ferma de vipere rg

8/13/2019 Ferma de Vipere RG

1/15

sunt pregatiti de reproducere. Vipera berus ajunge la maturizare totala si este pregatita pentru

reproducere la varsta de 3-4 ani.

Necesitatea mentinerii unui mediu de viata asemanator habitatului

lor natural

Expertii din domeniu recomanda, pentru o mai mare eficienta in procesul de

reproducere, sa se aranjeze si sa se decoreze terariile conform habitatului natural al serpilor,

cat mai apropiat de insemnele pe care viperele le recunosc din natura. Poate fi vorba de un

mic trunchi de copacel, de nisip sau pietricele, de vegetatie etc.

POZA - 55

De asemenea o mare atentie trebuie sa se acorde la mentinerea unei temperaturi si a

unui nivel de umiditate potrivit. Viperele nu se hranesc si nu se imperecheaza atunci cand

conditiile climatice nu sunt propice procesului de acuplare.

Trebuie sa se tina cont de faptul ca viperele se vor purta mai natural si isi vor urma

cursul vietii mai fidel in masura in care se reuseste sa se reproduca mediul lor natural de viata.

Banii investiti in aceste elemente importante vor duce la cresterea calitatii mediului de viata al

viperelor.

Numarul de pui nascuti si profitabilitatea afacerii de comert cu vipere

Reproducerea viperelor detine marele avantaj ca la majoritatea speciilor de vipere,

numarul puilor poate ajunge si la 20 de indivizi. Este un numar mare de pui si datorita acestui

mare avantaj, crescatoria de vipere se poate dezvolta foarte rapid.

Foarte multi antreprenori din domeniul cresterii viperelor nu se concentreaza atat de

mult pe productia si distributia de venin ci se indreapta in mod exclusiv catre comertul legal

cu vipere. Exista foarte multe contacte in afara care sunt dispuse sa plateasca sume foarte

generoase pentru a-si achizitiona specimene deosebite din randul viperelor.

Vipera cu corn (ammodytes ammodytes) este una dintre cele mai bune specii pentru

reproducerea in captivitate. Vipera cu corn se mai gaseste in libertate in Brasov, in Muntii

Retezat si in inca cateva locatii izolate. In prezent, vipera cu corn este o specie protejata,

deoarece in trecut era ucisa de catre localnicii care isi simteau familiile sau propriile vieti in

pericol.

POZA 156

In crescatorii specializate, vipera cu corn este una dintre cele mai profitabile specii.

Femelele se dezvolta rapid si ajung sa dea nastere chiar si la 20 de pui. Comertul cu vipere cu


2/15

corn este unul de pe urma caruia se scot profituri foarte atragatoare, iar veninul acestei specii

este considerat ca fiind cel mai toxic dintre toate veninurile provenite de la serpii din Europa.

9. Recoltarea, prelucrarea si pastrarea veninului

Viperele detin o pereche de colti lungi care ies la iveala in mod voluntar, dupa nevoia

si dorinta viperelor. Cand nu sunt iesiti, coltii sunt adapostiti pe cerul gurii. In momentul in

care vipera doreste sa isi invenineze prada sau un atacator, coltii ies in afara in pozitie cat mai

potrivita pentru a-si atinge punctul dorit, in fata. Gura viperei se poate deschide la un unghi

perfect de 180 de grade si de aceea, aceste creaturi pot inghiti prazi care depasesc marimea

capului lor.

POZA 256

In detaliu mai mare, la vipere, oasele maxilare poarta doi dinti veninosi mari si

prevazuti cu canale de eliminare a veninului din glandele veninoase, alaturi de care se afla si

dintii de rezerva. Atat dintii veninosi cat si ceilalti se schimba la 6 saptamani cu dintii de

rezerva.

Maxilarul este legat in mod flexibil de osul prefrontal si de fiecare data cand arcul

format din osul transversal si pterigoid se deplaseaza inainte, executa o rotatie in jurul propriei

axe, determinand erectia dintelui, care formeaza cu palatinul un unghi drept sau obtuz si iese

in afara extremitatii interioare a botului. Cand sarpele inchide gura, maxilarul descrie o

miscare de rotatie in sens invers si dintele revine la pozitia initiala, asezandu-se de-a lungul

palatinului.

Coltii viperelor se schimba in mod periodic si se pot rupe in timpul atacurilor sau in

timpul proceselor de extragere a veninului. Coltii se reinnoiesc foarte repede si cei stricati

trebuie extrasi de personal cu multa experienta in aceasta sarcina dificila.

Aparatul veninos al serpilor serveste, in primul rand la doborarea si imobilizarea prazii

pe parcursul procesului de deglutitie. Moartea prazii este determinata, cel mai adesea, de

actiunea neuro si cardiotoxica a veninului, care se concretizeaza prin stop cardio-respirator.

De asemenea, trebuie mentionat faptul ca veninul unor serpi determina distrugerea tesuturilor

prin necroze extinse sau, in situatia altor specii, printr-un puternic efect anticoagulant.

Veninul nu este injectat la fiecare muscatura de vipera. Cu toate acestea, nu putem

anticipa o muscatura seaca sau una inveninata si trebuie sa se ia toate masurile de siguranta

pentru a preveni muscaturile de vipera. Injectarea cu venin este aproape instantanee. Veninul

este o combinatie complexa de enzime digestive cu polipeptide. Ele cauzeaza dezastre


3/15


4/15

indelungat, chiar ani de zile, fara ca actiunea temperaturii scazute sau ridicate sa-i modifice

calitatile.

Din punct de vedere chimic, veninul este un amestec farmacologic de substante

proteice: hemolizine, neurotoxine, leucotoxine, citolizine si hemoragine, caracterizate printr-o

vascozitate inalta. In venin se gasesc, de asemenea, substante minerale (Na, Ca, Mg, Zn, P, Si,

Fe, Al, Cu, Ag) si enzime.

Cu toate acestea, nu toate viperele care apartin unei anumite specii secreta acelasi

venin, aceleasi componente. Compozitia chimica a veninului difera de la viperele ce apartin

aceleiasi specii in functie de varsta lor, de sex si de alte variatii.

POZA58

Prin muscatura unei vipere ammodytes ammodytes se poate inocula o cantitate de 80

mg de venin cu aproximativ 25-30 mg venin substanta uscata, iar in cazul viperei berus 25-30

mg, ceea ce corespunde la 5-10 mg venin substanta uscata.

Din punct de vedere cantitativ, vipera ursini produce cea mai mica cantitate de venin,

nivelul de toxicitate al acesteia fiind mult sub cel al celorlalte doua specii din tara noastra.

Majoritatea crescatorilor si expertilor recomanda una sau doua sesiuni de mulgere,

de extractie a veninului pe luna. Prea multe extrageri de venin pot stresa peste masura viperele

si acest lucru se va revedea in starea sanatatii acestora.

Cum se produc muscaturile de vipere si cum isi invenineaza acestea

prada

In conditii fiziologice optime, viperele iau o pozitie de aparare care consta in a

mentine corpul cat mai adunat, capul in pozitie ridicata si cu prima parte a corpului dispusa in

, aproximativ orizontal.

Muscatura se produce printr-o miscare fulgeratoare, prin intermediul contractieimuschilor depresori ai mandibulei care deschid larg gura, si prin contractarea muschilor

protractori ai palatului, prin care este determinata deplasarea inainte a arcului pterigo-

palatino-transversal, rotirea maxilarului si erectia dintelui.

Tensiunea puternica a membranei, care face sa se uneasca cele doua canale, cel al

dintelui si cel al glandei, face ca mecanismul de injectare a veninului la Viperidae sa fie mai

perfectionat fata de celelalte familii de serpi veninosi. Veninul este injectat sub presiune prin

actiunea muschiului temporar anterior care apasa puternic pe fiecare parte a cinului.


5/15

POZA59

Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce in mod automat, in timpul

coborarii mandibulei, ci doar cu vointa animalului, care poate deschide larg gura, fara saridice coltul veninos.

Intreaga faza de atac, muscatura si introducerea veninului se produce in aproximativ

dintr-o secunda.

Muscatura de vipera la oameni

La om, in numeroase cazuri, muscatura de vipera este insotita de semne grave de

intoxicatie. De obicei, muscatura este perceputa ca dureroasa, asemanatoare unei intepaturi de

viespe, dar in unele cazuri poate trece neobservata. Adesea apare durerea locala, intensa,crampe, tumefierea, inrosirea si cianozarea zonei. Se vede clar urma coltilor veninosi.

POZA 160

Manifestarile clinice depind de mai multi factori, si anume:

- Cantitate si tipul veninului;- Starea de sanatate a victimei;- Greutatea si suprafata corporala a victimei;- Regiunea (locul) muscaturii;- Momentul si tipul tratamentului aplicat.

Dupa o perioada de timp, care poate varia de la cateva minute la cateva ore dupa

muscatura, apar simptomele generale: dureri de cap, somnolenta, voma, sete si o stare acuta

de slabiciune. Daca doza de venin a fost puternica, simptomatologia se agraveaza ulterior sipresupune alterari ale functiei cardio-respiratorii, stadiile terminale se caracterizeaza prin

amorteala puternica, insensibilitate generala si pierderea cunostintei. Moartea poate surveni

dupa 4-6 ore, dar in general dupa 24 de ore sau mai mult, prin blocarea respiratiei.

Veninul celor 2 specii toxice de la noi (Vipera berus si Vipera ammodytes) este mai

mult sau mai putin periculos pentru oameni; are o actiune redusa sau locala asupra unei

persoane adulte in perfecta stare fizica, in schimb este foarte periculos pentru copii, debili

fizic, batrani, bolnavi etc.

Cand viperele ataca si invenineaza alte vipere


6/15

La sfarsitul anului 1781, F. Fontana constata ca vipera aspis rezista la cantitati mari de

venin provenit de la vipere din aceeasi specie. Deci viperele sunt insensibile la propriul venin.

Vipera aspis suporta, fara a prezenta simptome de suferinta, veninul suratelor ei, cand acesta

este injectat in tesutul conjunctiv, in doza de 80 mg (o doza de 7 ori mai mare decat doza

mortala pentru un iepure de 2 kg).

POZA 260

In cazuri exceptionale, cand o vipera musca de cap o alta vipera si veninul ajunge in

contact cu sistemul nervos, vipera muscata poate muri in 20 de ore. Doza letala de venin

variaza in functie de specia si greutatea animalului muscat.

Recoltarea veninului

Pentru extragerea veninului este nevoie de doua persoane: una care va prinde cu o

mana vipera de dupa cap si cu cealalta o va pune sa muste cu coltii veninosi intr-o eprubeta

sau un alt vas de sticla, iar a doua persoana va tine corpul animalului pentru a nu se zbate.

POZA61

Extragerea veninului (mulgere) presupune masarea glandelor veninoase dinspre

inapoi spre inainte, cu degetul mare si cu cel aratator. O mica neatentie poate determina

schimbarea pozitiei capului animalului care, avand coltii scosi (miscandu-i independent),

poate destul de usor sa muste degetul celui care extrage veninul.

In toate cazurile in care se manevreaza viperele, este necesar sa se lucreze cu multa

grija, fara a face miscari bruste sau a le lovi. Unele vipere (un procent scazut) raman agresive

mult timp dupa capturare.

De asemenea este vital sa se detina intregul set de instrumente si unelte care se

folosesc atunci cand se recolteaza veninul viperelor din crescatorie.

Masuri impotriva muscaturii de vipera la oameni

In primul rand, in momentul in care se ia decizia infiintarii unei crescatorii de vipere,

trebuie sa se intre in posesia serului antiviperin care intotdeauna va trebui sa existe in mai

multe doze cat mai la indemana.

In al doilea rand, se cere sa se detina datele de contact ale celui mai apropiat specialist

care poate acorda primul ajutor in cazul unei muscaturi. Va trebui ca persoana muscata sa se


7/15

prezinte la un centru medical specializat in astfel de incidente si sa i se asigure un control

amanuntit si servicii medicale care sa anuleze efectele negative ale inveninarii cu veninul de

vipera.

POZA 162

Nu in ultimul rand, in orice proces de manipulare sau contact cu vperele, trebuie sa se

foloseasca in mod corect toate uneltele si ustensilele adecvate activitatilor in sine. Nu trebuie

sa se uite faptul ca viperele poseda o rapiditate fulgeratoare si va trebui sa se ia toate masurile

de siguranta cand se lucreaza cu vipere sau in apropierea lor, indiferent care ar fi specia careia

ii apartin, indiferent daca sunt pui de vipera sau adulti.

In cazul in care se produce inveninarea, va trebui sa se asigure existenta unei truse de

prim ajutor in cazul muscaturilor de vipere.

Pasi care vor trebui urmati in cazul unui incident nedorit de muscatura de vipera sunt

urmatorii:

1. Se va evita panica manifestata prin pierderea controlului propriilor actiuni;2. Se vor evita miscarile care duc la oboseala;3. Daca muscatura (cum se intampla de cele mai multe ori) s-a produs la un membru,

se vor comprima tesuturile deasupra muscaturii printr-o legatura stransa pentru a

limita difuziunea rapida a veninului in restul organismului prin circulatia venoasa

sau limfatica;

4. Se va inciza locul muscaturii, cu o lama dezinfectata (in flacara), printr-o taieturain cruce, incercand astfel sa se elimine prin stoarcere lichidul provenit din rana.

Rana se poate suge deoarece nu exista pericolul de a invenina persoana pe cale

orala decat in cazul unor rani ale mucoasei bucale sau a limbii;

5. Se va face dezinfectia plagii cu permanganat de potasiu 1%, acid cromic 1% sauhipoclorit de calciu 2%. In unele truse cu ser antiviperin se gaseste un tampon cu

dezinfectant pentru a sterge regiunea muscata pe o suprafata de 5-7 cm diametru;

6. Se va procura ser antiviperin, una sau mai multe fiole de 10 ml, pentru a fiadministrat subcutanat sau intramuscular, 5 ml, in 4-5 puncte in jurul muscaturii si

restul la membrul muscat. Se recomanda o a doua doza, dupa 1-2 ore, care sa fie

injectata intramuscular in regiunea fesiera sau subcutanat, in regiunea scapulo-

humerala.

POZA 262

In cazuri grave, sub controlul medicului se pot injecta pana la 50 ml ser intravenos,diluand serul cu o solutie salino-izotonica si luand toate precautiile pentru a preveni


8/15

fenomenele anafilactice. Serurile care se gasesc astazi in comert isi mentin proprietatile

intacte timp de 4 ani, daca sunt mentinute in frigider, la temperatura de 4-6 grade celsius.

Daca acestea sunt luate de mai multe ori pe teren (in cazul excursiilor scurte), perioada de

garantie trebuie redusa cu un an.

Pentru ca un ser antiviperin sa fie eficace (impotriva toxicitatii maxime a unui tip de

venin), acesta trebuie realizat cu ajutorul veninului extras de la exemplare diferite, in conditii

fiziologice optime, capturate din habitate diferite, in fiecare stadiu de activitate al speciei

apartinand diverselor populatii de vipere din localitatile cele mai dispersate din tara in care se

produce serul.

Iata si cateva remedii pe baza de plante. Cu toate ca acestea sunt si au fost folosite ca

masuri ce reduc sau elimina toxicitatea veninului de vipere, este recomandat sa se intervina

rapid cu ajutorul masurilor expuse mai sus. Plantele nu sunt intotdeauna usor si rapid de

procurat si efectul lor se poate sa fie unul mai lent, mai putin alert. De asemenea, este

recomandat ca persoana in cauza sa se prezinte la un medic imediat ce survine o muscatura de

vipera.

POZA63

De-a lungul timpului, impotriva muscaturii viperelor s-au folosit multe remedii pe

baza de plante. Astfel in medicina populara (aspect recunoscut si in fitoterapia moderna),contra muscaturii de vipera erau larg folosite frunzele de brusture (Arctium laposa) care au

proprietatea de a modifica prin oxidare principiile toxice ale veninului. Frunzele de brusture

au o actiune similara cu cea a hipermanganatului de potasiu.

Un plasture din flori de umbra iepurelui (Cytisus scoparius), sfaramate intre doua

pietre, si aplicat pe muscatura, dupa ce a fost in prealabil incizata, este foarte utila, datorita

sulfatului de asparteina (unul dintre principiile active ale plantei), care are o reala putere

antiveninoasa, hipertensiva si cardiotonica.

Frunza de lavanda (Lavandula officinalis, Lavandula latiofolia, Lavandula stoshas),mototolita si frecata pe rana, neutralizeaza actiunea veninului.

Frunza de patlagina (Plantago laceolata, Plantago major) are efect cicatrizant,

astringent si calmeaza durerea, avand astfel si actiune favorabila impotriva muscaturii de

vipera.

10. Bolile si igiena viperelor


9/15

POZA64

Reptilele au o capacitate limitata de a arata ca sunt bolnave, de aceea atunci cand

simptomele bolilor devin evidente este probabil deja prea tarziu. Boala este mult prea avnsata,iar tratamentele in acest caz ineficiente. Pe langa acest fapt, trebuie sa se tina cont ca serpii

pot purta virusi sau bacterii daunatoare nu doar lor sau altor specii, ci chiar si oamenilor.

Tratarea afectiunilor viperelor din ferme este ingreunata si de absenta unor veterinari cu

experienta in sectorul reptilelor. Astfel, pentru a evita cheltuielile suplimentare pentru

tratamente si pierderea unor animale in care s-a investit, e nevoie de un medic veterinar cu

experienta care sa efectueze controale regulate la fiecare exemplar de vipera cel putin o data

pe an.

Cum viperele, ca si alti serpi arata putine semne exterioare de boala, este recomandabil

ca proprietar, sa se observe si sa se inregistreze comportamentul fiecarui exemplar pentru a

afla ceea ce este normal pentru fiecare in parte, ca apoi sa se observe ceea ce este anormal in

comportamentul si manifestarile fiecaruia. Acest lucru presupune existenta unor insemnari

detaliate despre fiecare exemplar in parte.

In dosarul fiecarei vipere trebuie sa se regaseasca:

- Originea ei;- Istoricul medical;- Inregistrarile de carantina;- Vizitele la veterinar;- Tratamentele administrate;- Evolutia si rezultatul fiecarei boli;- Cu ce animale sau persoane a venit in contact;Pe langa aceste informatii, dosarul cu insemnari trebuie sa includa: tipurile de

mancare, suplimentele prescrise de catre veterinar si modul de administrare, numele lor,

schimbari ale rutinei in ingrijirea lor (ca de exemplu, angajarea unui ingrijitor), schimbarea

terariului sau a materialelor de decor din interior. S-ar putea ca aceste lucruri sa para lipsite de

importanta la prima vedere, dar pot avea un impact asupra comportamnetului si sanatatii

viperelor din ferma.

Observarea si evaluarea starii generale si a sanatatii viperelor trebuie facute in functie

de urmatorii factori:

1. Nivelul de activitatepoate fi scazut sau crescut;2. ApetitulI-a scazut apetitul? Cand a mancat ultima data? Cat de mult a mancat?

Regurgiteaza? Care a fost sursa mancarii si cum a fost depozitata? Cat de des

folositi suplimente si care este numele acestora?


10/15

3. Miscarile intestinalecat de des sau de regulat au loc miscari intestinale? Serpiipot avea perioade de defecatie extrem de neregulate, iar acest lucru poate fi greu de

observat.

4. Bautul apeisarpele este corect hidratat?5. Ascunzatoareaun animal stresat adesea are tendinta de a se ascunde.6. Raspunsul la stimulisarpele este constient de prezenta omului? Isi coordoneaza

bine miscarile?

7. Forma corpuluisarpele are corpul/abdomenul umflat?8. Urina si fecalele9. Pielea in mod natural, serpii trebuie sa fie netezi, fara solzi incretiti sau piele

stransa. Nu ar trebui sa prezinte solzi inaltati sau basici, zone rosii, dureroase.

Partea inferioara trebuie sa aiba un aspect sanatos, sa nu fie inflamata, rosie sau

umeda. Cat de des isi schimba pielea?

10.Culoarea pielii11.Ochii, narile, guranu trebuie sa prezinte scurgeri de lichid, coji sau vanatai in

jurul acestora.

12.Starea corpuluiatat obezitatea, cat si slabiciunea pot fi fatale serpilor13.Greutateala animalele tinere, in crestere, trebuie urmarita cu atentie greutatea

zilnic in cazul puilor, saptamanal in cazul tinerilor si o data de doua ori pe luna in

cazul adultilor. Se noteaza greutatea in grame, nu in kilograme si se foloseste

cantare digitale pentru o mai are acuratete. Serpii sunt mai usor de cantarit daca

sunt bagati intr-o fata de perna, sac, cutie.

14.Activitatea de reproducereNumarul de oua depuse, aspectul lor. Schimbarilede comportament legate de reproducere. Unele schimbari de comportament pot fi

provocate de o boala, si nu de reproducere.

Principalele afectiuni ale viperelor

Daca se doreste infiintarea unei ferme de vipere, atunci ar trebui sa se stie ca mutarea,

transportul si inclusiv noul mediu provoaca viperelor asa-numitul stres de adaptare. Acesta se

manifesta prin anorexie, slabire, lipsa de miscare, diaree si predispozitie la diferite boli

infectioase, parazitism intestinal. Desi nu pare atat de grav, trebuie stiut faptul ca aproximativ

70% din reptilele nou-achizitionate mor in scurt timp.Supraincalzirea, si la polul opus socul hipotermicsunt alte doua probleme cu care

este posibil sa va intalniti in prima faza. Supraincalzirea este determinata de supunerea

animalului intr-un mediu cu temperaturi ce depasesc 30 de grade. Aceasta se manifesta prin

miscari dezordonate in deplasarea pe sol, excitatii, convulsii etc. In cazul unui mediu cu

temperaturi scazute, reptilele se adapteaza repede, intrand in hibernare, totusi socul

hipotermic apare in momentul cand in terarii temperatura scade brusc pana la inghet. Viperele

devin apatice, nu mai mananca, nu reactioneaza la stimulii exteriori. Avand in vedere aceste

lucruri, trebuie sa se verifice constant termostatele din terarii.

Alte afectiuni periculoase sunt intoxicatiile, deoarece viperele sunt sensibile la

substantele chimice ca tinctura de iod, sulfuri, nicotina, naftalina, eterul, alcoolul, spirtul etc.,

asa ca trebuie acordata o atentie sporita la tipul de materiale folosite in terarii.


11/15

Obezitatea si steatoza

In general, reptilele din mediul natural nu sufera de obezitate, insa aceasta apare mai

ales in captivitate, din cauza hranirii excesive sau a lipsei miscarii. La polul opus, se afla

cahexia, datorita unei alimentatii insuficiente sau faptul ca reptila refuza mancarea.

Stomatita

Este destul de frecventa si apare din cauza conditiilor necorespunzatoare din vivarii

sau in urma evolutiei unor boli produse de bacterii. Boala se manifesta prin lipsa apetitului si

aparitia ulceratiilor la nivel bucal. In prima faza se observa gingivite simple, apoi se dezvolta

gingivite purulente si edeme, iar in final se produce moartea.

Diareea si constipatia

Diareea este o alta afectiune des intalnita la viperele din captivitate si se datoreaza

dereglarii tranzitului digestiv in urma introducerii unor alimente noi sau unor boli infectioase.

Constipatia apare la serpi in urma ingerarii unei mari cantitati de hrana, care contine mult par

si pene.

Vomismentele

Regurgitarea hranei este frecventa la serpi, in urma manipularii brutale, imediat dupa

ce au fost hraniti. Alte cauze ar putea fi temperatura scazuta din timpul hranirii si bolile

infectioase.

Afectiunile sistemului respirator

Sunt frecvente la reptilele tinute in captivitate si sunt foarte grave, producand adeseorimoartea animalului. Simptomele acestora sunt anorexia, apatia, scaderea in greutate si

tulburari respiratorii. Mai pot aparea alaturi de acestea si conjunctivite si stomatita. In cazul

acestor afectiuni, tratamentul da roade doar daca este initiat in prima faza si daca dozele sunt

administrate corect.

Afectiuni ale ochilor

Tinerea si cresterea intr-un mediu impropriu determina aparitia unor afectiuni la ochi.

La serpi, cele mai frecvente sunt abcesul precorneean si panoftalmia. Semnele instalarii

acestora sunt opacifierea corneei, exoftalmia si deformarea ochiului. Daca se observa ca

animalele stau mereu cu ochii inchisi, este un semn ca parametrii de mediu nu sunt cei

favorabili.

Afectiunile aparatului reproducator

Una dintre principalele cauze ale esuarii imperecherii viperelor in captivitate este

retentia oualor. Aceasta se produce fie din cauza faptului ca animalele sunt scoase din mediul

lor natural si sunt duse in medii diferite, fie din cauza neasigurarii conditiilor pentru

depunerea pontei. Retentia oualor se manifesta prin efortul prelungit de ouat si tulburari

respiratorii, dilatarea abdomenului.


12/15

Bolile infectioase

Reptilele fac numeroase boli infectioase si contagioase atat la animale, cat si la om, de

aceea necesita precautie in cresterea si tratarea lor. Printre principalele boli infectioase segasesc:

Aeromonoza

Apare din cauza faptului ca serpii sunt tinuti in captivitate in conditii

necorespunzatoare. Boala evolueaza repede, adesea diagnosticul vine tardiv, iar tratamentul

este ineficient. Semnele bolii sunt: anorexia, letargia, vomismentele, jetajul seros si eventual

stomatita purulenta. In formele avansate, domina congestiile si hemoragiile in toate tesuturile

si organele.

Salmoneloza

Salmoneloza este un tip de boala la purtator, adica toate reptilele o au, dar se manifesta

atunci cand acestea sunt tinute in conditii necorespunzatoare. Salmoneloza este deosebit de

grava deoarece se poate transmite si la om, la copii cauzand infectii foarte grave. Boala este

greu de depistat, neavand semne clinice specifice, de aceea si diagnosticul este greu de

stabilit. Adesea, acesta vine dupa ce a survenit moartea animalului.

Tuberculoza

O alta afectiune mortala, care afecteaza serpii. Fara simptome caracteristice, adesea

mai apar doar anorexia, scaderea in greutate, provoaca moartea in 2-3 luni. Fiind depistata

tarziu, tratamentul este ineficient.

Bolile virale

Aceste tipuri de boli sunt, de asemenea, foarte periculoase, putand fi transmise in mod

direct sau indirect la om sau la alte mamifere sau reptile.

La serpi se semnaleaza urmatoarele viroze:

Herpesvirozadetermina cresterea vascozitatii veninului;

Paramixivirozadetermina o mortalitate de 97%.

Bolile parazitare

Dintre toate bolile enumerate mai sus, acestea sunt principalele cauze ale mortalitatii.

Oricat de greu de crezut ar parea, reptilele sunt purtatoare de numeroase specii de paraziti,

fara sa prezinte semne de boala. De aceea pot constitui si o sursa de infestare pentru om.

Entamoebioza

Este intalnita la vipere, debuteaza cu tulburari digestive, sete exagerata, anorexie,

scadere in greutate urmate de diaree. Moartea survine in cateva saptamani de la instalarea

acesteia.


13/15

Coccidiozele

Contaminarea se realizeaza pe cale digestiva. Provoaca diaree, pierdere in greutate si

moarte in 2-3 saptamani.

Criptosporidioza

Este o parazitoza digestiva. Contaminarea se realizeaza pe cale orala, odata ci

indigestia hranei si a apei. Boala se manifesta prin tulburari digestive (diaree, pierdere in

greutate).

Parazitoze cutanate

Pe langa parazitii interni, serpii pot prezenta paraziti externi (oua, larve sau paraziti

adulti), situati pe tegument sau in tesutul conjunctiv cutanat.

Acarioza viperelor

Boala este descrisa recent, in 2002. Tratamentul consta in deparazitarea externa cu

substante cu toxicitate scazuta, care reduc la minimum stresul datorat manipularii (ca solutiile

sub forma de spray) si decontaminarea terariilor si a materialelor folosite, sterilizarea

materialelor din terarii etc.

Fracturi, rani, abcese

La serpi, fracturile se produc la exemplarele tinere, care au vertebrele cervicale fragile

si sunt manuiti necorespunzator.

Serpii in captivitate se pot rani adesea, chiar daca sunt inchisi intr-un terariu si au un

spatiu redus de miscare. Plagile pot fi produse de obiectele de decorare ale terariului, care suntfie ascutite, fie contondente. Adesea ranile sunt superficiale, dar se pot infecta, necesitand

interventia unui medic veterinar.

POZA68

De asemenea viperele pot capata rani in urma hranirii cu animale vii, ce au gheare sau

dinti si se apara.

Oalta sursa de rani este lumina. Adesea, serpii sunt tinuti in conditii

necorespunzatoare, iar atunci cand sunt expusi direct la lumina mai puternica, acestia suferaarsuri.

Dupa cum s-a vazut mai sus, majoritatea bolilor serpilor sunt periculoase, greu de

tratat si de diagnosticat in timp util, iar unele se pot transmite si la om. Cum sunt rari

veterinarii cu experienta in cazul reptilelor, cea mai buna metoda este de a evita aparitia

afectiunilor. Profilaxia bolilor enumerate mai sus vizeaza evitarea factorilor stresanti de

transport si manipulare; asigurarea conditiilor optime de temperatura si umiditate in vivarii,

dar si dezinfectia si curatirea terariilor in mod frecvent, cu respectarea nevoilor viperelor.

Sfaturi generale pentru ingrijirea corecta a viperelor


14/15

1. Vivariul trebuie sa aiba o dimensiune corespunzatoare marimii sarpelui: aprox. 1,5metrii lungime si 0,5 metrii inaltime si latime. Trebuie sa aiba usi glisante, pentru

un acces bun si gratare de ventilatie pentru facilitarea fluxului de aer.

2. Temperatura si umiditatea trebuie mentinute la niveluri propice: temperatura intimpul zilei trebuie sa fie cuprinsa intre 24 grade C si 29 grade C, iar noaptea

scazuta la 2124 grade C. (temperatura se modifica in timpul reproducerii)

3. Vivariul trebuie sa contina si o mica zona cu expunere la temperatura mai ridicatade 2932 grade C.

4. Daca se folosesc lampi incandescente pentru a mentine temperatura terariului,trebuie sa se asigure ca sarpele nu are acces la sursele de lumina sau incalzire,

pentru ca acestea ii pot provoca arsuri grave.

5. Nu este recomandabil sa se foloseasca pietre incalzite pentru a regla temperaturaanimalului, pentru ca acestea ii pot cauza arsuri serioase.

6. Podeaua custii trebuie mentinuta curata si fara obstacole, de aceea trebuie curatatades.

7. Pentru acoperirea podelei custii pot fi folosite prosoape de hartie sau chiar gazonartificial, desi acesta din urma este mai greu de curatat.

8. Acoperisul custii trebuie bine securizat si inchis pentru a preveni evadarile.9. Decorul custii trebuie sa fie simplu: un substrat, o cutie pentru a se ascunde

inauntru sarpele, un vas cu apa si cateva elemente de decor pe care sarpele se poate

agata.

10.Schimbarea apei trebuie facuta foarte des.11.Hrana vie poate ataca sarpele si ii poate provoca rani. Daca vipera nu este prea

incantata de hrana moarta, se poate misca prin fata ei, ca si cum ar fi vie, pentru a-itrezi instinctul de pradator.

12.Daca hrana nu este acceptata direct de la stapan, se poate lasa peste noapte incusca. Va disparea probabil pana dimineata. Unii serpi captivi sunt mai timizi si

prefera sa manance noaptea nederanjati.

13.Dupa hranire, nu este indicat sa se manevreze serpii timp de cateva zile.14.Este necesar sa se examineze ochii si nasul viperelor in fiecare saptamana. Atunci

cand ochii sunt lipsiti de viata si prezinta scurgeri, sunt semne de boala.

15.Un control veterinar trebuie asigurat cel putin o data pe an.16.Custile viperelor se curata cel putin o data pe saptamana. Este indicat sa se

formeze un program regulat pentru a evita cat mai mult cu putinta stresarea

animalului.

Sectiunea II

Planul Afacerii


15/15

ferma de vipere rg

Documents