Elisabetanii cei ciuJa,ti

Rare sunt bucuriile care te umplu de o mai mare

incintare decit aceea de a te intoarce, cu vreo trei sau pa-

tru sute de ani inapoi, ca sl-Ji inchipui ci devii cel pulinelisabetan. Ci aceste fantezii sunt doar rodul imaginaliei,ca ,jpoteza de a deveni elisabetan", ci lectura scrieri.lor

din secolul al XVI-lea pe care le parcurgem, a$a cum inmod firesc $i obi$nuit ne citim propriile texte, sunt ilu-zi, e fua hdoiali adevirat. Dupd toate probabilitafile,

elisabetanii ar gesi ca felul in care le rostim limba nueste inteligibil; imaginea noastra fantezisH despre ceea

ce ne place sa numim viafa elisabetan& le-ar stimi o ve-selie nestapanitA. Totu$i, instinctul care ne mini spre eieste atat de putemic, iar prospelimea gi vigoarea care

sufla prin paginile lor.sunt atdt de dulci, hcat de bunavoie ne asumim riscul de a ajunge de rAsul lumii, de adeveni ridicoli.

$i dacl ne lntrebam de ce deviem in continuare,anume ln aceasta zoni a literaturii engleze, qi nu ln alta"

rbspunsul e firi lndoiall ci proza elisabetana, cu toatafrumuselea 9i bogalia ei, a oferit un mijloc de comuni-care plin de imperfecliuni. I-a fost aproape imposibil sd

indeplineasci una dintre funcliile prozei, aceea de a-iface pe oameni sa vorbeasca simplu gi firesc despre

14 t Wlginiu 14*17

lucrurile obiqnuite. intr-o epoca de proza udlihra, caa noastra, gtirn cu precizie cum i$i petrec oamenii tim-pul inne micul dejun qi culcare, cum se comporta, candnu sunt intr-un fel anume sau altul, cand nu sunt nicisupirali, nici iubitori, nici fericili, nici nenorocili. poe-zia face abstractrie de aceste nuanle mai fine; studentulsociabil cu greu poate gisi in piesele lui Shakespearedate despre viala de zi cu zi; 9i daci proza refuza sa nelumineze mintrile, atunci una dintre caile care ne apro-pie de barbalii 9i de femeile altei epoci ramane blocatd.Proza elisabetanA" inca nedesprinsa cu totul de poezie,putea vorbi falnic, desigur, despre marile teme - desprescurtimea vielii qi despre inevitabi_litatea mo4ii; desprefrumuselea primiverii, despre grozavia iemii - intr-ade-var, poate ca rebrica imbelgugata $i semeatA care damArede acestor simple platitudini se datoreazi faptuluica ea nu s-a irosit cu fleacuri. Dar prelul platit pentruacea$a splendoare inaripaE se regase$te atunci cand,coborind pe pamant, mare[ia devine stangace - atuncicind Lady Sidneyt, de pilda, fiindu-i frig noaptea, tre-buie sa-i solicite lordului $ambelan un dormitor mai bunla Curte. Atunci orice servitoare de v6rsta ei 5i-ar puteapleda catza mai simplu 9i cu mai mulra fo{a. Astfel,daca ne indreptam spre prozatorii elisabetani pentru aconsolida superba lume a poeziei elisabetane, a$a cumastazi ar trebui sa recugem la biografi, romancieri9i ziarigti pentru a da rezistenli universului lui Pope2,

I Lady Frances Sidney, sotia poetului Sir philip Sidney2 Alexander Pope (1688-17,14), poet $i pamfletar englez de factualeoclasica, autorul unor celebre poeme 4arative intitulate eseun (veziEseu desry om $i Eseu despre critica), dat pi al unor poeme lnchitatenaatid (vezi Padwea Winsor), precum qi al unor traduceri de referinFdrn Iliada Si Odiseea de Homet.

Pc/RTRETE iN OGLINDA I 15

al lui Tennysonr, al lui Conrad2, constatam ca eforturilene sunt zadamicite $i ca suntem ln continuu impiedicatisa ne atingem tinta. Ne intrebarn: ce viaF ducea un bar-

bat sau o femeie obi$nuita, pe lremea lui Shakespeare?

Chiar $i scrisorile de familie ale epocii ne ajuta foarte

pu1in. Sir Henry Wotton3 are un stil inflorat qi pretios,

$i ne trine rigid la distanJa. Povegtile lor rasuna de tobe

9i trompete. Foile lor reverbereazl de meditalii asupra

mo4ii $i de refleclii asupra nemuririi sufletului. Cea maibuna ocazie de a-i lua prin surprindere $i astfel de a ne

simli in voie lr.r preajma lor e sal cautam pe unul dintre

acei oameni lipsili de ambiiie care da tarcoale, pe mar-ginile sindrofiilor celebre, ascultdnd, observind, ficdn-du-$i cateodata tnsemnari intr-o carte. Dar ei sunt greu de

gasit. Poate Gabriel Harveya, prietenul lui Spensef 9i al

I Alfted Tennyson (1809-1892), poet englez laureat, ale carui po-

eme qi elegii evoca nostalgic, ln manie.a post-rcmandca dorul de

evadare dirl prezelt in trecutul eroic al unq p€rsonaje din mitologiaartica $i dh Evul Mediu.2 Joseph Connd (1857-1904), romancier elglez de origine po-

lonezi, predecesor al literaturii fluxului de conttiinF, a carui opefls€ conce[tleaza asupra avelturii intedoare $i asupn descoperirii de

sine, p€ fundalul unor calatorii pe mare, cu destinalii exotice.3 Sfu Henry Wotton (1568-1639), poet, agent $i seqetar al colteluide Essex, cu misiuni diplomatice intre l@4-1624. Izaak Walton a

scris o biografie despre el in 1670,1 Gabdel Harvey ( 1545?-1630), poet satiric, prieten cu Edmund

Spenser, a incercat sd htloduca in liica engleza prozodia clasica si a

prctins ca este parintele hexametrului englez.5 Edmund Spenser (1552?-1599), poet cufiean, devotat reginei

Elisabeta, careia i-a dedicat poemul nantiv Crtiasa zAnehr. Sub

influenta liricii latine a lui Vrgiliu, dar 9i a poeziei lui Petrarca $iRonsard, a dat, prin crealia sa, o amplitudine euopeana ve$ului rc-nasceltist englez.

1,8 I Viryinia Woolf

la $ase dimineal4 intre ea $i Saffron Walden se intindeadeja o distanla de $ase mile, desi ningea si ploua atat detare cA se facuse inundatie, iar P., servitorul, sosind maitirziu la locul stabilit, a trebuit sa-$i afle drumul prinapa, in saboti de lemn. A$a a trecut Craciunul. $i o sap-tamana mai t6rziu, chiar in ultimul moment pentru a-isalva onoarea, s-a descoperit in chip straniu toata po-vestea gi i s-a pus capal in ajunul Anului Nou, fratele eiGabriel, tdnarul de la Pembroke Hall, se intorcea calarela Cambridge, cAnd i-a iesit in cale un simplu taran pe

care il intahise in casa hta{ui sau. Au mers pe cai impre-una 9i, dupa ce au flecarit despre ce s-a mai petrecut laFra, omul i-a spus ca avea in buzunar o scrisoare pentruGabriel. intr-adevar, era adresata ,"Fratelui meu iubitor,domnul G.H.", dar c6nd Gabriel a deschis-o acolo, pe

drum, a descoperit ca adresa era mAsluita. Nu era de lasora lui, Mercy, ci catre sora lui, Mercy. ,,Dulcea meaMercy", incepea; Si era semnata ,,,{l tau mai mult caniciodata, Phil". Gabriel de abia ti-a putut fine fllea -,,cu greu mi-am putut ascunde tot ce mi-am imaginatatunci pe moment 9i de abia mi-am putut stapeni mania" -in vreme ce citea. Deoarece nu era doar o scrisoare dedragoste; era mai mult; vorbea despre intenfia lui de a oavea pe Mercy, aga cum i se promisese. Mai era 9i o fru-moasa moneda de aur invelita in hirtie. Aga cl Gabriel,facand tot posibilul sa se sBpaneasca in fata laranului,i-a dat inapoi scrisoarea Si banul, Si i-a spus sa i le deape amAndoua surorii lui, la Saffron Walden cu acest me-saj: ,,sa cumpaneasca bine inainte de a lua o homrare.Ea poate sa inpleagA singura engleza din scrisoare".Gabriel a luat-o calare spre Cambridge; i-a scris o lungascrisoare tinarului lord, informAndul cu o echivocapolitep cajocul s-a incheiat. Sora lui Gabriel Harvey nu

PORTRETE iN OGL11'1PL I 19

avea s4 devinA amanta unui nobil insurat Mai degrabi

3vea sa rarmana o servitoare ,,hamica, demna de increde-

re 5i supusa" in casa lui Lady Smith la Audley End. A5a

se tennina povestea romantica a lui Mercy; norii coboara

din nou: si nu o mai vedem pe laptareasa, pE batrana $i

pe vicleanul servitor care a venit cu vinul tare si dulce'

;i cu prajituri, cu inele $i panglici sa duca in ispita o

sarmana lapBreasa care mulgea vacile'

Aceasta nu e poate o poveste neobi$nuita; ffebuie

sa fi fost multe laptarese ale caror paladi fusesera luate

,le vdnt, pe cdnd mulgeau vacile $i multi lorzi ale caror

himi tresarisera aga de tare vizandule, incat i$i smul-

sesera bijuteriile de la palarii si i$i trimisesera servitorii

sa cada la invoiala cu ele. Dar mai rar se intampla ca

o fata sa-$i pastreze scrisorile sau sa citeasca versiunea

proprie cu privire la cele petrecute, la solicitarea frate-

lui ei. insa cand incercam sa-i utilizam cuvintele, pen-

tru a pune in lumina cdmpul, casa gi salonul elisabetan,

ne intampina obiqnuitele dileme. E destul de u$or ca ln

ciuda ploii, a celii $i a inundaliei, sa adunam laolalta

in inchipuire pajistile, lapureasa, batrana plecata sa

strdng4 surcele. Compozitorii de cdntece din epoca eli-

sabemna ne-au invaFt prea bine obiceiul acelui truc

anume. Dar dacl ne impotrivim impulsului de a ne trans-

fonna lectura intr-o piesa de muzeu, chiar Mercy ne vine

putin in ajutor. Era laptareasa, compunind in graba scri-

sori de dragoste, la lumina unei lumdnari de seu, in pod.

Cu toate acestea, puterea conventiei elisabetane era atat

de mare, accentul vorbirii lor era atdt de desavar$it, incat

ea insdgi se exprima cu o gralie $i o rezonanta care i-ar

fi facut cinste unei femei de vip nobila 5i cu pregatire in

domeniul literar. La insistenlele lordului Surrey Mery a

raspuns astfel:

20 | Vrginia Woolf

Lucrul pe care il doregti, Milord, ar fi o mare incal-care in fata lui Dumnezeu, o mare ofensa adusa lumii,o mare mahnire pentru prietenii mei, o mare ruginepentru mine 9i, rna gdndesc, o mare dezonoare pentruDomnia Voasha. L-am auzit pe tatal meu spunand cavirginitatea e cea mai frumoasa floare din gradina uneifecioare, iar castitatea - cea mai bogata zeshe pe care osarmana feti$cana o poate avea... Castitatea, se spune,e ca timpul ireversibil, care odata pierdut, nu se maipoate recupera.

Cuvinrele cinta 5i ii rasuna in auz. de pa-rca realmentei-ar placea sa scrie. Atunci cdnd doregte ca el sa afle caea e doar o biata fata de la tara, $i nu o doamna rafinata,ca sotia lui, exclama: ,,Doamne Dumnezeule, cum potisa umbli dupa blide goale de aiurea, cand ai acasa o ar-ginhrie atat de scumpi $i aleasa!" Ea chiar recurge lasmucite rime zomaitoare, mult mai putin sonore decatexprimarile in prozd, dar dovedind ca scrisul e o arta, nudoar un mijloc de a comunica fapte. Iar cdnd vrea sA fiedirecta si convingatoare, proverbele auzite in casa tata-lui ei ii sar in ajutor, imaginile bibtice ii suni in urechi:,,$i atunci daca eu, o sarrnana fed$cana, devin prada unui$oim, spre deplina mea pierzanie 9i spre coplegitoareamahnirc a prietenilor mei". Pe scurt, Mercy, laptareasa,scrie intr-un stil natural 9i elegant, incapabil de vulgari-tate si in mod egal incapabil de intimitate. Simtim canimic nu i-ar fi fost mai ugor lui Mercy decat sa-i citeascaiubitului ei un minunat discurs despre de$eftaciuneamaretiei, despre frumusetea castitaii, despre vitregiileso4ii. Dar nu e urma de emoJie care sa particularizezelegatura dinne o anume Mercy gi un anume Philip. Iarcdnd e vorba despre solicitarea in cateva cuvinte a unui

PORTRE'IE iN OGLINDA '

2I

lucru ma[unt - cand, de pilda, nevasta lui Sir HenrySidrey, fiica ducelui de Northumberland, are de formu-lat doleanla de a capaE un dormitor mai bun, ea scriede parca ar fi o servitoare analfabeta care nu poate sd-$i

intocmeasca epistolele, nici sa-$i ortografieze cuvintele,nici sa in$ire coerent fraza dupi frazi. Se ciorovaie$te

si bombane, fdcAndu-ne sa ne pierdem rabdarea curepetifiile $i logoreea ei. A$a se face ca $tim atat de putindespre Mercy Harvey, laptareasa, care scria amt de bine,sau despre Mary Sidney, frica ducelui de Northumber-land, care scria amt de prost. Fundalul vietrii elisabetanene scaPa.

Dar haideti sal insotim pe Gabriel Harvey in drumulspre Cambridge, in speranta ca acolo vom putea da peste

ceva umil Si colocvial, care sa ni-i apropie mai mult pe

acesti elisabetani ciudati. Dupa ce $i-a indeplinit dato-ria de frate, Gabriel pare sa se fi dedicat vietii de tdnarintelectual, cu dorinla de a-si croi drum ln lume. El mun-cea atdt de mult $i se distra atit de puJin, incat a star-

nit antipatia colegilor sii. Deoarece era evident greu sa

amesteci interesul putemic pentm viitorul poeziei en-

gleze 9i aptitudinea limbii engleze pentru jocul de ca4i,pentru momirea ursului qi pentru alte asemenea divertis-mente. Nu putea nici sa accepte ca tot ceea ce spusese

Aristotel era purul adevir. Dar cu spiritele inrudite e lim-pede cl discuta ceas de ceas, noapte de noapte, desprepoezie, versificalie, despre inallarea disprefuitei vorbirienglezegti qi a plapandei literaturi engleze la nivelulmarilor limbi 9i literaturi ale lumii. Suntem indemnati sa

credem, ascultdndu-I, ci asemenea discutii ar putea avealoc acum in noile universitaf din America. Tinerii poelienglezi vorbesc cu o trufie indrazneata $i totu$i stanje-niu -,,Anglia, de vreme ce e Anglia, n-a dat niciodau