adormi, cetesci faimós'a „Revis ta Sociala" d'in „Pamil i 'a ," — 'ti vine indata a tare musîcantu nat iunalu nemtiescu cu werkl i , si te delectéza cu cantur i poporale si clasice p a n a la asurdire ; si daca a incetatu virtuosulu acest 'a, — 'ti vine altulu cu lauta, séu cu nauta , si éca, spre amara-t iunea ta cea mai mai mare , incepe a jocà unu solo d'in a ta re opera i taliana. Sune te ne mai audite, scartiituri n e mai visate, o tor tura adevera ta pentru unu omu iubitoriu de Iinisce.

Cu ast'a inse n'ai ga ta tu . Bunu e ceriulu, si tu nu

poti remane nemangaétu . L e n g a t ìne siede, onesta, pre carea ceriulu o-a darui tu cu vr 'o sie unulu e mai micu de câtu altulu, dar ' talentulu dupa părerea părinţ i lor — in unulu e mai mare , d< in altulu ; si ei toti invétia câta unu inst rumentu musî-ca lu ! Ce nu t r èbue sé mai suferă apoi organele audiului t e u ! Ti astupi urechile, te a runc i in patu, te acoperi, sé nu audi nimic'a ; inse tòte indesierţu ! tu t rèbue sé fii mar torù la propăşirea copiilor c anduwa vir tuosi ; séu esci silitu a-'ti paras i cortelulu, si a cauta a ta re locu de res taurare in un 'a séu alt 'a g rad ina publica, séu mergi la preumblare .

Aci o patiesci si mai ta re . Trèbue se te inneci de po lve re ; t rèbue sé asur-

diesci de duruitulu trasurelor. Si sciti stim. cetìtóre de unde vine acestu pul vere ? Vi-o spunu, da r ' ve rogu se nu-mi luati in nume de

reu. Crinolinele cele mari ! — E u riici nu sciu, ce lipsa au femeile — nu de crinoline, ci de asià numitulu S c h 1 e p p. Cu câtu crinolin'a e mai larga, cu a tâ tu mai multu spaţiu t rèbue sé cuprindă si Schleppulu, prin urmare , cu a tâ tu mai multu pulvere se si r ed ica in susu dupa eie ! D a r ' óre ce lipsa e de Schlepp ?

In Par is , in acestu orasiu de frunte a modei, femeile nu mai pòr ta vesminte lunge, cari se se t r a g ă dupa ele câta de unu cotu ; nu, ele au vesminte câtu se potè de scurte. N 'a r fi bine óre se devină in moda si la noi ves­mintele scurte ?

D e alta par te e dreptu, câ na tur ' a ins'a-si s'a con-j u r a t u asupra nòstra ; càci in Pest 'a abià trece a ta re diua farà ventu, abià unu minutu se nu fii sîlitu a inghiti pulvere.

Aceste inse tre'ca-duca-se. Daca mergi in a ta re ospetaria si voiesci a-ti alina

fonţea si setea, manei si bei o t rava . Mancâr i fâra gustu, beutur i botezate, stricate. L a noi ' domnesce material is-mulu, — numai bani si éra-si bani voescu toti cu toţii.

Calamitati , peste calamitati preţqtu- indenea ! — I pitt ' um Manuscr ip t ! 'mî s tr iga la spate unu

copilandru d'in tipografia tocmai candu eramu se vinu la objeptulu celu mai interesantu, ce voiamu a-lu descrie. Dar ' me mangaiu cu amiculu meu Vulcanu, care aşişde­rea trebuia sé-si finésca „Revis t ' a S o c i a l a " ( ? ! ? ) toc­mai a tuncea candu era se scrie ceva de dómne-ajuta in „Famil ia ," inse intre noi doi numai aceea deosebire este, eâ densulu a finitu d'in caus'a, câ in dóua cóle si jumeta te n'a avu tu locu destulu pent ru revist 'a sa, ér ' eu finescu d'in caus'a câ am esecutiune tipografica !

„O Jules Jan in , si voi toti foiletoniştii renumitui ai Europei pana josu la foiletonistulu — F a m i l i e i " ier-tati-mi pentru acést 'a asemenare indresnét ia !

M. Besann.

C o r e s p u n d î n t i a. Halmagiu 25, Aprile 1865.

Calator indu pe aici, prin t ienutulu acest 'a meri ta tu d'in mul te privintie nationale, intieleseiu, oumea in 24.

) Aprile st. v. vor santi o mina nóua. E u care nu mai ve-

diui pana atunci nici unu feliu de mina, me interesai fòrte de acésta serbatóre, la carea mi se va da ocasiune de a vede internulu unei mine, pen t ru acea nici nu intardiai a me presenta la loculu serbare! celebrande. t

na —

de cùgetu, se descriu aeì frumseti'a romànt ica acestui 'a ; pentru aceea dara lasandu d'in pri-

oram 'a frumósa, ce se înt inde aici innainteă ochi-l^BEéoomi de a se delectà in cunun 'a purure verde , ctì carea bradii innalti incingu muntii maestàteci, — v&iu trece intru descrierea acestei serbâri , sperandu, carnea stim. cet ì tóre se vor interesa de ea, si pen t ru câ prin de­schiderea minei n ó m i veru afla modu de a se sustienè mai multe familie, si pen t ru câ — casi la.ori-care serbare . —: petrecerea arangiata dupa santirea minei fiindu infrum-set ia ta prin preşenti'a unei cunune frumos© de femei — surori de ale Dvós t re — recunoseinti 'a, ce li compete dom-nisióreloru si dómneloru ce fùsera de fatia, se rosfrange peste totu sesulu frumosu. —

Sórele inca nu ajunsese in culmea carierei sale de tòta diu'a, candu sosîramu la fati'a locului, unde era deja aduna ta o mulţime de ómeni mai cu sema d'in comun'a V o j d o c i si d'in Halmagiu cari toti veniră pent ru a luk par te la celebarea santirei.

In t r e aceste sosî si Rev. Dnu M. protopopulu t rac-tului Halmagiului si incepù servitiulu domnediescu intre bubuirea tréscuri loru, si a jungandu la sant i rea minei .toti membrii asociatiunci fodînale (afara de unulu toti romani) in t rară in mina cu protoparintele celebrantu. Solemnele mominte ! A audì cantur i in t ru mărirea dieitatei in fun-dulu pamentului e unu ce uimitoriu,N ce te a t r age pe nesenti te câtra credînt i 'a in indurarea lui Domnedieu ! A te vede in s ìnulu impetritu alu pamentului in t ru intunère-culu acest 'a resfiratu numai in câtu-va prin luminele ardie-tóre, a câroru radie se resfrangu pe pareti i de stanca muti, e destulu, ca sé revie ori si cine intr 'o s tarauimi tóre , in carea sé admiri intieleptiunea nemărgini ta a Creatore-lui ! I n t r e astu-feliu de medîtâr i religióse asistai la ceremoni 'a santirei minei, carea in onórea sântului serbatu

in diu'a acést 'a fu pusa sub patronatutu s â n t u l u i G e o r g e . —

D u p a finea celebrarci niisei domnediecsci, cam,pela ó óra dupà arnédia-di, se asiediara toti óspetii a t â tu cei d'in sesulu frumosu câtu si eei d'in celu barbatescu la o mésa lunga asiediata intr ' unu corta g a t i t u d'in c rengi . Dtìpa si intre gustare afumaţii Halmagiului delectau pre óspetii de fatia eu horele nost re cele dòióse, car i r e sùna ori unde a t â tu de patrundietór iu , dar ' mâi alesu aici in t re munti . Apoi u rmară dantiurile naţionale jocate cu g rà t i a nespusa de domnisiórele si dómnele frumòse, in câtu ìni-m'a-mi palpita de bucuria pr ivindu a tâ te flori fromóse d'in g rad ìn ' a romana, imbracate tòte in costumù nationalu. Mutt iàmita da ra dómneloru si domnisiórelorù, ce binevoira a infrtimsetià pet rééerea acést 'a !

Toastele pen t ru Tronu , pat r ia , na ţ iune , óspeti si proprietari i minei nóùe tòte fura acompaniate dè vivate en tus îas t îce . Inse pet recerea deveni si mai entus ias t ica , candu sér'a dupa ce sesulu frumosu se indepar tă , sosî Magn. D . vice-comite F . pre care 'lu primiră cu ,,se t r a -i é s c a ' însufleţite '! Bărbaţ i i numai cam câtra dóue óre pa-r a s i r a loculu, mergandu la repausu in voi a cea mai b u n a .

Nu potu face sé nu amintescu aci pre Spt . D n u jude cercualu M. care ca arangia tor iu lu pe t rècere i cores­punse a tâ tu de bine cerintieloru, si care pe l anga altele mai a re inca si meri tulu acel'a, cumea densulu sadî pen t ru prim'a data vie in t ienutulu acest 'a, dandu ansa pr in esemplulu acest 'a, si al tor 'a pen t ru a sadì vie.

Astu-feliu fu serbarea acést 'a voiósa si fratiésca, si acum, ineheiu sirele mele urandu proprietar i loru minei santi te cu dical'a mineriului ,,s é d e i e D o m n e d i e u n o r o c u !"

P. Drag'a.

Cununa de varietăţi. 0 „ F a m i 1 i ' a " se numesce unu ju rna lu nou enci-

clopedîcu si beletristicu, ce va sâ ie'sa sub Redact iunea lui Josifu Vulcanu incepandu dela Jun iu c. v. va vede lumina de trei-ori in fie-carea l u n a s i a d e c a : in 5. 15.si 25-ea .Pre-tiulu pent ru Austri 'a pe Juniu-Decemvre 3 f. 50 pe Jun iu Septembre 2 fl. eY pen t ru Romani 'a pe Jun iu-Decemvre unu gâlbenu. Se ocupa cu materii destulu de interesante cu 5. i lustratiuni. începe cu schiti'a biografica a mecenatului tenerimei romane D. Nicolae Zsig'a, ca re infiintiâ pe spesele sale proprie in Oradea mare o fundatiune pen t ru 10. stu-d în t i d'in gimnasîulu si Academi'a O r a d a n a ; apoi urmeza trei poesîe d'in pen'a istetia a Dlui A. Densusianu ; , .Căde­rea Tîmisianei" novela de D. J . Grozescu; „Eroin 'a dela Gaffet'a" de D. G. Bari t iu. „Tabl 'a lui T r a i a n u " cu ilustra-t i u n e ; „Panteulu pe tempulu imperatilor R o m a n i " cu i luştratiune ; Capitoliulu d'in Washington cu i lustrat iune. „Columb'a" romanu de A. Dumas, t r a d u c e r e ; „despre a m o r e „ M o d e l e de B r o d a r i a t o t e aceste fâra n u m e ; „Revis ta Sociala" de J . V u l c a n u ; „Ce e n o u ? ' „Li te ra­t u r a si a r t e „ D ' i n s t r a i n e t a t e „ G a c i t u r a n u m e r i c a ; " „Pos t ' a Redact iuni i" cu i lus t ra t iune ; apoi pe mantea corespundint ie , si „Diar iulu grădinar i lor ." — Avemu bucuria totu-deun'a candu apare a ta re ju rna lu roma-

nescu ; am dori inse câ daca D. Vulcanu cu în t repr inder i ca aceste doresce a inavut i l i teratur 'a romana, si voesce a lati cul tura intre poporu, — sé mu-si privésca conce­siunea, de a red ìge unu jurna lu , de o arma, cu carea potè da orbisiu fâra precugetare si in drépt 'a si in steng'a numai ca sé faca destulu pasiunii sale nesatióse ; càci a tuncea pén'a in man'a densului potè fi mai peri-culósa, decâtu cutitulu ascutitu in man 'a unui copilu, care nesciindu de ce t r éba e cut i tu lu , 'lu intórce cu taisiulu câ t ra sine si se intiépa pe sìne insu-si. Poft imu ai ceti . „Revist 'a Sociala" unde nu veti aflà nimicu s o c i a 1 u (lucus a non lucendo !) ci intr 'al tele si unele apucatur i malitióse, îndrepta te asupra Redactorului aces­tui j u rna lu numai d'in ura personala, seu, daca nu d'in acést 'a apoi d'in ceea ce dice pe nemtiesce „Brodneid." U n u omu publ icu , care 'si pricepe mis iunea , t r èbue sé se redîce mai pe susu de ori-ce pas iune , si ura per­sonala ! càci cu aceste nici candu nu folosesce publi­cului , cu a tâ tu mai put ienu l i teraturei . — Aceste le amin t î ramu aci numai pentru ca Dsa al ta da ta sé fie mai precugetator iu in lucrările sale, si sé nu privésca campulu l i teratureî de a ta re birtu, unde feciorii depe sate dau cu bâtele in gr indele s t r iganduin tonu s tentor icu: Se v e d e m u i

care e mai fecioru d'intre no i ! — „Kommt Zeit, kommt Ra th , " dice nemtiulu.

© D o n u g e n e r o s u. Maestatea Sa imperatulu a darui tu academiei scientîfice magiare 15000. fi. — Băr­baţii noştri de frunte cu tote câ representeza interesele romanilor Ardeleni in senatulu imperialu, nu sunt in s tare a esoperâ d'in vistieri'a s tatului nici unu cruceriu pent ru scopuri natiunale r omane ! Dolce far n i en te !

0 U n u l i t e r a t u voindu a-si ba te jocu de cu­t a re domnu intr 'o societate numerosa , dise, câ s'ar pote compune o carte de câte-va tomuri despre cele ce nu le scie barba tu lu X . la ce i respunse unulu d' intre cei ce erau de fatia. „ In adeveru , D s a are dreptu, si eu sum convinsu, câ daca s'ar compune o al ta carte, carea se cuprindă in sîne totu ce scie Dsa , — aceea ar fi de totu subt i ra ."

(*) I n t e m p l â r i m i c e s i u r m a r i m a r i . Te-nerii s tudenţi la Universi ta tea de aici provediuti cu aju-toriu banalu d'in par tea inel. Asociatiuni nat iunale d'in Aradu , conformu decisiunei inel. D î rep to ra tu t ramlsera cuitantiele pen t ru primirea ratei a d6u'a inca la inceputulu l u n e i l u i M a i u s t . n. A c e s t ' a e o i n t e m p l a r e m i c a . A c u m ' a v i n e u r m a r e a c e a m a r e a m i c e i i n t e m p l â r i , a n u m e : tenerii ce au lipsa intetitore de bani i acei'a nu pr imiră nici pana diu'a de asta-di ra t ' a compet în te ; de unde urmeza, câ se'u inel. Dî rep tora tu a cam nepasator iu seu câ cass'a Asociatiunei e de o sorte cu cea a statului turcescu, ce ar fi o t r is ta dove'da despre zelulu cu care membrii contribuinti 'si implineseu deto-rîntiele sale. — Am dori d'in inima, ca ambele presupuneri se devină refutate prin t rami terea grabnica a ajutoreloru.

Josîfu Vulcanu Redactoru lu Umoristului, care abia acuma s'a scutura tu de pulverulu scolasticu, mai in totu numerulu jurnalului seu me a taca candu mediu-locitu candu nemediu-locitu cu nisce espresiuni insul tatóre si necal i te , ce sunt fòrte caracter izatóre pen t ru densulu, ba ce e mai multu, si in numeru lu de proba a „Famil ie i" ce va iest sub Redact iunea densului se încumeta a-si bate jocu de mine.

Am tacutu pana acuma lasandu-lu pre J . Vulcanu se se pota îmbucura de fruptele cele necópte a mintii sale ; acuma inse vediendu câ nu mai voesce a incetà cu notî-tiele cele indresnetie ale sale, me aflu constrinsu a are tà in publicu fantan'a di'n carea isvoresce atât 'a maliţia in contra mea.

Candu am cerutu licenti'a la locurile mai innalte d'a potè edà Auror 'a n 'am doritu a l fa , decâtu :

a.) ca si noi romanii se avemu o foia beletristica, b.) ca talentele literarie a tenerilor l i teraţi se afle

te renu destulu spre desvoltare c.) ca sé se pota ajutora lenga fòia to tudeuna doi

tener i romani, cari nu se potu radiemà pe ajutoriulu pă­rinţilor.

d.) si in urma, daca ar fi ceva venitu cura tu d'in fói'a acèsfa sè-se intrebuintieze spre a tare scopu natiu-nalu. N'am voitu deci a face specula, ci credîntiosu t re­cutului meu, si inspiratu totu de acel 'a-si zelu na t iunalu ,

pent ru care am,fostu a runcatu in temnitia, — a face ceva servitiu naţiunii mele.

Asia l 'am primitu pre I . Vulcanu de colabor. pr imariu lenga A u r . i-am solvitu câta 25 f. la luna, pre Jovit i 'a de alu doilea, si s'a ajutoratu amendoi.

Vulcanu inse prin por ta rea sa cea necuviintiosa si indresnetia ce nu voescu a o aduce l a publicitate, s'a a re -ta tu nedemnu de a ju torarea si păr t in i rea mea, incâtu in u rma fui sîlitu a-lu a lunga d'in cas'a mea. Totu-si eu in •N. 6. din 863. am publicatu urmatorele despre d e n s u l u : „Fos tu lu Colaboratoriu alu nostru D J . Vulcanu cu nu­merulu acesfa inceta a mai lucra la f6i'a n6stra. Ne-am ingr ig i tu , ca in loculu densului sâ ni cascigâmu altu colucratoriu asia, câtu foia nostra se n 'aiba nici unu sca-diementu prin r e t r age rea Dsale . Totu-deodata i multia-mimu pent ru ostenelele si zelulu, ce a a re ta tu fatia cu „ A u r . R." dela apa re rea ei ." Si ce se ved i? in locu de mult iamire mi-am cascigatu batjocura dela densulu.

Acele batjocure si caile cele secrete, pe cari umbla densulu pen t ru ru inarea Aurorei , a causatu imput ienarea prenumerant i lor la Aur. intru atât 'a , câtu in anulu t recutu am fostu sîlitu a suplini d'in pung 'a mea unu scadiementu de 160 f. E u inse am sustienutu foi'a totu-si, câci aveamu innaintea ochilor m e i : scopulu nat iunalu.

D e a l ta par te tener imea de aicea to tu-deuna a aflatu spriginire la mine de 7. ani de candu sum preotu in P e s f a, caletorii sermani, cari t recu pe aicea la Vien'a, invetiatorii persecutaţi au aflatu locu de repausu si ajutoriu banalu la mine. Aces te sunt fapte inca innainte de a incepe A u r o r ' a ; si daca venitulu Aurorei era mai mare, si sum'a sacra ta pent ru interese natiunale era mai mare.

Acuma eu 'lu dau pre J . Vulcanu la j udeca fa drepta si nepar t îni tore a publicului romanu, ca se-lu pota apret iul seu despretiui dupa cum merita, si ca se scie apr ia tu cum t rebue intielese insultele cele necopte ale sale, ce devenira acum gretiose innaintea tutor bărbaţ i ­lor deschişi la minte, si se cunosca totu-deodata si fan­tan'a, de unde isvorescu atâte impert înent ie .

Aceste le-am spusu d'in datorint ia câ t ra on. publicu cetî toriu, care dora ar li sedusu de câ t ra insolentiele lui Vulcanu, dar ' nici decâtu d'in invidia, câ apare „Fami l ia" nu, câci eu ca preotu am postu onorâbilu, si nu facu spe­culare d'in Aurora , ca se t raescu d'in ea.

F a c a de risu „Umoris tu lu" si „Fami l i ' a" dâtînele cele rele, si se sbiciue'sca fâra crut iare vitiulu omenilor, dar ' nici candu se se apuce de persone, nici se le faca de risu innaintea publicului in t regu d'in u ra personala, câci a s f a nu insemna a innaintâ ci a profana l i tera tur 'a si propăşirea in cultur 'a nat iunala. Arogant i ' a si desonora-rea, nici candu n'a fostu vir tute , dar ' modesti 'a i servesce spre onore t ene ru lu i !

J o a n i c h i u M i c u l e s c u .

Rogâinu cu totu respectulu pre domnii cari primiră esemplare d'in portretulu p r i n c i p e l u i D r a g o s i u pentru a a le vinde, sé binevoiésca a tramite indata b a D i i incasati ; fiindu câ redactiunea inca are de a suplini spese fòrte urginti, faeute cu oca-siunea edârii portretului amintîtu. Redact iunea.

Proprie tar iu , redaptoru respundietoriu si edatoriu : I O A N I C H I U M I C U L E S C U .

> -i o

s s ^ -cu tìpariulu lui EMEK1CU BAETALITS.