Soarele nu se indlpse inci. Marea nu se deslugea de cer;

era doar ugor increlite, ca un ve$mAnt in falduri. incetul cu

incetul, pe masurd ce se albea cerul, o linie intunecati se ateza

la orizont, despa4ind marea de cer, iar pinza cenugie se

inv6rsta de dire groase care se migcau una dupi alta sub fata

mirii, urmandu-se, prigonindu-se leri incetare.

Pe mdsurd c€ se apropia de lirm, fiecaxe dArd se inilla,sporea, se $ulbera qi aftemea peste nisip un val sublire de ape

albd. Valul se odihn€a, apoi revenea, ca risuflarea omului

adolmit, care cre$te si scade fird qtirea lui. incetul cu incetul,

dara intunecati de la orizont se limpezi, ca qi cum drojdiadinh-o sticli de vin vechi s-ar fi lisat la fund li sticla ar fi rimas

- verzuie. Cerul se limpezi dincolo de linia aceasta, de parcE

stratul cel alb ar fi coborAt ori bra{ul unei femei culcate sub

orizont ar fi inillat o facl6 $i d&e plate, albe, verzi 9i galbele ar

fi iradiat pe cer ca lamele unui evantai. Femeia igi inilld apoi

facla mai su, 9i vizduhul piru cd devine fibros 9i cd se desface

de pe supmfala verde pdlpAind invapdiat in fe$ii galbene $i rolii,ca flacira fumegdndd a uflui foc ce arde, trosnind, pe un cim].incetul cu incetul, fibrcle focului incepurd si se topeascd intr-osingurd ceali, o singurd incandescenli carc inll{a p€ culrnea €ipovara cerului sur qi l6nos si o prelecea intr-un milion de atomi

de un albastru gingai. Fala mirii deveni incet strivezie,

o intindere marunt vEluritA li scenteietoare, pand cand dungile

negre se $te$ele aproape cu totul. Lin, braful care linea facla se

inalfi mai sra, 9i apoi 9i mai sus, pAni cind se ivi o flacdrd

bogata; un arc de foc ardea pe linia orizontului, 9i dejur-im-prejur marea scipira aur.

Ilmina izbi in arborii grddinii, iar frunzele, una dupi alta,

se ficuri str6vezii. O pasAre, una singurd, ciripi in inaltulcerului, 9i alta ciripi mai aproape de pAment. Perelii casei se

6 a Virginia Woolf

deslu$iri mai bine in lumina soarelui care zdbovi ca v6rful

unui evantai asupra unui oblon alb gi desend o umbre, ca un

semn albastru ldsat de un deget, sub frunza din dreptul

ferestrei dormitorului. Obionul fremete uqor, dar inldultrutotul era obscur $i imaterial. Afara pdsarile ili cantau viersul

lor cumt.

- Vid, spuse Bernard, un cerc aninat deasupra mea.

Freamdti, prins intr-o cununi de lumind

- Vid o lespede de un galben gters, spuse Susan, care se

tot intinde pand intdlneite o dunga purpurie

Aud un sunet, spuse Rhoda, cip, cirip, cip, cirip; urcd

qi coboard.

Vid, spusc Neville, un glob care atimA ca un strop indreptul coastei uriaEe a unui deal.

- Vdd un ciucure, spuse Jinny, impletit din fire puryudigi fire de aur

- Aud un trop6it, spuse Louis. Piciorul inl[nfuit al unei

silbitioiuni uriage. Tropdie, tropdie, tot fiopaie.

- Uite pinza de piianjen din collul balconului,

sprse Bernard. Sunt prinse in ea piceturi de apd, stropi de

lumind albi.Stau adunate frunze in jurul ferestrei, ca niEte urechi

ciulite, spuse Susan.

O umbrd cade pe cdrare, spuse Louis, parc-ar fi un

cot indoit.

- lnsule de lunrind plutesc in iarb6, spuse Rhoda. Au

cdzut prinfe ramurile copacilor- Ochii pdsdrilor scanteiazd in addncul bollilor printre

frunze, spuse Neville.

- tljerele sunt acoperite cu peri scurii gi aspri, spuse

Jinny, si in ei s-au prins stropi de apd.

- O omidi std incovoiate ca un inel verde, 9i labele

boante par crestate in el, sprse Susan.

YALURILE I '7

- Melcul igi hage ghiocul cenuqiu peste poteci $i lasi inurma lui firele de iarbi culcate la pdmant, sprse Rhoda.

- l-umini de foc joaci pe paji$ti, rdsfrante de sticla fe-

restrelor, spuse Louis.

- Calc pe pietrele reci, spuse Neville. Sub tdlpi o simt

deslugit pe fiecare. rotunda sau taioasa.

- Dosul mdinilor mele e fierbinte, spuse Jinny, dar

palmele-mi sunt lipicioase, jilave de rou6.

- Auzi cum c6nti cocogul, spuse Bemard, ca o zvdcnire

de apd rogie gi durd in alba maree.

; Sus-jos, de o parte $i de alta, cantd pds6ri, in preajma

noastrd pretutindeni, spuse Susan.

. - Silbdticiunea bate din picior; elelantul cu piciorul inlan{uri; nar.nila bate din picior pe larmul mirii, spuse Louis.

- Uite casa, spuse Jimy, cu obloanele albe la toate

ferestrele.Din robinetul de la bucdtdrie incepe sA curge apd rece

peste heringul din castron, spuse Rhoda.

- Pe-ntinderea perelilor sunt crdp6turi de aur, spr.Ne

Bemard, iar sub ferestre vdd, ca nigte degete, umbrele al-

bastre ale frunzelor..Doatnna Constable i9i tragc acuma pe picior ciorapii

gtoEi 9i negri, spuse Susan.

- Cand se inaltd fumul, somnul se destrami pe acoperig,

ca vdrtejuri ugoare de ceatA, spr.ise Louis.

- Pisdrile cdntau la inceput in cor, spuse Rhoda. Se des-

chide uqa bucdtdriei. iqi iau zborul. igi iau zborul, imprig-tiindu-se ca un pumn de seminle. Doar una cintd, singurd,

ldngd fereastra dormitorului.Pe fundul cratitei se alcdtuiesc bdgici, spuse Jinny.

Apoi se inalli, repede, tot mai repede, intr-o inldnluire

argintie, spre fata apei.

Pe o scdndurd de lemn, Biddy curd,t6 solzii de pegte cu

ur cuiit gtirb, spuse Neville.

8 . nryinia Ifoolf

- Fereastra sufrageriei e acum de un albastru intunecat,

spuse Bemard, iar aerul tremurd deasupra homurilorO rdndunicd s-a l6sat pe paratresnet, spuse Susan, gi

Biddy a trdntit gdleata pe lespezile din bucitirie.

- Se-aude prima bEtaie a clopotului bisericii, spuse

Louis. Apoi urmeazd celelalte; unu, doi; unu, doi; unu, doi.

- Uite lala de masd fluturind de-a lungul mesei, spuse

Rhoda. Acum au apfuut discuri de po4elan gi, ldngd fiecare,

dungi de argint.

- Dintr-odatd imi bdzdie o albind l6ngd ureche, spuse

Neville. Ialo; ba nu mai e.

Ard. tremur de frig. spuse J inny, ies din soare. intruin umbrd.

Au plecat cu tolii acum, spuse Louis. Sunt singur. Auinrat in casi pentru micul dejun 9i m-au ldsat aici l6ngi zid,

printre flori. E foarte deweme, lecliile n-au inceput inci.Fiecare floare, de cum o privesc, e ca o pate de lumini inadincurile verzi. Fiecare petald e un arlechin. Tulpinile se

inalli din addncurile negre. Florile inoatd ca nigte pegti de

lumind pe apele sumbre gi verzi. Jin in mdni o tulpind. Eu

sunt tulpina. Rdddcinile mele se intind injos cdtre addncurile

lumii, sndpungdnd pdment uscat ca lutul ars gi pdmint umed,printre vine de plumb gi de argint. Sunt alcituit numai dinfibre. Toate zguduirile mi pitrund, iar povara pimintuluiimi apasd coastele. Aici sus, ochii mei sunt frunze verzi gi

oarbe. Sunt un bdie,tel cu pantaloni de flanel cenugiu, am o

curea incetiremate cu un garpe de alamd, aici srs. Acolojosochii mei sunt ochii fEri pleoape ai unei figuri de piatri,intrr.rn degert de l6ng6 Nil. Vid femei care trec cu urcioare

roqii spre rdu. Vdd cdmile cu pas legenat 9i bdrbali cu

turbane. Aud in preajma mea pagi apdsali, freamit 9i fognet.

Aici aproape, Bemard, Neville, Jinny 9i Susan (darRhoda nu) iau spuma rizoarelor de flori cu plasele de fluturi.

VALURILE I 9

Snecoard aerul si prindd fluturii de pe corola florilor cl6-rinetoare. Miturd fafa lurnii. Plasele lor sunt pline de aripicare bat. Md strigi: ,,Louis! Louis! Louis!" Dar nu me pot

vedea. Md aflu de cealaltd parte a gardului viu. Doamne,

IE-i sA treace! Doamne, fI s6-9i a$eze fluturii intr-o batisti,pe malul apei! Fd sd-qi numere pdni la unul fluturii galbeni,

fluturii rogii, fluturii aibi! Dar fi sA nu md vaddl Sunt verde

ca o tisd in umbra gardului viu. Pdrul meu e ficut din frunze.

Riddcinile mele ajung pdnd in miezul pdm6ntului. Trupulmeu e o tulpin6. Strdng tulpina intre degete. Din gura ei

mfutegte un strop vescos care spore$te incetul cu incetul.

Iati, vdd ceva trandafiriu trecind prin fafa frunzigului. Iati,raza unei pqiviri se strecoard prin el. Raza acestui ochi rniizbe$te. Sunt un bdiefel cu pantaloni de flanel cenuqiu. $i ea

m-a gdsit. Me lovegte ceva peste cealz. Serfiarea ei. Totulzboari in tdnddri.

- Dupi micul dejun alergam prin grddini, spuse Jinny.

Am vezut cd frunzele gardului viu se migcd in dreptul unuidriq. Mi-am zis: ,,E o pasdre in cuibul ei". Am dat frunzelela o parte gi am privit; dar nu erau nici pasdre, nici cuib.

Frunzele se tot migcau. Mi s-a flcut fricd. Am luat-o la fugd,

arn trecut de Susan, de Rhoda, de Neville gi de Bemard, care

stiteau de vorbd in atelierul cu unelte. Fugeam qi strigam, totmai tare, mereu mai tare. Cine mi$cA oare frunzele? Cine-mimiqci inima, cine-mi migci picioarele? $i m-am ndpustit

acolo, printre frunze, gi te-am v6zut, verde ca un tufiq, ca o

creangd, pe tine, Louis, neclintit, cu ochii alintili. ,,O fimurit?" m-am inhebat $i-am inceput se te sfuut; sub rochiamea roz, inima mi se zbdtea ca flurzele care se mai clatini ovreme chiar dacd nimic nu le mai s6rne$te. Acum simtmiros de mu$cate; simt miros de pimdnt gunoit. Dansez.

Md infioard unde merunte. Sunt ca un nivod de lumind

l0 a nrginia Woolf

axuncat asupra ta. Un ndvod tremurdtor asupra tajinvdluindule.

- Printre frunze, spuse Susan, am vezut-o cum il sdrut6.

Mi-am ridicat capul din florile din ghiveci 9i am privit prinhefiunze. Am vezut-o cum il sIrud. I-am vdzut, pe Jinny 9i pe

Louis, sirutdndu-se. Acum am sd-mi infiqor deznidejdea inbatiste. O s-o resucesc strAns, {Icdnd-o ghem. O sd md ducin pddurea de fagi, singurd, pind nu incep lecliile. Nu weau

sd stau la o masi, fIcdnd adundri. Nu vreau se stau langdJinny 9i l6ngd Louis. O sd-mi iau durerea cu mine gi o s-oagtem peste rddicini, sub fagi. O s-o cercetez cu luare-amintegi o s-o 1in intre degete. Nu me vor gesi. O sd mdninc alue. 9j

o sd caut oud printre mdrdcini, 9i o sd port pdrul shins, qi osd dorm sub gardurile vii, qi o si beau apd din ganluri gi

o sd mor acolo,

- Susan s-a furi5at pe l6ngd noi. spuse Bemard. Amtrecut prin fala atelierului cu batista ficuti ghem. Nu pl6n-gea, dar ochii ei, care sunt atat de frumo$i, erau ingustali ca

ochii pisicii cdnd ste se sare. O sd mi iau dupi ea, Neville.O sd mi iau ugurel dupd ea, si-i fim aproape, eu gi

curiozitatea mea, s-o alin cdnd, in m6nie dezldnluite, vagindi: .,Sunl singurd".

lat-o cum strAbate cdmpul, legdnindu+e, nepesitoare, ca

sA ne-amigeascd. Apoi ajunge la v6lcea; crede cd n-o vedenimeni; incepe sd alerge linindu-gi pumnii inainte, incleqtati.

Unghiile i se ating strins, una de alta, in ghemul batistei. igiintinde bralele Si se avanti in umbrd ca un inotetor Dar a

orbit-o lumina, 9i se poticnegte gi se trante$te la pimant, pg

ridicinile de sub copaci, unde lumina cregte gi scade, cregtegi scade ca o rdsuflare grea. Ramurile se leagdni in sus ginios. E un loc de neliniqte gi freamdt. Un loc de intunericposomorat. Ilrnind e cind gi cdnd. E un loc de chin. REd6-

cinile alcdtuiesc pe pdmant un schelet, cu frunze moarte

VALUNLE ' IIigrirnndite prin colfuri. Suan ;i-a aqiemut chinul sub copaci.

Baisa ei e intinsd peste rddicinile fagilor. Pl6nge cu hohote,

giemuiE unde a cezut.

- Am vdzut.o cum il sdruta, sprse Susan. Am privit

frintre frunze $i am vdzut-o. A patruns acolo dansend,

iniluiti intr-o pulbere ugoari de diamante. lar eu sunt bon-

dmcd, Bemard, sunt sbundA. Ochii mei privesc pdmAntul de

qroape qi vdd insectele din iarbi. Cdldura aurie din trupulmeu s-a pre{bcut in piatri cdnd am v6zut-o pe Jimy siru-rinduJ pe Louis. O sd mdninc iarbd 9i o sA rnor intrln Fant,

inapa cafenie in care au putrezit frunzele moarte.

- Te-am vdzut plecind, spuse Bemard. Cind treceai pe

lingi uga atelierului, te-am auzit gemind: ,,Sunt tare ami-rAfi". Am Hsat culitul din mdn6. Ficeam cu Neville cordbiide lemn. $i pdrul mi-e ciufulit pentru cd, atunci cinddoar;a Constable mi-a spus sd-l perii, am zdrit o muscaprinsn inh-o pinzi de pdianjen gi m-am intrebat: ,,S-a scap?

S-o las sd fie mdncatd?" Uite aga ajung intotdeauna tdrziu.Sunt nepieptdnat 9i mi-e pirul plin de tala5. Card te-am auzit

pling6nd, m-am luat dupd tine $i te-am vdzut pun6ndu-tijos

batista ficutd ghem, avend innodate in ea intreaga ta manie,

toatd ura ta. Dar curdnd are si-Ii treac6. Trupurile noastre

sunt cam aproape. imi auzi rdsuflarea. $i vezi totodatd

g6ndacul care poarti in spate o frunzi. Di fuga cdnd incolo,cind incoace, astfel c5, in timp ceJ privegti, pind qi dorinlata de a fi stdpdnd pe un lucru unic (acum este Louis) trebuie

se pnlp6ie, ca lumina care joacd pe frunzele de fag; iarcuvintele, migcAndu-se in adincul mintii tale, au si fac6 sd

plesneasci ghemul acesta dur, resucit in batista ta.

Iubesc, spr.se Susan, 9i urdsc. Doresc un singur lucru.Privirea imi e asprd. Ochii lui Jinny scapird in mii de

licdriri. Ai Rhodei sunt ca florile palide la care vin fluturiiseara. Privirea ta, tot mai plin6, cregte mereu strdlucitoare 9i

12 e Wrginia ll'oolf

nu se stinge nicicand. Eu insi am 9i pomit pe drumul meu.

Vdd gAngnnii in iarbi. Degi mama imi mai impletelte gi

acum ciorapi albi qi imi tivegte gorfulefe 9i sunt copil incd,iubesc ai urdsc.

Dar cdnd suntem aleturi, aproape, spuse Bemard,cuvintele noastre se topesc unul intr-altul. Ne impresoard

ceafa. Formdm impreuni un linut imaterial.

- Vdd gdndacul. spuse Susan. Vdd cd e negru. vdd cd e

verde; eu sunt priponiti de cdteva vorbe fupte wta de alta. Tuscapi insi, le furiqezi spre larg; te inalli mereu mai sus, cuajutorul vorbelor gi-al altor vorbe, lesute intre ele.

- Acuma, spuse Bernard, hai sd pornim in cercetare!Iati o casd albd printre arbori! E acolo, departe, mult maijos decit noi. Ne vom cufunda ca nigte inotitori care abiaating fundul cu vdrful picioarelor. Ne vom cufunda invdzduhul verde al frunzelor, Susan. Goana noastrd e ocufundare. Valurile se inchid deasupra noastri, flunzele de

fag se unesc deasupra capetelor noastre. Uite ceasorniculgrajdului qi shdlucirea de aur a ardtitoarelor sale! Uite casa

mare, podiqurile gi piscurile acoperiqului ei! Uite-l pegrljdar bocdnind prin curte cu cizmele lui de cauciucl'Ceeace vedem e Elvedon.

Acum am cdzut, printre virfurile arborilor, pe pdmint.Aerul nu-gi mai rostogolegte pe deasupra capelor noastrevalurile lungi, triste, purpurii. Suntem pe pdmint, cilcim pe

1drm. Uite gardul viu. tuns scurt. din griidina doamnelor. Aicise plimbi ele la amiaz6, tiind trandafiri cu foarfeca de

gridind. Iati-ne ajungi in pidurea circulati imprejmuitd de

un zid. Am sosit in Elvedon. Am vazut la rdscruci stdlpiiindicatori care aritau ca un bra!: ,,Spre Elvedon". Darnimenin-a fost vreodatd aici. Sub ferigile cu miros tare cresc

ciuperci rogii. Yezi? Trezim stinculele adormite care n-auvezut niciodatd chip omenesc, cdlc6m pe ghinde putrede,

VALURILE ' 13

,rrfii d€ bifranete qi alunecoase. Un zid dd ocol pddurii; nur* nimeni aici. Ascult6! E plesciitul unei broaqte uriage,

FinEe tufi$uri; e trosnetul unui con preistoric de brad, care

r;izul sa puhezeascd printre lerigi.glti-te pe ceremida asta! Privegte peste zid! E Elvedon.

Dtmna aceea, agezatd intre ferestre inalte, scrie. Grddinariiluanlrd peluza cu tdriruri uriage. Noi doi suntem dintre cei

tze au ajuns aici. Am descoperit un teram negtiut. Nu te.{inti: dacd ne vdd. grddinarii ne impu5cd. Ne bat in cuie. ca

p ni5te dihori, pe u9a grajdului. Uite! Nu migca! line-tetibe de terigite de pe creasta zidului!

- O vdd pe doamni scriind. ii vdd pe gridinari miturend,strse Suan. Dacd murim aici. rdmdnem neingropagi.

- Ia-o la fugdl spLse Bemard. Ia-o la fugd! Gridinartlcubarba neagrd ne-a vizut! O si ne impuqte! O sI ne impuqte

r:a pe nigte gaile gi-o si ne lintuiascl de zid! Suntem in tarddrtmand. Ca si scdpim, trebuie si ajungem in pddurea de

frgi. Trebuie sd ne ascundem printre copaci. Venind incoace,

m frant m ldstar. Avem o potecd secret6. Apleaca{e cet poli

de mult! Jinete de mine ferd se te uiti inapoi! Au si creadi

ce suntem vulpi. Hai, fugi!Acum srurterr in siguranli. Putem sta iardgi &epti. Putem

si ne intindem bralele sub bolta inaltd, in pidurea aceasta

intinsd. Nu aud nimic. Murmurd doar undele vizduhului.E doar un porumbel sllbatic care-qi cautd adipost in verfulfagilor. Porumbelul bate aerul; porumbelul bate aerul cu

aripi,tepene.

- Mi uit la tine cum te indepirtezi ficAnd fraze, spuse

Susan. Cum urci ca sfoara unui balon, tot mai sus printrestraturile de frunze, unde nimeni nu te poate ajunge. Cumzibovegti. Cum mi tragi de fusti, privind inapoi, fdcdnd

fuaze. Te-ai desprins de mine. Uite grddina! Uite gardul!