x m g m sm mà ê Æ k ê m .

EPOPEEA ROMÂNĂ

HOsrfílfÎNTREGIREA n e a m u l u i

(Rugust 1916 — Rprilie 1918)

DE

G E N E R A L U L C. G Ă V Ă N E S C U L

. ..Dacă duşmanul vostru va cere legăminte ruşinoase delà voi. atunci mai bine muriţi prin sabia lui. decât să fiţi privitori împilării şi ticăloşiei Ţării voastre.

Domnul părinţilor voştrii se va îndură de lacrămile slugilor sale şi va ridică pe cineva dintre voi ea« ele va aşeză iarăşi pe urmaşii noştrii în voinicia şi puterea de mai înainte.

(Testamentul lui Ştefan-cel-Mare şi Bun.. Domnul Moldovei, din Munţi şi până la Nis­tru şi al Bucovinei!.

(Din , , C ron ica M old ov ei1*I

- 1 A ŞI -SERVICIUL GEOGRAFIC AL ARMATEI

1 ' J l S

JL • / V

ÎNTREGIREA NEAMULUIRugust (1916 — Rprilie 1918)

DE

G E N E R A L U L C. G Ă V Â N E S C U L

. ..Dacă duşmanul vostru va cer® leçaminte ruşinoase delà voi, atunci mai bine muriţi i»cin sabia lut. decât să fiţi privitori împilării şi ticăloşiei Ţări i voastre.

Domnul părinţilor voştrii se va îndură de I&crămile slugilor sale şi va ridica pe cineva «Untre voi carele va aşeza iarăşi pe uvaaaşii uoştrii în voinicia şi puterea de mai înaiate,

(Testamentul lui Ştefan-cel-Mare ai Bun, Demnul Moldovei, din Munţi şi p ân ă ’la Nis­tru şi al Hucovmei'.

(Din „Cronica M old ov ei“ )

I AŞISERVICIUL e i O t R A F i e AL ARMATEI;

! 1 » 1 Ij .

P R E F A Ţ A

Această lucrare, ce o prezint azi cetitorilor, este năs­cută din o idee înaltă, dintr’un gând şi un dor duios, îndreptate spre ostaşii ţării, cari luptau pe viaţă şi pe m oarte la hotar, cu duşmanul neîmpăcat.

M. S. Regina, Augusta Stăpâna a sufletelor şi a ini­milor a tot ce este Român, s'a gândit în înaltă-1 bună­tate, să trimeată „iubiţilor Săi ostaşi“ un cuvânt de mângâere şi de îmbărbătare, cu ocazia sărbătorilor Naşterii Domnului din iarna 1917, şi a anului nou 1918. Şi le-a trimis acest cuvânt, sub form a unei cărţulii: „C alend aru l R egina M aria“ care a slujii mult, mult de tot, la re­înălţarea sufletelor apăsate, şi la renaşterea speranţelor în inimile celor ce începuseră a se îndoi.

M. S. Regina mi-a făcut cinstea deosebită de. a-mi cere şi mie să iau parte la alcătuirea acestui calendar. Am fost fericit că am putut ajuta cu ceva, cât de mic şi de neînsemnat, la marea operă întreprinsă de M. S. Regina.

Articolul ce am scris în acel calendar : „Răsboiul nostru pentru întregirea n e a m u l u i a fost foarte bine primit de cetitori şi foarte mult gustat de ei.

Mi s ’au făcut în urmă foarte multe îndemnuri, din toate părţile, de a scoate în broşură, acel articol.

Lumea românească eră dornică, însetată, de a şti ce s'a petrecut cu noi, în răsboiul ce am întreprins pentru o cauză aşă de sfântă.

Acesta este punctul de plecare al lucrării de faţă.Articolul publicat în calendar Vom revăzut, Vam mo­

dificat şi l'am mărit mult.

IY

Am dat o mai mare desvoltare unor părţi cari, din lipsă de spaţiu, atunci, erau mai mult enunţate, şi am pus şi ultima parte din epopeea noastră : armistiţiul şi pacea.

Bine înţeles, lucrarea nu are pretenţiunea de a arătă cetitorilor răsboiul nostru în toate amănuntele lui. Aşă cum este întocmită, lucrarea dă numai form a generală a răsboiului privit de departe şi numai pe ici pe colo, s ’au arătat câteva amănunte.

Am insistat asupra câtorva episoade ca şi asupra unor fap te şi lupte eroice, pentru că ele caracterisă perfect si­tuaţia generală a răsboiului nostru, situaţia particulară a ţării noastre, precum şi sufletul întreg al Românilor.

Asemenea am încercat să arăt situaţia grea , impo­sibilă chiar, a noastră, având în fa ţă un adversar puternic şi înverşunat şi alături un aliat trădător.

Am căutat ca, pe un fond complect adevărat, docu­mentat, să dau povestirii de fa ţă o form ă cât mai atractivă, cât mai populară, pentru a putea f i citită şi folosită şi şi de massele populaţiunei noastre. Am însoţit lucrarea de 20 planşe şi schiţe în două culori şi sunt convins că ele vor ajută foarte mult la înţelesul mersului răsboiului.

Lucrarea, aşa cum se prezintă azi, se termină cu: P acea . Dar răsboiul nostru nu-l considerăm terminat, tot aşa cum nu este terminat nici acela al lumii. In sufletele noastre nu este pace şi nici nu poate f i pase, decât atunci:

„Când visurile f i vor întrupate Iar nedreptăţi de veacuri, răsbunate“

{Cerna).Când pacea se va înfăptui, peste tot pământul, ea

se va întinde şi în sufletele noastre. Atunci, cu ade­vărat fericit, voiu scrie, în ediţia următoare, şi ultima parte a epopeei noastre: U nirea c e a m are .

G en eral C. G ăv ăn escu l

OŞTEANULUI ROMAN

VITEAZ INTRE VITEJI.

închin, smerit, această lucrare.

y

T A B L A D E M A T E R I I

Prefaţa . ........................................................................................IIIIntroducere . . . . . . . . . |1

PARTEA 1

A. Ofensiva. B. Defensiva. C. Retragerea.

A. Ofensiva, Organizarea armatei. în timp de pace şi în răs- boiu, Declaraţia de răsboiu. Mobilizarea. Gruparea forţelor, Plannl de campanie. Trecerea frontierei, Primele operaţiuni. Bulgaro- Germanii atacă Turtucaia. Germano-Austro-Ungarii atacă în Tran­silvania. încercarea de trecere a Dunării de către armata română. r>

B. Defensiva. Luptele pe frontieră. Victoria delà Agaş şiGoioasa. Victoriile dein Oituz şi Uz. Luptele delà Olt, Bran, Pre­deal, Buzău. Victoria delà Jiu 12-— 16 Octombrie. Pie'rderea liniei Cernavodă-Constanţa . . . . . . . 2 0

C. R etragerea. Străpungerea frontierei la Jiu. Luptele delà Tg.- Jiu, Cărbuneşti şi Filiaşi Retragerea armatei I pe stânga Oltului, părăsindu-se Oltenia. Rezistenţa pe Olt. Situaţia generală amică şi inimică la 10 Noembrie. Trecerea Oltului de către cavaleria ini­mică pela Drăganeşti. Trecerea Dunării de către Germano-Bulgaro- Turci sub mareşalul Mackensen. Bătălia delà Argeş. Luptele delà Piteşti, Titu, Ploeşti, Mizil, Buzău. Retragerea în Moldova. Sosirea Ruşilor. Stabilirea frontului . . . . . . 89

PARTEA 11

D. Refacerea. E. Victoria.

D. R efacerea, Reorganizarea armatei Misiunea franceză. In­struire, încadrare, înarmare. Pregătirea pentru luptă şi pentru des- robirea ţării şi a neamului. M„ S. Regele printre trupe, răsplătind şi încurajând pe eroi. Bolile. M S Regina cu A. A. L. L. Princi­pesele Elisabeta şi Marioara ajută la ridicarea moralului şi la în­sănătoşire A. S. R. Principele Caro! supraveghează noua pregă­tire a armatei. Revoluţia rusească . . . . • <Sf

VIII

E. Victoria. Armata II română pe frontul Moldovei până la1 Iulie 1917. Situaţia pe frontul oriental şi în special pe frontul român. Concentrarea şi pregătirea pentru ofensivă. Planul gene­ral. Ofensiva armatei II. Victoria delà Mărăşti. Pregătirea de ofen­sivă la armata I română, la Nămoloasa. Oprirea ofensivei arma­telor româno-ruse pe frontul român. Ofensiva Germanilor pe frontul Şiret—Tg.-Ocna. Bătălia delà Putna, Mărăşeşti, Muncelul, Strejescu, Doaga, Răzoare. Luptele delà Oituz, Tg.-Ocna. Luptele delà D. Porcului, D. Răchitaşul, D. Cocoşila, D, Cireşoaia. Atacul vânătorilor de munte la Tg.-Ocna. Victoria . . . . 7 5

Extras din apreciaţiunile făcute de lumea streină asupra Românilor, după luptele delà Mărăşti şi Mărăşeşti . . . 128

PARTEA III

F. Armistiţiul. G-. Paeea.

F. Armistiţiul. Situaţia generală pe întregul front oriental.Bolşevismul victorios în Rusia. Pace fără anexiuni şi fără contri- buţiuni. Armistiţiul rusesc. Armistiţiul românesc. Ruşii încep a părăsi, în massă, frontul moldovenesc. Românii ocupă întreg fron­tul Moldovei delà Hotin la Mare, Armatele ruseşti se opun auto­rităţilor româneşti şi ordinilor Marelui Comandament Român. Luptele ou Ruşii la Galaţi, Fălticeni, Paşcani. Desarmarea Ruşilor şi gonirea lor din ţară. Basarabia ne chiamă în ajutor în contra Bolseviştilor şi apoi se uneşte cu Ţara Mumă. Plecarea misiunei franceze şi a celorlalte misiuni streine aliate . . . . 133

G. P acea. Pacea semnată de România şi puterile centraleia Bucureşti . . , . . . . , . 154

Incheere . . . . . . . . 164

RĂSBOIUL NOSTRü

PENTRU

ÎNTREGIREA NEAMULUI*)

INTRODUCERE

Până acum 60 ani, toate ţările locuite de Români erau separate unele de altele. Chiar şi ţările cari alcătuesc azi România — Muntenia, Moldova şi Dobrogea**)— îşi aveau atunci, fiecare, Domnul lor, cum erau cele două dintâi, cari erau, însă, şi sub suveranitatea turcească, iar Dobrogea făceâ parte, cu totul, din Imperiul Turcesc. Transilvania, Bucovina, Banatul, Crişiana şi Maramureşul erau sub dominaţia austro-ungară ; iar Basarabia sub aceia a Ruşilor. Tot neamul ne erâ împărţit pe mâini străine şi nimeni nu ne lua în seamă.

La anul 1859. după mulţi ani de fierbere şi după multe jertfe făcute de Românii mari ai acelor timpuri, s’a înfăptuit primul pas al «Unirei» şi al înjghebării Româ; niei. Muntenia şi Moldova s’au unit sub un singur Domn: Alexandru Ion I Cuza.

Delà această dată, începând, România devine sâm­burele românismului în spre care, în mod natural, se în­dreaptă privirile tuturor Românilor din toate celelalte părţi.

*) Partea I şi II din această lucrare sunt publicate în «Calen­darul Regina Maria» în Noemvrie 1917.

**) Când s’a scris acest articol în «Calendarul Regina Maria» nu ni se răpise Dobrogea şi nu venise la sânul mamei, Basarabia.

î

2

Carol I, marele Domnitor, care urmează Ia tron după Cuza, face primul răsboiu, al României Unite, sculându-se cu armele în contra Turcilor. Prin ajutorul la timp şi în mod cât mai eficace dat aliaţilor Ruşi, la anul 1877 şi prin victoria delà Plevna, îi scăpă de un adevărat de­zastru şi îi ajută a bate pe Turci şi a câştigă răsboiul.

El a comandat toate forţele ruso-române, delà Plevna şi sub comandamentul lui s’a dat lovitura de moarte Tur­cilor. Prin sângele vărsat în 1877 —78, de către părinţii noştrii şi prin sacrificiul făcut, s’a câştigat independenta. Ne am rupt, de atunci, de Turci şi am devenit liberi şi stăpâni la noi în ţară, Ia noi acasă. Ruşii, însă, au fost şi atunci nerecunoscători faţă de noi.

La începutul răsboiului cu Turcii, când ne-au trimis telegrama implorătoare să le venim în ajutor — «Treci Dunărea unde vei voi, cum vei voi şi în ce condiţii vei voi, numai vino-ne în ajutor. Turcii ne prăpădesc. Cauza creştină este perdută»— ne-au dat şi toate asigurările că ne vor păstră şi ne vor respectă integritatea teritoriului ţării noastre, pe lângă că ne vor ajută şi susţine să ne câştigăm şi independenţa. La încheerea păcii, însă, nu s’au ţinut de vorbă, în ceeace priveă integritatea teritoriului şi au arătat încă odată lumii, că dreptul, în special al celor mici, nu are nici o valoare dacă nu este susţinut şi de o forţă care să impue şi să respecte acel drept. Cu toate protestările noastre, ei ne-au luat cele trei districte din Basarabia : Ismail, Kahul şi Bolgrad, ce constituiau numai o mică parte din vechea Basarabie a lui Alexandru cel Bun şi a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, din ţara răpită cu violenţă de către Ruşi în 1812, Aceste trei districte ne fusese restituite în 1856, de către pacea delà Paris, în úrma răsboiului Crimeei, când Rusia a fost bătută de Francezi, Englezi, Piemontezi şi Turci. Ne-au dat Do- brogea, aceşti cinstiţi aliaţi de atunci, în schimbul celor trei districte din Basarabia. Dar şi Dobrogea, eră şi ea numai o parte din vechiul pământ de pe dreapta Dunătii, al bătrânului nostru Mircea

In anul 1881, la 4 ani după răsboiul independenţei, România s’a înălţat la rangul de regat; iar Carol I a luat titlul- de primul Rege al Regatului României.

3

Toţi ceilalţi fraţi ai nostrii, din toate celelalte tari surori, sufereau mereu jugul străin. Toţi Românii asupriţi se uitau, cu ochii plini de jale, spre ţara românească, spre regatul delà poalele Carpaţilor care, liber, înfloreâ, cresteă si se îmbogăteâ an cu an si zi cu zi. Toţi aceştia îşi îndreptau şi ochii şi mâinele rugătoare spre ţara de unde aşteptau mântuirea ; iar noi nu aşteptam decât ocazia de a le veni în ajutor, pentru a-i desrobî şi pentru a în­făptui Marea Unire: întregirea Neamului.

Răsboiul uriaş început de Germania, cu ajutorul Austro-Ungariei la început şi apoi cu acela al Turciei şi al Bulgariei, ne-a dat această ocazie atât de binevenită şi atât de mult aşteptată.

In contra acestor patru puteri centrale, s’a ridicat lumea întreagă. Toate marile puteri ale lumei: Franţa, Anglia, Statele-Unite, Rusia,1) Japonia, Italia, fără a mai socoti pe cele mai mici, luptă în contra Germaniei şi ali­aţilor săi şi au proclamat sus şi tare că : duc şi vor duce răsboiul până se va înfăptui dreptatea pe pământ, până ce se vor desrobî popoarele şi până ce naţiunile se vor în­truni şi conduce după voia lor.

Toate aceste popoare spun că, în timp ce, Germanii au pornit răsboiul pentru robirea popoarelor, ele intră în luptă pentru desrobireâ lor.

Românii erau şi ei mai mult de jumătate, din întreaga suflare românească, pe mâini streine; iar din aceştia cea mai mare parte erau sub stăpânirea Austro-Ungariei.

Locul României eră, deci, delà început, hotărît atât de soartă, de dieptatea cauzei, de năzuinţele neamului, şi de legătura sângelui ; eră alături de ţările cari luptau pentru dreptate şi erau în contra asupritorilor neamului.

Proclamaţia dată către naţiunea română, odată cu declaraţia de răsboiu, de către marele şi iubitul nostru Rege, arată clar atât nevoia de a intra în luptă cât şi scopul urmărit şi pe care va trebui să-l îndeplinim oricât ar fi de mari jertfele şi de orice natură ar fi ele.

lată acea proclamaţie :

I . Pe atunci Rusia era cel mai mare sta‘ din Europa.

4

ROMÂNI,

«Râs boiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre, a sdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că pentru viitor numai pe temeiul naţional se poate asigură viaţa paşnică a popoarelor.

Pentru neamul nostru el a adus ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirei lui.

După vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări, înaintaşii noştrii au reuşit să întemeeze Statul Român prin Unirea Principatelor, prin răsboiut indepen­denţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţi­onală.

Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, în­chegând pentru totdeauna ceeace Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă : Unirea Românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor,

De noi atârnă azi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fra ţii noştrii de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul lui de veci.

In noi, în virtuţile, în vitejia noastră, stă putinţa de a le redă dreptul ca într’o Românie întregită şi liberă, delà Tisa până la Mare, să propăşească în pace potrivit destinelor şi aspiraţiunilor gintei noastre.

ROMÂNI,

însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotă- rîţi să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen răsboiu, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credinţa neclintită în menirea lui.

Cu Dumnezeu înainte!FERDINAND.

P R R T E R I

A. O fen siv a . — B. D efen siv a . — C. R etra g e rea .

A. O fensiva (15 A ug.— 15 Sept. 1916).

Organizarea armatei, în timp de pace şi la rssboi. — Declaraţia de răs- boi. — Mobilizarea. — Gruparea forţelor.—Planul de campanie. — Trecerea frontierei. — Primele operaţiuni. — Bulgaro-Germanii atacă Turtucaia.— Germano-Austro-Ungurii atacă în Transilvania. — încercarea de trecerea

Dunării de către armata română.

Declaraţia de răsboiu, către Austro-Ungaria, s’a făcut de România, în ziua de 14 August 1916, la ora 9 seara (21 ).

In acelaş timp s’a şi decretat mobilizarea tuturor forţelor noastre de uscat şi de apă.

Armata noastră, înainte de răsboiu, în timp de pace, cuprindea următoarele unităţi:

Infanterie.40 regimente infanterie (1 — 40) fiecare a câte

3 batalioane, şi câte una companie de mi­traliere, - 6 piese —şi o companie de depozit 120 bat.

40 regimente infanterie (4 1 — 80; a câte 3 ba­talioane, a câte una secţie mitraliere — 2 piese — şi câte o companie cadre pentru instrucţie . . . . . . . 120 bat.

10 batalioane vânători cu câte 4 companii, una companie de depozit şi 1 secţie — 2 piese — mitraliere. Batalioanele 2 şi 8 vânători, aveau şi câte una companie de ciclişti . . . 1 0 bat.

2 regimente de grăniceri a câte 3 batalioane . 6 »256 bat.

6

Cavalerie.1 regiment Escortă Regală cu 4 escadroane,

unul de depozit şi 1 secţie mitraliere călăreaţă 4 esc» 11 regimente roşiori a câte 4 escadroane nor­

male, 1 depozit şi una secţie mitralieră că­lăreaţă . . . . . . 4 4 esc.

10 regimente călăraşi a 4 escadroane, 1 de de­pozit şi 1 secţie mitralieră montată . 4 0 esc.

5 divizioane de tren, a câte 2 escadroane.

Artilerie.88 esc.

1 regiment artilerie -călăreaţă a 6 baterii şi 1" de depozit. . . . . ’ . 7 bat.

20 regimente artilerie de 0.75, a 6 baterii şi1 de d e p o z i t .......................................... . 1 4 0 bat.

4 regimente artilerie de 0.75, a 6 baterii şi 1baterie obuziere de 120 . . . ’ . 28 bat.

1 regiment artilerie de 0.75, a 6 baterii, 1 ba­terie cadre şi 1 secţie depozit . . . 7 bat.

5 regimente obuziere uşoare de 105, a 6 ba­terii şi 1 de depozit . . . . 35 bat.

1 regiment artilerie munte de 0.63 a 6 baterii şi 1 de depozit . . . . . . 7 bat.

1 divizion artilerie munte de 0.75 a 4 baterii şi 1 secţie de depozit . . 4 bat.

3 regimente artilerie grea, calibru 105, 120 şi 155 . . . . . • . 2 4 bat.

252 bat.Pe lângă aceste guri de foc se mai adaugă şi arti­

leria cetăţii Bucureşti şi aceia a frontului întărit F. N. G. care, cu începeţea anului 1915, se scoteâ din forturi şi se pregăteâ a fi întrebuinţată pe front ca artilerie grea.

Trupe speciale de pioneri şi comunicaţii.5 batalioane pioneri (pioneri, telegrafie, poduri).1 batalion pioneri cetate a şase companii.1 regiment căi ferate a şapte companii.1 regiment pontonieri a şapte companii.1 batalion specialităţi (t. f. f., aerostâţie, proectoare).

7

Toate aceste trupe, în timp de pace, intrau sub or­dinele corpurilor de armată sau diviziilor respective.

Merele Comandament eră reprezentat prin cinci cor- * puri de armată, cu reşedinţa la: Craiova, Bucureşti, Ga­laţi,. Iaşi, Constanţa. Fiecare coip de armată coprindea câte două divizii ; iar pe teritoriul fiecărui corp de armată se mai găseau încă câte 8 regimente de infanterie, şi câte un regiment artilerie, care constituiau comandamentul teritorial respectiv, cu numărul delà 11 — 15. Aşâ că, în definitiv, fiecare corp de armată aveâ în timp de ,pace câte două divizii (1 — 10) şi câte un comandament teri­torial de 8 regimente infanterie şi unul de artilerie. .

Diviziile (1 —10) erau alcătuite din câte două brigăzi, (patru regimente) infanterie şi una brigadă (2 regimente) de artilerie; iar comandamentele teritoriale, delà 11—15, erau formate din câte 8 regimente infanterie şi unul de artilerie.

La mobilizare, regimentele de infanterie au mobilizat câte patru batalioane; iar regimentele de vânători câte două batalioane, parte din ele câte trei batalioane. Fiecare, în plus şi trupele de miliţii. Regimentele de cavalerie şi-au sporit asemenea numărul escadroanelor, prin constituirea escadroanelor de ştafete ; iar artileria a mobilizat tot ma- terialul, atât cel nou cu tragere repede, cât şi cel vechiu, cu tragere înceată, pe lângă gurile de foc scoase din for­turile delà Bucureşti şi delà frontul F. N, G.

In definitiv, la mobilizare numărul oamenilor chemaţi delà început, s’a ridicat la peste 850.000. Din aceştia, trupele de operaţii au avut partea cea mai mare, cam 650.000; iar restul, cam 200.000, s’a păstrat mobilizat în interiorul ţării.

Din aceste trupe mobilizate s’au alcătuit ; 366 bata­lioane infanterie, 106 escadroane cavalerie şi 327 baterii de artilerie.

Pe lângă aceste forţe de uscat, trebuie să nolăm şi forţele de apă compuse din: 4 monitoare cuirasate, opt vedete şi mai multe canoniere, precum şi un crucişător protejat, cari au adus servicii destul de importante ope­raţiunilor.

Toate aceste forţe s’au grupat la mobilizare în 23 de divizii şi două divizii de cavalerie. Numărul total al

8

armamentului întrebuinţat de trupele mobilizate erâ de:440.000 puşti pentru infanterie, din cari numai 330.000 erau Mannlicher, cu calibru 6.5, pe când restul erâ din vechile arme «Martiny Henry» şi altele luate delà Bulgari în 1913; 1400 tunuri de câmp, din cari numai vre-o 750 erau cu tragere repede, restul erâ un material vechiu, cu tragere înceată; tunurilor luate din forturile delà Bucureşti sau F. N. O , abia li se lucrau atunci platformele şi nu au putut fi întrebuinţate delà început; 15.000 săbii şi aproape 500 mitraliere.

Este de remarcat: 1) numărul foarte mic al mitrali­erelor, faţă de acelea ce le aveau germanii, (proporţie cam 7s); 2) lipsa aproape complectă, a artileriei grele ;3) lipsa cu totul a unei aviaţiuni moderne ; 4) lipsa unei artilerii antiaeriene şi a unei artilerii de munte suficiente ; 5) lipsa, în buna parte, a materialelor tehnice, telefoanelor, automobilelor blindate, babanelor, etc. ; 6) lipsa cu totul a .puştilor mitraliere ; 7) lipsa aproape complectă a grana- delor şi grenadierilor ; 8) lipsa unei pregătiri a soldatului şi chiar a ofiţerului pentru lupta modernă ; 9) lipsa măş­tilor contra gazelor asfixiante, cum şi a aparatelor de produs gaze asfixiante; 10) lipsa căscilor, etc.

Cele 23 de divizii erau de forţă şi valoare foarte variată, aşâ: diviziile delà 1 — 10 coprindeau câte trei brigade infanterie, un regiment vânători, una brigadă ar­tilerie şi toate celelalte trupe şi servicii ; diviziile delà 11 — 15 cuprindeau câte două brigade infanterie, câte un regiment artilerie cu tragere repede şi celelalte trupe şi servicii în proporţii mai reduse; iar diviziile delà 16— 23 erau compuse, în majoritate, din batalioanele al 4-lea adu­nate din diferite regimente de infanterie sau batalioane de miliţii fără mitraliere, sau cu foarte puţine şi cu artilerie de 87 sau 75, cu tragere înceată. Serviciile acestor din urmă divizii erau foarte reduse Diviziile au fost grupate, delà începutul mobihzărei în patru armate:

Armata I tare la început de şease divizii, aveă un efectiv de aproape 140 000 oameni, ocupă şi Oltenia delà Severin, Vârciorova, frontiera muntoasă până aproape de isvoarele Argeşului.

/9

Armata II tare de patru divizii, din cele mai bune şi mai omogene, cu un efectiv de peste 120.000 oameni, ocupă frontiera muntoasă a Munteniei, delà isvoarele Ar­geşului până la valea Putnei.

Armata de nord (sau a 4-a) tare de trei divizii de infanterie şi una de cavalerie, cu un efectiv de peste1110.000 oameni, ocupă frontiera muntoasă a Moldovei, delà valea Putnei'până la Bucovina.'

Armata III tare de şease divizii de infanterie şi una de cavalerie, cu un efectiv de peste 140.000 oameni, ocupă tot malul stâng al Dunărei, delà Severin până la Turtu- -eaia, apoi pe frontiera Dobrogei, până la Bälde.

Rezerva generáld strategică tare de două divizii, (total cam 50.000 oameni, la nord şi sud de Bucureşti.

Numărul diviziilor în armate şi forţa acestor armate, (variă cu importanţa însărcinării.

Aşă: cele mai puternice erau cele trei armate delà (munţi, cari trebuiau să opereze ofensiv; iar armata III, delà Dunăre, avea numai un simplu rol de observaţie, pe (o întindere de aproape 500 km. delà T. Severin la mare.

Ştirile cari se putuse obţine despre forţele inimicului, până la decretarea mobilizării erau : 1 ) La nord, delà Or- (şova până la Dorna, în lungul munţilor cam 6 0 - 7 0 .0 0 0 oameni, de Landsturm“; în spre Cluj, se strângeau cam (30 000 oameni, tot aşa şi spre Arad. 2) La sud, între Vidin - Varna, aproximativ 150 — 160.000 oameni, repar­tizaţi cam astfel: în regiunea Vidinului vreo 15.000 oa­meni, între Vidin — Rusciuk cam 15 — 20.000, restul de aproape 130.000 între Rusciuk — Varna. Din aceştia din urmă, marea majoritate, cam 100.000 oameni, erau grupaţi, între Rusciuk-Rasgrad. (Vezi planşa No. 1).

Mobilizarea s’a ordonat în seara zilei de 14 August, considerând prima zi de mobilizare ca începând din noaptea de 14 — 15 August, adică în ziua când s’a făcut şi de­claraţia de răsboiu către Austro-Ungaria. Mobilizarea s’a făcut’ în cea mai mare ordine şi în mijlocul unui entu- siasm .de nedescris, alergând cu toţii, cântând şi chiuind, la chemarea patriei. In cinci zile întreaga armată eră

(aproape mobilizată şi imediat se şi încep transporturile de ^concentrare pe zonele ordonate.

10

Efectivul mobilizat, chiar delà începutul răsboiului de | către ţara noastră, a atins numărul de peste 850.000 de j oameni. Prin urmare, delà început, România a făcut apel j la aproape 13°/0 din întreaga sa populaţie. Acesta este 1 un coeficent pe care celelalte state beligerante abia târziu, I după intrarea lor în campanie, l’au atins. - j

Planul de campanie pare a fi fost a) ofensivă energică j cu majoritatea forţelor — arm. I, II şi IV - în Transilvania, j operând îfi legătură cu aripa stângă a armatelor ruseşti de j sud, din Bucovina; b) defensivă pe frontul de sud în -1 contra Bulgarilor, mai ales că aceştia dăduseră prin Ruşi, j se pare, asigurări formale că nu vor atacă pe Români i c) Ruşii trebuiau să vină în ajutorul României cu forţe | suficiente pentru a o' susţine, fie în marşul ofensiv în | contra Austro-Ungariei, fie în defensiva delà sud, dacă | eventual Bulgarii, împinşi de către Germani, ar fi căutat să ne atace Armata rusă din Bucovina trebuiâ să înainteze l în legătură cu armata de nord română ba chiar să o pre- jceadă,- în ofensivă, cu 7 -8 zile ; d) După trecerea jjzonei muntoase, cele trei armate ofensive aproape 450.000, trebuiau prin marşuri concentrice, beneficiind şi de fron­tiera învăluitoare, să se apropie, una de alta, cât mairepede, pentru a putea concura la oxmare bătălie ce even­tual ar fi putut avea loc pe Murr şui de mijloc sau pe cele două Târnave. Armata I, de Oltenia, serveà, mai mult de steajer al mişcărei.

încă din primăvara anului 1915, pe întreaga noastră frontieră muntoasă, ca şi pe frontiera dintre Turtucaia- Balcic,x au fost înşirate trupe de acoperire. Ele acopereau ţara în contra oricăror încercări de atac prin surprindere din partea Austro-Ungurilor şi Bulgarilor, cari în mai ' multe rânduri rie-au ameninţai, atât cu vorba cât şi cu fapta, prin strângerea de forte destul de însemnate, la frontiera noastră, atunci când noi voiam să păstrăm o strictă neutralitate. Trupele noastre de acoperire se ri­dicau la efectivul de aproape 100 batalioane, 7 0 -8 0 baterii şi 25 -30 escadroane. Sub protecţia acestor forţe, mobi­lizarea şi concentrarea armatei se putea face în cea mai mare siguranţă. Toate aceste trupe de acoperire au fost utilizate, apoi, în executarea planului nostru ofensiv în contra Austro-Ungariei.

11

Chiar în noaptea decretării mobilizării, în momentul când se prezentă la Viena declaraţia de războiu, trupele de acoperire au trecut frontiera şi au atacat pe toată în­tinderea zonei muntoase, delà Orşova la Dorna Toate aceste atacuri surprind complect pe inimic şi-i sdrobesc orice rezistenţă. întăriri la care inimicul lucrase un an întreg, cad la primul atac al nostru. In câteva zile delà decretarea mobilizării, şi abia pe când se începuse trans-

' porturile de concentrare, trupele de acoperire ocupaseră : tot malul Cernei cu muntele Alion ; basinul Petroşanilor cu bogatele mine de cărbuni; şesul de sud a1 Sibiului având ca centru satul Şelimberg unde Mihai Viteazul a bătut pe Ungari în 1599; Braşovul cu tot şesul vecin; valea superioară a Oltului cu toate înălţimile delà vest de Gyorgyo Tölgyes, şi delà est de Breţcu-Gelencze. Mii de prizonieri soldaţi, sute de ofiţeri şi un jgiaterial imens, de tot felul, e capturat în cursul aeestor opera­ţiuni preliminare ; iar inimicul fugeâ înspăimântat şî în neştire. Trupele de acoperire se opresc apoi pe pozi­ţiile cucerite, se întăresc prin lucrări de sapă şi aşteaptă sosirea grosului care, în acest timp, se mobilizase şi în­cepuse "se fie trasportat la frontieră.

încă din ziua de 17 August, adică, după trei zile delà decretarea mobilizării, Bulgarii, cari steteau gata să se arunce asupra noastră, pe la spate, fără a ne declară răsboiu, îndată ce ne vor vedeă angajaţi în luptă la Nord, au început atacul cu forţe 'î^rvârşitor superioare, asupra Turtucaei. Sub conducerea efectivă a mareşalului Mac­kensen, ei au adunat din vreme, în cel mai mare secret,, forţe multe, peste 120.000 mii, la frontieră dintre Rus- ciuc şi Varna; iar cea mai mare parte din aceste forţe le-au strâns între Rasgrad şi Rusciuc cu obiectiv apropiat Turtucaia

Situaţia generală pe dreapta Dunării eră următoarea : Trupele române, cari ocupau Dobrogea, făceau parte din armata IlI-a. Aceste forţe constau din: divizia 17 la Tur­tucaia, divizia 19 la Bazargic şi împrejurimi şi divizia 9 la Silistra.

Este de remarcat, că din aceste trei divizii numai una, divizia 9, era compusă din unităţi bune, de prima

12

linie. Celelalte două divizii, a 17 şi a 19, erau constituite, la mobilizare sau în vederea mobilizării, din trupe de a doua mână în cari intrau chiar şi batalioane de miliţii, iar ca artilerie aveau, în mare parte, piese de 75 şi 87 vechi, cu tragere înceată.

Divizia 17, la decretarea mobilizării, coprindeâ ,15 ba­talioane, şi aproape 100 guri de foc, din cari o bună parte nu au putut funcţionâ, din diferite motive. Frontul capului de pod eră de 30 km.; iar efectivul luptătorilor, ce trebuiâ să-l apere, deß cel mult 17 000, adică cam la doi metri un om.

Lipsa unui pod, care să facă legătură directă a ambelor maluri ale Dunării, a întârziat foarte mult sosirea de aju­toare, şi a permis capturarea acelora cari nu au putut trece înapoi Dunărea cu bărci sau şlepuri. Trupele ru­seşti —fifîdouă divizii infanterie, din cari una ceho-sârbă, şi o divizie de cavalerie — cari trebuiau să ia parte la acţiunea din sudul Dobrogei, împreună cu cele trei di­vizii române de aci, au sosit totdeauna prea târziu, s’au n’au executat niciodată ordinul primit.

In fata noastră, inimicul avea mobilizat si con- centrat, din vreme, forţe cu mult superioare, atat ca număr cât şi ca pregătire. Astfel erau semnalate în regiunea Rusciuk-Şumja-Varna, divizia 217 germană; di­viziile 1, 4, 6 şi 12 bulgare, cu o divizie de căvalerie bulgară şi cu una germano-bulgară. ^Efectivul tuturor acestor forţe se ridică la aproape 120.000—130.000 oameni, din care majoritatea, cam 90 000— 100.000, erau grupaţi între Rusciuk-Rasgrad, cu obiectiv spre Turtucaia. Diviziile bulgare, erau constituite pe trei brigade a câte 8 batalioane, adică fiecare divizie aveă câte 24 batalioane. Aşa că, o simplă divizie bulgară întreceă cu, aproape, îndoit numărul de batalioane pe care îl aveă fiecare din diviziile noastre, din Dobrogea. Artileria de care dispuneă inimicul eră cu totul covârşitoare. El mai aveă şi auto­mobile blindate, aeroplane, dirijabile-zeppelinuri, şi câteva baloane captive de unde se vedeau toate mişcările tru­pelor noastre, în timp ce noi nu aveam nimic din toate acestea.

Aceasta eră situaţia. (Vezi plan No. 1, 2 şi 5).

13

In astfel de condiţii, Bulgaro-Germanii au început atacul frontierei Dobrogei atacând pichetele şi apoi în­dreptând două atacuri mai principale : unul spre Tur- tucaia şi altul spre Bazargic. Acela dinspre Turtucaia s’a dat de: divizia 217 germană, diviziile 1 şi 4 bulgară şi jumătate din divizia 12 bulgară; iar în spre Bazargic de trupe din diviziile 6 şi 7 bulgare şi cu o divizie de cavalerie bulgară. Divizia de cavalerie germano- bulgară făceâ legătura între aceste două atacuri şi aveâ însărcinarea a se interpune între Turtucaia şi Silistra.

In seara zilei de 17-18 August Bulgaro-Germani' au în­ceput atacul frontierei dobrogene şi asupra Turtucaei. Lup­tele au fost înverşunate, cum nu se mai văzuse. Bulgarii pronunţau la Turtucaia zilnic câte 8— 10 atacuri, fără înce­tare, în timp ce sute de tunuri vrăjmaşe de diferite calibre, chiar şi de 305, băteau zi şi noapte atât oraşul cât şi întăririle. Trupele române locale, ca şi acelea puţine cari au sosit în ajutor aduse cu bărcile şi şlepurile, fiindcă pod nu erâ, au făcut adevărate minuni de vitejie. Mor­mane de cadavre stăteau în faţa eroicelor trupe româneşti. Toate atacurile, timp de 6 zile, au fost respinse cu pierderi îngrozitoare pentru duşmani ; dar şi la noi scădea efectivul văzând cu "ochii. Forţele inimice, aproape 80.000 de oameni, hotărîte. a învinge cu orice preţ mica trupă română din Turtucaia, întărită cu alte 12— 14 batalioane sosite în ajutor dinspre Bucureşti, aduse cu trenul sau cu automobilul, nu se uitau la pierderi ; . iar grosul tru­pelor noastre fiind trimis, conform planului, în Transil­vania, nu puteà dă nici un ajutor imediat Diviziei de sacrificiu din Turtucaia. Insfârşit, după şase zile de lupte, pline de eroism fără seamăn, trupele noastre au fost ne­voite să cedeze enormei superiorităţi inimice şi în după prânzul zilei de24 August au început retragerea spre Silistra. Din nenorocire linia această de retragere a fost tăiată de cavaleria bulgaro-germană, fiindcă trupele din Silistra nu au sosit la timp să facă legătură cu acelea din Turtucaia; iar Ruşii n’au executat nici un ordin de a veni în ajutor.

Prin mişelie, prin înşelăciune, prin trădare, Bulgarii au reuşit să obţină, chiar delà începutul campaniei, şi fără o declaraţie de răsboiu prealabilă, o victorie, distrugând

14

şi una din diviziile noastre. Purtarea lor, atât cu prizo­nierii cât şi cu răniţii, a fost de o barbarie fără pereche. Nu o vom uitâ-o nici în mormânt si răzbunarea o vom lăsâ-o moştenire şi copiilor noştrii, dacă noi nu vom aveâ timpul să o facem.

Atacul înspre Bazargic, unde se aflau trupele diviziei 19, s’a dat în acelaş timp cu primele atacuri asupra Tur- tucaei. In această direcţie au fost îndreptate de coman­dantul suprem român şi bună parte din forţele ruseşti ce ne sosise în ajutor, prin Dobrogea. Toate aceste forţe au respins cu mari pierderi pe duşmanul ce trecuse la nord de Bazargic; dar, mai apoi, după 24 August, adică după căderea Turtucaiei, au fost şi ele nevoite să se re­tragă spre Caraomer, intrând în legătură cu trupele diviziei 9 , delà Silistra.

înfrângerea delà Turtucaia, precum şi înaintarea tru­pelor duşmane în spre Silistra şi apoi în spre Dobrogea a obligat comandamentul superior român să oprească înaintarea victorioasă a trupelor noastre în Transilvania şi luând forţe, din această parte, să le arunce în Dobrogea pentru a opri mersul prea repede al inimicului asupra liniei Cernavodă-Constanţa.

Primele trupe române ce sunt trimise în ajutor, în Dobrogea, sunt luate delà armatele ce operau în spre Transilvania. Ele au fost: diviziile 2, 5, 12 şi 15 pe lângă alte unităţi mai mici luate delà diferite divizii. Aceste forţe, în unire cu diviziile 9 si 19 române si cu trei divizii ruse, una ceho-sârbă şi una de cavalerie rusă, au alcătuit armata de Dobrogea sub comandamentul unui general rus, care erà, pus, însă sub ordinele superioare ale comandamentului armatei IlI-a română. Acest comandament se întindeâ, acuma, delà gura Oltului până la mare. Armatele I, II şi IV, deşi foarte mult reduse, prin luarea rezervelor, şi-au păstrat numirea ca şi însărcinările prime avute.

Deşi situaţia generală nu era prea critică, totuş ajun­sese să fie destul de serioasă, cu atât mai mult cu cât în Transilvania încep să apară, la 1 Septembrie, capetele coloanelor primelor trupe germane luate depe frontul francez şi cel rusesc, ca şi din rezerva ce se pregăteâ să deâ lovitura Ruşilor în Bucovina. Aceste forţe erau puse sub

i;>

comanda generalului Falkenhayn ; iar trupele erau din cele mai bune şi din cele mai răsboite. Ruşii cari se obliga­seră să ne vie, delà început, în ajutor, în ţară, abia se mişcau ; iar armata de Bucovina nu dă nici un semn de viaţă, deşi trebuiă să pornească la ofensivă înaintea noastră cu vre-o opt zile.

Prin urmare ni se făceă cea mai mare cinste: doi generali germani din cei mai capabili, Mackensen la sud şi Falkenhayn la Nord au fost trimişi în contra noastră. Trupele inimice ce au fost atrase de România au fost la început de: 10 divizii germane, 7 divizii austro-ungare, 4 divizii bulgare, 2 divizii turce, 5 divizii de cavalerie, din cari 2 germane; în spre sfârşitul lunei Noem- brie, numărul diviziilor germane ajunsese la 21 din cari 5 de cavalerie, cu un total, pentru toate forţele ce le aveam în contra noastră, de 37 divizii ; iar Ia sfârşitul anului 1916, numărul total al diviziilor inimice îndreptate în contra noastră erâ de 58, (vezi planşa 10 şi 11).

Această mare cinste a trebuit să o suportăm la în­ceput numai noi, singuri, căci trupele ruseşti abia pe la începutul lunei Noembrie au început să sosească în partea de nord a Moldovei Şi i-am făcut faţă, timp de două luni, Septembrie şi Octombrie, în mod mai mult decât onorabil, deşi superioritatea inimicului, atât numerică cât şi mai ales organică, erâ cu adevărat sdrobitoire asupra noastră.

Noua situaţie militară impuneâ, însă, o nouă grupare a forţelor. In Transilvania, până la sfârşitul lunei August; nu s’a găsit nicăeri inimicul în forţă mare Luptele cari au avut loc până la acea dată. erau date în contra trupelor ce servise duşmanului de acoperirea frontierii sale. Toate aceste trupe, bătute, se retrăgeau în debandadă lăsând în mâinile victorioşilor noştrii soldaţi, mulţi prisomeri şi ma­terial, şi mii de morţi pe poziţiile unde se încumetase să reziste.

Pe dreapta Dunării, însă, Bulgarii-Turcii-Germanii, după victoria ce au avut la Turtucaia, au înaintat mereu spre interiorul Dobrogei. Au ocupat Silistra, Bazargic, şi au trecut de vechea frontieră româno-bulgară. Puţinele noastre trupe ce se aflau atunci în Dobrogea, ca şi cele

16

două divizii ruseşti, se retrag luptând, pas cu pas, făcând inimicului pierderi mari.

S ’a organizat în asemenea situaţie, şi sub presiunea inimicului, o nouă armată Armata de Dobrogea, după cum am arătat — care să se opue înaintării lui spre Constanţa.

Această nouă armată, de Dobrogea, abia atingea un efectiv de 90 000— 100.000 oameni şi avea o compunere foarte împestriţată atât ca valoare cât şi ca organizaţie. Aşâ, pe lângă forţele româneşti aduse în pripă, şi luate delà diferite unităţi, delà alte armate, depe alte teatre de operaţii unde îşi începuseră, sau erau pe punctul a începe operaţiile, mai erau trei divizii de infanterie rusă şi una ceho-sârbă compusă, aceasta din urmă, în majo­ritate din prizonierii luaţi de Ruşi delà armatele austro- ungare ; mai era şi o divizie de Cazaci călări de o valoare foarte discutabilă. Artileria şi mitralierele acestei armate erau reduse ca număr. Calibrul cel mai mare al artileriei atingea 120 mm.; iar mitralierele abia se ridicau la 6 — o companie — de regiment ; erau chiar unele re­gimente cu câte 4 mitraliere. Aviaţia lipseâ cu totul.

In contra acestei armate româno-ruse înaintâ o pu­ternică armată inimică, cam 130.000 oameni, compusă din următoarele unităţi socotite delà stânga, Dunăre, spre dreapta, mare: divizia 217 germană, care mergeă în lungul Dunărei, diviziile 1 şi 4 bulgară, jumătate din di­vizia 6 a bulgară şi 2 regimente din divizia 12 bulgară, divizia 25 şi 15 turcă, divizia cavalerie bulgară, divizia ca­valerie bulgaro-germană. Adică, 7 divizii şi două divizii de cavalerie. Este de notat că diviziile bulgare (3) erau a câte 3 brigade, cu câte 24 batalioane. Toate aceste forţe, sub co­mandamentul mareşalului Mackensen, aveau o artilerie pu­ternică,cu calibre până la 305, un colosal număr de mitra­liere, şi mai multe automobile blindate, cari apăreau pentru prima dată în faţa trupelor noastre ; o puternică aviaţie şi două Zeppelin-uri, le însoţeau şi sprijineau.

Această armată înaintează în Dobrogea, trecând ve­chea frontieră româno-bulgară pe la 27 August, după ce ocupase fără rezistenţă şi Silistra părăsită de trupele noastre. Pe la începutul lunei Septemvrie, inimicul în

17

înaintarea sa şi după lupte desperate date de puţinele noastre forţe, ajunge în faţa frontului Raşova-Tuzla, care acopereâ linia Cerna-Voda-Constanţa. Aci se păreâ că înaintarea inimicului se va termină, fiindcă toate atacurile date de el au fost sângeros respinse de trupele aliate româno-ruse.

In această perioadă de timp, şi în legătură cu ope­raţiile armatei româno-ruse din Dobrogea, se pregătea trecerea Dunărei, pe lângă Turtucaia, a unei alte armate — 5 divizii — române şi care trebuia să cadă în spatele duşmanului ce operă în Dobrogea. Câteva zile înainte de executarea acestei treceri, armata româno-rusă, din Do­brogea, a luat ofensiva pentru a fixă trupele lui Mac­kensen pe poziţie, şi a obţinut chiar un frumos succes distrugând aripa dreaptă, compusă din Bulgari, la Am- zacea şi Topraisar, luându-le 7 tunuri, peste 5000 de arme, multe mitraliere, câteva mii de prizonieri şi cau- zându le câteva mii de morţi.

Când s’a renunţat de către noi Ia trecerea peste Dunăre, la Flămânda, Mackensen şi-a început mai viguros ofensiva spre nord, în Dobrogea şi a reuşit, după sfor­ţări şi pierderi enorme, a ocupă Constanţa la 9 Oct., adică o lună şi jumătate după ocuparea Turtucaiei; iar la 11 Oct. Cerna-Vodă.*

Mai târziu, pe la începutul Iui Noemvrie, când au sosit mai multe forţe ruseşti în ajutor, în Dobrogea, trupele române s’au retras toate în ţară, unde erau foarte necesare faţă de pericolul ce-1 prezentă presiunea mare a lui Falkenhayn. In Dobrogea rămân, delà această dată, numai trupe ruseşti.

In Transilvania şi în Banal, trupele de acoperire după ce au fost întărite de părţile mobilizate, conform planului iniţial, au ocupat obiectivele hotărâte şi apoi au aşteptat rezultatul desfăşuiărei operaţiunilor din Dobrogea. A şa: armata I fără rezervele ce-i fusese luate şi trimise în Dobrogea, ocupase: Orşova şi toată valea râului Cerna, fot basenul Petroşanilor cu defileul Merişor până laeşirea în şesul Haţegului, şi şesul Oltului dintre munţi şi Sibiu ; armata II, asemenea, mult slăbită prin detaşamentele ce i se luase, spre a fi trimise spre sud, ocupase Făgăraşul

2

18

şi se apropià cu dreapta de Seghişoara ; iar armata de nord, zdrobind orice rezistenţă inimică, înaintează pe Mureş şi pe Târnava şi ocupă eşirea de vest a defileu- rilor munţilor de pe dreapta Oltului. (V. pl. II).

Aceasta a fost înaintarea maximă a armatelor noastre în Transilvania

Rămăşiţele trupelor inimice, ce au fost respinse de pe frontiera muntoasă, s’au retras, treptat, în faţa for­ţelor noastre, căutând a se întruni în unităţi şi a se uni cu ajutoarele ce le soseau din interiorul ţării şi de pc' alte fronturi. Toate forţele austriace retrase de pe fron­tiera de vest a Moldovei, împreună cu trupele austro- ungare, sosite înspre această parte, au format armata austro-ungară sub comanda generalului von Arz ; iar acelea depe frontiera de nord a Munteniei, împreună cu trupele germane sosite în ajuto , au constituit armata 9 a germană sub comanda generalului Falkenhayn. Aceste trupe se oganizau şi se grupau: armata Arz, înspre Cluj ; iar armata Falkenhayn înspre est de Arad. Din aceste regiuni forţele inimice grupate şi mult superioare forţelor române se pregăteau să ia o ofensivă puternică înspre est.

Primele atacuri, ale inimicului, în Transilvania, au avut loc la sfârşitul lunei August şi începutul lunei Sep­temvrie şi s’au pronunţat asupra armatei I. In afară de atacurile cari erau zilnic îndreptate asupra văei râului Cerna, inimicul a atacat cu forţe maii, în special ger­mane, trupele noastre din defileul Merişor. Luptele au durat aci, fără întrerupere, aproape zece zile, de la 29 August până la 7 Septemvrie, pierzând şi reocupând Petroşanii şi regiunea respectivă de mai multe ori, iar la urmă trupele noastre au rămas stăpâne pe creasta mun­ţilor, la'frontieră, de unde puteam bate, cu tunul, până dincolo de minele delà Petroşani.

Asupra corpului de Olt, de la sud de Sibiu, s’au îndreptat, de Ia început, peste două divizii germane, un corp alpin şi două divizii de cavalerie. Corpul alpin a fost adus cu trenul, până la vre-o 35 km. la vest de Sibiu şi apoi prin marşuri pe jos, timp de mai multe zile, urmând creştetul munţilor, pe plaiurile dintre râurile Lotrul şi Sadul, au ajuns fără nici o piedică, la Olt, deasupra Câinenilor.

19

Inimicul a găsit acest diurn cu totul liber, fiindcă comandamentul corpului de Olt, nu a făcut legătura cu trupele delà Jiu, spre a inteizice orice trecere a vrăjmaşului prin acea regiune, sau, cel puţin a fi anunţat de prezenţa lui. Patru zile au mărşăluit foiţele inimice în creerul munţilor, în spre Olt, fără a întâmpină cea mai mică resistenţă şi foarte uşor ar fi putut fi oprit, sau întâr­ziat, fiindcă regiunea este foarte proprice pentru rezis­tenţă îndelungată, chiar cu forţe mult mai mici.

Astfel, inimicul reuşeşte în ziua de 13 Septemviie să ajungă la Olt, deasupra Câinenilor, şi să ocupe tran­şeele delà Lunci, de lângă frontieră, făcute de trupele noastre, cu faţa la nord, în perioada neutralităţii. El s’a aşezat în spatele corpului nostru de Olt, şi ocupă singura lui cale de comunicaţie şi de legătură cu ţara — şoseaua şi calea ferată de pe valea Oltului. In acelaş timp, cavaleria vrăjmaşă ocolind dreapta corpului de Olt, se interpune între el şi armata II, dinspre Făgăraş, tăindu-i astfel orice legătură şi cu această armată. Şi astfel corpul de Olt, cu începere din ziua de 13 Septembrie, nu mai poate comunică cu ţara, având linia de retragere tăiată de corpul Alpin, şi nici cu armata II a, fiindcă trupele de cavalerie inimică cu multă artilerie se interpusese aci.

Odată cu reuşita mişcării de întoarcere, inimicul porneşte de front atacuri învei sunate asupra corpului de Olt. Ajutoarele tiimise sub comanda generalului Pra- porgescu, pentru deschiderea liniei de comunicaţie dinspre sud, reuşesc, cu multă trudă, a îndepărtă pe inimic delà Olt, a reocupă Câinenii şi a ajuta trupele corpului de Olt, în lupta lor desperată. Aceste lupte între 1 3 — 16 Septemvrie au fost cu adevărat înverşunate, de o parte şi de alta. Bombardamentul duşman eră un infern ; ata- cu 'ile se dădeau zi şi noapte făiă întrerupere, fără pic de răgaz. Mormane, munţi, de cadavre duşmane zăceau în faţa liniilor trupelor noastre. Orlat, Poplaca, Răşinari, Cisnădia Hermany, Vesteny, Tălmăci şi altele sunt măr­turii ale vitejiei, fără asemănare, ale soldaţilor noştrii. E i ştiind că le este închisă calea spre ţară, preferau să moară, mai bine, decât să se predea duşmanului.

.Ş i de aceia şi lupta era aşa de îngrozitoare, de aceia

so

duşmanul a avut morţi cu mult mai marc număr de cât noi, şi de aceia numărul prizonierilor făcuţi de el a fost aşa de mic. Luptele, după 3 zile, s’au terminat cu retragerea corpului de Olt în regiunea Câineni- Lotru. Retragerea s’a făcut, pentru majoritatea trupelo ", direct peste munţii delà îăsărit de Olt ; ia - pentru alte trupe şi coloane chiar pe şoseaua naţională. Scăparea acestor forţe se datoreşte, în primul rând aeţiunei energice şi înţelepte a generalului Praporgescu, apoi iniţiativei şi hotărâtei de sacrificiu a diferiţilor comandanţi în sub­ordine, din corpul de Olt, cari au luat dispoziţiuni şi au condus unităţile pe propia lor lăspundere; cât şi mai ales eroismului fără seamăn al trupelor, al soldaţilor, fie în grupe, fie isolaţi. Conducerea de ansamblu, a comanda­mentului acestor trupe, a lipsit cu totul şi de aceia este cu atâta mai ma!e meritul tuturor acelo a caii au ajutat la scă­parea celei mai maii păi ţi. din trupe şi material. Pier­derile noasbe au fost destul de mari dar şi pierderile duşmanului în oameni au fost extrem de grele, chiar mult mai grele decât ale noastre. Noi am pierdut, însă, te enul ce-1 câştigasem în luna August.

Pe când Corpul de Olt era atacat cu atâta furi 3 de un vrăjmaş superior în toate, armata 11-a, care se o- prise delà 6 — 14 Sept. pe dreapta Oltului în regiunea Făgăraş, şi făceâ manevre, ca în timp de pace, sub mo­tiv de instruirea trupei şi ofiţerilor, primeşte ordin ca

' în ziua de 14 Sept. să pornească în ajutor, în marş foiţat, şi să atace viguros pe inimic oriunde I ar întâlni. Ambele cor­puri de armată - 2 şi 3 — çari constituiau armata Il-a se pun în marş şi dau lupte destul de violente, în matşul lo v la : Szasz-Fehergyhaga, la Szász Halom şi Lesses, Szasz- ahus. ln seara zilei de 16 Sepembrie, când Corpul de Olt trecuse deja munţii înapoi în ţară, a mata ll-a ajun­sese la vre-o 14— 18 km. de locul unde se afla, cu o zi înainte, aripa dreaptă a Co pulul de Olt.

In dimineaţa de 17 Septembre armata H-a îşi con­tinuă ofensiva în lungul Oltului atacând viguros înspre sa­tele Porumbacele. Atacul este dat cu multă sete de către ai noştrii şi într’o fugă cuceresc Zaraba şi Porumbacul de Sus, capturând câteva sute de prisonieri, o baterie de obusiere ce

«ste îndreptată imediat în contra inimicului, şi lasă şi câmpul acopeiit de sute de cadav:e de din divizia 76 germană, (ieg. 253). Inimicul se retrage în cea mai maie desordine şi abia se opieşte la pădui icile la vest de Porum- baçele Vitejii noştrii din reg. 6 Inf. şi 6 vânători, nu le dau răgaz nici o clipă. Ii atacă iarăşi cu tărie, în strigăte de: ,,pe ei mă“, le spa>g îândmile, ucid opaiţe, fac prizonieri pe alţii, iar restul fuge năpraznic înspie satul Racoviţă. Păcat că acest succes nu s’a piodus cu două zile mai de vi eme, adică, cel mai tâ'ziu, Ia 15 Sept. S ’ar fi putut obţine o frumoasă victor ie, delà în­ceput, asupra unor trupe geimane îmbătate, până atunci, de victoiii.

Retragerea Corpului de Olt. schimbă, însă, situaţia. Tiupele in im icele atacaseiă aci, şi eu altele noi venite in ajutor, deveneau disponibile şi puteau atacă armata Il-a. Aceasta piimi deci ordin să se letragă pe poziţii mai prielniçe pentru rezistenţă.

In adevăr, chiar de a două zi, 19 Septemvrie, ini­micul lăsând spre Olt numai corpul alpin şi alte mici unităţi, îşi îndreaptă tot restul puterilor înspre armata II—a. Se dau lupte învei sunate la Osinka şi defileul Per- siani unde trupele noastre, faţă de bombardamentul ar­tileriei grele inimice, au un moment de panică reprimat iute de către ofiţeri; apoi lupte sângeroase la Ţânţaii.

La 24 Sept. se dau lupte la Braşov, unde inimicul a suferit pierderi înspăimântătore ; iar la 26 trupele ar­matei II sunt pe frontieră delà Buzău la Dâmbovicioara.

Armata de nord, care ajunsese prin lupte victorioase, la eşiiea de vest a defileurilor de pe dieapta Oltului, ocupă la 18 Sept, frontul. cu dreapta călare pe Mureş, la estul văilor Ratosnii şi Iodul, cu centrul spre Kös- zvehyes Remete Ia s.-e. de Szas-Regen şi stânga spre F. Benczek, Miklosfalva, legându-se cu dreapta armatei II în apropriere de Făgăraş, prin o divizie de cavalerie.

In noaptea de 22 Sept. dreapta armatei II fiind pu­ternic atacată este nevoită să se retragă spre Barot. Faţă de această situaţie, armata de nord ordonă şi ea retragerea foitelor sale pe înălţimile delà vestul Mureşului si Oltului.

Aveam speranţe, că, cel puţin acuma Ruşii vor veni mai repede şi mai efectiv în ajutorul nostru, mai ales că începeâ şi stânga lor, din Bucovina, să fie ameninţată. Faţă de această speranţă, ce o aveam în urma multelor şi formalelor asigurări şi promisiuni. Co­mandantul Suprem român hotărăşte a opri armata de nord, pe linia înălţimilor de la răsărit de Olt. Ruşii, însă, nu sosesc decât în mici pachete şi foarte încet şi ocupă frontul începând delà Bucovina în jos; iar inimicul, foarte activ şi în forţe mult superioare, atacă armata de nord pe tot frontul şi reuşeşte, cu jertfe enorme, să îm­pingă înapoi eroicele trupe cari de mai bine de 45 zile erau în luptă continuă.

In asemenea situaţie, cu totul grea, armata de nord primeşte însărcinarea să ocupe teritoriul naţional al Mol­dovei, acoperind comunicaţiile din văile Bistriţei, Tro- tuşului superior şi cu diferiţii lor afluenţi, ce veneau dinspre munţi.

La 29 Sept. se dau lupte sângeroase la Magyaros, unde trupele noastre de cavalerie au respins cinci atacur i inimice. Aici s’au văzut lupte date deeioi, cu adevăiat din poveste, când călăreţii noştrii au pornit la atacul pept la pept pe jos şi cu lancea în mâna, în cont a mitralierilor, tunurilor, puştilor mitraliere şi altor arme ucigătoare de departe. Cu această armă, care este destinată a fi întrebuinţată numai călare, roşiorii noştri s’au repezit în strigăte şi ţipete, asurzitoare, asup a v:ăjmaşului şi ca şi vechile legiuni romane, au distrus totul ce cădeâ în calea lăncii lor. Numărul inimicilor era, însă, prea mare şi armamentul lor prea puternic în timp ce armamentul trupelor noastre, prea legat de timpuiile antice şi efectivele mult reduse, pentru a puteâ să se tragă nădejde de vre o victorie. S ’au retras, lăsând arie. - garde puternice de infanterie spre a ţine legătură cu duşmanul. Acum se apără frontiera noastră.

Pe când aceste lupte se dedeau în Transilvania, de către armatele I, II şi de nord, inimicul delà sud îna­intase în Dobrogea şi, însfârşit, prin lupte îndărătnice, a putut fi oprit pe frontul Raşova-Tuzla. cate acopereâlinia Cernavodă-Constanta.

»

Marele Comandament Român alcătueşte, spie sfâr­şitul August (26—27) după căderea Turtucaiei, un nou comandament la sud, comandament ce avea sub ordi- nile sale două ai mate: a) Armata de Dobrogea eu trupe româno-ruse, sub comanda unui general rus, şi care operă numai în Dobrogea; şi b) Armata 111-a română pe stânga Dunării, în ţară, şi care se întindea delà Gura Oltului până la Cerna-Vodă.

Faţă de încetineala cu care se păreâ că inimicul venea în spre Transilvania; faţă de înaintările noasbe victorioase în această direcţiune ; fată de imobilizarea si fixai ă trupelor inimice, în Dobrogea, pe frontul Rasova- Tuzla, s’a crezut şi cu multă dreptate, că va fi timp necesar, 8— 10 zile, pentru ase da o lovituiă de moaite acestor forţe inimice din Dobrogea, mai înainte de a putea duşmanul dinspre Ardeal, să intervină. S ’a ima­ginat, în astfel de condiţii, o maneviă care ar fi putut să deă rezultate decisive dacă se făceâ repede şi dacă ar fi fost bine şi complect pregătită, ţinându-se seamă de toate dificultăţile ce eventual s’ar fi avut de întâm-ypinát şi de piedicile ce fatal se puteau întâlni la orice pas. Această manevră eiâ: a) Să se fixeze inimicul, de front, în Dobrogea, prin atacuri puternice, date de în­treaga armată româno-rusă, din acea parte ; b) să se treacă Dunărea, în preajma Turtucaiei, cu o armată destul de puternică, şi cu care să se întreprindă o acţiune ofensivă energică în spatele armatei duşmane din Dobrogea, fixată aci prin atacurile date de armata româno-rusă; c) în Transil­vania se opreşte, pentru un moment, orice acţiuni ofensive.

Pentru executarea trecerii s’au destinat cinci divizii ; iar locul de trecere s’a ales la Flămânda, între Turtu- caia şi Rusciuk Apoi, de aci, această armată aveà a se îndrepta în marşuri forţate înspre Dobiogea pentru a cădeă complet în spatele forţelor inimice din Dobrogea.

Trecerea începe a se execută în seaia de 17— 18 Septemvrie, odată .cu începerea construit ei podului pe vase. Până dimineaţa zilei de 19 podul se terminase, iar infanteria unei divizii (10) era deja trecută pe ţărmul drept al Dunărei; iar în cursul zilei s’au trecut încă trupe din alte două divizii. Aceste forţe, abia trecute,

‘24

se întind în goana mare, şi ocupă poziţii prielnice pentru a asigură sosirea celorlalte forţe din urmă. Micele unităţi de trupe duşmane, întâlnite în cale, sunt distruse, spulbe­rate, cât te-ai şterge la un ochiu. Inimicul începuse a fi foarte îngrijorat de această mişcare a noastră, cu totul ne­aşteptată. Primele piedice, însă, ne sunt trimise în cale: 1) Monitoarele Austriace cari negăsind, în calea lor, nici un obstacol, nici mine nici torpile, nici artilerie puternică, pe malul nostru, se apropie de pod şi încep a-1 bom­bardă cu furie sălbatică; 2) Aeroplanele germano austro- ungare cari aruncau sute de proectile, în lunca delà Flămânda, unde erau trupele noastre îngrămădite, în aş­teptarea momentului de trecere, fără a fi împiedicate nici de aeroplane de ale noastre din cari, ce este drept, nu aveam, încă, aproape de loc, dar nici de artilerie anti­aeriană, cum ar fi putut fi; 3) Mine-torpile, cari sunt lăsate să meargă cu apa şi cari lovindu-se de pod, îl aruncă în aer, rupându-1, la un moment dat, în cinci locuri. (Vezi planşa No. 3).

Situaţia era critică fiindcă secretul nu mai eră păs­trat ; fiindcă flotele austriace de apă şi de aer, împedicau orice mişcare pe pod ziua, precum şi orice aglomerate de forţe pe un mal sau pe altul ; şi fiindcă inimicul începîi să se arate în forţă, în Transilvania, reuşind a respinge trupele noastre până la frontieră, ba chiar ameninţă for­ţarea trecerei frontierei în ţara la noi. In astfel de con­diţii, s’a renunţat la terminarea executării planului pentru operaţiile delà sud, şi s’au dat ordine ca trupele de pe malul drept al Dunării să se retragă pe malul stâng şi podul să fie strâns. Forţele, pe măsură ce erau retrase, erau trimise în cea mai mare iuţeală, cu trenul, spre frontiera de nord, muntoasă, în ajutorul armatei II a în special la Câmpulung, şi pe valea Prahovei la Predeal, unde presiunea inimicului devenise periculoasă.

Şi astfel s ’a renunţat la un plan de operaţie, care dacă ar fi fost executat cu zece zile mai de vreme, şi dacă ar fi fost pregătit complect în toate amănuntele şi dus, apoi, cu energie până la capăt, ar fi dat rezultate din cele mai frumoase, prin distrugerea întregei armaie inimice din Dobrogea.

‘25

B. D efen siv a , (10 Sept.— 5 Noemvrie).

Luptele pe frontieră. — Victoria delà Agas şi Goioasa. — Victoriile delà Oituz şi Uz. — Luptele delà Olt, Bran, Predeal, Buzău. — Victoria delà Jiu 12—16 Oct. — Pierderea liniei Cernavodă-Constanţa.

Atacurile inimicului, în Transilvania, ş’au pronunţat venind dinspre vest, din direcţia normală de marş a sosirei inimicului, spre est. Primele lovituri le-a su­portat armata I, apoi arm ata Il-a şi tocmai în urmă armata de nord. A şa: în perioada 29 August _ 8 Sept. au fost atacate forţele româneşti cari ocupau Petroşanii; între 13-16 Sept. a fost atacat Corpul de Olt la sudul Sibiului; între 18-22 Sept. au fost a ta ­cate forţele arm, Il-a înspre Făgăraş ; iar cu începere delà 24 Sept. a fost atacată şi armata de nord. In i­micul având superioritatea numerică, superioritatea organică, iniţiativa mişcărilor, şi mijloace de transport m iit mai lesnicioase ca noi, a avut posibilitatea să strângă repede forţe superioare în faţa fiecărui grup al nostru şi să aibă succese asupra fiecăruia îri parte. Primul scop urmărit de adversar a fost să ne scoată din Transilvania pentru a da siguranţă şi linişte spe­riaţilor Unguri delà Bida-Pesta. Acest scop a fost atins în intervalul delà 1 -28 Sept. după lupte crâncene ş i unde pierderile inimicului au fost, de foarte multe cri, superioare pierderilor noastre.Duşmanul, însă, avek posibilitatea să-şi complecteze iute pierderile, şi să aducă forţe mari şi noui pentru a-şi execută şi a doua parte a planului, adică de a ne scoate din cauză cât mai iute, prin lovitură de trăznet. Noi luptam, însă, mereu, cu aceleaşi forţe cu care începuserăm cam ­pania fiindcă nu aveam altele de înlocuire.

Eram acuma pe frontieră şi trebuiă să o apărăm cu ultima desnădejde. Frontiera eră, însă, foarte în ­tinsă; iar forţele noastre cu mult mai mici de cât ar fi trebuit, pentru o bună apărare. Numai frontiera muntoasă, unde de fapt eră şi pericolul mai mare, este de peste 700 klm. delà Dorna la Vârciorova, iar, obsta­colul muntos s ’a putut, în urmă, constată că eră de­parte de a fi un obstacol, mai ales pentru trupele spe-

ciale inimice ; corpul alpin, brigade de munte etc., în timp ce noi nu aveam nici o trupă, nici o unitate cât de mică pregătită, în mod special, pentru luptele în munţi. Dacă semai adaugă şi frontiera de sud, Dunărea şi Dobrogea, ajungem la o întindere de frontieră de aproape 1500 klm. ce urmă să fie aparată de cel mult cinci sute de mii de oameni, scoţând pierderile şi aceştia obosiţi, şi lipsiţi de multe. Slăbiciunea, din acest punct de vedere, se obţine prin comparaţie : frontul franco-en- glez apărat de peste 4.000.000 (patru milioane luptă­tori) abia are 700 km..; frontal italian cu peste 1 */2 milion trupe, are numai 60Ô km. In sfârşit frontul rus, delà Riga la Dorna, abia ajungeă în întindere pe al nostru, şi totuşi era apărat de peste 4 mii. trupe, numai în linia I-a.

Cu toate aceste mari inconveniente, totuş, inimicul nu a putut pătrunde aşa uşor în ţara noastră, aşa uşor cam ar fi voit şi cum ar fi dorit.

Primele încercări de intrare în ţară le-a făcut pe frontul arm. II. Probabil ca cele cinci trecători—Brau, Strunga, Predeal, Bratocea, Buzău, — grupate pe un front mic, ca şi apropierea Bucureştilor de acest front, surădeau duşmanului; iar sucbesul ce ar fi obţinut, ruperea în două a ţării şi izolarea forţelor din Oltenia şi din vestul Munteniei, ar fi fost maxim. Atacurile des­perate, ce a dat în această parte, au fost respinse, de vitezele noastre trupe, cu pierderi enorme pentru inimic. Terenul ce-1 câştigă câteodată, eră aşa de mic faţă de pierderile suferite, încât nu valoră şi nü eră con­siderat ca victorie : însă şi mai toate rezervele noastre, disponibile, au fost îndreptate in această parte, pentru a face faţă unui pericol aşa de mare

Pe frontul armatei de nord inimicul a fost complect oprit; ba, prin acţiuni energice ofensive şi printr’un joc maestru în manevrarea reservelor s’au câştigat victorii foarte frumoase.

Tot frontul acestei armate este puternic atacat de forţe mult superioare. Atacurile sunt date zi şi noapte, fără întrerupere, dar tot de atâtea ori bravele noastre trupe, vitejii noştrii soldaţi, le-au respins cu

26___

27

pierderi neînchipuit de mari pentru duşman. Sburau rezervele noastre, ale acestei armate, delà Piatra la Comăneşti, depe valea Bistriţei pe valea Trotuşului şi înapoi, duse cu trenul şi cădeau totdeauna ca un trăsnet asupra duşmanului ce încălcase, undeva, pământul sfânt al ţării noastre.

La Agaş şi Goioasa, inimicul reuşise a respinge trupele noastre ce apărau această poartă a ţării. .Re­zerva a sosit seara cu trenul, adusă tocmai dinspre Piatra şi mergând noaptea, cade ca o măciucă în spa­tele duşmanului. Baioneta lucrează viguros şi pe tăcute. Inimicul surprins este îngrozit şi fuge năprasnic, lăsând în mâinile voinicilor noştrii 12 tunuri, multe mitraliere şi peste 600 prizonieri ; iar munţii şi văile erau pline de cadavrele celor ce se încumetaseră să intre nepof­tiţi la noi în ţară.

Divizia 15 luptă la Oituz fără răgaz zi şi noapte şi după 13 zile de lupte neîntrerupte, abiă la 10 Oc­tombrie are o zi liniştită. La 11 şi 12 Octombrie, această divizie atacă pe duşman cu atâta furie, încât îl şi aruncă afară din satul Hârja şi apoi şi afară din ţară luându-i prisonieri peste 300 soldaţi, 10 ofiţeri, 16 mitraliere, arme şi muniţiuni cu carul.

La Uz asemenea lupta, care a durat zile întregi, s’a terminat cu complecta respingere a inimicului înspre Uz völgy, cucerindu-se şi Poiana Uzului.

Aceste atacuri şi victorii ale noastre cuminţesc mult pe Austro-Unguri şi îi liniştesc pentru multe zile. La 29 Octombrie, însă, ei pornesc din nou la luptă. Opt atacuri turbate dau ei, în şir, asupra Vf. Slănic şi Vf. Cernica, dar tot de atâtea ori au fost respinşi. Ba din contră, trupele noastre ocupă, prin eroice ata­curi, înălţimea «Fata Moartă», omorând pe toţi apă­rătorii. La 2 Noembrie, inimicul iarăş atacă prin sur­prindere şi cu multe forţe, muntele Aluniş şi Pietrosul, în sectorul Ghimeş şi le ocupă. Dar bucuria- lor nu le-a fost de lungă durată. Chiar a doua zi, la 3 No­embrie, le-au fost răpite printr’un iureş neîntrecut al voinicilor noştri. .

28

Frontul aci, la armata de nord, faţă de luptele dârje duse de noi, se stabileşte.. Iaamicul îşi opreşte atacurile încet, încet. Mici acţiuni locale, mai fac pe ici, pe colo, fără însă vre-un rezultat hotărîtor, din nici o parte.

- Trupele noastre, însă, se pregătesc pentru o mare ofensivă, în această parte, cu ajutorul atâta de mult aşteptat şi niciodată venit, al aliaţilor ruşi. De data asta se pare că sunt hotărîţi, dar neam înşelat! Şi de data aceasta ca şi altădată, în trecut, ca şi mai pe urmă, ne-au lăsat în baltă. După o ofensivă de câteva zile făcută cu mult sgomot şi cu mare laudă, dar cu multă încetineală, s’au oprit, aşteptând alte zile mai bune! Şi ne-am oprit şi noi privind aiuriţi în jurul nostru !

Pe frontul armatei 11-a luptele, în această perioada, sunt mult mai sângeroase. Aci luptă trupe germane şi numai, pe ici pe colo, ctâe o mică unitate austro- ungară. Pe frontul acestei armate voeşte inimicul, pe cât se pare, să pătrundă în ţară şi de aceia aci îşi a îngrămădit el foarte multe forţe, şapte divizii: 5 ger­mane, 1 austriacă şi o brigadă alpină.

Trupele armatei Il-a — şase divizii 3, 4, 6, 10. 21, 22 obosite şi istovite, — se întind delà Buzău, ocupând Crasna, Tabla Buţei, şi apoi prin Bratocea, Predeluş, culmea între cele două Doftane, Predeal, Caraiman, valea Dâmbovicioara cu vama Strunga.

Sfârşitul lui Septembrie este caracterizat prin ac­ţiunile puternice ale inimicului îndreptate spre regiunea Buzăului şi vama Strunga unde are şi oarecare suc cese, dar curând situaţia se restabileşte şi frontul se asigură prin intervenţia trupelor noastre.

Primele patrule inimice intră în ţară şi calcă cu colţii cismelor lor murdare pe sufletul nostru. Ne doare de ni se rupe inima!

Contra atacurile noastre, date în regiunea Buzăului, cu.multă furie, reuşesc a respinge pe duşman şi a reocupa punctele pierdute, făcându-i şi mulţi priso- nieri şi luându-i şi mult material.

29

La Clăbueet, sdrobim pe inimic ; la Argeş şi râul Târgului il punem pe fugă; la Predeal rezistăm energic în timp ce la Câmpulung, la 14 Octomvrie, este spul­berată o coloană duşmană ce se încumetase să meargă prea departe: 4 —500 prizonieri, vre-o 20 mitraliere, două tunuri şi două mortiere de tranşee, sunt rezul­tatul primei zile a acelei lupte. A doua zi lupta con­tinuă şi cu dâbsa sé adaugă şi câştigurile atât în pri- sonieri cât şi în materiale.

Atacurile neîntrerupte ale duşmanului asupra re- giunei văei Predealului, ne lasă să bănuim intenţia sa de a pătrunde pe aci în ţară. Contra atacurile noastre, cu ajutorul forţelor proaspete, nu-i dau răgaz şi îl fac să aibă pierderi neînchipuit de mari, fără a aveă vre-un câştig important, doar câţiva metri de pă­mânt deajuns pentru mormântul acelor cari cutezau prea mult şi atâta.

La 4 Noembrie trupele noastre, refăcute şi odih­nite puţin, pornesc la ofensivă, in regiunea Câmpu­lungului, între Argeşel şi Bratia. Inimicul este surprins de atacul puternic al soldaţilor noştrii şi este curând dat peste cap. Aceia cari caută să mai reziste, sunt ucişi pe loc. Se fac peste 300 de prizonieri, câteva mitraliere, un tun de 53 şi câteva sute de arme. Po­ziţia puternic întărită de ei, Cândeşti, le este smulsă din mâini. In ziua de 5 Noembrie, ofensiva continuă cu acelaş succes, sporindu-se mult numărul capturilor în oameni şi materiale. .

Până la 16 Noembrie, poziţiile armatei II-a, deşi necontenit atacate, au fost mereu păstrate, cu mici modificări, pe poziţiile avute la începutul lunei Octom­brie. Cu începere din dimineaţa de 17 Noembrie, sA început retragerea stângei acestei armate, faţă de marea presiune a inimicului ce o făceă asupra armatei I a din Oltenia şi care îşi începuse în mod forţat retra­gerea.

Pe frontul ai matei I-a s’au dat, însă, luptele cele mai ucigătoare şi în special pe frontul muntos, cuprins între isvoarele Argeşului inclusiv şi Orşova la Dunăre ; în timp ce pe frontul dunărean, dintre gura Oltului şi Orşova, acţiunile au fost mult mai reduse.

-30

Reamintim ca frontul ce aveâ în paza sa armata I, se întindea: delà isvoarele Argeşului, pe munţi, până la Orşova, trecând pe la Câineni, ş’apoi pe frontiera muntoasă a Gorjului şi Mehedinţului intrând în multe puncte dincolo la duşman; iar la Dunăre, delà Orşova pâpă la gura Oltului. Acest front, în linie dreaptă, măsură peste 500 km., iar forţele cari apărau acest front, spre sfârşitul lunei Septembrie, erau diviziile: 1, 11, 13, 20 şi 23. Este de remarcat că din acestea numai divizia I delà Cerna, eră o unitate de primul ordin; diviziile 11 şi 13 de al doilea ordin; iar 20 şi 23, de al treilea ordin, constituite după decretarea mo­bilizării cu batalioanele al 4-lea luate din diferite re­gimente şi chiar cu batalioane de miliţii.

După retragerea corpului de Olt (div. 13 şi 23) delà sud de Sibiu, în urma sângeroaselor lupte din zilele de 13 —16 Septembrie, aceste unităţi, foarte mult încercate şi foarte mult uzate, atât ca oameni, ca ma­terial cât şi ca moral, s’au oprit pe înălţimile delà răsărit şi apus de Olt, chiar la frontieră, întinzându-se la răsărit până în apropiere de isvoarele Argeşului; iar la vest de Olt, pe plaiurile ce separă valea Lo­trului de aceia a Sadului, cam pe drumurile pe care a înaintat corpul alpin în mişcarea sa de întoarcere ce a făcut-o în spatele corpului de Olt.

Generalul Praporgescu David, a fost trimis aici să ajute la redeschiderea liniei de comunicaţie a tru­pele delà nord de munţi ; a luat, apoi, comanda tuturor acestor trupe şi le-a transmis în sufletul lor, destul de abătut, o parte din curajul şi din speranţele ce um­pleau sufletul lui de erou şi de om priceput al meseriei. Prin exemplul lui, prin sacrificiul persoanei sale, pe care niciodată nu o precupeţea, prin ordinele înţelepte ce a dat şi prin străjnicia cu care s:a impus, a reuşit ca, în câteva zile, să pună ordine şi să mărească disciplina mult scăzută în trupele delà Olt.

încercările inimicului de a pătrunde mai departe în ţară, urmărindu-şi victoria ce a avut-o la sud de Sibiu, au căzut toate sângeros respinse de trupele noastre, repede refăcute şi repede reînălţate.

[■; Nenorocirea, însă, ne pândeà. IntFuna din zile, ' spre sfârşita! lui Septembrie, pe când Generalul Pra- porgescu îşi inspectâ grănicerii aşezaţi la Coţi, sus pe frontieră, vine un obuz rătăcit, într’o zi relativ liniştită şi ucide pe acest erou, care ne dădeâ tuturora multe speranţe. Toţi soldaţii lui l’au plâns, toată armata l’a

.plâns!Luptele ce s’au dat apoi de trupele corpului I (de

Ült) pe înălţimile Robul, Pietrosul, Veveriţa, Gorganul, Murgaşul, Vladul, la vest de Olt, vor rămâne adânc săpate în istoria neamului. Aceste înălţimi au fost pier­dute şi câştigate de nenumărate ori, în intervalul 20 Septembrie şi luna Octombrie şi cu atâta este mai de admirat acţiunea trupelor noastre cu cât ele fiind obo­site, istovite, mai mult nearmate şi inferioare numeri- ceşte, ţineau piept, cu mult succes adeseaori, unui duşman superior şi ca număr şi ca înarmare şi ca pregătire.

Pe când luptele pe aceste înălţimi, la apus de Olt, se duCeau cu toată străjnicia, inimicul căzând că pe acolo nu poate, pătrunde în ţară, a strecurat o coloană de 6 — 7 batalioane de alpini şi cu artilerie, tot de munte, pe la Scara şi Scărişoara, la isvoarele Arge­şului, la o depărtare de vre-o 30 de km. răsărit de Olt. In această parte, trupele noastre păziau graniţa cel mult vre-o 15—20 km. la răsărit de Olt; dar mai departe n’au putut să se întindă, din lipsă de efectiv. Terenul stâncos, neumblat, rupt şi prăpăstios al masi­vului Făgăraşului dădea, asemenea, oarecare siguranţă, Totuş trupele speciale, din cele mai bune, duşmane, au putut străbate şi au reuşit să intre în ţară, coborând pe văile Argeşului şi Topologului, cu direcţia spre Sălătruc şi Tigveni. Luptele date în această regiune la: Faţa Sf. Ilie, Mâsgavul, Ciăbu.cetul, Poiana Spinului, Zănoaga, Călugărul, Mormântul, Cărbunarul, de trupele trimise să închidă şi această poartă a ţării, în cursul lunei Oc­tombrie şi până jumatea lunei Noembrie, sunt toate neperitoare şi fiecare formează titluri de glorie neştearsă pentru unităţile ce au luat parte. Inimicul voiă să treacă cu oriee preţ şi cât mai iute ; îi eră tare zor să ispră­vească cât mai curând cu noi. A adus, pentru aceasta,

32

elita trupelor sale, numai trupe germane, bavareze şi un întreg corp alpin special pregătit în luptele pe munţi. înarmarea acestor trupe duşmane eră cevă ne­închipuit şi nebănuit; este deajuns să spunem că un batalion aveă câte 18—24 mitraliere; apoi tunuri de munte de calibru 100, rachete luminoase cu nemiluita, puşti mitraliere câte vrei, sau câte nu vrei, granade cu miile, etc., etc. Echipamentul eră special pentru marşul şi luptele în munţi. La noi nimic, saij. aproape nimic, din toate acestea. Şi totuşi vitejii noşftii ca şi vitejii din basme nu s’au dat bătuţi cu una, cu două. Au ţinut piept voiniceşte duşmanului şi au stat dârji în faţa lui tot cum a stat David cu praştia in faţa lui Goliat cu paloşul şi dacă nu au învins, cel puţin nu l’au lăsat pe duşman să pătrundă în ţară cu mâinile în şolduri. Două luni încheiate s âu ţinut luptele lanţ aiei şi de multe ori duşmanul a fost nevoit să dea înapoi, sa lase în, mâinile noastre şi prizonieri şi material şi tunuri. Două luni pentru a cuceri cam 30 km. de adân­cime, cu nişte pierderi mai mult decât dureroase, nu însemnează victorie pentru duşman, ci mai degrabă pentru noi.

Dar duşmanul aveă putinţa să se reconstitue şi să-şi complecteze pierderile, să-şi înlocuiască unităţile célé prea mult obosite şi să aducă muniţiuni la ne­sfârşit. Ai noştri erau mereu aceiaşi şi la August şi la Septembrie şi Octombrie şi Noembrie. Şi eră o ade­vărată minune că mai puteau luptă şi încă cum ! însuşi prisonierii-ofiţeri duşmani, se cruciau şi spuneau că aşă ceva nu au mai văzut.

Multe victorii au avut trupele noastre, în. perioada aceasta, de defensivă pe munţi, dar cea mai frumoasă dintre toate, a fost victoria delà Jiu, între 13—16 Octom­brie 1916, la armata I, obţinută atât asupra unor trupe austro-ungare cât şi, în special, asupra diviziei 11 bava­reză care a fost aproape complect distrusă.

încă delà începutul lunei Octombrie, inimicul strân­sese forţe nmeroase în valea Jiului românesc, între Pe­troşani şi frontieră, în scopul de a pătrunde în ţară pe valea Jiului sau în tot cazul să îndepărteze apărarea de

pe creasta munţilor, cât mai mult de minele de cărbuni delà Petroşani. Sunt semnalate, în intervalul dintre 6— 10 Octombrie, peste .‘30 de batalioane de infanterie inimice şi cu foarte multă artilerie de toate calibrele. Asemenea s’a văzut şi o divizie de cavalerie. Toate aceste forţe se pregăteau să atace forţele noastre din dreapta şi din stânga Jiului şi cari nu atingeau nici 20 de batalioane, cu efectivele scăzute şi cu un număr de guri de foc foarte redus.

Atacul inimicului începe în ziua de 9 Octombrie pe aproape 30 km. de frontieră. începând delà Jiu spre vest. Luptele sunt dârje şi inimicul reuşeşte să respingă trupele noastre, delà frontieră spre interior. Retragerea, la început oarecum în bună ordine şi mereu luptând, se transformă treptat-treptat, pe alocurea, în foarte desordonată. Pierdem material, tunuri şi prizonieri. Trupele noastre coboară munţii, urmărite de aproape de duşmanul victorios, care credea că s a isprăvit acuma şi că va şi intră în ţară. Până la 11 Octombrie seara, inimicul reuşise a ocupă toată zona muntoasă; iar trupele noastre, niţel mai înviorate prin sosirea micelor rezerve, ocupau, în seara zilei de 11 Octombrie, întăririle delà sud de munţi, delà: Rugi, Yalari, Bum-beşti.

In seara zilei de 11 Octombrie, Generalul Dra- galina iă comanda armatei I şi în aceiaş seară şi pleacă la Jiu spre a-şi dă seama, în persoană, de situaţie.

Comandamentul armatei I-a a luat, în aceiaş timp, dispoziţii de a trimite aci ajutoare delà Cerna, delà Dunăre şi chiar delà Olt, unde luptele erau déjà destul de înverşunate. Toate aceste ajutoare au fost îndrep­tate cu trenul fără oprire la Tg.-Jiu, în timp ce tru­pele delà Cerna mergeau în marş forţat pe jos zi şi noapte, prin Baia de Aramă, spre flancul drept al inimicului,

In ziua de 12 Octombrie, Generalul Dragalina mergând pe şoseaua Jiului spre Lainici, după ce a îmbărbătat trupa şi ofiţerii ce-i inspectase, după ce a admonestat pe aceia cari nu erau la locurile lor; după ce a pus ordine în desordinea ce întâlnise îa calea

34

sa, înaintând prea malt în defileu, pe şosea, a fost ! atacat de mitralierele duşmane, de sus din munte ş i ; grav rănit la braţ şi în spate. Osul braţului a fost sfărâmat. După câteva zile îşi dă duhul, fericit că à trupele sale l’au răsbunat şi au câştigat frumoasa vie- • torié delà Jiu.

încă un erou, care ne părăsea mult prea de tim- j puriu. Sufletul lui cinstit şi drept, caracterul lui deschis j şi hotărît, valoarea sa netăgăduită,- ar fi putut să ne : fie de mare folos în zilele grele ce au urmat. El : împreună cu Praporgescu, ambii delà armata I, acolo unde au fost şi luptele cele mai grele, cele mai în­verşunate şi unde s’au făcut şi cele mai mari fapte de : eroism, acolo ei amândoi şi-au dat viaţa, în mijlocul J trupelor, pe câmpul de glorie şi al neuitărei eterne.'; Numele lor vor rămâne scrise adânc în inimile tuturor’ Românilor şi în marea carte a vieţii neamului, alături : de marii oameni ai trecutului nostru. ,

In ziua de 12 Noembrie, iniţnioul îşi continuă înaintarea spre sud. El atacă trupele noastre cari co- j pleşite se retrag şi ocupă o nouă poziţie la nord de ; Tg.-Jiu ţinând cu dreapta mereu Bumbeşti. In noaptea ; de 12 — 13 Octombrie, inimicul s’a oprit pe linia ; Frănceşti-Băltişoara-Dobriţa-Valari-Leleşti-Rugi ; iar * trupele noastre pe linia^Peştişani-Turcineşti-Sâmbotin- ; nord Bumbeşti-pârâul Sadul; în timp ce detaşamentul j ce veneà delà Cerna, ajunsese la Brădiceni. Celelalte 5 ajutoare pornite delà Dunăre şi delà Olt erau în tren, j în diferite gări, mergând spre Tg.-Jiu. -{

In ziua de 13 Octombrie, inimicul îşi strânge mereu trupele din munţi şi se pregăţeşte pentru lupta mare | şi pentru înaintare în ţară. Divizia de cavalerie Königin j Maria Luisa'este trimisă spre. dreapta frontului lor, - ca trecând munţii să înece toată Oltenia cu patrtileleJ sale.

In dimineaţa de 14 Octombrie, însă, îi luăm îna­inte inimicului. Detaşamentul venit de la Cerna îşi începe atacul său, cu o furie neîntrecută. Toţi sol- ; daţii strigau : Răzbunare pentru iubitul nostru general ;

35

Dragalina, pentru părintele nostru *). Atacul este dat cu atâta energie, cu atâta furie şi dispreţul de moarte fù aşa de mare, încât duşmanul este îngrozit şi începe retragerea aripei sale drepte în mare dezordine. In acest timp toate celelalte forţe ale grupului Jiu -sus­ţineau luptă defensivă, pe poziţiile ce aveau, în contra atacurilor duşmanului. Retragerea, însă, a dreptei inimi­cului se întinde şi asupra celorlalte unităţi ale lui, şi în noaptea de 14 Octombrie el s’a oprit pe întăririle delà poalele munţilor. Rezultatul acestei prime zi de ofensivă este *foarte frumos şi promiteă zile şi mai bune pe viitor. Vre-o 600 prizonieri, între cari 7 ofiţeri, trei tunuri, multe mitraliere şi un material imens au căzut în mâinile detaşamentului venit delà Cerna; iar câmpui de luptă, în acea parte, era negru de cadavrele duşmanilor. Peste 1000 de morţi s’au îngropat numai în regiunea Peştişani- Dobrita.

Nu se dă, însă, timp duşmanului să se dezmeticească. In zorii zilei de 15 este din nou atacat, de toate părţile: şi cu trupele grupului Jiu dinspre Bumbeşti şi dinspre est, şi cu ajutoarele trimise cu trenul şi debarcate în noaptea de 1 4 — 15 la Tg. Jiu, delà sud şi cu detaşamentul venit delà Cerna dinspre vest. Luptele sunt desperate şi deoparte şi de alta; .pe' viaţă şi pe moarte. Duşmanul îşi bagă în foc toate rezervele, tot aşă cum făcusem şi noi. Ori sfărâmăm, ori ne sfărâmă. Sp e seară atacul nostru reuşeşte şi duşmanul este aruncat în munţi în cea mai mare dezordine. Fugeau cu toţii, care unde vedeă cu ochii, în munţi, pe poteci şi deadreptul. Nici comăndă, nici rânduială, nici ordinele şefilor nu se mai ascultă. Fug cu toţii, fug trăsurile, fug automobilele, fug tunurile, soldaţii fug cu toţi, fug ofiţerii, fuge însuş Comandantul diviz'ei 1 1 bavareze, grav rănit, şi cu şeful lui de stat- major, lăsând şi cele două automobile ale comanda­mentului lor în mâinile eroilor noştrii. Fug cu toţii şi se îngrămădesc, în roiu nebun, pe şoseaua. Jiului, în de« fileu, pe drumul Neamţului, sau chiar pe locuri neum- 1

1) Generalul Dragalina fusese comandant al Diviziei l-a, la Cerna, inainte de a fi fost numit comandant al armatei I-a.

36

blate. Rezultatul acestei a doua zi de contra ofensivă a noastră a fost şi mai bogat ca acela al întâei : două baterii de obuziere de 105, intacte şi cu o mare cantitate de muniţiuni; ele au fost întoarse şi întrebuinţate în contra duşmanului, chiar în fierberea luptei ; peste 30 mitraliere, peste 3000 de arme, telefoane şi materiale cari s’au tri­mes la Bucureşti la arsenal cu două trenuri pline. Nu­mărul prizonierilor a întrecut, în acea zi, de 600, iar acela al morţilor de peste 2000.

In zilele următoare de 1 6 — 1 7 — 18 Octombrie, ofensiva noastră continuă şi duşmanul este , aruncat îu munţi şi dincolo de frontieră. Oboseala, însă, peste pu terile omeneşti, a alor noştri şi micul efectiv, ne împie­dică a urmări mai departe sfărâmăturile duşmanului.

In acest timp, în ziua de 15 Octombrie, divizia de cavalerie duşmană neştiind soarta celorlalte trupe ce luptau între Târgu Jiu şi munţi, încearcă a cădeâ în spa­tele trupelor noastre, coborând munţii şi înaintând spre Dobriţa. Curând, însă, atacată de front de > un batalion şi ameninţată pe flancul său stâng şi în spate, de alte trupe ce urcau munţii, a fugit în cea mai mare grabă lăsând în mâinile oştenilor noştri tot materialul lor : tunuri, mitraliere, carabine, pături, bucătării, corturi, etc.; iar pentru a fugi şi mai repede şi a se puteâ ascunde să nu fie prinşi de ai noştrir, cari îi vânau că pe ani­malele sălbatice, şî-au omorât caii şi au luat-o la fugă năpraznică prin munţi şi cu cărări şi fără cărări.

Rezultatul total al acestei mari victorii a fost : peste 2000 de prizonieri; 25 tunuri duşmane şi 17 tunuri ale noastre pierdute în retragerea delà 9— 12 O c t , şi recâş­tigate în contra ofensivă; 55 mitraliere; bucătării de cam­panii, corturi, pături, şei, telefoane, arme peste 6000, etc. etc. ; iar numărul morţilor întreceau cu mult numărul de 3000. întreaga divizie’a 11 bavareză, ceă mai de seamă unitate, în afară de corpul alpin, depe frontulmostru, şi nu mită divizia zburătoare, fiindcă ea erâ trimisă delà un loc la altul acolo unde erâ pericolul mai mare sau unde se doreâ o isbândă sigură, a fost aproape distrusă ; iar aceia

1 austro-ungară, ce o însoţeă, a fost mai mult de cât în­jumătăţită. Resturile abia se mai adunau, în mici grupe, la

nord de munţi, în valea Jiului românesc, unde alte forţe germane încep să sosească în ajutor.

In timpul acestor lupte adevărat ca în basme, date pe malurile Jiului, s’a petrecut un fapt de un eroism fără seamăn, frumos cât nu se mai poate, care ne înalţă inima de mândrie până în slavă şi care ne face să ne dăm seama şi mai bine cum s’a făcut minuneş ca din o în­frângere, la început, să avem la urmă o isbândă aşa de mare, aşa de frumoasă.

Eră în ziua de 14 Octombrie. Detaşamentul venit delà Cerna, îşi începuse atacul înspre dreapta duşmanu­lui; celelalte forţe luptau pe poziţiile lor delà nord de Târgu-Jiu până la Bumbeşti. Un gol se făcuse, în toiul luptei, între aripa noastră stângă şi centrul delà nord de Târgu-Jiu. Prin acest gol se strecoară o coloană duşmană, tare cam de un baialion şi înaintează în spre oraşul Tg.- Jiu, îndreptându-se spre podul depe apa Jiului, delà vestul oraşului. Patrulele duşmane ajung lângă pod şi nici o trupă nu eră la îndemână spre a le face faţă. Toate erau an'gajate în luptă. Se dă alarma în oraş, se strânge ce se poate şi în goana mare se îndreaptă, în acea parte, o companie de vre-o 150 miliţieni cărora-li s’au alăturat între alţi buni rom|ni şi patru copii-cercetaşi, ca şi mai multe femei ţărance. La Jiu ! la pod ! erau strigătele tuturora eră strigătul Românilor. La pod, săi apărăm! să nu intre duşmanul în oraş ! In fuga mare au ajuns cu toţii la malul stâng al râului şi au şi deschis focul, ca o plbae cu grindină, asupra duşmanului care şi începuse trecerea pe pod.

Lupta este dusă dârj de miliţienii noştrii, până le-ă mai sosit în ajutor încă o companie. După vre-o 4 ore de luptă desperată, duşmanul văzând că nu este chip să treacă mai departe şi văzând că lui nü-i mai vine nici un ajutor, îşi începe retragerea urmărit şi de focuri, dar şi de chiotele de bucuria a alor noştrii, ca şi de blestemele lor.

Cei patru copii-cercetaşi, alături de bătrânii noştrii miliţieni, culcaţi pe brânci ca şi ei, mânuîau arma, o în- cărcau, ochiau şi trăgeau ca şi cei mai harnici soldaţi. Le tremurau mâinile de greà ce erâ puşca, dar rezemând-o

I pe câte un bolovan trăgeau mereu, în duşmanul ce ne încalcase ţara şi fiecare glonţ îşi atingeâ ţinta,

«Gata oricând» este deviza cercetaşului. Gata au şi fost ei să apere, cu viaţa lor, cu micul lor piept, dar cu sufletul mare, tara si vatra strămoşească.

Şi eră cel mai frumos tablou ce se poate închipui, cel mai mare şi mai înălţător tablou al neamului : copii între moşnegi, luptând alături pentru ţară, pentru neam şi pentru tron, amestecaţi cu câţi-va ţărani şi civili ; iar lângă ei, imediat în spatele lor, mai multe femei ţărance venite şi ele ca să ajute, pansând pe răniţi, cărând muniţiuni soldaţilor până pe linia de luptă sau încurajând pe luptători. Şi,toţi aceştia erau veniţi aci cu voia lor, neîmpinşi de nimeni nemânaţi de nimeni, decât de dragostea de ţară şi de ubirea de neam.

î Una dintre aceste femei-eroină a şi fost grav rănită, |U toiul luptei, pe când duceâ un săculeţ cu gloanţe pe inia de foc.

Erâ tot sufletul neamului care luptâ! 1).La Cerna, în tot lungul râului, inimicul a încercat

de mai multe ori să intre în tară, atacând eroicele sioţelitele trupe ale inimosului şi neuitatului de toţi, Ge­neral Dragalina, Totdeauna a fost respins cu pierderi mari.

La Dunăre, atât în Oltenia cât şi în Muntenia, ini­micul a bombardat deseori oraşele rtoastre ; dar şi noi îi răspundeam aşă cum îi se cuveneâ şi nu de puţine ori, atât Vidinul, Nicopole, Rusciukul cât şi alte oraşe bulgăreşti au fost aprinse de bombardamentul nostru. Flota auströ ungară, — nouă monitoare cuirasate şi multe aîtevase de Dunăre — erâ ascunsă înapoia ostrovului Persina, neîndrăsnind să

1) Raportul telegrafic al armatei I în ziua de 1B Oct. către M. S, Regele spunea: «Ieri, înainte de amiază, inimicul cu o coloană se strecu­rase nevăzut şi ajunsese lângă podu) de peste Jiu delà vest de oraşul Tg.-Jiu, Trupele de acî — o companie de miliţieni — au apărat cu în­dârjire podul. Printre luptătorii noştri au fost printre alţii şi patru cer­cetaşi cari s’au luptat alături de soldaţi, cu un eroism mai presus de laudă ; iar mai multe femei au ajutat la pansamentul răniţilor, chiar lângă linia de luptă, precum şi la reaprovisionarea cu muniţii. Una din aceste femei a fost grav rănită. Am ordonat să i se dea familiei B00 lei şi ea să fie îngrijită în spitalul din Tg-Jiu. Pentru cercetaşi şi pentru femei, îmi voiu permite respectos să cer M. V. decorarea când mi se vor înaintă numele şi detaliile».

39

scoată capul la iveală. Mici incursiuni, de câte 1—2 com­panii, se făceau depe un mal pe altul, fără nici o influ­enţă asupra mersului operaţiunilor.

In D obrogea atacurile vrăjmaşului sunt, însă, foarte violente. Cu toate ajutoarele trimise de noi, cu toate trupele ruseşti sosite în această parte, mareşalul Mac­kensen reuşeşte a ocupă linia Cernavodă— Constanţa, precum şi acest din urmă port al nostru, după lupte de o violenţă fără seamăn. Trupele ruso-române se retrag la nordul căei ferate; iar podul peste Dunăre este, în mare parte, stricat de către trupele de marină şi de geniu române.

începutul lunei Noembrie ne găseşte, încă, pe toată frontiera muntoasă rezistând tuturor atacurilor despe­rate ale unor forţe cu mu,lt superioare a alor noastre. Inimicul a adus forţe noui şi pregăteşte noui lovituri. In acelaş timp şi-Ruşii încep să sosească în nordul Mol­dovei şi înlocuesc, în partea de nord a frontierei mun­toase, o parte din trupele armatei de nord, cari devin astfel disponibile, putând fi întrebuinţate acolo unde pe­ricolul eră mai mare. O parte din aceste forţe, cam o divizie, a fost trimisă la Olt spre Şuiei ; iar câteva ba­talioane au fost trimise la Jiu să mai întărească slăbitele regimente ale trupelor -Diviziei 11

C, R etrag erea . (5 Noembrie — 20 Decembrie)

Străpungerea frontierei la Jiu. — Luptele delà Tg.-Jiu, Cărbuneşti şi Fiiiaşi. — Retragerea armatei 1 pe stânga Oltului, părăsindu-se Oltenia.—

s Rezistenţa pe Olt.—Situaţia generală amică şi inimică la 10 Noembrie.— Trecerea Oltului de către cavaleria inimică pe la Drăgăneşti. — Tre cerea Dunării de către Germano-Bulgaro-Turci sub mareşalul Mac­kensen. — Bătălia delà Argeş.— Luptele delà Piteşti, Titu, Ploeşti, Mizil, Buzău. — Retragerea în Moldova. — Sosirea Ruşilor în Muntenia. —

Stabilirea frontului.

Inimicul, deşi respins sângeros în tot lungul fronti­erei noastre şi deşi a pierdut mult material şi foarte mulţi oameni, totuş, nu se dă bătut El, profitând de liniştea ce domneâ pe toate celelalte fronturi : francez, rusesc, italian şi macedonean, se hotărăşte de a aduce ori câte forţe ar fi necesare, numai să reuşească să ne scoată

.40

din cauză cât mai curând, pentru a putea apoi, eventual, să-şi îndrepte parte din aceste forţe în altă parte, de va fi nevoe.

Generalului Falkenhayn i se mai trimit încă şeapte divizii germane, din cari două de cavalerie; iar la sud, înspre Plevna, se strâng forţe germano-bulgaro-turce, sub ordinele directe ale mareşalului Mackensen, în timp ce operaţiunile. în Dobrogea sunt oprite provizoriu de către ei.

Voiau duşmanii să facă o ultimă şi supremă sforţare, cu cele mai bune şi mai multe trupe ce ar fi putut adună şi să încerce a pătrunde în ţara românească înainte de venirea iernei.

încercarea cea mare o pregăteau ei tot pe la Jiu.Intre Petroşani şi frontieră, au strâns Germanii cu

începere delà 2Ô Octombrie, după dezastrul ce-I suferi­seră, o puternică armată compusă din: diviziile 41 şi 109 germană; divizia 11 bavareză refăcută după dezas­trul ce avusese; brigada 144 de munte austriacă şi diviziile 6 şi 7 de cavalerie germană, formând un corp de ar­mată de cavalerie. Această armată mai aveâ: automobile blindate, tunuri grele de calibru până la 210, o foarte puternică şi numeroasă artilerie de câmp şi de munte, un număr de mitraliere neînchipuit de mare şi tot celălalt material de războîu peste complect, iar muniţiunile erau în cantităţi fantastice.

Toate aceste forţe, cari însumau cam 60 — 65 000 oameni de prima ordine, cu peste 250 gLţjri, de foc, con­stituiau armata Kuehne din grupul de armate al lui Fal­kenhayn. Cartierul eră la Petroşani, unde a venit însuş Falkenhayn spre a influenţă şi mai mult mersul începutului operaţiunilor.

Această armată a fost gata înspre ultimele zile ale Iunei Octombrie şi şi-a început operaţiile călare pe şo­seaua naţională a Jiului, îndreptând, însă, grosul forţelor la răsărit de Jiu, iar nu la apus ca în prima ofensivă,

In faţa acestui puhoi duşman, stau aceleaşi forţe ro­mâneşti cari luptaseră şi la 15 August şi la 1 Septem­brie şi la 12 Octombrie; aceleaşi cari începuseră cam­pania, însă, mult slăbite ca efectiv si complect obosite.

41

Moralul lor deşi eră tot aşâ de bun, tot aşâ de ridicat ca şi în primele zile ale campaniei, mai ales după victo­riile zilelor precedente efectivul eră, însă, aşa de mic încât moralul se putea uşor influenţă la cea mai mică înfrân­gere. Efectivul acestor trupe se ridică la 20 000 de oameni, cu aproape 100 de tunuri şi cu vre-o 50 mitraliere. Calibrul tunurilor eră de 63 mm., de 75 şi de 105. In zilele de 2 şi 3 Noembrie mai sosesc ajutoare de aproape 6.000 oameni cu 24 tunuri,— o parte din di­vizia 17 — cari, însă, sosesc pe rând; iar o parte din restul diviziei, a sosit mult mai târziu după bătălie, din cauza unor ciocniri de trenuri si deraieri, între Pitesti-Slatina Cu alte cuvinte: cam 26 000 oameni obosiţi şi lipsiţi de multe trebuiau să ţină piept unui duşman de 65 000 oameni, prevăzuţi cu de toate.

Inimicul începe atacurile în ultimele zile ale lunei Octombrie. In ziua de 28 Octombrie, el atacă dealul Moldovişul, la răsărit de Jiu, forţând trupele noastre, din această parte, a se retrage spre vf. «Urma Boului». In acelaş timp, de dreapta şi de stânga Jiului, artileria duş­mană băteă, zi şi noapte, poziţiile trupelor noastre, în special eşirea defileului delà Bumbeşti.

In zilele următoare, de 29 şi 30 Octombrie, atacurile inimicului îfiçep a se desenă: coloane numeroase coboară munţii, pe toate potecile şi drumurile din dreapta şi stânga Jiului, dar mai ales la răsărit de Jiu şi sub protecţia unui pu­ternic foc de artilerie, atacă poziţiile noastre delà poalele munţilor. O coloană de câteva batalioane întoarce dreapta întregului nostru front, coborînd dinspre «Urma Boului» şi împinge, fără odihnă, puţinii noştrii ostaşi din această parte. In ziua de 30 Octombrie, la centru, asupra satului Sâmbotin, duşmanul a dat şeapte atacuri şi toate au fost înnëcate în sângele lui. La Arsuri, atăcăm noi spatele şi stânga inimicului şi îl respingem cu multe pierderi, pentru el Nu putem, însă, merge mai departe, fiindcă coloane multe duşmane se apropie.

In zilele de 31 Octombrie şi 1 Noembrie, lupte desperate se dau la nord de oraşul Târgu-Jiu. Inimicul fiiud copleşitor, trupele noastre istovite se retrag, în seara de 1 Noembrie, Ia sud de Tg.-Jiu şi ocupă frontul:

Copăcioasa-Dăneşti-Cărbeşti, cu detaşamente la Novaci Ia dreapta şi Şomăneşti la stânga. Ele erau niţel mai înviorate prin sosirea primelor unităţi din divizia 17, debarcate chiar în preajma câmpului de bătae. Aceste ajutoare erau, însă, numai cele câteva picături de apă cu care se voi à să se stingă un foc mare. Pe această poziţie trupele noastre luptară, cu toată desnădejdea şi în ziua de 2, de 3 şi în ziua de 4 Noembrie, sperând în sosirea altor noui aju­toare, care să facă soarta să se întoarcă de partea noastră. Un detaşament rupt din puţinele trupe delà Cerna a fost îndreptat’, din seara de 2 Noembrie, prin Baia de Æramâ. înspre dreapta duşmanului ; iar un. altul prin Băbeni-No- vaci, spre aripa lui stângă. In zadar toate! Forţele inimice erau prea multe şi prea bine aprovizionate cu de tot felul de arme, iar ai noştrii nu aveau decât sufletul!

In ziua de 4 Noembrie, pe aceeaş poziţie delà sud de Tg.-Jiu, lupta a ţinut din zori şi până către seară, când ai noştri sfârşiţi de osteneală şi înjumătăţiţi la nu­măr, au început retragerea spre noui poziţiuni. Inimicul se opreşte seara pe poziţiile ce le avusesem noi în cursul zilei. In acest moment, cele două divizii de cavalerie ger­mane, 6 si 7, formând corpul de cavalerie Sehmetow, sunt lăsate frâu liber, în unire cu automobilele blindate. Ele se îndreaptă înspre interiorul Olteniei şi peste tot duc, prin norul lor de patrule, pârjolul şi durerea.

Jalea se întinde încet-îneet în ţară şi pe măsură ce duşmanul înaintează, ni se ia picătură cu picătură din viaţanoastră, din tara noastră.5 . >

Retragerea generală se impuneâ.Fată de această situatiune, s’au luat următoarele dis-

poziţiuni: a) Trupele delà Jiu să se retragă luptând şi să se oprească pe poziţia delà nord de Filiaşi, poliţie întă­rită dinainte; b) Trupele delà Cerna să înceapă imediat retragerea şi mergând zi şi noapte, pe la sudul căei ferate Severin-Filiaşi, să ajungă în ziua de 6 Noembrie la Filiaşi, la stânga trupelor delà Jiu ; c) detaşamentul de Dunăre să înceapă retragerea cu dreapta, dinspre Hinova, şi strân- gându se treptat-treptat, pe măsura retragerii grupului Cerna, să se îndrepte spre Caracal, având a trece şi apoi a apără

la 23 Noembre, la Bucureştilor. (Vezi.

Oltul la Stoeneşti. Retragerea, pentru toţi, trebuia să înceapă ociată cu căderea serii de 4 — 5 Noembrie.

Interese superioare, însă, au cerut ca atât grupul delà Cerna cât şi detaşamentul de Dunăre să fie sacrificate, să rămână pe poziţiile ce ocupau şi să reziste până la ultimul om Ele şi-au îndeplinit complect însărcinarea, însă, au fost tăiate astfel de linia lor de retragere şi după fapte cu adevărat eroice, executate în spatele trupelor inimice, au fost nevoite a se preda Isbiceni, pe Olt, în ziua căderii planş'i No. 9).—

Poziţia delà Nord de Filiaşi nu a putut fi păstrată, mai : Ies că inimicul eşind din zona muntoasă a dat dru­mul celor două divizii de cavalerie şi automobilelor blin­date, cari au inundat tot şesul dintre Tg.-Jiu şi T. Severin— Filiaşi; iar noi nu dispuneam în Oltenia nici de cavaleiie nici de automobile blindate să le facă faţă.

Trupele noastre istovite s ’au retras spre Craiova, pe care au ocolit o pe la nord, şi se îndreaptă spre Slatina, în direcţia generală a ajutoarelor ce fuseseră anunţate a sosi din direcţia Piteşti, fără a lăsă în mâna inimicului nici material, nici prizonieri.

In intervalul dintre-Craiova şi Slatina ele s’au oprit pe toate poziţiile ce au întâlnit în cale şi au rezistat pas cu pas maréi presiuni inimice, întârziindu-1 şi câştigând astfel mult timp.

In acest timp, din direcţia Caracal, a sosit în ajutor o divizie de cavalerie ce a mai dat puţin curaj şi speranţă ostaşilor eroi, cari de mai bine de 12 zile luptau fără încetare zi şi noapte,

. In sfârşit aceste trupe, cu totul obosite, se opresc pe malul stâng al Oltului, N. şi S. de Slatina, pe poziţii recunoscute şi întărite din vreme şi aci încercară să re­ziste cât mai mult duşmanului.

Corpul de Olt, ce luptă pe dreapta şi pe stânga Ol­tului, în munţi, îşi retrage şi el pe malul stâng toate trupele de pe malul drept şi astfel de la Călimăneşti până Ia Sud de Slatina, Oltul eră bine păzit. Inimicul încercând a trece prin mai multe locuri, în această zonă, în special prin dreptul Drăgăşanilor şi lângă Slatina, a fost sân- eros respins.

44

In partea de jos Oltul erà, însă, slab păzit, din lipsă de forţe. Podul de la S.toeneşti, din dreptul Cara­calului, a fost aruncat în aer de noi, dar prăbuşirea lui n’a reuşit, decât în parte,^aşa că a fost utilizat chiar de a doua zi de cavaleria inimică, în afară de alt pod de vase pus de ei alături. O brigadă de cavalerie amică tri­misă în această parte, pe malul stâng, abeà a putut în- târziâ înaintarea forţelor inimice pentru câtva timp.

Acuma se poate vedeâ de ce mare ajutor ne-ar fi fost detaşamentul de Dunăre, apărând Oltul la Stoeneşti şi trupele delà Cerna, apărând Oltul între Slatina şi Stoe­neşti. Dacă inimicul, mult superior din toate punctele de vedere, nu a putut trece forţat Oltul, ci numai prin întoarcerea flancului stâng, făcută cu corpul de cavalerie pela Stoeneşti, se poate spune cu siguranţă că, încă multe zile ar fi trebuit să bată< la poarta Oltului până să poată să-şi deschidă uşa şi să treacă în Muntenia dacă pe stânga Oltului, şi la locurile periculoase, s’ar fi aflat cele două detaşamente — Cerna si Dunăre.— Ele au fost, însă, lăsate să cadă şi să piară în mâna duşmanului, fără nici un rezultat practic şi fără nici un scop bine definit. Timpul ce s’ar fi câştigat cu întârzierea trecerii duşmanului, peste Olt, 7— 8 zile, a r fi fost de o valoare nestimată, în so­coteala operaţiunilor ulterioare.

In momentul ajungerii noastre pe Olt pela 9 Noem- brie, situaţia generală pe tot frontul nostru erà următoarea :

-(Vezi planşa No. 6 şi 7).Armata I română ocupă malul stâng al Oltului, în-

tinzându-se cu stâriga sa până aproape de confluenţa Olteţului cu Oltul şi apoi urcând Oltul, până în dreptul oraşului R. Vâlcea, de aci spre N. E. de Curtea de Argeş, unde făceâ legătura cu armata II română. Forţa armatei I erà de 5 divizii şi una divizie de roşiori, cu un efectiv total de cel mult 55000 oameni. In faţa ar­matei I română se aflau : a) armata lui Kuehne, com­pusă din : corpul de cavalerie Schmettow, cu două divizii, apoi diviziile 11 bavareză, 109 şi 41 germane, brigada 14 ! munte austriacă ; b) armata lui Krafft von Delmen- singen, compusă din: brigada 10 de munte, divizia 216 germană, corpul alpin, brigada 2 de munte austriacă. Totalul acestor forţe, treceâ de 120.000 de oameni, cu

45

un armament formidabil şi cu o pregătire ce atingeâ per­fecţiunea; iar moralul foarte ridicat fiindcă soseau de pe fronturi îndepărtate, unde culesese mulţi lauri.

Armata II română se întindeâ pe munţi, aproape pe frontieră, delà nord est de Curtea de Argeş mai până spre isvoarele Puţnei. Forţa acestei armate erâ de şase di­vizii şi o divizie de cavalerie, cu un efectiv de aproape 70— 75.000 oameni. In faţa acestei armate se aflau, a) ar- ' mata generalului Morgen compusă din: brigada 8 de munte austriacă, divizia 12 bavareză, divizia 76 germană, un regiment landsturm ; b) Grupul din stânga al lui Fal- kenhayn compus din: divizia 51 honvezi, divizia J87 germană, divizia 87 erzatz-germană, regimentul 22 bava­rez. Totalul acestor forţe erâ de aproape 100.000 oameni.

Armata de nord română se întindeâ delà isvoarele Putnei până la nord de Trotuş, mergând cam pe fron­tieră. Forţa acestei armate erâ de trei divizii, cu un e- fectiv de aproape 50.000 oameni. In faţa acestei armate se aflâ: div. 1 cav. austriacă, div. 71 austriacă, div. 39 honvezi, jumătate din divizia 61 austriacă, şi două regi­mente, unul de bavarezi şi unul de landsturnn austriac. Efectivul acestor forţe erâ cam de 8 0 —90.000.

Delà dreapta armatei de nord şi până la Bucovina se întindeâ armata 9-a rusă, iar în fata ei stâ armata l -a ‘ austro-ungară sub comanda generalului Arz, tare de 15 divizii, din care 7 de cavalerie. ’

La sud, pe Dunăre şi în Dobrogea, situaţia erâ : a) Detaşamentul delà Cerna, tocmai începeà retragerea ur­mărit de grupul Szivo, compus din brigada 145 austriacă şi o brigadă de ciclişti germană, b) Detaşamentul de Du­năre, care începeà şi el retragerea, având în faţă-i 2 re­gimente de miliţii bulgare, precum şi mici detaşamente de cavalerie şi infanterie detaşate delà armata lui ICuehne. Delà Olt şi până la Olteniţa erâ divizia 18 română având una divizie de roşiori ca rezervă spre nord de Olteniţa, d) Intre Olteniţa şi Hârşova erau trupe ruse ; tot aşâ şi în Dobrogea, între linia Topalu-Tasăul la nord de linia Constanţa-Cernavodă. e) In interiorul ţării se aflau di­viziile 21, 9/19, 11, 23, 10, brigada din 2/5 şi 9/19, ca şi o brigadă călăraşi, cari se reconstituiau cum dâ D-zeu

46

şi în zorul cel mai mare, faţă de precipitarea eveni­mentelor.

Inimicul aveâ: a) în regiunea sud de Zimnicea ar­mata Kosch tare de 5 divizii: 217 germană, 1 şi 2 bul­gară, 26 turcă şi divizia 5-a de cavalerie v. Goltz ; b) în Dobrogea, începând delà Turtucaia şi până la Boascic- Tasăul, armata bulgaro-turcă sub comanda bulgarului Toşeff, tare de 6 divizii. -

Ultimi'e rezerve ale armatei noastre, şi anume divi­ziile cari luptaseră în Dobrogea, şi cari fuseseră înlocuite acolo de către trupele ruseşti şi refăcute în pripă sunt aduse în marşuri forţate şi çu trenul înspre Piteşti pentru a face faţă marelui pericol ce ne ameninţă din Oltenia. Primele coloane abia sosesc în regiunea Piteşti, când, de odată, vine ştirea că forţe inimice, destul de însemnate, au trecut Dunărea pe la Zimnicea, pe un pod de \ ase întins în noaptea de 9 —10 Noembrie. Intre 10 — 13 Noem- brie efectivul acestor forţe inimice a crescut la 5 divizii. In contra acestui nou duşman sunt deocamdată numai slabele detaşamente româneşti din divizia 18, ce făceaiî paza Dunării. Ele totuşi au primit ordinul să se adune, să atace pe inimic şi să-I întârzieze cât mai mult în înaintarea lui, până vor sosi ajutoarele trimise şi până se va termină noua grupare proectată.

Faţă de această nouă situaţie, Armata I şi cu trupele de apărare ale Dunării sunt constituite în grup de ar­mate. grup separat, sub comandament unic. Acestui grup i s’a pus la dispoziţie toate rezervele disponibile şi i s’a dat însărcinarea de a respinge şi bate trupele inimice ce intraseră m Muntenia atât delà sud, trecând Dunărea, cât şi delà vest, venind din Oltenia.

Planul general pentru îndeplinirea acestei însărcinări pare ă fi fost: a) armata I să ţină în loc, cât mai mult timp posibil, toate forţele inimice ce aveâ în faţă, adică acelea cari veniseră din Oltenia, precum şi pe acelea cari atacau în munţi până la Curtea de Argeş; b) în timpul acesteî rezistenţe, trupele apărării Dunării, împreună cu ace­lea ce se adunau spre Argeş şi împreună cu rezervele dispo­nibile, ce erau îndreptate tot în acea parte, să atace şi să deă lovitura decisivă armatei inimice care trecuse Dună

47

rea şi care acum înaintâ spre Bucureşti, pe linia directăZimnicea-Bucuresti.

»

Armata lui Kosch, ce se adunase la sudul Dunării"' între Sistov-Rusciuk şi cu majoritatea forţelor spre Şiştov, a început trecerea * Dunării, pe la Şiştov — Zimnicea, în noaptea de 9 — 10 Noembrie, când şi armata I română ajunse la Olt şi apără malul stâng al lui, în contra armatelor lui Faîkenhayn (vezi planşa 6, 7 ,8 ’. Primele trupe inimice cari trec Dunărea, sunt unităţi din divizia 217 germană. Nu s’au încumetat Bulgarii să dea de-a dreptul piept cu dorobanţul nostru. A stat mai bine şi mai sigur la spa­tele Germanului, la început. Ei vor veni şi vor trece Dunărea pe acolo pe unde nu va fi prea mult pericol sau când Românii ar fi prea mult angajaţi cu Germanii. Atunci vor sări şi ei şi dacă se poate chiar pe la spate ! Cinstit !

Timp de trei zile, au stat Germanii în împrejurimi şi la nord de Zimnicea şi au acoperit cu sângele lor, tre­cerea celorlalte trupe: divizia 5 de cavalerie germană divizia 12 bulgară şi 26 turcă. Pe la Samovit — T.-Mă- gurele a mai trecut un detaşament bulgar, iar în ziua de 14—J5 Noembrie, pe la Rusciuk — Giurgiu, a trecut di­vizia 1 bulgară, pe când se bombardă înverşunat Olte-

v niţa şi alte puncte depe malul stâng al Dunării, In acest timp, corpul de cavalerie Schmetow, care trecuse Oltul pe la Caracal—Stoeneşti, ajunsese cu primele sale elemente la Roşiorii de Vede* în flancul şi chiar în spatele puţi: nelpr noastre trupe, ce făceau faţă duşmanului la sud de Alexandria spre Zimnicea. In tot lungul Dunării, delà T.- Măgurele până la Olteniţa, se aflau numai trupele diviziei 18 a română şi cari aveau înapoia aripei lor . stângi, nord de Olteniţa, divizia 2-a de cavalerie română. Toate aceste forţe ale noastre, înşirate pe Dunăre, abia atingeau efec­tivul de 2 5 —30.000 de oameni; iar duşmanul ce trecuse Dunărea eră în forţă de 5 divizii, adică aproape 80 —90.000 oameni, fără a mai socoti celelalte trupe de ca­valerie, două divizii germane, delà armata Kuehne, ajunse la Roşiorii de Vede. In asemenea situaţie, cu totul grea s’a ordonat retragerea diviziei 18-a, luptând treptat şi păstrînd mereu contactul cu inimicul. Direcţia de retragere eră înspre Bucureşti, urmând linia generală Zimnicea — Bucureşti şi Giurgiu — Bucureşti.

48

Mareşalul de Mackensen ia conducerea tuturor for­ţelor atât ale lui Falkenhayn cât şi acelea ale lui Kosch ca şi acelea din Dobrogea. Planul ce şi-l face, este ţa început următorul: Armata Kosch, aceia care trecuse Dunărea la Zimnicea şi Giurgiu, să atace înspre Bucureşti şi să a- tragă asupra-i cât mai' multe forţe române. In acest timp armata Krafft v. Delmensingen dinspre R.-Vâlcea-Curtea de Argeş şi cu stânga armatei Kuehne dinspre Slatina să atace de front armata I-a română, în timp ce dreapta armatei Kuehne şi cu corpul de cavalerie Schmetow din­spre sud de Slatina şi Roşiori de Vede să învălue stânga acestei armate, să o rupă de Bucureşti şi să o arunce în­spre nord, înspre spatele armatei II a română. Armata Morgen, şi cu tot restul forţelor Iui Falkenhayn trebuiă să atace puternic de front armata Il-a română pentru a o fixa. Acest plan dacă reuşea, campania noastră se termină cu un adevărat dezastru pentru noi şi irreparabil. Duş­manul trăgeă mari speranţe de reuşită, mai ales că aveă efective de trei-patru ori superioare nouă şi apoi în - necase toată ţara cu cavaleria lui numeroasă. Planul lui sufereă, însă, de un mare păcat : lăsă armata Kosch cu totul izolată de celelalte forţe. Eră un mare interval între stânga lui Kosch şi dreapta lui Kuehne, interval de care rezervele române au ştiut să .profite là timp şi puţin a lipsit ca toate trupele inimice, ce trecuseră Dunărea, să fie aruncate în Dunăre de către rezervele noastre şi să fie complect distruse.

Luptele s’au desfăşurat cam aşă:Armata lui Kosch înaintează, conform planului, asupra

Bucureştilor, întinzându-şi dreapta în lungul Dunării pentru a intră în legătură cu trupele bulgare ce trecuseră Dunărea pela Giurgiu; apoi, cu toate forţele, execută un marş concentric asupra Bucureştilor. Intervalul delà stânga se măreşte astfel şi mai mult.

Divizia 18 română, cu divizia 2 de cavalerie şi cu puţinele forţe ce mai fuseseră trimise în ajutor, se retrag luptând înspre Argeş, In această parte, şi anume înspre dreapta poziţiei, sunt trimise şi toate rezervele noastre. Pe Argeş, la poarta Bucureştilor, se strâng toate forţele de cari dispunem. Sunt puţine sunt obosite,

49

sunt slab înarmate, dar au sufletul plin de dor şi de du­rere. Şi apoi este încercarea cea mare, pe viaţă şi pe moarte. Ţara ne este cotropită şi trebue să o apărăm cu sângele, cu viaţa noastră.

Bătălia ce a avut loc aci s a numit: delà Argeş- sau delà Bucureşti. Ea a fost prima mare bătălie a noastră, prima mare bătălie unde s’a. putut strânge forţe ceva mai multe, la un loc, pentru a ne încercă puterile şi care putea permite prin manevră şi iuţeală, să se înlocuiască celelalte multe lipsuri de cari eră bân­tuită armata noastră. Ea eră bătălia de care depindeă soarta Bucureştilor noştri şi chiar a ţării ; în ea ne-au fost concentrate, un moment, toate speranţele, toate - dorinţele şi toate energiile, atât cele intelectuale cât şi cele fizice, de cari dispuneam în acel timp.

Planul nostru de detaliu pare a fi fost: în timp ce grupul apărării Dunării (divizia 18, div. 2 de cava­lerie, şi cu artilerie) ajutat de divizia 21, luptau de front pe Neajlov şi Argeş, diviziile 9 19, 2 5 şi divizia 1 de ca­valerie, să intre în intervalul dintre armatele lvosch şi Kuehne şi să atace, delà nord la sud, flancul stâng al lui Kosch, să-l tae de direcţia Zimnicea şi .să arunce întreagă această armată în Dunăre, distrugând-o. Două divizii ruseşti trebuiau să ia parte la luptă ata­când dinspre est aripa dreaptă bulgară. In acelaş timp, armatele I şi II române trebuiau să reziste pe poziţiile lor cu orice sacrificiu, spre a permite termi­narea manevrei contra lui Kosch.

Niţel noroc şi totul s’ar fi terminat după dorinţa noastră.

Bătălia începe în zilele de 16 — 17 Noembrie. Duşmanul atacă viguros grupul apărării Dunării, dar ai noştri îl resping şi îi fac morţi cu miile. Nici un pas nu poate să facă înainte. Apele Argeşului şi ale Neajlovului se înroşesc de sângele duşman, ca şi acuma trei sute şi ceva de ani, când Sinan Paşa a fost pră­vălit de Munteni în smârcurile Neajlovului. Umbra lui Mihai, delà Călugăreni se pare că ne protégé, ne îndeamnă şi ne luminează, (v. PI. No. 7. 8).

4

50

Pe când lupta se ducea astfel dârjă de front, re­zervele noastre disponibile, două divizii (9 19 şi 2 5) şi o divizie de cavalerie, înaintau spre a cădeă în flancul stâng al inimicului, în scop de a-i tăia linia de retragere spre podul delà Zimnicea. In cursul zilei de 19 s’a şi obţinut un foarte frumos succes, de către di­vizia 9 19, care, bătând pe inimicul ce a întâlnit în drum. a ocupat satele Bălăria şi Velea şi a înaintat apoi spre Stâlpul şi Epureşti. Peste 20 de tunuri, vre-o 45—50 de mitraliere şi aproape 5000 de prizonieri inimici fii rezultatul acestor două zile de lupte crâncene. Duş-

, mânui este surprins şi zăpăcit şi cu greu poate face faţă atacurilor noastre. Victoria începe să încline, în mod vădit, spre armele române. încă o sforţare şi totul se termină în mod mai mult decât frumos. Din nenorocire, în noaptea de 20 — 21 Noembrie, divizia 2 5 atacată de forţe mari şi surprinsă începe o retra­gere precipitată şi în dezordine. Ea eră la dreapta diviziei 9 19 şi trebuia pYin măsurile ce ar fi luat, să ţină cu orice preţ în loc trupele inimice semnalate că soseau dinspre vest şi nord-vest şi să deâ astfel timp celorlalte forţe să şi desăvârşească victoria. Din contră, la primele atacuri ale lui, ea fiind surprinsă şi lipsită de comandant, fostul general Socec, care plecase în altă parte, decât acolo unde trebuia să fie, a rupt rân­durile şi în curând s’a transformat în o masă de oa­meni, care a încurcat şi trupele diviziei 9 19, până atunci victorioase şi chiar le transmite mişcarea de retragere dezordonată. (Vezi planşa No. 7. 8).

Bătălia eră pierdută, de unde cu o zi înainte i\i se anunţase o victorie.

In acest timp armata I, conform planului stabilit, susţineâ lupte crâncene cu forţele duşmanului, mylt su­perioare. Terenul ce-1 pierdea zilnic eră redus la câţiva km. Prin aceasta se speră a se dâ timp trupelor delà Argeş să câştige victoria ce eră atât de necesară. Prin câştigarea timpului de către arm, I, ca şi de către arm. II în munţi, prin o rezistenţă pas cu pas, fără a se lăsă să fie nici bătute, dar nici să deâ voe

51

inimicului de a merge prea repede, obţineau tocmai aceia ce li se ceruse.

In timpul bătăliei delà Argeş, în primele zile, până în ziua de 19 Noembrie, totul se desfăşură conform planului comandamentului român : armata I rezistă, deşi cu greu, atacurilor inimicului perderile în teren fiind minime ; luptele în contra armatei lui Kosch mergeau bine; rezervele, diviziile 9|19 şi 2 5, îşi începuseră acţiunea şi delà primele atacuri au avut succese cari ne promiteau altele şi mai mari. Golul dintre armata Kosch şi armata Kuehne se măreă şi mai mult.

Armata Kosch eră, deci, în mare pericol, fiind lă­sată aşa izolată şi putând fi distrusă de forţele române îndreptate înspre ea. O întâmplare, cu totul neprevă­zută, o salvează : doi ofiţeri români de stat-major, ai diviziei 8, sunt prinşi de duşman în seara de 18—19 Noembrie şi se găseşte asupra lor ordinul de operaţie al grupului de armată. Generalul Falkenhayn vede ime­diat pericolul colegului său Kosch şi atunci îşi împarte imediat armata Kuehne, delà aripa sa dreaptă, în două părţi: una să-şi continue misiunea de a atacă stânga armatei I ; iar cealaltă compusă din divizia 11 bavareză, o parte din divizia 109 germană şi cu ma­joritatea cavaleriei -lui Schmetow, să coboare spre Sud şi sud-est şi să atace în flancul drept şi în spate trupele române ce ar operă în contra armatei Kosch. (Ştire dată de germani). (Vezi planşa No. 8).

Acestea erau trupele inimice venite din spre vest şi nord-vest, ce au atacat divizia 2 5 a noastră şi cari au produs înfrângerea delà Argeş.

Cine şi-ar fi putut închipui vreodată ca un simplu incident, prinderea de către duşman a doi ofiţeri ro­mâni, să aibă consecinţe atâta de mari ? In adevăr. Până în dimineaţa zilei de 20 Noembrie rezultatul ope­raţiunilor întreprinse în contra armatei Koschf eră mai mult decât favorabil. Ne mai trebuiau încă, cel mult, două zile libere, ca acţiunea diviziei 9j 19 şi apoi aceia a diviziei 2 5 să se pronunţe complect. In acest caz în­treaga armată inimică din această parte ar fi fost complect distrusă, fiindcă retragerea spre podul delà

52

Zimnicea erà, în acest caz, tăiată de înaintarea for­ţelor noastre delà dreapta ; iar direct spre sud peste Dunăre, nefiind, nici un mijloc de trecere, în mod fatal, toate cele cinci divizii ale lui Kosch ar fi fost prinse ca într’o capcană şi luate prizoniere sau dis­truse. Apoi, după terminarea unei victorii aşa de de­cisive, forţele noastre de aci, devenite complect libere, s’ar fi întors spre flancul drept al lui Falkenhayn.

Se poate uşor vedeă care ar fi fost rezultatul.Un simplu incident, însă, şi totul s’a prăbuşit.In timpul bătăliei de pe Argeş, cele două divizii

ruse, ce trebuiau să iâ parte la bătălie, se apropiau de partea de sud a Bucureştilor. Toată acţiunea lor s’a rêzu- mat în a trece prin Bucureşti, o parte, iar alta pe la sud de Bucureşti, a se opri înainte de a intră în acţiune, care de fapt se şi terminase la 21 Noembrie şi apoi a luâ parte la retragere cu întreaga noastră armată.

Situaţia fiind extrem de critică şi nefiind nici o spe­ranţă de îndreptare, pentru un moment, cel puţin, s’a or­donat ruperea luptei şi retragerea spre Bucureşti ; iar armatele I şi II trebuiau să facă retragerea coordo- nâadu şi mişcările. între ele şi cu trupele apărării Dunării.

In timpul reti'agerii spre Bucureşti şi apoi mai departe spre est, luptele la armatele I şi II se desfă­şurau în mod cu totul sângeros zi şi noapte, fără întrerupere. Armata Il-a trebuiâ să-şi scoată trupele din munţi, treptat, începând cu stânga, şi aşâ fel ca acţiunea de retragere a unei unităţi să nu aibă consecinţe rele pentru celelalte rămase încă pe front. Văile toate, ca şi drumurile, urmând direcţia scurgerii ape'lor delà nord spre sud; iar direcţia de.retragere fiiind mereu spre est, în lungul munţilor, s’a avut de învins greutăţi enorme. Masivi întregi păduroşi - şi râ- poşi, aşozaţi perpendicular liniei de retragere şi fără nici o cale de comunicaţie transversală, împiedicau şi îngreuiau, peste măsurile omeneşti, marşul în retragere al trupelor. A trebuit multă chibzuinţă, din partea comandamentului armatei, multă energie consumată, şi multe sacrificii din partea trupelor şi ofiţerilor ca

53

să se poată execufà retragerea, chiar în condiţiile în cari s a executat.

Armata I redusă la 4 divizii cu un total de aproape35.000 oameni şi care avea în contra sa, întreaga armată a lui Kraft şi jumătate din aceia a lui Kuehne, aproape şeapte divizii, lupta cu ultima desnădejde şi nu cedă terenul decât pas cu pas. însărcinarea sa eră dublă: a păstră necontentit legătură cu aripa stângă a armatei Il-a şi de a nu se lăsă să fie întoarsă şi tăiată, pe la stânga sa, de linia de retragere. In acelaş timp de a nu grăbi prea mult marşul în retragere spre a păstiâ legătura şi cu armata apărărei Dunărei în retragerea sa spre Bucureşti şi est de Bucureşti.

Prin lupte disperate date la Piteşti, la Găeşti, la Titu şi-a îndeplinit însărciuările cerute. Toate aceste lupte s au terminat cu retragerea trupelor noastre, re­tragere care se făceă, însă, în timpul nopţei, fără a fi respinşi de inimic în timpul luptelor din cursul zilei.

Armata Il-a şi a retras trupele din regiunea Câm­pulungului, cea mare parte pe valea Dâraboviţei, luptând la fiecare pas, cu forţele mult superioare ale inimicului.

Retragerea generală spre Şiret a fost ordonată, spre sfârşitul lunei Noembrie, atunci când s'a consta­tat că puterea de rezistenţă a trupelor noastre s a redus mult şi când s'a văzut că orice oprire prea mare pe poziţiile de luptă, ori cât de priincioase ar fi ele, nu ar aveă alt rezultat decât să descompue armata.

In acelaş timp, însă, retragerea nu trebuiâ să fie nici prea repede făcută, pentru a se câştigă cât mai mult timp necesar sosirii armatei ruseşti, care se a- nunţase că va veni de data asta în număr mare, chiar în Muntenia.

In marşul de retragere armatele aveau câte un sector, în limitele căruia se putea mişcă cantonă şi aprovizionă Aşa : armata Il-a avea şoseaua Ploeşti- Buzău-Rămnic ca limită spre sud. Apoi veneă armata I-a chiar prin mijlocul Bărăganului; în spre sud de ar­mata I veneă grupul apărărei Dunărei ; iar mai la sud, în lungul Dunărei, mergeau trupele ruseşti care veniseră spre Bucureşti în vederea bătăliei delà Argeş. (Vezi planşa No. 9).

54

Sacrificiul trebuiă, însă, complect făcut. Şi s’a făcut! S’a părăsit Capitala, s’a părăsit Bucureştii noştri cari forma . sufletul ţării. Ne am părăsit familiile şi avutul; copiii, nevestele, fraţii şi surorile; neam pă­răsit ogoarele, vetrele şi cimitirile ; ne-am lăsat cenuşa moşilor şi strămoşilor noştri ; ne-am lăsat tot ce am avut mai scump pe lume : ţara şi pământul în care ne-am născut şi am crescut ca şi cenuşa caldă, încăT a vlăstarului regesc ce purtă, ca şi un simbol, numele Marelui nostru Mir cea, şi am mers drept înainte cu ochii ţintă la datoria întruchipată în Marele şi Sfântul conducător al destinelor ţării noastre, în Regele ei.

Iar în urmă şi împrejurul armatei se îngrămădeă, în fugă nebună, desperată, poporul, bunul şi milostivul popor român, care fugeă dinaintea invaziei sălbaticilor ce pârjoleau şi pustiau totul în calea lor.

Sate întregi pornite în pribegie, în lumea întreagă, fără a şti nici unde se duc, nici când se vor opri; iar în urma lor ţara se prăbuşeşte. Ruina se întinde cât vezi, şi cât nu vezi, cu ochii. Pe alocurea, printre cârdurile de pribegi, sunt şi soldaţi cari, pierduţi de unităţile lor, parte complect distruse în luptă, s’au alăturat gloatei. Toţi se uită cu ochi încrezători, întrebători, cercetă­tori, în ochii întunecaţi ai acestor soldaţi ca şi cum scăparea ar fi la ei, fără să-şi deă seamă că ei însă-şi au nevoe de sprijin, de încurajare, de conducere.

Aci se văd mormane de puşti aruncate în nere­gulă, dincoace un tun sfărâmat. Mai departe, căruţe, chesoane, efecte; apoi cadavre de cai, la început câte unul pe ici colo, şi sporindu-se numărul la fiecare pas ne arată drumul vre-unei trupe în retragere, în timp ce cârdurile de ciori şi corbi cu miile dau roată şi înfioară cu croncănitul lor de moarte. Gările sunt pline de răniţi ce aşteaptă să fie transportaţi, vagoanele gem de sol­daţi, de refugiaţi, bătrâni, femei, copii, amestecaţi cu toţii fără nici o regulă, fără nici o ordine, într’o gră­madă de suflete ce sufăr, ce gem şi ce plâng jalea ce lasă în urmă, du ’erea ţării.

Câte şapte-opt trenuri într’o gară aşteaptă să li să deschidă calea şi să meargă mai departe şi totuş stau cu

oo

toatele ceasuri întregi pe loc fără a putea plecă vre­unul. Toate voinţele erau paralizate, toate energiile dispărute ca şi cum odată cu doliul ţării dispăruse şi viaţa din sufletele noastre. Pe acoperişurile vagoa­nelor eră furnicar tineretul ce plecă să fie înrolat şi tineretul acesta, copii de 18, 19, 20 ani, erau singurii cari mai răspândeau în jurul lor şi veselie şi speranţe.

Convoiuri întregi de mii şi mii de fugari, cu ochii zăpăciţi, cu faţa trasă, cu hainele în neregulă, abeă se mişcau gâfâind în lungul drumurilor. Mame cu copii in braţe, sau cu ei de mână; moşnegi ducând carul cu boi în care şi-au pus toată averea: nevasta, copii, şi câteva ţoale ; toţi se mişcă în lungul drumurilor, în preajma armatei ca şi cum ar căută sprijin în puterea ce ea reprezintă.

Se aprind hambarele cu grânele strânse în sudo­rile feţei; se prăbuşesc în râuri podurile ce au costat zeci de milioane; se minează tunelurile săpate ani de zile şi cu atâta trudă. Totul se surpă în urmă. Sondele şi marile depozite de petrol şi benzină, cu mii de va­goane sunt distruse şi aprinse. Se aruncă în aer ar­senalele şi pulberăriile ; se dărâmă fabricele şi morile ; se bombardează silozurile. Toată bogăţia ţării dispare ; şi prin mijlocul acestei ruini poporul fuge înspăimân­tat şi înebunit de durere, sau se ascunde în fundul pivniţelor pentru a nu mai vedeă prăbuşirea ţării lui, pentru a scăjă de urgia năvălitorilor.

Trebuiă să se facă gol şi ruină în calea duşmanu­lui ; trebue să distrugem aceia ce cu multă trudă clă­disem ani de zile, zeci de ani de zile, pentru a nu cădeâ nimica în mâinile duşmanului.

Şi am distrus!Ne-am făcut datoria până la capăt, complet, fără

nici o ezitare, fiindcă ştiam că este pentru înălţarea patriei.

Ei à sacrificiul ce-1 făceam lui Dumnezeu pe al­tarul ţării noastre şi pentru asta vom fi răsplătiţi de el.

O! E dureros aceia ce s’a făcut. Ni se rupe inima gândind la acei lăsaţi dincolo, în ţară; hi se frânge sufletul amintindu-ne ruina şi jalea ce am lăsat în

56

urma noastră, dar, mâine, de va trebui să reîncepem, tot aşâ va trebui să facem. Este fatal ca mereu acelaş drum să-l urmăm, drum tras de soartă şi arătat de aspiraţiunile neamului nostru. Oamenii nu se pot o. pune soartei ce le este pregătită de Dumnezeu ; tot aşâ şi popoarele. Cei vrednici, cei drepţi şi cinstiţi vor fi totdeauna răsplătiţi după faptele lor. Viaţa din durere se naşte. Toate durerile suferite de noi sunt dătătoare de viaţă veşnică. Aşteptăm ziua de mâine cu încredere în steaua neamului, căci pentru prima oară. in viaţa sa de stat, neamul nostru şi-a afirmat drep­turile sale sfinte. Azi aceste drepturi sunt recunoscute chiar de duşmani şi aceasta constitue ceji mai mare vic­torie naţională. Aceia ce nu s a putut înfăptui decât pentru o clipă în timpul Viteazului Mihai, sau la începutul răsboiului nostru, va luă fiinţă negreşit şi fără zăbavă in ziua cea mare. Este fatal să se înfăptuiască aceia ce este ursit de Domnul să se înfăptuiască.

Lumina jalnică şi înfiorătoare a flăcărilor care co- prinsese întreaga vale bogată a Prahovei, transformată în mare de foc şi de pâr jol şi acoperită cu nori negri ca şi păcura, de fum înecăcios, se în tinde à cât vezi cu ochii până peste Ploeşti şi Buzău şi pâaă departe în fundul zării. Şi la lumina limbilor de flăcări ce se ri­dicau înspăimântător până la ceruri, şi prin mijlocul fumului greu ce întunecă văzduhul, mergèà armata noastră în retragere în pas lin, domol, liniştit, obosită, cu capul plecat, dar cu sufletul tot sus, pe drumul ce i se arătase că este cel drept şi cel adevărat pentru salvarea neamului, şi pentru înfăptuirea idealurilor stră­moşeşti. Nici unul nu cârteşte, nici unul nu se plânge, toţi ascultă şi se supun cu încredere. Faţa le eră întu­necată ca şi cerul de plumb sub care mergeau, ca şi zilele în cari trăiau.

Vremea eră rea. Zilele posomorâte delà sfârşitul lui Noembrie, şi- ploile din acel anotimp, transformase drumurile în adevărate mocirle de noroi negru lipicios, prin cari soldaţii înotau până la genuchi. Cât vedeai cu ocldi, zeci de kilometri în lung şi în lat, în unele regiuni, nu se zăreă nici casă, nici copac. Soldaţii

57

steteau ziua pe poziţii, steteau până li se încleştau genuchii şi nu-şi mai simţeau oasele aşteptând pe inimic, sau luptând cu el când apăreâ; iar seara în retragere mergeau prin besna întunericului, orbăcăind din loc în loc, plescăind în noroiul din care cu greu­tate îşi mai puteau scoate picioarele. Nici o casă pen­tru adăpost, nici o cracă, nici un gătej, pentru a a- prinde un foc. Câteva sălcii umede steteau pe ici colo, pe lângă nenumăratele smârcuri din regiunea Bărăga­nului. Şi atât! Peste tot pustiu şi jale!

In şiruri lungi, destul de rărite, pe drumuri fără de sfârşit, se retrăgeau trupele noastre întristate, posomorâte, cu ochii în pământ dar cu speranţa um­plând încă sufletul lor amărât.

Deodată se auzea tunul bubuind la dreapta sau la stânga. Un ordin. Trebuia să se susţie lupta cutării divizii care este puternic atacată de inimic. Se anun­ţau oamenii de noul sacrificiu ce li se cerea şi, ca prin farmec, cu toţii se transformau. Ridicau capul drept în sus, îşi dădeau căciula puţin pe ceafă, îşi pregătiau arma, îşi încercau baioneta, iubita lor ba­ionetă, tovarăş nepreţuit, îşi numărau cartuşele şi cu toţii într’o clipă erau gata. Şi porneau cu ochii ţintă in ochii şefilor şi ofiţerilor, cu fruntea încruntată, cu sufletul înrăit, cu arma înţepenită în pumn.

Vai de duşmanul ce le cădea în acel moment sub lovituri !

După ce'şi îndeplineau datoria de a fi descurcat pe un camarad, pe unul care suferea tot ca şi el. pe un frate de sânge, se întorceau iarăş la drum şi se începea din nou retragerea şi durerea.

Şi aşa zi cu zi şi noapte cu noapte, fără întreru­pere, luptând amarnic: la Ploeşti pe malul Prahovei, la Mi zii, la Cricovul, la Amarul şi la sud de Amarul, la Buzău, la Cislău, armatele II, I şi a apărării Du­nării, s’au retras treptat-treptar, pe drumurile ordo­nate, fără a se lăsă nici să fie tăiate, nici să fie dis­truse, nici să fie chiar bătute. Trăsurile, tunurile, chesoanele au fost mai toate scăpate în această retra­gere, care pentru oricare altă armată s’ar fi transformat în adevărat dezastru, fără posibilitate de îndreptare.

58

A se face retragerea în lungul unei ţări, de peste 350 km. lungime, când latul ei de la Dunăre până la dealuri nu trece de 80 km. şi când în tot lungid, delà nord şi delà sud, delà munţi şi delà Dunăre, vin lovituri pu­ternice, delà un inimic înveninat şi cu mult superior, fără a mai socoti pe acela care urmăreâ direct ; a se face retragerea prin regiuni lipsite cu totul de dru­muri împietrite, pe timpul ploilor când drumurile toate de peste câmp, ca şi câmpul, se transformau în mo­cirle cât vezi cu ochiul de întinse; a face retragerea sub presiunea continuă a inimicului şi fără nici un ajutor alături, din multele ajutoare promise de o lume întreagă şi în special delà aliatul apropiat, Rusia ; a face o astfel de retragere şi a menţine, moralul şi a puteă chiar să se mai deâ lovituri inimi­cului când deveni à prea îndrăsneţ, aceasta nu putt à să o facă o armată de rând, ci numai o armată cu sufletul mare, ieşită dintr’nn popor plin de viaţă, care nu se lasă să fie zdrobit nici de durere, nici de în­frângere.

Aşâ a fost armata română în prima parte a cam­paniei.

A fost îngenunchiată, dar nu bătută ; a fost în­frântă, dar nu distrusă.

Pe când armatele noastre în retragere* se găseau pe frontul Mizil-Amarul-Pogoanele, au sosit primele elemente de cavalerie rusă, cari în curând au devenit o masă de cavalerie tare de trei divizii. Ele au în­cercat un atac în spre Cricovul-Ploeşti, însă, au fost respinse cu mari pierderi.

Unităţile de infanterie şi artilerie rusească, au ocupat regiunea Buzăului, pe malul drept al râului, întinzându-se mai spre sud şi mai spre est de oraşul Buzăului şi cam în lungul acestui râu. Rezistenţa lor a fost, însă, de scurtă durată şi au fost nevoite să se retragă pe linia întărită R. Sărat - Joiţa—sud Brăila, care se luci à de mult şi unde trebuiâ să fie oprită orice înaintare inimică.

Trupele noastre, în retragerea lor, trec printre liniile ruseşti şi- astfel pe la începutul lunei Decembrie

59

ele es de sub focul inimicului şi îşi continuă retragerea spre zonele ordonate, pe Şiret, unde vor primi noui ordine..

O parte din armata II, însă, şi cu o parte din trupele armatei de nord, constituind noua armată II, au ocupat regiunea muntoasă coprinsă între Oituz şi Panciu. Pe aceste poziţii au luptat cu o vitejie fără seamăn şi nimica nu a fost în stare să le clintească din locul lor. (v. PI. No. 11).

Numai datorită lor s’a păstrat regiunea Oituzului şi cu toate poziţiile, cari ne-au permis să ţinem încă în stăpânirea noastră ultimele saline delà Tg.-Ocna şi ultimele surse de păcură delà Moineşti, ca şi întreaga bogată vale a Trotuşului.

Tot datorită lor ara avut cinstea de a arătă lumei întregi că armata română există, că ea ocupă pe frontul Moldovei, o porţiune destul de importantă şi că inimicul nu poate face nici un pas înainte în acea regiune.

In curând ea va dă şi prima lovitură inimicului.

P A R T E f l II

D. Refacerea. — E. Victoria.

D Refacerea (15 Ianuarie — 1 Iunie 1917)

- Reorganizarea armatei—Misiunea francesă.—Instruire, încadrare, înar- . mare. — Pregătirea pentru luptă şi pentru desrobirea ţării şi a nea­

mului.— M. S. Regele printre trupe, răsplătind şi încurajând eroii. — Bolile. —M. S. Regina şi cu A. A. L. L. Principesele Ëlisabeta şi Marioara ajută la ridicarea moralului şi la însănătoşire.—A,S. R. Principele Carol

supraveghează noua pregătire a armatei.— Revoluţia rusească.

Din toată mândra noastră armată de peste 600,000 de oameni cu cari porniserăm în răsboiu la 15 August, abià se' mai numără vre-o 200.000 la mijlocul dunei Decembrie când au ajuns pe malurile Şiretului. Din ceilalţi: cam 100.000 erau prizonieri; cam 150.000 morţi şi răniţi, rămaşi în teritoriul părăsit ; cam 150,000 răniţi prin spitalele din Moldova sau mergând de colo până colo, prin toată ţara, căutându-şi un adăpost în contra vremei rele.

Noul mare comandameút român a avut mult de muncă şi i-a trebuit multă energie ca să pună ordine în haosul ce i se presentă ochilor.

S’a făcut, mai întâiu, o nouă împărţire a tuturor forţelor noastre.

S’au făcut numai două armata — I şi II-a — com­puse: 1, din trei corpuri de armată 1, 3, 5 şi II, aceia ce rămăsese pe frontul muntos al Moldovei de jos, din două corpuri de armată 2, 4. Corpurile de armată erau constituite numai ca organe de comandament, fără servicii, cari erau date la divizii şi la armate.

61

Fiecare corp de armată coprinde à câte trei divizii, iar fiecare divizie câte 4 regimente infanterie — două brigade _ câte o' brigadă artilerie, câte un escadron cavalerie, câte un batalion pioneri şi toate serviciile necesare, ca: intendenţă, sanitar, pretorát, justiţie, poşta, tesaur ete.

Prin urmare, numărul total al diviziilor după noua alcătuire ei à de 15 şi în plus două de cavalerie. Acesta ei à numărul normal de divizii ce-1 aveam şi prin organizarea armatei în timp de pace înainte de a se alcătui în pripă, la mobilizare, divizii din diferite batalioane, luate delà diferite regimente din ţara întreagă, şi cu servicii în­jghebate în fugă şi necomplecte.

Aceste cinsprezece divizii, toate omogene şi com­puse din unităţi omogene, puteau fi bine încadrate şi cu personal de stat major şi cu ofiţeri în diferite co­mandamente.

S’au hotărât, apoi, regiunile unde trebuiau să se strângă toţi oamenii aparţinând diferitelor unităţi, ho- tărându-se pentru fiecare corp de armată câte o re­giune de staţionare şi de refacere.

Aşa: c. 1 eiâ în împrejurimile Iaşilor; c. 3 în împrejurimile Botoşanilor ; c. 5 în împrejurimile Vas­luiului; c. 2 şi c. 4 pe front, unul la Coţofeneşti şi altul la Oneşti.

Acî, în aceste regiuni, trebuiau să vină toţi oa­menii aparţinând regimentelor respective.

Desfiinţându-se, astfel, unităţi întregi şi înfiinţân- du-se altele şi repartizându-se oamenii la noile uni­tăţi formate, s’a dat naştere la o serie nesfârşită de coloane de trupe, de convoiuri de căruţe, de tunuri, de proviziuni, cari se duceau să-şi găsească regimen­tul şi regiunea ordonată.

Toată ţara mişună ae oameni alergând, şi cu treabă şi fără treabă, de la un loc la altul, căutân- du-şi corpul şi unitatea din care făceau parte. Mai bine de o lună, până pe la 15 Ianuarie, a dăinuit a- ceastă fierbere şi apoi, încet-încet, au început să să li­niştească, ca şi apele mării ce, după o năprasnică furtună, nu se liniştesc decât târziu după încetarea vântului.

62

In prima parte a campaniei se constatase că armata noastră dusese o mare lipsă de trei lucruri importante: ! instrucţia faţă de noul răsboiu, înarmarea pentru a luptă 1 cu arme egale cu un duşman perfect înarmat şi muniţia. |

In aceste direcţii s’a îndreptat toată atenţia orga­nizatorului. 1

" Pentru instrucţie s’a făcut apel la mărinimoasa Franţă, i care ne-a trimes o misiune cu aproape 500 ofiţeri şi tot : cam atâţia gradaţi şi armurieri; iar pentrú armament şi muniţie, Franţa şi cu Anglia şi-au luat angajamentul să J ne trimită totul de ceeace aveam nevoe, în cantităţi mai î mult decât suficiente. 1

Misiunea francesă este condusă de- unul din cei mai distinşi generali ai Franţei, generalul Berthelot, fost ajutor ; al mareşalului Joffre la Marna, iar ofiţerii sunt asemenea ] aleşi dintre cei mai buni, mai conştiincioşi si cu mai multă i experienţă.

Fiecărui regiment, de infanterie, cavalerie, artilerie, ; i s’a repartizat câte un ofiţer şi câte un gradat; fiecare comandament de divizie, de corp de armată, are ofiţerul, < sau ofiţerii săi, frâncesi. Marele cartier asemenea are un ? grup dintre cei mai capabili. Aviaţiei i s’a dat o atenţie ■ deosebită trimiţându-i-se, pe lângă material, şi un mare număr > de piloţi din cei mai buni, cari s’au şi arătat ca atare în diferi- ' tele lupte aeriene ce le-au avut pe frontul nostru. Asemenea şi artileria anti aeriană. Artileria grea. care lipseâ aproape cu totul, a fost îndrumată reorganizată şi instruită prin ; directivele misiunei franceze alăturate ei.

însărcinarea acestor ofiţeri erà de a servi drept con- .j silieri, iar nu cu drept de comandă. *

Instrucţia s’a început çu adevărat metodic şi peda- ; gogic. ’ ’

S ’au înfinţat, în fiecare regiment, deodată, toate şco- j Iile necesare, sub conducerea directă a ofiţerilor frâncesi şi sub supravegherea şi ordinele comandamentului român. S ’au înfinţat astfel : şcoli de mitraliere, de puştimitraliere. de grenade, şcoli de semnalizare, de telefoane, de cadre, ; de patrule, de tragere, de cercetaşi, de observatori, etc. ;

In toate regiméntele se începu o muncă spornică, ’ din zi şi până în noapte; toţi munceau cu tragere de •

63

inimă şi cu speranţa că în curând îşi vor elibetă ţărişoara lor de sub jugul duşmanului.

Pe lângă aceste şcoli în regimente, se înfinţă la fiecarecomandament, de divizie, corp de armată şi armată, centrede instrucţie unde se instruiau alte serii de noui soldaţi- » < » elevi, ce urmau a servi ca model în regimentele respective..

S ’a început tragerea cu arma, cu mitraliera, cu puşca- mitralieră, cu grenadele, tragerile cu artileria, dându-se alocaţii de cartuşe peste suficient S ’au început mici exer­ciţii de luptă, s ’au făcut întărituri şi şanţuri reale, aşa cum trebuiau să fie, pentru a rezistă în contra unui bombardament al timpurilor actuale, nu întărituri cum le făceau soldaţii noştrii Ia început—ca şi Francesii şi En­glezii, de altfel, la începutul răsboiului — numai sgâriind pământul, S ’au făcut numeroase exerciţii în timpul nopţii. Pentru stimulare s ’au făcut concursuri pentru fiecare spe­cialitate, dându-se'premii celor mai buni şi încurajându-i pe ceilalţi.

Armata a căpătat un armament nou şi puternic. Fie care regiment de infanterie are cel puţin de 6 ori ma multe mitraliere azi, decât a avut la începutul campaniei; are aproape o sută de puşti-mitraliere, de unde la început nu aveâ nici una, fiecare soldat ştie şi îi place să arunce cu grenada şi nu est'e nici unul care să nu o arunce la cel puţin 25 m. La începutul campaniei, abia erau câţiva soldaţi de regiment care ştiau această meserie. Şi pentru a se puteâ face o uşoară comparaţie între aceia ce era un regiment infanterie, la intrarea în companie şi aceia ce c â în perioada anului 1917, după refacere, voi arăta armamentul şi pentru unul şi pentru altul, puse faţă în faţă. Şi tot aşâ erâ pentru toate armele poate, chiar şimai multă diferenţă. /•»

UN REGIMENT INFANTERIE

La 14 August 1916Arme pentru tot efectivul. Mitraliere: 6, 4, 2 sau chiar

de loc.Puşti mitraliere, nici una. 1 7

La 1 Iulie 1917Arme pentru tot efectivul. Mitraliere: 24.

Puşti mitraliere, 96.

1)4

Grenade şi grenadieri. Câţi­va soldaţi de regiment, cam 24, cari întrebuin­ţau 3 — 4 feluri de gre­nade.

Telefoane, Unele regimente nu aveau nici un aparat ; altele aveau numai câte un aparat; foarte puţine aveau câte un aparat la câte un batalion

Rachete luminoase pentru semnalizare. Nu ei au de Ioc,

Câsci acoperitoare contra gloanţelor. La început de loc ; au venit mai tâiziu, dar nu pentru toţi.

Măsci contra gazelor as­fixiante. La început de loc; au venit mai târziu

Grenade şigrenadieri. Toţi soldaţii unui regiment e- rau şi grenadieri ; toţi aveau grenade în sacul lor şi toţi aruncau gre­nada Ia cel puţin 25 metri.

Telefoane. Fiecare compa­nie are telefonul său, iar sârma este în cantitate suficientă, pentru a puteâ Ia nevoe extremă, să fie lăsată chiar întinsă pe câmp fără a mai fi ridi­cată.

Rachete luminoase ori albe, roşii, verzii, câte erau ne­voie de multe.

Câsci acoperi*oare contragloanţelor. Pe numămltuturor soldaţilor şi o-fitei ilor.

»

Măsci contra gazelor as­fixiante. Pe număiul tu­turora, trupă şi ofiţeri.

Artileria este foarte mult sporită, atât cea de câmp, cât mai ales cea grea, din care nu avusesem mai de loc. S ’a în­ceput şcoala aplicărei practice a tuturor teoriilor deja cunos cute dar mai nici odată aplicate. S ’au făcut trageri şi manevre eu trupe din toate armele, artileria trăgând focuri reale, iar infanteria mergând la atac pe sub traectoria artileriei amice, care îşi lungeâ mereu tirul, făcând baraj înaintea mersului infanteriei sale. Tragerea indirectă cu ajutorul coordona­telor şi absciselor devine regulă ; iar tragerea directă ex­cepţie. Artileria antiaeriană capătă o desvoltare enormă faţă de ceia ce eră Ia începutul campaniei ; tot aşâ şi cu . artileria grea.

Aviaţia, în sfârşit, primind materialul cerut de atâta amar de vreme, este în stare să ţie piept, la început, aviaţiei germane, iar în curând chiar să capete o supe-

bo

rioritate hotărâtoare asupra aviaţiei duşmane. Se for­mează mereu piloţi noui ; iar aparate sosesc din ce în ce mai multe şi mai bune.

Peste tot jse lucrează cu toată inima, iar rezulta­tele sunt mai mult decât frumoase. Progresele se văd zilnic şi toţi streinii ne admiră şi nu le vin să creadă ochilor ca într’un timp atât de scurt, cu mijloace aşâ de reduse, să se obţină rezultate atâta de frumoase.

Pentru a scoate trupa de prin sate, unde bolile fă­ceau ravaje, s’au construit tabere, bordeie semi-îngropate, de diferite modèle şi curând întreaga ţară, pe unde erau trupele instalate, s ’a acoperit de sate no.ui, curate, fru­mos aranjate şi higienic dispuse, unde soldaţii îşi aveau întreaga lor gospodărie.

Erâ o adevărată plăcere să vezi aceste tabere răsărite ca din pământ şi oricine veneâ, dintre nemilitari şi vedeâ soldaţii noştri muncitori şi harnici în mijlocul lor lucrând veseli, din zori şi până în seară, prindeă puteri noui pentru a rezistă loviturilor morale cari adesea se prind, mai uşor de sufletul acelor cari, în timp de răsboiu sunt departe de front sau de trupe, sau acelor cari nu cunosc adevăratul izvor de viaţă şi de putere al ţării noas­tre — ţăranul român curat, cinstit şi silitor.

Soldaţii nu se cunoşteau că ei erau cei cari lup­taseră luni de zile, în condiţii mai mult decât defa­vorabile, cu un duşman de zeci de ori superior. Nu se mai vedeâ nici o urmă pe faţa lor, din timpul lungei şi dureroasei retrageri ; iar bolile parcă nici nu tre euseră pe lângă ei. Voinici, veseli şi muncitori aşă erau ei în mijlocul nouilor tabere, în perioada refa­cerii şi a pregătirei pentru fapte mari viitoare, tot aşâ de altfel cum fuseseră şi în lupt#.

In toată această lungă perioadă de 5 luni, aproape fiecare unitate a avut fericirea şi mândria să aibă în mijlocul său pe cel mai mare şi mai bun Român, pe Augustul nostru Suveran, pe M. S. Regele tuturor Ro­mânilor. El a voit să meargă pe la toţi, să-i vadă pe fiecare la muncă; să-i încurajeze în vederea viitorului şi mai ales să răsplătească pe acei cari în prima parte a Campaniei s’au distins, pe Eroi.

§

66

Şi a mers şi la trupele de pe frontul Moldovei, din munţii Vrancei, şi la acelea din regiunea de re- i facere.

Peste tot pe unde mergeà, M. S. Regele cereâ să I se arate, să I se aducă în faţa frontului toţi aceia cari au făcut isprăvi demne de a fi răsplătite, ofiţeri sau trupă. Pe fiecare îl vedea şi pe fiecare îl răsplătea, punându le singur El, pe haină; semnul hărniciei şi al vitejiei. Apoi îi strângea de mână şi le spuneâ cuvinte de urare, cari mergeau la suflet şi le 'i umezeau ochii. Stâ Marele Rege, cu maca lui în mână iubiţilor săi soldaţi, ridicându-i, pe fiecare până la El, i şi astfel ochi în ochi şi mânâ în mână, Rege şi soldat, 1 îşi spuneau, în acea sfântă clipă, lungă cât o veşnicie, ; tot ceiace un suflet cinstit şi de erou poate să spună unul altuia. J

Pe ofiţerii decoraţi cu „Mihai Viteazul“ îi sărută M. S. pe ambii obraji, şi numai El singur îi decorează, tot aşâ ca şi pe gradele inferioare decorate cu „Yir- 1 tutea Militară“ cl. T.

Sunt scene şi momente, in aceste zile mari, cari nu se pot uită nici odată şi cari leagă sufletul pentru totdeauna.

Cu lada plină de decoraţii mergeà M. S. la fie­care divizie, şi se înapoia cu ea înjumătăţită sau complect golită, căci şi eroi erau mulţi. Fiecare, în felul lui, erâ un erou; dar bineînţeles că răsplata o căpătau numai aceia cari cu adevărat s au distins. Şi chiar şi aceştia erau foarte mulţi. Aşa sunt Românii.

Ceasuri întregi se scurgeau până se termină o a- semenea mare şi neuitată sărbătoare.

Până în linia I-a de tranşee, a mers M. S. Regele pentru a vedeâ pe iubiţii Săi soldaţi. De foarte multe ori a stat noaptea în mijlocul trupelor, luând adesea masa la un loc cu toţi soldaţii, iar ei erau şi mândri şi fericiţi că au în mijlocul lor pe Acela care, cel dintâiu, le-a dat cel mai frumos şi cel mai puternic exemplu de împlinirea datoriei către ţară.

In timpul luptelor crâncene, atunci când duşmanul voia să ne răpue de tot, Majestatea Sa Regele a stat

67

necurmat în mijlocul vitejilor Săi soldaţi şi i-a încu­rajat pe cei ce mergeau la luptă şi i-a mângâiat pe cei ce se înapoiau, răsplătindu-i pe fiecare după fap­tele ce făcuse. In acele timpuri pline de vechea vi­tejie strămoşească şi neuitate pe veci de sufletele tu­turor Românilor, M. S, Regele, Augustul şi nepreţuitul nostru stăpân, ne-a dat tuturora pilda atât a curajului şi cât a tăriei de suflet.

Au fost zile în cari viaţa M. Sale a atârnat de un fir de păianjen. Obuzele cădeau la câţiva metri de locul unde M. S. primeă raportul asupra luptelor. Nici nu s’a clintit, doar a întrebat, la început, dacă se făcus« vre-o stricăciune mai mare ; mai apoi, nu le-a mai băgat în seamă. Şi cădeau, nu glumă!

In spitalele ce gemeau de răniţii ce veneau de pe front, mergeâ bunul nostru Rege, zi întreagă de vară, delà pat la pat şi mângâiâ pe fiecare şi pentru fie­care aveâ câte o răsplată, fie chiar numai un cuvânt de mângâere eşit din gura şi din inima unui ade­vărat părinte.

Şi peste tot pe unde erâ nevoia mai mare,* se a- rătâ cu faţa Sa blândă şi senină şi cu sufletul Său cinstit şi drept, şi peste tot împărţeâ şi dreptatea şi mângâerea.

Şi aşâ au trecut lunile de refacere în muncă, în veselie şi în răsplătirea faptelor cu adevărat mari.

Insă, o nouă nenorocire ne paşte şi nu ne dă voe sa ne refacem în linişte : bolile. Tifosul exantema- tic şi recurent îşi fac apariţia încă delà sfârşitul lunei Decembrie, mai întâi în cazuri izolate şi apoi se in­tensifică în tot cursul lunei Ianuarie, ajungând la ma­ximum de desvoltare în lunile Februarie şi Martie.

Soldaţii cari au luptat pe front patru luni fără răgaz şi fără posibilitatea de a schimbă rufaria depe ei, cu lunile, s au umplut de insecte, de păduchi. Cum nu se dispunea de nici un mijloc de stârpirea lor şi nici de primenire, din lipsă de rufe, acest flagel s’a întins cu o iu­ţeală înspăimântătoare mai ales acolo unde erâ lume multă înghesuită, trupe sau popor. Cu sutele, cu miile cădeau bolnavi soldaţii şi^foctutorii, şi boala aveâ un caracter

68

aşâ de acur, încât cel puţin 50 la sută din bolnavi su­combau. Eră o adevărată jale să vizitezi şi să priveşti spitalele “de e.xantematici, înţesate de bolnavi. Acei soldaţi voinici şi frumoşi, cari rezistaseră luni de zile duşmanului şi năprasnicului lui foc, acuma erau trântiţi la pat şi transformaţi în iască, de slabi, din cauza febrei celei mari, ce le ardeâ sufletul.

Toată ţara a fost năpădită de acest nou duşman, contra căruia, la început, nu găseâ nimeni aime ca să lupte. Toate unităţile atât cele rămase pe front, dar mai ales acelea din zona de refacere au fo3t lovite de nemi­loasa boală; iar satele toate păreau nişte adevărate spitale sau chiar cimitire. Zilnic se îngropau sute de morţi şi nu se mai găseau nici scânduri pentru sicrie, nu eră nici timp pentru a le face, aşâ de mulţi erau şi erau puşi în gropi, aşâ goi şi unul lângă altul. Au fost regimente cari au pierdut, în timp de două luni, peste jumătate din efectiv ; au fost sate cari au pier­dut peste o treime din populaţia rămasă. Vedeam cu ochii cum ni se prăpădeâ neamul şi nimeni nu puteâ face nimica, la început, pentru stăvilirea răului.

Iar vremea eiâ cu deosebire prielnică întinderii boalelor. Un ger, cu adevărat, năpraznic ne căzuse pe cap, Crăpau lemnele şi pietrele de tăria lui. Viscolul te orbtà, înnămeţiâ toate drumurile şi închideà toate eşirile din sate şi din case. Mureau vitele în coşare, drumeţilor le îngheţau răsuflarea, chiar pruncii în sânul mamei lor rămâneau amorţiţi. Lemne nu se puteâ aduce de nicăeri, din lipsa de mijloace de transport ; nici tre­nurile nu mai mergeau de cât pe ici pe colo, foarte rar,*câte unul. Vitele piereau de foame, din lipsă de furaj; iar lumea de frig şi de boli. Parcă se apropiâ sfârşitul vieţei lumii.

Doctorii, la început, au fost surprinşi de această nouă invazie cu totul neaşteptată şi atâta de pericu­loasă; dar nu s’au dat bătuţi. Ajutaţi de ofiţeri şi de grade inferioare şi cu un adevărat devotament, mun­cind zi şi noapte, au început lupta cu bolile la început prin mijloacele de deparazitare. Cuptoare de désinfectât şi de ucis insectele, spălături cu gaz, fierberea rufelor cu sodă multă, băi pentru soldaţi şi pentru populaţie,

69

cuptoare de var pentru a se vărui toate casele şi toate locuinţele: schimbarea rufăriei, pe cât posibil, la fiecare bac. Tot ce mintea omenească permiteă să se gân­dească şi să se închipuiască, se întrebuinţâ şi se făcea pen­tru a puteâ ajuta pe bolnavi. Hrana asemenea s’a îmbu­nătăţit. S’a dat bolnavilor, şi vin şi lapte şi ouă in perioada de convalescenţă şi pe cât s’a putut, s’au ameliorat suferinţele tuturora. Mulţi, însă, atât din soldaţi, cât şi ofiţeri şi chiar medici au plătit tributul ducându se în sânul drepţilor.

Misiunile medicale străine, franceze şi engleze, au pus un devotament fără margini in lupta uriaşă între­prinsă în contra acestor boli. Mulţi din ei au sucombat alături de bolnavii lor; nici unul, însă, nu s’a dat îna­poi delà datorie. Aci, le aducem prinosul nostru de ad­miraţie şi recunoştinţă eternă. Nu-i vom uita!

Pentru a se puteâ duce mai sigur lupta cu bolile, s’a suprimat, pentru trupe, orice activitate, orice instrucţie, pe tot timpul lunei Martie şi Aprilie. Această măsură pentru unele divizii, a fost mult re­dusă iar pentru altele redusă, cu totul, fiindcă bolile pe acolo nu făcuse aşa mari progrese, sau chiar de loc.

In această perioadă de adevărată dezolare am avut cu toţii un mare sprijin, atât moral cât şi material, în ajutorul dat tuturora de M. S. Regina Maria, Augusta stăpână a sufletelor noastre. Din spital în spitale — şi erau multe, multe de tot — delà pat la pat şi la fie­care bolnav — şi erau cu miile — ca un adevărat înger binefăcător şi fără nici o teamă ca şi o sfântă, treceâ printre ei şi pe lângă ei şi pentru fiecare aveâ câte un cuvânt de mângâere, de încurajare, de înălţare su­fletească. Pe fiecare puneâ mâna şi îl mângâiâ şi fie­căruia îi lăsă câte o mică amintire, mare însă cât lumea asta şi păstrată de toţi la suf.etul lor. fie iconiţă, cruciuliţă, cărţulie — Din inima mea la inima lor, sau Ţara Mea — apoi bomboane, zahăr, ţigări şi tutun, fiori, lu­cruri bune şi mai ales zâmbetul Său divin şi bunăta­tea Sa îngerească, care a însănătoşit mulţi bolnavi şi care a refăcut pe mulţi debilitaţi.

70

N ’a fost spital sau infirmerie, n’a fost casă, n’a fost baracă sau bordeiu, unde să se găsească bolnavi şi Ea să nu intre, să i vadă şi să-i mângâie cu mâna Sa de mamă, dătătoare de viaţă şi alinătoare de durere. Ca o zână din poveşti treceâ din spital în spital, din casă în casă, din colibă în colibă, si în urma Sa lăsă totdeauna si multu- mire sufletească si linişte si sănătate. O sfântă trimisă de Domnul Dumnezeul nostru în zilele noastre negre şi grele, prin cari am trecut, spre a ne uşura suferinţele şi a ne reda întregi ţării şi neamului, aşâ a fost Marea Regină în nu­mele căreia un neam întreg se închină. Spuneâ bolnavilor, mângâindu i sau dându-le să bea ciaiul adus de Ea: Ai să te faci bine ! Da ! Ai să te faci bine, căci tara. are nevoe de fii săi şi ai să-ţi vezi casa şi copii şi ai să fii fericit». Şi bolnavul se făceâ bine. Azi, după atâta timp trecut, şi încă nu se mai deslipeşte de mintea lor vede­nia sfântă ce ei o zărise lângă patul lor în fierbinţeala bolii. Ca prin vis îşi aduc aminte de îmbrăcămintea Ei albă ca neaua, de ochii Ei albaştrii caserninul, de mâna Ei dulce şi răcoritoare când li se punea pe frunte, de mângâierile ce le dâ tuturora, de bomboanele ce le puneâ pe pernă, de ciaiul ce l’au sorbit, dat de Ea cu dreapta, pe când le ţinea capul cu stânga, şi nu li se poate şterge din minte glasul îngeresc, faţa senină şi zâmbetul Dum­nezeiesc. Ei tremurau atunci de grija ca boala lor să nu treacă şi la Ea ; şi azi, încă, se înfioară la gândul acesta.

Dumnezeu a ţinut-O azi, spre a putea să vadă mâine slava, mântuirea şi reînălţarea poporului Său, ce Ea-1 iubeşte atâta şi de care este iubită atâta!

Taberile trupei în refacere şi pe front, ca şi tran­şeele frontului, asemenea au văzut-O de multe ori, de ne­numărate ori. In mijlocul «iubiţilor Săi ostaşi», aşâ cum îi plăcea Ei să-i numească, şi a petrecut acolo multe zile, şi era atunci fericită. Lupte aprige se dădeau la Mără- şeşti. lângă podul Cosmeşti. Sfânta Neamului stâ privind cum luptau Ostaşii Săi ». Ghiulele cădeau cu sutele, cu miile peste tot locul. Toţi se uitau îngrijoraţi la Ea; Ea are însă o singură grijă: ţara! o singură durere şi care îi sân­gera inima: convoiul lung cu răniţi ce vin din luptă, li

opreşte, îi îiltreabă, îi mângâie, le dă speranţe şi se des­parte de ei cu faţa apă de gârla de lacrămi

La ţară, în comune şi cătune prin toate colibele, inti à să vadă-cu ochii Ei durerea si vede totul si se in-» yteresează de totul. Ajută, aci, pe unu! bătrân şi bolnav care abeâ se mişcă pe patul de lâncezeală ; dincoace o bătrână femee este mângâiată ; colea copilaşi cu faţa galbenă ca ciara si slabi iască sunt îmbrăţişaţi de Ea, ca de o mamă, şi apoi sunt strânşi, ajutaţi şi înviaţi în căminurile «Prin­cipele Mircea» create de Ea, în amintirea Celui dus dintre noi, şi făcute pentru ajutorarea copiilor orfani şi celor cu adevărat sărmani. Şi.toţi primesc delà Ea daruri, mângâeri, vorbe bune şi ajutoare cari îi scapă şi de boale şi de mizerii.

Luni de zile prin toate oraşele şi satele, prin toate comunele şi prin toate taberile aşâ şi-a trăit viaţa Marea protectoare a ţării noastre Regina Maria a tuturor Ro­mânilor. Delà un capăt de. ţară la altul !

Şi Dumnezeu a învrednicit-O să vadă că silinţele Sale nu sunt zadarnice.

S ’a obţinut victorie asupra bolilor şi pela sfârşitul lunei Aprilie şi începutul lunei Mai, când soarele primă- văratic se arăta din ce în ce mai cu putere, numărul bolnavilor scăzură cu totul şi curând aproape dispă­ruse boala.

Şi munca s’a început din nou cu spor şi mai mare şi cu rezultate şi mai înălţătoare,

In perioada aceasta de refacere, A. S. R. Principele Carol. moştenitorul tronului, şi-a luat marea şi greaua sarcină de a supraveghea de aproape instruirea nouă a nouei armate. Săptămâni întregi a trăit A. S. Regală în mijlocul soldaţilor ce renăşteau, interesându-Se de totul şi supraveghind totul. El a inspectat regiment cu regiment şi dădeâ tuturora, atât cu vorba cât şi cu fapta, poveţe'şi curajul de care ar fi avut nevoe Din zori şi până în seară a aler­gat neobosit delà o unitate la alta, interesându-se atât de starea sanitară, de hrană,' instalare ca si de instrucţia trupei, A luat parte la tragerile efectuate, la manevre, la şcolile de cadre, de grenade, de mitraliere, de patrule, de puşti-mitraliere, etc. Dar A. S. Regală nu se mulţumea numai să treacă în inspecţie aceste trupe, ci şi de a arătă

părţile de instrucţie asupra cărora trebuiâ să se insiste mai mult sau asupra cărora urmă a se reveni. Tot aşă şi asupra părţilor de îmbunătăţire a hranei, a îmbrăcă­mintei, a adăposturilor, etc, Luă masa, aproape în tot acel timp, în mijlocul ofiţerilor şi soldaţilor cu cari trăiă, într’o adevărată înfrăţire sufletească.

Azi la o unitate, mâine la o alta; acuma la un co­mandament, curând apoi la un altul, neobosit şi mereu voios răspândeă în juru-I numai încredere şi veselie. Toate posturile de comandă ale tuturor diviziilor, ca şi postu­rile de observaţie au fost vizitate: Aci se duce la o u- nitate care este în tranşee ; dincoace trece în revistă o divizie retrasă depe front sau pe o alta care, abia sosită dinapoi, aşteaptă tremurândă, de emoţia eroului, ordinul de a dă piept cu duşmanul. Ţine cuvântări pline de suflet la toate trupele ce întâlneşte în cale şi le răscoleşte părţile cele mai ascunse ale sufetului, ale inimii şi ale dorului lor.

Trupele de pe front, de asemenea au avut fericiriea să aibă în mijlocul lor pe A. S. R care, de foarte multe ori, a mers până în primele linii de tranşee, fără a se uită nici la vremea rea, nici la pericole. Şi aci A. S, R a mers la toate unităţile văzândule pe fiecare la lucru, în activitate, fie în luptă, fie în repaus. Foarte adesea, înlocuind pe M. S. Regele, distribuiă decoraţii eroilor şi în asemenea ocazii cuvântările ce ţineâ trupei şi ofiţerilor oglindeau perfect înaltul Său suflet de Român adevărat, de bun Român şi de viţă de erou

Şi s’a profitat mult, mult de tot, de aceste inspecţii, pentru a perfecţionă unelta cea uşor de perfecţionat a soldatului român, ce aveau în mână şi a face în câteva luni o armată cu totul nouă, care să deă de gândit duş­manului şi să smulgă admiraţiuni şi laudă chiar delà el.

J'Jici AA. LL. Principesele Elisabeta şi Mărioara nu S ’au*lăsat mai pe jos în perioada aceasta de refacere. Ambele, ca două din cele mai bune infirmiere, au trăit tot timpul la spitale în mijlocul scumpilor răniţi sau scumpilor Lor bolnavi. Cu presenţa Lor, cu exemplul Lor, dădeau şi curaj bolnavilor şi stimulau şi activitatea celorlalte multe infirmiere.

73

Şi astfel întreaga noastră familie Regală ca şi în­treaga ţară a luat partea cea mai activă la scăparea nea­mului şi la refacerea armatei, punând cu toţi umărul şi ajutând să se ridice în mai puţin de 5 luni, şi în mij­locul unor greutăţi ce păreau de neînvins, o mândră ar­mată. speranţa şi sprijinul Ţărei şi al românismului, şi care curând va dă destule noui probe de vitejie, aşâ fel ca lumea întreagă să se închine înaintea eiN.

Un mare eveniment s’a întâmplat, însă, în lume şi care a atins adânc puterea unuia din cei mai mari aliaţi ai noştrii : Revoluţia rusească. La sfârşitul lunei Februarie 1917 şi începutul lunei Martie, Ţarul Nicolae a fost de­tronat, ţarismul înlăturat, şi în locu i s’a introdus regimul republican.

La început s’a crezut că lucrurile vor merge pe calea ordinei, legilor şi a disciplinei ; adică trecerea delà -monar­hia absolută la republică se va face fără o prea multă tur- burare, şi că foarte .repede Rusia va fi o mare republică ca Franţa sau ca Statele Unite ale Americei.

Lucrurile însă, au mers cu totul altfel.Nouii conducători ruşi, fie că au voit să capete prin

promisiuni préa largi întreaga aprobare a poporului şi a armatei, sau că s’au bizuit pe multa şi cunoscuta cumin­ţenie a poporului rus, prin măsurile luate au distrus temelia frumosului si sănătosului edificiu al ordinei si al dis» - Iciplinei. In curând ordinea s’a transformat, încetul cu încetul, în dezordine şi în anarhie. Cea dintâi organizaţie care a fost lovită de noua stare de lucruri a fost armata şi s’a văzut cu mirare că aceiaş armată frumoasă şi neînvinsă, care dăduse atâtea lovituri inimicului, fugeâ acuma din faţa lui, chiar când erâ bătută numai cu câteva tunuri sau când apăreau câteva patrule duşmane.

Desfiinţarea gradelor în armată, desfiinţarea salutului, desfiinţarea comandamentelor, au adus armata la ruină si cu dânsa şi ţara întreagă. Armata a început a fi condusă de grupe de soldaţi numite soviete, cari hotărau şi asupra administraţiei unităţei respective, regiment, brigadă, divizie, etc. şi asupra comandamentului şi operaţiunilor. Şi în acest haos s’a văzut nebunia, ca un simplii soldat să comande un corp de armată sau o armată, iar un piu-

74

tonier să fie generalisim. Desfiinţarea salutului a făcut ca disciplina să cadă cu totul, şi odată cu dânsa să dispară şi ultimul inel care mai ţineâ niţel închegată armata Ea a început să se topească zi cu zi, să se evaporeze, să dispară ca şi cum n’ar fi fost de când lumea. Dis­părând forţa, menţinătoarea ordinei în stat şi asigu- rătoarea execuţiunei legilor, s ’a prăbuşit şi statul. Şi astfel s ’a ajuns la anarhia cea mai completă, care a îmbucătăţit ţara, a distrus proprietatea, a prăbuşit averile strânse sute de ani, în timp ce duşmanul extern stă gata să profite şi şi a profitat complet şi fără nici o rezervă

Propagandiştii răului, în cea mai mare parte streini, sau streinofili, nu s ’au mulţumit numai cu otrăvirea su­fletului rusesc, în Rusia, la ei acasă, ci au încercat să aibă ac­ţiune şi la noi in ţară şi chiar şi în armata noastră. Întruniri multe, în toate oraşele noastre din Moldova, au fost ţinute, în cari ne pofteau să-i urmăm în mişcarea cea mare de libertate, pe care ei au întreprins’o şi ne ameninţau cu distrugerea ţării, dacă nu vom face şi noi ca şi ei. Atât poporul ro­mân cât şi armata română au râs de o asemenea liber- täte, care n’are nimica sfânt în ea şi au respins cu ultima in­dignare orice propunere, orice propagandă, care căută să se atingă de starea de ordine în care trăim. Armata, în special, a făcut zid împrejurul M. S. Regelui şi întregei familii Regale, ca şi împrejurul ordinei noastre de stat, zid peste care nici nu va puteă sări nimeni, zid pe care nici nu 1 vor puteă dărâmă intrigile, calomniile şi vicle­niile ori din ce direcţie ar veni ele, căci poporul român este un popor cuminte şi are încredere în conducătorii lui şi în cuvintele sfinte ale M. S. Regelui Iar dacă se va în­cercă şi altfel dărâmarea ţării, să ştie lumea întreagă că noi, cu toţii, preferim a muri apărând sfânta noastră moşie şi marea noastră datorie ce o avem de a păstră neştirbită o stare de lucruri care ne convinse, care ne place, de care suntem mândri că o avem şi de cari suntem legaţi pe vecie şi până la moarte, cu tot sufletul şi cu toată firea noastră ; preferim a muri luptând decât «să fim pri­vitori împilării şi ticăloşiei ţării noastre».

Astfel judecă armata, astfel judecă poporul, ţara şi în faţa acestei judecăţi şi hotărâri puternice şi ultime,

75

toţi propagandiştii s’au dat în lături şi au plecat ruşinaţi dar şi admirând desigur în interiorul îor.

Datorită bunei ordine a armatelor române, şi neclin­titei lor credinţe către şefi şi ţară, s’a răspândit acest spirit de ordine în mare parte, şi în armatele ruseşti ce erau în tară la noi si cari colaborau strâns cu armata noastră,

' E. VictoriaArmata II română pe frontul Moldovei până la 1 Iulie 1917, —

Situaţia pe frontul oriental şi în special pe frontul român. — Con­centrarea şi pregătirea pentru ofensivă. — Planul general. — Ofen­siva armatei II, victoria de la Mărăşti. — Pregătirea de ofensivă a armatei l-a română, la Nămoloasa. — Oprirea ofensivei armatelor ro- mâno-ruse de pe frontul român. — Ofensiva Germanilor pe frontul Şiret—Tg. Ocna. — Bătălia delà Putu». Mărăşeştţ, MunceiuJ, Străjescu, Doaga, Răzoare. — Luptele de la Oituz— Tg.-Oena. — Luptele de la D. Porcului, D. Răchitaşului, D. Cocoşila, D Cireşoaia.— Atacul vânătorilor de munte la Tg.-Ocna. — Victoria.

Armata română, odată retrasă în Moldova, s'a îm­părţit în : armata I-a pe zona de refacere şi în armata II—a rămasă pe frontul Moldovei. Armata II se compuneă din corpurile 2 şi 4 de armată, a câte trei divizii şi păzeâ frontul delà valea Caşinului inclusiv până în dreptul co­munei Panciu. Corpul 4 armată ţineă dreapta frontului, iar corpul 2 stânga. Cartierele erau: corpul 4 Oneşti, corpul II Coţofeneşti, Armata II Bacău,

Mai înainte, însă, de a se ocupă acest front, armata de nord intrată pe urmă şi ea în cpmpunerea armatei II, se întindeă cu dreapla sa călare peste Oituz, trecând la nord de şoseaua Oneşti Hârja. Duşmanul a voit de multe ori, în cursul lunei Decembrie, ca şi înainte, să pătrundă adânc în ţara noastră prin această poartă mare a ţării, dar divizia 15, de fer, l-a făcut, tot de atâtea ori, una cu pă­mântul. Ruşii trebuiau, conform planului stabilit, să iă în primire şi această porţiune a frontului moldovenesc, iar aripa dreaptă a trupelor române să se lase spre sud între Caşin şi Oituz. De două ori a plecat divizia, 15 de pe poziţiile sale, în luna Decembrie, lăsând pe Ruşi în locu-i şi de două ori a trebuit să se înapoeze în goana mare, într’un suflet, să-i ajute, căci erau ciopârtiţi şi ciomăgiţi

76

de inimic, Şi cât te-ai şterge la un ochiu, situaţia se restabileâ, duşmanul erâ aruncat afară din tară, Rusii din nou puşi în stăpânirea poziţiunilor ce trebuiau să păstreze şi apoi Românii plecau iarăş spre a’şi ocupă frontul hotărât. Şi iarăş duşmanul prindeă de veste despre plecarea Românilor şi gata şi Ruşii erau daţi peste cap. Şi astfel până a treia oară când şi duşmanul s’a mai cu­minţit, dar şi Ruşii venind în număr mai mare — cam de 3 — 4 ori mai mult ca Românii — frontul s’a putut, spre sfârşitul lui Decembrie, opri pe poziţiile de lângă frontieră.

In toată perioada de timp între Ianuarie 1917 şi Iunie acelaş an, au fost pe frontul armatei II numai lupte şi acţiuni locale cu scopul de rectificări de front, ocu pări de puncte importante cu ofensive din partea noastră, său respingeri de asemenea încercări făcute din partea inimicului.

Armata sosind pe acest front în toiul iernei, cu ză­pada până peste brâu, pe un teren cu totul nepregătit, fără tranşee, fără adăposturi, fără linii de comunicaţii, fără legături telefonice, fără să aibă în apropiere depozite de muniţiuni sau de proviziuni, se găseâ într’o situaţie fără pereche de grea. Totuş s’au învins cu bine greu­tăţile' de neînvins. Cu lopata într’o mână şi cu arma în alta, muncind şi luptând în acelaş timp, s’a ajuns ca în primăvară, prin lună Maiu, frontul să fie cu adevărat sta­bilit, adăposturile o floare, tranşeele de netrecut, comu­nicaţiile, în spatele frontului, funcţionând perfect, legă­turile telefonice şi telegrafice cu frontul şi cu spatele frontului răspunzând tuturor nevoilor. In acelaş timp, la centrele de instrucţie ale diviziilor, corpurilor de armată şi la al armatei, se instrüiau toate contigentelc neinstruite, se pregăteau gradaţii şi specialiştii şi se instruiau viitorii ofiţeri. Era o activitate cu adevărat înfrigurată, în toată ţara, atât la armatele române de pe front, cât şi la părţile dinapoi cari pregăteau mijloacele de luptă ale lup­tătorilor. Chiar şi armatele ruseşti de pe frontul românesc, luând exemplul bun dat de aliaţii lor, Românii, începuseră şi ei a lucră cu mai multă plăcere, deşi de multe ori mormăind printre dinţi cuvinte neînţelese pentru noi, dar

77

cu mult înţeles pentru ei. Viermele bolşevismului intrase, dar nu rosese prea adânc în sufletul lor.

Se pregâteâ armata şi ţara, ne pregăteam cu toţii, pentru luptele viitoare cari trebuiau să ne redeâ ţara şi să cucerim ce avem de cucerit. Aşteptam aceste lupte cu sufletul senin, cu speranţa umplând acest suflet, cu inima parcă strânsă de teama de a nu puteâ să dăm ţării atât cât doreâ sufletul şi gârţdul nostru : viaţa noastră întreagă şi neprecupeţită. Ştiam că îndată ce vom fi pregătiţi cu de toate : înarmaţi, instruiţi şi cu sufletul sus, vom fi trimişi la luptă pentru desrobirea ţării şi întregirea neamului şi de aceia cu toţii lucram voioşi şi fără odihnă din zori şi până în noapte. Se ştiâ că luptele vor începe înspre primăvară sau însj5re vară, odată cu ofensiva pe întregul front rusesc şi că vor fi pe viaţă şi pe moarte, şi toţi aşteaptau aceste lupte cu inima svâcnind dar şi cu hotărârea de*a învinge sau a muri.

încă din iarna 1916— 1917 se prepară o mare ofen­sivă în contra puterilor centrale, odată cu sosirea pri­măverii anului 1917. Această ofensiva trebuiă să înceapă deodată pe toate fronturile : franco-englez, italian, rusesc, românesc şi chiar al Salonicului. Delà rezultatul acestei mari ofensive, pregătite în tot cursul iernei, în cele mai mici amănunte, se aşteptau rezultate hotărîtoare pentru terminarea războiului.

Revoluţia rusească face, însă, să se amâne începerea acestei ofensive ; totuş, pe la sfârşitul lunei Aprilie şi în­ceputul lunei Maiu, Franco-EngleziiJ încep o puternică o- fensivă pe un front de peste 200 klm. în contra Germa­nilor, cari pierd mult teren, un material imens, şi peste50.000 de prizonieri.

Această ofensivă se pare că s’a întreprins mai mult pentru a ajută revoluţia rusească să se termine cu bine, ca Germanii angajaţi puternic -într’o mare bătălie şi având toată atenţia atrasă însprç Franţa, să lase pe Ruşi în pace.

Pe la jumătatea lunei Iunie deodată pornesc şi Ruşii la ofensivă pe frontul lor din sudul Galiţjei, front comandat de generalul Kornilof şi isbutesc în câteva zile să câştige peste 40 klm. adâncime, cu vre-o 50—60 klm. de front

78

şi să ià Austro-Germanilor peste 40 000 de prizonieri şi mult material.

Se păreâ că armata revoluţiei ruseşti luptă, cel puţin tpt aşă de bine ea şi armata împărăţiei ruseşti şi aceasta dă cele mai bune speranţe tuturor aliaţilor şi nouă Ro­mânilor în special.

Faţă de această nouă situaţie îmbucurătoare se ho­tărăşte a se luă ofensiva şi pe frontul românesc. In această vedere, la sfârşitul lunei Maiu şi începutul lunei Iunie, trupele armatei I române care erau gata pentru luptă, încep a fi transportate, majoritatea cu trenul, din zonele lor de re­facere şi reorganizare, spre Şiretul de jos, direcţiunea ge­nerală Hanul-Conachi — Iveşti. Pe această porţiune de front, trupele noastre au trecut în locul a parte din tru­pele ruseşti, între armatele VI la stânga şi IV la dreapta, cari şi-au retras în rezervă o parte din forţele depe front pentru a face loc unităţilor ce alcătuiau armata I română.

Şi astfel trupele româneşti, pe tot frontul Moldovei, Ia jumătatea lui Iunie, formau două grupe: armata II delà Oituz exclusiv pâhă aproape de Varniţa ; armata I, nouă venită pe front, din faţă de Iveşti până în dreptul satului Tudor Vladímirescu depe Şiret. Intre aceste două armate se găseâ armata IV rusă, iar Ia dreapta armatei II române se găseâ armata IX rusă, în timp ce la stânga armatei I române, se găseâ armata VI rusă. (Vezi planşa No. 12).

La sfârşitul lunei Iunie concentrarea trupelor române erâ complet terminată şi se începe instalarea artileriei grele, ce trebuiâ să facă pregătirea înainte de începerea atacului. Tot atunci s’au făcut depozite mari de muniţii de tot felul şi de provizii pentru trupe. S ’au construit mai multe poduri de vase pe Şiret în regiunea cuprinsă între Năneşti şi Tudor Vladimirescu, pentru a se înlesni aprovizionările, aducerea rezervelor şi evâcuările.

Ofensiva trebuiâ să se înceapă deodată pe întreg frontul românesc, delà Galaţi şi până la nord de T g .- Ocna, adică în acelaş timp şi de armatele române şi de cele două armate ruse mai bune, a Vi a si a IV-a Lovitura cea mare, însă, trebuiâ să fie dată de către armata ro­mână, fiindcă pe forţele ruseşti nu, se puteâ pune prea mult temei, din cauza maréi propagande a pacifiştilor şi

79

anarhiştilor. Planul general pare a fi fost următorul, dedus din modul cum au decurs operaţiile:

1) Un bombardament puternic pe întregul front moldo­venesc. Acest bombardament trebuiâ să atingă violenţa cea mai mare pe frontul celor două armate române ; 2) Armata

; Il-a română să înceapă ofensiva în direcţia Mărăşti şi să îna- inteze până pe linia râului Putna în legătură cu aripa

: dreaptă a armatei IV-a ruse, care trebuiâ să atace în spre Măgura Odobeştilor (cota 1001); 3) La un interval de 1 —3 zile, după împrejurări, delà începerea acestui atac, să înceapă armata I-a română atacul, să treacă Şiretul şi rupând frontul inimicului, să cadă în spatele trupelor ini-

; mice ce luptau pe Şiret şi pe Putna şi fixate aci de ata­curile trupelor armatei Il-a române şi armatei IV-a rusă1. Aripa stângă a armatei IV-a rusă trebuiâ să sprijine de front acest atac, tot aşă ca şi armata VI a rusă delà

x stânga armatei Ia română. Se aşteptau cele mai frumoase rezultate delà această ofensivă depe frontul nostru, şi eram cu toţii îndreptăţiţi să credem aşa, fiindcă întreaga armată română eră pregătită atât ca material, ca instrucţie, cât şi ca suflet, pentru orice sacrificiu. Ardeă de dorul de a învinge sau a muri luptând pentru eliberarea fra-

Í, ţilor cari gem sub genunchiul străinului.Planul acesta, de atac, dacă reuşeă, trebuiâ să deă cele

- mai mari resultate, căci: 1) prin atacul armatei II a - supra văei Putnei se rupeâ legătura trupelor inimice din România cu acelea din Transilvania, din valea Cicului ;

; 2) ataçul armatei I, arunca pe inimic, în regiunea mun- ; toasă, fără nici o comunicaţie sau linie de retragere, fiindcă

ar fi fost prealabil toate tăiate de armata II română.Luptele date de către armatele române în vara anului

1917, se pot împărţi în două perioade bine distincte: j ofensive şi defensive. Ofensive între 1 1 — 18 Iulie şi

defensive între 25 Iulie — 1 Septembrie.* Primele au dat naştere victoriei delà Mărăşti ; cele de al doilea ne-au dat Mărăşeştî, Oituz, Porcul, Răchitaşul, Cocoşila, Gireşoaia, etc. Cele dintâi au arătat vitejia Românului în ofensivă; cele de al doilea rezistenţa lui, neasămuit de mare, în de­fensivă, -

Armata I, pe frontul Nămoloasa, aveă, prin plahul

80

general de operaţii, rolul principal: acélaidé a rupe frontul inimicului şi apoi înaintând în direcţia generală nord de R.-Sărat, cam în intervalul dintre R.-Sărat şi Focşani să cadă în spatele forţelor duşmane aflate pe frontul Foc- şani-Caşin; iar armata Il-a aveâ numai rolul demostrativ, de a fixă inimicul din faţa sa, spre a înlesni acţiunea armatei I. Faţă de acest plan, s’au luat delà armata IJ-a două divizii şi s’au dat armatei I, pentru ca forţele acestei armate să fie suficiente pentru executarea unui plan şi unor acţiuni aşă de importante. Tot armatei 1, s’au dat şi majoritatea trupelor din refacere: corpul 3 armată în­treg, parte din corpul 5 armată, brigada de grăniceri şi diviziile de roşiori. Se formă astfel pe frontul Nămoloasa o massă de oameni, un vulcan, o măciucă, care ar fi pră­pădit totul în calea sa, dacă i s’ar fi dat drumul să meargă, să isbucnească, să lovească. Vecinii şi tovarăşii ne-au împiedicat şi ne doare!

înspre începutul lunei Iulie, între 5 —8 ale acelei luni, situaţia celor două armate române eră : armata II rămasă numai cu patru divizii şi brigada de călăraşi, ţineă acelaş front ce aveà mai înainte, redus însă la stânga, prin scoaterea diviziei 1, din linia 1 şi punerea ei în linia Il-a, în spatele diviziei 3 a, adică în acea direcţie unde trebuià a se dă şi lovitura, iar locul ei a fost ocupat de trupe din corpul 8 arm. rusă; aşă că pe frontul armatei II, se aflau trei dfvizii: 8, 6 şi 3, iar divizia 1, în rezervă generală de armată, în spatele diviziei 3. (v. PI. No. 12).

Armata I se întindeă : pe malul stâng al Şiretului din dreptul satului Bilieşti până la satul Fundeni, apoi treceă pe malul drept al Şiretului şi mergeă până în dreptul satului Tudor Vladimirescu, formând acî, pe malul drept, la aripa sa stângă, un cap de pod în vederea ofensivei proectate. Forţele cari alcătuiau armata I erau şi trupe româneşti, dar şi trupe ruseşti «i se compuneau din: divizia 8-a rusă, apoi diviziile române 9, 14, 13, 5, 7, 12, brigada de gră­niceri, diviziile 1 şi 2 de cavalerie, brigada de călăraşi.

Atât la armata II, cât si la armata I, forţele nu erau repartizate în mod egal pe întreg frontul, ci dispuse în vederea operaţiilor ce aveau de executat, cu o parte întinsă formând frontul demonstrativ al armatei, şi o alta mult

81

strânsă, massată, formând frontul ofensiv al armatei. Aşa: Armata II are Ia stânga sa, pe un front îngust, divizia 3-a, şi o brigadă din divizia 6-a, iar în spatele acestui front, divizia l - a în întregime; în timp ce la aripa dreaptă a armatei divizia 8-a are în linia l a regimentele : 29, 38 şi 25, apoi urmează brigada Î l din divizia 6, iar în linia Il a regimentul 13. Aceste trupe formează frontul ofensiv- demonstrativ al armatei II întins pe mulţi kilometri.

Armata I are la stânga sa întreg corpul 3 armată, trei divizii, pe malul drept al Şiretului, pe un front de câţiva chilometri, în timp ce jfrontul demonstrativ, pe stânga Şiretului, se întinde pe un front larg. Rezervele armatei l-a: trei divizii şi cavaleria toata sunt în apropierea fron­tului ofensiv si gata a interveni la momentul ales. (v. pl. No. 12). .

Luptele ofensive Ia armata II s’au urmat cam în modul următor: bombardamentul- începe în ziua de 9 Iulie ora 11. Sute de tunuri de toate calibrele trăgeau a- supra poziţiunilor şi întăririlor duşmane. Un trăsnet care s’a abătut, din senin, peste inimicul ce ne încălcase ţara. Sar în aer tranşeele, se sfărâmă întăririle, dispar răţe- lile de sârmă iar apărătorii, cei mai mulţi, sunt făcuţi fă- rămiele odată cu fărămiţirea obuzelor, Tunurile germane nici n’au timp să răspundă. Toate sünt răscolite şi făcute una cu pământul, de artileria noastră, înainte de a deschide focul sau îndată ce îndrăzneşte să-şi arate colţul. Şi acest focnăpraznic lucrează până seara,cu mici pauze; dar nici în noaptea de 9 —10 Iulie nu a încetat de tot. Avându-se reperate toate punctele şi obiectivele din cursul zilelor precedente, focul se continuă şi noaptea, deşi mai rar, pentru a nu permite duşmanului să-şi facă îndreptările necesare sau reparaţiile dé cari, ar avea nevoe. In zorii zilei de 10, focul îşi recapătă iarăş intensitatea şi puterea din ajun şi merge aşâ până seara ; iar noaptea de 10—11. el este, tot ca în ajun, întreţinut numai atâta cât trebuia pentru ca duşmanul să nu aibă odihnă.

In cursul nopţei acesteia, 10 — 11 Iulie, coloanale de asalt mergând prin besna întunericului, conduse de că­lăuze sigure, de soldaţi ce cunoşteau toate potecuţile, toţi copacii, şi chiar firele de iarbă, înaintează tiptil ca nişte

82

umbre, pe sub focul artileriei noastre şi celei duşmane, şi se aşează la 50 — 100 metrii în apropierea răţelilor de sârmă inimice, adăpostite de deal. Tot dealul Mărăştilor este astfel garnisit în lungul lui, de luptători nerăbdăr- tori. Ei aşteptau aci, făfă să sufle măcar, ora pornirei la atac, dinspre ziuă, în zori, la momentul hotărât de co­mandament; iar pe deasupra capetelor lor, ei văd cu ochii danţul morţii în mii şi mii de obuze şi dintr’o parte şi din alta, cari vâjâe' înspăimântător, şi totuş ei aşteaptă să intre în mijlocul acestui danţ, în hora aceasta a morţei, cu inima senină dar cu dinţii scrâşnind şi cu hotărârea deplină de a învinge sau a muri. Vai de duşmanul ce le-ar çadeà sub lovituri!

Aceste trupe se grupează în spre trei direcţii : a) spre poiana Incărcătoarea (Inţărcătoarea) ; b) dealul Mă- răsti ; c) satul Mărăsti cu dealul Mânăstioara.

In ziua de 11 Iulie, la ora 4 dimineaţa, atacul se deslănţueşte fulgerător şi dintr’un salt, trupele atacatoare, ce aşteptau îngrămădite la piciorul dèalului, se reped sus pe creastă, Trec, dintr’o săritură, peste răţelile de sârmă ce sunt zob de focul artileriei şi cu toţii sar în şanţuri peste inimic. în spinarea lui şi-l pisagesc. Duşmanul, însă, şi-a adus din vreme rezervele mai aproape şi lupte corp Ia corp, se încing furioase. Baioneta şi grenada au jucat rolul hotărâtor. Acei cari nu s’au predat iute, iute au fost ucişi. Ai noştri sunt, curând stăpâni pe situaţie*şi când primele raze ale Soarelui din ziua de 11 Iulie luminează locul luptelor, posiţia este déjà smulsă din mâinile duş manului, iar steagurile noastre fâlfâe pe înălţimile Mă­răştilor în strigătele de bucurie nebună ale voinicilor noştri.

In spre prima direcţie, spre Poiana încărcătoare, atacă trupe din brigada 12, având în frunte trei coloane de voluntari, tari de câte un pluton. Ele atacă acest punct precum şi înălţimea cota 711, dealul Puturosul. Luptele au fost aci de o violenţă neînchipuită, fiindcă pe lângă că poziţia erà tare prin ‘ natura ei, dar şi inimicul o întărise prin tot felul de lucrări, de pregătiri, de răţele de sârmă, cu adăposturi betonate, acoperite cu grinzi de fer şi cu lemn de grosimea omului. Câmpul de tra-

83

i gere al acestei poziţii erà foarte bine curăţit, aşâ că din ; depărtare orice atac eră ras prin focurile de armă, mitra-

I fiere şi artilerie.I Eră acî un adevărat réduit apărat şi de trupe multe I dar şi de natură.I %La început atacul nostru, neţinând seamă de I tăria poziţiei şi de pierderi, reuşeşte şi înaintează până la î linia 0 , dar rezervele duşmane, intervin şi resping pe ai * noştri. Toată ziua s’a urmat apoi aci lupte sângeroase, şi I abià a doua zi, la l i , brigada 12 din divizia 6 .şi ajutată I de un regiment din divizia l-a, reuşeşte să ocupe obiec-

tivele destinate, făcându-se un adevărat măcel în trân­ti seele inimicului.»ţ înspre direcţia d. Mărăşti înaintează coloana de nord

a diviziei 3-a, compusă din regimentele 18 şi 4 infanterie şi din 2 vânători. Regimentul 2 vânători ajutat şi de reg. 4 inf. a ocupat în 15 minute primele şanţuri inimice, ucizând totul ce-i ese în cale. Baioneta este şi aci regină.

Coloana ce înaintează spre satul Mărăşti şi dealul Mânăstioara, brigada 6, cu regimentele 22 şi 30 începe

■acţiunea cu o oră mai târziu, adică la ora 5 dimineaţa, şi într’o clipă, ca un vârtej, voinicii dâmboviţeni şi inimoşii musceleni cuceresc întreg satul, căzând asupra duşmanului caomăciucă care nici nu dă greş şi nici nu iartă. Înspre dea­lul Mânăstioara luptele âunt mai sângeroase; duşmanul a adus forţe mari şi încearcă, prin contra atacuri puternice, să ne deă înapoi, sau cel puţin să ne întârzie în înaintarea noastră aşâ de frumoasă Aci, regimentul 22 infanterie şi cu un batalion din 30 au luptat cu un eroism ce ne aminteşte faptele cele mai vitejeşti din trecutul nostru.

La ora 8 dimineaţa, după aproape 4 ore delà înce-, perea luptelor, tot dealul Mărăştilor este în mâna soldaţi­lor noştri şi apoi cu toţii înaintează în fugă să pună stă­pânire pe dealul Mare. Inimicul este îngrozit. Fuge nă­prasnic şi lasă, în această zi în mâinile noastre, peste 1000 prizonieri, 20 tunuri, multe mitraliere, arme, muni- ţituni, etc; iar şanţurile şi dealurile sunt pline de cada­vrele duşmanilor.

La stânga diviziei 3-a, Ruşii, corpul 8 armată, atacă şi ei cu dreapta lor la Momâia. In această zi atacul l©r

84

este destul de energic şi reuşeşte a cuceri, după pierderi .] mari obiectivele hotărâte prin ordinul de operaţii şi de i luptă. Se păreâ şi aveam nădejde, că şi Ruşii ne vor însoţi : în luptele ce duceam pentru dreptate, adevăr şi pentru desrobirea ţării. Chiar de a doua zi am văzut, însă, cu durere, că ne am înşelat.

in ziua de 12, ofensiva noastră merge înainte, cu paşi mari, victorioasă şi dă peste cap orice rezistenţă întâlneşte în cale. In aceasta zi, divizia 3-a şi a 6-a, • au ajuns pe linia satelor Câmpurile — Vizantea-Mânăs- tireasea — Răzăşeasca— Găurile, până la vest de So-- ; veja ; iar divizia 8-a înaintează spre dealurile: Răsboiului, < Arşiţa Mocanului,\ Pietrosul. Un batalion din regimentul 29 infanterie ocupă fabrica Union. Inimicul tremură şi se sbate ca peştele pe uscat. In goana sa nebună, se ; transformase în gloată zăpăcită ce fuge unde vede cu ochii, având o singură ţinta: scăparea. Frontiera eră 5 încă departe, munţii erau gref, drumurile şi potecile l puţine, dar ei sperau să poată fi iuţi de picior, mai | iuţi chiar decât atacatorii şi să scape cu viâţă din J acest măcel ce căzuse ca şi urgia pe capul lor. Ordinile î| superioare chiar spuneau de: „retragere dincolo de munţi | pentru a seputeă pune ordine şi a se complectă unităţile“. | Coloanele, eonvoiurile de trăsuri, tunurile, depozitele de muniţiuni, de proviziuni de tot felul, se îngrăma- i dese peste tot, prin locurile înguste şi prăpăstioase şi -] nici o putere diu lume nu mai poate opri acest haos î şi nici stăpâni această frică intrată până în măduva | oaselor tuturor duşmanilor. Vedeau ziua răzbunării sosite şi asta-i ingrpziau pe toţi. Numai Ruşii sunt cari ' i-au salvat, venindu-le în ajutor prin trădare ; numai ei, le-au dat mână de ajutor şi i-au scos din adevăra­tul dezastru ce li se pregătise atâta de bine de coman­damentul român.

In zilele de 18, 14, 15 şi 16, s’a continuat mereu ofensiva tot aşa de energic şi se culegeà la fie-ce pas roadele victoriei.

Dar ce folos că ai noştrii mergeau aşă de bine şi că băgaseră atâta groază în duşman, dacă to­varăşii Ruşi, delà stânga armatei Il-a română, armata

85

IV şi delà dreapta, armata IX, nu au mai voit să ne însoţească în lupte? La stânga, corpul 8 rus, după ce în prima zi şi în a doua zi a luptat destul de bine, a anunţat, în seara de 12, că nu va merge mai departe fiindcă are ordin delà revoluţie“ să nu mai lupte; iar corpul 40 delà dreapta armatei II a română,.care se legă spre Sticlăria cu dreapta diviziei 8, nu dădiidela început, nici un ajutor trupelor române, ba chiar şi părăseşte poziţia ce ocupă, Măgura Gaşinului, cota 1167 şi se retrage din ziua de 12 Iulie pe alte poziţii, fără a fi atacaţi de inimic, care de fapt se şi retrăsese sub ameninţarea atacurilor diviziei 8-a română. In această situaţie dreapta şi stânga armatei a Il-a au fost ne­voite să rămână înapoi, spre a menţine legătura cu Ruşii şi numai centrul a mai putut înainta, până la Putna, însă, cu oarecare jenă, faţă de împrejurări atâta de vitrege.

Armala Il-a s a întins la dreapta sa cât a putut mai mult, pentru a închide golul lăsat de ruşi şi a ocupat astfel şi Măgura Caşinului părăsită de ei.

Divizia 1, rezerva generală a armatei, este băgată şi ea pe front, între divizia .‘5 a şi a 6-a, pentru a ajuta mişcarea ofensivă şi pentru a complectă golurile ce fatal se făceau prin întinderea frontului peste măsură, din cauza Ruşilor.

Frontul armatei II, la sfârşitul luptelor, aveâ forma unui arc de cerc, cu concavitatea la vre-o 7—8 km. spre sud de Soveja. Toate întoarcerile ofensive ale inimi­cului, ca şi contra-atacurile lui, s au prăbuşit cu pier­deri enorme pentru ei.

Rezultatul total al acestor lupte a fost: 1) desro- birea unui teritoriu de aproape 20 km în adâncime (spre aripi mai redus) pe aproape 40 km. front; 2) peste 4000 de prizonieri; 3) peste 50 de tunuri de câmp, grele şi de tranşee; peste 80 mitraliere, şi un material imens. Numai muniţie s’a capturat, în depo- sitele găsite, peste 80 vagoane, Iar inimicul, victoriosul German, s’a constatat că fuge năpraznic în faţa ba­ionetă soldatului român.

In legătură cu planul general, armata I a început

86

şi ea pregătirea de artilerie în ziua de 10 Iulie. Aci s’a deslănţuit cel mai Înverşunat bombardament, fiindcă şi inimicul riposta cu multă putere artileriei noastre grele. Două zile pline, zi şi noapte, 10 şi 11 Iulie, fierbea văzduhul şi se cutremură pământul de puterea explosiilor. Sute de guri de foc româneşti bateau po- siţiile duşmanului dar şi el răspundeă aproape cu aceiaş înverşunare şi forţă. Atacul, ce fusese hotărât pentru ziua de 12 Julie, a fost amânat pentru 13, tocmai din cauză că artileria noastră contrabătută cu des­perare de inimic, nu putuse face toate distrugerile. Din zori şi până în seară, mii, zeci de mii de obuze şi dintr’o parte şi din alta, sburau vâjâind spre pozi­ţiile indicate, iar exploziile lor. una lângă alta, formau o singură bubuitura continuă şi înfiorătoare care îţi dă impresia de prăbuşirea pământului. In ziua de 12 Iulie focul nostru a ajuns la maximum; iar artileria ini­mică, încet-încet, a început a reduce focul şi apoi tăcii aproape de tot.

Aşteptau soldaţii noştri eu înfrigurare dar şi cu o nerăbdare vădită începerea atacului. Se citeă pe faţa lor şi energia hotărârei supreme, şi bucuria că însfârşit vor porni la lupta atât de mult aşteptată şi atât de mult dorită. Trupele acestei armate, în special acelea cari trebuiau să pronunţe atacul decisiv erau aşa dispuse, pe un front atât de redus şi pe o adân­cime şi .densitate atât de mare, încât făceau impresia unui resort stfâns până la refus şi care se va destinde eu o violenţă maximă, în momentul când i se va dă drumul. Aci erau şi cele mai bune trupe : renumitul corpul 3 armată-cu diviziile 13 14 şi 5, cari trebuiau să deă lovitura primă, susţinute apoi, ca rezervă, de unităţile oţelite luate de la armata II, de grănicieri ca şi de diviziile de cavalerie ce trebuiau să exploa­teze succesul.

In zorii dimineţei de 13 Iulie atacul trebuia să înceapă.

In după prânzul zilei de *12 Iulie s’a primit, însă, un ordin delà marele comandament român, care sună cam aşă : „Guvernul rusesc, pentru o serie întreagă de

87

consideraţii, opreşte orice ofensivă pe întregul front oriental“. Prin urmare şi pe frontul românesc erâ oprită orice ofensivă pentru armatele ruseşti. Ori, cum ofensiva noastră proeetată, trebuia să se facă în le­gătură cu trupele ruseşti, cari să acopere flancurile armatei române, sau, cel puţin numai, să nu plece de pe front, şi cum nu se aveă nici măcar, această si­guranţă, nevoit L fost marele comandament românesc să oprească orice .ofensivă şi pentru trupele sale. Ar­mata II română, care se gaseă tocmai în culegerea victoriei, np a fost oprită pentru un moment îm mer­sul său victorios, ci i s’a indicat numai să-şi rectifice frontului să ocupe cele mai bube poziţii, pentru a re­zista unor atacuri eveptuale inimice. Armata I, însă, a primit ordinul de a înceta prepararea de 'artilerie şi a opri orice ofensivă'.

Nici nu se puteă o lovitură mâi mare dată Româ­nilor, prin această hotărîre rusească şi samavolnică, lovitură dată atât* în speranţele, în aspiraţiunile nea­mului, cât şi în amorul propriu, în demnitatea şi în sufletul armatei şi al tuturor Românilor. Toate visurile ce le clădisem cu toţii pe acţiunea ofensivă a arma­tei noastre, se văd deodată risipite ; toate planurile croite sunt dărîmate.

Pentru a treia .oară, delà începutul răsboiului nos­tru, am fost nevoiţi să constatăm, cu durere că aju­torul ce trebuiă să-l avem cât mai efectiv, delà prie-' tenii apropiaţi şi puternici, eră departe dea fi'aceia ce trebuiâ să fie. Ba din potrivă ! •

Armata română a primit cu durerea în suflet, dar şi cu resemnare, ordinul de a nu mai continuă lupta.

Totuş s’au văzut mulţi ofiţeri şi trupe, cari muş- cându-şi buzele de. necaz, îşi ţineau cu greu lacrămile în ochi, dintre aceia cari nu au putut să-şi" ascundă mai mult durerea. Armata întreagă sufereă, ţara în­treagă sufereă şi priveă, cu îngrijorare, în juru-i. Unde sunt prietenii, tovarăşii, cari trebuiau să ne ajute în momentele grele prin care trecem? Cei adevăraţi sunt departe ; sufăr şi ei ca şi noi, de pe urma acestor to­varăşi cu sufletul de trădători; dar suferinţele noastre

•38

sunt neasămuit mai mari, mai dureroase, căci pe fiece zi începem să vedem, noi singüri, cum ni se apropie pieirea, fără a avea nici o posibilitate de stăvilirea ei. Cei de Jângă noi, ne lasă cu căruţa’n drum, ne lasă pe mâinile duşmanilor; cei de departe nu ne pot dă, pentru un moment, nici un ajutor.

Cu capul plecat, cu sufletul îngreunat şi amărât, scrâşnind din 'dinţi şi strângând din pumni, de necaz şi de durere, aşa mergeâ înapoi armata română, când a primit ordinul de a se retrage pe malul stâng al Şiretului, odată cu înştiinţarea că ofensiva nu va mai, avea loc. .

Se opreau din drum şi îşi mai aruncau ochii, încă odată, înspre poziţiile ce le părăseau, în spre frontul pe care ar fi trebuit să lupte şi să învingă şi înspre zarea îndepărtată ce le aminteâ de ţara lor, de că- minurile lor, de ai lor rămaşi dincolo în suferinţă şi în durere. Se uitau aiuriţi în jurul lor, fără a. înţe­lege multe din cele ce se făceau, dar se uitau spre locurile unde erau Ruşii, se uitau crunt, cu ochii în­tunecaţi, cu sufletul amărât şi înrăit, iar privirea lor înţepătoare, lăsă'să se, vadă că începe să înţeleagă cevâ şi că în sufletul lor începe să încolţească un dor adânc de răzbunare. Numai un semn aşteptau! — Mer­geau aşâ, târîndu-şi picioarele, târîndu-se pe ei, ei cari cu câteva ceasuri înainte, abia puteau fi ţinuţi în şanţurile de aşteptare, ei cari aşteptau ziua de 13 ca pe ziua" învierei neamului, ei cari steteau înghe- muiţi în fundul şanţurilor strânşi grămadă şi chitic, pentru a puteâ sări dintr’o dată în gâtul duşmanului din faţă, ca un leu în gâtul pradei sale. Câte visuri!, câte planuri ! Şi toate dintr’o dată sunt dărâmate, spulbe­rate. Şi ei asta nu puteau înţelege bine, cum alţii streini pot comanda la noi în ţară, cum alţii streini de neam pot orândui viaţa şi faptele noastre. Ei voiau să lupte pentru ţară, pentru neam şi pentrü tron, de ce, dar, îi duc înapoi, când ei voiau să meargă înainte? Şi îi dureau aceasta până î<n fundul sufletului lor de Ro­mâni cinstiţi şi de viteji neprihăniţi. Se uitau şi la ofiţerii lor, întrebându i cu ochii, dar şi aceştia erau

89

la fel cu soldaţii lor, mergeau tot ca ei', trişti şi amă­râţi de soarta ce li se prepară de un aliat.

Cu aceasta s’au isprăvit şi prima fază a luptelor noastre victoriease, luptele ofensive Ele ne au d&t Mă- răştii carj va rămâne un diamant strălucitor ca lu­ceafărul în coroana plină de nestimate din istoria neamului nostru. Această victorie a arătat tuturora, chiar celor mai -răuvoitori, şi chiar şi duşmanilor, că Românul este, un soldat cum puţini sunt pe pământ: că el este disciplinat, ordonat, supus, răsboinic, că. el nu se teme demoarte, , o viaţă are omul“, şi că pen­tru el ţara, neamul şi tronul formează Sfânta Treime la care se închină cu tot sufletul şi cu toată cre­dinţa.»

In curând lumea va avea ocazie să-l vadă pe a cest soldat şi; în lupta defensivă, mai fioros chiar ca în ofensivă ; iar puhoiul duşman, valurile nesfârşite ina­mice, se vor sfărâmă ca de o stâncă, de pieptul tare şi păros al ţăranului-soldat delà gurile Dunării.

In acest timp. pe frontul rusesc din Galiţia au avut loc mari evenimente. Curând dupa ofensiva, victo­rioasă din nord-vestul Bucovinei, au luat şi Germa­nii o puternică ofensivă la nord de Tarnopol. Ei ob­ţin delà început suscese şi rupând frontul rusesc, care fuge în debandadă, înaintează mereu în spre flancul şi spatele liniilor ruseşti. Sub impresia şi ameninţarea acestui puternic atac, ca şi sub influenţa, pacifiştiloi’ipro- pagatori ai primei disoluţiuni, toate forţele ruseşti din Galiţia şi din Bucovina încep retragerea, care se transformă în fugă dezordonată, mai totdeauna ne­motivată, şi curând ajung la frontiera Moldovei.

In mai puţin de două săptămâni întregul fruct al ofensivelor lui Brusillov în 1916 şi al lui Cornillov în 1917 este pierdut.

Faţă de această nouă şi foarte îngrijorată situaţie s’au luat măsuri a se îndreptă în spre Bucovina toate forţele ruseşti, mai sigure, cari ar puteă fi retrase de pe frontul românesc. Intre acestea, trupele pe care se putea contă ceva mai mult pentru asemenea operaţiuni erau acelea ale armatei IV ruse.

90

Armata I română,, retrasă de pe frontul delà Nă­moloasa, după oprirea ofensivei a primit ordinul să se îndrepte spre Tecuci, să treacă Şiretul pe malul drept şi să înlocuiască, aci, în lungul râului Putna, o parte din forţele ruseşti ale armatei IV destinate a fi trimese spre Bucovina. înlocuirea urmă să fie terminată până la sfârşitul lui Iulie.1 N

Germanii, însă, pentru a face faţă ofensivei noas­tre, desprecare aveau conoştinţă, prin numeroşii lor spioni, strânseseră forţe multe'şi luaseră măsuri să le mai sosească încă şi altele. Ei se pregătesc acuma a luâ ofensiva şi în această parte, cum o luase în Bucovina. Astfel strâns, restul ţării româneşti, din două părţi, din­spre nord din Bucovina şi dinspre sud Focşani, şi lovit şi la centru dinspre Tg. Ocna, va cădea deodată în bra­ţele învingătorilor, Sperau Germanii că în 20 zile să cucerească Moldova, singura parte ce ne-a mai rămas din ţara noastră mult iubită şi atâta de .dorită de noi toţi. Erau convinşi duşmanii că până la 15 August, împlinirea upui an de răsboiu, adică, în cel mult 20 zile delà începerea acestei ofensive, ei să ajungă la Iaşi, iar armatele noaste bătute să fie alungate în Rusia. Ei credeau că vor puteâ pune mâna lor lacomă şi hrăpăreaţă pe Moldova şi pe restul bogăţiilor noastre şi' că ne vor desfinţă atât ca putere militară cât şi ca stat. Mareşalul Mackensen, renumitul spărgă­tor de fronturi, în persoană, va ordonă şi conduce toate atacurile pentru ca reuşita să fie şi mai sigură. Pentru aceasta el îşi iă cele mai minuţioase măsuri de. reuşită şi adună aci, îu regiunea Focşani, cele mal bune şi mai sigure trupe germane şi austro-ungare. un totul de peste 14 uivizb, din cari zece sunt ger­mane. Ou această massă de oameni şi cu o formida­bilă artilerie, câte-va sute de guri de foc. de toate calibrele, până la 305, se pregăteşte atacul asupra stângei armatei IV rusă, care ţineă frontul cu stânga pe Şiret şi cu dreapta spre Răcoasa.

Victoria păreă sigură. Se trâmbiţă în toate păr­ţile de către Mackensen şi de către toţi duşmanii noştri. Se făceau şi planuri cum va trebui sa se procedeze

91

cu întreaga Românie ocupată. Toate gazetele streine, * sau înstreinate, jubilau şi scriau articole pline de laude

pentru armata germană, pentru puternicul şi neînvin­sul, până atunci, mareşalul Mackensen.

Se vindea pielea şi blana ursului, dar ursul ei à încă în pădure şi nu voiâ să se deâ uşor prins, aşâ cu una cu două.

Ei au socotit toate acestea fără armata română, care îşi apără şi „moşia şi nevoile şi neamul“, luptând în contra duşmanului cotropitor.

Luptele din această perioadă, (23 Iulie—15 Sep­temvrie), lupte defensive, cari ne-au dat marea victorie delà Mărăşeşti, precum şi cu toate celelalte victorii delà Oitu'z, Tg. Ocna, Cireşoaia, Porcul, Răchitaşul,'Cocoşila, etc., se pot împărţi în două grupe : a) Ofensiva inimicu­lui asupra armatei IV rusă şi apoi asupra armatei I ro­mână ce a înlocuit treptţit-treptat armata IV rusă. A- oeastă ofensivă începe în noaptea de 23—24 Iulie şi ţine până spre sfârşitul lui August şi începutul lui Septembrie, cu mici întreruperi ; b) Ofensiva inimicului în spre armata II română, şi care ofensivă începe la 26 Iulie şi ţine cu mici întreruperi până în prima jumătate a lunei Septemvrie,.

Cu începere din a doua jumătate a lunei August, armata IV rusă este' complect retrasă dintre cele două armate române, iar frontul de luptă, delà Şiret până dincolo de Tg. Ocna—Cireşoaia este ocupat numai de trupele române. Tot frontul acesta constitue, la acea data, frontul unei singure bătălii defensive de peste 120 kilometri lungime, front ţinut numai de trupele române. Aceste lupte defensive trebuesc, însă, în­ţelese că n’au fost pur defensive. Nu numai ne-am apărat; ba, din contră, am şi atacat atunci când inimicul de vent à prea periculos poziţiunilor ce tre­buiau, noi, să le păstrăm. Au fost împrejurări când atacurile noastre au fost atâta de puternice şi de neînvins, în cât duşmanul a fost dat peste cap şi arun­cat înapoi cu câte 7— 8 km., delà poziţiile ce ocupase. Defensiva noastră n’a fost prin urmare, o defensivă pasivă, mulţumindu-ne numai să nu ne lăsăm să fim

92

distruşi şi să ne retragem mereu luptând; a fost din contra o defensivă activă, ba chiar foarte activă, care ne-a permis să păstrăm posiţiunile noaste aproape intacte, şi să gonim pe duşman din acelea pe care el le ocupa câteodată, prin atacurile lui puternice.

Din modul cum s’au desfăşurat operaţiunile,, pla­nul inimicului pare a fi fost următorul : a) Ofensivă puternică asupra aripei drepte a armatei 1V ruse, pornind acest atac din regiunea Focşanilor şi înaintând cu dreapta acoperită de Şiret. Iu acest mod, atacul avea şansă de a reuşi fiind făcut asupra trupelor ru­seşti în cari intrase sâmburele disoluţiei : iar dreapta atacului fiind acoperită mereu de Şiret, eră pusă la adăpostul unor contra-atacuri eventuale, fie ale arma­tei VI rusă, de altfel foarte puţin probabile, fie ale armatei I română ce se îndreptă înspre Tecuci pe malul stâng al Şiretului ; b) după o trecere de 2 — ;î zile delà data începerei acestei ofensive, să se por­nească o altă ofensivă tot aşa de puternică asupra aripei stângi a armatei IX rusă şi dreapta armatei II române, înaintând cu dreapta pe valea Slănicului şi a- vând valea Trotuşului, cu oraşele Tg. Ocna şi Tg. Trotuşului, ca prim obiectiv.

Aceast plan dacă reuşeâ, se obţineâ rezultatul de a scoate din cauză armata IV rusă şi apoi de a întoarce stânga armatei II române şi a’i cădea complect în spate mergând în lungul Şiretului fiincă s’ar fi ajuns în regiunea Adjudului înaintea ei. S ar fi distrus astfel, una din,armatele noastre şi desigur că planurile de cucerirea Moldovei ar fi fost înfăptuite. Armata IX rusă, ca şi VI, fiind întoarse, una pe la stânga şi alta pe la dreapta, ar fi început o retragere preci­pitată şi Dumnezeu ştie cum s’ar mai fi putut face această retragere de către armate fără ordine, fără disciplină şi lipsite de şefi capabili; iar armata I română singură faţă de un duşman victorios şi puternic, ar fi fost. nevoită să primească legile dictate de ad­versar.

Aceste planuri, însă, făcute fără a se ţine seamă de voinicia românească, fără a se aveâ în vedere că

93

pentru noi nu erau de cât două căi : victoria sau moartea, au dat greş. Atacurile duşmanului au fost în- necate în sângele lui, iar noi am rămas - stăpâni pe colţişorul de ţară al lui Ştefan cel mare şi sfânt.

Spre 23 Iulie situaţia generală pe frontul răsă­ritean şi îQspecial pe cel românesc erâ cam urmă­toarea :

Ofensiva germano-austro-ungară în Bpcovina, con- tra Ruşilor, ajunsese până lângă frontiera de vest a ţarii noastre. In unele locuri chiar intrase în ţara noaştră, cum eiâ în colţul de nord-vest al jud. Su­ceava, înspre Broşteni şi seapropiâde Fălticeni. Ruşii, din această parte, nu mai puteau fi socotiţi ca o ar­mată pe care să se poată cineva bizui, care să poată să lupte sau cel puţin să mai ţie frontul. Gel mai mic atac inimic îi prăbuşeâ ; cea mai mică patrulă duş­mană îi punea'pe fugă. Câtevâ unităţi ruseşti, com­puse din oameni ceva, mai ai lui Dumnezeu,^ mai re­zistau încă topirei, dar, cu foarte mare greutate pu­teau face faţă împrejurărilor imposibile, bolşevismu­lui şi propagandei duşmanilor. Frontul românesc, delà Dorna până la Marea Neagră, era, în foarte mare pericol, mai ales dacă ofensiva inimicului ar mai fi progresat. Se poate foarte uşor vedea care ar fi fost rezultatul, dacă s’ar presupune că forţele duşmane din Bucovina ar fi ajuns până spre Prut, între Iaşi şiŞtefă- neşti, ceeace nu ar fi fost de loc imposibil în situaţia de atunci. Toată armata româno-rusă de pe frontul mun­ţilor ar5 fi fost în pericol de a fi prinsă, sau de a lupi à în condiţiuni foarte dificile.

Faţă de această situaţie foarte îngrijorată pentru ţara noastră, născută numai din cauza Ruşilor, s’au făcut sforţări uriaşe de către comandamentul suprem al frontului român ca să se puie stavilă înaintării duş­manului.

Pentru aceasta s’au luat următoarele dispoziţiuni : a) Armata I română retrasă de pe frontul Nămăloasa şi care se află în regiunea de la Sud de Tecuci, pe malul stâng al Şiretului, să treacă pela Tecuci, Şiretul, pe malul drept, să coboare apoi înspre spatele ar­

94

matei IV ruse şi să-i iâ locul; b) Toate unităţile bune ale armatei IV ruse retrase de pe front, împreună eu altele delà armata VI şi chiar delà armata Ia rusă, să fie îndreptate, cât mai grabnic, în spre sudul Bu­covinei unde să se alcătuiască o armată tare de S— 1# divizii, cu care să se contra-atace delà sud spre nord, şi în flanc, orice înaintare inimică înspre est. Tot în această parte trebuiau îndreptate şi câtevâ din forţele româneşti în special cele de cavalerie.

Executarea începe imediat.In acest timp armata II română ocupa, pe Putna

superioară, frontul câştigat în victorioasa ofensivă delà 11—18 Iulie. Ea este reîntregită prin înapoierea diviziilor 7 şi 12 ce fuseseră date armatei I, în vederea ofensivei delà Nămoloasa.

Odată cu înapoierea acestor unităţi, armata Il-a este nevoită a-şi întinde frontul, trecând la nord de şoseaua Oituzului, până la pârâul Doftana, în dreptul ©raşuliÎx Tg.-Ocna, pentru a lua locul trupelor ruseşti din corpul 40 rus, ce nu mai voiau să lupte şi cari plecau înapoi în ţara lor.

Pe când se făceau aceste pregătiri şi se luau a- semenea măsuri de către armata 1 şi II română, duş­manii lucrau fără odihnă la prăbuşirea complectă a Ruşilor. Propagandiştii păcii «fără anexiuni şi fă ră contribuţiuniiL mişunau atât în interiorul Rusiei cât şi în armata de pe front. Emisarii germani, sau austro- ungari eu argumente foarte sunătoare şi mai ales foarte sunătoare, treceau zilnic la trupele ruseşti din faţa lor şi aveau neîntrerupt conciliabule cu soldaţi ruşi, bolşevişti, cari încercau să iâ în mână condu­cerea trebilor. Parte din aceşti emisari, îmbrăcaţi în haine ruseşti, treceau în ţară la noi şi făceau spionaj, sub protecţia Ruşilor şi apoi plecau nesupăraţi de nimeni.

Ofiţeri superiori şi chiar generali erau arestaţi sau asasinaţi, pe front : întruniri politice printre trupe, la armate ; comandamente disolvate şi înlocuite cu altele fără nici o valoare şi fără nici o pregătire ; soldaţi cu -miale plecaţi de pe front, acasă, fără nici un ordin

*ţ şi fără nici o voie; comisari ai guvernului şi ai po- I porului cari înlocuiau autoritatea, dar fără răspundere; F nici o disciplină, nici o ordine, un haos ce creşteâ pe jf fiece zi şi ce nu puteâ fi stăpânit de nimeni..

In asemenea condiţii, cari represintă începutul di- ţ solvărei reale a armatei ruseşti, şi a prăbuşirei ţării [ lor, s’a pornit de către Germani ofensiva. asupra stân- [ gei armatei IV ruse (divizia 34 rusă), ce ţinea malul l nordic al Putnei, delà calea ferată Mărăşeşti-Focşani l până la Şiret. 1

Nu se puteâ alege o situaţie mai prielnică pen­tru reuşită : a) ofensiva germană din Bucovina şi G aliţia sdruncinase frontul, acolo ; b) trupe ruseşti ceva mai bune, erau luate de pe frontul românesc, unde tocmai se pregăteâ atacul duşman, spre a fi trimise la nord : c) armata I română eiâ scoasă de pe frontul Nămo­loasa şi se afla pe malul drept ai Şiretului, la sud de Tecuci, deci departe de locul acţiunii şi despărţită prin- tr’un râu mare de acel loc ; d) armata II româna, ce ocupă poziţiile rezultate din ofensiva victorioasă ce avusese, eră nevoită a-şi întinde frontul la dreapta sa pentru a astupă marile găuri ce i le lăsase acolo Buşii ce plecau de pe front, şi deci în imposibilitate de a interveni sub o "formă, sau alta: c) Ruşii în diso- luţie.

Ofensiva duşmană se porneşte în noaptea de 23-24 Iulie. începând din ziua de 23 Iulie, după prânz, şi toată noaptea de 23-24 Iulie s’a deslănţuit asupra frontului ocupat de divizia 34 rusă, un adevărat uragan de foc şi de fier. Cu miile cădeau bombele pe. poziţiile ce trebuiau ataqate şi le răscoleau, fărămiţind toate întă- riturile şi distrugând toate adăposturile. Săreau în ţăndări buştenii şi traversele de fier cu cari erau fă­cute adăposturile, cum sar jucăriile aruncate de copii. Talusurile şanţurilor se prăbuşeau şi astupau şanţu­rile, răţelele de sârmă se spulberau. întregul front al armatei IV ruse eră deopotrivă de puternic bombardat, dar mai înfricoşător a fost poziiunea coprinsă între Movilenii de jos de pe Şiret şi între calea ferată Focşani- Mărăşeşti. In special pădurea Neagră a fost răscolită-

i0

95

aprinsă şi înecată cu tot felul de proectne, în special de obuze cu gaze asfixiante.

La ora 4 s" în dimineaţa zilei de 24 Iulie, infan­teria duşmană porneşte la atac precedată de valurile gazurilor asfixiante. Trei divizii inimice sunt în prima linie: divizia 2K> germană, 12 bavareză şi s9 ger­mană, socotite delà dreapta, Şiret, spre stânga, cale ferată. Rezistenţă nu se întâmpină mai de loc. Puţinii apărători ce mai întârziaseră prin şanţuri şi adăpos­turi, au fost sau prinşi sau ucişi. Restul fuge în neş­tire, care unde vede cu ochii.

Atacul german a reuşit. Frontul este spart, fiindcă nici o altă unitate rusă nu se găseşte în apropiere pentru a astupa spărtura : iar trupele româneşti ale armatei I sunt departe pe stânga Şiretului, la sud de Tecuci. Victoria păreâ sigură duşmanului; rămâneâ numai de mers înainte şi de complectat succesul. De­odată apare în faţa Germanului victorios, în pragul uşei ce-şi deschisese prin puterea pumnului său de fer, un duşman nou, un duşman pe care nu-1 aştepta‘şi nici nu-1 doreă şi despre care el ştia că se află departe de câmpul de bătălie ; un adversar ce aleargă să în­chidă spărtui’a lăsată de Ruşi şi care sosind în spa­tele fugarilor diviziei a 54 ruse îi primeşte, şi pe Ruşi ca şi pe Germani, în baionetele şi în focurile lor. Spăr­tura este închisă de piepturile Românilor, cari aler­gară într’un suflet de pe un mal pe altul al Şiretului. Ruşii cei rămaşi în viaţă răsuflă şi mulţumesc lui Dumnezeu că au scăpat. Germanii sunt surprinşi de noul adversar, dar nu se lasă prea mult impresionaţi şi abătuţi de neplăcuta surprindere şi aduc noui forţe pentru luptele următoare. Românii se pregătesc pe luptă desnădăjduită. „Ori ei, ori noi“ !.

Divizia 5 română, care, după marşul executat în cursul nopţei de 25—24 se află în dimineaţa de 24 Iulie, în regiunea Cosmeşti din deal şi Cosmeşti din vale, este rugată stăruitor de către Ruşi să le vină în ajutor.

Ea primeşte ordin şi delà comandamentul armatei I să meargă în ajutorul Ruşilor şi să restabilească

situaţia reocupând satul Străjescu şi înaintând până spre satul Ciuşlea.

Restul forţelor armatei I su ut dispuse, în această zi, astfel: divizia 2 roşiori, cu un regiment de infan terie şi un grup artilerie, ocupă malul stâng »al Şire­tului, respingând micele detaşamente inimice ce trecu­seră sau încercau a trece Şiretul pe malul stâng; divizia 9 ocupă malul stâng al Şiretului până la Băltăreţul, lângă podul Cosmeşti; divizia 5-a in regiunea Cos- meşti ; divizia 14 în Umbrăreşti-Tămăşeni, pădurea Dorasca: divizia U5 spre Matca; brigada călăraşi, fără cai, la Torceşti; artileria grea este o parte pe dreapta Şiretului pentru lupta de front, iar o parte ocupă po- siţia pe malul stâng al Şiretului, spre a bate în flanc şi în spate atacurile inimicului ce ar înainta spre Măraşeşti. '

Pe când se luau, la iuţeală, aceste dispoziţiuni pentru îndreptarea răului făcut de Ruşi, duşmanul nu stă pe loc; atacă mereu şi se apropie de satul Străjescu, pe care îl şi ocupă gonind repede, de acolo, pe puţinii Ruşi ce se mai găseau. In după prânzul zilei de 24 Iulie, cele dintâi trupe sosite în ajutor, reg. 8 Buzău şi cu reg. 3 vânători, primesc ordinul să restabilească iute situaţia rusească. Ele merg la atac, susţinute şi de unităţi din reg. 32 infan­terie. In vederea acestei lupte s’au luat informaţii de la comandanţii Ruşi despre situaţie ; ei au dat asigurarea că satul Străjescu este ocupat şi ţinut de trupele lor, ca şi restul frontului. Trupele noastre înaintează, deci, spre sud fără prea multă pază. Deodată sunt primite cu o ploae de focuri de arme şi mitraliere, care înjumătăţesc primele noastre trupe, într’o clipă. Ruşii fugiseră şi nici măcar nu anunţaseră şi nici nu ne-au spus când au fost întrebaţi spre a se pnteâ lua măsurile cerute de noua situaţie. După mai multe încercări neisbutite, făcute de ai noştri, de a se înaintâ spre Străjescu, s’a renunţat şi s’a ocupat satul Doaga şi malul sudic al pârâului Gârla Morilor. Abiă aşe­zaţi pe aceste poziţii şi duşmanul începe, înspre seara zilei de 24, iarăşi un bombardament înverşunat asupra întregei poziţii. Vedeâ el cu necaz, că deşi a spart frontul, deşi au fugit Ruşii din faţa lui, totuş frontul s’a refăcut

si încet-încet începe să se închege şi să capete tăria ne cesară pentru a rezistă. Bombardamentul lor înverşunat şi plin de necaz îşi avea deci explicaţia. Voiau să ne spulbere şi pe noi, puţinele trupe ce aveam noi acolo, înainte de a ne veni în ajutor şi celelalte forţe de pe malul stâng Trei atacuri date, în noaptea de 24 — 25 şi în dimineaţa de 25 asupra satului Doaga, sunt decimate de ai noştri. Câţiva prizonieri ne rămân în mâinile noastre si nu mică a fost mirarea si nedumerirea lor văzând căy » vsunt prizonieri ai Românilor, iar nu ai Ruşilor. Lor aşă li se spusese, că vor luptă numai cu Ruşii, cari de fapt nici nu vor prea luptă, ci vor face o numai aşă, de formă, iar apoi se vor retrage, şi când colo, găsesc în drumul lor pe Români, şi încă cum ?

In ziua de 25 Iulie, delà ora 8 !il bombardamentul poziţiilor noastre, ocupate de divizia 5, este îngrozitor ; dar artileria duşmană este puternic contrabătută de a noastră, care ne pregăteă atacul nostru ce trebuiă să se deà pela 11, înspre Străjescu-Ciuslea. Acest atac al nostru nu s’a mai putut face, căci inimicul, enorm superior nouă, ne a luat înainte şi ne năpădeşte şi cu massele şi cu focul lui. Atacurile duşmanului asupra frontului ocupat de divi zia 5-a română, sunt înecate în sângele atacatorilor ; câmpul dintre Străjescu şi Doaga este negru de cadavrele duşma­nilor. Inimicul găseşte, însă, la dreapta poziţiilor noastre un Ioc prielnic pe unde atacurile lui pot pătrunde şi anume pela Bisigheşti şi Moara Albă, care eră ţinut de trupe'ruse, divizia 71 rusă, şi cari au fugit mâncând pă­mânt înainte chiar de a veni atacul inimic. Iată dar că frontul ţinut de Ruşi devine o parte slabă a frontului şi va fi utilizat de Germani şi acuma şi mai pe urmă, pentru a reuşi. Se vor menţine, deci, prin atacuri de front, tru­pele române pe poziţiile lor; iar atacul decisiv se va.dă acolo unde sunt Ruşii.

Pe când trupele române rezistă eroic şi râd chiar de neputinţa duşmanului şi de svârcolirile lui, deodată pela ora 13— 14 vine vestea că, pela Bisigheşti şi pela Moara Albă, coloane puternice germane, găsind locul liber, prin plecarea Ruşilor, au păstruns frontul, se ridică spre nord, şi că s’a rupt şi legătura cu divizia 13 rusă, ce se află la dreapta diviziei 71.

Divizia 5 a română, pentra a nu fi întoarsă şi tăiată, ordonă trupelor sale delà aripa dreaptă a ei să se retragă, pe eşaloane şi să ocupe marginea de sud a pădurii Că lini, formând astfel un front oblic faţă de cel precedent

Până în seara zilei de 25 şi apoi în tot cursul nopţei de 2 5 —26 Iulie, inimicul bate cu sute de tunuri frontul nostru, acoperind întăririle cu zeci de mii de obuze şi îneacă trupele noastre cu gaze asfixiante. Trupele române, însă, luptă şi rezistă cu o energie care a îngrozit pe duş­man. Nici nu-şi mai lepădau măştile delà nas, dar nici nu închideau un ochiu măcar zi şi noapte. Cu lopata într’o mână şi cu puşca în alta, aşa stau de două zile fără răgaz.

Înspre miezul nopţei de 25 -2 6 , s’a ordonat de către comandamentul român părăsirea satului Doaga şi ocu­parea marginei de sud a pădurei Prisaca, delà liziera nord a satului Doaga, aceasta pentru a economisi trupele şi a le sustrage focului ucigător şi a gazului otrăvitor.

Pentru a se închide golul lăsat de divizia 71 rusă, la dreapta divizii 5-a română, s ’a ordonat diviziei 9 -a română să iuţească marşul şi să ocupe cât mai neîntâr ziat acel front; iar trupe din divizia 14 română să se aşeze ca rezervă in spatele diviziei 5-a română.

In noaptea de 26 — 27 Iulie, o brigadă din divizia 9 a mergând fără nici o oprire, aleargă într’un suflet şi ajunge la timp pentru a ocupă golul lăsat de divizia 71 rusă, mai înainte ca răul să nu se mai poată îndreptă.

Frontul este iarăş constituit, închegat ; iar Germanii şi de data asta sunt înşelaţi în aşteptările lor.

Divizia 9 română, abia aşezată pe poziţiile sale şi înainte chiar de a fi putut să-şi recunoască bine îm­prejurimile. este şi luată în primire de focul distrugător al duşmanului şi de atacurile lui violente Focul acesta des- lănţuit pe la ora 17, în ziua de 27, a fost scurt ca du rată, dar de o violenţă fără asemănare. Se păreă că se scufundă pământul şi că văzduhul s’a aprins de numărul exploziilor. Ai noştri, însă, stau ca o stâncă de granit la locurile lor, tupilaţi în găurile şi în şanţurile ce abia şi le croiseră, în fugă, din puţinul timp liber ce-1 avusese. Pela ora 18,30 valurile infanteriei duşmane se văd por­

100

nind, iar artileria duşmană îşi lungeşte tragerea. Obser vatorii dau alarma; ai noştrii scot capul şi moartea în­cepe să secere cu nemiluita în dreapta şi în stânga, în sus şi în jos, printre duşmani. Ruşii delà dreapta dau să fugă, însă, unităţi de infanterie şi una companie de mitra liere din reg. 34 al nostru, se şi reped ca zmeii şi asupra Ruşilor şi asupra Germanilor (erau în faţa diviziei a 9, a noastră, două divizii germane, a 76 rezervă şi a 89 erzatz). Prin avântul lor trupele noastre târăsc şi pe Ruşi, şi cu toţii se reped năprasnic asupra duşmanului. Sclipirea baione­telor a alor noştri iau ochii şi minţile Nemţilor şi într’o clipă s’au făcut nevăzuţi fugind pè nerăsuflate. Compa­niile noastre' pătrund dincolo de poziţiile inimicului şi fac prizonieri mai mulţi de cât sunt ai noştri la număr.

In acelâş timp, un alt atac tot aşă de bogat în re­zultate este dat de către un batalion din reg. 36 în contra unei puternice coloane inimice, ce reuşise să se vâre între două subsectoare ale acestui regiment. S ’au várit ei cum s’au vârît, dar când au fost atacaţi de voinicii noştri,

‘ acolo au rămas cu toţii. Prea puţini au scăpat cu fugă. Forţe mari inimice ne contraatacă, însă, şi ne forţează a ne retrage ; rezervele noastre intervin. Luptele se continuă fără pic de răgaz, piept la piept, luptând numai cu baio­neta şi cu grenada.

Dar aceste lupte desnădăjduite, pe viaţă şi pe moarte, ne costau şi pe noi mari sacrificii atât în trupă cât şi în ofiţeri. Cu sutele curgeau răniţii înapoi ; cu sutele erau

'morţii înşiraţi, la locurile lor de luptă, neclintiţi de la postul lor, iar ofiţerii se împuţinau la fiecare atac. Dar lupta se ducea dârz. fără nici o slăbiciune din partea noastră. Regimentul 34 inf., în special, abia mai are efec­tivul unui batalion ; dar şi mulţi duşmani au fost trimişi pe lumea cealaltă. Pe la ora 22 atacurile inimicului slă­besc, în parte.

Pentru ziua de 28 Iulie se pregăteşte un mare atac al trupelor noastre, divizia 5 şi 9 şi câteva unităţi din div. 14, cu a 71 rusă ce fugise de pe front şi care abia se putuse strânge ceva din ea. Trupele diviziei 9, la dreapta, în legătură cu acelea ale diviziei 5, la stânga, se pregătesc pentru atacul ce trebuia să aibă loc pe la

101

ora 7. Din timpul nopţei de 27-2S , pe la ora 1, însă, inimicul porneşte el la atac cu o vigoare sălbatică, fără a-şi luă în seamă pierderile care se puteau numără cu miile. După o violentă bombardare de peste două cea­suri ' infanteria lui porneşte la atac, dar abia eşită din şan­ţuri, este şi ţintuită pe loc. Contraatacurile trupelor noas­tre îl dau peste cap şi pornim noi la luptă ofensivă Divizia 5 îşi îndreaptă atacul asupra satului Doaga, iar a 9-a în spre Bisigheşti şi Moara Albă. Sgomotul eră in fernal ; sute de guri de foc băteau poziţiile şi erau bă­tute de alte sute de piese; apoi mitraliere, puşti mitra liere, grenade, arme, gaze asfixiante, bombe de aeroplane, etc. etc. Toate trăgeau zeci de mii şi mii de mii de proec- tile unele în contra altora. Totuş trupele noastre reuşesc a înaintă cu atacul până la a înconjură satul Doaga din trei părţi. Inimicul abia mai rezistă. încă o sforţare şi s’ar fi ocupat satul Doaga de către divizia 5, şi Bisigheştii de către divizia 9. Artileria noastră grea, de pe malul stâng al Şiretului, din dreptul satelor Satul Nou şi sud de Furr ceni, trage fără răgaz, ceasuri întregi, bătând în flanc şi în spate adâncile coloane duşmane. Cu sutele cad morţii şi răniţii la el, când vin loviturile noastre şi iau în lung şiruri întregi din duşmanii ce sunt ca puhoiul. Dar alţii vin în rânduri în locul* celor căzuţi şi ei luptă din nou cu aeeiaş vigoare, cu aceiaş sălbătăcie,. Ai noştri au pentru un moment numai forţele angajate în foc ; celelalte sunt încă de­parte şi nu pot interveni decât mai târziu şi afară de aceasta avem o bubă mare la dreapta, de care trebue să ţinem mereu seamă : Ruşii. Atunci când luptele sunt mai în toiul lor ; atunci când succesele încep să se pronunţe clar în favo- rukiosţru ; atunci, în sfârşit, când ne este lumea mai dragă, tocmai atunci suntem lăsaţi în drum, tocmai atunci gă sesc ei că este mai bine şi mai sănătos să fugă de cât să lupte, şi mai bine să ne lase singuri cu flancurile des­coperite, când datoria lor de tovarăşi le cereâ să se ţie lipiţi una cu noi.

Diviziile 9 şi 5 îşi văd frumoasele lor regimente de­cimate, masacrate de puternice şi de neînvins focuri de mitraliere ascunse prin pădurici, şi ameninţate apoi de co­loane numeroase ce se strângeau în valea Susita. Regi-

mentül 9 Vânători cu unităţi şi cu resturi din regimentele 36 şi 34 infanterie atacă cu disperare înspre o pădurice plină de mitraliere (cota 59), dar duşmanii sunt prea mulţi şi ai noştri nu mai pot trece înainte. Asemenea şi atacul asu­pra satului Doaga este oprit la 100-200m .de sat şi ţintuit. Regimentele 3 vânători şi 8 Buzău se bat ca leii. Atacuri peste atacuri fără întrerupere, lupte cu baioneta, cu grenada, cu patul puştii, luptă voinicească, lovire cu pumnii, rupere cu dinţii. Inebunire! Dar în zadar; nu putem merge mai departe şi ne oprim pe punctele ce le câştigasem, Dar şi duş­manul este istovit şi mai ales îngrozit. La aşa ceva nu se aşteptase. Trebuia să aducă forţe noui, pentru nouile lupte ce le pregăteşte.

In ziua de 29 spre seară, se porneşte un nou atac al nostru, spre acelaş obiectiv. Aceleaşi mijloace, aceleaşi energii supraomeneşti desfăşurate, aceleaşi pierderi, acelaş rezultat negativ. Duşmanul aduce mereu forţe pe câmpul de bătălie, aduce şi cu trenul şi pe jos şi cu automo­bilele. El îşi îndreaptă acuma atacurile asupra trupelor ruseşti delà dreapta diviziei 9 română, căci acolo este mai lesne, şi din câteva focuri le şi pune fugă. Dreapta divi­ziei 9 este iarăş descoperită şi frontul este iarăş rupt. Trebuiesc noui forţe trimise, de Ia noi, pentru a umple golul, mai ales că înaintarea duşmanului se accentuiază şi ameninţă să ocupe Mărăşeştii. Resturile Reg. 40 inf. şi Reg. 9 Vânători sunt în sat şi împrejurimi şi se pre­gătesc a-1 primi pe duşman, cu toată cinstea cuvenită şi a muri, mai bine, pe poziţie de cât să-l lase pe duşman să treacă înainte. La dreapta diviziei a 9 română şi pentru a astupă golul lăsat de Ruşi, şi în această parte, este tri­misă grabnic, divizia 13 română. Abia soseşte pe poziţia ordonată şi chiar în ziua de 30 Iulie această divizie este atacată pe întregul său front ; .dar duşmanul este respins cu mari pierderi. Şi de data aceasta şi în această parte nu le-a mers Nemţilor, căci nici aici nu au găsit în calea lor pe Ruşi. cari să fugă, ci pe Români, cari au stat neclintiţi Ia locul lor de cinste. Divizia 5 apără acuma capul de pod delà Cos meşti. Inimicul îşi pregăteşte un mare atac în această direcţie, pentru a rupe trupele noastre de Şiret. In vede­

lé©

rea acestui atac. aflat din spusele mai multor prisonieri, se iau şi la noi toate măsurile cuvenite.

In tot cursul zilei de :> 1 Iulie şi 1 August duşmanul nu mai atacă. In aceste zile nu a fost nici o luptă, decât mici acţiuni de patrule şi din când în când cădea câte o lovitură de tun. Eră o linişte cu totul neînţeleasă mai ales după focul din zilele precedente. Eră o linişte şi binevenită dar şi îngrijorantă, căci o presimţiam că este liniştea premergă­toare furtunei. Şi aşâ a şi fost. In ziua de 1 August pe Ia ora 14 inimicul începe bombardamentul, la început mai rar, dar în curând înteţindu-1 până a atins culmea. Tot pământul este răscolit,mii şi mii de bombe cad într’un minut pe întregul front. Obuze lacrimogene, gaze asfixiante, fum negru îne- căcios ce se rostogoleşte înaintea inimicului, bombe de tranşee, bombe de mână, focuri de artilerie de toate ca­librele, până la 305, sute de mitraliere şi mii de puşti mitraliere se abat asupra frontului nostru, dar în special asupra celui ocupat de resturile diviziei 5, din capul de pod Cosmeşti. Pe la ora 19.45 tragerile duşmanului se lungesc şi ,bat şi malul stâng al Şiretului, podul şoselei şi căei ferate şi posturile de comandă ale marilor unităţi de sus de pe mal. Apoi, pe la ora 20, infanteria inimică, sub protecţia ravagiilor făcute de artileria sa şi de gazele asfixiante, precum şi sub aceia a valurilor de fum ce o preced, porneşte la atac în masse compacte. Punctul de contact al regimentelor 8 şi 9 de infanterie a fost atacat de forţe superioare unei brigade şi cari curând reuşesc a ne în­frânge resturile acestor două eroice regimente, cari de opt zile luptă fără nici un răgaz cu forţe mai mult ca înzecite. Numărul lor a scăzut în luptele precedente atâta de mult, faţă de cel normal, încât s’ar puteă numi umbre de re­gimente, căci din toţi dacă s'ar puteă formă un batalion şi încă ar fi prea mult. Acuma sunt isbiţi şi mai puternic de co­loanele duşmane noui venite si ai nostrii nevoiţi sunt săI » ♦ »cedeze poziţia ce li se încredinţaseră, Duşmanul atacă mereu, lărgeşte spărtura făcută, întoarce dreapta regimen­telor 9 şi 32 infanterie şi dreapta regimentului 8 infan­terie, merge victorios înainte, respinge uşor contraatacu­rile noastre şi ne, copleşeşte şi cu numărul şi cu focu­rile sale.

Lupta ordonată, pe un front oarecare, încetează şi se tran­sformă în zeci de alte lupte mai mici, prin boschete, pe după copaci, prin căsuţe izolate, pe câte o movilită, unde ai noştri în mici grupe, nevoind să să predea, luptă cu ultima disperare, cu puhoiul duşman. Ce frumqs rol are ba io neta, patul puşcii, pumnii şf/dinţii în aceste lupte. Corp la corp! Da! Dar adevăratul corp la corp s’a întâmplat aci, când Bavarezul negustor s’a simţit înşfăcat de vign roasele şi vânjoasele braţe ale soldatului-ţăran român,

Duşmanul atacă cu alte coloane, cel puţin tot aşa de puternice, şi mai departe spre dreapta diviziei 5 şi stânga diviziei 9-a, adică pe la pădurea Călini, la punctul de !e gâturi a! acestor două divizii. El pătrunde printre aceste două unităţi şi rabătându-se cu majoritatea forţelor spre est, caută a încercui brigada 9 inf., între acest atac şi acela care pornise dinspre satul Doaga. Lupta este aci un amestec de încăerări, încolăciri, străpungeri cu baioneta, loviri în plin cu grenadele, fără nici o ordine, fără nici un plan, decât numai de a ucide câţi mai multi duşmani. Puhoiulj » »ne îneacă! Resturile diviziei se retrag tocmai lângă pod Duşmanul este aproape. Ultimul batalion din rezerva di­viziei, 111/54 inf. aleargă, şi încearcă un contra-atac pentru a mai întârziâ înaintarea duşmanului. Acest atac dai»cu toată desperarea, de către neînvinşiî copii ai Roma nului, reuşeşte a opri pe inimic pe linia podului mic de pe şosea şi la cotul Sireţelului, sud de Cosmeştii din Vale.

Divizia 14 română soseşte pentru a înlocui resturile extenuate ale diviziei 5 română. înlocuirea se face în cursul zilei de 2 August In aceeaş zi, pela ora 22, duş mânui atacă din nou, voind să dea peste cap ultimile resturi ale diviziei 5, dar găseşte înaintea sa întregile şi odihnitele trupe ale diviziei 14 române, cari resping uşor atacul duşman, cu toate că violenţa atacului nu avea nimica mai prejos din acela al zilelor precedente. Cum, însă, lupta putea să aibă şi altă soartă,ş s’au luat dispo ziţiuni de a se arunca în aer podul şoselei şi căei ferate delà Cosmeşti. La ora 4 , în ziua de 2 August, frumosul şi măreţul pod, ce legă ambele maluri ale Şiretului, sare în aer cu un zgomot asurzitor, care ne pătrunde până în inimă!

i(i'4r

lUá

Divizia 5 română a intrat în luptă la 24 Iulie după prânz, alergând într’un suflet să închiză spărtura lăsată de fuga diviziei 34 rusă. Dele 24 Iulie până la 2 August, timp de 9 zile, a luptat fără întrerupere zi şi noapte re­zistând atacurilor de zeci de ori superioare ale unui duş­man înveninat şi îmbătat de victoriile ce le avusese până atunci. Aceste lupte nu se vor uită niciodată, vor fi totdea­una vii în sufletul Românilor şi vor formă titlurile noas­tre de glorie cu cari ne vom făli în viitor. Divizia 5 când a ajuns în zonă de odihnă şi refacere, abia mai număra vre o 5000 oameni, din frumosul efectiv de a proape 18.000 cu care plecase la luptă. Numărul ofiţe­rilor rămaşi în front abia atingeă o treime din întregul efectiv ce avusese ; restul erau morţi ori răniţi prin spitale. Inimicul, înşă, înverşunat, nu se opreşte pe rezultatele mici de câştiguri de teren ce obţinuse. El doreşte vie torié decisivă, complectă : ruperea frontului, prăbuşirea lui şi ocuparea Moldovei. El îşi îndreaptă din nou lo­viturile* sale acolo unde are mai mulţi sorţi de izbândă, spre frontul ocupat de Ruşi, la dreapta unităţilor române In ziua de 1 August, odată cu marea ofensivă îndrep­tată asupra diviziei 5 delà Cosmeşti, Germanii au pornit pela aceeaş oră — 14 — un violent bombardament şi a supra trupelor ruse dinspre satele Crucea de jos şi Crucea de sus, spre punctele Chicera, cota 334 şi 283. Ruşii pără sesc curând poziţia, chiar numai în faţa bombardamentului, neaşteptând atacul infanteriei duşmane, care şi ocupă înălţimea 334. Divizia 10 a noastră, însă, care se găseă în apropiere, venită pentru a înlocui pe Ruşi, se repede să astupe spărtura. Regimentul 10 vânători care eră mai aproape şi cu regimentul 38 infanterie încep lupta cu duşmanul. împrejurul cotei 334 au Ioc acţiuni de o în­verşunare neînchipuită. Înălţimea este reluată şi pierdută de mai multe ori, până rămâne definitiv a trupelor noas­tre. Coastele înălţimei erau acoperite de cadavrele luptă­torilor şi abea te puteai mişcă fără a călca pe ele. Lupta a fost în total de 6 ore, căci la ora 20 duşmanul îsi în cetează atacurile ; dar câtă vărsare de sânge în acest scurt timp ! i

lUB

Germanii văzând că nici pe aici nu pot trece, se întind şi mai departe spre vést. dar trupele române ale diviziei 10 le es mereu în cale şi îi opresc în pragul victoriei lor.

In ziua de 2 August, pela ora 20, inimicul începe din nou, un furios bombardament asupra frontului divi­ziei 10 şi apoi atacă asupra cotelor 334 şi 283. Fuga Ruşilor delà dreapta înlesneşte şi de data asta atacul duş­manului şi forţează dreapta diviziei 10 să se îndoae. Re­gimentul 10 vânători, rezerva diviziei, atacă iarăş cu des­perare şi opreşte pe duşman în înaintarea sa Dar vifo­rosul bombardament duşman a rupt toate legăturile noastre telefonice şi artileria noastră nu ne mai poate ajută aşă cum ar fi dorit, totuş luptele infanteriei şi în special ale regimentului 10 vânători, reuşesc a respinge pe duşman şi a ne păstră poziţiile. Luptele au durat toată noaptea

Şapte atacuri în şir, fără pic de răgaz, au dat duş manii asupra poziţiilor noastre de deasupra satului Stra- oani şi tot de atâtea ori au fost respinşi, înecaţi în sân gele lor şi puşi pe fugă.

Greşiseră drumul Germanii, după cât se pare, căci şi aicea au dat peste Români în loc să găsească Ruşi !

Inimicul îngrozit de atâta rezistenţă întâlnită în calea sa şi de atâta dispreţ de moarte din partea Românilor, nu mai are curajul să atace până când nu va aveă forţe cu mult superioare. In zilele de 4 — 5 August nu mai are loc decât bombardament de artilerie şi mici atacuri parţiale, de mici unităţi, fără nici un rezultat, deosebit. El se pregăteşte, însă, pentru o altă mare acţiune delà care speră să aibă tot succesul de care are absolută nevoe.

Situaţia armatei I, între 3 — 6 August, este urmă­toarea, începând delà stânga sa de unde se uneşte cu dreapta armatei VI rusă : din dreptul satului Suraia şi până lângă Cosmeştiî din deal, pe malul stâng al Şire­tului, se află corpul de cavalerie, descălicat şi care are ca rezervă câteva unităţi de infanterie din regimentele 41 I 71 şi 57 ■ 58. Delà Cosmeştii din deal şi până la satul Mânăsîioara sunt diviziile: 14, 9, 13 si 10 române; apoi de aci până la Voloscani, unde se face legătura cu

1§7

stânga armatei II română, este corpul 8 armată rus. In spate se găseşte ca rezervă divizia 15, neintrată încă în foc şi divizia 5 în refacere, apoi alte uniţăţi din corpul I armată care se apropie de câmpul de bătae, între cari divizia 11.

Intre 3 şi 6 August, sforţările duşmanului se mai potolesc. El este cu totul obosit şi pentru a aveâ noui succese, are nevoe de noui forţe. Mackensen aduce totul ce poate aduce şi le strânge pentru a aveâ o superiori­tate mare numerică. El pregăteşte acuma o nouă lovitură şi mereu trage nădejde de succes.

In adevăr, duşmanul după liniştea relativă din zilele de 3, 4 şi 5 August, porneşte în ziua de 6 August dimineaţa un înverşunat atac pe întregul front al diviziilor 14, 9, 13 şi 10 română, adică pe tot frontul armatei I, afară de acela de cavalerie. El şi-a îndreptat, de data aceasta, lo­viturile sale asupra trupelor române; dacă termină cu aceste piedici ce a întâlnit în calea sa, victoria este asigurată-

A strâns duşmanul forţe noui şi puternice cu care îşi încearçâ încă odată norocul. In faţa celor 4 divizii române se -găsesc grupate următoarele unităţi duşmane : divizii germane, 216, 76, 113, 79, corpul aípin, divizia 12 bavareză, divizii austriace, 301, 13 Suhütz, apoi o bri­gadă mixtă de Bulgari în satul Suraia şi alte unităţi din diviza 212 germană.

Prin urmare, în faţa celor 4 divizii române depe front, şi una în rezervă şi a corpului de cavalerie depe stânga Şiretului se strânsese peste 10 divizii duşmane, din care- 8 sunt germane. In faţa ultimelor unităţi ruseşti rămase pe front, delà armata IV rusă, între armata I şi II ro­mână, se găseau două divizii germane : 62 şi 217. Aceste unităţi aşteptau momentul proprice de a lovi pe Ruşi, de cari sunt siguri, atunci când Românii vor fi puternic ata­caţi de front şi deci când nu vor mai puteă alergă aşa uşor în ajutorul Ruşilor.

In dimineaţa zilei de 6 August, pela ora 6, duşmanul începe un bombardament de o violenţă ce întreceă pe toate celelalte de până acuma. Sute de guri de foc, peste 700, de toate calibrele, trăgeau cu nemiluita asupra po-

zişilor noastre, delà podul Cosmeşti până la Mânăstioara. Sgomotul erâ atâta de mare şi bubuiturile erau aşa de puternice, încât nici nu se mai puteau dèosebi loviturile unele de altele. Erâ ca într’un mare concert unde mii de muzicanţi cântă imnul morţii şi în care nu poţi deosebi instrumentele unele de altele, căci toţi cântă în a celas timp, fiecare în felul lui. Din când în când pământul se sguduià mai tare de credeai că se scufundă de explozia obuzelor de 305.

Mărăsestii ard. Aci stau resturile diviziei 9 românet y

care, delà 26 Iulie, luptă fără pic de răgaz.Pădurea Răzoare esté' răscolită şi aprinsă de miile

de proectile duşmane ; divizia 13 română, stă neclintită la locul de cinste.

Dealurile de sub Mânăstioara sunt înecate sub focul duşman ; dar divizia 10 română, stă dârjă în faţa duş­manului.

Artileria noastră trage si ea fără să-si mai numereö 1 y

loviturile şi fără se se mai gândească că ţevile tunurilor s’au roşit. Trebuie să arătăm puternicului inimic, că aici la Dunăre a găsit un adversar care nu se teme de ame­ninţările şi svârcolirile lui, nici nu se înfioară de răgetul lui. Sburau zecile de mii de obuze, duse de puterea nevăzută, cum zbor cârdurile cu miile de ciori în căutarea hranei lor. Iar mai sus de cât ele se vedeau sburând avioanele noastre ca nişte falnici vulturi ce au în paza lor apărarea de sus a aerului. Mai departe vântul lea­gănă a lene, molatic, un şir de baloane de ,unde ochiul ascuţit al observatorilor caută să surprindă orice mişcare a duşmanului, sau să descopere bateriile noui ce s’ar ivi •pe front.

Bombardamentul infernal se continuă, fără pic de răgaz, până pe la ora 9.30, când atacul infanteriei duşmane se şi deslănţueşte, începând cu divizia 9 care erâ şi cea mai obo­sită. Se atacă înspre satul Mărăşeşti şi fabrica de părchete Valuri dese de duşmani se strecoară, ca şi fiarele sălbatice, târându-se prin porumburi, spre poziţiile noastre. Artileria noastră trage cu maximum de iuţeală pentru facerea ba­rajului ; dar duşmanii se pot strecură, pe ici pe colo, şi întorc stânga reg. 9 vânători şi dreapta reg. 40 infanterie

şi Ie ocupă tranşeele. Trupele noastre se retrag pe mar­ginea de sud a satului Mărăşeşti, unde luptă cu toată înverşunarea. Aci, pe marginea satului, noi vom luptă până vom muri cu toţii, dar înapoi nu vom mai dă, căci aceasta este limita exfremă a retragerii, ce trebuie să o facem în cel mai rău caz. Dar această situaţie nu puteă conveni comandamentului român. El ordonă ca şi divizia 9, cu ultimele sale rezerve, să contraatace, să facă o întoarcere ofensivă şi să-şi reocupe poziţiile avute dimineaţa. Pçla ora 17.30, în urma unei violente pregătiri cu artilerie, trupele noastre, în special reg. 35, 34 şi 40 şi parte din 9 vânători se năpustesc asupra duşmanilor, ce înegriseră câmpul de mulţi ce erau. Ei cad ca o măciucă asupra inimicului din faţă şi îl dau peste cap, câştigând mult teren şi făcând sute de morţi duşmani ; dar şi ai noştri scad văzând cu ochii, iar duşmanii vin mereu, ca un puhoiu. In cele din urmă, spre înserate au fost nevoiţi să se retragă tot spre satul Mărăşeşti şi să-l ocupe solid, de unde nu-i mai poate scoate nimeni.

Pe frontul diviziei 13 română, bombardamentul se continuă fără întrerupere, iar pela 9.30 infanteria duş­mană apare, în rânduri dese, şi în şase valuri. Voiau duşmanii să ne extermine '’cu massa lor, să ne dărâme cu puterea lor. • /

Au uitat, însă, că ,,iubirea de moşie e un zid“ ce nu se dărâmă aşa uşor, cu una cu două. Pe frontul acestei divizii române sunt două divizii germane: 12 bavarez-3, şi 115 germană. Ele pornesc în valuri-valuri. şi profi­tând de porumburi şi târându-se, reuşesc a se apropia aault de trupele noastre. Aceste valuri, abia ajunse la vre-o 300 metri de poziţiile noastre, sunt ţintuite pe loc, prin focul artileriei şi mitralierelor ca şi al armelor. Alte valuri însă noui, sosesc din urmă, şi împing înainte pe cele ce se opriseră. Majoritatea se îndreaptă spre pă­durea „La'Răzpare“, cam spre dreapta diviziei. Duş­manul reuşeşte a pătrunde între regimentele 47 şi 51 de infanterie, şi poate pune mâna pe colţul de sud- est al pădurei ; apoi întoarce stânga regimentului 47 şi dreapta lui 51 şi cade în spatele batalioa­nelor delà aripele acestor regimente pe care le deci­

I l y

mează într’o clipă. Duşmanul începe să cânte victorie ; dar curând bagă de seamă că s’a cam grăbit, cu bu­curia. Rezervele diviziei 15, conduse de o mână pu­ternică şi de o minte ageră, se reped asupra duşma­nului, cu adevărată turbare. Unităţi din reg, 47, 48. şi 50, în total patru sau cinci batalioane, pornesc ia contra-atac, ca un vifor. îneacă, distrug, omoară, to­tul ce întâlnesc în cale şi alungă pe duşman cu peste 2 km. de liniile pe care el le avusese, şi chiar ajung la Suşiţa. Duşmanul fuge înfricoşat, lăsând mulţi prizo­nieri şi material, dar noi nu trebuie să mergem prea de­parte, căci planul general se opuneâ. Trupele noastre acoperite de glorie, se retrag liniştite spre vechile lor linii, aducând peste 400 prisonieri, 20 mitraliere şi o enormă cantitate de muniţiuni, arme, proviziuni, etc. întreg câmpul era acopent cu leşurile duşmanilor. Dar şi la noi pagubele erau mari. Sunt numeroase faptele eroice făcute de trupele noastre în aceste zile neui-' täte. Este însă, un fapt vitejesc fără seamăn, ca în basme, care trebuie spus, căci face cinste şi armatei, şi neamului.

Reg. 51 infanterie, când i ş a întors aripa dreaptă de către puhoiul german; avea la acea aripă compania de mitraliere a căpitanului Ignat. Cele opt mitraliere trag cu nemiluita în massele germane. Cu sutele se ceră ; dar duşmanul aduce mereu noui unităţi şi se apropie pas cu pas de poziţiile noastre. Tunurile duş­mane bat cu turbare spre poziţiile mitralierilor, dar ele bine ascunse nu suferă mari pierderi şi îşi con­tinuă mereu focul lor ucigător. Trebuia păstrată ..cu orice preţ“ poziţia, până vor sosi rezervele noastre la contra-atac. Aşa primise ordin căpitanul Ignat şi a executat acest ordin cu toată sfinţenia. Focurile in­fanteriei duşmane cad ca ploaia, iar ţăcănitul gloan­ţelor lovindu-se de scutul pieselor, ca şi ricoşetul lor, fac un sgomot asurzitor şi înfiorător. Servanţii mitralierilor, însă, nu se înfricoşează deloc. Trag într’una! Dar, unul câte unul, loviţi de gloaţele duş­mane, cad morţi lângă piesele lor. Alţii, delà tre­nul de luptă al companiei, vin m fugă să înlocuiască

111

pe cei căzuţi. Ochiul căpitanului îi supraveghează: iar liniştea ca şi siguranţa lui, îi conduce şi le dă încredere. Duşmanul, însă, se apropie târâş mereu; compania este de trei părţi înconjurată. Cadavrele duşmanilor îngră­mădite în faţa pieselor, la 1 — 200 metri de ele, adă­postesc pe ceilalţi duşmani ce se apropie pe brânci. Servanţii de la mitraliere se împuţinează văzând cu ochii, căzuţi morţi lângă piesele lor ; dar focul se con­tinuă fără întrerupere. Toţi ceilalţi de la trenul de luptă au fost aduşi să înlocuiască pe cei morţi ; nu­mai sunt alţii. Mormane de tuburi trase sunt pe lângă fiecare piesă. Ţevile sunt roşite; dar ca prin minune toate funcţionează bine, ca niciodată. Iată o mitralieră care a încetat focul. Căpitanul Ignat vede ca nu mai are cine să înlocuiască pe servanţii căzuţi. Dâ un ordin energic şi îndată sublocotenentul G-rigoriu, ce eră la companie, începe a mânui el mitraliera, care

; îneepii să ţăcăne iarăş ca şi mai înainte. In faţa că­pitanului, însă, o altă piesă încetează iarăş focul. Ul- timul servant e ucis. Atunci el se îndreaptă în fugă

[ la mitralieră, în locul trăgătorului căzut pe spate lângă piesă şi începe să o mânuiască ca cel mai dibaciu tră­gător, ca un fost instructor în această meserie. Cad duşmanii seceraţi, dar alţii, cu miile, le iau locul. Rând pe rând, una câte una, cele opt mitraliere tac ; trăgătorii rămânând îngheţaţi la piesă, cu mâna pe trăgaciu. Numai mitraliera căpitanului Ignat se mai aude câtva timp şi apoi cu toatele au încetat glasul lor încurajator pentru reservele noastre, ce se apropiau, şi ducător de moarte pentru duşman. Contra atacul nostru Teuşeşte şi duş­manul este spulberat. Atunci s’au găsit acoperite de către leşurile duşmanului toate piesele companipi de mitraliere a căpitanului Ignat, iar vitejii luptători ai noştri, trăgătorii ultimi, îngheţaţi cu mitraliera în braţe, pe când ceilalţi căzuţi unul lângă altul pe lângă pie­sele ce le serviseră. Căpitanul Ignat şi cu sublocote­nentul Grigoriu erau, fiecare, la câte o piesă şi „chiar murind ei na’u lăsat să le cadă arma din mână“.

Ce tablou duios şi cât de bine n« arată smMetal măreţ ce este în pieptul Românului !

112

Atacul duşman, aci. se potoleşte de tot, pe ia ora 14 şi nici nu i-a mai venit poftă, mult timp sa mai atace. Prea a fost prea bătaia ce mâncase.

La Divizia 10 bombardamentul este tot aşâ de înverşunat ca şi pe frontul celorlalte divizii. Atacul, însă, cu infanterie nu s'a produs de cât numai la stânga diviziei, la punctul de legătură cu divizia Iii. Dar acţiunea cea mai frumoasă a diviziei a 10 în a- ceastă zi memorabilă a fost ajutorul ce a dat diviziei a Li, delà stânga, şi anume prin contra atacurile ce adat mereu asupra duşmanului ce atacă atâta de înverşunat frontul diviziei. Li şi a 9. Regimentul 38 de infanterie atacă puternic pe inimic şi ajutat şi de unităţi djn Regimentele 33 şi 39 infanterie dă peste cap pe duş­man şi mută frontul delà centrul şi stânga diviziei cu mai mult de 700 m. delà poziţia ce o ocupau la înce­putul bătăliei. Numai divizia 10 a făcut în această zi peste 400 de prisonieri cu 4 ofiţeri şi 6 cădeţi, luând şi 8 mitraliere, multe arme şi muniţii nenumărate.

- Ziua de « August se sfârşeşte cu o mare victorie pentru trupele noastre. Duşmanul încercase în această zi a dă lovitura hotărâtoare asupra frontului nostru, dar n’a reuşit şi aceasta constitue ultima mare încer­care ce o face el aci. Numărul prizonierilor luaţi numai la 6 August de către diviziile 10, 13 şi 9 a întrecut de 1000, cari au defilat în ziua de 8 August. în Tecuci, prin faţa Augustului nostru Suveran. M. S. Regele.

In tot timpul zilelor celor mai grele, ale acestor bătălii M. S, Regele a voit să fie cât mai aproape de iubiţii Săi soldaţi, să-i vadă, să-i încurajeze şi să-i răsplătească. Bombardamentul era un infern, iar M. S. Regele primeă raportul operaţiilor şi dădeă înaltele Sale ordine, chiar delà postul de comandă al Ar­matei I, care fiind reperat, era bombardat cu furie de către duşman. Obuzele cădeau peste tot şi loveau chiar clădirea în care stă M. Sa.

Dumnezeu L ’a apărat şi n’i L ’a păstrat pentru fe­ricirea Ţării şi Neamului.

După această zi, terminată atâta de frumos pentru trupele noastre, duşmanul s'a liniştit ca prin farmec.

113

A lăsat numai tunurile lui să mai arunce asupra noastră otrava de care le erâ plin sufletul, dar infan­teria lui şi-a ţinut-o, cu multă îngrijire, ascunsă departe înapoi. El are acuma de lucru cu vindecarea rănilor ce i le-au făcut eroii noştri, şi cu complectarea go­lurilor. Târziu, în noapte, încet'încet, se potoleşte şi focul artileriei şi apoi totul reintră în liniştea pe care nu o mai gustasem de mai bine de două săptămâni.

Divizia 9, a noastră, extenuată, este scoasă de pe front şi înlocuită cu divizia 15. Eroii din divizia 9, atâţia câţi au mai rămas în viaţă, pot spune cu mân­drie, ca şi aceia ai diviziei 5-a, fără nici o teamă de a fi contrazişi: „Noi, cu tovarăşii, cu fraţii noştri, din a 5-a română, am ţinut piept duşmanului şi i-am spart delà început toate valurile ce el le aruncă asupra noastră. Noi suntem cari am luptat, la început singuri, zile întregi cu un duşman ce ne erà de mai multe ori superior. Noi am croit victoria delà Mărăşeşti şi noi am terminat-o împreună cu celelalte divizii surori 14, 13 şi 10“.

Divizia 9 retrasă depe front abia mai numără vre-o 4.000 de oameni, din cei aproape 18.000 cu care

? intrase în luptă. Aceştia, însă, reprezentau zilele noastre de glorie neştearsă, tot aşa ca şi ceilalţi din diviziile 5, 13, 10, 14, etc., etc.

Mai rămăsese din armata IV rusă, spre apus de divizia 10 română, încă două divizii ruseşti, sau mai bine zis resturile a două divizii ruseşti, căci cei mai mulţi fugiseră de pe front. Contra acestor două divizii se mai îndreaptă atenţia inimicului, căci numai acolo mai puteâ areă el oarecare succes. Dincoace, pe frontul ocupat de Români nu era mare nădejde de isbândă. In acest timp, diviziile noastre ce mai aveam, ultimele ale corpului I de armată, sunt îndreptate spre câmpul de luptă şi sunt destinate a înlocui şi ultimele forţe ruseşti ce se mai găseau între A. I şi II româuă. Atacurile duşmanilor chiar au precipitat această înlocuire. Cele două divizii ruseşti au fost atacate de numeroase forţe germane şi au şi fost date peste cap într’o clipă. Trupele germane au intrat ca o pană

s

114

între stânga armatei II română (divizia 3-a) şi dreapta diviziei a 10 română din armata I. Comandamentul român, însă, ia toate măsurile necesare şi înainte de a se desvoltă succesul lor, trupele române sunt şi s@- site pentru a închide ultima spărtură.

Delà 20 August, diviziile 2 şi 11 române sunt in­trate pe front şi au făcut, deasupra Muncelului, legă­tura cu aripa stângă a armatei II română.

La această dată, situaţia armatei I romană este următoarea, începând delà stânga : malul stâng al Şi­retului, din dreptul satului Suraia până în dreptul Cos- meştilor este ţinut de corpul de cavalerie, cu câteva uni­tăţi de infanterie ca rezervă. Delà Cosmeşti şi până la stânga armatei II sunt următoarele unităţi : divi­ziile 14, 15, 10, 2 şi 11. In spatele diviziei 11, şi în rezervă, se află divizia 13 română; tot în rezervă se află diviziile 5, 9 şi 4, ,precum şi câteva resturi din unele unităţi ruseşti, pe cari, însă, nu se poate deloc comptâ şi mai bine fără ele. (v. pl. 13).

Şi astfel trupele delà dreapta armatei I română şi-au dat mâna cu cele delà stânga arm. II română, formând aci, în această parte, un singur front româ­nesc şi apărat numai de trupe române, pe unde duş­manul în zadar îşi mai încearcă zvârcolirele lui, ca să treacă mai departe. Ruşii cari ne făcuseră atâta rău. mai ales în aceste lupte, au trecut în sfârşit la spatele frontului nostru şi aşă am putut fi 'siguri că ori unde va veni duşmanul, nu va mai puteâ pătrunde mai de­parte, mai ales fără luptă.

* **Pe când această mare epopee a românismului se

s cri à aci pe piatra nemurirei a cărţii Neamului cu sânge curs gârlă din mulţimea de eroi cunoscuţi şi necunoscuţi, în luptele delà Străjescu, Doaga, Mărăşeşti, Răzoare, cota 334, Muncelul etc. pe frontul armatei II, în acelaş timp, se desfăşură o dramă aproape tot aşă de mare ca şi aceia de pe frontul armatei I.

Şi aci, ca şi la armata I, atacă Germanii în masse mari, şi aci ca şi dincolo atacă mai ales poziţiile o cu-

IIS

: pate de Ruşi, sau acelea pe care Ruşii le părăsesc îna­inte ca trupele noastre să aibă timpul necesar să vie să le ocupe. Dar şi aci, ca şi la Mărăşeşti, vitejii

' noştriUsoldaţi au făcut admiraţia lumei, prin felul lor de a lupta, fie în defensivă fie în ofensivă; iar prin dispreţul lor de moarte şi prin rezistenţa lor la oboseli şi lai privaţiuni, prin disciplina lor neasemuită, prin spiritul de ordine şi de sacrificiu au trecut înaintea

; tuturor celorlalţi soldaţi dîn lumo.■ ’ Luptele pe frontul armatei II au început la 26.

Iulie, adică cu două zile mai târziu ca acelea delà ar­mata I. La această dată, situaţia armatei II română eră următoarea, începârd delà dreapta spre. stânga: divizia 7, revenită delà armata I, înlocueşte între 19-21 August, pe poziţie, corpul 40 armată rus, care nu mai voeşte să lupte. Dreapta diviziei merge până la pârâul Sar.ei (Doftana). Apoi frontul merge pela s. v. satului Slănic, prin satul Herăstrău, 2—3 km. vest de Clrozeşti. De aci începe divizia 6 până la Măgura Caşinului, apoi divizia 8 până la pârâul Turbure. Urmează divizia 12 pe dealul Lepşa; divizia l-a care tae Putna şi se termină cu divizia 3 a până la Ireşti, unde face le­gătura cu corpul 8 rus. (v. pl. 14.)

Toate forţele armatei" II sunt în linie, fără nici o rezervă în spate. Lovitura inimicului va puteâ, deci, aveă la început, succes ori unde s’ar da.

Trupele ruseşti retrase de pe front, (corpul 40 armată), ca şi altele, stăteau în spatele diviziei 7-a a noastră şi prin comunele âe pe valea Trotiişului şi ser­veau drept spioni Germanilor şi Austriacilor. Ofiţeri austriaci şi germani, veniţi la Ruşi, petreceau toată noaptea cu ofiţerii ruşi şi apoi plecau conduşi de ei, bine înţeles ducând şi toate informaţiile ce culegeau. Noaptea se vedeau foarte multe semnale luminoase, con­vorbiri, între frontul german şi trupele ruse dinapoi ; au fost găsite linii telefonice cari duceau direct în tran- şeele inimice. Afară de aceste legături, de trădare, strânse, cu duşmanul, trupele ruseşti bolşeviste mai căutau să răspândească zâzanie şi în trupele noăstre. Ei făceau dese întruniri sgomotoase în Tg. Ocna, în

116

Tg, Trotuşului şi în multe alte localităţi şi căutau a atrage în cercul lor şi pe ostaşii români, mai ales pe aceia delà coloane. Ostaşii noştri, însă, au respins cu indignare orice propunere de aceasta murdară şi' cri­minală şi nu puţine au fost incidentele întâmplate din discuţiile aprinse dintre Ruşii propagandişti şi soldaţii români. Aceasta este adevărata valoare a soldatului ţăran al nostru, banul simţ, spiritul de ordine şi de dis­ciplină şi respectul legilor.

S’au luat măsuri energice de către autorităţile noastre militarp pentru gonirea cât mai repede, şi mai departe înapoi a acestor focare de necinste, de desfiâu şi de trădare ; dar duşmanul bine informat in toată clipa, a şi început atacul său asupra armatei l l-a.

Primul obiectiv eră pentru el valea Totuşului cu orşaele Tg. Ocna şi Tg. Trotuşului. Prin ocuparea a- cestor puncte se puneă mâna şi pe ultimele surse de păcură ce ne mai rămăseseră delà Moineşti, şi pe ul­tima mină de sare, delà Tg. Ocna. Această din punct de vedere economic naţional. Din punct de vedere, însă, milităresc el obţineă rezultate incalculabile: se interceptâ singura cale de aprovizionare a armatei IX rusă, care se întindeă pe frontiera muntoasă din sectorul Moldovei; se întorce à întreaga aripa dreaptă a armatei II română, şi care în acelaş timp ar fi fost forţată, în condiţii dezas­truoase pentruca, a şi părăsi poziţiile câştigate victorios în munţii Zăbrăuţi lor şi a începe o retragere precipitată spre Valea Trotuşului şi apoi spre Şiret, sub' ameninţarea continuă a duşmanului ce ocupase deja această vale. Ar fi fost dezastrul, aşâ cum Ta plănuit Mackensen.

Dar socoteala a eşit cu totul altfel !. S’a vândut prea de vreme blana ursului din pădure.

Bombardamentul pe întreg frontul armatei II, în­cepe în ziua de 25 Iulie. El este, însă, mult mai in­tens în sectorul corpului 4 armată şi anume în sec­torul ocupat de curând de divizia 7, după plecarea Ruşilor. Regimentul 16 infanterie care nu apucase încă să-şi facă adăposturi cum trebuie, a suferit foarte multe pierderi de acest bombardament care cutremură pă­mântul de exploziiile obuzelor ce te asurzeau cu zgo-

117

moţul lor. Acest bombardament, cu aceiaş intensitate nebună, se continuă fără nici a oprire, toată ziua de 25 Iulie, noaptea de 25 — 26 Iulie şi ziua de 26 Iulie. In această zi, pela ora 18, duşmanul porneşte la atac şi cu infanteria, hu forţe superioare, îndreptându-se spre divizia 6 şi 7 română. Regimentul 16 infanterie, care suferise pierderi mari din cauza bombardamen­tului, este acum atacat de forţe de trei* ori superioare lui şi după lupte îndărătnice, este forţat să se retragă aproape înjumătăţit. Legăturile toate telefonice fiind şi rupte, din cauza bombardamentului, nu s’a putut a- nunţă artileria pentru a face barajele necesare. întregul front al diviziei 7 este nevoit a dâ înapoi, în această zi, cu aproape 800 metri delà poziţiile sale.

Pe frontul diviziei 6, asemenea, atacurile sunt cople­şitoare.. In urma bombardamentului, cu sute de tunuri şi cu gaze asfixiante, frontul este zdruncinat, aşa că atacul cu infanterie al duşmanului este foarte mult înlesnit. Bri­gada 12 infanterie şi cu reg. 7 vânători primesc prima lovitură şi aupă o rezistenţă desperată, sunt forţate a dâ înapoi cu mari perderi. Contra-atacurile date de reg. 12 infanterie întreg la divizia 6-a şi de un reg. de marş la divizia 7, nu îndreaptă de loc situaţia. Duşmanul erâ prea numeros şi prea bine informat despre toate mişdările noastre.

; Pe frontul diviziei 8 atacurile au fost mult mai slabe şi au fost curând oprite de focurile artileriei noastre. *

In ziua de 27 bombardamentul duşman continuă cu aceiaş înverşunare asupra nouilor noastre poziţii şi atacurile cu infanterie asemenea urmează curând. Ambele divizii, 7 şi a 6, sunt nevoite să mai cedeze încă faţă de superioritatea zdrobitoare a duşmanului. Toate contra-atacurile date sunt de prisos. Ele se pră­buşesc în faţa forţei şi a trădărei.

Pentru a se vedeâ superioritatea duşmanului din faţa armatei II, notăm aci forţele cari la această dată se găseau în faţa sa: divizia 225 germană, div. 70 honvezi, brig. 15 rezervă bavareză, şi un batal, vâ­nători wurtembergezi, divizia 7 cavalerie austriacă,

di y. 117 germană, div. 8 cavalerie austr., div. 37 şi 71 honvezi, div. 1 cav. austr., divizia 218 germ., div. 217 germană, reg 3 grenädieri, reg. 59 german şi div. 62 austriacă. Adică, în total : 5 div. germane şi 7 divizii austriace.

In ziua de 28 atacurile duşmanului continuă cu aceiaş înverşunare, dar, pe când pe frontul diviziei 6 s’au mai liniştit niţel, din contra pe acela al div 7-a el s’a înteţit şi mai mult. Toate obstacolele sunt dis­truse, unităţile noastre sunt mereu împinse înapoi, con- tra-atacurile noastre sunt date peste cap şi duşmanul Înaintează pas cu pas şi sigur spre obiectivul urmărit : valea Trotuşului.

In*ziua de 29 presiunea este atâta de mare pe frontul brigádéi a 14 şi pierderile ei sunt aşa de mari, încât orice speranţă pare a fi pierdută, de a mai putea opri pe duşman până la Trotuş. Se aduc, însă, întăriri şi de către noi şi anume singurile de cari mai dis­punem : brigada de grăniceri, luată delà armata I ro­mână, deşi era mare nevoie de ea şi acolo ; batalionul vânătorilor de munte, şi o divizie de cavalerie. Cu a- ceste ajutoare se proecteazâ un mare contra-atac asu­pra inimicului, care ajunsese în seara zilei de 29 Iulie, pe înălţimile ultime de deasupra Trotuşului — cota' 789 — iar cu patrulele sale începuse a scormoni prin comunele Poeni şi Mosoarele şi se îndreptă şi spre Tg. Ocna. Contra-atacul proectat era ultima speranţă, dealtfel foarte slabă, căci situaţia era disperată. Tru­pele noastre bătute şi subînjumătăţite în lupta de patru zile, cu forţe duşmane împătrit superioare, abia mai ţineau poziţiile ordonate. Trotuşul erâ ca şi în mâinele duşmanilor. Tunurile lui băteau cu înverşunare calea ferată, gările şi şoseaua naţională pe unde puteau sosi ajutoare. Se şi luase măsuri de a se trece pe malul stâng al Trotuşului, dacă contra-atacul nu ar fi reuşit. Xici o altă rezervă nu mai puteâ fi trimeasă aici, fiindcă armata I română le absorbeâ pe toate, situaţia acolo fiind cel puţin tot aşă de grea ca aici.

Se păreă că planul duşman, de a cuceri şi restul ţării, este pe jumătate de a se înfăptui. Duşmanii stri-

118

119

gau victorie, şi se îndemnau unii pe alţii să zorească la Trotuş, care era sfârşitul primei lor etape de lupte înverşunate, dar pline de succes. încă un pas, pentru a coborâ de pe ultimul deal şi au şi sosit la ţinta lor. Planul lor ar fi fost executat aproape întocmai.

Deodată, ca din senin, o furtună îngrozitoare se abate asupra duşmanului, şi zeci de trăsnete cad peste capul lui buimăcit şi înebunit de spaimă. Intr’o clipă victoria lui se transformă în înfrân­gere ruşinoasă, şi aceiaşi victorioşi Bavarezi cari cu un cinci minute mai înainte mergeau cântând gata a intra în Tg. Ocna, fug acuma, mâncând pământ, sus ia deal, spre culmile de unde veniseră şi aruncă, în fuga lor nebună şi dezordonată, arme muniţiuni, totul ce îi împiedică, pentru a fugi mai repede, pentru a scăpă de moartea ce li s’a arătat în faţă şi care îi ur­măreşte rânjind şi neertător.

Batalionul vânătorilor de munte a făcut această mi­nune. Un singur batalion, da ! dar aceşti o mie şi o sută de soldaţi vânători de munte, sunt toţi adevăraţi eroi. Ei sosesc delà Târgul Neamţul unde s’au pregătit în tot cursul primăverei şi începutul verei, urcând toate râpele şi scoborând toate prăpăstiile în fiecare zi de mai multe ori. Ei au trăit în aerul curat al munţilor şi s’au adăpat la trecutul plin de glorie al strămoşilor noştri. Iar acuma au alergat, în goana mare, pe neră­suflate şi fără odihnă, şi au căzut/ ca şi răzbunarea lui Dumnezeu peste duşmanul ce cântă victorie.

Şi l’âu distrus dintr’o lovitură!Batalionul de vânători de munte a plecat în marş

forţat din Tg. Neamţ în ziua de 25 Iulie, urmând drumul : Rosnov-Frumoasa-Grura Văii-Brăteşti. El a mers într’o singură etapă numai cu halte mari, făcând zilnic peste 40 km. şi a ajuns la Brăteşti 7 km. nord de Tg. Ocna, *n dimineaţa zilei de 30 Iulie, la ora 1,30. Aci, face prima odihnă mai mare, de vre-o 7 ceasuri şi se în­tremează pentru luptele ce urmă să le deă în curând. Pela ora 10 primeşte ordinul de atac, ce trebuii* să-l înceapă la ora 16. Se şi pune în marş, căci trebuia să facă un ocol, spre a cădeă în flancul inimicului şi pe

120

la ora 15,30 ajunge la apa Trotuşului, în faţa secto­rului dealul Vrânceanu-Măgura, de unde trebuia să pornească la atac. Duşmanul aveâ patrulele sale pe şoseaua naţională, prin satele Mosoarele şi Poeni, iar g'rosul său coborâ ultimul deal. Vânătorii de munte se desfăşoară pentru atac, pe malul stâng al Trotu­şului, apoi intră în râu/ cu apa până la piept, ofiţerii în frunte, şi într’o tăcere de mormânt în şiruri strânse, ca pentru paradă, trec cu toţii, despicând apa, pe malul drept şi înaintează la luptă aprigă. Apa rece a Trotuşului le-a luat şi ultimele resturi de oboseală. Deodată peste 3® puşti mitraliere, 10 mitraliere şi mii de grenade trag din mers, din fugă, asupra duşmanului îngrozit şi în­lemnit de apariţia noului duşman, înainte! înainte! înainte vânători de munte ! înainte ! înainte ! striera ofiţerii, strigă gradaţii ! înainte ! strigă chiar şi sol­daţii între ei, şi într’o clipeală sunt cu toţii între rân­durile răzleţite duşmane, cari se predau cu duiumul, nemai putând urcâ dealurile şi munţii tot aşâ de re pede cum le coborâseră, sau tot aşâ de repede ca şi vânătorii noştrii. Fug duşmanii ceilalţi fără a încercă cea mai mică rezistentă ; fuge o întreagă divizie ini­mică, între care o brigadă bavareză, în faţa acestui atac care curăţă şi mătură totul în calea sa. Urcă vânătorii munţii în fuga mare, şi atât de repede au ajuns la Cireşoaia, aproape cinci km. delà şosea, încât artileria duşmană nici nu a avut timpul să deschidă focul asupra lor. Ea bombardă şoseaua naţională în valea Trotuşului, făcând baraj, pe când vânătorii se găseau, deja la Cireşoaia.

Pentru a se vedeă şi inai bine efectul produs de acest atac, ce a durat numai o oră, este destul să a- rătăm că ei au cauzat duşmanului perderi de peste 1500 oameni, în morţi, răniţi şi prisonieri, pe când vână­torii, în această zi, n’au avut decât 2 ofiţeri răniţi, 2 soldaţi morţi şi 17 răniţi.

Nici nu s’a mai pomenit un asemenea atac, cu aşâ frumoase rezultate, dar, desigur că nici soldaţii nu au fost mai inimoşi, nici trupă mai instruită şi mai bine dusă în luptă, ca aeèst batalion de eroi.

121

Victoria obţinută de batalionul de vânători de munte ne-a scăpat valea Trotuşului şi a dat răgaz co­mandamentului armatei române să-şi iă măsurile cele mai priincioase pentru a rezistă

Sunt aduse aci trupe luate delà stânga armatei, cum au fost divizia I şi trupele din divizia 3, luate din sectoarele ce nu erau deloc, sau nu erau prea mult, atacate. Se strâng reserve din toate părţile, pe*tru a face faţă massei duşmane. Divizia I de cavalerie, descălicată este trimisă, la 31 Iulie, în sectorul di­viziei 6 pentru a o ajută

Situaţia începe încet-încets'ă se restabilească; dar Ruşii nefacşiaici acelaş pocinog ca şi laMărăşeşti. Ei pă­răsesc poziţiile ce aveau la dreapta divizii 7-a, (reg.27 inf). şi lasă un loc mare gol, pe unde inimicul atacă. Dreapta diviziei este forţată a se retrage; dar şi de data aceasta batalionul vânători de munte sal- * vează situaţia. Eb soseşte în fugă şi restabileşte, în mai puţin de un ceas, întreaga situaţie, ucizând totul ce-i se opuneă în cale. Regimentul 27 infanterie ce părăsise posiţia, sub atacurile grele duşmane, fiind înconjurat pela dreapta, a contra atacat şi şi-a reocupat posiţiile sale ce avusese în ajun.

Aceste lupte înverşunate şi contra atacuri sânge­roase şi desperate ce dădeau trupele noastre, au arătat duşmanului că nu va puteă trece nici pe aici, cum n a trecut nici pela Mărăşeşti. El îşi încetinează atacurile şi dă astfel posibilitate comandamentului român să-şi pue ordine în unităţi şi să-şi complecteze efectivele cu aduceri din urmă.

In primele zile ale lunei August, până pela 15, duşmanul nu a mai încercat nici un atac mare pe frontul armatei II, ci încearcă numai acţiuni locale, de cuce­riri de posiţii şi de rectificări de front.

In ziua de 27 August să dă un mare atac al Í trupelor noastre asupra dealului Cireşoaia, pentru a-1 \ cuceri. Luptele sunt înverşunate. Ai noştri ajung la Ş. răţelile de sârmă, cari, din insuficientă pregătire cu i artilerie, nu erau distruse. S ’au dat lupte îngrozitoare * în jurul răţelilor de sârmă, ai noştri voind să letaeşisă le

122

treacă, iar duşmanul impiedieându-i. Toată ziua s’au luptat cu o sete egală. Seara, obosiţi, s’au oprit unii în faţa altora, la câţiva metri, unde şi-au făcut şan­ţuri şi adăposturi şi s’au înconjurat cu răţele de sârmă fiecare.

Pe când aceste lupte înverşunate se dădeau pe frontul corpului 4 de armată, inimicul îşi îndreaptă alte atacuri, aproape tot aşă de violente, pe frontul corpului 2 armată şi anume pe frontul diviziei 12 şi a 3-a Luptele ce s’au dat de către aceste unităţi la Răchitaşul, Codoşila, Fabrica Carpaţi, şi la Porcul vor rămâne adânc săpate în istoria neamului alături de cele mai mari fapte eroice făcute de bravele noastre trupe.

In ziua de 2 August, duşmanul îşi îndreaptă ata­curile sale asupra întregului front al diviziei 12. Co­loanele duşmane au ca obiectiv dealul Răchitaşul, fabrica Carpaţi' şi Vf. Cocoşila. Şi aici, ca şi pe frontul corpului 4 armată, bombardamentul este violent şi după mai multe ceasuri de tragere înverşunată, infanteria lui începe să se arate şi angajează în luptă întregul front al diviziei. Lupta se da la baionete. Ai noştrii rămân stăpâni pe poziţie şi duşmanul este respins sân­geros, după ce un moment se părăsise piscul Cocoşilă. Rezervele diviziei, însă, sunt în mare parte angajate.

Inţre 3 — 7 August nu a avut loc decât numai bombardament de artilerie şi acţiuni de patrule.

In ziua de 8 August se dă un mare atac, de către trupele noastre, pentru reocuparea înălţimilor dealului Răchitaşul, şi anume cotele 891, 895. Pregătirea noastră de artilerie şi avântul trupelor ne pun stăpâni pe aceste înălţimi, trecând prin baionetă pe toţi apărătorii duş­mani. Abia, însă, instalaţi pe poziţiile cucerite şi se şi deslănţue, din partea inimicului, un bombardament ne mai pomenit de puternic. Terenul stâncos nu ne dă voe să ne facem repede adăposturi şi astfel trupele noastre sunt nevoite să părăsească poziţia şi să se ^şeze pe contra panta, la adăpost. Infanteria inimică se apropie să intre în locul părăsit de ai noştrii. Atunci a eşit la iveală şi infanteria noastră si s’a încins o luptă; aprigă, în ereerul munţilor, luptă Ia baionetă, pe viaţă

123

şi pe moarte. Tunurile au tăcut, şi dintr’o parte şi din alta, de teamă a nu se lovi şi în propriile trupe. De mai multe ori poziţiile au trecut din mână în mână. Către seară, trupele noastre rămân stăpâne pe cota 891, iar la 30—40 paşi, mai departe, rămânând tru­pele germane stăpâne.

In ziua de 9 August se dă un puternic atac de ai noştri, pentru a ocupă şi cota 891, dar după lupte

'înverşunate, faţa de marele număr al duşmanului din faţă, s’a renunţat.

Poziţiile, deoparte şi de alta, încep să se întărească. Noaptea se aruncă căluşi cu reţele de sârmă şi se sapa şanţuri în piatră. Soldaţii, pe când sapă să-şi facă adăposturile mai mari şi mai comode, stau mereu gata a luptă.

Intre 10 şi 13 August, a mai încercat inimicul să mai atace încă de două ori înălţimea ce o ocupau tru­pele noastre, dar mereu a fost respins cu pierderi mari.

Văzând că pe aici nu merge, şi-a îndreptat pri­virea în altă parte: piscul Cocoşila.

In dimineaţa zilei de 13 August, începe un bom­bardament înverşunat asupra dealului Cocoşila şi văei Dumicuşului. Toate , lucrările şi adăposturile noastre sar în aer şi sunt fărămiţite. Bombardamentul a durat peste o ore şi a rupt toate răţelele de sârmă, a as­tupat şanţurile, a retezat copacii; iar la ora 11 când infanteria duşmană porneă la atac, cam în fugă, cre­zând că nu va mai găsi nici un apărător în faţă-li, e retezată de focul secerător al mitralierilor noastre, al puştilor mitraliere şi al armelor voinicilor noştri cari au eşit dintre dărâmături şi au primit pe duşman 'aşa cum trebuia, cu toată cinstea.

Duşmanul, înverşunat, începe un nou bombardament şi mai înfricoşitor şi apoi porneşte pela ora 13 un alt atac, care, de data asta, a reuşit să ocupe o parte din vârful dealului. Contra-atacurile şi întoarcerile ofensive ale noastre nu pot să-l dea afară, mai ales că şi noaptea se apropie.

Ne pregătim, însă, în cursul nopţii pentru a relua aceia ce am pierdut. înainte de a se face ziuă, trupele

124

noastre, cu soldaţii unul câte unul, se apropie de poziţia duşmanului şi stau astfel tupilate la câţiva metri de locu­rile cele ocupă vrăşmaşul ; ele stăteau gata a se aruncă asupra lui, dintr’o săritură.

La ora 6 dimineaţa, atacul, prin surprindere, se deslânţue cu. toată vigoarea şi delà început facem ra­vagii în trupele duşmanului, ce se opun înaintării noastre. Inimicul trage cu zeci de mitraliere in trupele noastre de atac, artileria aruncă bombe cu nemiluita şi lupta durează aci, aproape în tot cursul zilei. Ai noştri, încet- încet, pun stăpânire pás cu pas pe înălţime, respingând multe contra-atacuri vrăşmaşe. La ora 19.30, după trei­sprezece ore de luptă fără oprire, reuşesc voinicii divi­ziei 12-a, într'un iureş iresistibil, a pune pe fugă trupele duşmane şi a-şi reocupă poziţia ce aveau mai înainte.

Aceste puternice reacţiuni ale trupelor noastre cari au avut de efect a respinge sângeros orice încercare duş­mană pe frontul acestei divizii, au cuminţit mult pe duşman. In zilele următoare el nu a mai atacat decât pe ici pe colo, cu mici unităţi şi din când în când cu artileria, fără nici un efect pentru el, decât pierderea a câteva zeci de oameni, pe care ai noştri îi vânau ca pe fiarele sălbatice.

In legătură cu atacurile date de inimic asupra stângei armatei I-a şi asupra dreptei armatei II-a au pornit duşmanii şi asupra frontului diviziei 3, un atac înverşunat, în zilele de 16, 17, 18, 19, 20 şi 21 August.

Dealul Porcului, care domină toate înălţimile ve- , » *cine şi care are vederea deschisă asupra întregii văi a Suşiţei, constituiâ pentru ei un obiectiv de mare va­loare. Pentru ocuparea lui ei au pus la început în acţiune două regimente germane din cele mai reputate, iar ar­tileria care să sprijine acţiunea infanteriei eră nume­roasă şi de toate calibrele. Acţiunea această ofensivă a inimicului coincidă cu plecarea trupelor ruseşti de pe poziţie. Aceste trupe cari trebuiau să facă legă­tura între stânga armatei II (div. 3-a) şi dreapta ar­matei I, au părăsit posiţia numai în faţa primelor obuze duşmane şi s au risipit prin păduri, în pâlcuri

125

fără nici o ordine, împiedicând şi pe ai noştri delà lucrul lor şi căutând să-i atragă de partea lor. Câteva mici unităţi, formate din soldaţi români basarabeni, din divizia 14 rusească, ş’au constituit sub ordinele comandamentului brigádéi 6 române şi au luptat destul de bine alături de soldaţii noştri. Tot aşâ şi o parte din artileria rusească basarabeană. Sângele apă nu se face !

Pregătirea duşmană, cu artilerie, începe în ziua de 16 August pela ora 10. După două ceasuri de un bom­bardament înfricoşător se deslănţueşte şi atacul in­fanteriei inimice spre dealul Ireştilor. Luptele aci sunt date cu disperare şi dintr’o parte şi din alta. Ai noştri, sunt însă, năpădiţi de massa duşmanului şi trebue să să retragă lăsând dealul în mâinile inimicului. Dar se pregătesc pentru a’l reluă.

Luptele ce se dau, în după prânzul zilei de 16 August, pentru reluarea înălţimei Ireştilor sunt, poate, cele mai sângeroase dintre toate ce s’au dat în această parte; dar, cu toate sacrificiile făcute, tot n’au putut ai noştri să-şi reiâ paguba. Noaptea, abia târziu, a încetat lupta de infanterie, rămânând fiecare pe po­ziţiile şale, faţă’n faţă, adormind cu arma în mână şi gata de orice atac. Artileria, şi dintr’o parte şi din alta, tună mereu, iar rachetele luminoase se înalţă şi luminează locul de luptă plin de cadavrele celor că­zuţi în cursul zilei.

In ziua de 17 August irtimicul atacă pe tot frontul diviziei 3, dar mai înverşunat atacă în sectorul bri­gádéi 6 de infanterie venind din direcţiile : d. Volos- cani, pârâul Rupturei, Budui Dolei, d. Obârşia şi d. Porcului. Atacuri peste atacuri, valuri peste valuri se aruncă asupra vitejilor noştri, dar toate sunt sfărmate şi spulberate. La urmă duşmanul fuge aruncând şi arme şi muniţii şi tot ce-1 îngreunâ, pentru a pute à scăpa mai iute.

In zilele de 18, 19 şi 20 August duşmanul atacă şi dimineaţa şi la prânz şi seara, şi noaptea, pentru a puteâ să puie mâna pe d. Porcului. Bombardainen- tul este înfricoşător; se cutremură pământul şi se a-

prindeà cerul de mulţimea exploziilor. Tot timpul, de trei zile, în special ultimile două, a. fost un adevărat infern. Un moment duşmanul reuşeşte a pune piciorul pe deal, şi începe să-şi facă săpături pentru tranşeele ce le plănuiâ. Iute lucrează Germanul la gropile şi adă­posturile lui, pe când mitralierile sale multe, răspân­dite pe tot frontul, trag şi seceră orice contra-atac al nostru. Ai noştri, însă, nu se dau bătuţi, cu una cu două. Atacă cu desperare, ba unii din soldaţi şi au pă­răsit hainele pentru a fi mai uşori, şi cu toţii se re­ped ca şi mânia lui Dumnezeu şi cad ca o măciucă peste duşmanul ce se credeâ victorios. Gropile ce'si le făcuseră au slujit, numai bine, pentru a îngropâ pe cei mai mulţi dintre ei. Restul, au fugit îngroziţi lăsând i în mâinile noastre câteva, zeci de mitraliere, sute de. arme, muniţiuni multe şi câţiva prisonieri.

După douăsprezece atacuri date cu pierderi mari şi fără nici un rezultat, duşmanul s’a potolit aproape de tot. Prea a fost zdruncinat Ge vânjoasele braţe ale voinicilor noştri.

Poziţia a rămas în mâinile noastre. Bravele regi­mente: 2 vânători, 22 şi 30 infanterie . şi unităţi din 28, şi din 45jG0, s’au acoperit de glorie. Aceste crâncene măceluri vor rămâne pe vecie in istoria neamului, printre faptele cele mai măreţe ale luptelor noastre pentru întregirea neamului.

Pela sfârşitul lunei August, luptele încep să se mai potolească şi apoi, încet-încet, se liniştesc aproape de tot. Numai mici acţiuni de infanterie, de patrule mai puter­nice şi bombardament de artilerie, mai au loc câteodată, mai mult pentru rectificări de poziţii decât pentru re­zultate mai mari.

Marea bătălie începută de germani, la 2 3 —24 Iulie pe malul drept al Şiretului, cu direcţia Adjud, şi apoi la 25 I 26 Iulie pe văile Doftana şi Slănic, cu direcţia Tg. Ocna, s’a terminat, după o lună şi jumătate de lupte crân­cene şi aproape fără întrerupere.

Bătălia începută Ia Şiret s’a întins zi cu zi spre vest ; iar acţiunea dinspre Tg.-Ocna s’a întins spre est. Duş­manul căută mereu punctul slab al frontului, pentru a-1

T26

Iovi şi a reuşi mai curând în acţiunea lui. Aceste două

I acţiuni, una întinzându-se spre vest şi alta spre est, au terminat prin a se legă una cu alta şi astfel pela 15-18 August eră un siţigur front de bătălie, delà Şiret până la Doftana, cu o întindere de peste 120 km. întreg acest

I front eră, acuma, ţinut numai de trupe româneşti, în timp \ ce resturile trupelor ruseşti, în bande, erapv trimise îna ţ. poia frontului, spre interiorul ţării.; De fapt, se poate spune că pe întreg acest front,; Siret-Slănic, a fost o singură mare bătălie dată de tru- ? pele româneşti, cu ajutorul, la început, a câtorva trupe ; ruseşti şi în care Germanii, şi Austro-Ungurii, deşi au atacat

cu forţe mult superioare nouă şi în condiţii mult mai prielnice, totuşi au fost înfrânţi aşă cum numai pe frontul apusean au mai fost.

Aceasta a fost şi cea mai mare victorie pe întregulfront oriental, în afară de ofensiva lui Brussilov din varaanului; 1916. Ea este a noastră a Românilor, căci noiam câştigat-o. De piepturile oţelite ale soldaţilor noştrii,s’au lovit valurile nesfârşite ale inimicului şi de baionetelenoastre s’au sfărâmat atacurile lui înverşunate si înveni-

1 »nate. Această victorie ne-a arătat lumei întregi aceia ce suntem şi aceea ce putem face, atunci când luptăm în condiţii egale de armament şi de pregătire, iar nu cum eram la începutul campaniei.

Victoria delà Mărăşti a probat vitejia neîntrecută a Românilor în lupta ofensivă. Bătălia delà Mărăşeşti-Oituz ne-a pus în rândul popoarelor eroice, mari la suflete şi înalte în gândiri, aşă cum merităm să fim nu numai după trecutul nostru dâr şi după faptele noastre.

Dacă şi pierderile noastre au fost destul de mari şi de dureroase, apoi ele nici pe departe nu se pot com­pară cu acelea ale inimicului. Pierderile lui au fost aşă de mari, încât a fost nevoit să retragă, pe rând, toate diviziile pentru a le reface. Au fost unităţi cari au fost reduse la un sfert din efectiv; altele şi mai mult. Aceasta a avut de efect, că parte din acele unităţi mult timp nu au mai fost refăcute, iar efectivele lor au rămas reduse la jumătate până la încheerea armistiţiului.

128

Mareşalul Mackensen, pentru prima dată, delà în­ceputul războiului cel mare, a fost înfrânt, iar faima lui, de spărgător de fronturi şi de victoriosul, a căzut în faţa cinstitelor şi vitezelor trupe româneşti.

•î*

.Dau aoi un mic extras din o parte din apreciaţiunile fă­cute de lumea streină, asupra Românilor, după luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti.

L e Petit Jo u rn a l. D Pichon aduce omagiile sale muncii formidabile care a avut de urmare reconstituirea armatei ro­mâne. Aliaţii români merită toată cinstea şi toate laudele pre­cum şi adânca noastră simpatie, care uneşte în ochii noştrii soarta sa cu aceia a eroicei Belgii.

L e Gaulois, Românii continuă a înainta cu o încredere desăvârşită în succes. Pâră ca acest curaj deosebit să ne sur­prindă, noi aducem salutul nostru fraţilor Români, cari sunt ade­văraţi eroi.

E xcels io r. Poporul frances urmăreşte cu adâncă simpatie şi cu speranţele cele mai depline valoroasele sforţări ale acestui mic popor ce merită o soartă mai bună.

Incontestabil această victorie (Mărăşeşti) dă României toată încrederea şi toate speranţele.

H erald . Progresele armatei române sunt resultatul unui plan bine conceput şi a cărei executare este urmărită cu mult interes de către aliaţi.

E ch o de Paris. Dacă debandada rusă nu ar fi avut loc, armata română ar fi uimit lumea cu rezultatele ofensivei sale. In faţa necesităţii severe şi situaţiunii extrem de grele de a face faţă inVâsiei germane, înlesnită aceasta prin prăbuşirea rusă, ar­mata română şi-a împlinit însărcinarea sa cu un curaj şi o com­petenţă demnă de admirat şi de laudă. Rezistenţa trupelor ro­mâne a sfărâmat toate sforţările Germanilor şi Austriacilor. Bravii soldaţi ai Regelui Ferdinand au obţinut o adevărată victorie defensivă.

T im es. Apărarea frontului la Mărăşeşti, la nord de Foc­şani, a fost cel mai important fapt de arme pe care bau făcut Românii vreodată şi n’a fost întrecut nici de eroismul Belgienilor, nici de acel al Sârbilor. In prezenţa Regelui lor Ferdinand, Ro­mânii s’au bătut cu un eroism care este mai presus de orice laudă. Soldaţii germani au fost aşa de violent atacaţi, încât a- runcau armele pentru a fugi mai iute sau pentru a fi făcuţi pri- sonieri. Această înfrângere este lovitura cea mai importantă ce au primit Germanii în Orientul European.

Românii au luptat cu o tenacitate extraordinară.C o rriere délia sera . In reînălţarea moralului trupelor ruse,

armata română admirabil organisată şi inspirată de cel mai pu-

129

ternio spirit răsboinio şi patriotic şi despre care a dat atâtea probe, a avut un rol important. Din punctul de vedere al ac­ţiunilor militare, ca şi din punctul de vedere moral, armata ro­mână stă azi alături de puternicele armate aliate din occident.

M anchester G u a rd ien . Armata română reorganisată luptă fără răgaz pentru a’şi apăra pământul patriei şi în acelaş timp aduce servicii imense causei aliaţilor. Rezultatele acţiunei sale se vor aprecia încă mult timp după răsboiu.

M or n in g Post. Armata română nici nu s’a clintit măcar în faţa desastrului din Galiţia. Ea, din contra, a luat ofensiva pe frontul românesc, respingând cu vitejie toate atacurile Ger­manilor.

Nu se poate apreciâ, încă, mărimea succesului ce s’ar fi putut obţine, dacă armata 9 rusă n’ar fi fost obligată să deâ înapoi, pentru a păstra legătura cu armatele delà nord.

Acest episod constitue o victorie mare pentru aliaţi, fiind că nicăeri Germanii nu şi-au ajuns scopul sau atins obiectivele. Eroismul trupelor române a fost cu atât mai măreţ cu cât lupta se dădea în condiţiuni eu totul rele şi descurăjătoare. Propa­ganda germană lucia intens, iar ştirile îngrijorante şi alarmante din Rusia menţineau în populaţia civilă o panică neîncetată.

Ofensiva română constitue un record de răbdare şi de curaj, foarte rar atinse de cineva în acest răsboiu.

Prestigiul armatei române a fost complect restabilit şi ea şi-a câştigat gratitudinea şi admiraţia tuturor aliaţilor.

Loyd G eo rge — Discurs la Birkenbroad. — Cine ar pu­tea să .dtâ la oparte importanţa resistenţei armate, pe care Ro­mânia o opune inimicului comun. Aliaţii nu vor uita niciodată Româpia, care şi-a împ. .it strălucit datoria sa.

C adorna. Vă rog să exprimaţi via mea admiraţie coman­dantului suprem român, pentru proba măreaţă dată de către trupele române, în luptele din regiunile Mărăşti, Oituz şi Mără- şeşti. Spuneţi că armata italiană urmăreşte cu frăţească simpatie strălucitele acţiuni ale soldaţilor români, cari se arată demni co­borâtori ai victorioşilor cuceritori ai Plevnei. Prezentaţi cordi­alele mele urări, pentru continuarea operaţiunilor7 contra' duşma­nului comun, care şi pe frontul nostru, acum, e puternic atacat şi greu încercat.

G eneralul P e rs h in g , generalisimul american. Sărmana Ro­mânie ! Nu sărmana, ci marea şigloriasa Românie! Admir splen­didul eroism al armatei române, oare şi-a apărat cu îndârjire pă­mântul patriei. Să nu vă temeţi de nimica! II va recuceri şi’şi va vedea visul împlinit. In America toată lumea crede cămine. Poporul român ne este simpatic şi inimele noastre, vă rog să ne credeţi, au sângerat Ia nenorocirile ce le-aţi avut. Acum cu­noaştem sufletul întreg al României. Ii vom fi devotaţi şi după victoria de aci şi de acolo, mă voi duce să vă cunosa vitejii şi să aduc omagii Suveranului vostru.

9

13()

Nn pot să-mi explic cum, dar iubesc neamul D-voastră şi îl voi iubi întotdeauna.

Dai\y T leegra p h . Ştiu pentru realizarea căror scopuri a intrat România în luptă şi aspiraţiunile şi idealurile sale sunt îu acord cu acelea ale puterilor Inţelegerei. Aceste aspiraţiuni, spre marele nostru regret, nu sunt încă realisate; dar datoria şi obligaţiile noastre faţa de România ne leagă, cu atât mai mult, cu cât soarta i-a fost f. defavorabilă. Mai mult, nu trebuie să uit|iin că aliaţii s’au angajat să libereze şi să restaureze în în­tregime România şi vom fi mândri să îndeplinim această da­torie. prin toate mijloacele cari ne stau în putinţă, când ziua victoriei va sosi.

R asul U ntkovskii; în ziarul Ju jn t i K ra i.. Armata româ­nească s’a renăscut ca şi Foenixul din cenuşa sa. Azi armata română e cu desăvârşire capabilă să, ducă războiul ; admirabil disciplinată, noavând lipsuri nici în muniţ'uni. nici în tunuri, nici in aprovizionare. Artileria e la înălţime, infanteria întreagă merită orice laudă. Românii sunt bravi şi se luptă ca leii. Azi când Germanii ameninţă să ocupe şi treimea de teritoriu, ce a rămas Românilor, ei mor în mod fanatic, dar ţin în loc pe pă­gâni. Mor, dar nu se dau. Se luptă pentru orice bucăţică din pământul lor, aşa de sălbatec, ca şi lupoaica, când i se răpeşte ultimul pui.

Acum începe lupta eroică a României pentru existenţa sa. Lupta pe viaţă şi pe moarte. Şi România, după luptele din Iulie şi August, poate fi înumărată în grupul ţărilor ce au su­ferit, stropite cu sânge şi lacrămi: Belgia, Serbia şi Muntenegru.

Am văzut pe răniţii români umplând spitalele româneşti, cari, cu ochii strălucitori, cu figuri aprinse de entusiasm îmi spuneau: «Ah! de nraş înzdrăveni mai curând, să mă întorc la luptă! N avem de cât un gând: să luptăm şi să murim. Orice viaţă să o dăm, dar să o dăm scump. Ce chin pe un rănit să stea în spital, fără să facă nimic. Tocmai când patria ne cliiamă, când ea are trebuinţă de ajutorul nostru».

Am văzut locuitori, cari în vremea asta au părăsit România. Numai nu te trag la pământ şi te întreabă, rugându-te cu o tainică nădejder şi privmdu-te în ochi: «spune, or să se mai re­tragă Ruşii, ori nu?» Dar ce să le răspunzi, că să-i linişteşti?

Dacă n’ar fi fost ruşinea delà Tarnopol, daca n’ar fi fo-t groaza din Bucovina, dacă'nu s’ar fiAntâmplat retragerea noastră fantastică, Germanii, în adevăr, Rar fi îudrăsnit să mai râv­nească şi la ultima lor bucată de pământ. Dar Românii sunt ho­tărâţi. orice ar fi, să-şi apere bucata de pământ ce le-a mai ră­mas. Armata ca un singur om a răspuns :

„Ne vom lăsă aci oasele, dar Nemţii nu vor mai putea înainta».

Mă închin până la pământ ţie, O ! Românie ! pentru pati­mile tale, pentru soarta ta eroică !

Iar voi, Ruşi, privind la nefericita Românie, trebue să-i sărim în ajutor ; cinstea şi conştiinţa noastră o cer.

Daily G ra p h ic.... armata română care a stat neclintită la postul său şi..... Aliaţii au datoria dè a asigură viitorul ca­maradei lor credincioase.

The T elegraph. Eroismul României şi a armatei sale a stârnit admiraţia guvernului şi poporului englez.

Lhverpol Daily. Lupta splendidă pe care Românii o dau contra Austriacilor şi Germanilor, însufleţeşte pe orice soldat.

T he T eachers Word. Nu s’a recunoscut în destul ce succes, intr’adevărat uimitor, a avut România, respingând pe Mackensen, care voia să pătrundă până la Odessa şi Marea Neagră. Până acuma mica Românie a reuşit literalmente să a- pere Rusia şi ea a avut succesul cel mai remarcabil în vara aceasta.

Jo rk s h ire H era ld . Partea pe care România a luat-o în răsboiu este un record neîntrecut de martiraj şi de vitejie.

M o rn in g Post. Renaşterea armatei române este una din­tre minunile răsboiului.

Daily C ron icle, publică sub titlul „România eroică“ şi cu iscălitura dramaturgului Robert de Piers:.... Epidemiile prove­nite de vermină făceau ravagii. Lipsa de branâ, provocată de greutăţile transportului, a fost iarăş pricina de mortalitate. Am văzut oameni morţi pe marginea drumului, în şanţuri, îu gări, în căruţele bejenilor.

Dacă ai fi spus, a doua zi după căderea Bucureştilor, că aceşti oameni vor birui armata lui Mackensen, ai fi fost luat drept un poet... şi ca toate acestea lucrul s’a Întâmplat. Aşâ a fost. Armata reconstituită ă României a salvat frontul de vest.

Planul Germanilor era, tară îndoială, sa străpungă armata română, delà sud către nord şi delà vest la est, şi să ajungă la Odesa. Era limpede, că n’a fost numai în s3op de defensivă, oi un plan de trecere, pentru că Mackensen a adunat în punctul acela zece divizii germane. De altminteri s’a găsit asupra priso- nierilor, asupra soldaţilor şi ofiţerilor morţi, ordine, cu privire la etapele spre Iaşi. In ciuda violenţei atacurilor lor, pe cari le dădeau de cinci-şise ori pe zi, Germanii n’au putut înainta.

Regele Ferdinand a schimbat expresiunea germană : „Ger­mania deasupra tuturora“, în: „Datoria mea înainte de toate“.

Liverpool Dailv Post. încercările prin cari a trecut România delà intrarea ei în răsboiu, au fost şi grele şi mari. Ea a fost, rând pe rând, victima autocraţiei şi a revoluţiei ruse. Prin tră­darea vechiului regim rus, ea şi-a văzut cea mai mare parte din teritoriu cucerit de duşman; iar pe urmă, influenţele rele cari s'au strecurat îti armatele Rusiei emancipate, au stânjenit, în chip serios, sforţările generoase cari făgăduiau redobândirea celor pierduta.

H a liffa x E v e n in g C o u rier. România este azi tot atâta de loială faţă de Rusia (1 Sept. 1917) şi de aliaţii săi ca şi’n ziua intrării ei în răsboiu. Şi cu toate astea, câte fapte nu s’au pe­trecut de atunci? Iu Rusia trădătorii orânduiră luorurile aşa fel în cât România fu părăsită şi inimicul pătrunse adânc în teri­toriul ei. Şi cu toate acestea, in ultimele săptămâni, România a salvat în mod real Rusia de sud. Hotărârea ei a fost măreaţă, oredinţa ei minunată, gesturile ei remaroabile.

Mackensen îşi adună cele mai bune trupe susţinute de o foarte puternică artilerie şi hotărâ să treacă ou orice preţ, fără sa iâ în seamă pierderile. Românii trebuiră să se împotrivească înaintării germane, pe un teren şes, fără altă protecţie de cât tranşeele obicinuite. Ei isbutiră şi pierderile germane nu pot fi comparate de cât cu acelea delà Verdun. In urmă, ei au treout prin mai multe experienţe similare şi linia română nu s’a dat înapoi decât numai acolo unde au cedat Ruşi. Românii au adus un serviciu incalculabil Rusiei şi cauzei comune a Aliaţilor.

b ig a ro . Polybe. Octombrie 1917. Armata română, care nu s’a culcat pe laurii câştigaţi la Mărăşeşti, stă mereu de pază pe frontiera Moldovei, cu resturile armatei lui Teherbatchef scăpate până. acuma de, anarhie. Cu ce emoţie şi asemenea cu ce spe­ranţe merge gâhdul nostru spre aceşti bravi oameni. Austria ar fi la pământ acuma dacă fuga, fără motiv aproape delà Tarnopol, n'ar fi încătuşat picioarele armatei române. Dar Mackensen va avea în curând de dat noui socoteli, nu numai armatei române reorganizată de Berthelot, dar şi armatei ruse reorganizate prin exemplul soldaţilor români.

F rem d en bla tt. Armata română reorganisată, compusă din 15 divizii, luptă cu vitejie şi îndârjire. La Ocna, împotriva înălţimilor la N.-Est de Soveja, precum şi împotriva posiţiunilor de ambele părţi ale Suşiţei, atacurile reluate, după puternice pregătiri de artilerie, au dus în repeţite rânduri la aprige lupte corp 1« corp. Duşmanul se bate bine.

Puterea de rezistenţă a Ruşilor s’a întărit. Aceia a Româ­nilor n’are nevoe de aşâ ceva. Delà catastrofa anului 1916 ea n’a fost înfrântă niciodată.

G eneralul B lum e în Norddeutsche Alig. Z. Trupele ro­mâne reorganisate par a corespunde aşteptărilor.

N eues W iener Tageblatt scria la 8 Aug. că armata ro­mână e splendid reorganisată şi dornică de luptă.

N eue f r e i e P resse. Pacea delà Brest a eliberat, oe-i drept, o parte din armata estică; puternice forţe erau, însă, ţintuite de armata română. Ea eră în bună stare morală şi fizică. Ultin11* ofensivă încercată de Mackensen (bătălia delà Mărăşeşti) a eşuat şi prin aceasta sa ridicat în mod considerabil încrederea în sin0 a armatei române ; afară de aceasta, trupele româue stăteau iu poziţii foarte puternice şi o doborâre repede a lor era imposibilă' •

PRRTEfl III

F. A rm istiţiul — G. P a ce a

| F . A rm istiţiu l (22 Noembrie 1917 — 6 Martie 1918).

Situaţia generală pe întregul front oriental. — Bolşevismul victorios în Rusia. — Pace fără anexiuni şi fără contributiuni — Armistiţiul rusesc.— Armistiţiul românesc.— Ruşii încep a părăsi, în massă, frontul moldo-

■ vonesc. — Românii ocupă întreg frontul Moldovei delallotin la Mare - I Armatele ruseşti se opun autorităţilor româneşti şi ordinilor Marelui I Comandament Român. — Luptele cu Ruşii la Galaţi, Fălticeni, Paşcani.—

[■ Dt sarmnrea Ruşilor şi gonirea lor din ţară — Basarabia ne chiămă în ajutor în contra Bolseviştilor şi apoi se uneşte cu Ţara Mumă. — Ple­

carea misiunei franceze şi a celorlalte misiuni streine aliate.

! Pe când Românii luptau la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. ■ cu ultima desperare, în contra atacurilor înverşunate ale Ger- Im anilor; pe când ei respingeau glorios şi sângeros massele ■ inimicului şi păstrau aproape intact frontul ce-1 aveau, ■ca şi restul de ţară ce ne mai rămăsese, în aCelaş timp ■ restul frontului oriental, frontul rusesc, se prăbuşea încet- ■ încet, dar sigur. Propagandişti germani şi austriaci inun- Idaseră întreaga Rusie şi apoi se întinseseră, dinţară, din ■mijlocul poporului otrăvit de ei, până pe frontul arma- ■ telor. Ei au răspândit în armată ideia păcii, iar în popor ■ ideia luărei pământului şi averilor delà cei ce aveau şi ■ împărţirea lor la toţi aceia cari nu aveau. Pacea cerută Id e Bo!şevişti şi instigată de Germani şi Austriaci, avea ■ drept bază: ^fără anexiuni şi fără contribuţiuni», adică o ■ pace care să repue lucrurile în starea lor de dinainte de ! răsboiu, după cum spuneau ei.

134

In acelaş timp se întrebuinţează toate mijloacele, ori­cât de imorale, pentru a zăpăci cu totul mintea poporului rus şi a armatei ruseşti, prin acordarea de libertăţi neîn­grădite de nimica sfânt, Aşa: popoarele ce compun Rusia, ca şi toate celelalte din lume, sunt libere să şi aleagă şi forma de guvernământ şi drumul lor în lume: popula­ţia, fiecare locuitor în parte, este liber să facă orice vo- eşte, poate lua pământul altuia, poate lua avutul altuia, nu este dator nimica către stat, nu este obligat să facă armată, nici să plătească dări, nimica alt decât să mănânce luând delà altul şi să stea. Armata trebue desfiinţată şi este liberă, deocamdată, să se întoarcă acasă, căci acum se face pace completă pe pământ. Până atunci, soldaţii se vor conduce ei prin ei. Ei au dreptui să-si aleagă şefi, ei au dreptul să hotărască dacă operaţiile trebue să se facă sau nu, dacă să se lupte sau nu, dacă trebue să înainteze, să steâ pe Ioc să se retragă, sau să plece acasă. Ei nu mai sunt datori nici un respect superiorilor, prin urmare şi salutul este desfiinţai şi gradele sunt desfiinţate şi decoraţiile şi tot şi tot ceace reprezintă ordine şi lege dispare. Raiul s’a cobjrât în mijlocul poporului rus! Nu are dreptul nimeni şi pentru nimica să pedepsească un rus ; pedepse nu mai sunt.

Aceste propagande însoţite de foarte multe alte ar­gumente sunătoare, au zăpăcit cu totul mintea slabă a Ruşilor.

Nimica nu a mai fost în stare să oprească prăbu­şirea si ruina. S ’au înfiinţat comitete de soldaţi în toată ♦ » » “ »ţara şi pe front la toate unităţile. Ele hotărau toate ches­tiunile, de orice natură ar fi fost ele.

întruniri peste întruniri, pe front şi în ţară, unde nu lipseau oratori instigatori Apoi delà vorbe se trece la fapte: se arestează ofiţeri, li se rup epoleţii şi toate insignile; decoraţiile se cafcă în picioare, se ucid ofiţeri şi gene­rali ; se incendiază depozitele ; se dărâmă tranşeele şi po­durile peste ape ; ard casele, ucid pe locuitori şi necins­tesc nevestele şi fetele. Soldaţii îşi vând armele, echipa­mentul şi bucătăriile, pe preţuri de nimic.

Şi nimeni în Rusia, şi de nicăiri, nu are nici putinţa şi nici curajul de a lua vre’o măsură de îndreptare.

135

Belgia şi Serbia trimit apeluri desperate poporului rus. Belgienii spun, între altele : «Salvaţi-vă pe voi, sal- vaţi-ne pe noi!. Popor rus! Belgia moare, pentru că Nemţii hotărâseră să calce teritoriul ei neutru, cu scopul de a distruge Franţa, pentru a puteâ pe urmă să se a runce asupra voastră, asupra Rusiei şi să vă devasteze ţara... Ei bine, popor al Maréi Rusii, popor de acuma iber ! părăsi-vei tu pe poporul belgian în soarta sa ne­norocită?! Fraţilor! Muncitori Ruşi! Popor Rus! Voi sunteti 170 milioane; noi Belgienii, noi eram, în 1914, şapte milioane!

In drumul vostru spre front, sfărâmaţi cătuşele noastre, sfărâmaţi cătuşele pe cari Germanii le făuresc pentru voi ! Salvaţi-vă pe voi! Salvaţi ne pe noi». j

Iaj Serbia eroică îi spune implorând-o": Dacă bolşe­vismul se întronează în Rusia, toate nenorocirile se vor abate asupra capului Rusiei şi a tuturor aliaţilor «Demo­craţia rusă va purtă cea mai grea răspundere în faţa tu­turor democraţiilor din lame.»»

«In numele dreptăţei şi al umanităţii, noi Sârbii ne adresăm direct naţiunei ruse, democraţiei ruse.

Popor rus! Lăsa-vei tu să piară poporul sârb?»Toate sunt zadarnice. Rusia este destinată peirei !.Cu începere deja începutul Iui Noembrie 1917, Bol­

şevicii pun mâna pe putere,-în Rusia. Generalisimul ar­matelor rusesti este sfâsiat, în bucăţi, chiar la cartierul său, de către brutele bolşeviste, ameţite de vorbe goale dar şi de pungi şi pahare pline.

Un p'otonier, noul generalisim rus, dă ordinul de demcbilizare armatei ruse, de încetarea răsboiului, de pace ; iar guvernul maximalist, bolşevist, pofteşte pe Ger­mani şi pe celelalte puteri centrale, ca şi pe toată lumeâ, li un armistiţiu care să fie premergător păcii generale. Bine înţeles, la discutarea acestui armistiţiu, s’au grăbit să meargă numai aceia cari aveau cel mai mare zor, aceia cari doreau şi cari lucraseră pe toate căile şi prin toate mijloacele la distrugerea Rusiei şi deci a frontului oriental. Au mers puterile centrale. Pute^le maréi înţelegeri au respins, cu indignare, această propunere, care îşi avea is-

136

vorul în cancelăriile Germane, iar nu în sentimentul po­porului lus, cu totul inconştient, de aceiacë se făceâ.

In prima jumătate a lunei Noembrie 1917, s’a în­trunit Ia Brest-Litovsc reprezentanţii armatelor ruseşti şi cu aceia ai puterilor centrale şi au stabilit condiţiile ar mistiţiului lor.

Porţiunea de sud-vest afrontului oriental, adică frontul românesc, începând delà hotarele Bucovinei şi până la Mare, în lungul munţilor Moldovei, a Şiretului de jos şi a Dunării, a fost invitat de către Puterile Centrale să intre şi ea în tratative ca făcând parte integrantă din tot frontul oriental.

Guvernul român şi comandamentul a înţeles perfect situaţia. Eră cestiunea de a acceptă, sau de a nu acceptă, mergerea la discuţia armistiţiului. Neacceptând, şi-ar ii atras asupra-i nu numai lovitura din faţă a forţelor duşmane, mult sporite prin aduceri de pe celelalte părţi ale frontului rusesc, unde nu mai erau necesare, dar-şi lovitura din spate a alia­tului trădător, care ne-ar fi acuzat că stăm în calea marelui principiu al lor aşa cum îl înţeleg ei : libertatea şi pacea pe pământ. Situaţia eră fără nici un remediu pentru noi. Primind a se trimite delegaţi la discutarea armistiţiului s’a obţinut un mare profit: timpul.

In ziua de 22 Noembrie au fost trimişi la Focşani de- legaţi ai frontului român, pentru a discută condiţiuniie ; iar la 26 s’a încheiat armistiţiul în forma următoare :

Astăzi 26 Noem. (9 Dec.) 1917

Condiţiile armistiţiului încheiat între armatele ruse si române de pe frontul român, de o parte, şi armatele germane, anstro ungare, bulgare şi turce operând pe,

acelaş front, de altă parte.

§ 1. Intre armatele ruse, cari operează pe frontul dintre Nistru şi gurile Dunărei inclusiv, sub comanda generalului Stcher- batolref de o parte şi între armatele germane, austro-un gare, bulgare şi turce, dispuse pe acelaş front, sub comanda Arhi­ducelui Iosif şi a feldmareşalului v. Mackensen, de altă carte, s’a încheiat oonvenţiunea. următoare, relativă la un armistiţiu provizoriu, până în momentul când chestiunea răsboiului sau a păcei va fi decisă de adunarea constituantă a întregei "Husii,

Armatele române, cari operează sub ordinele generalului Prezan, şi cari fac parte din frontul român, închee şi ele această convenţiune, pentru timpul cât va dura armistiţiul armatelor ruse, dè pe frontul român.

§ 2. Ambele părţi sunt reciproc obligate a anunţa reluarea ostilităţilor, cu 72 ore mai înainte de reînceperea lor.

Prezenta' convenţiune, se anulează delà sine în cazul când forţele germane, austro-ungare, bulgare şl turce, ar lua ofen­siva pe un sector oarecare al întregului front cuprins între Ma­rea Baltică şi gurile Dunării inclusiv, •—■ fie chiar şi în afară de frontul român — sau în cazul reluărei ostilităţilor de către armatele ruse sau române ;

Şi în cazul acesta, partea adversă trebue să fie prevenită cu 72 ore-mai înainte.

§ 3. Toate ostilităţile, pe frontul sus-menţionat la § 1, în­cetează de îndată ce prezenta convenţiune Va intra în vigoare.

§ 4 Operaţiunile aeriene, încetează de ambele părţi, nu numai deasupra liniiloy inimice, dar chiar şi deasupra unei zone de' 1 0 kilometri adâncime, măsurată delà prima linie a contrac­tanţilor respectivi. In acelaş timp, încetează cu totul şi activi­tatea aerostatelor.

§ 5. Este inadmisibilă orice trimitere de patrule şi chiar de cercetaşi izolaţi, dincolo de propia lor linie înaintată a răţe- lelor de sârmă.

§ 6 . Este interzis avant-posturilor ambelor părţi, de a trece dincolo de propria lor linie înaintată a reţelelor de sârmă.

§ 7. Ambele părţi se leagă de a nu executa lucrări pre­gătitoare de ofensivă, precum nici lucrări în scopul întărire! şi desvoltărei poziţiunilor. Sunt admise numai lucrările în scopul întreţinerei poziţiunilor şi îmbunătăţirei sţârei materiale a tru­pelor (aprovizionare, stare sanitară,) precum, şi oonstrucţiile de barăci.

§ 8 . Din momentul ce prezenta oonveuţiune a intrat în vigoare, cele două părţi se obligă de a nu mai da ordine pentru transporturi operative, __ mişcări şi grupări, precum şi de a nu mai executa transporturile şi grupările pentru cari s’ar fi dat ordine după 5 Decembrie stil nou (inclusiv).

Pe tot timpul duratei armistiţiului este ' biş- schimbul obişnuit al unităţilor în- sectoarele corpurilor o arm ,ă, precum şi mişcările de trupe în zona armatelor, executate h scopul îm­bunătăţirei cantonamentelor şi a aprovizionărei trupelor.

Nu este permis de a înlocui trupe retrase din zona unui corp de armată, de cât cel mult prin trupe de aceiaş forţă şi luate numai de pe frontul arătat la § 1 .

§ 9. Este interzis de a slăbi unităţile dispuse în prezent pe front, prin retrageri individuale sau colective, în scopul de a în tă ri alte fro n tu r i .

ies

§ 10. Zona neutră pentru timpul armistiţiului se va întinde între liniile răţelelor de sârmă cele mai înaintate, ale celor două părţi. In caz de lipsă de obstacole artificiale, zona este cuprinsă între tranşeele cele mai înaintate, sau între două linii drepte închipuite dealungul tranşeelor şi indicate prin placarde.

In regiunea deltei Dunărei, zona neutră ' este braţul Sft. Glieorghe.

§ 11. Intrarea în zona neutră este interzisă; dar, contra persoanelor fără arme, cari totuşi vor circulă îatr’insa în timpul zilei, nu se vor lu à măsuri violente.

§ 12. Orice persoană aparţinând părţilor contractante şi care depăşeşte zona neutră, e considerată ca prizonier de răsboiu,

§ 13. Este interzis de a vinde, de â cedă sau consuma băuturi alcoolice în zona neutră.

§ 1 1 . Neînţelegerile cari ar surveni în timpul duratei a- eestei convenţiuni vor fi supuse hotărârei delegaţilor ambelor părţi. Locul şi timpul întrunirei delegaţilor vor fi hotărâte pentrd fiecare caz în parte, prin intermediul parlamentarilor.

iş 15. Cele două părţi vor avea dreptul de a face pro­puneri complimentare pentru modificarea stipulaţiunilor prezentei convenţiuni. In scopul acesta, se va convoca o comisiune împu­ternicită cu aceleaşi depline puteri, ca şi prezenta.

§ 16. Aceât arnrstiţiu priveşte şi flotilele fluviale militare, ale ambelor păi ţi.

§ 17. Prezenta convenţiune intră în vigoare în momentul semnărei ei.

§ 18. Acest armistiţiu pierde valoarea sa, de îndată ce între comandamentul suprem al puterilor cantrâle aliate de o parte şi între comandamentul suprem rus şi comandamentul suprem român de acord, de altă parte, se va încheia unv ar­mistiţiu, coprinzând în mod expres frontul total intre Marea Baltică şi Marea Neagră.

§ 11). Prin intermediul delegaţilor se va da fiecăreia din părţi, un exemplar al acestei convenţiuni, semnat şi redactat în franţuzeşte.

Subsemnaţii exprimă dorinţa lor, ca cdiestiunea neutrali- zărei coastei între gurile Dunărei şi navigarea pe Marea Neagră, precum şi pe toate braţele Dunărei până la Galaţi, să fie dis­cutată şi stabilită printr’o comisie mixtă specială.

In numele Arhiducelui Icsîf şi ai Eeîdmareşalului v. Mac­kensen ;

(ss) von Morgen Generalieutenant

In numele generalului Steher-U -, 4- 1- , í * .ü . í t - l i . t X .

General (ss) Kellchevski Comandantul armatei a 9-a rusă

In numele Generalului Prezan: General (ss) Lnpescu Al-

139

Incheindu- se armistiţiul, s’a obţinut rezultatul dorit : câş­tigarea de timp. Erâ chestiunea, de a se tărăgăni acuma, cât mai îndelung, această stare de lucruri nedecisă, pentru a se trece de iarnă şi a se aşteptă alte evenimente cari să ne permită de a reluă iarăş lupta, cu mai mult succes.

Eră vital pentru noi şi important pentru aliaţi să păstrăm aci un front şi o forţă cât mai mult timp posibil, până la liltima extremitate.

Altfel, legătura cu aliaţii fiind complet tăiată, situ­aţia eră dezastruoasă. *

O "speranţă începe să încolţească în inima noastră : Ucraina. Rusia începe să se descompue în o serie de alte state proclamându se unele autonome, altele inde­pendente. Intre aceste state, cel mai important atât prin populaţie, prin bogăţie, cât şi prin tendinţele politice ce arătă, eră Ucraina. In adevăr, ea constituită în stat in­dependent, se pare un moment că voeşte a continuă răsboiul şi anume alături de puterile înţelegerei, ba luptă chiar şi în contra bolşevismului In acest caz, spatele nostru eră asigurat şi chiar dacă nu aveam legătura cu occidentul, totuşi puteam găsi în Ucraina aceiace ne tre­buia pentru a rezistă atacurilor eventuale ale duşmanului şi Ia nevoe şi spaţiul necesar şi primirea prietenească pentru o retragere în ordine, când frontul nu s’ar mai fi putut ţine.

Ucraina credeam că ne este salvarea. Ea ne-a dat, însă,lovitura de graţie, prin pacea precipitată ce a încheiat-o cuGermanii la 27 Tanuarie 1918, înaintea chiar si a Ruşilorbolşevişti. Ea a completat dezastrul ce ni se pregătiserând pe rând, cu atâta măestrie, de către cele trei Rusii :autocrată. democrată si boisevistă.> » »

Prin pacea încheiată de Ucraina ni sau tăiat ulti­mele speranţe. Suntem încercuiţi numai de duşmani, numai de foc şi de pârjol : In fa tă avem un duşman înveninat, înverşunat, puternic, care are absolută nevoe de a termină cu noi cât mai curând, pentru a-şi eliberă forţele ce le tineă contra noastră si a le duce aiurea. Aveă zor a ter-y * »

mină cu noi, pentru a întră în restul de ţărişoară ce ne mai rămăsese şi apoi în Ucraina" de sud, a pune mâna pe restul bogăţiilor noastre ca şi pe depozitele de hrană,

140

de materiale ce mai aveam, precum şi pe toate arsenalele şi vasele de răsboiu de pe coasta Mărei Negre. Pentru aceasta va întrebuinţâ forţe oricât de multe, spre a termină cât mai iute. El poate să-şi aducă aceste forţe repede dépe întreg frontul rusesc, căci acolo nu mai trebuesc. In spate aveatţi Rusia bolşevistă care în turbarea ei că nu-i urmăm exemplul de a ne dărâmă şi noi ţara noastră, cum au dărâmat-o ei pe a lor, au arestat pe ministrul nostru delà Petrograd, ne declară răsboiu, punând pe toţi Românii afară din orice lege şi drepturi — parcă ar mai fi fost la ei vre-o lege sau vre un drept — şi declară că, până una alta, ne confiscă tezaurul. Ca hoţii de codru! In ţară şi pe frontul nostru aveam peste un milion de armată rusă care jefuiă. omoră, prădă şi se opunea tuturor autorităţilor noastre, în loc să se lupte cu inimicul.

Aceasta ne erâ situaţia noastră în timpul armistiţiului. Trebuiă să-i facem faţă cu curaj şi cu hotârîre. Să luăm măsurile cele mai drastice şi cele mai severe ca să ne salvăm ţara de ruină.

Prima cestiune ce ni s’a prezentat ochilor, în timpul armistiţiului, a fost de a recăpătâ autoritatea completă în ţară la noi şi de a aruncă afară pe Ruşii cari nu s’ar supune ordinelor şi legilor noastre.

In acest timp, noul generalisim rus, un plotonier Krîlenko, dă ordin tuturor trupelor ruseşti de pe întreg frontul, deci şi din ţară delà noi, să se înapoeze în Rusia cu armele şi cu toate muniţiile. Ordinul mai spunea că dacă nu vor fi lăsate de către noi să plece, aşa cum vor voî ele, să-şi deschidă drumul cu armele şi să dis­trugă totul în calea lor.

In acelaş timp, Ruşii, în ţară la noi, îşi făceau de cap şi căutau să ne ducă la prăpastie! Întruniri revolu­ţionare îndemnând şi pe populaţia noastră la revoltă, la uciderea tuturor conducătorilor noştri precum şi la de tronarea Dinastiei. Trenurile noastre erau luate, de ei, cu asalt. Plecau cu trenul când voiau, ameninţând pe me­canic cu revolverul, şi opreau unde şi #când voiau. Nu mai erâ valabil nici un orar al mersului trenurilor, de aceia şi ciocnirile şi deraierile erau zilnice. Jafuri prin co­mune, pe la oraşe şi sate, ca şi la drumul mare. Ucideri

141

cu duiumul ca şi distrugeri de case, de depozite, de poduri peste ape şi de averi etc. Legau oamenii, băteau şi necinsteau neveste şi copile. Se distrau aruncând grenade prin case. Armele, ce nu le vând, le servesc pentru omoruri

• şi asasinate. Toţi criminalii ruşi, ca şi anarhiştii eli­beraţi din ocne şi puşcării, întorşi în ţara fericirii (?!)■ sunt conducători maselor de brute; toţi soldaţii ruşi, foşti prisonieri la Germâhi şi Austro Ungari, fiind dre­saţi, sunt instigatori. Mai multe corpuri ele armată fac somaţiuni autorităţilor militare ale noastre, că să nu mai apere pe foştii lor conducători, cari, zic ei, stau ascunşi la laşi, apăraţi de noi, şi chiar să li fie predaţi pentru a le reguţâ socoteala. Contrar, ameninţau cu distrugerea întregii ţări. Patrule germane, austriace şi ungare se plimbau pe front, delà ei la Ruşi, şi înapoi, ca la ei acasă. Ofiţeri germani şi austriaci chefuiau cu Ruşii toată noaptea iar, apoi, îmbrăcaţi ruseşte, călătoriau în ţară la noi spionând. Baluri şi petreeeri pe frontul inimic, la cari luau parte ofiţeri si soldaţi ruşi. Cârciumi pe frontul austriac si german, unde soldaţii ruşi petreceau ziua şi noaptea. Germanii şi Austro-Ungurii serveau de intermediari, primind toate telegramele comandamentului suprem rus din Rusia şi 1 transmiteau Ruşilor de pe frontul nostru. Pe când acestea toate se petreceau în ţară la noi, în blânda noastră ţărişoară, ce ne mai rămăsese depe urma trădătorilor; în Rusia, şi în special la Odesa, se strângeau alte trupe de bolşevişti şi se pregăteau a veni la noi, ca, să ne înece de tot, să ne distrugă. Marele criminal şi duşmanul de

, moarte al Românilor, bulgarul Racovski, conduceă toată mişcarea în contra ţării noastre.

Cam aceasta erâ situaţia la noi, în timpul armisti­ţiului. Şi dacă" la aceasta se mai adaugă : iarna, bolile, lipsa de hrană şi de mijloace de transport, se poate vedea slaba imagină a realităţii.

Marele comandament român, nu s’a lăsat abătut nici o clipă. Cu o mână de fer şi cu o hotărâre sălbatic de energică, a luat toate măsurile, cele mai riguroase pentru remedierea răului :

1) Toate trupele noastre, din rezerva armatelor, au fost trmise înapoia frontului ocupat de resturile trupelor

142

ruseşti ; 2) trupele de jandarmi, prin toate judeţele, au fost mult sporite; 3) s’a împărţit teritoriul Moldovei în regiuni, dându se fiecare regiune în paza şi autoritatea unei unităti româneşti ; 4) orice călcare a ordinelor date de marele cartier român eră pedepsit prin arme; 5) prin Iaşi, s’a interzis trecerea de trupe ruseşti, chiar desar- mate, precum şi staţionarea lor în apropierea Iaşilor ; 6) toate somaţiunile se făceau de către jandarmi sau de trupele însărcinate cu ordinea şi urmau a fi exe­cutate imediat şi fără discuţiune, fie de indivizi, fie de detaşamente; 7) nici o trupă rusă nu putea părăsi frontul şi ţara, decât desarmată, Numai acelea vor păstră armele cari vor fi recunoscute că nu sunt bolşeviste: 8) Res­pectarea tuturor dispoziţiunilor acestora eră impusă prin forţa armată; iar neexeçutarea reprimată pe loc, imediat şi după legile române.

Acestea au fost, în trăsături generale, măsurile de ordine luate de mare comandament român; iar exe­cutarea lor s’a făcut cu ultima energie. Lor li se dato- reşte scăparea ţării Un moment de slăbiciune făţă de cei peste un milion de Ruşi înebuniţi. şi totul ar fi fost pierdut. Prăbuşirea ţării eră sigură.

Trupele ruseşti pe măsură ce părăseau frontul, erau desarmate, şi apoi îndrumate, ne jos sau cu trenul înspre Rusia. Prin Iaşi nu Ie erau îngăduit să se oprească. Prin sate şi prin judeţe s’a început o adevărată vânătoare, prmărindu-se toţi^aceia cari se dădeau la rele şi cari nu voiau să se supue ordinelor.

Pe măsură ce trupele ruseşti părăseau frontul pe a:eiaş măsură erau înlocuite de trupele române, cari se întind astfel cu dreapta până Ia Noua Suliţă în dreptul Cer­năuţilor. Armata I şi Armata Ii a noastră îşi mai întind şi ele frontul, iar pela sfârşitul lunei Ianuarie 1918, nu se mai găseau Ruşi pe frontul nostru, care era ocupat numai de trupe româneşti. Aşa, delà Noua-Suliţa până Ia Bscaz eră corpul I armată; apoi veneă armata II română până în dreptul Adjudului; de aci ţineâ armata I până la Galaţi şi Prut ; apoi batalionul de marinari până la mare, în lungul braţului S-tu Gheorghe. (V. PI. 18).

Desarmarea Ruşilor, ca şi gonirea lor din ţară şi punerea la ordine, nu a mers aşa uşor. Au fost unităţi,

143

ce este drept, cari au executat imediat ordinul dat de comandamentul român ; dar au fost şi altele cari s’au opus, ne-au atacat şi a trebuit să luptăm cu ele tot aşa cum am luptat şi cu duşmanul, şi să vărsăm mult sânge, până să îi aducem pe cale^ pocăinţei şi a ascultării. Luptele mai importante, date în contra Ruşilor au fost la G a­lati, la Fălticeni, la Paşcani, si Timisesti.

La Galaţi. Trupele diviziei 9 siberiană şi cu 13 rusă au voit să plece de pe front, de pe Şiretul de jos, şi să treacă în Rusia, prin Galaţi, fără să depună armele. Toate somaţiunile făcute ca şi încercările de discuţii prietenoase, au fost zadarnice. In ziua de 7 Ianuarie, Ruşii venind dinspre Şiret atacă trupele noastre ce apărau Galaţii şi încep a bombardă şi oraşul, atât din acea parte cât şi dinspre Reni. Legăturile telefonice şi telegrafice fiind tăiate de către Ruşi, oraşul a fost câtva timp isolat de restul ţării şi îşi aşteptă pieirea. îşi poate cineva închipui ce ar fi fost dacă Ruşii ar fi putut să intre în oraş.

La început, trupele noastre din divizia 4-a, puţine la număr, au stat în defensivă, dar pe urmă venindu-le a jutoare, au atacat cu o furie sălbatecă pe aceşti trădători, foşti tovarăşi până ieri, şi cari ne făcuseră atâta rău Lupta a fost dârză! Luptau ai noştri cu voinicie dar. şi cu setea răzbunării, adircându şi aminte de Neajlov, de Dobrogea, de Nămoloasa, de Mărăşeşti, Oituz, etc. etc

lnsfârşit valurile bolşeviştilor, îngrămădite fără nici o ordine, c şi hoardele sălbaticilor, sunt sparte de ba­ioneta Românului şi sunt secerate de focul mitralierelor, şi al tunurilor. O iau la fugă desperată, înebuniţi de gro3ză şi aruncând arme, echipament, fug şi se predau, în mare parte, trupelor germane delà Şiret. Restul se predă nouă, depune armele şi întreg echipamentul, şi apoi cu toţii sunt expediaţi dincolo de Nistru.

In timpul luptei s’au observat, printre trupele ruse şi uniforme germane şi austriace.

In regiunea Paşcanilor se strângeau prin satele ve­cine trupe, detaşamente ruseşti, din diviziile 26 şi 84 venite de pe front şi cari aşteptau să le vină rândul de desarmare şi de expediere. Aci, însă, ei văzându se că sunt mulţi, — se strânseseră câteva mii - au crezut că

144

vor puteà să ne dărâme. Au început jafuri, incendii, dis­trugeri, ucideri etc. Un detaşament al nostru trimis Ia 13 Ianuarie 1918 spre a’i linişti şi a discută cu ei, este primit cu ploae de focuri de arme, mitraliere şi chiar artilerie. Noroc, însă, că brutele ochiau foarte prost şi paguba ce ne-au făcut-o, în acest atac mişelesc, n’a fost prea mare, cum ar fi putut fi. Am avut, însă, a plânge între alţii şi moartea unui maior, comandantul detaşamentului, care a fost împuş­cat pe la spate, pe când vorbeă cu Ruşii. Represiunea trupelor noastre a fost scurtă şi sângeroasă. Prea îşi bătuseră joc de totul ce avem şi noi mai scump pe lume ! Cei cari s’au predat, au fost imediat expediaţi, cu trenul, în Rusia lor.

Corpurile 18 şi 40 ruse se îndreptau spre Fălticeni — >. Străjeşti, pe mai multe coloane, pentru a trece mai departe, fără a execută ordinele primite de a depune armele. In ziua de 14 Ianuarie trupele ruseşti, ce veneau delà Tătă- ruşi şi Christeşti, au fost oprite de trupele noastre de grăni­ceri, din regiunea Fălticeni. Comanda’ntul trupelor noastre , încearcă a discută prieteneşte cu Ruşii ; dar ei nu voiau să audă de nici un ordin al nimănui şi pornesc la atac în­spre Fălticeni, Forţele lor se ridicau la peste 5000', cu vre o 16 tunuri. Trupele noastre, şase companii, le stau în cale spre S. V. de Fălticeni, pe marginea satului Spă- tăreşti. Trei atacuri dau Ruşii, în grămadă, dar mereu au fost respinşi cu pierderi mari, sângeroase. Lupta a con­tinuat şi în noaptea de 14— 15 Ianuarie, până Ia 2 dimi­neaţa, când Ruşii fiind ameninţaţi şi de un detaşament român ce venea în spre spatele lor, au aruncat armele şi s’au supus tuturor măsurilor oMonate:

La Timişeşti, la 13 şi 14 Ianuarie, trupele ruse rebele sunt iute potolite de atacul vânătorilor de nunte.

Tot aşa la Botoşani, la Bacău, la Roman şi peste " tot pe unde se încercau să calce ordinile sau să mai facă relele ce făcuseră până atunci, trupele noastre puţine la număr, dar intervenind cu ultima energie, îi potoleau repede.

La Iaşi, sosesc două trenuri cu trupe bolşeviste venind din Odesa, cu intenţia de a arestă întreg cartierul rus ce lucră în comun acord cu marele comandament român. Desigur, însă, că scopul lor eră cu totul altul ;

145

nu s’ar fi oprit ei numai la arestarea Ruşilor lor ! Dar chiar numai simplul fapt că veneă. o trupă streină, în armată, să intre în capitala ţării noastre fără voia noastră, şi să facă la noi acte de poliţie, aşă cum le înţeleg ei, constituia cea mai mare încălcare a drepturilor noastre sfinte şi ne dă măsura de ceace ar fi făcut bolşevicii sub conducerea, în special, a criminalului Racovski, dacă ar fi putut intră ca stăpâni în ţară la noi. Trebuiau luate şi aci măsuri severe şi grele ! Şi s ’au luat! In momentul când trenurile cu Ruşii au intrat în gara Socoîa, vânătorii şi grănicerii noştri, preveniţi din vreme, i-aşteptau cu armele la ochi şi i-au somat să se predeă. Fără nici o discuţie, in o clipeală totul s’a terminat cu bine, armele depuse şi bolşevicii în­chişi, ca şi criminalii ordinari, până la expedierea la urma lor.

Pe când în ţara noastră se duceau aceste lupte des­perate, în Basarabia, ce se proclamase autonomă, se în­cuibase bolşevismul, pentru a o suge şi pe dânsa cum ne-a supt pe noi, şi pentru a formă din Basarabia o bază a atacurilor lor criminale în contra noastră.

Aceleaşi jafuri, aceleaşi omoruri, aceleaşi distrugeri ca şi la noi. Nimica na mai eră sfânt pentru bolşevişti, nici în Basarabia, ca şi peste tot pe unde mergeau ei. Aceleaşi necinstiri de case, aceleaşi pârjoliri de averi strânse cu trudă. Se uitau sărmanii Moldoveni din Basarabia în toate părţile de unde să le vină scăparea ; cui să se adreseze să le dea o mână de ajutor ? Ucraina, ea nu aveă pentru ea nici o putere, necum să mai ajute pe alţii. Ea pentru a scăpă de peire aceia ce mai eră de scăpat, a dat zor să se pue bine cu Nemţii şi a şi început tratative de pace cu ei. Nu aveau bunii noştri fraţi basarabeni decât un singur drum : să se adreseze României. Noi, deşi abeă ne ţineam păcatele, deşi ocupam şi frontul întreg al Moldovei şi luptam şi în contra bandelor de bolşevişti din ţară delà noi, totuşi pentru a scăpă de peire pe fraţii noştrii dintre Prut şi Nistru, a trebuit să facem orice sacrificiu şi cu orice risic. Şi l’am făcut cu inima bucuroasă şi cu sufletul curat.

Basarabia noastră, prin Sfatul Ţării, şi-a îndreptat ochii şi mâinile rugătoare spre noi ! Şi s’au adresat nouă ca delà fraţi Ia fraţi.

10

146

In primiie zile ale lunei Ianuarie 1917 au trecut Prutul, pela Ungheni, primele trupe ale noastre, îndreptându-se spre Kişinău, în timp ce altele trecând pela Reni şi pela Vadul lui Isac, se duc spre Bolgrad,

In ziua de 13 Ianuarie 1918, trupele noastre, după câteva ciocniri cu bandele bolşeviste, intrară în Kişinău, în aclamaţiile întregei populaţii româneşti, care se vedeă astfel scăpată de urgia bolşevismului.

Cu această ocazie, comandamentul suprem al arma­telor române a dat un manifest către populaţia moldo­venească de peste Prut, în care, între altele, îi spune că în urma chemării făcute, soseşte armata română pentru a goni pe bolşevişti şi a aduce pace în ţară şi că toţi lo­cuitorii ţării vor găsi dreptate la oastea românească.

Iar ziarul românesc «Ardealul», din Chişinău, a pu blicat, în aceiaş zi. cu litere mari, următoarea urare de bună venire

Bine-aţi veniţiIn ziua de I3 Ianuarie s'a petrecut un fapt mare şi drept :

Oştiie rtmânesti -au intrat biruitoare in capitala Basarabiei, aducând cu ele rânduială şi pace.

De luni de zile Basarabia a fost pe mana duşmanilor şi a hoţilor, cari au batjocorit-o şi au prădat-o, după cum au vrut. Era o jale şi o ruşine fără pereche, ce se petrecea în această ţărişoară frumoasă şi bogată. îmbătaţi de democraţia rusească a bolşevicilor, chiar şi fraţii noştri moldoveni şi-au pierdut capul şi s ’au lăsat să fie întrebuinţaţi ca unelte oarbe de către streinii fără suflet si tară omenie.

întâmplarea cu uciderea Ardelenilor, la 6 Ianuarie, este o dovadă, că stările de aci erau din cale afară de rele şi că nu numai viaţa şi averea singuraticilor oameni, dar însăşi viaţa ti­nerei republici naţionale eră în cea mai mare primejdie.

Puţinii oameni cu dragoste de ţară şi cu răspundere pentru soarta ei trebuiau să aleagă între a vedea cum se prăpădeşte ţara în mâinile anarhiei bolşeviste, care a cuprins şi oastea mol­dovenească, şi între a lua o hotărâre energică, de a chemă in ţară oaste străină, care să scape totul de peire.

Dar unde se puteâ găsi o oaste străină, care să-şi facă de bună voie din cap călindar, cum se zice, şi care să vie şi să se amestece in anarhia rusească? Ucraina rugată să deâ ajutor, a răspuns că n’are de unde, — alte state vecine nu sunt deocam­dată, aşa că vrând-nevrând, trebuia cerut ajutorul României.

147

Şi iată, minune, că mica Românie, ţara de jertfă, pe care au vrut s’o nimicească Nemţii şi Ungurii, şi pe care au vândut-o şi batjocorit-o Ruşii, ea vine să-şi scape fraţii din ghiarele peirei. Ea nu se mai gândeşte la nevoile ei, multe şi mari ; ea îşi uită o clipă primejdia, care-i poate veni delà Nemţi şi aleargă să mântuiască Basarabia din valurile anarhiei. Ţara, pe care la 1 9 1 6 îacrimele şi gemetele Ardealului şi ale Bucovinei au înduioşat-o atât de mult, încât pentru mântuirea lor şi-a aruncat în cumpănă sabia şi şi-a pus în primejdie viaţa, Ţara această a alergat ş acum la chemarea Basarabiei, ca s’o scape din nevoi.

Vitejii, cari au oprit la Oituz şi la Mărăşeşti năvala Nem­ţilor, astăzi sunt pe pământul vechei Moldove, pe care tovarăşii lui Lenin îl părăsesc în ruptul capului.

Mărire Ţie, oaste românească vitează, care aduci pace şi rânduială în această ţară.

Mărire Ţie, Ţară Românească, spre care cu lacrimi de mul­ţumire trebue să caute astăzi fiecare fiu al Basarabiei ajunse la linişte !

Mărire Ţie, Rege Ferdinand, ehre scrii în Istoria Europei -o pagină atât de luminoasă ! Oştile Tale au mântuit Basarabia, pe care Rusia o sută de ani a robit-o şi pe care acum anarhia ei eră s’o îngroape.

Moldoveni, închinaţi vă până la pământ în faţa acelora, cari v’au dat pentru a doua oară viaţa, şi strigaţi cu toţii într’un glas.

Trăiască Rom ânia mântuitoare de anarhia bolşevistă!

Pentru gonirea tuturor bolşeviştilor, din Basarabia, trupele noastre înaintară prin patru direcţiuni mai prin­cipale: divizia 11 spre K’şinău-Bender ; divizia 13 spre Bolgrad-Akerman ; divizia 2 de cavalerie spre Gura Galbenă; iar divizia 1 cavalerie spre Bălţi, (v, pl. 18) Din aceste localităţi s’au întins, apoi, detaşamente prin toate comunele, punând ordine şi alungând pe bolşevişti.

Treptat treptat trupele noastre se întind în Basa­rabia şi luptând pas cu pas cu bolşeviştii ajung, până la 1 Martie, la Niätru. Şi astfel, armata româna în două luni de zile a reuşit, vărsându*şi sângele şi îndu rând oboseli şi privaţiuni mari, să cureţe de bolşe­vici această parte din vechea Moldovă a Sfântului Ştefan şi să-i redeă liniştea de care avea nevoe.

Pela jumătatea lupei Martie s’au făcut înlocuiri de trupe, înlocuiri provocate de executarea condiţiilor preliminare ale păcii ce începuse a se discută la Bu­cureşti. La acea dată trupele noastre ocupau, în Basa­rabia următoarele localităţi şi regiuni, începând delà

148

sud spre nord: divizia 4 la Bolgrad şi Á kenn an ; di­vizia 2 cavalerie pe Nistru până aproape de Bender ; un detaşament de vânători la Bender-Kişinău ; două reg. vânători la Orghiew ; divizia 1 de cavalerie la Bălţi - Soroca ; divizia 3 infanterie la Sculeni. Total: două divizii vânători, două divizii infanterie şi două de cavalerie.

Pe când se duceă, astfel, lupta de curăţire a Ba­sarabiei şi pentru eliberarea ei din ghiarele şi otrava bolşevismului, tot aşa şi în ţară la noi, în Moldova dintre Carpaţi şi Prut, în urma luptelor a trei luni şi ceva însepuse a se vedeă situaţia mai limpede, în faţa noastră. Incet-încet, şi mai cu voe şi mai fără voe, Ruşii au fost desarmaţi şi apoi expediaţi în Rusia, cu trenul până la Nistru. Toate armele, muni­ţiile şi depozitele le au fost luate, inventariate şi puse la păstrare, rămânând să se hotărască asupra lor mai târziu. Aşă că, aproape în acelaş timp cu golirea B a­sarabiei de bolşevişti, a fost curăţită şi Moldova. în­cepem a fi stăpâni la noi acasă, la noi în ţară, şi în­cepem a crede în zile mai bune, mai ales dacă ar­mistiţiul se va mai prelungi, pentru a câştigă timp şi mai mult.

Insă, plecarea Ruşilor de pe frontul nostru şi ocu­parea acelui front, delà Hotin până la Mare, de către trupele noastre, precum şi intrarea trupelor noastre în Basarabia, au dat Paterilor Centrale motiv de a in­terveni, spunând că s’a schimbat situaţia.

La 17 Februarie 1918, ele denunţă armistiţiul; iar la 21, aceiaş lună, s’a reluat armistiţiul cu durata până la 6 Martie, în care timp să se înceapă şi tra­tativele pentru pace.

In adevăr, situaţia generală, împrejurul nostru,eră de aşă natură încât ni se impuneă, se pare, săfacem pace. Ucraina, cea dintâi, la 27 Ianuarie 1918închee pacea la Brest-Litowsk, cu Puterile Centrale;iar la 17 Februarie Rusia bolşevista a semnat şi eapacea, după ce mai întâiu făcuse un simulacru de re-sistentă.

*

149

Astfel, la jumătatea lunei Februarie, eram com­plect încerc crcuiţi şi fără nici o posibilitate de a mai aveă vre*o legătură cu amicii noştri din occident.

In mijlocul acestui noian de nenerociri ce ne că­deau ploae pe capul nostru, avurăm, însă, şi un mo­ment de mângâere, care ne făciî să uităm pentru o clipă amărăciunile. Basarabia, scăpată de către noi din ghiara bolşevismului, revine la viaţa sa normală • şi naţională cu paşi giganţi. In ziua de 24 Ianuarie 1918, Sfatul ŢăriB proclamă, la Kişinău, independenţa Basarabiei. Ea s’a rupt astfei singură din lanţurile sclaviei ce o ţinuse ferecată mai bine de 100 de ani.

Abeă, însă, s’a văzut liberă şi s’a şi repezit de bună voe şi fericită în braţele fostei sale mame, Ro­mânia. întregul popor basarabean a voit-o.

In ziua de 27 Martie 1918 Sfatul Ţării din Chi- şinău a votat cu 86 voturi, contra 6, unirea Basara­biei cu România, cu următoarea hotărâre:

«In numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării de clară Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Nea­gră şi vechile graniie cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechei Moldovei; în puterea dreptului 'de neam, pe baza principiului că no­roadele singure să-şi croiască soarta lori de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România».

In ziua de 30 Martie s’a făcut oficial actul unirei la Iaşi.

Au venit aci delegaţi ai Sfatului Ţări, cei mai buni Români de acolo, spre a aduce M. S. Regelui, solia ho- tărârei Sfatului Ţării.

Şi in această zi mare a Neamului, ce o consi­derăm ca prima treaptă a isbăvirei visurilor noastre drepte şi sfinte, pentru cari au luptat şi „răposat şi moşii şi părinţii ", şi pentru care luptăm şi noi, tot po­porul românesc şi-a pus deoparte haina cernită, şi-a închis durerea în adâncul sufletului lui şi a eşit cu faţa senină, cu zâmbete şi cu flori în calea soliei ba- sarabene. Dangătul clopotelor care sună aşâ de duios în aceia zi, mai frumos şi mai duios ca niciodată, nu

mai anunţâ sosirea morţii cum ne-o anunţă de aproape doi ani, ci vesteă ţării începutul învierei Neamului şi goneă desnădejdea din inimile îndoliate şi îndurerate.

In sfânta catedrală Mitropolitană s’a slujit un Te- Deum, unde s’a preamărit Dumnezeu, că ne-a învrednicit să vedem un prim pas al împlinirei visurilor strămoşeşti.

La masa regală, M. S. Regele, Augustul nostru suveran a ţinut următoarea cuvântare:

«Vă salut azi pe voi fra ţi de dincolo de Prut. Voi sunteţi aceia cari aţi înţeles sentimentul ce de mult domneă în inimile fraţilor noştri moldoveni ai Basarabiei ; taţi înţeles aşâ de bine că azi putem vorbi unii cu alţii şi ca fraţi şi ca prieteni.

Sărbătorim azi înfăptuirea unui vis care de mult zăceâ în inimile tuturor Românilor de dincolo şi de din­coace de apele Prutului.

Din graniţă aţi făcut punte, unindu-vă cu ţara mumă, şi de aceia vă zic «bine aţi venit între noi>.

V’aţi alipit în timpuri grele pentru ţara mumă, ca copil tânăr, însă, cu inimă adevărat românească,

Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis eare niciodată nu se va şterge.

De aceia azi ridic paharul Meu în sănătatea f r a ­ţilor noştrii îmbrăţişaţi de Mine cu aceiaş căldură a dragostei părinteşti.

Trăiască copilul cel mai nou, dar poate cel mai voinic al României mume».

S’a jucat hora Unirei şi în piaţa Unirei, unde s a jucat „hora Unirei“ şi la 1859, în jurul statuei ma­relui nostru Cuza şi în faţa palatului regal, în care horă s’au prins şi A. A. L. L. R. R, Principesele Elisabeta şi Marioara ; iar din balconul palatului privea, la marea de lume, M. S. Regele cu întreaga familie regală şi parcă sărbătoarea de azi, şi bucuria popo­rului le mai înseninase puţin faţa încruntată, le mai înveselise sufletul Lor amărât de durerile ţării.

« O parte frumoasă a unui vis care nu se va şterge niciodată» s’a împlinit. Numai o parte, deocam­dată ! Insă, „Românul are un Dumnezeu“ şi „Românul in veci nu piere“. întreg frumosul vis va fi aevea

150

odată şi odată căci ce este ursit de Domnul să se în­făptuiască se va înfăptui. Atunci vom jucâ cu toţii o horă mare, mare de tot, care se va întinde până la limita graiului românesc.

Basarabia, cea dintâiu dintre mlădiţele răzleţite ale Neamului, s’a aruncat în braţele mamei sale. Şi este un fapt neîntrecut de măreţ ca poporul basarabean, în multa lui înţelepciune, să-şi hotărască singur soarta, unirea cu tara mumă, tocmai în momentele atâta de grele prin care treceă România. Dacă România a dat ajutor Basarabiei, pentru a o scăpă din ghiarele bol­şevismului, aceasta, însă, a reînălţat sufletul României şi i-a realtoit nădejdile, prin venirea ei lângă sânul aceleia ce sufereâ atâta. «In durere s; nenorocire se cunoaşte prietenul şi sângele adevărat».

După 106 ani de robie samavolnică, Basarabia şi-a rupt singură, prin puterea ei, lanţurile sclaviei, de aceia îi şi spune bunul nostru Rege: „copilul cel nou, dar poate şi cel mai voinic“.

Pacea fiind hotărâtă faţă de situaţia grea, fără pereche în istorie, în care se găseâ ţara, una din în­datoririle noastre prime eră de a trimite înapoi misi­unea franceză, ca şi toate celelalte misiuni streine a- liate, aflate în ţară la noi.

In conformitate cu încheerea condiţiilor prelimi­nare intre delegaţii noştrii şi aceia ai puterilor cen­trale, făcută la denunţarea armistiţiului, urmă ca să lăsăm liberă trecere prin ţara noastră —- Brăila, Galaţi, Reni şi apoi Boigrad, Bender — a unor trupe ger- mano-austriace, cari trebuiau să meargă în Ucraina de sud, spre Qdesa. Această înaintare germană spre Odesa se făceă în aceîaş timp cu înaintarea altor trupe germane şi austro-ungare ce soseau dinspre Ilotin, pe malul răsăritean al Nistrului, şi cu altele ce înaintau prin Basarabia de nord. (Vezi pl, 19).

Plecarea trenurilor cu misiunile streine este aşa fel aranjată, încât ajungerea lor la Odesa trebui à să fie înainte de sosirea Germanilor acolo.

Şi au plecat ! După optsprezece luni de stat în mijlocul nostru, alături de noi, lângă sufletul nostru,

___ 151

152

au plecat toţi aceia ce ne obişnuisem să-i privim ca pe ai noştri, mai ales că au împărţit cu- noi şi zile bune dar şi zile grele. 0 parte din ei, însă, nu au plecat şi nici nu vor mai plecă. Ei au rămas pe vecie în sânul cald al pământului nostru, alături de tova­răşii, de fraţii lor Români, cu cari au luptat, cot la cot pentru libertatea popoarelor şi pentru drepturile sfinte ale naţiunilor.

Misiunea franceză cuprindeă aproape 500 de o- fiţeri şi peste atâtea grade inferioare şi mecanici. Acest mare număr de energii s’a răspândit în întreaga noastră ţară, în întreaga noastră armată. Au fost ofi­ţeri şi grade inferioare la toate regimentele armatei, la toate comandamentele, până la Marele Cartier. Au fost medici, intendanţi, veterinari, aviatori, comba­tanţi de toate armele, ofiţeri de stat major, însfârşit reprezentanţi ai tuturor ramurilor şi serviciilor unei armate. Ei au venit în ţară, la noi, curând după decre­tarea mobilizărei şi au stat, aproape fără întrerupere, timp de 18 luni. In acest timp munca depusă, ae toţi, în toate direcţiile, fii mai presus de orice lauda, şi roadele s’au văzut mai târziu.

Ei au început munca lor cu adevărat metodic. Au lucrat, fără preget, pentru a cunoaşte mai întâi, cat mai bine şi cât mai repede, armata noastră, şi poporul nostru, ca pe urmă să-i poată dă ceiace lipaeă. So­sirea primilor trimişi ai misiunei în Septembrie şi Oc­tombrie 1916, nu a putut împiedică retragerea noastră ; dar, eu sfaturile lor şi cu experienţa lor, ne-a ajutat mult, mult de tot, în acele zile grele şi cari au rămas adânc săpate însufletul celor ce le au trăit.

Adevărata, însă, a lor valoare şi-au pus o în evi­denţă în perioada refacerii. Atunci munca ofiţerilor francezi, ca şi rezultatele obţinute, au fost mai presus de orice laudă. In cele 4 — 5 luni de iarnă şi început de primăvară, ale anului 1917, răspândiţi la toate uni­tăţile noastre, din întreaga ţară, au stat din zori şi până în noapte în mijlocul soldaţilor şi ofiţerilor noştri şi le-au arătat tuturora, cum se face ras boiul. Lunga lor experienţă pe peste doi ari, pe frontul occidental, le

153-

dadeà toată autoritatea ; iar rezultatele obţinute au fost uimitoare. Puterea de muncă a ofiţerilor şi soldaţilor noştri, unită cu spiritul lor de observaţie, cu inteli­genţa şi cu diseipina naturală, au făcut ca în 3 — 4 luni, armata noastră să iă o faţă cu totul alta decât aceia pe care o avusese la intrarea în campanie. A

[ renăscut cu totul, a reînviat, a eşit din cenuşa sa mai [■ mare şi mai frumoasă ; iar rezultatele s’au văzut în a-

prigële lupte din Iulie, August şi Septembrie 1917 la Măfăşti, Mărăşeşti, Oituz, etc.

Ofiţerii misiunei franceze nu s’au limitat, însă, : numai în a servi drept instructori, drept profesori de

catedră şi apoi să i lase pe elevi, la greu, să meargă singuri. Nu ! Tocmai în zilele grele de lupta şi-au a- ratat ei întregul lor suflet şi întreaga lor dragoste

Ş pentru cauza sfântă ce li se încredinţase. In acele i lupte pe viaţă şi pe moarte, ei au stat nu numai Í alături de soldaţii pe cari îi instruiseră, ci au mers i la luptă în fruntea lor, strigând în româneasca lor, [ învăţată în mijlocnl soldaţilor : înainte ! Trăiască Ro- \ mânia ! — „Dar mulţi rămân fără de glas, le’nchide > moartea gura!“t. Şi astfel ofiţerul francez a început a fi iubit de

soldatul-ţăran român, cu dragostea ce se cuvine unui frate care ştie mai multe şi care, cu bucurie îşi dă viaţa şi el alăţuri de soldatul pe care până eri l’a instruit. Această legătură s’a văzut cât este de strânsă, în ziua plecărei misiunii, când soldaţii veniţi la gară, cu delà

; ei pornire, plângeau văzând trenul cum se depărtează, plângeau din adâncul sufletului lor amărât şi îndoliat.

Aviatorii francezi au fost neîntrecuţi. Ei au adus ; aparate noui, şi au mărit numărul personalului nostru,

aducând piloţi şi mecanici. In curând aviaţia noastră pe frontul Şiretului, a obţinut superioritatea şi şi-a păstrat-o până la capăt. Şi în această armă, sunt în­registrate pierderi dureroase, ca şi în celelalte arme ; iar exemplul lor antrenează şi desvoltă poftele la ai noştri. In curând nimeni nu le mai stâ împotrivă.

? Doctorii au avut, delà început, lupta cea mai grea ■ de dus. Ei au fost, din Decembrie 1916 până în Mai

154

1917, năpădiţi de zeci de mii de bolnavi. Tifosul exan- tematic şi recurent făcea ravagii. Doctorii au stat dârzi la postul lor şi au învins. Dar mulţi s au dus în sânul drepţilor, alături de iubiţii lor bolnavi pe cai i l-au îngrijit până în ultima lor clipă. Bolnavii însănă­toşiţi, şi-aduc şi-şi vor aduce aminte pe veeie de aceia cari cu risieul vieţei lor au vindecat mii de bolnavi : iar răniţii, ultimelor lupte victorioase, îi au înaintea ochilor ca şi pe părinţii lor.

In ziua de 27 Februarie 1918 au plecat ! Au luat cu ei inima noastră, dragostea noastră, speranţele noastre şi ne-au lăsat, în schimb, un scump tesaur, pe aceia cari nu vor mai puteà plecă niciodată.

întreg sufletul românesc i-a petrecut la gară, delà soldat şi până la Domn. Parcă nu ne veneâ să credem ochilor; realitatea prea era dureroasă! Ne-am despărţit de fraţi, ne-am despărţit de lume, s’a rupt ceva din noi ! Am rămas izolaţi, singuri, înconjuraţi numai de duş­mani, care ne pregătesc cosciugul şi ne cântă pro­hodul !

îndoliaţi, îndureraţi pâaă în adâncul sufletului, tri­mitem ultimul salut celor cari pleacă şi-i aşteptăm să vină din nou pentru a ne sprijini în ruperea lanţurilor.

0 ! de data asta aşteptăm răsăritul soarelui ţării noastre delà apus!

G. Pacea. 1918)

Popuius Romanus beneficii et inju- riae menior esse sólet.

(Sal üst).(Poporul Roman nu uită nici bine­facerile nici nedreptăţile).

in ziua de 24 Aprilie 1918 s’a semnat, la Bucu- cureşti, tratatul de pace între Puterile Centrale şi Ro­mânia. Acest tratat, în tresături generale, cuprinde :

Capit. 1. Starea de războia încetează. Relaţiunile diplo­matice şi consulare se vor reluă îndată după ratificarea trata­tului de pace.

iê ■ # "- / - ? ‘ ■■ r '

165

Capii. II. Demobilizarea întregei armate române după sem­narea tratatului. România, va reveni pentru armată, la bugetul di­nainte de răsboiu. Diviziile l i — 15 se demobilizează conform con- diţiunilor delà Focşani din 8 jlll 1 9 1 8 . Din celelalte 10, două ră­mân în Basarabia mobilizate, cu batalioanele de vânători şi cu diviziile de cavalerie, aceasta până se va linişti Ucraina. Celelalte

[8 divizii se reduc la: 20000 oameni pentru infanterie, 3200 pentru cavalerie şi 9000 pentru artilerie. Concentrări nu se fac până la pacea generală.

Prisosul de armament, cai, trăsuri, depozite de muniţiuni se predă în teritoriul ocupat, pentru a fi păzite de autorităţile :de ocupaţie. Se. lasă trupelor din Moldova câte 250 cartuşe de armă, 2500 pentru mitralieră, 150 pentru tunuri. Diviziile din Basarabia au muniţiuni de răsboiu.

I Trupele române demobilizate rămân în Moldova. Ofiţerii şi trupa demobilizată se pot întoarce acasă, în teritoriul ocupat-

[Ofiţerii şi trupa activă pentru a trece dincolo cer voie coman- [ daturei germane. Forţele fluviale şi de mare rămân deocamdată f cu întreg echipajul şi armamentul lor.

Capii III. Se cedează Dobrogea întreagă : a) Dobrogea [ cea nouă, adică aceia luată în 1 9 1 3 .se retrocedează Bulgariei

împreună cu o rectificare de frontieră până lângă linia ferată 1 Cernavodă-Constanţa. b) Restul Dobrpgei, delà această linie [ până la Dunăre la braţul Sft. Gheorghe, se cedează puterilor I-centrale, în condominiu.

Puterile aliate vor avea grija ca România să oapete o cale co- [ mercială asigurată la Marea Neagră prin Cernavodă-Constanţa.

Se face o rectificare de graniţă în favoarea Austro-TJn- f gariei, luându-ne o parte din terenul nostru în tot lungul munţi- I lor şi mutându-ne graniţa cam la 10-15-20 km. mai spre interior.

Cap. IV Se renunţă. reciproc la despăgubirea cheltuelilor ! de răsboiu. Cap. V. Teritoriile române ocupate de forţele militare ale [ puterilor aliate, vor fi părăsite la un termen asupra căruia se ! va face înţelegire mai târziu. In ţară vor rămâne deocamdată ' şase divizii de ocupaţie.

După ratificare, administraţia civilă a teritoriilor ocupate ! va fi predată autorităţilor române.

Autorităţile române vor trebui să deâ urmare dispozi\iu- [ fiilor pe care comandanţii armatei de ocupaţiune le vor socoti [ necesare in interesul siguranţei teritoriilor ocupate.

Mijloacele de comunicaţie' căi ferate, poştă, telegraf, te- I lefon etc, rămân, până la noui dispoziţiuni, sub administraţia mi- ! Irtară de ocupaţie.I Jurisdicţiunea asupra persoanelor cari fac parte din armata I de ooupaţiune, în penal şi civil, precum şi puterea poliţienească I asupra acestor persoane rămâne in toată întinderea ei asupra pu- I terilor aliate. Vor fi judecaţi tot de aoeste tribunale şi alte per- I soane, şi fapto, cari ar atinge siguranţa trupelor de ocupaţie.

156

Reîntoarcerile în teritoriul ocupat se vor face numai în măsura în oare guvernul român va aduoe de mâncare. C h ia r d u p ă ra tific a re se v o r f a c e re c h iţiţ iu n i de : cereale, legume, nutreţ pentru vite, lână, vite şi carne, lemnărie, petrol şi deri­vatele iui; asemenea dreptul de a lua dispoziţiuniie necesare privitoare la estragerea, preluorarea, transportul şi împărţirea acestor producte.

Guvernul român v a treb u i s ă d eă u r m a r e c e re re i c o m a n d a ­m e n tu lu i d e că p eten ie, p e n t ru e x e c u t a re a r e c h i f f i u n i i o r pentru nevoile armatei de ocupaţie.

în tre ţ in e re a a rm a te i de o c u p a ţiu n e ş i r e c h i f l i i ’e se fa c -p e socoteala R o m â n ie i .

Cheltueli făcute în teritoriile ocupate, cu mijloacele pute­rilor centrale, pentru lucrări publice, coprinzându-se şi întreprin­derile industriale, vor fi înapoiate acestor puteri la predare.

Cap. VI. Toate puterile contractante au dreptul să ţie vase de răsboiu pe Dunăre, în apele lor. Fiecare putere, repre­zentată în comisiunea gurilor Dunărei, ţine câte două vase de răsboiu uşoare la gurile Dunării.

Cap. VII. Recunoaşterea tuturor cultelor: româno-catolio,. groco-unit, protestant, mahometan şi judaic ; şi cari au aceaş li­bertate şi protecţie ea şi ortodox.

împământenirea tuturor locuitorilor României, fără supu­şenie, cuprinzându-se şi Evrei.

Cap. Vili. Convenţiuni speciale vor aranja raporturile eoo- ■ nomice, de drept public şi privat, schimbul de prizonieri, in­ternaţi civili, D e c r e t u l de a m n estie etc.

Tratatul de pace intră în vigoare, odată cu ratificarea sa.Acesta este, în trăsături generale, tratatul da pace. Mai sunt,

însă şi alte tratate adiţionale cari aranjează, între altele, întreaga viaţa economică a ţării, atât pentru prezent cât şi pentru viitor. Clauzele economice ale tratatului, impuse României se referă la trei puncte principale : a ) Regimul Dunărei : b) Monopolul petro­lului; c) Cumpărările de cereale.

Dunărea delà Brăila inclusiv şi până la Mare, ca şi marea noastră rămâne în mâineîe Puterilor Centrale. Restul Dunărei la fel aproape. Monopolul petrolului va da beneficii numai Ger­manilor. Două puternice societăţi germane vor conduce producţia întreagă a petrolului şi vor constitui, prin organizaţia lor puternică, stat în stat. Cerealele.. A fost cumpărat tot eseedentul din recoltele 1918 şi 1919; apoi pe cei şapte ani următori cu obţiune şi preţuri oneroase stabilite de comisiuni germane sau de prieteni germani, interzicându-se României dreptul de a face export în altă ţară.

Ministrul de externe german, v. Kühlmann desvăleşte o parte din intenţiile economice ale Germaniei asupra României. El, în faţa lumei comerciale germane, din palatul Cămării de comerţ din Berlin, spune între altele:

I

157

a) Exploatarea petrolului în România a reînceput, graţie reparaţiunii sondelor. Azi — Maiu 1918—produoţia a trecut Sa2j3 din vechea produoţie.

Sarea şi lignitul sunt în cantităţi foarte importante. Până : acuma au fost neglijate. Le' vom exploatâ noi.

Germania n’a urmărit cucerire teritorială, în România, dar i economice da şi anume, în primul rând, producţia agricolă şi pe- 5 trolul. < Pentru navigaţia germană e lucru în deosebi de important > căs’au putut în fiinţă două şantiere, puncte de reazămla Giurgiu, şi ; T.-Severin. Alături de Dunăre, marea arteră care leagă popoarele,. trebue ţinut seamă de căile ferate româneşti, în deosebi de linia Bucureşti-Cernavodă-Constanţa care trebue să rămâe în mâna Ger­maniei.

S’a convenit cu B ulgaria ca această cale ferată împreună cu silozurile de ceuale şi rezervoarele de petrol din Constanţa, care ur­mează să devie port liber, să fie arendate pe <jg ani unei societăţi germane».

Cablul Constanţa-Constantinopol să treacă în mamele Ger­manilor.

Germania nu cere despăgubiri formale de răsboiu, dar după cum judecă specialiştii numeroasele avantagii reprezintă suma ce ar fi obţinut printr’o despăgubire form ală de răsboiu.“

Este interesant să dăm un foarte succint estras din aprecia - ţiunile presei streine, în special germană şi austro-ungară şi ale oamenilor lor politici, asupra păoii impuse României. Despre opiniile franceze, engleze, americane şi italiene suntem edificaţi.

Vorwärts. însuşi reprezentantul guvernului german, secre­tarul de stat v. Kühlmanrf, a accentuat că marea majoritate a poporului român a fost împinsă contra voinţei sale în răsboiu.... De fapt guvernul german ar fi putut impune Românilor totul ce voiâ. După descompunerea Rusiei, România a rămas ou toată mica ei armată ca şi dezarmată în faţa puterilor centrale vic­torioase.

W iener A bendpost: Lupta sângeroasă ce ne a fost impusă de către România s’a terminat prin succesele glorioase alealiaţilor noştri..... înfrângerea suferită pe câmpul de răsboiu, osili să caute a încheiă pace.

Austro-TJngaria, în unire cu aliaţii ei, a rămas însufleţită în tot timpul tratativelor de pace de acelaş spirit de modera- ţiune înţeleaptă. Dispoziţiunile tratatului de pace din Bucureşti arată aceasta în faţa ochiior lumii întregi, căci condiţiunile de pace cruţă adversarul bătut. Astfel Anstro-Ungaria şi aliaţii săi se mulţumesc a-şi consolida garanţiile necesare asigurării vii­toare a graniţelor, pentru întemeierea unei situaţii primcioasa la Dunăre, precum şi pentru asigurarea dominaţiunei aliaţilor şi satisfacerea aspiraţiunilor naţionale ale Bulgariei.

Pester L ityi. Nu s’a îasheiat o paca sentimentală şi nici nu e motiv de a sa organiză solemnităţi de împăciuire. Fără

158

răsbunare, dar şi fără încredere exagerată, monarhia a înfăptuit, J prin tratatul de pace, un program de asigurări strategice şi în | general s'a preocupat, în special, de avantagiile economice, a 1«ăror importanţă şi valoare le va dovedi de sigur viitorul... |Noi nu dorim decât un vecin care să respecte credinţa şi paoea, 1 iar nu c a re stă la p â n d ă ca u n tâ lh a r, ■%

B u d a p e s t H í r l a p , Ile!evă importanţa strategică a rectifică- i rilor de graniţă, de oarece povârnişurile Carpaţilor intrând în j posesiunea Ungariei, vor îngreuia colosal pe viitor un atac perfid, j cum a fost cel din urmă, 1

C ontele W e s ta rp , în Reichstag, între altele, condamnă în cu- ,j vinte aspre pe tră d ă to rii ro m â n i şi c a ri treb u esc cău ta ţi în m ijlo cu l J D in a s tie i . Dacă România nu reuşeşte să se scape de aceşti tră- i datori, atunci Germania trebue să se ţie în gardă. El crede că ] este o datorie politică ca Germania să fie bine informată asupra - acelora cari sunt prieteni ei loiali în România ; iar M in isteru l ca re a d e c la ra t ră sb o iu , treb ue să-şi p r im e a s c ă p e d e a p s a . . j

S o cia listu l L e d e b u r tot în Reichstag, s’a pronuţat în contra * păcii cu România. Pacea aceasta nu este o pace de conoiliare, ; ei este o pace impusă de forţă cu îndemnizări indirecte. Pro- ] testează în contra soluţiei date chestiunii dobrogene. Poporul \ din Dobrogea are dreptul să dispună liber de soarta sa. J Aprobă pe contele Wetarp când spune că dinastiile, cari * s au făcut vinovate, trebue să se demită. „Suntem de acord * şi cerem aplicarea acestui principiu şi mai departe. Va veni ş zm&eând Reichstagul va admite că politica Dinastiei noastre i a fost în detrimentul tării“ 1

In fo rm a tio n . România nu putea decât să cedeze cerinţelor duşmanilor ei. A fost mai uşor să sa sugrume România decâtsă sa mulţumească poftele adversarilor ei de eri...... Se va căutazadarnic urmele dreptului şi aplicarea sistemului «fără ane­xiuni » préconisât acum câteva luni la Berlin şi Viena. România •a şi Rusia, au fost înăbuşite într’un cerc îngust. Marea i-a fost răpită. Ea este sclava economică a Germaniei.

Ne-iv-Jork S u n . Oare ar fi pacea unui militarism victorios? Aoei cari vor s’o ştie să studieze cu atenţie tratatul de pace ou România, ca şi atitudinea Germanilor în Ucraina, unde a în­cheiat o pace prin linguşiri, şi în Rusia unde au obţinut acelaş. rezultat, prin zăngănitul săbiilor lor. Tratatul eu România, pe care Fam primit în linii generale, vizează la sărăcirea acestei ţări, prin cedarea către Germania a tuturor resurselor ei, prin pierderea teritoriilor ei celor mai bogate, prin controlarea ar­matelor ei de către aliaţii teutonilor şi prin reducerea României la starea de vasală a guvernului din Berlin. Poporul german şi corpurile legiuitoare germane nu pot decât să primeasoă or- dtuile armatei în chestiunile păcii. Germanii nu încheie decât a pace militară, ea nu cunoaşte altele şi o astfel de paca a impus ea României, Rusiei şi Ucrainei şi tot o astfel de pace încearcă ea acuma s’o itnpue şi pe frontul occidental. jj.

'1CJa

AA

Ha

15i

In rezumat, pacea delà Bucureşti impusă României de către Puterile Centrale, cuprinde:

1) Controlul asupra armatei şi bugetului. Păstrarea numai a unui anumit efectiv sub arme şi cu muniţie numărată.

2) Răpirea Dobrogei;3) Răpirea munţilor :4) Rămânerea în ţară a trupe de ocupaţie., a căror

cheltuială de întreţinere întreagă ne priveşte pe noi. (Ni sau impus 2 milioane de lei pe zi, 730 milioane pe an, cu 130 milioane lei pe an mai mult decât în timpurile bune (normale).

5) Autorităţile române sunt la dispoziţia coman­damentului superior de ocupaţie, ele trebuind a dă urmare tuturor cererilor, etc., etc.

6) Caile ferate, poşta, telegraful, telefonul, rămân în mâna autorităţilor militare de ocupaţie;

7) Justiţia, în cea mai mare parte, rămâne în mâi nele duşmanilor ;

8) Rechiziţiuni se vor face şi după ratificare, pe socoteala României. Guvernul român trebue să dea ur­mare cererilor de această natură ;

9) Dunărea o pierdem ;10) Obligaţia dè a împământeni în masă pe toţi

streinii ;11) Amnistierea tuturor dezertorilor ca şi a celor

ce au făcut crime faţă de neam şi ţară :12) Ni s’a luat petrolul ;13) Ni s’au luat grânele şi cerealele: fiind opriţi

de a exporta aiurea ;14) Ni s’a luat, pe 99 ani (ca în Africa centrală!)

calea ferată Bucureşti-Cernavoda-Constanţa şi silozurile.15) Ni s’au luat bani cu sutele de milioane, cu

miliardele sub diferite forme şi titluri; dar nu contri- buţiuni ! ?

Şi au voit să ne iă şi cinstea şi sufletul, dar n’au putut. Este singura avere ce ne-a mai rămas.

Aceasta este pacea germană! Aceasta este pacea „fără anexiuni şi fă r ă coninbuţiuni cu care s’a ameţit capul Ruşilor şi care a adus descompunerea acelui im*—

1 6 0

peria nemărginit şi ruina lui complectă. Aceasta este pacea destinată a înfrăţi popoarele şi a linişti sufletele şi spiritele!

Ne-au luat totul, totul, afară de onoarea pe care nu le-am dat-o.

Ne-au luat Dobrogea, coasta mării, lumina ochi­lor noştri. De mii de ani de când ea este a noastră. Ovidiu şi cu cele peste 2000 de ani ne sunt mar­tori. Şi dacă au fost timpuri că au stat deoparte, apoi tot neamul ne-a fost împărţit pe mâini streine, hrăpăreţe. Dar azi, azi să ni se iă aceia ce este al nostru, azi să ni se ia Dobrogea noastră frumoasă, plină de amintiri de ale strămoşilor noştri eterni, Do­brogea lui Mircea cel Bătrân şi cel Mare, aceasta este a răpi, a ucide, copilul drag ce sta lipif de sânul mamei sale. Cu mâinele legate la spate privim fără a puteâ să ajutăm cu ceva, pentru un moment, la înlăturarea acestei crime. Până la „Marea cea Mare“ se înţindeâ stăpâ­nirea lui Mircea al nostru. Azi, Dobrogea, mărgăritar strălucitor ca şi briliantul, în coroana marelui nostru rege Ferdinand, ne este smulsă prin violenţă. Dar ea stă tot lipită de sufletul nostru şi ochii noştri nu se vor închide până nu o vom revedeâ iarăş venită veselă şi fericită la sânul mamei sale, alături cu toţi ceilalţi copii ce au stat atât amar de vreme, răsleţiţi unii de alţii.

Ne-au luat munţii. Doliul se coboară şi ne în­cinge lungul marginelor ţării noastre, delà Porţile de fier până la Cornul Luncii. Un zăbranic înconjoară ţara toată şi ne cerneşte sufletul. Sa nu mai fie al nostru muntele? Să ne uităm la el cu ochii, să ne a- ducem aminte în toată clipa, văzându-1 de departe, de întreaga lui frumuseţe şi să ştim că, totuşi, nu mai este al nostru ! Prea este dureros ! Noi ne-am născut, ca şi moşii, ca şi strămoşii noştri, cu el la noi ; iar el este al nostru, cum şi noi suntem ai lui. Acolo, în sânul munţilor, s’au păstrat comorile de nestimate ale limbei şi sufletului poporului nostru, sute şi sute de ani, când pârjolul barbarilor a prin de à ţara toată.

• Acolo, în ascunzătorile iui,' veşnice ca şi vremea, s’au

161

făurit de nenumărate ori tainele mari ale neamului nostru. Acolo, Domnii noştri, în timpurile grele, au găsit adăpost şi apoi de acolo s’au repezit năvalnic, ca şi apa înfuriată, asupra duşmanilor ce ne încălcaseră ţara. Şi am pierdut acest leagăn al copilăriei noastre, al copilăriei moşilor şi strămoşilor noştri, acest adăpost al suferinţelor neamului, aceste straje ale ţării noastre. Ne-au luat duşmanii muntele ce-1 aveam de când lumea. II vedem însă şi acuma mereu, îl vedem mai mare, mai mândru şi mai frumos chiar ca mai înainte, dar nu mai este al nostru! II vedem şi când ne uităm la el şi când nu ne uităm. II vedem şi când ne stau ochii aţintiţi pe crestele şi pe plaiurile lui pline de poezia povestirilor neamului nostru, când admirăm crestele lui acoperite de turmele nenumărate ce pasc iarba cea grasă şi sănătoasă, şi mânate de cântecul jalnic al fluerului şi bărbătesc al buciumului sau când ne uităm spre văile lui străbătute de pârae cristaline, iuţi ca şo- pârla şi reci ca şi ghiaţa ; şi îl vedem, muntele, şi când închidem ochii şi în visurile noastre şi îu cântările noastre şi când ne plângem suferinţele şi când ne ve­selim la răsăritul soarelui. Şi cu atâta este astăzi mai măreţ ,,Omul“, cu atâta mai strălucitor „Ciahlăul“, cu cât ei stau dincolo de hotar, dar şi cu atâta sunt ei mai strânşi lipiţi de sufletul mamei lor, al ţării noastre, de sufletul nostru.

0 ! Ei vor reveni iarăş la noi! Vor reveni şi vor aduce cu ei şi suflatul fraţilor noştri ce se adăpostesc pe cealaltă clină a lor.

Şi ne-au luat duşmanii codrul, «dragul codru», ce stâ ca o podoabă dumnezeiască în lungul munţilor noştri.

Şi ne-au luat şi câmpiile de aur. De azi înainte aurul ce se legănă din belşug, în valuri mlădioase la vântul de vară, nu va mai hrăni pe ţăranul nostru, ce şi-a vărsat sângele ca ogorul lui să-i fie mai mănos, ei va trece în întregime dincolo ca să îngraşe pe duş­manul nostru de moarte.

Păcura noastră va îmbogăţi pe cei ce ne gâtue, fără să avem noi altă vină decât aceia că voim să trăim şi noi sub soare, tot neamul la un loc.

13

162

Şi astfel plaiurile râzătoare şi vesele ale munţilor, câmpiile pline de aurul ce se leagănă molatic la adierea vântului, văile -bogate cu petrolul ce curge gârlă şi ce pune o lume întreagă în mişcare, şi ca şi marea noastră ni le-au luat duşmanii ; nu mai sunt ale noastre. Iar Dunărea noastră va duce, de azi înainte, cu undele sale, numai bogăţiile duşmanilor noştri cărate toate delà noi.

Pe noi, Doamne, cum ne laşi? şi cui ne laşi? Facă-se voia Ta, Doamne! Şi numele Tău fie lăudat!

Vae victis!Ne au luat tot, tot ceeace au putut să ne ia, şi ne-au

lăsat doar ochii ca să putem plânge.Ai suferit mult, Române, mult de tot, ca nimeni altul !

Şi te au scuipat şi te-au bătut şi cunună de spini pe cap ţi-au pus duşmani. Dar, nu mai plânge, Române ! Şterge-ţi lacrămile şi sus inimele ! Azi, adu-ţi aminte că Dumnezeu ţi-a dat două braţe vânjoase, un suflet curat şi că „o viaţă are omul“ ; adu-ţi aminte ca suntem Români şi că ne tragem din două neamuri de viţă mare: Ro­manii şi Dacii; că obrazul nostru este curat şi trebue sa ni-1 păstrăm mereu curat; că din înălţimea ceru- - rilor privesc la noi marii noştrii voevozi cari ne-au preamărit şi neamul şi faima ; nu uită că azi avem un Domn care este cel mai bun Român şi o Doamnă care ■ este o sfântă; că Ei au mers în fruntea ţării şi la bine şi la rău. Nu uita toate acestea şi şterge-ţi la­crămile cari sunt bune numai pentru netrebnici. Cine nu ştie să moară ca un bărbat apărându-şi şi moşia ! şi vatra strămoşească, merită să plângă, ca un ne­trebnic, perderea ţării lui. Sus inimile! Deşteaptă-te, Române! Nu uită că suntem un neam mare de peste cincisprezece milioane de suflete şi că, dacă voim, putem fi o ţară mare cum ne este şi neamul ; numai în mâna noastră stă asta. Şterge-ţi lacrămile, sufiecă-ţi mâneeele, îngrijeşte-ţi armele, încinge-ţi coapsa şi, cu ochii ţintă la datorie, fii gata ! Ora răsbunării nu este j departe. Ceasul deşteptării neamurilor a sunat. |

Deşteaptă-te, Române! — Acum, ori nici odată! J Şi mai ales nu pierde niciodată speranţa şi credinţa. ||

Ele trebuesc să crească şi să se păstreze neştirbitei! în adâncul sufletului tău. î l

163

Nu azi, nu mâine; dar totuş visul va fi aevea odată şi odată, într’o zi frumoasă de primăvară, când tot Românul va trăi în una şi aceiaş ţară românească, una, indivizibilă şi intangibilă. Din acea zi de primă­vară, ce o aşteptăm cu toţii, cu inima tremurândă de griji, dar cu sufletul plin de încredere şi speranţă, va începe, pentru mult iubitul nostru popor, o viaţă nouă. Va fi stăpân la el acasă, la el în ţară; va fi stăpân pe pământul ce 1 va munci şi pe care l-a câş­tigat prin vitejia-i fără pereche şi va lua o parte largă la conducerea ţării sale, pentru care cu zâm­betul pe buze şi-a dat sângele şi viaţa. Şi având în capul nostru pe Acela care ni l-a hărăzit soarta, ca să fim sub înţeleapta-I şi româneasca-I ocârmuire, vom trăi cu toţii fericiţi, în o ţară fericită.

Fiţi cu toţii tot aşa de cinstiţi şi de credin­cioşi Marelui nostru Rege ca şi legilor, cum aţi fost şi până acuma, şi cum aţi fost de voinici şi de viteji în lupta cu duşmanul. Aveţi mereu înaintea ochilor voştri vioi şi blânzi, nenorocirea ce s’ar abate peste mult scumpa noastră ţară, dacă am dărâmă ordinea din stat, aşă pum au făcut Ruşii la ei în ţară; aveţi încredere nestrămutată în cuvântul înţelept şi mare al celui mai bun Român şi nu pierdeţi speranţa niciodată. Veţi fi stăpâni în ţara voastră mă­rită şi liberă până la limita graiului românesc; la casa voastră, refăcută din temelie, mai mare şi mai fruinoassă, după pârjolul adus de duşman sau de to­varăşul trădător; pe pământul vostru câştigat şi plă­mădit cu sângele vostru şi stropit cu sudoarea feţei voastre.

Românul nu piere! Sus inimele, Români!

I N C H E E R E

România a intrat în uriaşul răsboiu alături de marea alianţă a lumei civilizate, chemată şi de vocea sân­gelui care strigă răzbunare, ca şi de sfânta datorie

164

de a lupta pentru întronarea dreptăţii şi libertăţii po­poarelor. A intrat în luptă, alături de aliaţii săi na­turali, cu tot sufletul, fără nici o rezervă mintală şi punându-şi delà început în cumpănă întreaga sa avere, viaţa tuturor copiilor săi şi însuşi existenţa sa.

Delà început ea a strâns o armată cu un procent de 12—15 la sută din întreaga sa populaţie, ceeace reprezintă o proporţie uriaşă.

Delà început a intrat în focul cel mai mare, în vârtejul cel mai înfricoşător al luptelor date de armatele cele mai bine organizate şi cele mai bine înarmate din lume. Cu ochii ţintă spre împlinirea datoriei sale, a mers cu pas grăbit spre duşman, căutând lupta cea mare, cea hotărâtoare, iar nu fugind de ea.

Urgia celui mai puternic dintre duşmanii ome- nirei s'a năpustit asupra noastră cu furie turbată. După lupte omerice, a trebuit să cedăm şi să ne re­tragem părăsind în mâinele duşmanului o bună parte din vatra strămoşească arsă şi în ruină, părţi vii din sufletul şi viaţa noastră.

Am luptat cu un eroism neasămuit de mare, jert­fele căzând cu miile în mijlocul bătăliilor ce păreau că sunt infernul. Sângele eroilor a curs gârlă, eroi ce vor rămâne pildă vie lumei întregi şi urmaşilor noştri, de modul cum ştim să ne apărăm viaţa şf drepturile. Alături de ai noştri au pierit şi mulţi fraţi Francezi, veniţi aci printre noi spre a ne ajută în marea luptă hotărâtoare a popoarelor. Au» murit alături de noi, sângele, lor amestecându-se cu al nostru şi ne-am în­frăţit pentru a doua oară, în istoria lumei.

Nu-i vom uita nici odată şi-i vom iubi totdeauna.Adversarul a fosix prea puternic şi noi prea slabi

şi ca număr şi ca înarmare. Am fost înfrânţi, dar nu bătuţi; am fost trântiţi jos, dar nu distruşi.

Bolile s’au năpustit apoi asupra noastră, ca şi cum Dumnezeu ar fi voit să ne încerce răbdarea. Am rezistat şi am luptat şi cu acest nou duşman şi Fam învins şi pe el ca *şi pe celălalt.

Am renăscut! Ne-am refăcut! Am reînviat! Ca şi Făt-frumos ieşit din lacrimă împărătească, tot aşa şi

1<;5

noi am renăscut din mijlocul lacrămilor, suspinurilor şi durerilor unui neam întreg, al suferinţelor fără ţărm ale celei mai iubite domnii, şi, ea şi în poveste am ieşit iarăşi la lumină şi la luptă odată cu ivirea mugurilor primăverei, mai tari şi mai frumoşi ca înainte.

Dragostea şi dorul ne-au fost călăuze ; răzbunarea ne-a oţelit sufletul.

Noua armată a Marelui nostru Rege á dat lovi­turi puternice duşmanului, lovituri dureroase şi bine simţite de el tot aşa cum şi altă dată noua armată a Ma­relui Ştefan, după Răsboeni, sau a viteazului Mihai, după Călugăreni, a dat lovituri decisive Turcilor, scă­pând sfânta ţară de urgia lor.

Am intrat prin sângele vărsat, prin suferinţele îndurate prin eroismul fără limită, în rând cu eroii şi cu martirii, prin faptele noastre, în rând cu popoarele mari şi conştiente. Suntem mândri. Suferinţele nu comptează.

Alături de Rusia, un aliat mare şi puternic la în­ceput, care, însă, din cauza evenimentelor neînchipuit şi nebănuit de mari, ce se petreceau acolo, începu să slă­bească zi cu zi România, stătii vecinie în picioare, senină şi demnă, strajă neadormită a lumei latine şi civi­lizate şi sclavă a datoriei sale, care este mai presus de orce.

In mijlocuf şi alături de acest aliat transformat în haos fără limită, alături de această noapte neagră şi urâtă şi ca şi sufletul unui criminal de întunecată, ce se întindeă din ce în cp'mai mult şi Nmai îngrozitor; alături de această ţară de ghiaţă, unde soarele drep- tăţei şi dragostei nu mai puteâ trimite, aproape de loc, nici un capăt de rază sănătoasă şi binefăcătoare ; în mijlocul valurilor furioase şi fără margini, deslăn- ţuite de toate patimile omeneşti lăsate cu frâu liber, şi fără nici o posibilitate de îndreptare pentru un mo­ment, România stătii dreaptă, cu arma în mână, în faţa duşmanului şi apăru ca singurul punct luminos un luceafăr şi ca singura rază de căldură binefăcă­toare omenirei, în acesta lume înebunită de ură şi patimi şi care zi cu zi se probuşeâ mai mult, mai adânc.

166

Ea a rămas „o insulă de cinste şi de ordine într'un ocean de noroiu“.

Şi când, însfârşit, noaptea s’a întins peste întreg răsăritul, când ghiaţa a coprins întreaga mare ţară a fostului aliat, când România s’a văzut complect izo­lată de lumea civilizată şi departe de prietenii ade­văraţi, fără a îngenunchea şi fără a se pleca, s’a supus condiţiunilor dureroase unei păci de distrugere. S ’a supus în speranţa că dreptatea tot va triumfa odată şi odată şi s'a supus încrezătoare în steaua cea mare a sa şi a marilor săi aliaţi. I s’au încătuşat mâinele, dar şi-a păstrat sufletul curat; i s’a pus lanţul de gât, dar putu privi drept în faţă pe duşmanul înveninat cari nu găsi alte condiţiuni mai grele, mai umilitoare. Ne-au luat totul, şi oul de sub cloşcă şi cenuşa din vatră, şi ne-au dis­tras totul, totul. Un lucru, insă, nu a putut să ni-1 ia, în afară de cinstea noastră, credinţa.

Credinţa noastră nu poate fi distrusă, fiindcă ea se reazimă pe o cauză dreaptă şi sfântă.

Marii martiri ai veacurilor trecute nu au murit, nu au căzut. Pentru neam, pentru dreptate şi pentru credinţă, nimeDi nu moare, nici nu cade ci se înalţă. Ei s’au înălţat şi trăesc în sufletul omenirei întregi şi pentru totdeauna.

Isus Christos, blândul şi eternul Isus, care a su­ferit martirul şi răstignirea sub o formă cu adevă­rat înduişătoare, a înviat, s’a înălţat şi trăeşte fiindcă a luptat pentru adevăr, pentru dreptatea omenirei şi fiindcă a iubit şi a crezut.

Aşa a înviat, trăeşte şi va trăi şi armata noastră, ţara noastră, şi victorioasă va stă mereu în picioare fiindcă a crezut şi crede în sfânta dreptate a ma­réi sale cauze ca şi în puternicul sprijin al lui Dumnezeu şi al marilor săi aliaţi.

Nu există în lume o putere, ori cât ar fi ea de mare, care se înmormânteze, pe vecie, adevărul şi dreptatea.

Am intrat în răsboiu doui ani mai târziu de cât cei lalţi luptători, deşi cu sufletul eram de la început în mijlocul vâltoarei alături de Sfânta alianţă a drep­tului, a onoarei şi a libertatéi. A nu fi intrat în luptă

167

ar fi însemnat sinuciderea, ar fi însemnat renunţarea la drepturile noastre sfinte ce de secole le avem. Am cerut acele drepturi, şi ne-am afirmat dreptul de pro­prietate asupra lor pecetluindu-1 cu sângele nostru şi al copiilor noştri. Considerăm aceasta ca cel mai mare succes, cea mai mare isbândă.

Am intrat în lupta hotărâtoare în momentul când era nevoe de ajutorul nostru. în momentul când tre­buia să facem jertfe pentru a putea să ne afirmăm şi ca popor vrednic şi ca neam cu drepturi. Şi le-am făcut jertfele cu inima uşoară şi curată, căci pentru ţara, tron, şi neam le-am făcut.

Intrarea noastră în acţiune a înlăturat trăsnetul ce se pregăteă să cadă asupra Salonicului, Bucovinei şi din nou asupra1-Verdun-ului. Cu viaţa scumpă a popo­rului nostru şi cu sângele lui preţios am întâmpinat urgia duşmanului înfuriat şi 1-am inturnat din drumul său.

Am slujit cauza noastră slujind, în acea clipă, causa aliaţilor, căci ne-am afirmat şi ne-am întărit şi drepturile noastre pentru ziua de mâine.

Ni s’a distrus apoi b bună parte din ţară, o bună parte din averea noastră; ne-au pierit suflete-scumpe ca lumina ochiior. Ne plânge inima gândind la ei : dar suntem mândri,\în faţa lumii civilizate, cu fap­tele noastre.

Mărăşeştii, Mărăştii, Oituzul, Jiul, Neajlovul, etc. etc. ne sunt podoabele gloriei noastre şi nestimatele coroanei ţării noastre.

In colţul de ţară ce ne apăram cu ultima dis­perare, ca şi leoaica puii săi, ne-au fost dat să mai sorbim încă multe amărăciuni.

Am fost trădaţi de un fost aliat, de Rusia, de Rusia întreagă, în timp ce noi cu sufletul cinstit luptam, dându-ne viaţa şi vărsându-ne sângele, alături de un trădător ce ne sapă groapa.

Dumnezeu şi puterea noastră ne-au scăpat.Apoi cuminţenia poporului nostru, multa lui cuminţe­

nie şi multul lui bun simţ, l’au făcut să înţeleagă că bolşevismul este o otravă ce ucide,.o otravă care nu iartă pe nimeni şi de aceia poporul nestru, bunul şi în-

168

telepiül nostru popor, a stat şi va stă curat şi neprihănit de această boală, care coprinde numai pe aceia care sunt ursiţi de Domnul să piară. „Dumnezeu când vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi minţile“.

Pacea încheiată este o suferinţă mai mult, pe lângă toate celelalte îndurate. Pacea aceasta, însă, nefiind pacea dreptăţii, ci aceia a siluirii, nu va puteă dăinui.

Tot ce ni s’a luat va reveni lângă noi iarăş, căci azi dreptatea trebue să se introneze pe pământ.

Suferinţele, de orice natură ' ar fi ele, ştim să ie suportăm. Le vom primi cu inima senină, cu fruntea sus şi neîncovoiaţi, în faţa lor, vom merge mereu înainte spre datoiia noastră de Români, de popor al lui Dumnezeu şi civilizat, aşă cum şi exemplul viu al celui mai iubit dintre regi ni-1 dă.

Vom merge mereu spre ţinta noastră şi vom duce lupta aprigă pe viaţă şi pe moarte, până ce ne vom împlini idealurile primite moştenire, de sute de ani, delà moşi-strămoşi.

Vom lupta cu nădejdea în Dumnezeu, cel drept şi bun, până ce vom relua aceia ce am pierdut, până ce vom cuceri aceia ce avem de cucerit şi până ce se va întrona pe pământ frăţia şi dreptatea ; iar ne­dreptăţile de veacuri vor fi răsbunate.

Vom lupta până ce vom învinge.Şi vom învinge !

,,De-ar amuţi în mâna noastră darda , ,,Ce-ar zice sfânta umbră delà Turda

„Al neamului străjer(Cerna).

FERENC JÓZSEF- DMÁNYEGYETEM irténeti Intézet

Könyvtára________